Download - Clasificarea Bunurilor Imobile
MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI
AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
Catedra: Evaluarea şi Managementul Imobilului
Lucrare de curs
Disciplina: Teoria evaluării.
Tema: Clasificarea bunurilor imobiliare în dependență de scop, reflectată in baza legislativa si normativă
A efectuat: st.gr EI-1016
1
A verificat: prof.univ.
Chişinău 2011
CUPRINS
Introducere............................................................................................3
CAPITOLUL 1. Clasificarea generală a bunurilor imobile................... 4
1.1. Tipuri de bunuri imobile …………………………..………………...4
1.2. Criteriile de clasificare a bunurilor imobile in scopul evaluarii………….6
CAPITOLUL 2 Clasificarea imobilelor reflectata in baza legislativa
si normativă ….……………………………………………………....10
2.1. Definitia bunurilor imobile din Codul Civil: ………………………10
2.2.Definitia bunurilor immobile din Legea Cadastrului………………...10
2.2.1Clasificarea clădirilor ……………………………………..…….11
2.2.2. Apartamentele si alte incăperi de locuit...................................13
2.2.3.Categoriile de terenuri.....................................................................15
CAPITOLUL 3: Clasificarea bunurilor imobiliare in scopul
impozitarii…………..……………………………………………..….30
3.1.Clasificarea pentru evaluarea în scopul impozitar…………………..…30
3.2. Impozitul pe bunurile imobiliare şi impozitul funciar................................31
BIBLIOGRAFIE……………….…………………………………....34
2
INTRODUCERE
Pe parcursul întregii istorii şi civilizaţii omul a considerat căpămîntul şi tot ce
este legat de el, construcţii, plantaţii, drept cele mai importante resurse pentru
satisfacerea atît a necesităţilor vitale cît şi pentru susţinerea activităţilor economice.
Pămîntul este considerat drept unicul şi cel mai principal mijloc de producere.
Dezvoltarea procesului de privatizare, adica trecerea dreptului din proprietate
publică in proprietate privată incepea sa se dezvolte piața imobiliară.
Fiind baza activităţii vitale ale omului şi a societăţii în întregime, bunurile
imobile reprezintă un obiect deosebit al circuitului pe piaţă, al proprietăţii şi al
dirijării. De această caracteristică ţine cont statul prin formarea sistemelor de
control a eficienţei utilizării bunurilor imobile la toate etapele ciclului vital al
acestor bunuri. Din punct de vedere economic, un bun imobiliar reprezintă un
obiect care cere direcţionarea permanentă şi periodică a investiţiilor pentru
conservarea şi dezvoltarea lui. La categoria de bunuri imobile se raportă terenurile,
porţiunile de subsol, obiectele acvatice separate, plantaţiile prinse de rădăcini,
clădirile, construcţiile şi orice alte lucrări legate solid de pămînt, precum şi tot ceea
ce, în mod natural sau artificial, este încorporat durabil în acestea, adică bunurile a
căror deplasare nu este posibilă fără a se cauza prejudicii considerabile destinaţiei
lor.
Deci scopul acestei lucrări este prezentarea aspectelor practice şi teoretice a
clasificarii bunurilor imobiliare. În vederea efectuării scopului propus am realizat
analiza următoarelor sarcini: tipuri de bunuri imobile, clasificarea bunurilor
imobiliare reflectata in baza legislativa si normativa, clasificarea cladirilor,
apartamentelor si altor incaperi de locuit, clasificarea terenurilor.
La efectuarea dării de seamă au fost utilizate diverse surse de informare şi
3
suporturi metodologice editate în cadrul Catedrei de Evaluare şi management al
imobilului, al U.T.M .
Capitolul 1: Clasificarea generală a bunurilor imobile
1.1.Tipuri de bunuri imobile
Categorii de imobil – clasificarea obiectelor de imobil stabilită în mod special
în scopuri fiscale. În RM imobilele se divizează în terenuri (pămînt) şi imobil.
(Clasificare nereuşită: BI cuprinde terenul care este baza şi elementul esenţial;
clădirile şi edificiile şi alte elemente sunt îmbunătăţiri, variante de utilizare a
imobilului).
Terenurile se clasifică în:
- terenuri cu destinaţie agricolă ;
- terenuri în intravilan ;
- terenuri distribuite întovărăşirilor pomicole ;
- terenuri din extravilan destinate industriei transporturilor,
telecomunicaţiilor şi cu destinaţie specială.
în scopuri fiscale, până în prezent, bunurile imobile se divizau în doua categorii:
• terenuri (pământ);
• imobile.
Dar această clasificare s-a dovedit a fi nereuşita.
Bunurile imobiliare situate în localităţile urbane se împart într-o gama largă de
clădiri. Cota cea mai mare o ocupa clădirile de locuit, apoi revine bunurilor imobiliare
nelocative.
4
Bunul imobiliar locativ sau rezidenţial include în sine casele particulare, casele cu
multe apartamente care sunt destinate pentru traiul permanent al familiilor sau al
indivizilor aparte. Acest tip de imobil este legat cu arendă, construcţia şi exploatarea
fondului locativ. Bunurile imobiliare nelocative la rândul lor se împart în:
bunuri imobiliare comerciale;
bunuri imobiliare industriale;
bunuri imobiliare institutionale;
bunuri imobiliare recreationale.
Imobilul comercial - include în sine construcţiile destinate pentru comerţ,
oficiile pentru afaceri, parcările pentru automobile, obiectele ramurilor de deservire
destinate pentru obţinerea veniturilor.
Imobilul industrial - reprezintă construcţiile industriale şi infrastructura,
uzinele, spaţiile destinate pentru impozitare, oficiile specializate ale personalului de
conducere. Pentru acest tip de imobil este foarte importantă amplasarea lui, distantă
până la arterele principale de transport.
Imobilul instituţional - includ in sine clădirile organelor de conducere,
clădirile destinate pentru învăţământ, speciale precum şi alte imobile cu destinaţie
specială.
Imobilul recreaţional - acest tip de imobil este destinat pentru odihnă, adică
complexele sportive şi complexele destinate pentru distracţie.
Daca e să ne referim concret la fondul locativ al Republicii Moldova, atunci
putem menţiona, că există patru categorii de proprietari ai acestor imobile. In primul
rînd există fondul locativ de stat - acestea sunt casele şi încăperile locative care aparţin
statului. Alături de acesta există casele, încăperile locative şi construcţiile care aparţin
unor cooperative şi organizaţii obşteşti. Acesta şi este fondul locativ obştesc. In al
treilea rînd exista fondul cooperativelor constructiv-locative, adică casele de locuit
aleproprietarilor care constituie cooperativele constructiv-locative. Şi ultima -
5
fondul locativ individual, denumit la momentul actual fondul locativ particular,
se cuprind casele individuale.
Conform datelor Ministerului Privatizării şi conducerii proprietăţii de stat în
total pe Republica Moldova, din 237,6 mii apartamente de stat şi
departamentale sunt privatizate 205131 sau 86% (la l ianuarie 1997). Proprietari
ai caselor individuale au devenit mai mult de 750 mii cetăţeni ai Republicii
Moldova . In scopul efectuării unei analize complexe a pietii imobiliare, a aplicarii
corecte a metodelor de evaluare, evidentei corecte si inregistrarii bunurilor
imobiliare este nevoie de un sistem de clasificare a bunurilor imobiliare. Unul din
scopurile clasificarii bunurilor imobiliare este identificarea caracteristicilor si
tipurilor bunurilor imobiliare in scopul asigurarii comparabilitatii in procesul
evaluarii.
1.2. Criteriile de clasificare a bunurilor imobile in scopul evaluarii
In prezent, in Moldova nu exista o clasificare unica a bunurilor imobiliare.
Acte normative contin diferite criterii de clasificare in dependenta de problemele
tratate in ele.
De regula, drept criterii pentru clasificarea bunurilor imobiliare in scopul
evaluarii servesc:
amplasarea (sectoare prestigioase, piata imobiliara de capitala, sectoare
putin prestigioase, zone balneare);
tipul bunurilor imobiliare (case individuale, apartamente , vile, palate, case
mobile);
destinatia functionala (imobil locativ, oficiu, imobil industrial, obiecte
comerciale, restaurante, hoteluri, terenuri, obiecte de insemnatate culturala
sau istorica si altele);
Din punct de vedere al amplasarii, toate bunurile imobiliare pot fi divizate in
doua grupuri: bunurile imobiliare din intravilanul localitatilor si bunuri imobiliare
din extravilan.
6
Dat fiind ca exista deosebiri esentiale intre aceste doua grupuri de bunuri
imobiliare, vom examina detaliat fiecare din ele.
Bunurile imobiliare din intravilanul localitatilor pot fi divizate in: bunuri
imobiare amplasate in capitala, in centrele judetene, in localitatilor rurale.
Bunurile imobiliare din extravilan intrunesc: terenurile cu destinatie agricola;
bunurile imobile cu destinatie comerciala si industriala; amplasate in extravilan;
loturile din cadrul intovarasirilor pomicole(pentru case sezoniere); bunuri imobile
cu destinatie speciala. Valoarea bunurilor imobile mentionate este influientata in
mare masura de distanta fata de centrele de realizare si prelucrare a productiei ,
orasele mari, bazinele de apa naturala, drumuri cu invelis durabil.
Drept exempu de clasificare dupa tipul bunurilor imobiliare prezentam
clasificarea bunurilor imobiliare cu destinatie locativa. De exemplu, pentru
apartamente pot fi evidentiate urmatoarele grupuri:
apartamente, formate prin modificarea incaperilor izolate din camine
(apartamente pentru familii mici sau garsoniere);
apartamente compacte in case costruite dupa proiecte vechi;
apartamente standard in case de serie;
apartamente in case “de elita”, construite dupa proiecte imbunatatite.
Case de locuit individuale pot fi grupate in urmatoarele categorii:
case construite in perioada anilor 1930-1960 (de regula, cu un singur nivel
si calitate medie);
case construite in perioada anilor 1960-sfirsitul anilor 1980 (proiect
standard);
case construite in anii 1990(conform standardelor europene);
vile(constructii capitale);
casute sezoniere.
7
Cel mai frecvent este utilizata clasificarea bunurilor imobiliare dupa destinatia
functionala, conform careia bunurile imobiliare sunt divizate in urmatoarele
categorii: bunuri imobiliare cu destinatie locativa, care include bunurile imobiliare
uitlizate in scopuri locative fie de proprietar, arendas sau alta persoana care poseda
dreptul de folosinta, utilizarea avind un caracter permanent (case de locuit
individuale, apartamente, vile, etc.);
bunuri imobiliare cu destinatie comerciala, ce cuprind bunuri imobiliare
folosite in scopul obtinerii de venituri(hoteluri, restaurante, magazine,
oficii, statii de alimentare cu combustile, etc.);
bunuri imobiliare cu destinatie industriala, ce cuprind bunurile imobiliare
folosite pentru prelucrarea materiei prime si producerea de bunuri ( uzine,
fabrici, mine, cariere, ateliere de productie, etc.);
loturi de pamint fara constructii , care se impart in terenuri amplasate in
intravilan (terenuri destinate constructiei, zone de recreare,terenurile de uz
public , piete, strazi, parcuri, etc.) si terenuri amplasate in extravilan,
inclusiv terenurile cu destinatie agricola(teren arabil, gradini, vii, pasuni);
bunurile imobiliare specializate care datorita caracterului sau specific nu
se vind in mod curent( daca se vind vreodata). Caracterul specific al unor
astfel de bunuri imobiliare este determinat de tipul constructiei, marime,
amplasare, caracteristcile functionale si modul de utilizare, tipul
echipamentului tehnologic care poate fi amplasat in cladire,etc. bunuri
imobiliare specializate sunt considerate: centrale electrice, cladirile
institutiilor de invatamint si institutelor de cercetari, obiecte ale ocrotrii
sanatatii si institutiilor de cultura, muzeele, bibliotecile, obiectele de cult
si altele.
In conformitate cu clasificarea prezentata si in rezultatul unei analize a pietii
imobiliare am constatat ca cel mai des solicitate sunt apartamentele(in special, cele
amplasate in case construite dupa proiecte standard cu 2-3 odai), casele de locuit
individuale, construite in anii 1970-1980 si bunurile imobiliare cu destinatie
8
comerciala de marime mica. In localitatile rurale, cel mai des sunt vindute
terenurile cu destinatie agricola. In cazul tranzactiilor in care participa terenurile cu
destinatie agricola o importanta deosebita o au urmatorii factori: distanta fata de
localitate, existenta drumurilor de acces si distanta fata de bazinele de apa naturale.
9
Bunuri imobile
Loturi de pamint
Bunuri imobile cu destinatie locativa
Bunuri imobile cu destinatie comerciala
Bunuri imobile cu destinatie industriala
Bunuri imobile specializate
Destinatia constructiei
Aferente obiectelor industriale si comerciale
De uz public
Cu destinatie agricola, vii, teren arabil, livezi, pasuni
Case de locuit
ApartamentVile
Case sezoniere
Magazine,centre comerciale
Hoteluri,moteluri, camping
Statii de aprovizionare cu combustibil
Intreprinderi ale alimentatiei publice(cafenea,restaurante)
Oficiile bancilor si institutiilor financiare
Centre de distractie,cluburi,cinematografe
Intreprinderi industriale
Depozite
Ateliere de producere
Obiecte ale sectorului energetic, transportului, comunicatiilor
Obiecte ale gospodariei comunale
Institutii ale invatamintului si medicinii
Institute de cercetari
Obiecte ale culturii, muzee
Cladiri ale cultelor
Oficii
Figura 2. Clasificarea bunurilor imobiliare dupa destinatia functională
Capitolul 2: Clasificarea imobilelor reflectata in baza legislativa si
normativă
2.1. Definitia bunurilor imobile din Codul Civil:
La categoria de bunuri imobile se raportă terenurile, porţiunile de subsol,
obiectele acvatice separate, plantaţiile prinse de rădăcini, clădirile, construcţiile şi
orice alte lucrări legate solid de pămînt, precum şi tot ceea ce, în mod natural sau
artificial, este încorporat durabil în acestea, adică bunurile a căror deplasare nu este
posibilă fără a se cauza prejudicii considerabile destinaţiei lor.
Rămîn bunuri imobile materialele separate în mod provizoriu de un teren,
pentru a fi reîntrebuinţate, atît timp cît sînt păstrate în aceeaşi formă, precum şi
părţile integrante ale unui bun imobil care sînt detaşate provizoriu de acesta dacă
sînt destinate reamplasării. Materialele aduse pentru a fi întrebuinţate în locul celor
vechi devin bunuri imobile.
10
Bun imobil
Apartamentele si alte incăperi
Terenurile
Porțiuni de subsol
Obiectele acvatice separate
Plantațiile prinse de radacini
Cladirile și construcțiile
solid legate de pamint
Figura 1. Clasificarea bunurilor imobiliare in conformitate cu legislatia cadastrală.
2.2. Definitia bunurilor imobile din Legea Cadastrului:
La bunurile imobile ce se inregistrează in registrul bunurilor imobile se
raportă:
a) Terenurile;
b) Clădirile și construcțiile legate solid de pamint;
c) Apartamentele și alte incaperi izolate.
2.2.1Clasificarea clădirilor
I.În raport cu destinaţia lor, clădirile se împart în trei mari categorii:
1. Clădiri Civile :
1.1. Rezidenţiale: Clădirile de locuit pot fi individuale, izolate sau grupate;
1.2. Nerezidentiale:
clădiri social – culturale (sociale: spitale, case de cultură, sălide sport;
culturale: teatre, muzee, biblioteci, cinematografe;de învăţământ: universităţi,
şcoli; religioase: catedrale,biserici, mănăstiri etc.);
clădiri administrative (sediile instituţiilor, sediile companiilor,birourile,
tribunalele etc.);
clădiri pentru comerţ (magazine, bănci etc.);
clădiri pentru transporturi (gări, autogări, aerogări, depourietc.);
clădiri cu destinaţii speciale (militare, funerare etc.).
11
2. Industriale: Clădirile industriale sunt destinate producţiei din diverse ramuri,
de la cea metalurgică la cea textilă cuprinzând: hale, fabrici, ateliere, magazii etc.
3. Agrozootehnice : crescătorii de animale, grajduri şi adăposturi, sere,
silozuri,depozite.
II. Clasificarea cladirilor din punct de vedere al structurii elementelor de
constructie
- Structuri cu pereţi portanţi (de rezistenţă) realizaţi din zidărie de cărămidă,
piatră naturală beton monolit sau elemente prefabricate de beton armat sau din
metal;
- Structuri mixte realizate din cadre şi diafragme, pereţi portanţi din zidărie şi
stâlpişori din beton armat;
- Structuri in cadre metalice;
- Structuri din lemn .
III. Clasificare dupa importanta a constructiilor :
Conform P 100-92/96 constructiile se clasifica in 4 categorii de importanta :
Clasa I: Construcţii de importanţă vitala pentru societate, a căror
funcţionalitate în timpul cutremurului şi imediat după cutremur trebuie să se
asigure integral (spitale, staţii de salvare, staţii de pompieri unităţi de producere a
energiei electrice din sistemul naţional, clădiri care adăpostesc muzee de
importanţă naţională).
Clasa II: Construcţii de importanţă deosebită la care se impune limitarea avariilor
avându-se în vedere consecinţele acestora (şcoli, creşe, grădiniţe, cămine pentru
copii, handicapaţi, bătrâni, clădiri care adăpostesc aglomeraţii de persoane: săli de
spectacole artistice şi sportive, biserici).
12
Clasa III: Construcţii de importanţă normală (construcţii care nu fac parte din
clasele I şi II, clădiri de locuit, hoteluri, construcţii industriale şi agrozootehnice
curente).
Clasa IV : Construcţii de importanţă redusă (conţine construcţii agrozootehnice de
importanţă redusă, construcţii de locuit parter sau parter şi etaj, construcţii civile şi
industriale care adăpostesc bunuri de mică valoare şi în care lucrează personal
restrâns).
2.2.2. Apartamentele si alte incăperi de locuit
Apartamentele se clasifica in:
apartamente, formate prin modificarea incaperilor izolate din camine
(apartamente pentru familii mici sau garsoniere);
apartamente compacte in case costruite dupa proiecte vechi;
apartamente standard in case de serie;
apartamente in case “de elita”, construite dupa proiecte imbunatatite.
Case de locuit individuale pot fi grupate in urmatoarele categorii:
case construite in perioada anilor 1930-1960 (de regula, cu un singur nivel
si calitate medie);
case construite in perioada anilor 1960-sfirsitul anilor 1980 (proiect
standard);
case construite in anii 1990(conform standardelor europene);
vile(constructii capitale);
casute sezoniere.
2.2.3.Categoriile de terenuri
I. TERENURILE AGRICOLE
1. Terenurile cu destinaţie agricolă şi clasificarea lor
13
La terenuri cu destinaţie agricolă se referă terenurile utile, atribuite pentru
agricultură, în baza materialelor cadastrului agricol.
În funcţie de modul de folosinţă, terenurile cu destinaţie agricolă se
divizează în:
a) terenuri arabile;
b) plantaţii multianuale (viticole, pomicole şi bacifere);
c) fîneţe;
d) păşuni;
e) pîrloage.
La categoria terenurilor cu destinaţie agricolă se raportează, de asemenea:
loturile pomicole, loturile auxiliare, sistemele de irigare şi desecare, terenurile
ocupate de fermele animaliere, fîşiile forestiere cu destinaţie antierozională,
drumurile de deservire a terenurilor destinate agriculturii şi construcţiile, dacă nu
au fost atribuite la o altă categorie de destinaţie.
Deţinătorii de terenuri cu destinaţie agricolă sînt liberi de a alege modul de
folosinţă (teren arabil, plantaţii multianuale, fîneţe, păşuni) şi sortimentul de culturi
agricole, cu excepţia celor interzise de legislaţie, dacă nu există restricţii impuse de
legislaţie pentru protecţia şi conservarea terenului.
Deţinătorii de terenuri sînt obligaţi să respecte planul de amenajare şi
reorganizare a teritoriului.
2. Terenurile agricole de calitate superioară şi protecţia lor
Din categoria terenurilor agricole de calitate superioară fac parte terenurile
situate pe cumpăna apelor şi pe versanţii cu panta de pînă la 3 grade, precum şi
terenurile cu gradul de evaluare a fertilităţii naturale de peste 60, terenurile
14
irigate, loturile experimentale, terenurile instituţiilor de cercetări ştiinţifice şi de
învăţămînt.
În scopul protecţiei terenurilor agricole de calitate superioară, se interzice
retragerea acestora din circuitul agricol, utilizarea lor în alte scopuri decît cele
agricole, desfăşurarea pe aceste terenuri a operaţiunilor tehnologice şi de altă
natură ce conduc la degradarea solului.
3. Terenuri agricole cu soluri de mică productivitate
La terenurile cu soluri de mică productivitate sunt atribuite terenurile agricole
cu o fertilitate (bonitate) ce nu depăşeşte 20 puncte de bonitate, iar venitul obţinut
nu acoperă cheltuielile suportate la cultivarea plantelor de cîmp. Gradul de bonitate
a solului va fi confirmat prin certificatul eliberat de instituţia de stat abilitată în
domeniu.
Decizia privind atribuirea terenurilor agricole la categoria „de mică
productivitate” este adoptată, la cererea proprietarului, de către consiliul local,
conform prevederilor legislaţiei în vigoare.
Proprietarul terenurilor cu soluri de mică productivitate are dreptul:
a) să renunţe la terenul în cauză contra unei plăţi echivalente preţului de piaţă,
stabilit la acel moment în localitatea respectivă;
b) să beneficieze de facilităţile stipulate în Programul de consolidare a
terenurilor agricole ;
c) să utilizeze terenul conform dreptului de proprietate.
Preţul de piaţă pentru localitatea respectivă, în cazul renunţării la aceste
terenuri, este stabilit de către oficiile cadastrale teritoriale în baza tranzacţiilor
efectuate pe parcursul ultimului an.
4. Terenurile arabile
Terenul arabil include terenul cultivat pentru producţie (cereale, legume,
cartofi, sfeclă de zahăr; alte rădăcinoase pentru nutreţ, alte culturi în teren arabil) şi
15
terenul lăsat necultivat (pîrloagă) în mod deliberat, dar menţinut în bune condiţii
agricole şi de mediu (inclusiv terenurile pentru sere şi răsadniţe).
Folosirea raţională a terenurilor arabile prevede folosirea lor în conformitate
cu pretabilitatea şi exploatarea în regim de eficacitate sporită, asolamente, irigare,
desecare, fiind subordonată prevenirii proceselor de degradare (eroziune, alunecări
de teren, dehumificare, înmlăştinire, salinizare, compactare etc.), conform
proiectului de organizare a teritoriului.
În funcţie de modul de folosinţă, la categoria de “terenuri arabile” pot fi
atribuite şi alte terenuri care, fiind utilizate permanent în scopul cultivării culturilor
agricole, nu vor genera pericolul de distrugere a lor în urma degradării.
5. Terenurile ocupate de plantaţii multianuale
Terenuri ocupate de plantaţii multianuale (perene) sînt terenurile cultivate cu
specii multianuale arboriscente, arbustoide şi semiarbustoide. Plantaţiile
multianuale se constituie din plantaţii viticole, pomicole, nucifere, bacifere, de
dud, de culturi aromatice, tehnice, de plante medicinale şi plantaţii de pomi-mamă.
Folosirea terenurilor ocupate cu plantaţii viticole, pomicole şi alte categorii de
plantaţii multianuale se efectuează în conformitate cu proiectele de înfiinţare a
acestora, elaborate de birouri de proiectare licenţiate.
6. Fîneţe şi păşuni
Fîneţe sînt terenurile folosite pentru obţinerea ierburilor şi altor produse
furajere. Păşuni sînt terenurile acoperite cu vegetaţie ierboasă perenă, destinate
păşunatului. Fîneţele şi păşunile proprietate publică a unităţii administrativ-
teritoriale sînt utilizate în interesul populaţiei, conform destinaţiei lor.
Schimbarea modului de folosinţă a fîneţelor şi păşunilor proprietate publică a
unităţilor administrativ - teritoriale se face cu acordul locuitorilor satului prin
decizia consiliului local. Fîneţele şi păşunile proprietate publică a unităţilor
16
administrativ – teritoriale pot fi folosite în modul stabilit de consiliul local, şi
contra plată, care urmează a fi utilizată în scopul ameliorării acestora.
7. Terenuri pîrloagă
Pîrloaga reprezintă o formă specifică a terenului arabil, care, o perioadă de
timp de cel mult 2 ani, este exclusă din procesul de cultivare a plantelor.
Pîrloaga presupune efectuarea unui minim de acţiuni tehnologice de lucrare a
terenurilor, aprobate de autoritatea publică centrală în domeniul agriculturii şi
industriei alimenmtare.
8. Terenurile irigate
La terenuri irigate sînt atribuite terenurile, amenajate cu reţele permanente de
irigare, asigurate suficient cu apă din sursa de irigare.
Organizarea şi exploatarea terenului se realizează, respectîndu-se condiţiile de
exploatare optimală a sistemelor de irigaţie şi de prevenire a fenomenelor
erozionale. Toţi deţinătorii de teren din perimetrul sistemului de irigare vor
respecta condiţiile comune de exploatare, stabilite printr-un acord comun,
autentificat în modul stabilit. Dreptul de utilizare a resurselor de apă este eliberat
deţinătorilor de teren arabil în modul stabilit de legislaţie.
9. Terenurile desecate
La terenuri desecate sînt atribuite terenurile cu sisteme de desecare care
asigură un regim al aerului şi al apei favorabil pentru cultivarea plantelor.
Desecarea terenurilor se efectuează în scopul utilizării lor în agricultură,
stopării proceselor distructive (alunecărilor de teren etc.), protecţiei şi utilizării
construcţiilor, amenajărilor.
Sistemul de desecare este proiectat cu luarea în considerare a particularităţilor
solurilor şi a regimului lor hidric, fără a se ţine cont de hotarele terenurilor.
17
Construcţia sistemelor de desecare se efectuează în baza unui acord comun al
proprietarilor de teren, autentificat de secretarul consiliului local.
Prejudiciile cauzate proprietarilor de teren în urma construcţiei sistemelor de
desecare sînt compensate de persoanele fizice sau juridice în favoarea cărora au
fost efectuate aceste lucrări, la preţ negociabil sau în mărimea stabilită de instanţa
judecătorească, ordonînd din oficiu efectuarea expertizei în domeniu. În procesul
valorificării terenurilor desecate vor fi respectate toate condiţiile dictate de
utilizarea raţională a sistemului de desecare.
II. TERENURILE AFERENTE CONSTRUCŢIILOR LOCATIVE ŞI
DE INTERES PUBLIC DIN INTRAVILAN
1. Terenurile din intravilanului localităţilor
Limitele dintre intravilan şi extravilan sînt stabilite în conformitate cu
legislaţia.
Terenurile intravilanului localităţii sînt utilizate în conformitate cu planurile
urbanistice generale respective, altă documentaţie urbanistică, respectîndu-se
normele şi standardele în construcţii.
Amplasarea terenurilor de diferite categorii de destinaţie în hotarele
intravilanului nu atrage după sine necesitatea modificării categoriei lor.
2. Determinarea terenurilor construcţiilor locative şi de interes public din
intravilan
La terenurile pentru amplasarea construcţiilor de menire locativă se atribuie
terenurile din intravilanul localităţii, utilizate pentru realizarea oricăror tipuri de
locuinţe, cu construcţiile, instalaţiile auxiliare aferente, garajelor etc.
18
Suprafaţa terenurilor pentru construcţiile locative se stabileşte şi se aprobă de
către consiliul local.
Terenurile de interes public din intravilanul localităţii includ:
a) terenurile instituţiilor de învăţămînt de toate nivelurile (inclusiv grădiniţele
de copii);
b) terenurile obiectelor de ocrotire a sănătăţii (cu excepţia celor prevăzute la
subcategoria „terenuri destinate ocrotirii sănătăţii”);
c) terenurilor obiectelor social-culturale, comerciale, lăcaşelor de cult;
d) terenurile parcurilor, străzilor, pieţelor etc;
e) terenurile altor construcţii, instalaţii auxiliare aferente obiectelor specificate
la prezentul alineat.
Terenurile altor categorii de destinaţie, împreună cu terenurile construcţiilor
locative şi de interes public, amplasate în intravilan, vor constitui suprafaţa totală a
intravilanului localităţii respective.
3. Terenurile pentru construcţiile locative
Consiliile satelor(comunelor) atribuie sectoare de teren, pînă la 0,12 hectare,
fără plată, o singură dată, familiilor nou-formate, dacă membrii familiilor nu s-au
folosit anterior de acest drept, dispun de viză de reşedinţă în localitatea în care li se
atribuie terenul, din contul terenurilor pentru construcţia locativă, pentru
construcţia caselor de locuit, anexelor gospodăreşti. Nu se permite vînzarea la
licitaţie sau prin concurs a terenurilor construcţii locative, în cazurile în care
primăriile au la evidenţă familii nou-formate.
În cazul în care nu mai există terenuri libere pentru amplasarea în continuare a
construcţiilor locative şi de interes public, consiliile satelor (comunelor), oraşelor
(municipiilor) vor forma, în modul stabilit de lege, fondul de terenuri destinat
acestor scopuri.
19
Consiliile oraşelor (municipiilor) atribuie în proprietate terenuri pentru
construcţia caselor de locuit numai prin vînzarea-cumpărarea lor la preţ comercial
(la licitaţie sau prin concurs), de la 0,04 pînă la 0,07 hectare.
4. Terenuri aferente clădirilor cu mai multe apartamente
Terenurile aferente blocurilor locative şi construcţiilor, obiectelor auxiliare
aferente se transmit fără plată în proprietate comună a proprietarilor de
apartamente, în modul stabilit de lege.
Utilizarea terenului pe care este amplasată clădirea cu mai multe apartamente,
alte construcţii, instalaţii, amenajări privatizate este determinată de către
coproprietari.
Dimensiunile, configuraţia terenurilor aferente, pe care sînt amplasate case cu
mai multe apartamente, alte construcţii, instalaţii, amenajări privatizate, sînt
determinate de planul general al teritoriului atribuit şi documentaţia respectivă de
drept asupra pămîntului.
Dreptul prioritar la dobîndirea în folosinţă sau proprietate a terenurilor
aferente clădirilor cu multe apartamente o au proprietarii acestor apartamente.
5. Terenurile cooperativelor de construcţie a caselor de locuit şi garajelor,
asociaţiilor de proprietari ai locuinţelor privatizate, precum şi asociaţiilor de
proprietari în condominiu
Cooperativele de construcţie a caselor de locuit şi a garajelor, asociaţiile de
proprietari ai locuinţelor privatizate, precum şi asociaţiile de proprietari în
condominiu pot dobîndi în folosinţă sau proprietate terenuri din fondul proprietăţii
private a unităţii administrativ - teritoriale.
6. Terenurile aferente locuinţelor sociale
20
Terenurile aferente locuinţelor sociale aparţin unităţilor administrativ –
teritoriale.
Dobîndirea dreptului asupra terenului aferent locuinţelor sociale se efectuează
în conformitate cu prezentul cod, Codul civil şi alte acte legislative.
7. Amenajarea teritoriilor satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor)
Autoritatea administraţiei publice locale execută complexul necesar de lucrări
pentru amenajarea teritoriilor satelor (comunelor), oraşelor(municipiilor) în baza
planului urbanistic general al localităţii. Întreprinderile, instituţiile, organizaţiile şi
cetăţenii sînt obligaţi, în activitatea sa, să respecte legislaţia cu privire la urbanism
şi amenajare a teritoriului.
III. TERENURILE DESTINATE INDUSTRIEI, TRANSPORTURILOR
ŞI CU ALTĂ DESTINAŢIE
1. Terenurile destinate industriei, transporturilor şi terenurile cu alte
destinaţii
Terenurile destinate industriei (inclusiv celei de extragere a substanţelor
minerale utile), transporturilor şi terenurile cu alte destinaţii sînt atribuite sau
dobîndite în proprietate sau în posesiune şi folosinţă, în modul stabilit, pentru
amplasarea şi exploatarea clădirilor administrative şi de deservire, a construcţiilor
auxiliare şi construcţiilor industriale, miniere, de transport de către persoane fizice
şi juridice pentru construirea căilor de acces, a reţelelor inginereşti, organizarea
producţiei industriale, construcţia căilor de comunicaţie terestră, instalarea liniilor
de telecomunicaţii, de transport electric etc.
Suprafeţele de teren dobîndite cu drept de folosinţă sau proprietate în aceste
scopuri se stabilesc în conformitate cu normele şi documentaţia proiectelor tehnice
aprobate .
21
Dobîndirea dreptului de către persoanele fizice şi juridice pentru exploatarea
zăcămintelor se permite numai cu condiţia legalizării atribuirii terenurilor
respective în scopuri miniere şi reintegrării în circuitul agricol a terenurilor
exploatate anterior în aceste scopuri.
Utilizarea terenurilor destinate industriei, transporturilor şi cu altă destinaţie
se stabileşte de lege.
2. Stabilirea zonelor de influenţă a obiectelor industriale, transporturilor
şi altor obiecte asupra terenurilor
În jurul întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor industriei, transporturilor
care dispun de obiecte ce provoacă efecte de poluare a mediului înconjurător se
stabilesc zone de influenţă, în conformitate cu normele aprobate de organele pentru
protecţia mediului înconjurător.
Zonele de influenţă sînt marcate cu semne informatice speciale. Stabilirea
acestor zone nu-i privează pe deţinătorii de terenuri de dreptul de proprietate în
limitele zonelor indicate, iar deţinătorii de terenuri sînt obligaţi să respecte regulile
pentru astfel de zone.
Proprietarii terenurilor amplasate în zona de influenţă a întreprinderilor
industriale, transporturilor dispun de dreptul la compensaţii echivalente
prejudiciilor aduse de aceste obiecte.
3. Terenurile destinate industriei
Terenurile pentru obiectele industriale sînt destinate exploatării construcţiilor
şi instalaţiilor de bază şi auxiliare, întreprinderilor miniere şi de transport, căilor de
acces, altor instalaţii şi amenajări. Dimensiunile şi structura terenurilor atribuite în
acest scop se stabilesc în conformitate cu normele de stat şi proiectele de
construcţie a obiectelor.
Exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile se efectuează în
condiţiile Legii cu privire la folosirea şi protecţia subsolului.
22
4. Terenurile destinate transporturilor
Terenurile destinate transporturilor includ:
terenurile transportului feroviar;
terenurile transportului auto;
terenurile drumurilor publice;
terenurile transportului fluvial;
terenurile transportului aerian.
terenurile transportului prin conducte;
terenurile telecomunicaţiilor;
terenurile sistemului energetic.
5. Terenurile destinate transportului feroviar
Terenurile destinate transportului feroviar sînt terenurile ocupate nemijlocit de
căile ferate de comunicaţie cu construcţiile şi edificiile aferente (terasament,
poduri, tuneluri, viaducte, instalaţii de semnalizare, clădiri tehnice de serviciu, căi
ferate de acces etc.), staţiile feroviare cu toate construcţiile şi edificiile
gospodăriilor energetice, de locomotive, de vagoane, de călători şi de marfă, de
întreţinere a căii ferate, de obiectele de semnalizare şi telecomunicaţii, de
aprovizionare cu apă şi canalizare, de plantaţiile de protecţie şi consolidare,
blocurile administrative şi alte edificii pentru deservirea transportului feroviar,
amplasate în zona de exploatare a lor.
6. Terenurile transportului auto
Terenurile destinate transportului auto sînt terenurile ocupate de staţiile de
alimentare cu produse petroliere, gările şi staţiile auto, construcţiile de serviciu şi
tehnice, întreprinderile de deservire şi de reparaţie a transportului auto, parcurile
auto, depozitele.
23
7. Terenurile destinate drumurilor publice
Terenurile destinate drumurilor publice includ:
a) ampriza;
b) zonele de siguranţă;
c) zonele de protecţie.
Ampriza drumului este suprafaţa de teren ocupată de elementele constructive
ale drumului, partea carosabilă, piste pentru ciclişti, acostamente, rigole, şanţuri,
taluzuri, şanţuri de gardă, ziduri de sprijin şi alte lucrări de artă.
Zonele de siguranţă sînt suprafeţele de teren situate de o parte şi de cealaltă a
amprizei drumului, destinate exclusiv pentru semnalizarea rutieră, pentru
plantaţiile rutiere sau altor scopuri legate de întreţinerea şi exploatarea drumului,
pentru siguranţa circulaţiei ori pentru protecţia proprietăţilor situate în vecinătatea
drumului. Din zonele de siguranţă fac parte şi suprafeţele de teren destinate
asigurării vizibilităţii în curbe şi intersecţiei, precum şi suprafeţele ocupate de
lucrări de consolidare a drumului şi altele.
Zonele de protecţie sînt suprafeţele de teren situate de o parte şi de alta a
zonelor de siguranţă, necesare protecţiei şi dezvoltării pe viitor a drumului.
Limitele zonelor drumului public se stabilesc prin lege.
8. Terenurile destinate transportului fluvial
Terenurile destinate transportului fluvial sînt ocupate de:
a) porturi, acostări specializate, debarcadere împreună cu toate instalaţiile şi
amenajările, construcţiile ce deservesc transportul fluvial;
b) gările fluviale, pavilioanele;
c) instalaţiile inginereşti, construcţiile serviciului tehnic;
d) centrele de legătură (teleradio etc.);
24
f) construcţiile şi semnele de navigare de pe maluri şi alte instalaţii destinate
deservirii traseelor pe apă, centrele de reparaţie-exploatare, depozitele, bazele
tehnico-materiale;
g) alte obiecte necesare funcţionării normale a transportului fluvial.
Pentru executarea lucrărilor ce ţin de transportul fluvial, în afara localităţilor
este stabilită o zonă specială de teren, cu o lăţime de 20 de metri de la marginea
apei sau bordura malului (în cazul malurilor abrupte în interiorul teritoriului), care
constituie o fîşie de coastă a căilor fluviale interne, fiind pusă la dispoziţie, cu titlu
gratuit, în perioada de efectuare a lucrărilor solicitate.
9. Terenurile destinate transportului aerian
Terenurile destinate transportului aerian includ:
a) aeroporturile, instalaţiile inginereşti (obiectele de dirijare a transportului
aerian, de radionavigaţie şi aterizare), terenurile serviciului tehnic;
b) uzinele de reparaţie ale aviaţiei civile.
10. Terenurile destinate transportului prin conducte
Terenurile destinate transportului prin conducte sînt terenurile pe care sînt
amplasate conductele de petrol, gaze, apă, canalizare, alte construcţii şi instalaţii
necesare funcţionării normale a transportului prin conducte.
11. Terenurile destinate telecomunicaţiilor
Terenurile destinate telecomunicaţiilor sînt terenurile atribuite în proprietate
sau folosinţă întreprinderilor, organizaţiilor care exploatează mijloacele de
telecomunicaţii.
12. Terenurile destinate sistemului energetic
Terenurile sistemului energetic sînt terenurile atribuite în folosinţă staţiilor
electrice (hidro- sau termice), liniilor electrice şi altor instalaţii necesare
funcţionării normale a procesului de producere şi transportare a curentului electric.
13. Amplasarea obiectelor pe terenurile destinate transporturilor25
Liniile de telecomunicaţii şi de transport electric, conductele de petrol şi de
gaze, de apă şi canalizare, precum şi alte instalaţii similare se vor grupa şi amplasa
de-a lungul şi în imediata apropiere a căilor de comunicaţii, digurilor, canalelor de
irigare şi de desecare, în conformitate cu normativele tehnice, astfel încît să nu
împiedice efectuarea lucrărilor agricole..
14. Terenurile destinate necesităţilor apărării naţionale şi organelor
afacerilor interne
Se consideră terenuri destinate necesităţilor apărării naţionale şi organelor
afacerilor interne terenurile repartizate pentru amplasarea şi desfăşurarea activităţii
permanente a unităţilor militare, instituţiilor de învăţămînt militar şi organizaţiilor
Forţelor Armate, trupelor de grăniceri, carabinieri şi organelor afacerilor interne.
Terenurile destinate necesităţilor apărării naţionale şi organelor afacerilor
interne sînt terenuri cu regim juridic special, proprietate publică a statului, şi
folosirea lor în alte scopuri este interzisă.
Dimensiunile terenurilor repartizate pentru necesităţile apărării naţionale şi
organelor afacerilor interne se stabilesc în conformitate cu normativele în vigoare.
Modul de repartizare şi utilizare a terenurilor pentru necesităţile apărării naţionale
şi organelor afacerilor interne este stabilit de Guvern.
IV. TERENURILE DESTINATE OCROTIRII NATURII, OCROTIRII
SĂNĂTĂŢII, ACTIVITĂŢII RECREATIVE, TERENURILE DE
VALOARE ISTORICO – CULTURALĂ, TERENURILE ZONELOR
SUBURBANE ŞI ALE SPAŢIILOR VERZI
1. Terenurile destinate ocrotirii naturii
Categoriile de obiecte, modul şi condiţiile de folosire a terenurilor destinate
ocrotirii naturii se stabilesc prin Legea privind fondul ariilor naturale protejate de
stat şi Legea cu privire la grădinile zoologice.
26
2. Terenurile destinate ocrotirii sănătăţii
Terenurile destinate ocrotirii sănătăţii sînt terenurile pe care sînt amplasate
obiecte de tratament natural (izvoare de ape minerale, nămoluri curative), în
condiţii climaterice deosebit de favorabile profilaxiei şi tratamentului. Aceste
terenuri se atribuie în folosinţă staţiunilor balneare, instituţiilor terapeutice şi sînt
protejate de lege.
În scopul protecţiei obiectelor de tratament natural, la toate staţiunile balneare
sînt prevăzute zone de protecţie sanitară, în conformitate cu statutul obiectului. Se
interzice darea terenurilor în posesiune, folosinţă, inclusiv în arendă,
întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor a căror activitate este incompatibilă cu
protecţia obiectelor naturale curative şi cu menţinerea condiţiilor favorabile pentru
odihna populaţiei. Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile în jurul cărora se
stabilesc zone cu condiţii deosebite de folosinţă a terenurilor sînt obligate să
marcheze limitele lor cu semne informative speciale.
Modul şi condiţiile de folosire a terenurilor destinate ocrotirii sănătăţii sînt
stabilite de prezentul cod şi de legislaţia specială.
3. Terenurile destinate activităţii recreative
Terenuri proprietate publică destinate activităţii recreative sînt terenurile
prevăzute şi folosite pentru odihnă şi turism.
Se interzice activitatea ce împiedică folosirea acestor terenuri conform
destinaţiei. Modul de folosire a acestor terenuri este stabilit de lege.
4. Terenurile de valoare istorico-culturală
Din categoria terenurilor de valoare istorico-culturală fac parte rezervaţiile
istorico-culturale, parcurile memoriale, mormintele, ansamblurile şi complexele
istorice, monumentele arheologice, zonele şi straturile cu vestigii arheologice,
precum şi complexele arhitecturale de landşaft.
Deţinătorii de terenuri pe care sînt amplasate astfel de obiecte sînt obligaţi să
asigure integritatea lor, iar în caz de necesitate, să permită efectuarea lucrărilor 27
de cercetare sau conservare şi să aducă acest fapt la cunoştinţa autorităţilor
administraţiei publice locale.
Modul de folosire a acestor terenuri este stabilit de lege.
5. Terenurile zonelor suburbane şi spaţiilor verzi
Terenurile zonelor suburbane şi spaţiilor verzi includ terenurile din extravilan,
preconizate sau deja ocupate de amplasamente legate de amenajarea şi
funcţionarea normală a gospodăriei orăşeneşti, precum şi cele ocupate de păduri,
grădini publice şi de alte spaţii verzi, care au funcţii de protecţie, sanitaro-igienice,
de fortificare a sănătăţii, fiind calificate drept locuri de odihnă a populaţiei.
Terenurile zonelor suburbane şi spaţiilor verzi se folosesc conform proiectelor
de organizare a acestor zone şi spaţii.
Regimul juridic al terenurilor zonelor suburbane şi spaţiilor verzi este stabilit
de Legea cu privire la spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale şi alte acte
legislative.
V. TERENURILE FONDULUI FORESTIER
1. Structura terenurilor fondului forestier
Terenurile fondului forestier includ:
terenuri împădurite;
terenuri destinate împăduririi;
terenuri aferente gospodăriei silvice;
terenuri neproductive: mlaştini, stîncării, pante abrupte, alunecări de teren,
soloneţuri etc.
2. Proprietatea asupra terenurilor fondului forestier
Terenurile fondului forestier pot fi în proprietate publică a statului, proprietate
publică a unităţii administrativ-teritoriale, proprietate privată.
Persoanele fizice şi juridice pot împăduri terenuri aflate în proprietatea lor.
28
3. Utilizarea terenurilor fondului forestier
Terenurile fondului forestier proprietate publică a statului, proprietate
publică a unităţii administrativ-teritoriale, proprietate privată, se folosesc
conform destinaţiei.
Relaţiile funciare în procesul utilizării terenurilor fondului forestier sînt
reglementate de prezentul cod, Codul silvic şi alte acte legislative.
VI. TERENURILE FONDULUI APELOR
Structura şi modul de folosinţă a terenurilor fondului apelor
Terenuri ale fondului apelor sînt terenurile aflate sub ape - albiile cursurilor
de apă, lacurile, iazurile, rezervoarele de apă, mlaştinile, terenurile pe care sînt
amplasate reţelele de irigare şi desecare, construcţii hidrotehnice şi alte amenajări
din domeniul gospodăriei apelor, precum şi terenurile repartizate pentru fîşiile
riverane de protecţie.
Terenurile fondului apelor se folosesc pentru construcţia şi exploatarea
obiectivelor utilizate în agricultură, industrie, gospodăria piscicolă, producerea
energiei electrice, satisfacerea necesităţilor de apă potabilă, tehnică, curativă,
precum şi pentru alte necesităţi ale statului şi societăţii.
Modul de folosire şi retragere a terenurilor din fondul apelor este stabilit de
legislaţie.
Capitolul 3: Clasificarea bunurilor imobiliare in scopul impozitarii
3.1. Clasificarea pentru evaluarea în scopul impozitării
Clasificarea pentru evaluarea în scopul impozitării se efectuează în baza
modului de folosinţă a bunului imobil.
Se disting următoarele tipuri de bunuri imobile:
a) bunuri imobile cu destinaţie locativă, care includ construcţiile şi încăperile
izolate destinate predominant locuirii permanente şi activităţilor complementare ei,
29
precum şi terenurile pe care sînt amplasate sau urmează a fi amplasate astfel de
construcţii, cu următoarele subcategorii:
- apartamente şi încăperi izolate locative în case cu multe etaje;
- apartamente în case de locuit individuale;
- case de locuit individuale, inclusiv terenuri aferente şi construcţiile auxiliare
în localităţile urbane şi în localităţile rurale;
- terenuri destinate construcţiei locative;
b) bunuri imobile cu destinaţie comercială şi industrială, la care sînt atribuite
construcţiile şi încăperile izolate cu destinaţie nelocativă, utilizate predominant
pentru:
desfăşurarea activităţilor economice, diferite de cele de producere (comerţ,
prestare a serviciilor şi altele asemenea), şi terenurile pe care sînt amplasate aceste
bunuri;
producerea sau confecţionarea unor bunuri materiale, inclusiv în scopuri
complementare celor enumerate mai sus, şi terenurile pe care sînt amplasate aceste
construcţii, precum şi bunurile imobile ale gospodăriei comunale, ale
transporturilor şi telecomunicaţiilor;
c) bunurile imobile cu destinaţie agricolă, la care sînt atribuite terenurile
agricole şi construcţiile amplasate pe ele şi folosite în activitatea economică,
plantaţiile perene, loturile întovărăşirilor pomicole şi construcţiile amplasate pe
ele, grădinile din extravilan;
d) alte bunuri imobile, la care sînt atribuite garajele pentru transportul
individual, cu excepţia celor amplasate pe loturile de lîngă casă, şi alte bunuri
imobile ce constituie obiecte ale evaluării şi care nu au intrat în categoriile
menţionate mai sus.
3.2. Impozitul pe bunurile imobiliare şi impozitul funciar
Începînd cu 1 ianuarie 2010 s-a modificat modul de impozitare cu impozitul
pe bunurile imobiliare.
30
Astfel conform Codului Fiscal începînd cu anul 2010 se impozitează următoarele
bunuri imobiliare:
- bunurile imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente şi case de locuit
individuale, terenuri aferente acestor bunuri) din municipii şi oraşe, inclusiv din
localităţile aflate în componenţa acestora, cu excepţia satelor (comunelor) –
începînd cu 1 ianuarie 2007;
- bunurile imobiliare cu altă destinaţie decît cea locativă sau agricolă, garajele şi
terenurile pe care acestea sînt amplasate, loturilor întovărăşirilor pomicole cu sau
fără construcţii amplasate pe ele, precum şi terenurile aferente acestora;
Terenurile aferente acestor bunuri nu mai sunt impozitate cu impozitul
funciar, ci se impozitează în acelaşi mod ca bunurile imobiliare, reieşind din
valoarea evaluată a acestora.
Celelalte bunuri imobiliare se impozitează în conformitate cu Legii pentru
punerea in aplicare a titlului VI din CF:
- bunurile imobiliare cu destinaţie locativă din localităţile rurale;
- bunurile imobiliare cu destinaţie agricolă (toate);
Totodată terenurile aferente acestor bunuri, precum şi terenurile cu destinaţie
agricolă se impozitează cu impozitul funciar cotele maxime ale căruia sunt stabilite
de anexa 1 la Legii pentru punerea in aplicare a titlului VI din CF.
Cotele concrete ale impozitului funciar şi impozitului pe bunurile imobiliare se
stabilesc anual de către autorităţile reprezentative ale administraţiei publice locale
la aprobarea bugetelor respective, în limitele (inclusiv limitele maxime) specificate
în anexele nr.1 şi nr.2 la prezenta lege, însă nu mai mici decît 50% din cota
maximă. Spre exemplu puteţi vedea cotele stabilite de Consiliul Municipal
Chişinău prin Decizia nr.4/2 din 15.04.2010 .
Cea mai mare schimbare a constituit trecerea la modul de impozitare
conform Codului Civil (reieşind din valoarea evaluată) a bunurilor cu altă
destinaţie decît cea locativă sau agricolă a agenţilor economici, adică bunurile 31
comerciale şi industriale, care practic sunt foarte des întîlnite la bilanţul agenţilor
economici.
Sunt cîteva diferenţe majore între modul de calcul, plată şi declarare a
impozitului pe bunurile imobiliare şi impozitului funciar conform
prevederilor Legii pentru punerea in aplicare a titlului VI din CF şi
conform Codului Fiscal.
Pe parcursul anului 2010 au apărut foarte multe întrebări de la contribuabili
referitor la aplicarea în practică a impozitului pe bunurile imobiliare (calcularea,
declararea şi plata).În continuare vom descrie aplicarea impozitului pe bunuri
imobiliare şi funciar în anul 2010.
Astfel, pentru bunurile imobile care cad sub incidenţa Legii pentru punerea in
aplicare a titlului VI din CF calcularea, declararea şi plata impozitului se
efectuează în acelaşi fel ca anii precedenţi, fără nici o schimbare. Impozitul se
declară în formularul BIJ-1.
Pentru terenurile care cad sub incidenţa Legii pentru punerea in aplicare a
titlului VI din CF , impozitul funciar la fel se aplică ca în anii precedenţi, cu
excepţia că formularul pentru declararea acestuia s-a schimbat – FUNJ-10, însă
acesta nu conţine careva deosebiri importante faţă de formularul precedent –
FUNJ-2. Modul de completare a tuturor formularelor îl puteţi accesa în tabel.Însă
modul de aplicare a impozitului pe bunuri imobiliare pentru bunurile imobiliare şi
terenurile care cad sub incidenţa Codului Fiscal diferă de perioadele precedente.
Astfel de la 1 ianuarie 2010, cît bunurile imobiliare, atît şi terenurile se
impozitează cu impozitul pe bunurile imobiliare reieşind din valoarea estimată de
către organele cadastrale a acestor bunuri. Evaluarea bunurilor imobiliare şi a
terenului se efectuează prin intermediul evaluării în masă regulat, o dată la 3 ani.
Organele cadastrale expediază informaţia privind valoarea estimată a
bunurilor sub formă de „Notificare” la sediul fiecărui contribuabil care are în
proprietate bunuri impozabile de la valoarea estimată.Pînă la data de 1 iulie a
anului de gestiune, contribuabilul este obligat să întocmească calculul impozitului 32
BIJ-10 şi să achite impozitul pînă la data de 15 august şi 15 octombrie în rate
egale. În cazul efectuării plăţii integrale pînă la data de 30 iunie, contribuabilul
beneficiază de o reducere de 15% din suma impozitului (în acest caz se
completează BIJ 10 cu indicarea reducerii).
În acelaşi timp sunt cîteva excepţii, astfel, pentru bunurile
imobiliare/terenurile care au fost dobîndite după 1 iulie, prezentarea calculului şi
achitarea impozitului pe bunurile imobiliare se va efectua cel tîrziu în ultima zi a
anului – 31 decembrie.
Iar întreprinderile individuale care îndeplinesc condiţiile pentru prezentarea
declaraţiei fiscale unificate UNIF07 nu vor prezenta calculul BIJ-10, ci vor calcula
impozitul în declaraţia UNIF07 pînă la data de 31 martie 2011.Cu toate că
termenul limită de prezentare a calculului este 1 iulie, mulţi contribuabili încă nu
au primit notificarea de la organele cadastrale cu valoarea estimată a bunurilor
imobiliare şi a terenurilor aflate în proprietate. Aceasta însă nu înseamnă că
bunurile şi terenurile date nu au fost evaluate. În aşa cazuri, contribuabilii trebuie
în mod obligatoriu sa contacteze organele cadastrale din teritoriul în care se află
bunurile/terenurile (tel. oficiului cadastral Chişinău – 88-11-11) şi ulterior să
expedieze în adresa lor o interpelare cu indicarea numărului cadastral a fiecărui
bun aflat în proprietate şi care trebuie să fie impozitat reieşind din valoarea
estimată. Ca răspuns, organele cadastrale vor expedia o informaţie cu valorile
estimate a tuturor bunurilor care au fost estimate, sau confirmare că bunurile încă
nu au fost evaluate.
Bunurile imobiliare/terenurile care cad sub incidenţa Codului Fiscal însă încă
nu au fost evaluate de către organele cadastrale (pînă la data de 1 ianuarie 2010), şi
contribuabilul dispune de avizul/confirmarea precum că acestea încă nu au fost
evaluate nu pot fi impozitate din cauza lipsei bazei impozabile a acestora.
La 18.06.2010, Parlamentul a aprobat Legea nr. 128 privind modificarea şi
completarea Legii nr.1056-XIV din 16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a
titlului VI din Codul fiscal, în sensul asigurării cu bază impozabilă a bunurilor
33
imobiliare comerciale şi industriale, garajele şi terenurile pe care acestea sînt
amplasate şi loturile întovărăşirilor pomicole cu sau fără construcţii amplasate pe
ele, care nu au fost estimate la valoarea de piaţă. Legea stabileşte că impozitul
pentru aceste obiecte urmează a fi perceput reieşind din vechiul regim de
impozitare al acestora, deci conform Legii nr.1056-XIV. Pentru unele din aceste
bunuri au fost introduse şi cote noi în anexele laLegea nr.1056-XIV.
BIBLIOGRAFIA
Curs de prelegeri la ,,Bazele pieții imobiliare’’, UTM
O. Buzu, A. Matcov, Evaluarea bunurilor imobile, teorie şi practică,
Chişinău 2003
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.44-46/318 din 21.05.1998, Legea
cadastrului bunurilor immobile Nr.1543-XIII din 25.02.98
Codul Civil al R.Moldova, Monitorul Oficial Nr. 82-86 ,art Nr : 661
Codul Funciar al R.Moldova nr. 828-XII din 25.12.1991, Monitorul
Oficialnr.107/817 din 04.09.2001
Regulamentului cu privire la evaluarea bunurilor imobile în scopul
impozitării, Monitorul Oficial Nr. 65-66
http://www.scribd.com
http://www. nikaimobil.md
34