3. Aspecte privind situaţia procesuală a înstrăinătorului şi succesorilor săi (art. 39 NCPC).

Cererea de ~intervenţie” a succesorului cu titlu particular se identifică cu una din formele de intervenţie voluntară sau forţată consacrate în NCPC sau este o figură juridică aparte?

Introducerea în cauză a succesorului cu titlu particular nu se identifică cu niciuna din formele de intervenţie a terţilor în proces. Ea reprezintă o instituţie juridică aparte, reprezentând mijlocul procesual prin care se pune în discuţie transmiterea calităţii procesuale active sau pasive a înstrăinătorului. Din aceasta decurg unele consecinţe:– instanţa nu se pronunţă asupra admisibilităţii în principiu a cererii, ci citează numai pe cel indicat drept succesor cu titlu particular;– introducerea în cauză poate interveni în orice moment al procesului, inclusiv în căile de atac, deoarece nu presupune modificarea cererii de chemare în judecată;– dobânditorul cu titlu particular, introdus în cauză, nu datorează o taxă judiciară de timbru distinctă de înstrăinător, obiectul procesului rămânând neschimbat;– nici partea care a formulat cerere de introducere în cauză a dobânditorului cu titlu particular nu datorează taxă judiciară de timbru pentru această cerere, deoarece din perspectiva acesteia, cererea nu reprezintă decât un incident procedural care pune în discuţie cadrul procesual sub aspectul părţilor, fără implicaţii în ce priveşte obiectul procesului.

Care sunt criteriile în funcţie de care instanţa decide păstrarea sau înlăturarea din proces a înstrăinătorului?

Instanţa va putea decide păstrarea în proces a înstrăinătorului, de principiu, după cum există sau nu poziţii contrare între acesta şi dobânditor în legătură cu transmiterea calităţii procesuale în cauză respectivă. În măsura în care înstrăinătorul confirmă transmiterea calităţii, prezenţa acestuia în proces este inutilă. Dacă însă înstrăinătorul ridică obiecţii cu privire la actul de transmitere a calităţii, atunci prezenţa în proces a acestuia este necesară, deoarece tranşarea problemei legate de calitatea procesuală nu se va putea face în mod legal fără ascultarea acestuia. Instanţa se va pronunţa asupra scoaterii din proces a înstrăinătorului prin încheiere interlocutorie. Legea nu determină cât timp va putea fi ţinut în proces înstrăinătorul, dar se deduce că instanţa îl va păstra în proces până se va lămuri asupra transmiterii dreptului, in extremis, acest moment putând fi şi cel al hotărârii finale, prin care va decide faţă de cine a admis sau a respins acţiunea.

Potrivit art. 39 alin. (3) NCPC este posibilă executarea hotărârii judecătoreşti în contra dobânditorului cu titlu particular, chiar şi în cazul în care acesta nu a fost introdus în cauză?[7]

În conformitate cu art. 39 alin. (3) hotărârea pronunţată împotriva înstrăinătorului produce de drept efecte şi contra succesorului cu titlu particular. Se are în vedere mai ales situaţia în care succesorul cu titlu particular nu a intervenit şi nici nu a fost introdus în proces, deoarece în situaţia în care a figurat ca parte în proces, dispoziţia ar fi avut un caracter superfluu. Este vorba nu numai de opozabilitateahotărârii, care presupune numai opunerea situaţiei juridice consacrate prin hotărârea judecătorească şi care este aplicabilă în raporturile cu orice terţ, ci chiar de efectele obligativităţii şi executorialităţiihotărârii, astfel cum sunt acestea consacrate în art. 433 şi 435 alin. (1) NCPC. Aceasta înseamnă că, atunci când este cazul, hotărârea judecătorească ar

putea fi pusă în executare faţă de succesorul cu titlu particular, chiar dacă acesta nu a figurat în proces, fără a fi nevoie de alte formalităţi decât cele necesare pentru executarea silită, în general[8]. Se exceptează cazurile prevăzute la art. 39 alin.(3), precum cel care a dobândit un drept tabular cu bună-credinţă prin act juridic cu titlu oneros, conform art. 901 NCC (principiul publicităţii materiale), adjudecatarul în cadrul unei urmăriri silite imobiliare, conform art. 859 alin.(1) NCPC sau în cadrul unei urmări silite mobiliare, conform art. 776 alin. (1) NCPC sau în cazul bunurilor mobile corporale, prin incidenţa dispoziţiilor art. 937 NCC (en fait de meubles la possession vaut titre)[9].

4. Aspecte pe care le implică introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane, în cererile cu caracter contencios (art. 78, 79 NCPC).

În materia contencioasă Noul Cod de procedura civilă distinge între:– introducerea în cauză, din oficiu, aplicabilă numai în cazul în care legea prevede în mod expres această posibilitate;– punerea în discuţia părţilor de către instanţă a introducerii în cauză a terţelor persoane, atunci când raportul juridic dedus judecăţii o impune[10].

Instanţa nu trebuie să supună cererea de introducere în cauză a terţului unei proceduri de admitere în principiu.

Calitatea procesuală a terţului introdus în cauză, la cerere sau din oficiu.

În principiu, terţul dobândeşte calitatea procesuală corespunzătoare poziţiei sale în raportul juridic dedus judecăţii, respectiv reclamant sau pârât. Astfel, există şi situaţii în care terţul

figurează în proces exclusiv pentru că hotărârea să-i fie opozabilă, aşa cum se întâmplă în cazul citării părinţilor şi copilului în procesele relative la filiaţie (art. 436 NCC) sau în cazul citării asiguratorului în procesul privind plângerea contravenţională împotriva procesului-verbal de contravenţie, în cazul în care fapta a avut urmare un accident de circulaţie (art. 33 alin. (2) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor).

Calitatea procesuală pe care terţul introdus în cauză o dobândeşte în cadrul procesului determină o serie de consecinţe:– în cazul în care terţul ar fi trebuit să aibă calitatea de pârât, acesta ar putea fi obligat faţă de reclamant, întrucât, în acest caz, instituţia introducerii în cauză a terţilor nu reprezintă altceva decât acceptarea unei veritabile modificări tardive a cererii de chemare în judecată, din raţiuni ce ţin de opţiunea legiuitorului pentru salvgardarea acţiunii aflate în curs, în măsura în care părţile sunt receptive la indicaţiile instanţei; evitarea pe cât posibil a unei soluţii de respingere a cererii fără analiza în fond, reprezintă o opţiune logică din partea legiuitorului, ştiut fiind că în asemenea situaţie reclamantul ar putea relua procedura prin formularea unei noi cereri de chemare în judecată, sistemul judiciar nefiind ”descărcat” cu adevărat de cazul respectiv;– sunt şi situaţii în care terţul ar putea să primească ceva, în sensul de stabilire a unor drepturi în favoarea sa, prin hotărârea finală, aşa cum se întâmplă în cazul partajului judiciar, când terţul este unul dintre coproprietari, omis iniţial din acţiunea introductivă de instanţă[11];– în funcţie de poziţia pe care o are în raportul de drept dedus judecăţii, terţul ar putea să formuleze cereri de atragere în proces a unor terţe persoane;– în toate cazurile, în ce priveşte drepturile şi obligaţiile sale, terţul introdus în cauză are independenţa procesuală, având posibilitatea

de a face acte procesuale de dispoziţie, de a ataca hotărârea judecătorească[12];– în cazul în care terţul este introdus în proces fără a avea calitate în raportul juridic dedus judecăţii, legiuitorul dorind numai să asigure faţă de acesta şi efectul de relativitate al hotărârii judecătoreşti, iar nu o simplă opozabilitate, hotărârea se va pronunţa şi faţă de terţul introdus în cauză;– nefiind vorba de o modificare a obiectului cererii, apreciem că atunci când introducerea în cauză a terţului este solicitată de una dintre părţi, după ce instanţa a pus în discuţie această problemă, nu se datorează taxa judiciară de timbru.

Rolul activ al judecatorului si interventia fortata in cauza, din oficiu, a altor persoaneIn Noul Cod de procedura civila, printre principiile fundamentale ale procesului civil, este prevazut la art. 22 rolul judecatorului in aflarea adevarului. O modificare pe care o putem considera de substanta este cuprinsa in art. 22 alin. 3, care prevede ca judecatorul poate dispune introducerea in cauza a altor persoane, in conditiile legii. Persoanele astfel introduse in cauza vor avea posibilitatea, dupa caz, de a renunta la judecata sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretentiile reclamantului ori de a pune capat procesului printr-o tranzactie.

Care sunt conditiile sau in ce situatii poate judecatorul sa introduca in cauza un tert? Raspunsul la aceasta intrebare ne este oferit de art. 78 din Noul Cod de procedura civila care reglementeaza introducerea fortata in cauza, din oficiu, a altor persoane. Astfel, conform alin. 1 si 2  al acestui art., in cazurile expres prevazute de lege, precum si in procedura necontencioasa, judecatorul va putea dispune din oficiu introducerea in cauza a altor persoane, chiar daca partile se impotrivesc.

In materie contencioasa, cand raportul juridic dedus judecatii o impune, judecatorul va pune in discutia partilor necesitatea introducerii in cauza a altor persoane. Daca niciuna dintre parti nu solicita introducerea in cauza a tertului, iar judecatorul apreciaza ca pricina nu poate fi solutionata fara participarea tertului, va respinge cererea, fara a se pronunta pe fond. Putem desprinde concluzia ca in materie contencioasa regula este ca judecatorul nu va putea dispune introducerea unui tert din oficiu, ,,cu exceptia cazurilor expres prevazute de lege”, iar in materie necontencioasa, intotdeauna cand considera necesara

interventia unei terte persoane, judecatorul poate dispune introducerea in proces a acesteia din oficiu, chiar daca exista o impotrivire a partilor.

Unul dintre extrem de putinele cazuri din cod in care instanta poate sa faca aplicatia textului de lege referitor la ,,introducerea fortata in cauza, din oficiu, in materie contencioasa”,il regasim in cuprinsul art. 39 care reglementeaza situatia procesuala a instrainatorului si a succesorilor sai in cazul transmisiunii calitatii procesuale. Asadar, in alin. 1 legiuitorul prevede ca, daca in cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte intre vii cu titlu particular, judecata va continua intre partile initiale. Daca insa transferul este facut, in conditiile legii, pentru cauza de moarte, judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, dupa caz. Deci, in aceasta din urma ipoteza, personalitatea defunctului este continuata de succesorul universal sau cu titlu universal.

In toate cazurile insa, succesorul cu titlu particular este obligat sa intervina in cauza, daca are cunostinta despre existenta procesului, sau poate fi introdus in cauza, la cerere sau ,,din oficiu”.

Iata deci, in cazul in care succesorul cu titlu particular, sau dupa caz cumparatorul, nu inteleg sa intervina in proces (desi exista o obligatie in acest sens fata de acestia), si nici nu exista o cerere de introducere din partea partilor, iar instanta are cunostinta despre transmisiunea calitatii procesuale, devine incident textul articolului 78 alin. 1 care prevede ca judecatorul va dispune din oficiu introducerea in cauza a altor persoane, chiar daca partile se impotrivesc. In cazul in care tertul intervine in proces (la cerere sau din oficiu), instanta va decide, dupa imprejurari si tinand seama de pozitia celorlalte parti, daca instrainatorul sau succesorul universal sau succesorul cu titlu universal al acestuia va ramane sau, dupa caz, va fi scos din proces. 

Este necesar a se distinge intre doua ipoteze: prima, instrainatorul sau succesorul universal ori cu titlu universal este scos din proces si judecata va continua numai cu succesorul cu titlu particular care va lua procedura in starea in care se afla la momentul la care acesta a intervenit sau a fost introdus in cauza, si cea de-a doua, succesorul cu titlu particular nu a fost introdus in cauza, caz in care hotararea pronuntata contra instrainatorului sau succesorului universal sau cu titlu universal al acestuia, va produce de drept efecte si contra succesorului cu titlu particular si va fi intotdeauna opozabila acestuia din urma. Aceasta inseamna ca desi nu a fost parte in proces, (exceptand cazul in care a dobandit dreptul cu buna-credinta si nu mai poate fi evins, potrivit legii, de catre adevaratul titular), hotararea poate fi executata si in contra succesorului cu titlu particular.

Citeste mai mult: http://www.avocatura.com/stire/5299/rolul-activ-al-judecatorului-si-interventia-fortata-in-cauza-din-oficiu-a-altor-.html#ixzz3p8CuBkO7