Download - Cioran, Emil - Indreptar Patimas
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
1/83
Emil CIORAN
NDREPTAR PATIMAS
Humanitas, 1991.
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
2/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
3/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
4/83
Text ngrijit de CRISTIAN PETRU
Coperta de RADU STEFLEA
EDITURA HUMANITAS, 1991
Piata Presei Libere 1
79734 Bucuresti, Romnia
I.S.B.N. 973-28-0289-8
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
5/83
Nota asupra editiei
Scris ntre 1940 si 1944, ndreptar patimas are doua variante.
Prima de 117 pagini format mare (A4), plus o pagina finala
nenumerotata, pe care e trecut un mare II (roman) este scrisa cu
cerneala neagra si are o grafie extrem de variata, de oscilanta,
nervoasa, tensiona(n)ta. Ea prezinta numeroase reveniri (stersaturi sau
adaugiri, uneori pe verso, alteori pe file intercalate ulterior) si
pare a nu se fi pastrat n ntregime. Pe prima pagina snt nscrise:
data 12 Martie 1940 (sus, n coltul din stnga), titlul ndreptar
patimas (central, abrupt suitor spre dreapta, exact deasupra titlului
initial, taiat cu o linie: Breviar patimas), precum si semnatura: E.
Cioran.
Cea de-a doua varianta este n mare parte o transcriere, dar nu
snt putine pasajele reasezate sau reformulate, cele adaugate sau
abandonate. Pagina initiala cuprinde, sus si oblic, titlul definitiv
(subliniat dublu), ca si o fixare n timp si spatiu: Paris 19411944/
Hotel Racine/ rue Racine (n coltul din dreapta, jos). ntre cele doua
nsemnari apare nca una, mult mai trzie: Ilisible, instilisable
[sic],/ impubliable./ 20 Oct. 1963. n ntregime, acest manuscris are
156 pagini de format caiet (A5), numerotate, la care se adauga pagina
de titlu. (Caietul ne-a stat la dispozitie sub forma de fotocopie,
originalul fiind pierdut). Textul sau este cel reprodus n volumul de
fata.
Trebuie spus ca aceasta editie nu este una critica, n sens
filologic, desi s-a lucrat prin confruntarea variantelor. Singura
contributie a ngrijitorului la forma n care volumul se nfatiseaza
editorial este cuprinsul. (Cele doua titluri originale de paragrafe au
fost evidentiate prin diferentierea caracterelor de litera).
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
6/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
7/83
I
Cu rvna si amar, cercat-am sa culeg roadele cerului si n-am
putut. Ele se naltau spre nu stiu ce alt cer, cnd minile le
nfruptam n rodnicia lor.
Crengile boltilor se apleaca n nadejdile rugilor noastre; acestea
potolindu-se, ele si pierd fructele.
Nici flori nu nfloresc pe cer si nici poame nu rodesc. La el
acasa, Dumnezeu neavnd ce pa-zi, de necaz si de urt, pustieste
gradinile omului.
Nu, nu; nu pe astri mi voi orbi vazul. Destul mi-am pierdut din
lumina cersind pomana naltimilor. Satul de tot felul de ceruri mi-am
lasat sufletul biruit de podoabele lumii.
Apoi a pus heruvimi cu sabie de
flacara ca sa pazeasca drumul spre
pomul vietii (Facerea, 3, 24).
Pe acest drum am cersit de multe ori. Si trecatorii, mai saraci ca
mine, ntindeau palme desarte n care lasam sa cada obolul nadejdilor.
Si cum mergeam asa n gloata napastuita, cararea se-nfunda prin
mlastini si umbra crengilor de rai se pierdea n fara-urma lumii.
Nu cu sfiala si cu rabdare ne vom nstapni n ce-a scapat
stramosului fatal. Cuget de foc ne trebuie si ascutind arme si
nebunii, heruvimii ostili se vor topi de para sufletului nos-tru.
Atotputernicul ne-a nchis caile sale? Sadi-vom atunci alt pom, pe
aici, pe unde el n-are paznici, nici sabii si nici flacari. Vom naste
paradisul la umbra caznelor si blnd ne-om o-dihni sub ramuri
pamntene, ca ngeri ai de-savrsirii de o clipa. Elsa ramna cu o
vesnicie fara nimeni; noi mai departe vom pacatui, muscnd din merele
ce putrezesc sub soare. ndragind stiintele greselii, vom fi asemenea
Lui, si prin durerile Ispitei mai mari chiar.
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
8/83
Crezut-a El prin moarte sa ne faca robi si sa-i slujim. Dar noi pe
ndelete ne-am ndatinat n viata.
A trai: a te specializa n eroare. A rde de a-devarurile sigure
ale sfrsirii, a nu lua-n sea-ma absolutul, a transforma moartea n
gluma si-n ntmplare nesfrsitul. Nu poti respira de-ct n afundurile
iluziei. Simplul fapt de-a fi e coplesitor de grav, fata de care
Dumnezeu e biata jucarie.
narmati de accidentele vietuirii, vom pustii sigurantele crude ce
ne pndesc. Vom da buzna n certitudini, ne vom napusti n adevaruri,
ne vom nvrajbi cu luminile neavenite. Vreau sa traiesc, si peste tot
mi sare duhul mpotriva, aparator al pricinilor nefiintei.
Astfel, iubitor de sine, scoate omul spada n cruciada erorilor.
Pe semeni i cunosc. Adesea mi-am citit n ochii lor absenti si goi
nerostul soartei sau mi-am odihnit razvratiri n pauzele privirii lor.
Dar zbuciumul lor nu mi-e strain. Ei vor, ei vor nencetat. Si cum
nimic nu e de vrut, pasii mei calcau n urmele lor ca-n spini, cararea
mea serpuia prin noroiul dorintelor lor, nalbindu-le, printr-un nimb
de nefolosinti, cautarea lor fara folos.Ei nu stiu ca raiul si iadul snt nfloriri ale clipei, ale clipei
nsesi, ca nimic nu este peste taria extazului inutil. N-am ntlnit n
mersul lor muritor oprirea eterna pe arcurile clipitelor.
Vad un arbore, un zmbet, un rasarit, o amintire. Nu snt fara
margini n fiece din ele? Ce mai astept peste acel definitiv vaz, peste
incurabilul vaz al fulgerului temporal?
Oamenii sufar de viitor, se reped n viata, fug n timp, cauta. Si
nimic nu ma doare mai mult dect ochii lor cautatori, zadarnici, dar
lipsiti de zadarnicie.
Eu stiu ca totul e final, ca exista doar o cli-pa, fiecare clipa,
ca pomul vietii e rabufnirea de vesnicie, reversibila n actele
fiintei.
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
9/83
Si astfel nu mai vreau nimic. Adesea, cnd stau n nopti, n nopti
mari ce ridica n fata mintii fundurile lumii, cum as sti daca snt sau
nu mai snt? Si mai poti fi atunci sau poti sa nu fii? Sau, prins n
nedeslusirile muzicii, pierdut n ele, curatit de ntmplarile
respiratiei, cum te-ai asemui semenilor?
A nu avea dect o tinta: sa fii mai inutil ca muzica. n ea nu afli
nici pe estesi nici pe nueste. Unde te gasesti ca victima nvolburata
a farmecului ei? Dar nu-i ea un nicaierisonor?
Oamenii nu stiu sa fie fara de folos. Ei au drumuri de urmat,
puncte de atins, nevoi de mplinit. Ei nu gusta nedesavrsirea, cnd
ros-tul vietii e extazul acestei nedesavrsiri! Dar cum sa le
dezvaluim suprafetele acestei taine, cum sa-i ncntam de luciul unui
mister si sa-i mbatam de-o fascinatie att de simpla? mi vin n minte
anumite nopti si anumite zile
Tacerile nocturne n gradinile Sudului Spre cine se apleaca
palmierii? Crengile lor par idei obosite. Altadata, cnd n snge
purtam mai mult alcool si mai multa Spanie, furia mea le-ar fi ntors
spre cer, patima ar fi ndreptat vertical oboseala lor terestra sizvcnirile inimii le-ar fi mpins spre vecinatati de stele. Acum, snt
fericit sa ma separ de astri prin ramuri gnditoare, sa gust n
adierile lor o singuratate blnda, sa ma nimicesc n splendoare pe un
pamnt divinizat n noapte.
Daca am trai n gradini, religia n-ar fi posibila. Lipsa lor ne-a
mpins n dorul raiului. Spatiul fara flori si arbori ndeamna ochii
spre cer si aminteste muritorilor ca primul lor strabun a poposit
vremelnic n vesnicie si-n umbra de pomi. Istoria e negatia gradinii.
Nadejdile le datoresc noptilor. Pe aripi de ntunerec, ntinderi nu
mai existau si, singur ntre materie si vis, ridicam aromele deceptiei
la miresme de fericire. Nimic nu mi se pare imposibil n noapte acest
posibil fara timp. Totul se prea poate dar viitorul nu este. Ideile
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
10/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
11/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
12/83
leaga ntr-o mbratisare miscatoare! Destul mi-am chinuit ochii cu voi,
ngeri, sfinti si bolte!
Acum vreau sa-nvat respectul bulgarilor. Putea-voi sa privesc n
joscu patima ce-mi ridica pleoapele n fioruri verticale? Ce viciu si
ce chinuri n viciu mpins-au ochiul n supranatural? Religia l
opreste de la menirea lui fireasca: sa vada. De la crestinism ncoace
ochii nu mai vad.
Acelasi om, ce merge n vrfurile picioarelor pe lespezile
bisericii, scuipa n gradini cnd numai sub ramuri bucuria gndurilor
amestecate-n simturi ar trebui sa ridice un templu si sa urzeasca o
mitologie a senzatiei.
Ce sa fac cu cerul, care nu stie ce-i vestejirea sau chinul si
extazul nfloririi? Vreau sa fiu cu lucrurile menite firii si sa mor cu
ele, n aceeasi masura menite muririi. De ce v-am vorbit voua de
stingere, astri nestinsi? Am cautat prea mult nimicul n alta parte.
Dar ma ntorc pe tarmurile unde sufla ostenelile. Pe ele sa umblu ca
un schimnic setos de pacat.
Din tot ce-i fugar si nimic nu-i altfel culege prin senzatiiesente si intensitati. Unde sa cauti realul? N-ai unde. Doar n gama
emotiilor. Ce nu se ridica la ele e ca si cum n-ar fi. Un univers
neutru e mai absent dect unul fictiv. Numai artistul face lumea
prezenta si numai expresia salveaza lucrurile din irealitatea lor
fatala.
Din ce-ai trait, ce retii? Bucuriile si durerile fara nume dar
carora le-ai gasit unul.
Viata nu tine dect durata fiorurilor noastre. n afara de ele,
ea-i pulbere vitala.
Ce vezi, ridica la rangul de vedenie; ce auzi, la nivelul muzicii.
Caci: n sine, nimic nu este. Vibratiile noastre constituiesc lumea;
destinderile simturilor, pauzele ei.
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
13/83
Precum Nimicul devine Dumnezeu prin rugaciune, asa aparenta fire
prin expresie. Cuvntul fura prerogativele neantului nemijlocit n care
traim, i rapeste fluiditatea si nestatornicia. Cum ne-am descurca n
desisul senzatiilor, de nu le-am opri n forme n ce nu este? Astfel
le atribuim fiinta. Realitatea e aparenta solidificata.
Zbuciumul negativ al carnii, protestele biblice ale sngelui,
icoana mortii imediate si vraja dezastruoasa a bolii palesc n fata
dez-nadejdii ce emana din splendorile lumii. Si de mi-as aminti durerea
cea mai precisa si mai sfredelitoare, si cea mai sigura nnebunire a
materiei supusa eului, ele snt sterse fata de chinul extatic al
mpodobirilor terestre. Cnd singur n munti sau n mari, n taceri
calme sau sonore, sub brazi nostalgici sau palmieri imanenti, simturile
se ridicau cu lumea deasupra timpului, fericirea de-a fi n frumusete
si siguranta de-a o pierde n timp ma sfsiau crunt, ca peisajul se
risipea n substanta echivoca si sublima a unei nemngiate admiratii.
Numai urtenia e nedureroasa. Dar farmecul aparentelor care compromit
naltimile e mai zguduitor ca toate iadurile nascocite de blndetea
omului. Nu caznele acestuia m-au scos din lume, ci din a fi vazut preaadesea raiul pe pamnt, simturile mele s-au topit n nenoroc. De ce-n
desavrsirea clipei absolute, un murmur de vremelnicie ma ntorcea spre
cruzimile timpului?
De-ai vazut un migdal nflorit scuturndu-se blnd sub insinuarile
brizei si cerul iremediabil sudic scobort ntre ramurile lui, ca
ochiul sa nu nchipuie altceva deasupra nfloririi imediate atunci
te-ai scuturat si tu de clipe, ca sa cazi mai amarnic n deserturile
vremii.
Frica de un sfrsit de fioruri mi-a otravit raiul simtirii, caci
nimic n-ar trebui ispravit n simturile mplntate-n fire. Splendorile
lumii m-au junghiat mai aspru ca furiile carnii, si-am sngerat n
fericiri mai rau ca-n deznadejdi.
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
14/83
Rarefierea mistica a timpului n nimicul absolut al frumusetii Cu
el sa-mi hranesc as-teptarile sngelui, cu ondulatiile si rasfrngerile
armonioase ale eternei inutilitati. Rosturi exista numai n aparentele
pentru care ai vrea sa mori Vor lua petalele locul ideilor?
Timpul cere alta seva, vinele alt murmur, carnea alte nselaciuni
O lume directa si cu totul nefolositoare; trandafiri la ndemna
fiecaruia, si pe care nimfele cugetului n-ar n-drazni sa-i culeaga
De ce vom fi cautat mntuiri n alte lumi, cnd unduirile acesteia
te pot nvesnici n nimiciri mai dulci? Voi smulge un neant mbatator
din toate nfloririle si-mi voi crea un pat de adormiri pe corolele
cmpurilor. Si nu voi mai fugi n stele si nici nu ma voi adaposti n
departari lunare.
Nirvanizarea estetica a lumii: a atinge supremul n supreme
aparente. A fi nimic si tot n spuma imediatului. Si a te-nalta la
marginile eului, n nemijlocit si n fugar.
Doctrinele n-au vlaga, nvataturile-s stupide, convingerile
ridicole si nfloriturile teoretice sterpe. Din tot ce sntem, nu-i
viata dect n tariile sufletului. Cu ele, de nu faci superflua muzicasi nu ridici urtul la rangul de oracol, n ce taina te vei ngropa? Nu
razbate n puls misterul nsusi al materiei si nu ne cheama ritmul lui
la melodiile nedescifrabilului?
Snt treaz si nu stiu n ce sa cred; ntunecat de acorduri, mai
putin. Dar de ce, cnd stau asa, absent de credinte, viata se
preschimba-n eu, si eu snt peste tot?
Finalul muzicii launtrice e o topire ntr-un andante cosmic.
Vijelia care suna trompete n idei se linisteste, si-un calm orizontal
se prelinge ca o absenta nsorita.
Adesea mi-am simtit sufletul alaturi de trup. Adesea l-am simtit
departe, adesea fara rost si fara capati. Si cum l-as fi urmat, n
naltari subite, smuls din asternutul inimii? Nu-i rostul lui sa
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
15/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
16/83
Ce trece prin tacere? Cine trece? E raul tau trecnd prin tine, n
afara de tine, e-un pretutindeni al tainei tale negative.
Sa te gndesti spre ce vei fi? Regretele tale n-au viitor. Si nici
un viitor nu-i al tau. n timp nu mai ai loc, n timp zace groaza.
Si atunci pleci. Plecnd te uiti. n mers esti altul si fiind nu
mai esti.
Doua atribute are omul: singuratatea si orgoliul. El vietuieste pe
pamnt ca sa le scoata n vileag. Dar apare religia: un sistem de
leacuri ce sapa existenta. De ce-o fi nascocit-o individul? Ce nevoie a
organizat atta otrava?
Zaresc soarele si ma ntreb: de ce religia totusi? Ma-ntorc spre
pamnt si nhaitndu-ma-n naprasnele lui nu nteleg de ce-as fugi
de el.
De cte ori am tulit-o spre cer, amarul sub-lunar mi surdea si
scoboram spre el, cu rv-niri nsetate. Cnd se va nnadusi de
idealuri, atunci nemaiavnd loc nici pentru a fi mndru, nici pentru a
fi trist, l voi parasi. Dar cta vreme el ramne spatiul chinurilor
inspirate, ce-as cauta aiurea?Religia ncearca sa ne lecuiasca de rele care dau un pret vietii.
Singuratatea si orgoliul snt rele pozitive. Absenta prin care devii
mai mult.
N-am fost sigurn parfumatele nesigurante ale pamntului, dect n
extazele fara credinta. Inima mi se varsa pe-ntregul lumii si
n-as-tepta nici un raspuns. Freamat de rugaciune ndestulat de
propria-i tarie.
Minile s-au mpreunat prea mult spre un cer absent: cnd se vor
ntoarce ele spre infinitul dulce si amar al vremii? Extazul
introspectiv al argilei, pamntul atins de narcisism
Omul n-a inventat o eroare mai pretioasa si o iluzie mai
substantiala ca eul. Respiri, nchipuindu-te unic; inima-ti bate,
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
17/83
fiindca esti tu. Cum ai sta vertical n panteism? Sau cum ai fi, cu un
Dumnezeu deasupra ta? n orice forma de religie, nu poti rodi n
fire.
Am vrut sa ma mntui. Si toate credintele muritorilor mi-au cerut
lepadarea de mine. De laVede, prin Buddha si Cristos, n-am descoperit
dect vrajmasi ai necesitatiimele. Mi-au oferit salvarea n absenta
mea; cu totii mi-au cerut sa ma lipsesc de mine. Sa fiu ei, sau
Dumnezeul lor, sa fiu anonimn nimic cnd mndria mi voia numelesi
n neant.
Si nu numai att. mi mai cereau sa-nving durerea. Dar fara ea nu-i
gust n fire: sare a vietii; insuportabilulei sngele existentei.
Sa iubesc, sa am mila, sa astept, sa ma de-savrsesc. O scara a
monotoniei, cnd n-ai vrut sa fii un dobitoc sub cer si nici un milog
n zarea stearpa a unui oarecare absolut.
Sa-mi pierd suferinta n altii? Sa tot descopar semeni si iarasi
semeni! Sa fiu fericit gradinarindu-le prostia, cultivndu-le
josnicia si omorndu-mi avntul spre dispret?
Eul e opera de arta ce se hraneste din suferinta la a careipotolire tinteste religia. Dar nobletea omului e una singura: estet al
propriei individualitati. Prin chin sa statorniceasca frumusetea
marginirii lui si prin arderi sa urzeas-ca substanta ei.
Omul e artantruct e mndru si singur. El foloseste pamntul ca
pretext mai valabil maiestririi existentei lui dect cerul.
Religiile n-au simt pentru farmecul nimicului imanent, pentru
aparenta ca atare. Lor le e straina pieirea n sine si vraja
inutilitatii. Lor le e strain pamntul. De aceea vor ele sa ne mntuie
de eu, de cea mai ciudata nflorire sub soare.
Existenta individuala e de-o atractie att de crunta, fiindca s-a
nascut dintr-o ruptura de echilibru, dintr-o inegalitate a fondului
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
18/83
originar al vietii. Religiile vor sa niveleze felurimea; sa suprime
individuatia. Sensul mntuirii e dis-paritia pronumelui.
Nu ndur alt absolut n afara de accidentulmeu. Ca s-a ntmplat
sa fiu, iluzia fiintei mele mi se pare ntelesul meu suprem. Nimic nu
voi ndrepta din aceasta ntmplare.
Fiecare din noi e un convalescent nativ al propriei individuatii.
ntruct nu te tamadu-iesti de ea, si rami n tinefara leac, esti om.
Sa te topesti n natura, n omenire, n Dumnezeu? Dar naintea
oricarei vreri, te-ai necat n tine.
Visam c-am murit n toate, mi cautam oasele prin astri si m-am
pomenit la picioarele Eului, bocindu-mi identitatea.
Umbra fata de vis exprima un plus vag de existenta. Dupa ce-ai
nascocit lumi si le-ai pierdut prin spatii, te trezesti cu dorul a ceva
ce-ar fi Eul umbra de fire ntr-o lipsa generala de fire.
Religiile mi-au aratat cararea fericirii, cu pretulmeu. Dar iluzia
de-a fi aici e mai ntaritoare dect mpacarea de-a nu fi nicaieri,
de-a fi prin ceruri.
Si atunci m-am ntors spre pamnt si-am renuntat la mntuire.Adevarul nu viseaza niciodata, a spus un filozof oriental. De
aceea nu ne priveste el. Ce-am face cu minora lui realitate? El nu
exista dect n minti de dascali, n superstitii de scoala, n
vulgaritatea tuturor uceniciilor.
Dar n cugetul ntraripat de infinitul sau, visul e mai real ca
toate adevarurile.
Lumea nu este; ea se creeaza de fiece data, un fior de nceput ne
scormone jaratecul sufletului. Eul e un promontoriu n nimic ce viseaza
un spectacol de realitate.
Curajul te aseaza ntre un fiind si nefiind sburator ntre lumi
care snt si nu snt. Pna-s las, toate exista, dar n armura de
cavaler al duhului turtesc brazdele firii si calc semintele iluziei.
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
19/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
20/83
doar; si mrejele realului vulgar s-au desfacut, spre-a vedea ce sntem:
nchipuiri de propriu gnd.
Sa fie o lingusire pe care mndria si-o ofera siesi, cnd cred a
ntelege pe Caligula?
Suetoniu, vrnd sa-l defaimeze si sa-i demaste nebunia, luneca
ntr-un prinos involuntar: El (Caligula) suferea ndeosebi de
insomnie, caci nu dormea mai mult de trei ore pe noapte; si aceasta
odihna nu era completa, ci turburata de vedenii ciudate: odata, ntre
altele, visa ca sta de vorba cu fantoma marii.
Acelasi istoric ne spune ca nu-si saruta pe gt sotia sau amantele
fara a le aminti ca-i n puterea lui sa le reteze capul.
Nu ascundem cu totii n mocirla sufletului dorinte posibile ca
marturisiri doar n gura de sinistri mparati? A-ti face calul consul
nu-i aici o judecata valabila asupra oamenilor?
Si apoi ntr-un imperiu asa de mare, ar fi fost lipsa de gust sa
mai crezi n semeni.
mparatii romani ai decadentei, monstri inspirati de geniul
plictiselii, au avut atta stil n nebunie, ca estetii lumii sntmascarici de blci si poetii improvizatori de umbre.
De traiam n Roma infiltratiilor crestine, as fi pazit statuile
zeilor agonizanti sau aparam cu pieptul nihilismul cezarilor. Vraja
decaden-tei este sugestia de ondulatie a ostenelilor istorice si nevoia
de-a suplini prin absurditati vidul gloriei si prin nebunie apusul
maretiei. Orict te-ar ademeni vazduhurile, n snge se scalda
stramosii dementei.
Cruzimea e imorala pentru contemporani; ca trecut, ea se transforma
n spectacol, asemenea durerii nchise ntr-un sonet. Lepra n-sasi
devine un motiv estetic, daca istoria o trece n paginile ei.
Numai clipa-i divina, infinita, iremediabila. Clipa ce-o traiesti.
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
21/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
22/83
De cte ori crestinismul se lasa pe ndoielile mele, o neprielnicie
dureroasa ia locul fastului sceptic si al rascolirilor aromate. n el
nu pot respira. Miroase a mbcseala. Ma astup. Mitologia lui e uzata,
simbolurile vide, fagaduintele lui neavenite. Sinistra ratacire de doua
mii de ani! n mobilierul vechi al sufletului, acolo mai trezeste el un
vag ecou, n ncaperi cu ferestre nchise, cu aer macabru, n
prafuirile vietii. Nu mi-a fost de vreun folos, n nici un moment al
turburarilor, n nici o nfundatura a nelinistii. Am apelat la el
ntr-o doara, stiind de la-nceput ce neputinta ascunde un trecut, prea
trecut.
Acest crestinism att de nduiosator n a-numite blndeti
trecatoare nu cuprinde nici o cultura a mndriei, nici o exasperare a
patimilor si nici o umbra de nmultire a eului. n asprele singuratati
la care te obliga zborul cugetului, de-ai lua preceptele lui n ajutor,
te-ai ruina-n anonimat, te-ai prabusi n ceilalti. Exista-n el attia
germeni de descompunere, asa de putin aer curat o religie fara munti,
de coline fara piscuri, de mari pentru flamnzi!
Cnd se apropie de mine, mi trebuie rezerve de muzica pentru aopri emanatiile otravitoare ale vecinatatii lui. Cu el nu pot face
casa. Sau atunci o transform n farmacie.
Am cautat n carti, n peisaje, n melodii si-n patimi, leacuri
pentru raul sufletului, caci cele mbiate de crestinism snt veninuri
mieroase cu care oamenii mor nestiind ca raul sufletului e crestinismul
nsusi.
Citind orice profet al Vechiului Testament, sngele deodata e mai
activ n vine, pulsul se face simtit, muschii te mping la fapta, la
ho-tarri, la ocari. Acolo, omul e de fata. n Noul, te molesesti sub
un farmec nimicitor, sub insinuari de untdelemn divin adormitor.
Evanghelistii snt maestri ai uciderii vointei, a poftelor, a eului. Cu
Sf. Ioan visez perini pe care sa plng slabiciunile creaturii sau
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
23/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
24/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
25/83
Dorinta de a disparea, fiindca lucrurile dispar, mi-a nveninat
att de aspru setea de a fi, ca-n mijlocul sclipirilor vremii suflarea
mi se-nabusea si asfintitul firii ma-nvaluia cu sumedenie de umbre. Si
cum vedeam timpul n toate, speram a le scapa toate de timp.
Nevoia de a nvesnici fiintele prin adoratie, graba de-a le ridica
prin exces de inima din pieirea lor fireasca mi se parea singura
istovire de pret. Nu stiu sa fi iubit ceva si sa nu-l fi urt din a
nu-l putea scuti prin zarva de foc a sufletului legii lui de nimicire.
Am vrut ca toate sa fie. Si toate nu erau dect n vremelnicele mele
friguri. Lumea-mi scapa, caci lumea nu era. Lacrimile neplnse nu
se-nchegau n invizibil pentru mizeriile de aici; ele mureau n mine,
triste de ineficienta extazului. De ce n timp nu se nlantuiesc guri
de rai? Sau n mine nu s-a salasluit destula vesnicie?
Cu lumea trebuie sa fii darnic. Sa te cheltuiesti risipindu-i
fiinta. Ea nu-i nicaieri. Prin darnicia noastra respira ea. nsesi
florile n-ar fi flori fara sursul nostru. O zgrcenie a darurilor
noastre reduce natura la idee si, cu surdina-n simturi, arborii nu mai
nfrunzesc. Sufletul ntretine nfatisarile pe care-i geloasare-alitatea. Caci lumea-i modificarea n afara a singuratatii
noastre.
Adoratia a ndumnezeit pe Dumnezeu. Tot ea face din privelisti
umbre de absolut. Efluvii de senzatii palesc cerul n fata pamntului;
farmecele firii se hranesc din melodiile sufletului si armoniile
astrilor le asculti n vagauni.
Am slujit n viata la mai multi stapni si din fiece clipa mi-am
facut chip cioplit. De-ar sti lucrurile stinse ct le-am iubit, ar
capata un suflet numai sa ma plnga. Nimic din ale lumii n-am defaimat
prin nepasare. Si astfel am alunecat nfrigurat si trudnic pe nimicul
ei.
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
26/83
n gndurile din care lipsea pamntul razba-tea chemarea humei si
melodia ei. Eram, ca Apostolul, ngropat cu Isus n Dumnezeu si-un
clipit al celei mai ntmplatoare trecatoare ma-ncetatenea pe data-n
timp. La marginea lepadarii, culegeam flori, si inima n dezlipiri
schita semne nevazute de mbratisare. Stapn mi-a fost Tatal si poate
si Fiul, Diavolul si Timpul, Vesnicia si celelalte pierzari. M-am
nchinat fetelor lumii mpatimit n ascultari, rob al zadarnicului,
supus al idolilor. Caci devenirea-i nsiruire de temple prin care am
ngenuncheat fugarnic, lasndu-mi urma prin ruina lor si ramnnd cu
ast suflet ruina de satiu.
De ce nu-i inima n stare sa mntuiasca lumea? De ce nu muta ea
lucrurile ntr-o nestra-mutare parfumata?
mi vin n minte vorbele acelui prieten, la poalele nu mai stiu
caror Carpati: Tu esti nefericit, fiindca viata nu-i eterna.
Deodata universul se-nvapaie n ochii tai. Sclipirile lor arunca
stele n fapt de ziua. Dogoreala sufletului a descins cerul.
Prin ce minune se ncinge eul n racorile spatiului? Si cum se
reazema atta suflet pe-un timp ca oricare altul?Ti-ai ridicat marginirea la tot si semnele totului te-mpodobesc cu
greul lor. Capat nu mai ai, ntr-o lume ce nu-i un capati.
Singur ai fost si singur vei ramne. Pe veci. Prin simturile tale
tsnind nentelesul, nu circula veselia materiei si nici tarmuririle
dulci ale sanatatii. Dragostea ti-a fost scrisa n negru pe tablele
ursitei: cu nici o muritoare sa nu uiti nesfrsitul.
Desfata-te-n potrivnicie si-n osnda; fii aprig n timpul putred.
Cu nici o cheie nu vei deschide vreo poarta de rai. Nefericirea-i
vestala ce-ti privegheaza focul nestins al nenorocului. n-groapa-te de
viu n el, sapa-ti mormnt n temeinica lui flacara; caci nici o
amagire sub cer nu te va face paralel soartei. Iubirea te nfunda si
mai rau n ea, iubirea suprem dezastru al ursirii.
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
27/83
A fi pe crestetul tau nu-i usor. A fi pe-al lumii, mai putin. De-as
fi un port al navigatiilor eului! Dar snt mai mult ca lumea si lumea
nu-i nimic!
Am citit slova omului. I-am cutreierat paginile, i-am rasfoit
ideile. Stiu pna unde au ajuns neamurile si ce departe au mers n
ispita duhului. Unele au patimit pentru iscodirea unor formule, altele
pentru ivirea unor eroi sau pentru sleirea urtului prin credinte.
Toate si-au cheltuit zacamintele din frica de stafia vidului. Si cnd
n-au mai crezut n nimic, vitalitatea nemaiputnd sustine plpirea
nselaciunilor fecunde, s-au predat tnjirii de apus, lncezelii
spiritului istovit.
Ce-am nvatat de la ele, curiozitatea devoranta ce ma purta prin
meandrele devenirii e-o apa moarta ce rasfrnge hoiturile gndului.
Furiilor nestiintei datorez tot ce stiu. Cnd tot ce-am nvatat
dispare, atunci gol, cu lumea goala-n fata, ncep sa nteleg totul.
Am fost tovaras cu scepticii Atenei, cu descreieratii Romei, cu
sfintii Spaniei, cu gnditorii nordici si cu brumele de jaratec ale
poetilor britanici dezmatat al pasiunilor inutile, nchinator viciossi parasit al tuturor inspiratiilor.
Si la capatul lor, m-am rentlnit pe mine. Drumul l-am reluat
fara ei, explorator al ignorantei proprii. Cine face ocolul istoriei se
pra-valeste crunt n sine. La marginea trudelor de gnd, omul ramne
mai singur dect la nceput, surzator inocent virtualitatii.
Nu ispravile-n timp ale fapturii te vor pune pe urmele mplinirii
tale. Vitejeste-te cu clipa, fii necrutator cu osteneala ta, nu oamenii
ti vor dezvalui tainele ce zac n nestiinta ta. n ea se-ascunde
lumea. E destul sa taci n ascultare, ca-n ea sa auzi totul. Nu exista
nici adevar si nici greseala, nici obiect si nici nchipuire.
Reazema-ti urechea pe lumea ce mocneste undeva n tine, si care nu
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
28/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
29/83
farmec a strazilor dizolvante ale Parisului. Trec prin ele, si toate
necazurile legate de sovaielile norocului mi par leganari subtile,
titluri de fala ce ma asaza-n rnd cu orasul ostenit. n ce sa cred
aici? n oameni? Dar ei au fost. n idealuri? Dupa attea, e o lipsa de
stil. Astfel ma odihnesc n ostenelile Frantei si ma ridic la
prestigiul de plictiseala a inimii ei.
Bruma si prelinge asupra Parisului umbrele de gnd si devine mai
curnd expresie a istoriei dect a naturii. El e n veacul cetii. De ce
n-o pot nchipui sub Ludovici? Ea pare a traduce un moment si nu o
esenta. Natura ia parte la un asfintit istoric.
Ma-ntorc spre case si le privesc. Si fiecare din ele se-ntoarce
spre mine. Apropie-te, tu nu esti mai singur ca noi, e soapta
tovaraselor mele n zile vide si-n nopti prelungi. Te poti n-cnta de
orasele Italiei, nicaieri, nsa, nu vei fi mai aproape de lucruri ce se
integreaza-n om.
Cnd trziu, purificat de suspine nocturne, te-nvrti fara
asteptari si fara dezamagiri, n preajma bisericii Saint-Sverin,
St.-Etienne-du-Mont sau ceasuri n piata St.-Sulpice, n vederea uneidimineti ce n-o doresti, cetatea fara oameni se nalta cu tine spre
vastele inutilitati ale tacerii. Vei sti tu pna unde iedera,
razletita-n locul n care Sena oglindeste Notre-Dame, s-a oglindit n
tine? Adesea am scobort cu ea necul virtual al nclinarilor ei
melancolice.
Iar n plina zi, sub cutremurul sugestiei de absenta, vidul
rostului tau se nviora de miresme. Acesta-i farmecul Lui, de a turna
conso-lari de frumusete peste pacostele incurabile ale sufletului, de-a
umple golurile ce se nasc din vietuirea-n timp, cu impalpabile vraji.
Ora-sul te ntelege. Ti se depune pe rani. Te crezi pierdut: n el te
regasesti. De nimeni n-ai nevoie; el e de fata. Numai El te poate scuti
de-o iubita ca ea se urca el n inima si, printr-o stranie
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
30/83
ratacire, oamenii iubesc mai mult aici. Att am fost n el, ca,
parasindu-l, ma voi des-parti de mine.
Prin strazile lui nguste, ma napadeam de-obscuritate, si niciodata
n-am vazut, ca din fundul lor, un cer mai ndepartat. Dar pe bulevarde,
el se ntinde deodata deasupra ora-sului si prelungeste n indefinitul
lui urtul ce viseaza pe case gnditoare.
Si de-as retrai toate azururile crescute peste mari mediterane si
pcle[le] generoase pe landele bretone, laolalta ele n-ar ncalca
amintirea lui. Si cnd vreau sa-i definesc farmecul, cad n mine si
mi-l definesc: neputinta de a fi albastru. Norii se destrama-ncet;
privesti f-siile de azur, ce nu se ntlnesc. Ele nu pot compune un
cer, ce se cauta si nu se mplineste. Razele se strecoara rasfirate
prin aburi nesiguri si poposesc ntr-un spatiu mpnzit. ntindere
cenusie si alba, ea acopera vesnic ceva: cerule dincolo. Parisul n-are
cer. Si cum l tot astepti, te amesteci n negura luminoasa, ti
pierzi n ea un dor dezamagit de azur, te risipesti n gama sura si
capricioasa a boltei aparente, cu gndul vag la un dincolo, pe care nu
stii de l vrei sau nu. Cerul olandez al ParisuluiCu el m-am potrivit ntotdeauna si daca n-am avut cu nimeni acordul
aceluiasi nteles, l-am avut cu el. naltndu-mi privirea spre
nestatornicia lui, n fiece nfatisare traducea nepotolirile mele. Din
ceas n ceas se schimba, se alcatuieste si se dezalcatuieste
sovaielnicie a altitudinii, demon sceptic de azurari si-n-nourari.
Parasit prea adesea n amurgul de oameni al Cetatii, cum as fi iesit
din imediatul nicaieri al dragostei, fara consolarea vecinei lui
naltimi? El e o toamna-n floare, un sfrsit auroral. l porti cu tine
sub toate celelalte ceruri.
Si cnd satul de nserarile-n amiaza, scobori spre sud, patimind
dupa primaveri, fericirea n revelatia albastrului si gaseste prea
devreme otrava ndestularii. Deznadejdea zilelor identice, abuzul de
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
31/83
azur, satietatea de imaculat se nstapnesc n tine si privesti spre
sursa mngierilor cu ura si urt. Unde sa te ascunzi de-atta cer, de
nenduplecari de soare, de repetarea sinistra a splendorii? Cnd n-ai o
inima pentru att albastru si nici spatiu n gnduri pentru candorile
luminii, plictiseala ndulceste cu veninul si taria iradierii crude si
proiecteaza vagauni de cuget pe desertul monoton. Cum ai gasi fericiri
sa se masoare cu un asemenea cer? Desavrsirea lui omoara un suflet
nascut n plasmuiri incerte.
Asa te ntorci spre Balcanul putred, n care de nimicnicie
huma fumega cu oamenii. Rastoarna-ti teasta mbatata de parfumuri si de
broderii de gnd, sfarma-ti visurile din umbra catedralelor, ndoapa-te
cu duhorile n care se tavalesc zdrente umane, si uita gratiile lucide
ale spiritului.
Acel cer nu acopera pe nimeni, caci el s-a ratacit cu oameni cu
tot. De ce s-or fi oprit pe margini de Dunare si-n umbre de Carpati
fiinte nascute cu cearcane si cute, mbatrnite de neant, sleite de-o
nativa neputinta? Spre Mari Negre luneca cu totii, dar ele-s
neprimitoare si-i lasa gura-casca la mal, lipsiti amarnic de nec. Plinde razletiri prin lume, cu ce te-ai alina ntre attia amarti? Natura
acolo nfloreste pe cadavre; primaverile surd pe deznadejdi. Pamntul
negru, fara urma dulce a vreunui pas de fala, ti se ridica-n snge. Si
sn-gele tau se nnegreste. Si tu zaresti spre cer. Si cerul devine
iad.
Colt blestemat de lume, timpul a rnjit nemerniciei tale, si
nefericirea ta n-a nduiosat vreo inima delicata, cautatoare de farmece
funebre! Din privelistea Balcanilor, universul e o mahala, prin care
colinda tate veneriene si tigani asasini.
Patima lor de gunoi vast n care rneste o veselie cu goarne de
ngropaciune n-a scornit nici macar vreun zeu libidinos. Ce as- tru
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
32/83
dornic de periferie ar fi cazut pe-acolo? Viermi galagiosi dantuind
ntr-o hora a leprei!
Niciodata razvratiri curate nu vor gasi telina pentru mbujorari
ceresti. Nadejdile se coclesc si fiorurile se zvnta. Nenorocul si
desfasoara imensitatea.
n razna si-n nfrigurarile nemngierii, umblnd pe-acele hotare
neprevazute-n nici un plan al Facerii, scapate din vedere de Dumnezeu
si ocolite de diavoli doliul cugetului amintindu-si de alte spatii
ridica spnzuratori sperantelor si tot ce-i floare-n inima si leaga
visul de un streang.
Prin ce miracol, ntr-un trup alcatuit din toate ntmplarile
materiei, ncolteste durabil lepadarea de accidentele irezistibile ale
zilelor? Inspiratiile subite te arunca peste nchipuirile tale
deasupra vietii. Dar ca poti fi consecvent,ca rami pe pozitii n al
nu stiu ctelea cer, e att de greu de nteles, nct mai repede pricep
pe-un betivan etern, dect pe-un mntuitor nentrerupt. Dupa ce citesti
pe Buddha sau pe alt profitor de sublim, ai cere peste tot ciorba de
burta.Sa nu le fie mila profetilor de ei nsisi? Cum de nu se nduioseaza
de lunecarea nesabuita pe panta naltarii fara iesire? Sublimul n-are
gust, pe cnd aromele nedesavrsirii ratacesc mintea, cu sugestiile lor
de cadere. Monotonia revelatiei continue face din religie o
ndeletnicire att de neprielnica. Pamntul cstiga din a nu avea
sistem. Calcnd pe el, stii prea bine ca nu vei ancora nicaieri, caci
insuportabilul lui ntrece pe al marii. Filozofii, ndrumatorii si
binefacatorii, n fuga dupa statornicie si credin-ta, s-au refugiat
aiurea si l-au dispretuit. Ei stiau ca pamnt nseamna drept la
accident si, cum dezertau capriciul, ce-ar fi facut n raiul lui
naravas?
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
33/83
Pe el mi tri oasele, pe el sa ramn. Unde m-as duce aiurea? Unde
mi-as astmpara furiile cu un nesat mai falnic si mai crud? Cu prostii
zglobii din jur, milostivindu-te bucuros de golurile lor, nabusi dorul
departarilor, si-n vrajmasie cu semenele nule torni treaba-n iluzii. Un
zbucium fara fir n continente sterpe.
Pentru a-l abate de la perfectiune, Demonul trimite n fata lui
Buddha dantuitoare ndemnate-n dragoste. Ele desfasoara cele 32 magii
ale dorintei. Nu reusesc. Apoi cele 64; nici atunci. Preafericitul
ramne nepasator si posibilitatile de vraja, istovite.
Acel ce-a stiut attea si-n primul rnd neantul carnii si-a
refuzat singurul mod de a gresi care-i verifica doctrina. Prin dorinta
n-vingi pamntul la el acasa. Omorrea ei e cri-ma n contra
nimicului.
Detasarea printului divin muscnd din carnea pieritoare ce simbol
al mpreunarii ves-niciei cu neantul! Daca Buddha ceda ispitei,
pitorescul echivocului n peisajul absolut al existentei lui l-ar fi
propus ca singurul model urmasilor. Ineficienta tentatiei compromite pe
toti acesti iluminati, care n-au vrut sa tradeze Nimicul cu Viata nimic si ea, dar mai cu suc.
Muzica nlocuieste religia din a fi salvat sublimul de la
abstractie si monotonie. Muzicienii? Senzualiai sublimului.
De s-ar aprinde azurul si flacarile lui s-ar apleca spre crestetele
omului! Nu linistea boltilor, nici vraji senine sau sursuri molcome
sub luna! Ci vijelia astrilor nnebuniti altoita pe figurile napraznice
ale gndului.
De ce stau lucrurile, cnd focul tau arunca tunete spre naltimi?
Pe alei de parcuri privesti tremurul nemiscat al frunzelor. Dar
crengile tale s-au aprins n vapaia stelelor! Cte ceruri ai ngropat
n tine, ca, scobornd prin arheologii de cimitire, attia zei apusi se
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
34/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
35/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
36/83
veninul napraznic n maruntaiele dusmanului. Cum ai prelungi altfel
vietuirea searbada?
Vrajmasi gasesti pe unde vrei. Gndul razbunarii ntretine o
flacara continua, o sete absoluta si, mai mult dect orice placere, te
asaza prezent n lume, lingusindu-ti nazuintele si anii, caci tnar,
rau, lacom de rosturi si de rasturnari, spre ce-ai creste avnturile
urii si-ale furiei contrariate!
Popoarele razboinice n-au fost crude si aventuroase din pofta de
prada, ci din oroarea de identitate a zilelor, din lipsa de ideal a
fericirii. Obsesia sngelui deriva din infinitul plictiselii, din
insuportabilul pacii. Asa si indivizii. Cum ar ngadui ei sa
lncezeasca ntr-un cascat de nepasare si-n voluptati marunte?
Ce-as face cu blndetea si cu celelalte lumi spre care ma ndruma o
religie fara active deznadejdi? Ce-as face cu linistea mea? Nu pot sa
ma mpac cu mine, cu ceilalti, cu lucrurile. Si nici cu Dumnezeu. Cu el
n nici un fel. Sa stau natng adorator n bratele lui reci? Dar n-am
nevoie de-un culcus de babe ostenite. Pe spinii acestei lumi ma
odihnesc mai bine, si cnd ma nfierbnt devin si eu un spin n trupulZiditorului si al zidirilor lui.
Iubesc trecutul sngeros al Angliei, pirateria n moravuri si
literatura, viforul patetic de crima si de poezie. Exista scris al
vreunui neam n care stropi de snge sa izbucneasca mai navalnic n
strofe? Sau vreo inspiratie mai salbatica, mai divin imorala, mai
falnic asasina? Dar ce lamentabil a sfrsit acest popor la portile
parlamentului! Unde snt piratii de altadata, ce purtau pe mari dorinti
de snge, de cstig si de necunoscut?
Un neam cunoaste faima n epoci de aventurieri, de vagabonzi, de
dezradacinati nostalgici, cnd ura, razbunarea si onoarea deschid
inimile spre orizonturi si fac din cuceriri ndemnul de seama al
existentei. Pe data ce englezii au ncetat sa fie cruzi si au preferat
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
37/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
38/83
Mhnit de-atti neoameni, cu poiene si livezi nseli desertul
natal. n codru, valahul s-a consolat de urgii; n codru, tu te-ai
consola de el.
A fost scris ca urmasii sngelui dac si a[i] altor ginti nesigure
si turburi sa nu-si nteleneasca nici un gnd n fericire si stropii
nostri sa nmanuncheze n sirag de nemngieri mosteniri de semintii
nfrnte. Suspinul si blestemul au fost strategia noastra, ciobani
rupti din vreo stea a destramarii, rnduiti suirilor spre cer si
njosirii n timp.
Robia nativa a stins suflarea slavei ntr-un neam ncercat de
osnde. Orgoliul fapturii i e strain. Nici ifosul macar nu-i cunoscut
pastorilor de turme si nu de idealuri.
De-as avea naivitati de nger si credinte de copil, nici atunci
n-as fi vlastarul lui ncrezator. Din nastere cu ochiul treaz si mai
trezit nca de tarmuri unde sufla duhul, calc sngerndu-mi mndria pe
catusele sub care se bolteste din nceputuri popor de slugi ce-si
pngareste rostul. La vreun liman, nu va ajunge. Restristea-i soarta
lui.Sa-i nascocesc chemari pe care el le dezminte, nu mai pot.
Vietuirea lui raneste tot ce se-nalta deasupra dezamagirii. Orice
nadejde e nesabuire, iar a fi profet e un exercitiu de cinism.
Si inimii parca i-a pus chinga, micimi de doina, iar darnicului
Timp i-a rasucit curele sa nu cumva sa fuga cu pasi repezi spre viitor.
Ce natie-i asta? te-ntreaba mintea nfrigurata. Mersul ei nu
s-aude-n lume.
El se aude-n deznadejdea mea.
Grbovita soarta, cine sa i-o ndrepte? Si cerul se strmba parca
scrbit de nenfaptuirile valahe si din naltime, cu dispret, i
azvrle, ca un plocon dorit, dezlegare de orice menire.
ncotro sa privesti, de cine sa fii mndru?
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
39/83
Neam de nevoiasi, netarmurit n nenoroc, creat spre a mari
tristetea celor nascuti tristi ntr-o constiinta amurgita si obosita-n
tari putrede de slava, ce nu mai au trebuinta de viitor, nesoarta
valaha adauga o umbra grea infinitului de ntuneric al sufletului. Doar
asa mai respira poporul de pastori n gndurile ce-au facut ocolul
Ninivelor trecute si prezente. Carui alt rost ar corespunde caciuli
seculare n vraja negativa a toamnelor spiritului?
Stramosi ce v-ati gemut anii n fluier, n mine nu mai snteti.
Cntecele voastre n-au rasunet n doruri pline de dulci nstrainari si
de meleaguri norocoase. Alaturi de voi, singur ma voi stinge. Si oasele
mele nu va vor povesti pe unde mi-am pierdut onoarea maduvei si
licaririle creierului.
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
40/83
II
De-as conduce osti, le-as duce la moarte fara minciuni: fara
patrie, fara ideal si fara hotia vreunei rasplate sau a cerului. Le-as
spune tot si-n primul rnd ce fara pret e viata si moartea. n mod
cinstit nu poti mbarbata dect n numele nefirii; cum exista ceva,
sacrificiul, ct de mic, e paguba ireparabila.
Moartea-i o fantoma, ca si viata. Nu pot muri dect stiind ca-n
rostul lor nu e nici pierdere si nici cstig.
Au fost, cu toate astea, sefi de osti pe cale de a nu se nsela
E greu sa iubesti pe Marc Aureliu; sa nu-l iubesti, tot asa. Sa
scrii despre moarte si nimicnicie, noaptea ntr-un cort, sa masori
micimile vietii n zanganitul armelor! Ca paradox uman, e tot asa de
straniu ca Nero sau Caligula. Dar ce mare era mparatul gnditor, de nu
facea scoala la stoici si nu-si ngradea simtirea ntr-o nvatatura de
mna a doua! Tot ce-i doctrina n el e mediocru. Conceptia materiei, a
elementelor, resemnarea ca principiu nu mai privesc pe nimeni.
Sistemul e moartea filozofilor, cu att mai mult a mparatilor.
Din toate reflexiile lui, nu-i viu si rodnic dect fiorul izolarii.
n cel mai mare imperiu, capul n-are pe ce se sprijini; n cea mai mare
stapnire, cel mai puternic nu dispune dect de ideea sfrsitului. Marc
Aureliu e simbolul pur al ciudateniilor decadentei, al vrajii ce emana
din apusurile de cultura.
Pamntul e al tau si tu n-ai alt salas dect zadarnicia. De-ar fi
urmat el pe tragicii greci, nenlantuit n doctrina, ce exclamatii n-ar
fi nregistrat spiritul uman! Stoicismul i-a impus o pudoare care ne
jeneaza. Si el nsusi, de n-ar fi fost stingherit de nvatatori, de
n-ar fi suferit de plaga uceniciei cte din deznadejdile faptelor de
arme nu s-ar fi amestecat n gndurile ce le neaga cu o bunavointa ce
ne dezamageste!
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
41/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
42/83
Rami crmaci pe undele aparentei si nu te scobor n sol al
straturilor ascunse. Irealitatea e la fel. Ca esti la suprafata marii
sau n adncul ei, tu nu poti sti n nici un loc mai mult dect n cel
[n] care te afli. Si nu te afli nicaieri, caci nicaieri e vastul
pretutindeni.
Visul nu-i mai nselator ca spuza a somnului sau a trudnicei cazne
din zi. Vis e peste tot. Vedeniile impalpabile ale noptii cum ar fi
geloase pe stafiile zvonite-n harta dintre muritori?! Alcatuirile lumii
se-ntrec n nalucire.
Din a ntretine patimi ntr-un univers fantomal, omul e vrednic de
faima.
Tu, nsa, urmeaza-ti calea si cu urgie gnditoare apleaca-ti razele
s-o luminezi, asemeni unui soare sceptic.
Cnd nu nazuiesti prin nclinari firesti spre mpliniri si fapte,
ce te mpinge cu strasnicie spre savrsiri? Si negasind nici o dovada
mpotriva trndaviei, ce te mna spre febra ceasurilor si-a actelor? De
unde remuscarea risipirii vremii, dupa ce-ai ntrevazut substanta de
desertaciune a timpului?Fiece clipa se pierde pe vecie. Un n curndal nefiintei te paste
la ntretaierea respiratiei cu lumea. Ce amni, ai amnat pe totdeauna.
Moartea e de fata, iar tu nu poti ramne putintan ea eliminare
incurabila a posibilului.
De nu m-ar fi urmarit acel n curndfatal, nimic n-as fi adaugat
nregistrarilor simturilor. Toate le-as fi lasat pe seama batrnetii.
Cine nu-i pndit de chemarile sfrsitului are timp nesfrsit. Si de
aceea nimic nu-ndeplineste. Orice nfaptuire si-n primul rnd
nfaptuirea ta deriva din obsesia statornica a mortii. Chemarile ei
creeaza vointa, dau accente patimilor si rascolesc instinctele.
Frigurile actiunii snt ecoul ei n timp. De n-as simti ca snt deschis
mortii oricnd, ca n-am acoperire si ntarituri din partea ei, nimic
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
43/83
n-as sti, nimic n-as vrea sa stiu, nimic n-as fi si nimic n-as vrea sa
fiu.
Dar vad ca ea-i aci. O vad. O fug si o apropii. Snt ea si nu snt
ea. Ce-i rana-n mine e spuzeala ei. Si-s rana peste tot.
Am ntrezarit adesea, purtat pe melodiile nesomnului, lumina
galbena a diminetilor si lucrurile nehotarte de-a se destepta. Paseri
ciripeau fara rost unei naturi nstrainate parca pe veci de ziua. Si
gndurile mele ciripeau si ele, dar napoi spre noapte. Atunci vedeam
sclipirea violeta a mortii si ncercam zadarnic sa ma presar pe lipsa
de vecie a zorilor, sa cred n dimineti.
Si daca-mi port amintirea spre toti aceia, de la care am nvatat
ceva, mi se pare ca secretul atractiei lor pleca din vecinatatea
mortii. Fiind vesnic la margine, ei se aflau pe tarmul firesc al
cunoasterii. n glasul lor razbatea agonia savanta a materiei, cu
destinul ei firav si dureros, si cuvintele lor se desprindeau grave si
inutile, nervoase si amare concepte n dezastru, n nfloriri finale.
Caldura n-am ntlnit dect n sufletul lor. Din ei emanau miresme
gndite, sentinte purtate pe-un agresiv parfum. Amestecul de boala sivitalitate rastoarna ciudat alcatuirile firesti, caci ei nu erau pe
nici un meleag si erau pe toate. Raul ascuns n fragezimile vietii ce
coexistenta de toamna si de primavara n idei! N-am iubit dect pe cei
ce n-au ntepenit n nici un anotimp si-n preajma lor, mprejmuiti de
moarte, uitam climatul spiritului, devenind spirit cu ei.
Ca oamenilor nu le e rusine sa existe, de mult, de mult o stiu.
N-am contenit a ma mira de mersul lor ncrezator, de ochii lor
ntrebatori, dar fara chin, de tinuta lor trufasa de viermi verticali.
Nu i-am vazut recunoscatori pamntului si nici nchinndu-se cu galesa
cucernicie rodirilor lui trecatoare. Adoratia-i un fruct al izolarii.
Si muritorii zilnici ce vesnici ar fi de-ar cheltui puterile n
suspine bucuroase, de-ar avea attea iluzii ca pasii lor ar calca pe-un
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
44/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
45/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
46/83
ceva putred pna la sublim n carnea asta. Vajnica vremelnicie
accesibila pipaitului. Absolut pe sfrsite dezvaluit senzatiei.
Placerea-n plnset si plnsetu-n placere e tot secretul si substanta
ei. O simt aici, att de aproape, att de putin vesnica, la ndemna
mofturilor si-o vad apoi ntinsa n culcusul subteran, violeta,
verde, vis tesit, spoiala de fosta existenta, rnjind lichid
razvratirilor de altadata, salas defunct n care s-au dospit
dragostele.
A fi: alternanta de cald si de frig. Si cteva nadejdi n plus. Sa
calc peste trup, sa strivesc germenii de viermi ce se framnta si
roiesc sub gnduri, si poarta-n zeama lor invizibila imensa nefiinta.
O, nu! Cu eivoi merge nainte pe pamnt, pe spatiul lor nativ.
Boala dorintei, la care se mpotrivesc religiile, voi sti cum s-o
ngrijesc. Nu eu voi pune capat zbuciumului fatal si-ndurerarii mndre
a carnii. Tragicul ei apostolat l voi urma cu nvieri de victima. De
ce mi-as pironi priviri spre ceruri, cnd n preajma-mi, n mine, n
ce-i mai al meu, se zbate ea n parasiri att de crunte!
Un vai!trecut n materie, o exclamatie ce-a prins forma atta-i
trupul omului.
Si de aceea ncheieturile lui emana o vaga tnguire, ce
se-nfiripa-n glas sfsietor n scrtitul oaselor si moare apoi n
moleseala suferinda a saului. n racelile lui simti lespezi si toate
absentele nemarmuririlor; dorintele s-au furisat n mortaciunea lui, n
sngele statut, iar n nfierbntari foiesc dorinte ca-ntr-un infern de
raze. Caci frigul lui preschimba-n sloiuri zvcnirile nebune ale
dragostei, precum caldurile lui ridica-n dragoste scrba si nimicul
ei. Astfel ajungi sa-l ndragesti cu mila, sa-i pipai trup
milostivit de trup rosturile pieritoare si sa-ti zici: ce fara nimeni
e trupul omului!
Destin valah
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
47/83
N-ai nevoie de boli sa-ti biciuiasca duhul, nici de fatalitati
sa-ti macine adormirile mintii. Ia seama necontenit la neamul ursit
nesoartei si, de-ai face din sufletul tau inventarul raiului, nu vei
gasi puterea sa cazi prada alinarii. Va ramne sub fericirile tale un
spin, mai crncen si mai ascutit ca ghearele scorpiilor demente din
povesti, ce te va nsngera n dulcetile uitarii si-ti va iscodi n
sngele fara strabuni un lichid lepros si infinit prevestitor. Cot la
cot cu asa-zisi[i] oameni, umar la umar cu stafii de idealuri roase de
cari[i], nnamolit n deceptii ce se-ntind ca rufele murdare, viata
devine o grla a resemnarii, devenirea o putoare cosmica atenuata de
ridicol. Cine a ucis viitorul ntr-un neam fara trecut?
Orincotro te-ai duce, blestemul lui te urmareste, ti munceste
veghile, te chinui pentru el, caci orict ai ur acele Ursitoare ce
i-au anulat destinul din veacuri peste veacuri universul nu te
mngie de spatiul nefericirii n care te-ai nascut. Nenorocul valah
simtit n vine face ct boala lui Pascal si, pna-n gt fiind n el,
esti Iov automat. Ce nevoie sa ai de lepra cnd soarta te-a plamadit si
treaz, si valah? O drama de doua ori n-are deznodamnt, actiunea fiindfunebra de la temelie!
De-ai putea macar dispretui acel nenoroc. Dar el e mult prea mare.
ti zdrobeste ironia, ti ciunteste sursul, ti spulbera usurintele
desteptaciunii. Ai vrea sa ai bunavointa. Dar cum? ti zici: tara ta
e-un cimitir superficial! Si cu ct ndulcesti ireparabilul, cu att
ti creste mhnirea. Ocnas al timpului e orice romn.
Tu ti cunosti semenii de Valahie si rnjetul lor mieros de hoti de
cai trecuti prin saloane. nfrngeri de o mie de ani au nascut lichele
nfumurate de-o istetime stearpa, iar n taranul vlaguit de dureri fara
suflu, un vaz al lumii alcatuit din glod si tuica si cruci strmbe de
lemn ce vegheaza morti fara mndrie. n tintirimele de tara desprinzi
simboluri pentru tara nsasi, caci n nici o parte a lumii attea
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
48/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
49/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
50/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
51/83
cnd atingi prin gnd tarmurile oprite plamnilor sortiti vremii.
Reflexiile n-au nevoie de oxigen, de aceea le ispasim asa de crunt.
Vecinatatea vesniciei determina vulnerabilitatea ca fenomen specific
omului, iar Inutilitatea farmecul firii lui.
ntru ct stiind ma desfat ntr-o absenta de rosturi sau actionez
fara nici un folos dect acela al ndulcirii urtului ntru att snt
om. Plugar n Sahara, e demnitatea lui. Un animal ce poate suferi
pentru ceea ce nu este, iata omul.
Ca mai snt si-mi fac nca poteca prin treburile lumii, s-o
multumesc ratiunii? Poate si ei. Dar n ultimul rnd. Oamenilor?
nfatisarilor? Nici unii si nici unele n-au fost de fata cnd nu mai
eram. M-au ajutat ntotdeauna dupa.
Dar cnd dezradacinarile lumii razbateau n Quartier latin si tu
purtai exilul tau printre attia Ahasveri, cu ce puteri mai ndurai
robiile afurisite ale inimii si vjitul de singuratate n ceata
visatoare a bulevardelor? Fost-a pe St.-Michel strain mai strain ca
tine? si mai iubitor sorbitu-i-a vreo trfa sau vreun cersetor parfumul
lui vulgar?ntocmai ca veneticii spanioli, africani sau asiatici prin Roma
decadentei, gustnd scapatatul culturii n confuzia sistemelor si a
religiilor, si vacanti de ideal desfatndu-se-n ndoielile Cetatii
umbli si tu dezabuzat prin amurgul orasului Luminii. Nimeni n-are
radacini. Ochii trecatorilor snt obositi si-n ei se sting privelistile
natale. Nici unul nu mai apartine vreunei tari si nici o credinta nu-i
mna spre viitor. Toti gusta un prezent fara gust. Bastinasii,
uscati, fara putinte, mai au reflexe doar n ndoieli. Secolul
luminilor avea spirit n scepticism; n finalul de civilizatie,
scepticismul e vegetativ. Vietii, fara orizonturi, nu-i ramn dect
revelatia senzatiei si tropisme de luciditate. Instinctele s-au
macinat. Stranepotii scepticilor rafinati, fiziologicnu mai pot crede
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
52/83
n ceva. Un popor pe sfrsite nu-i capabil dect de extazul negativ al
inteligentei n fata nimicului universal.
Pe strazi respiri adierile de vid ale apusului si-ncerci sa-ti
vnturi zori, ca pentru a nu recunoaste ca esti la gradul de asfintit
al Cetatii. Si atunci te ridici prin vrere deasupra ei. Si vrei sa te
salvezi. n ea, cine si ce sa te ajute?
Nimic nu m-a ajutat, nimic. Si de n-as fi avut la ndemna largo-ul
din concertul pentru doua viori de Bach, de cte ori nu m-as fi
ispravit? Lui ma datoresc. n gravitatea dureros de vasta a leganarii
n afara de lume, de cer, de simtiri si de cugete, toate consolarile
scoborau spre mine si ca prin farmec rencepeam sa fiu, beat de
recunostinta. Pentru cine? Pentru tot si nimic. Caci este n acel largo
o nduiosare a neantului, un freamat al desavrsirii n desavrsirea
nimicului.
Nici o carte nu ma sustinea n cartierul nvataturii, nici o
credinta nu ma sprijinea, nici o amintire nu ma ntarea. Si cnd casele
se pierdeau n aburi albastrii, cnd, nordic si desert, Luxemburgul n
miez de iarna nota n umezeala si igrasia mucezea prin oase si pringnduri, departe de prezent, ramneam nauc n mijlocul cetatii. Atunci
ma repezeam cu graba chinuita spre sursa mngierilor si dispaream si
nviam purtat pe absentele sonore.
Dupa ce-ai gustat dezamagit din otrava religiei, tovarasia muzicii
te dezlipeste de accidentele deceptiei. Vibratiile ei nu se leaga de
obiecte, de fiinte, de esente sau de aparente, ci n plin fior nu
mai atrni de nimeni. Pe spatiul ei prea-ntins, pamntul si cu cerul
nu-si gasesc un joc de rataciri, snt prea mici si n-au substanta
fulgilor ca sa pluteasca-n el. Sunetul minciuna cosmica substituita
infinitului ti ngaduie orice marire, si sau Dumnezeu sau ma omor
e-un loc comunal muzicii.
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
53/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
54/83
n pat de ace te voi pune, n patul inimii. Cu rani te voi fereca
n ea. Prin lume, cum as mai umbla, tu ratacind n alte lumi,
zmbindu-mi de acolo tnjelii mele lncede? Aici, n forfoteala si
necaz, aici te-oi tintui fugar si tradator al chinului! Cu spada ti
voi curma zelul, zelos al raiului! Si daca este sa ma parasesti, din
mine ai facut un ucigas!
Flacara! putinta vizibila de a nu fi! n jocul tau de este si nu
este, n verticala ta pieire, mi-am descifrat ntelesul mai mult ca-n
toate nvataturile, cu legi si cu idei. Tu pari a fi eterna si te
nalti nsufletita de vapaia ta, moarte nsorita ce fura semnele
vietii. Spre ce se avnta nefirea ta subita? Spre ce fire?
De ce nu-ti treci zvcnirea ta mistuitoare ca sa-nviezi jaratecul
de sub cenusa mea? n tine as creste, n amagirea stralucirii tale, si
cum m-as stinge apoi cu tine n plpiri ce snt nchipuiri de
vesnicie!
Asemenea vapailor tale ce se ridica spre-a nsela caderea de la
temeiul cresterilor, am zburdat si eu n lume, departe de mormnt, spre
a fi, prin naltime, mai aproape de el. Lipsa de orice folos e comoaraavntarii tale. Tu nu te prinzi de nimeni si nimic si pari a mngia cu
gingasii tacerea spatiului, dar adierea ta, sensibila auzului pentru
neant, e nsasi vocea nefiintei. A Fiintei ce vrea sa fie si nu poate.
Al neduratei glas, tu ne dezvalui ca-nvapaierea de-o secunda e taina ce
face ca un lucru sa fie. Noi spunem ca este, cnd prin credinte si
iluzii l prelungim peste focul instantaneu, peste clipita iradianta.
De cine m-as agata prin Vagul traversat de flacari, eu nsumi
flacara mai pieritoare dect toate? Dar totusi, daca lumea e o noapte,
marita de umbrele luminii, arznd esti oricum mai mult dect
acoperindu-ti capul cu spuza linistii si scrumul ndurarii. Dumnezeu e
o minciuna ca si viata si poate ca si moartea
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
55/83
Voi mi-ati ramas, focuri ale inimii si aparente parfumate de
desertaciune, n lumea-n care flacara m-a nvatat ca: totul e zadarnic,
afara de zadarnicie!
Deodata o vrajitoare ti turbura apele sufletului. Glasul ti
se-ntuneca, ochii ti se-mprastie si parul vlvoi se agata de particele
invizibile de groaza, raspndite-n aer. Drojdiile luminii se aprind si
se sting. Cine a pus foc simturilor, cine-a dat stralucire de moarte
fiorului viforos si senzual ce despica moleseala carnurilor, ca-n
baladele stravechi cu snge-n cupe otravite?
Treceai primavaratec printre oameni si iata fulgerul spintecndu-ti
maruntaiele sub cerul senin: asa trebuie sa fie naintea omorurilor. Te
scalzi ntr-un venin luminos si tresalti ros de-o disparitie, dulce n
amarul ei sarbatoresc.
Ce neghina a prins floare-n inima, de umbli prin miristile firii cu
osnda voluptuoasa, nvesmntat n purpuri sclipitoare de vina? Si de
unde atta fericire cnd porti atta povara? Prin timp trec stafii
venite din viitor.
Temndu-te de temerile tale, dai razna printre ceilalti. Cautipetrecere, vin si dans si lumea pipairii. Si cum i vezi nvrtindu-se,
nselndu-si vidul prin gest si urtul prin miscare, prefacndu-se a
uita mijloacele usoare cu care acopar prapastia din faptul respirarii,
ti zici fara sa vrei: doar cei ce-si fac seama nu mint. Caci numai
murind muritorul nu minte. Si astfel pleci. Si ei dantuiesc mai
departe, voiosi de umbra de realitate, la care se racoresc o clipa,
daruindu-se minciunii pretioase. De ce s-ar treziei, ca totul sa nu
fie? Cu ochii deschisi, existenta se evapora. Oamenii i nchid ca
s-o pastreze. Si cine nu le-ar da dreptate? Scrbit de firea spalacita
de vazul clar, cum n-ai dori pleoape ferecate pe veci, cu minciuna
proaspetei realitati?
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
56/83
Vampir al cucutei nu vreau sa mai fiu si nici n ierburi vitrege
sa-mi culeg taria clipelor. n suflet ruginesc crime de cuget si
hoituri care au mbratisat cerul. Cine-ar varsa tintirimele launtrice,
ar supravietui adncului sau vizibil? Ne acceptam, fiindc-am pus
lespezi pe putregaiul nostru, piroane la portile inimii, si am lasat
sa-i nfrunzeasca maidanele. Privelistea iadului interior ar pune n
minile scrbii pumnale ce s-ar ntoarce n noi. n el, arhanghelul e
nene si pe sni se-ncolacesc soprle, puroiul curge-n zmbetul
fecioarei si umbra unei flori nu-i mai curata ca njuratura stoarfei
sublunare.
Vrajitoare nevazute, nu-mi mai rasculati sngele cu sucuri rele,
risipite-n aer. Desfermecati-ma de afurisenia de-a-mi fi mie straveziu.
Nu ma stiam si fara voi? De ce ma afundati n mlastinile tainelor?
Ridicati veninul spatiului, eu nu-l pot absorbi fara sfrsit. Sau vreti
sa va scaldati n iadul creaturii si universul candid sa-l transformati
ntr-un scuipat de curva?
Materia ar vrea sa doarma. Tu las-o-n pace. Las-o la fund sa se
nece-n ea. Prea mult ai arat prin tine. Ce graunte sa mai rodeasca ntelini rapuse de suflul sterpiciunii? Moartea si-a contenit visurile n
tesuturi mbalsamate. Mumie n care gem patimi, cnd se vor rupe
fsiile ce te darapaneaza-n vesnicie? Somnul cu blndeti crude ca
pasi de muribunzi darma zidirea eului si-l ntoarce cu mers domol
spre vraja absentei primordiale. Clatinarile materiei te scunfunda
ncet spre meleagul nedespartirii fiintei de vrajmasul ei. Si moartea
se lasa asupra-ti.
Am aprins lumnari: Dar ele nu mi-au luminat viata. Zabranicul
duhului nvaluia ostroavele sperantelor si suspinam pe catafalcul
lumii.
Din calea semenilor ma voi feri, caci uneori as da cu barda si-n
farmecele Cleopatrei. Pe sni de muieri am visat mnastiri spaniole, si
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
57/83
trupul lor nenuntit de gnduri se nalta ca piramide sub care depanam
legende faraonice. mbratisarile lor aeriene si bestiale, delirul lor
setos, ce noima le-ai gasit, cnd nici una nu te lasa de unde ai
plecat. Ele te depun n vid. Fara falsul absolut al sexului slab nu
m-as fi umilit n cautarea cerului.
Vedenii subterane pndesc fruntea, de teste goale si reazema ea
oroarea, iar inima mi sta n trup ca inelul n degetul unui schelet.
Si fug, cu facla-n mna, alergator pe olimpice iaduri, cautndu-mi
moartea.
Natiunile fara orgoliu nici nu traiesc, nici nu mor. Existenta lor
e searbada si nula, caci nu cheltuiesc dect nimicul umilintei lor.
Numai pasiunile le-ar putea scoate din soarta omogena. Dar pasiuni nu
au.
Cnd ma ntorc cu ochii spre actualitatile trecutului, din tot ce-a
fost nu ma ncnta dect epocile de mndrie monstruoasa, de provocare
gigantica, de nefericire triumfala, n care spiritul satul de putere
si lecuia satietatea n cautarea unor si mai mari puteri. si
nchipuie cineva ce se petrecea n constiinta unui senator roman? Attapatima de stapnire si de bogatie a epuizat vertiginos un neam. Dar
att de putin ct a trait, a ntrecut prin tarie vesnicia neamurilor
anonime. Iubirea de bani, de lux, de viciu, aceasta-i civilizatia. Un
popor simplu si cinstit nu se deosebeste de plante. Violnd natura,
cresti peste legea ta fireasca si existi efectiv, prabusindu-te. Tot ce
pleaca din orgoliu e de scurta durata, dar intensitatea infinita
rascumpara micimea vremii.
Pentru senatul roman, Roma era mai mult ca lumea. De aceea a
dominat-o, a umilit-o, a nfrnt-o. Un popor si mai ales un ins nu
creeaza dect refuznd ce nu e el, nentelegndu-se dect pe sine.
Pricepnd pe altii, devii gelatina, nteleapta si cuminte. Dar nu
mai zamislesti nimic. Comprehensiunea e mormntul individului si al
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
58/83
colectivitatii, ce nu se miscadect cu ochii legati, cu simturile-n
fierbere.
Romanii respirau absolut n legile lor; ele nu erau asemuite cu
altele, caci altele nu puteau exista. Tipul lor de umanitate era
umanitatea nsasi. Republica sau cezarism doua forme ale aceluiasi
orgoliu, doua feluri de a porunci: n prima te substituiai juridic
universului, n a doua subiectiv. Legea si capriciul hotarau n
aceeasi masura soarta celorlalti. Distanta ntre un taran romn si un
senator roman sau de la natura la om.
Imperiul a nceput sa decada cnd indivizii osteniti nu mai aveau
destula forta sa nlocuiasca universul, cnd acesta a devenit o
realitatesi romanii au ajuns exteriorilor. Decadenta e un fapt al
ntelegerii, al excesului de perspectiva. Nu mai ai pornirea nebuna,
infinit ngusta si infinit creatoare, de a fi numai tu. Lumea
existnd tu nu mai esti. Religiile orientale au patruns n Roma,
fiindca ea nu se mai ndestula cu sine.
Crestinismul cea mai neeleganta credinta din cte au existat
vreodata n-a fost posibil dect prin dezgustul de lux, de moda, demirodenii si de abateri alese. Daca Roma n-ar fi trait cu atta
intensitate si nu s-ar fi cheltuit asa de repede, ruina maretei ei
trufii ar fi ntrziat, si legea crestina ar fi ramas privilegiul de
neinvidiat al unei secte. Am fi avut astfel norocul vreunei alte
credinte, mai senzuale, mai poetice, cu cruzimi de arta si cu
zadarnicii mngietoare.
Ca Roma a cazut att de jos, ca ea s-a renegat cu atta forta
acceptnd virusul oriental, ce proba prin negatie de fosta ei maretie!
Caci ea n-a ratat, s-a prabusit. Numai civilizatiile cu orgoliu minor
se sting lent. Cele cu tarii de soarta geniala, fiind, n esenta lor,
boli ale naturii, zboara nspre sfrsit. Crestinismul a pus aripi setei
de agonie a romanilor. Estetic, ne mai poate nca interesa.
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
59/83
Cnd demonul nelinistitor ti vra probleme n instincte, nvata de
la romanii amurgului imperial ce-nseamna luptatorul decadent. A te
zbate fara nadejdi, a iubi fala mahmur, a fi fatarnic n naivitati! E
singurul eroism compatibil cu spiritul, e singura forma de a fi fara sa
nseli inteligenta. Sa-ti arda sngele si vazul sa-ti vada. Si tu
stii ce vede el
Adesea m-am nchipuit posomort si visator trecnd prin forum si
prin temple, privind la busturile fara ochi ale zeitatilor ironice.
Crestinii nu venira nca si inimile vacante ale cetatenilor nu mai
tremurau n fata capriciilor divine. Absolutul se topise-n arta. Si
liber cu ei, liber de mine si de crezuri, nfloream n urt si ma
topeam n plictiseala zeilor dezmosteniti. Soarta ma aseza n afara de
timp. Cetatean al lumii, cetatean al nimicului. Lespezile raspundeau
pasilor, lipsiti de adorare, cu ecouri nabusite, si spatiul devenea
prea mare, urbea nu mai avea ziduri, casele se clatinau. Ce faceam cu
attea ntinderi, de ce att imperiu n inima care nu bate nspre
viitor dect cu iluziile cetatii? Fara radacini, n pustiul pamntului,
ochii mi se mplntau n orbitele oarbe ale zeilor, sorbind n elecelalalt pustiu.
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
60/83
III
n tine rodesc graunte de lepra. Carnea arsa de nesomn fierbe
duhori care storc mugurilor sucul cresterii blnde si-l preschimba-n
muzeala rnjitoare. Asaza-ti tmplele pe muierea rnceda si suspina
dupa raiurile muririi, neaca-ti freamate fara nume n trandafiri
putrezi, presarati pe sfrsirile trupului.
Tu nu vezi maretia mortii ntinzndu-si bratele de tihne ca sa-ti
curme o truda fara fagasuri? Viata-i un tertip al nebuniei si cine
cade-n cursa ei calca pe-un drum deschis de propriul sau snge.
Am vrut sa traiesc si am trait, desi am presimtit ca-i nevadit sa
fiu. Cum sa ma tin n clipe, cnd nasterea m-a osndit calau al
timpului?
Am iubit si m-am iubit. Dar dragostele s-au ivit murind, fulgere
mucegaite, extaze-n maruntaie de puroi, simturi de sarpe cald.
Tu, Doamne, lasa semnele mortii la capatiul meu. Sa te nsel pe
tine nu vreau si nici pe mine. Uite-ma, cum stau aici. Avut-ai fiu mai
blnd n rautati? Sa ma las prada uitarii cu ale tale fiice?
nfrunzeasca sfrsitul pe anii mei sfrsiti. Caci clipele ce mi le-ai
dat snt bube negre, al caror rod umbreste lumea Facerii si nadejdea
fapturii. Prin ele te vad, prin ochiul lor ntunecat. Si tu mi ceri sa
te iubesc? Voi nlocui astrii tai cu ranile sufletului. De ce n-am
semana lepra pe cer, sa dam alta nfatisare nestiutorului azur? As vrea
o ploaie din tarii cu picuri otravite, caci inima-mi tnjeste dupa boli
de stele. Astri netamaduiti, smulgeti-va din rosturile voastre,
macinati-va raul n leprozeria simturilor mele, goliti-va de cer n
iadul insului terestru! Sau pe voi nu va ncearca nevoia tainica de
pacoste?!
Prostii zidesc lumea si desteptii o darma. Ca sa crpesti
zdrentele de realitate si sa njghebezi bietele lucruri, trebuie sa
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
61/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
62/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
63/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
64/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
65/83
Ca un vierme, fara strvuri, fara treaba, ce-si cnta-n psalmi
de-a-ndoaselea setea de moarte, asa sa te trasti prin zarile fara de
zare. Singur. Mai singur dect un scuipat de drac.
Hulit de toti, tu sapa-ti groapa n hula. Din lacrimi fa-ti
cosciug, din sminteala perna.
De-ai gasi vorbe cu care s-alcatuiesti o rugaciune, ce-ar duce
fiorul si furia n oasele mortilor si-ar face sa le clantaneasca
falcile n cadenta vesniciei subterane! Dar vorbe nu gasesti si nici nu
poti gasi. Veninul mut se-ntinde pe suferintele glasului. Doar inima
mai bate toaca la prohodul mintii.
Zile infinite, cum sa va pierd? Sa-ndur tristetea fericirii
voastre, nu mai pot. Sa plec spre alte zile, cu alte bolti, mai putin.
Cer al Parisului, sub tine-as vrea sa mor! Pierzania ta o stiu: vreo
vrere nu mai am.
Avut-am prea multe, sub lnceda ta obladuire, si anii ce i-am
hoinarit sub tine ma dezlipesc de ce va fi sa fiu. Viitorul mi se
stinge-n ochi ce te-au sorbit departe de vremi.
Nu te-am umilit visnd la alte patrii si-n extaz nu m-am njosit nradacini si-n dorurile sngelui. n glgirile lui au amutit neamuri
strmbate de plug, si nici un vaiet de opinca nu turbura melodiile
norilor tai, plutind ca-n menuet de ndoieli. n lipsa ta de patrie
mi-am rasfrnt mndria ratacirilor, si deznadejdea imn mpotriva
timpului se-mbraca-n nsngerari de nimb.
Viata-i o nemurire de melancolie. Asa mi pare ultima soapta a
nvataturii tale. Gasit-ai nvatacel mai credincios ca mine? Chiar daca
soarta mi-a ornduit stingere pe alte meleaguri, sub tine ma voi
stinge. Privirea mea din urma pe tine se va-nfiora. Si tu mi vei
raspunde, flamura de apusuri, adiindu-mi pieirea.
Ca un supravietuitor al unei mari molimi, ce-a nghitit iubite si
prieteni, treci prin ceasuri, nsorindu-le de-o eleganta nciumata.
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
66/83
Si ca o orga ce-ar cnta de la sine pe ruina unei catedrale,
acordurile inimii tale rasuna n universul vacant.
Infinitul e fara semeni; pe absenta lor se-ntinde el. Oftatul
cosmic uita nesfrsirea nselatoare a snilor, pe care se ncheaga
suspinul vag al nemplinirii. Lumea stingndu-se, dragostea s-a stins
si ea cu slujnicele lumii.
Fiori de prapad strabat foste iubiri si din buze care sorbeau
suflul vietii picura o miere trecuta prin fiere.
De ce nu mi-am afundat fruntea n moleseala carnii si-n sudoarea
dulce a materiei de ce nu mi-am tavalit gndurile? Sa-mi fi asternut pe
veci visul despatriat n salasurile lumesti ale Fiintei vrajite de
timp! Tnjit-am dupa vesnicii, cnd femeia era aci. Bietul infinit n
doi! Memoria ucide farmecele fara trainicie.
Pe acele punti, pe care dorinta asteapta tovarasele supremei
minciuni, nu mai vad dect tarmurile irealitatii ntre care mi-am
asezat un cort tesut din glasuri de nefolosinta, pna ce apele,
ridicndu-se milos, s-or ndura sa-mi surpe melodia si vastul ei
fara-rost.Mi-am cheltuit sufletul n zadar. Ce semen s-a nvrednicit de
flacara lui? Si ce semena? De acum, voi mprastia cenusa pe primaverile
altora. Si nsumi ma voi ngropa sub cenusa inimii si-a dragostei.
Senzatii si idei, att mi-a ramas. Caci ramas-am n afara de eu.
Nici un simtamnt sa nu mai mpodobeasca desertul fiintelor din
preajma, si moara astrii ce-i visam n ochii lor, stinga-se cerul din
fundul patimii. Iadul navaleasca peste Ideal, sub el sa gemi, drumet
ridicol si ndurerat, ce-ai stors din snge esente de vraji si cununi
ncoronnd neantul! Ti-ai macinat vredniciile fiorului, la care nimeni
n-a raspuns, la care nimeni n-a surs. Furiseaza-ti teasta n
nlacrimata fire, zdrobeste-o de materia plnsurilor, ucide-ti viitorul
n noptile albe ale suspinului. Pe timpul chel luneca absentele lumii,
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
67/83
si din palida viata nu se alege dect un vaiet fara glas strecurat prin
vagaunile mintii.
Scobori din tine pe scara trezirilor fatale n Cetatea cuprinsa de
adieri sonore si de aluzii finale. Si-ti zici far' de nduiosare: n ce
sa ma nec? n Sena sau n Muzica?
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
68/83
IV
Substanta duratei e plictiseala, iar a luptei n durata,
disperarea.
Oamenii cred n ceva ca sa uite ce snt. ngropndu-se sub idealuri
si cuibarindu-se n idoli, ucid vremea cu tot soiul de crezuri. Nimic
nu i-ar durea mai crunt dect sa se trezeasca, pe mormanul
nselaciunilor placute, n fata purei existente.
Deznadajduirea? A trai interjectional. De aceea, marea
interjectie lichida si infinit reversibila e icoana directa a vietii
si ntruchiparea nemijlocita a inimii.
Nici sanatate, nici boala: doua absente, pe care le nlocuieste
vidul plictiselii.
Universul n-are alt rost dect sa ne arate ca, disparnd, l putem
nlocui cu muzica cu o irealitate mai adevarata.
Alunecnd pe povrnisul gndurilor, prea adesea ai nvinovatit
existenta. Ea n-a pacatuit n nici un fel, dect, poate, prin acela de
a nu fi.
Secatuieste n spiritul amar izvoarele nvinuirilor. ndulceste
veninul neistovit si cinismul saltaret al carnii. ndrageste cu
necuviinta visatoare nerostul soartei. Mai inutil ca o cometa ntr-o
lume fara prevestiri si mai zadarnic ca sabia unui arhanghel ntr-una
fara cer, plimba-ti destinul netrebuincios sarnd maduva iluziilor cu
orbiri de om ce stie lipsurile totului. Cu orbiri de om fara fru.
Sugnd radacinile nselaciunii, mbata-ti iscodirile veghii cu
stiinta falsa a firii. Si fii, ntocmai cum firea ar fi.
Fericirea mi paralizeaza spiritul. mplinirea n viata ma goleste
de mine, iar norocul dragostei sterge urmele maretiei. Lipsa de eu a
fericirii
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
69/83
Dupa ce-ti pierzi pna la istovire constiinta n voluptate, ce
vijelios nazuiesti dupa frigurile dezlipirii! Sa poti sta singur n
ncaperea ta: fara lume, fara iubita, sorbind dulceata nenorocului! Si
nengradit de nici un ideal, cu ochii storsi de existenta, sa-ti
ntinzi osteneala visului dincolo de cer!
n lume te-ai pravalit si, negasind n ea hrana, te nutresti
dintr-o substanta de surghiun.
Viata adevarata nu-i n cumpat, ci n ruptura. Universul
netamaduind rana inimii, sub stele trebuie sa ma-mbat de aiurari. Caci
nici umerii si nici creierul nu mai suporta povara nentelesului.
Prin idei adie suflul soartei. Si Logica, spre care tinde vidul
cugetului, se clatina. Sufletul macina categoriile. Si cosmosul devine
chin.
Ca sa ne ravasim, pamntul ni se-ntinde sub picioare. Privit-am n
sus, privit-am n jos si pe celelalte dimensiuni ale marelui ncotro,
si mi-am descoperit n toate paguba vietuirii mele.
Sleindu-mi simturile, crezut-am sa-mi omor veghea. Si trezitu-m-am
dupa mbratisari n limpezimi cumplite.Vrut-am mngieri, ntetindu-mi pofta de mariri. Si m-am pomenit
rob al ntelesului incurabil al duhului.
Prin ametiri, cercat-am sa-mi astup urechile. Si vazul s-a
ntartat mai rau pe vastele ntinderi.
Cararile de nfundare ale mintii mi-au destunecat-o si mai nemilos.
Nici fala, nici muierea si nici sorbirile nu mi-au maturat drumul
oprelistii si-al asupririi-n duh. n clipele mele-i vraiste. Una de
alta nu se mai leaga. Lantul lor s-a rupt si-n ureche-mi zbrnie
inelele destramarii.
n mna cui sa-mi depun firea? Si cui sa-i trec onoarea
descurajului?
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
70/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
71/83
treziti. Ei nu vor sti nicicnd ce scump se plateste menirea singulara.
Lasati omul sa doarma. Cum somn nu e dect n rai, fuga de sine e
dulceata soartei. Insul straveziu lui nsusi are dreptul la orice. El
si poate curma firul cnd vrea. Destinul e-o amnare continua a
sinuciderii.
Veghindu-te viind, dezvaluiesti mndriei tale soarta mncnd
merindele eului, soarta pe care esti stapn nfrnt.
Copil, n-ai avut stare. Batut-ai cmpii. Te-ai vrut n afara,
departe de casa, departe de-ai tai. Clipeai zburdalnic spre marginea
vazduhului si rotunjeai cerul dupa masura rvnirilor nostalgice.
Sarind din copilarie n filozofie, anii ti-au marit oroarea
asezarii. Gndurile au luat lumea-n cap. Nevoia de duca a intrat n
notiuni.
ncaperea te apasa; tu nu respiri filozof drumet si ulitarnic
dect la raspntii. Afara, vesnic afara n univers nu-i nici un pat!
Urtul abstract scotnd n vileag vidul de-a fi viu, pndesti prin
strazi ca ucigas al clipelor uitarea cugetului.
N-ai zel sa torci un fir de gnd, sa-l nnadesti la salba fragedeinadajduiri. n urma putrezeste hoitul vietii. Si-acel care citeste-n
pasii tai, descopera n ei pe asasin.
A nu vedea n lucruri mai mult dect au ele. A le vedea ce snt. A
nu fi tu n ele. Obiectivitate e numele acestei pacoste si care-i
pacostea cunoasterii.
Raul sufletului e un rau spiritual. E luciditatea scoborta-n
inima. Nu poti alegen nici un fel, caci aplecarilor tale li se opune
vazul absolut al duhului. nclini ntr-o parte, el ti dezvaluieste
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
72/83
lumea ca un spatiu de echivalente. Totul e identic, noul e acelasi.
Ideea de reversibil e un pumnal teoretic.
Si atunci rasare Patima. Ea nfloreste ntinderile secetei
launtrice. Furia palpitnda a erorii alege. Prin ea rasuflam. Caci ea
ne mntuieste de cel mai mare rau: de raul nepartinirii.
Clarvazator nu poti trai, nu poti lua parteanimanui, nu poti lua
parte la nimic. Partinind crend adica absoluturi false seva
devenirii renaste n vine. A fi cu mprejurarile lumii este un act de
subiectivitate, de ostilitate fata de cunoastere. Obiectivitatea-i
ucigasa vietii si viata duhului.
A gndi adica a-ti lua pietre de pe inima. Fara rasuflatoarea
cugetelor, mintea si simtirea s-ar nabusi.
Dintr-o plinatate bolnava se-nfiripa expresia. Esti napaditpozitiv
de lipsuri. Gndul se naste din staruinta unui neajuns.
N-ai nevoie de nimic si porti cu tine suflet de cersetor. Ceva
s-a descumpanit n duh. Ca un arc de luciditate pe ruina unui sarut,
ntocmirile firii nu-si afla sprijin n uitarea ta. Toamna a Facerii,
apus initial.Singura latura a sufletului e razna. Un suflet ce si-a pierdut
dimensiunile, ce si-a zorit pieirea. Si-un gnditor al posibilitatii
nesfrsite, un gnditor al imposibilitatii.
n boala ne marturisim prin trup. Glasuim fiziologic. Vocile
launtrice neputnd ngna tot raul de care dispunem, corpul si ia
sarcina sa ne comunice direct noianul de napaste pentru care nume n-am
gasit. Suferim n carne dintr-o neputinta de expresie. Avem prea mult
venin, dar nu destul leac n vorba. Boala e un rau neexprimat. Astfel
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
73/83
ncep tesuturile sa graiasca. Si graiul lor, scurmnd duhul, devine
materialui.
Din nastere pluteste asupra-ti blestemul dulce al existentei
private. Incapabil de finitate, vesnic n fata cu tine si cu
nesfrsirea. Treburile altora nentelegnd, nimeni nu te urneste din
egoismul respirarii fara margini n ncaperea ta. Ai visat totdeauna un
camin n care sa patrunda universul. Sub pleoapele tale putrezesc
semenele, ucise de viciul infinitului. Acesta-i raul simturilor. El
omoara dragostea, de la care se reclama ea nselator. Doi ochi te
privesc tu zaresti mai departe; doua brate te strng tu nvalui
spatiul; un zmbet ti se scurge-n trup tu lncezesti spre astri.
Nimenie umbra ce-o arunca infinitul n inima. El e temeiul ultim
al existentei private. Si tot el e temeiul jocului n dragoste, al
teatrului n pasiuni. Crezi ca nseli fete si muritori nimic nu
sugereaza un absolut muritor ca o tnara fata si te nseli pe tine. A
fi dezmetic din infinitmi aduc aminte a fi fost cndva copil. Att. Sa-mi rentruchipez
blndetea somnului vietii, memoria nu ma ajuta. Mai repede ma vad
gemnd sub farmaturile mintii, dect naintea ei. Nimic nu
supravietuieste vremii n care asteptamntelesul
Fugind din copilarie, ntlnit-am frica de moarte. Astfel am
nceput sa stiu. Si acea frica s-a ndulcit n dorinta de-a muri. Si
dorinta s-a stravezit ntr-o spulberare de fericire crncena a
cugetului fara rost. De-ai fi ramas nestiutor, n-ai fi pus cununa
intelectului pe strvul vertical si mndria negativa nu te-ar fi
dezbinat de firile copilariei. Vremea n-ar fi zguduit rnduielile
sperantei si nici n-ar fi crescut parazitar pe seva ta. Dar ea ti-a
domolit mustul vietuirii si fierbntarea calda a lncezit-o n cuprins
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
74/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
75/83
Frica de a o lua razna si vraja sngernda a lui aiureatrezesc
raspuns de instincte mediocre si ne aparam prin teoretice salasuri de
nesfrsitul imediat al inimii. Ordinea-n gnd e piedica acesteia.
Ordinea n gnd e moartea inimii. De-am slobozi-o, unde-am fi? Legea ei
e nicaieri, iar a sistemului aici.
Inelnd cugetele, primejdia dispare. Si dispare si volatilitatea
eului. Ne solidificam. Aburii pripiti ai duhului se ncheaga.
Inspiratia dezlnata ia contur si libertatea geme. Si ct suspin al
inimii n legarea gndurilor! Ele se ncopciaza pe cadavrul
nesfrsirii. Sa le lasam de capul lor, sa nu le mai conchidem, s-o
stergem n lumea fara ncheiere? Ispita-i tot asa de mare ca si teama.
Iata-mi sngele, iata-mi cenusa. Si bjbiala funebra a mintii.
Universul a ramas pat pentru zgura duhului.
Soarele s-a-mpotmolit n propria-i lumina si-n mlastina cereasca.
Supravietuitorilor li s-au oprit ochii. Pupilele nu se mai maresc
de mirare. Caci nimic nu mai mira n spatiu.
Sa-mi vnture praful fiintei, vnturi nu mai snt. Adierile au
nghetat pe creiere muritoare. Si inimile n nmarmurire soptescrvnind spaima nflorita de a fi. Unde-s zilele ca sa muzeze Eroarea?
n lume nimic nu mai greseste, nimic nu mai este. Caci lumea s-a
mbalsamat n Adevar. Universul s-a sfrsit din a se sti de anemie.
Nici o picatura a sngelui nu mai zvcneste nfiripare de fire. n
snge s-a lasat Stirea.
Scrbit de deznodamntul general, insul si ia palaria,
mbarcndu-si cenusa spre alt univers.
Ca si cum ne-am purta Eul n spate, setosi de despicarea de noi
nsine, fugim identitatea ca o suprema povara.
Aerul ce se cocleste n plamni e rasuflat de Dumnezeu si pufairea
Lui strabate-n cuget otravindu-i miezul de-un infinit bolnav. Sub
-
7/22/2019 Cioran, Emil - Indreptar Patimas
76/83
-
7/22/2019 Cioran, Emil - I