8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 1/152
MARIN APETROAE
CCaappiittaalluull iinntteelleeccttuuaall şşii eeccoonnoommiiiillee eeppiisstteemmiiccee
FOCUSOPINFO
1
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 2/152
MARIN APETROAE
CAPITALUL INTELECTUAL
şşii EECCOONNOOMMIIIILLEE EEPPIISS T TEEMMIICCEE
IESPU - FOCUS
OPINFO
Bucureşti,2004
2
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 3/152
© 2004
MARIN APETROAE
CAPITALUL INTELECTUAL ŞI ECONOMIILE
EPISTEMICE
Editura INSTITUTUL DE ECOLOGIE SOCIALĂ ŞI
PROTECŢIE UMANĂ – FOCUS
EDITURA OPINFO
Bucureşti, 2004
LUCRARE EDITATĂ CU SPRIJINUL
MINISTERULUI EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
149 pag, A5
Autorul este r ăspunzător pentru materialul prezentat.
ISBN 973-86099-7-6
ISBN 973-87150-3-2
3
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 4/152
CUPRINS
INTRODUCERE.............................................................................5
ECONOMIILE EPISTEMICE....................................................15
STRUCTURA CAPITALULUI INTELECTUAL .....................33
Structura externă .....................................................................42 S TRUCTURA INTERNA ...................................................................44
Indicatori de creştere/reînnoire..............................................44 Indicatori de eficien ţă.............................................................45 Indicatori de stabilitate...........................................................46
COMPETENTELE...........................................................................46 Focalizarea financiar ă ...........................................................55 Focalizarea pe client ...............................................................56 Focalizarea pe proces .............................................................57 Focalizarea pe elementul uman .............................................59
METODE DE ESTIMARE A CAPITALULUI INTELECTUAL
.........................................................................................................63
M ăsurarea multidimensional ă a valorii ................................74 SISTEMUL OPERATIONAL IVM™ DE MASURARE A VALORII ..........77
Combinarea şirurilor de valori intangibile ............................78
PROBLEMA M Ă SUR Ă RII CAPITALULUI INTELECTUAL....81
M ASURAREA HOLISTICA A CAPITALULUI INTELECTUAL .................85 ALTE SISTEME DE MASURARE A CAPITALULUI INTELECTUAL.........90
SISTEMUL IC- INDEX .................................................................94
Agenda de cercetare în domeniu..........................................108
STRATEGIILE BAZATE PE CUNOAŞTERE .......................113
ELEMENTE DE MANAGEMENTUL CUNOASTERII ........127
R APORTAREA CAPITALULUI INTELECTUAL..................................142
BIBLIOGRAFIE......................................................................... 147
4
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 5/152
Introducere
e este capitalul intelectual şi de ce este el astăziconsiderat atât de important ?
Judecând din punctul de vedere contabiltradiţional, capitalul intelectual este în genere asimilatproprietăţii intelectuale, la care se adaug ă acele activenespecificate grupate sub denumirea de active intangibile.
CO analiză mai atentă ne va releva însă necesitatea de ainclude în definiţia de mai sus orice tip sau transformare deresurse intangibile care se află sub un anumit control alunei organizaţii şi care contribuie la procesul general decreare a valorii adăugate la nivelul acelei organizaţii.
Astfel de resurse includ de exemplu competenţa oamenilor,mărcile comerciale, proprietatea intelectuală (brevete de
invenţie, licenţe, drepturi de autor, etc.), relaţiile cufurnizorii şi clienţii.
Un punct de plecare raţional în examinarea noţiunii decapital intelectual îl constituie analiza organizaţiei f ăcută dinperspectiva resurselor. Privită din această perspectiv ă, oriceorganizaţie sau firmă se prezintă ca un sistem format dintr-un set de resurse mobilizate în cadrul unei structuri date.Capitalul intelectual poate fi astfel pus într-o relaţie directă cu arta şi ştiinţa de a extrage maximum de valoare dinresursele aflate la dispoziţia organizaţiei şi din modalităţilede utilizare a cestor resurse.
Pentru a ne forma o imagine mai clară asupra resurseloraflate la dispoziţia unei organizaţii, putem grupa acesteresurse în cinci categorii:
5
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 6/152
Resurse umane
Resurse organizaţionale
Resurse relaţionale
Resurse financiare
Resurse fizice
Primele trei categorii reprezintă resursele intangibile, întimp ce ultimele două reprezintă resursele tangibile (fig.1).
Sisteme siprocese
Branduri siimagine
oii
Sisteme si proceseBrand-uri si imagine
Proprietate intelectuala
ClientiFurnizori
Aliante
Materii primeEchipamente
Cladiri
LichiditatiDebitoriInvestitii
Creativitate Abilitati
CunoastereResurse umane
Resurse organizationale
Resurse fizice
Resurse relationale
Resurse monetare ($)
Figura nr.1 : Categorii de resurse
Resursele umane includ cunoştinţele, competenţa, agilitateaintelectuală, abilităţile de relaţionare şi atitudineaangajaţilor. Aceste resurse, prin definiţie, nu constituie
6
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 7/152
proprietatea organizaţiei, putându-se pierde odată cupărăsirea organizaţiei de către angajaţii în cauză.
Din contră, resursele organiza ţ ionale aparţin organizaţiei şicuprind toate structurile, sistemele şi procesele pe careaceasta le utilizează pentru a-şi susţine operaţiunile; eleinclud de asemeni mărcile comerciale, imaginea, culturaorganizaţională, prototipurile, informaţia documentară şiproprietatea intelectuală.
Resursele rela ţ ionale cuprind toate relaţiile externe ale
organizaţiei (cu furnizori, clienţi, mass-media; parteneriatestrategice şi alte tipuri de alianţe).
În ceea ce priveşte resursele tangibile, trebuie f ăcută distincţia necesară între resursele financiare (băneşti) şi cele fizice ( reprezentând activele de ordin fizic, aflate în posesiaorganizaţiei, aşa cum sunt ele evidenţiate în contabilitateatradiţională ). Resursele fizice se supun legii convenţionale adiminuării temporale, pe măsura utilizării, în timp ceresursele intangibile prezintă o tendinţă contrară, de cre ş teretemporală pe măsura utilizării (în cel mai rău caz rămânândconstante).
Odată identificate resursele, se poate trece la următorul pas,care constă în analizarea modului în care acestea suntmobilizate, deoarece simpla posesie a resurselor nu asigură prin ea însăşi crearea de valoare.
În figura nr.2 este reprezentat schematic procesul degenerare a valorii într-o organizaţie.
7
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 8/152
U-umaneR-relationaleM-financiare
O-organizationaleF-fizice
U
O R
M
F
Figura nr.2 : Procesul de generare a valorii organizaţionale
În diagrama de mai sus, zonele de formă circulară reprezintă categoriile de resurse, în timp ce săgeţilereprezintă transformările care au loc între categoriilerespective de resurse.
Resursele organizaţionale sunt convertite în expresiebănească atunci când organizaţia îşi vinde produsele(bunuri sau servicii); se poate de asemeni observa cumresursele umane sunt transformate în resurseorganizaţionale pe măsură ce salariaţii utilizează şi îşi“îndosariază” cunoştinţele în procesul de elaborare a unuiprodus.
8
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 9/152
Odată obţinute clarificările necesare asupra noţiunii decapital intelectual, se impune şi evidenţierea leg ăturii dintre
acesta şi strategia organizaţiei.În acest sens, o primă observaţie care trebuie f ăcută esteaceea că disponibilitatea anumitor resurse este o condiţiecrucială pentru atingerea scopurilor strategice aleorganizaţiei; în plus, dacă este adev ărat că strategiaorganizaţiei defineşte ce capital intelectual este necesar, şiafirmaţia contrară este într-o oarecare măsură adev ărată,anume că natura capitalului intelectual al organizaţiei
defineşte direcţiile de succes ale strategiei pe careorganizaţia trebuie să o adopte.
De asemeni, trebuie menţionat faptul că resursele de capitalintelectual constituie în cele mai multe din cazuri baza deobţinere a unui avantaj de ordin competitiv. Ca atare,atunci când se elaborează o strategie, este important să seştie ce resurse valoroase de capital intelectual sunt
disponibile, cum sunt ele în mod curent utilizate, care suntutilizările potenţiale şi cum se raportează toate acestea lasituaţia competitorilor.
Înarmaţi cu o astfel de perspectiv ă asupra capitaluluiintelectual, factorii de decizie dintr-o organizaţie pot g ăsirăspunsuri la cele patru întrebări importante atunci când sepune problema conducerii şi dezvoltării unei companii
profitabile şi anume:a) Dispune organiza ţ ia de resursele adecvate- competen ţ e, procese, m ă rci comerciale etc. ?
Aici se fac distincţiile necesare între resurse, stabilindu-sece resurse are organizaţia şi care sunt resursele ce joacă unrol împortant în generarea valorii adăugate; în plus, înprocesul de identificare a resurselor se crează premizele
9
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 10/152
necesare stabilirii unui limbaj comun tuturor factorilorimplicaţi în elaborarea deciziei şi implementare acesteia.
b) Utilizeaz ă organiza ţ ia resursele în mod eficace?Cu alte cuvinte, se creaz ă în organiza ţ ie maximum de valoare curesursele existente ? R ăspunsul se poate afla analizândresursele şi modul în care sunt- sau nu sunt- utilizatepentru crearea de valoare adăugată.
c) Mobilizeaz ă organiza ţ ia resursele în mod eficient ?
Aici intervin metodele de măsurare a valorii sauperformanţei. Pentru a măsura, trebuie identificat obiectulmăsurătorii- fie el de natură tangibilă sau intangibilă; caatare, este necesară efectuarea distincţiei între diferiteletipuri de resurse.
d) Cum poate fi crescut ă valoarea organiza ţ iei în percep ţ ia celorcare au interese majore legate de existen ţ a ei (stakeholderi) ?
Cunoscându-şi resursele, măsurându-le şi gestionându-lecorect, o organizaţie poate prezenta o imagine mai excactă a valorii sale, furnizând o varietate de informaţii relevantepentru diversele categorii de stakeholderi - existenţi saupotenţiali.
Rândurile de mai sus sunt menite să vină în sprijinul ideii că luarea în considerare a problematicii legate de capitalulintelectual deschide calea pentru un mod de gândirestrategică potenţată, în care sunt relevate toate resurseleaflate la dispoziţia unei organizaţii- tangibile şi intangibile. Acest mod de a gândi permite formarea unei imagini maiexacte, în perspectiv ă holistică, asupra organizaţiei în cauză şi a valorii sale.
10
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 11/152
Scurt istoric
Evoluţia studiilor privind capitalul intelectual a urmat un
model care, deşi astăzi nu scapă unei priviri retrospective,era indiscernabil pentru pionierii care au jalonat acestepreocupări. Originea acestei “mişcări” ştiinţifice estetricentrică (Japonia, Statele Unite şi Europa).
În Japonia, momentul iniţial este marcat de lucrareafundamentală a lui Hiroyuki Itami privind efectele a ceea ceel numea activele invizibile asupra managementului
corporaţiilor japoneze.În Statele Unite, începuturile pot fi identificate în lucrărileunui grup de economişti aflaţi în căutarea unor viziuni sauteorii diferite privind funcţionarea firmelor comerciale.Punctele de vedere ale acestor economişti (Penrose,Rumelt, Wemerfelt ş.a.) au fost cristalizate de David Teece,de la Universitatea din Berkeley (California), într-un articolde referinţă publicat în 1986 şi având ca subiect
comercializarea tehnologiilor.Europa este reprezentată în acest sumar tablou al începuturilor de Karl-Erik Sveiby (Suedia) care, în lucrareasa dedicată dimensiunii umane a capitalului intelectual, aconturat o viziune bogată în consecinţe asupra potenţialuluide valorizare a unei întreprinderi pornind de lacompetenţele şi cunoştinţele deţinute de angajaţii acesteia.
În perioada cuprinsă aproximativ între anii 1959-1999 oserie de cercetători aparţinând sferei academice precum şidiverşi economişti au dezvoltat o nouă viziune asuprastrategiei afacerilor, care pune accentul mai mult peutilizarea eficientă a resurselor decât pe factorii legaţi decompetiţie. Perspectiva bazată pe resurse relev ă faptul că organizaţiile au resurse, capabilităţi şi dotări diferenţiate sau
11
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 12/152
chiar unice. Mai mult, aceste resurse, capabilităţi şi dotăriau o anumită “inerţie” (în sensul că nu pot fi adăugate şi
nici nu pot fi înlăturate uşor), cel puţin pe termen scurt,astfel încât firmele sunt nevoite să opereze pe bazaactivelor proprii existente. Deoarece unele din aceste activesunt de natură intelectuală, rezultă că problemele legate dedobândirea competenţelor, managementul cunoaşterii şiprocesele de înv ăţare la nivel organizaţional devinprobleme fundamentale de ordin strategic.
În acest context, lucrările lui Hiroyuki Itami şi Karl-Erik
Sveiby privind activele invizibile sau capitalul uman apar caavând un enorm potenţial de valorificare în domeniulelaborării şi implementării strategiilor de afaceri.
Frecvenţa şi specificitatea contribuţiilor aduse în domeniulstudierii capitalului intelectual au crescut şi continuă să crească neîncetat, după cum se poate uşor constata printr-oexaminare chiar sumară a literaturii de specialitate.
În tab.1 sunt prezentate câteva date evenimenţiale dereferinţă legate de studierea problematicii capitaluluiintelectual.
Tabel nr.1 : Evenimente ce marchează istoria cercetărilorlegate de capitalul intelectual Anul Evenimentul
Hiroyuki Itami publică în Japonia lucrarea “Mobilizing Invisible
Assets” .
1980
1981 Brian Hall înfiinţează o companie de comercializare acercetărilor privind valorile umane.
1986 Karl-Erik Sveiby publică lucrarea “The Know-How Company” .David Teece publică un articol de referinţ î privind obţinerea de valoare prin inovare.
1987-1989
Cărţi privind activele de cunoaştere şi contabilizarea activelor“invizibile”publicate de: Karl-Erik Sveiby, Debra Amidon,Charles Handy.
1990 Karl-Erik Sveiby publică lucrarea “Knowledge Management” .
12
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 13/152
Thomas A. Stewart, în cadrul unui grup de lucru, stabileştetermenul de “capital intelectual” .
1991 Thomas A. Stewart publică în revista “Fortune” articolul de
fond intitulat “Brainpower” .Firma Skandia înfiinţează prima funcţie de conducere îndomeniul capitalului intelectual, în care este numit LeifEdvinsson. James Brian Quinn, Ikujiro Nonaka ş.a. publică lucrări în caredezvoltă conceptul de cunoaştere.
1993 Firma Skandia elaborează metoda de măsurare a capitaluluiintelectual denumită IC Navigator şi un prototip al primuluiraport corporativ intern în domeniul capitalului intelectual.Hubert St.Onge stabileşte conceptul de capital de clien ţ i .
1994 Thomas A. Stewart publică în revista “Fortune” articolul defond intitulat“ Intellectual Capital” .Se pun bazele primei reţele de cercetare în domeniul capitaluluiintelectual ( The Mill Valley Group on IC Networking ).
1995 Firma Skandia prezintă primul raport public privind capitalulintelectual.Kaplan şi Norton dezvoltă metodologia de măsurare acapitalului intelectual numită Balanced Score Card (BSC).
1996 Firma Skandia înfiinţeză primul laborator de cercetări privindcapitalul intelectual ( Future Center ) sub coordonarea lui Leif
Edvinsson.C.Stenfelt publică primul raport internaţional privind capitalulintelectual.Baruch Lev înfiinţează la Universitatea din New York undepartament de cercetare în domeniul activelor intangibile.
1997 Karl-Erik Sveiby publică lucrarea “The New OrganizationalWealth” .Conferinţă având ca subiect măsurarea capitalului intelectual,organizată de Hoover Institution .Edvinsson şi Malone publică lucrarea “Intellectual Capital” .
Este publicată cartea lui Thomas A.Stewart “Intellectual Capital” .Nick Bontis susţine prima teză de doctorat din lume având casubiect capitalul intelectual.
1998 Apare cartea lui Patrick Sullivan “Profiting from Intellectual Capital” .Nick Bontis şi Universitatea McMaster din Canada organizează prima mare conferinţă academică având ca subiect capitalulintelectual.Prof.Baruch Lev organizează la Universitatea din New Yorkprima conferinţă având ca subiect contabilizarea capitaluluiintelectual.
13
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 14/152
Firma Intellectual Capital Sweden AB lansează metoda demăsurare a capitalului intelectual numită IC Rating.
1999 Uniunea Europeană instituie proiectele MERITUM şi
NIMCube având ca obiectiv principal măsurarea capitaluluiintelectual.2000 Guvernul Danemarcei publică primul ghid privind
contabilizarea capitalului intelectual.2001 Grupul de experţi la nivel înalt al Uniunii Europene ( High Level
Expert Group-HLEG/EU ) publică primul raport importantasupra capitalului intelectual.Universitatea din Lund înfiinţează prima catedră în domeniulcapitalului intelectual, condusă de Leif Edvinsson.Brookings Institute prezintă raportul intitulat “The UnseenWealth” .
14
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 15/152
Capitolul
1Economiile epistemice
ursa valorilor economice şi a bog ăţiei rezidă astăzimai puţin în producerea de bunuri materiale şi maimult în crearea şi manipularea informaţiei,
cunoaşterii şi ideilor. Asistăm în prezent laemergenţa unui nou tip de economie- economia bazat ă pe cunoa ş tere sau economia epistemic ă .
SIndiferent ce denumire folosim pentru noul tip deeconomie la naşterea căreia suntem martori, este dejaevidentă constatarea că structura şi dinamica proceselorgeneratoare de bog ăţie se schimbă într-un mod dramatic.Regulile economiei epistemice vor fi fundamental diferitede cele care au guvernat ( şi guvernează încă ) era industrială.
Din ce în ce mai mult, peisajul economic este modelat nudoar de fluxuri fizice de bunuri şi produse materiale, ci de valori intangibile şi fluxuri de date, imagini şi simboluri. Această situaţie crează condiţiile pentru producerea unui“salt cuantic” sau a unei “tranziţii de fază” în ordinea decomplexitate a organizaţiilor economice- şi nu numai a
15
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 16/152
acestora. Deoarece este absurd să concepem entităţileeconomice în afara “contrapărţilor” lor sociale şi a relaţiilor
dintre ele, rezultă că de fapt asistăm la apariţia unui nou tip desocietat : societatea epistemic ă .
În noua dinamică economică, schimburile întreţesute debunuri materiale, cunoaştere de nivel tactic sau strategic, împreună cu schimburile de valori şi beneficii intangibiledevin sursa principală de creare a valorii şi bog ăţiei.Moneda de schimb nu mai este reprezentată numai de bani,ci şi de cunoaştere sau alte valori intangibile cum ar fi
prestigiul sau loialitatea clienţilor.Într-un astfel de mediu, vechile modele folosite pentru adescrie sistemul contabil, întreprinderea şi economia numai pot captura realitatea curentă.
Focalizarea asupra cunoaşterii reprezintă de fapt fazaactuală- probabil una de tranziţie- a evoluţiei gândirii de tipoccidental, de la o viziune de tip cartesian asupra lumii launa mult mai dinamică şi mai marcată de interconexiuni,corespunzătoare noilor perspective deschise de fizicacuantică, teoria sistemelor complexe, ştiinţelecomportamentului şi studiul sistemelor vii.
La nivelul întreprinderii, această deplasare spre noifundamente de gândire implică o reevaluare a tuturoraspectelor vieţii organizaţionale şi economice, începând cu
modul în care este definită valoarea, trecând prin punerea în chestiune a problemei proprietăţii şi terminând cu încercarea de a g ăsi un nou sens (sau chiar “spirit”) înmunca prestată.
Importanţa cunoaşterii pentru economiile şi societăţileepistemice a fost mult dezbătută în ultimii ani. Înparticular, mulţi comentatori au f ăcut şi fac o leg ătură
16
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 17/152
directă între creşterea nivelului de cunoaştere într-osocietate şi creşterea economică.
Există mai multe căi de a vizualiza şi a defini cunoaşterea.De exemplu, unii autori fac distincţie între cunoa ş tere şiinforma ţ ie (ca şi între informa ţ ie şi date ).
Alan Burton-Jones (1999) defineşte cunoaşterea ca fiind“…stocul cumulativ de informa ţ ie ş i m ă iestrie derivat din utilizareainforma ţ iei de c ă tre receptorul acesteia ”. În încercarea sa de aidentifica noţiunea de cunoaştere, Burton-Jones separă
cunoa ş terea de date (semnale ce pot fi trimise de către unemiţător către un receptor) şi informa ţ ie (date care suntinteligibile pentru receptorul lor).
Definiţia dată de Burton-Jones este apropiată de ceafurnizată de cunoscutul Dicţionar Webster: “…faptul saucondi ţ ia de a ş ti ceva cu familiaritate câ ş tigat ă prin experien ţă sauasociere (the fact of knowing something with familiaritygained through experience or association)”.
În fapt, există mai multe definiţii posibile şi egal plauzibilecare pot fi date pentru cunoaştere.
Cunoaşterea poate fi înregistrată în creierul unui individ saustocată în procese organizaţionale, produse, facilităţi,sisteme ori documente.
Mulţi autori identifică cel puţin două tipuri de cunoaştere:
cunoa ş terea codificat ă (explicit ă ) şi cunoa ş terea tacit ă (Nonaka şi Takeuchi, 1995).
Stevens (1998) descrie cunoaşterea explicită ca fiind ceacare poate fi redusă la informaţie ( know-what ), iarcunoaşterea tacită ca incluzând abilităţi cum ar fiprofunzimea de gândire (spiritul analitic), creativitatea şiputerea de judecată/sinteză ( know-how ).
17
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 18/152
Cunoa ş terea explicit ă este formală şi sistematică şi ca atareuşor de comunicat şi de partajat; ea reprezintă acea
categorie de cunoaştere care este transmisibilă prinintermediul unui limbaj formal şi poate fi stocată în baze dedate, biblioteci etc.
Cunoa ş terea tacit ă , pe de altă parte, este cunoaştere personală,care de regulă se transmite cu dificultate; ea constă înmodele şi reprezentări mentale, credinţe şi perspective carenu pot fi uşor articulate şi împărtăşite (partajate).
Mişcarea între aceste două forme de cunoaştere stă la bazaprocesului de creare a cunoaşterii noi.
Există în cadrul acestei mişcări patru tipuri de interacţii: a)cunoaştere tacită- cunoaştere tacită ( socializare ); b)cunoaştere explicită- cunoaştere explicită ( combinare ); c)cunoaştere tacită- cunoaştere explicită ( externalizare ) şi d)cunoaştere explicită- cunoaştere tacită ( internalizare ).
Caracteristicile fundamentale ale celor patru moduri deconversie a cunoaşterii menţionate mai sus sunturmătoarele:
Socializarea cunoaşterii generează cunoaştere tacită nouă, prin partajare şi schimb de know-how sauexperienţe din trecut;
Internalizarea cunoaşterii realizează o proiecţie a
cunoaşterii explicite în cunoaşterea internă.Internalizarea survine când indivizii expuşi cunoaşteriideţinute de alţi indivizi ajung în final să-şi însuşească această cunoaştere. Oamenii internalizează cunoaşterea prin praxisul propriu, dar şi prin exemplesau prin examinarea acţiunilor desf ăşurate de alţii într-un context similar.
18
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 19/152
Externalizarea implică structurarea cunoaşterii şiaducerea ei într-o formă disponibilă pentru alţii,
pentru a putea fi eventual internalizată de aceştia. Combinarea cunoaşterii generează cunoaştere nouă prin recompunerea elementelor pre- existente decunoaştere explicită, în vederea obţinerii unui câştig înadâncimea de înţelegere a obiectelor şi fenomenelor,sau a unei sinteze superioare care să marcheze un plus valoric.
Aşa cum au fost ele prezentate, cele patru moduri deconversie pot fi considerate ca fiind etape ale unui ciclu devia ţă al cunoa ş terii.
Pentru a dezvolta un cadru care să garanteze suportulpentru toate cele patru moduri de conversie a cunoaşterii,este nevoie să se identifice anumite servicii de baz ă (coreservices) care trebuie oferite pentru gestionarea sistematică a cunoaşterii. În acest fel, o infrastuctură menită să potenţeze cunoaşterea va fi focalizată mai mult perezolvarea problemelor, decât pe ieşirile sau tranzacţiileorganizaţiei, va fi flexibilă şi ajustată în funcţie de modul încare comunităţile de practică învaţă, comunică şi evoluează.
Acest tip de servicii specializate trebuie să acopere întregciclul de viaţă al cunoaşterii şi trebuie să abordeze într-omanieră “holistică” toate cele patru moduri de conversie
epistemică.Fluxul cunoaşterii, ca expresie a mişcării acesteia, poate fidescris ca fiind compus din patru faze: achizi ţ ie , crea ţ ie ,diseminare şi utilizare. Alte surse identifică doar trei faze( producere , distribu ţ ie şi utilizare - OECD, 1996) sau două ( producere şi schimb - Howitt, 1998). Dincolo de diferenţele determinologie, inerente unui domeniu de studiu aflat încă la
19
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 20/152
începuturile sale, este evident că efortul de identificare şiclasificare a diferitelor forme şi fluxuri de cunoaştere are
relevanţă maximă atunci când se încearcă analizareaeconomiilor sau societăţilor epistemice, precum şi pentrutoţi cei care încearcă să-şi f ăurească o viziune asupracunoaşterii.
Procesul de gestionare a cunoaşterii începe cu faza deachizi ţ ie , în care organizaţia dobândeşte cunoaştere. Achiziţia cunoaşterii de tip declarativ, a faptelor şiinformaţiilor se realizeză prin monitorizarea mediului de
afaceri şi utilizând sisteme informatice pentru a stoca,gestiona şi recupera informaţia. Înv ăţ area la nivelorganiza ţ ional se face nu numai datorită achiziţionării decunoaştere din exterior, dar şi prin rearanjarea cunoaşteriideja existente, revizuirea structurilor de cunoaştereprecedente, sau prin revizuirea ori construirea de teorii.
Distribu ţ ia cunoaşterii face referire la procesul prin care o
organizaţie partajează informaţia între unităţile saupersoanele care o compun, promovând în acest fel înv ăţarea şi producerea de cunoaştere nouă. Cunoaştereasub formă de know-how tacit, scrisori, note informative,conversaţii informale şi rapoarte poate fi capturată şidistribuită. De multe ori, înv ăţarea într-o organizaţie sepoate produce în urma schimbului de informaţie de natură anecdotică referitoare la locul de muncă, pe care membrii
organizaţiei o schimbă între ei în mod obişnuit; acest tip deinformaţie este frecvent opusă celei care se g ăseşte în fişeleposturilor sau în manualele de procedură.
Pentru ca informaţia să poată fi partajată, ea trebuieinterpretat ă .
20
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 21/152
Interpretarea informaţiei este procesul prin care informaţiadistribuită capătă unul sau mai multe sensuri care pot fi
înţelese. Memoria organiza ţ ional ă (denumită şi cunoa ş tere corporativ ă ),adică “registrul” în care se păstrează cunoaşterea în vedereautilizării ei viitoare, include nu numai date sau informaţieconsolidată, dar şi înţelesuri (sensuri) atribuite acesteia(“soft” information ).
Această informaţie “soft” (sau informaţie interpretată ) se
poate prezenta sub formă de know-how tacit, expertiză, luăride poziţie, prejudecăţi, experienţe, liste de contacte,anecdote etc.
Gestionarea tipurilor de informaţie menţionate mai susnecesită servicii specializate de indexare, cartografiere,clasificare şi procesare de meta-date.
Drucker (1998) face o trecere în revistă a viziunilor istorice
şi culturale asupra cunoaşterii, confruntând filozofia “auto-cunoaşterii” a lui Socrates cu viziunea lui Protagoras, încare cunoaşterea este identificată cu “abilitatea de a şti ce să spui şi cum să o spui bine”. Drucker consideră că ultimainterpretare a dominat, până recent, sistemul de înv ăţareoccidental. El priveşte conceptul curent de cunoaştere cafiind cunoaştere “dovedită prin practică” şi focalizată perezultate.
Într-o economie tradiţională de tip industrial, rădăcinilecreşterii productivităţii, ale creării de valoare şi bog ăţie suntsituate în diviziunea muncii , împreună cu corolarul ei: muncaspecializat ă .
În cazul unei economii epistemice, creşterea capacităţii de ainova, crearea de valoare şi bog ăţie îşi au sorgintea îndiviziunea cunoa ş terii.
21
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 22/152
Termenul diviziunea cunoa ş terii se referă la un complexproces societal de interacţiune, prin care cunoaşterea este
generată cu eficacitate şi utilizată în contexte sociale.Diviziunea cunoaşterii înseamnă atât specializarea şidiferenţierea cunoaşterii- de aici divizarea şi fragmentarea ei în diverse domenii de cunoaştere, discipline şi comunităţide practici- cât şi procesul de partajare sau integrare adomeniilor de cunoaştere, prin care aceasta este folosită înrezolvarea diverselor probleme.
În economiile de tip industrial, sinteza rezultatelor muncii
specializate se face la nivel societal prin schimburi debunuri şi servicii efectuate în cadrul definit de piaţă, iar lanivelul întreprinderii prin cooperare (înţeleasă ca acţiunecoordonată a mai multor muncitori specializaţi).
Într-o economie epistemică, sinteza cunoaşteriifragmentate necesară pentru crearea valorii se face în modpredominant prin cooperare intra- şi inter-firme precum şi
prin partajarea cunoaşterii între experţi şi în comunităţile depractică. Din aceste motive, colaborarea în reţele( networking ) devine din ce în ce mai mult o condiţieimportantă şi necesară pentru succesul economic.
Cunoaşterea, spre deosebire de bunuri şi servicii, difuzează prin interacţie. Mai mult, competenţele şi cunoaşterea cresc în cursul utilizării lor, în timp ce bunurile şi serviciile sunt
consumate. Ca atare, economia epistemică are nevoie de uncadru instituţional nou şi diferit pentru a-şi pune complet în valoare potenţialităţile sale.
Multe din problemele cărora economiile europene ( şi nunumai ele) trebuie să le facă faţă în prezent sunt legate maidegrabă de dificultăţile, concepţiile greşite şi obstrucţiile întâlnite în procesul de tranziţie spre o economie de tipepistemic, decât de mult-discutatul proces de globalizare.
22
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 23/152
Noţiunea de capital intelectual (CI) este asociată cutransformarea cunoaşterii în ceva care are valoare- cu alte
cuvinte, în “material” intelectual formalizat şi potenţatpentru a da un activ de valoare mai mare.
Privit dintr-un punct de vedere foarte schematic, procesulde creare a valorii intelectuale adăugate înseamnă transformarea cunoaşterii (privită ca resursă organizaţională ) , prin de-contextualizare, explicitare şi re-contextualizare (fig.3).
Economiile epistemice depind pentru dezvoltarea lor de producerea de cunoa ş tere nou ă , de transmiterea acesteia prineducaţie şi instruire, de diseminarea ei prin intermediultehnologiilor informatice şi de comunicare şi în final deutilizarea cunoaşterii în noi procese industriale sau servicii.O poziţie unică în acest sens este deţinută de universităţi şiinstituţiile de cercetare, deoarece ele sunt prezente în chiarmiezul tuturor proceselor sus-menţionate, prin rolul-cheie
pe care-l joacă în: a) cercetare şi exploatarea rezultateloracesteia prin cooperare industrială şi transfer tehnologic; b) educaţie şi instruire, în special instruirea cercetătorilor; c)dezvoltarea durabilă la nivel regional şi local, la care ele potaduce o contribuţie semnificativ ă.
Figura nr.3 : Procesul de creare a valorii intelectuale
Capitalintelectual CI(A)
Capitalintelectual CI(B)
Valoareadaugata=CI(B)-CI(A)
Cunoastereexplicita
Explicitare
Decontextualizare
Context A Context B
Recontextualizare
23
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 24/152
Cercetarea legată de economiile epistemice şi analiza
politicilor care fac referire la acestea au în vedere patru ariiprincipale, reprezentând domenii de lucru al unor diversegrupuri disciplinare, fiecare grup evoluând într-un cadruparadigmatic propriu.
Ariile luate în discuţie sunt: Inovarea şi dezvoltarea industrială; Strategia de produs la nivel de organizaţie;
Organizarea muncii şi emergenţa locurilor demuncă înalt-performante; Baza de competenţe necesară pentru o economieepistemică intens-generatoare de valoare adăugată.
Unul din efectele orientării disciplinare greşite cecaracterizează literatura privitoare la societăţile epistemiceeste acela al fragmentării bazei de cunoaştere. În multecazuri este manifest faptul c
ă cercet
ătorii dintr-un anumit
domeniu nu au cunoştinţă despre eforturile paralele depusede alţi confraţi aparţinând altui domeniu de discipline. Oparte din lucrările (foarte valoroase de altfel) privindinovarea şi dezvoltarea industrială şi-au fixat obiectul destudiu la nivelul industriei şi al comportamentelor înrelaţiile inter-firme, f ără a lua prea mult în considerarediferitele modele ale avantajului competitiv la nivel de
organizaţie sau rolurile jucate de abilităţi (competenţe) încadrul acestor modele (Marceau et al., 1997).
Alte studii au fost focalizate asupra nevoii de competenţeprofesionale şi a utilizării acestora în întreprinderile de înaltă performanţă, neglijând relaţiile care leag ă între elecompetenţele profesionale, cunoaşterea şi performanţaeconomică (Hopkins şi Maglen, 1999).
24
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 25/152
Lucrările iniţiate în cadrul SKOPE ( Skills, K nowledge andOrganisational PErformance), un centru de cercetări
relativ nou creat împreună de universităţile Oxford şi Warwick din Anglia, sunt interesante în raport cu celespuse mai sus. Lucrând prin intermediul unei reţeleinternaţionale de cercetători şi universitari, această instituţieşi-a propus să exploreze cererea de competenţeprofesionale şi modul de mobilizare al acestora, precum şilocul pe care-l ocupă competenţele profesionale înstrategiile de competiţie ale organizaţiilor.
Deşi cercetările care se efectuează în domeniu sunt încadrate de multe ori într-o arie îngustă de investigare, ceicare sunt preocupaţi de subiectul reprezentat de economiileepistemice sunt în general de acord asupra faptului că abilităţile profesionale şi cunoaşterea sunt doar un element(important desigur) al unei întregi matrici de factori caredetermină nivelul înalt de performanţă.
Nivelele ridicate de competenţă profesională constituie oimportantă cerinţă prealabilă în cazul anumitor forme deproducţie intens-generatoare de valoare adăugată dar, doarprin ele-însele, nu sunt suficiente pentru asigurareasuccesului.
Printre capabilităţile pe care o ţară trebuie să le construiască pentru a avea o economie competitiv ă de tip epistemic se
numără: Capacitatea de a crea şi exploata cunoaşterea ştiinţifică şi tehnologiile noi- ceea ce presupune un sistem ştiinţificde nivel mondial şi o cultură antreprenorială bazată peinovare;
Difuzarea cunoaşterii printr-o mai bună cooperare întrefirme; o flexibilitate crescută a sistemelor
25
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 26/152
organizaţionale; utilizarea eficace a tehnologiilor dindomeniul informatic şi cel al comunicării; asigurarea
infrastructurii adecvate pentru astfel de fluxuri; stabilireaunor parteneriate eficace de tip public/privat îndomeniul tehnologic;
Creşterea nivelului educaţional şi de competenţă profesională al forţei de muncă, prin metodeformale/informale de instruire, inclusiv la locul demuncă- dat fiind că o forţă de muncă de înaltă competenţă profesională reprezintă un factor criticpentru succesul economiei în ceea ce priveşte crearea şidifuzarea cunoaşterii.
Diverse modele economice încearcă să explice rolulcunoaşterii şi al tehnologiei în creşterea economică.Modelele şi teoriile dezvoltate până în prezent tind să se încadreze în unul din următoarele două tipuri: teorii decre ş tere şi teorii evolu ţ ioniste.
Noile teorii privind creşterea economică încearcă să clarifice rolul cunoaşterii şi tehnologiei prin încorporareaacestora în funcţia neoclasică de producţie. O trecere înrevistă a acestor demersuri teoretice poate fi g ăsită înlucrările publicate de Gera et al. (2001), OECD (1996),Rogers (1999) şi Smith (1998).
Teoriile economice evoluţioniste (numite şi teorii de
sistem), în loc să privească piaţa ca fiind într-o stare deechilibru static, admit în mod specific ideea că aceasta seschimbă în mod constant iar organizaţiile trebuie să inoveze pentru a se adapta la schimbările de mediu. Caatare, teoriile evoluţioniste nu încearcă să încorporezecunoaşterea într-un cadru neoclasic de echilibru printr-ofuncţie de producţie.
26
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 27/152
Studiile empirice arată cum cunoaşterea “curge” prin întregul sistem de inovare, adică în interiorul firmelor sau
între acestea, în şi între mediul de afaceri şi cel universitar.De fapt, aceste fluxuri nelineare de cunoaştere reprezintă ocondiţie crucială pentru generarea de noi produse, proceseşi tehnologii.
Pentru ca astfel de fluxuri să poată fi iniţiate şi menţinute,firmele trebuie să fie implicate în sisteme tip reţea sau însisteme de inovare. De aici provine termenul de “teorii desistem” menţionat mai sus şi care marchează ideea
conform căreia cunoaşterea “curge” prin întregul sistem şinu doar unidirecţional dinspre sectorul non-comercial sprecel comercial.
Incertitudinile asociate investiţiilor legate de cunoaştere şinevoia resimţită de a avea reţele eficace care să facilitezefluxurile de cunoaştere îndreaptă atenţia către importanţape care o are stabilirea unui înalt nivel de încredere , atât la
nivel organizaţional cât şi la nivel macrosistemic.Încrederea face să scadă costul tranzacţiilor, sporind înacelaşi timp gradul de certitudine.
În organizaţii, încrederea facilitează lucrul în echipă ( şi deciproductivitatea, inovarea şi procesele de creştere), reducândnecesitatea unei monitorizări de multe ori costisitoare.
În mod corespunzător, un nivel înalt al încrederii
manifestate între actorii ce operează la nivel macrosistemic va reduce nevoia de măsuri cu caracter regulator excesiv şia impunerii de sancţiuni normative, facilitând în acelaşitimp cooperarea productiv ă şi schimbul reciproc avantajos.
În încheierea acestor scurte comentarii legate deeconomiile epistemice, vom reveni asupra chestiuniioriginare, la care se raportează toate dezvoltările ulterioare
27
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 28/152
(fie ele de ordin teoretic sau practic) : cea a produceriicunoaşterii.
Folosind o analogie cu termenul clasic de “mod deproducţie”, se poate spune că există două moduri deproducere a cunoaşterii, pe care le putem denumi genericModul A şi Modul B. În cele ce urmează, vom asociaModul A cu economiile (societăţile) tradiţionale de tipindustrial, în timp ce Modul B este asociat economiilor(societăţilor) de tip epistemic.
Modul A face referire la o formă de producere acunoaşterii- un complex de idei, metode, valori, norme-care s-a dezvoltat de aşa natură încât a ajuns să controlezedifuzia modelului de gândire newtonian într-un număr dince în ce mai mare de câmpuri de investigare, ajungând să fie asociat cu practicile ştiinţifice “sănătoase”.
Modul A este destinat să rezume într-o singură frază normele cognitive şi sociale care trebuie respectate înactivităţile de producere, legitimare şi difuzare a cunoaşteriide acest gen.
Pentru mulţi, Modul A este identic cu ceea ce se înţelege îngeneral prin “ştiinţă”. Normele sale cognitive şi socialedetermină măsura în care o problemă poate fi considerată ca importantă, cine este abilitat să practice ştiinţa precum şice trebuie acceptat ca “ştiinţă de bună factură” ( good science ).
Formele de practică ce aderă la aceste reguli suntconsiderate ca “ştiinţifice” prin definiţie, în timp ce aceleacare le încalcă nu sunt acceptate ca având acest caracter.
Din aceste motive, dacă în ceea ce priveşte Modul A sefolosesc obişnuit termenii de ş tiin ţă şi oameni de ş tiin ţă ,pentru a descrie Modul B este indicată folosirea unortermeni mai cuprinzători, cum ar fi cunoa ş tere şi practicieni.
28
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 29/152
Această sugestie este destinată în principal marcării unordiferenţe între cele două moduri şi nu implică ideea că
practicienii la care se face referire în Modul B nu s-arcomporta în conformitate cu normele unei metodologiiştiinţifice.
Există suficiente dovezi empirice în sprijinul ideii că asistăm la emergenţa unui set distinct de practici cognitiveşi sociale diferite de cele care guvernează Modul A.. Singurachestiune care s-ar pune ar fi aceea dacă ele sunt suficientde diferite pentru a fi grupate sub o nouă titulatură, sau pot
fi privite ca simple dezvoltări ce pot fi puse în acord cupracticile existente. R ăspunsul final la această chestiunedepinde în parte de acumularea de date noi şi în parte defelul în care Modul A se va putea adapta schimbărilorsurvenite în mediul economic şi politic.
Schimbările de practici amintite mai sus au început să apară în ştiinţele sociale şi naturale, dar şi în ştiinţele tradiţional
considerate ca umaniste. Ele pot fi descrise în termeniiunui număr de atribute care luate apoi împreună ausuficientă coerenţă pentru a sugera emergenţa unui noumod de producere a cunoaşterii.
Din punct de vedere analitic, aceste atribute pot fi utilizatepentru specificarea diferenţelor dintre Modul A şi ModulB.
Utilizând termeni a căror explorare va fi f ăcută în cele ceurmează, se poate afirma că:
În Modul A problemele sunt puse şi rezolvate într-un context guvernat de interese (în mare parteacademice) ale unei comunităţi specifice.
În Modul B, din contră, actul de cunoaştere esteîndeplinit într-un context aplicativ .
29
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 30/152
Modul A este bazat pe disciplinaritate , în timp ceModul B este transdisciplinar.
Modul A se caracterizează prin omogenitate , Modul Bprin eterogenitate.
Modul A este ierarhic şi tinde să-şi conserve forma, în timp ce Modul B este mai heterarhic şi mai tranzient.
Fiecare din cele două moduri face apel la câte un tipdiferit de control al calit ăţ ii .
În comparaţie cu Modul A, Modul B acordă oatenţie mai mare responsabilit ăţ ii sociale şi este mai reflexiv .
El include un set mai larg, temporar şi eterogen, depracticieni care colaborează într-o problemă definită într-un context localizat şi specific.
Contrastul relevant între cele două moduri este cel dintre
rezolvarea unei probleme f ăcută respectând codul depractici al unei anumite discipline de studiu şi rezolvareaunei probleme organizată în jurul unei aplicaţii particulare.
În primul caz, contextul este definit în relaţie cu normelecognitive şi sociale care guvernează cercetareafundamentală sau ştiinţa de nivel academic. Contextul încauză are de multe ori tendinţa (constatată ) de a iniţia
producerea de cunoaştere în absenţa unui scop practic( curiosity- driven research ). În Modul B, din contră,cunoaşterea se produce cu luarea în calcul a unui spectrumai larg de considerente. O astfel de cunoaştere estedestinat ă a fi util ă cuiva , fie că este vorba de industrie, guvernsau societăţii în general, iar acest imperativ este prezent încă de la început în procesul de producere a cunoaşterii.La rândul său, acest proces stă întotdeauna sub semnul
30
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 31/152
unei continue negocieri, astfel încât nu se va producecunoaştere până când nu se obţine un compromis
acceptabil care să împace poziţiile tuturor diverşilor actoriinteresaţi. Aceasta nu este altceva decât descrierearezumativ ă a contextului aplicativ .
Producerea de cunoaştere în Modul B reprezintă ieşireaunui proces în care factorii care determină cererea şi ofertasunt operanţi, dar sursele ofertei sunt din ce în ce maidiverse, aşa cum de altfel sunt şi cererile pentru formediferenţiate de cunoaştere specializată.
Cunoaşterea care poate fi comercializată nu reprezintă altceva decât inovare. Din acest punct de vedere, inovareatehnologică depinde din ce în ce mai mult de utilizareacunoaşterii specializate pentru dezvoltarea de tehnologii alecăror direcţii de orientare sunt dictate de presiunilecompetitive.
Deoarece în multe sectoare firmele inovative reprezintă deregulă vârful de lance al competiţiei internaţionale,cunoaşterea specializată se bucură în cercurile respective deo înaltă apreciere, dar achiziţionarea ei este dificilă şi demulte ori prea costisitoare pentru a putea fi replicată internla nivelul firmelor. Pentru satisfacerea acestei exigenţe,firmele trebuie să se implice într-o gamă întreag ă deacorduri de colaborare cu universităţi, guverne şi alte firme
(uneori din acelaşi sector). În fiecare din aceste cazuri,cererea şi oferta sunt mediate printr-un mecanism de piaţă,care însă nu este (sau nu ar trebui să fie) unul îngust, purcomercial.
În economiile epistemice, cunoaşterea specializată segenerează în însăşi reţeaua complexă a pieţei; piaţaoperează în aşa fel încât determină configurarea resurselorumane şi fizice într-un context aplicativ anumit.
31
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 32/152
Ca o consecinţă a intensificării competiţiei, numărul acestorcontexte este în creştere, dar ele au în acelaşi timp un
caracter tranzitoriu datorat dinamismului pieţei. Piaţa ridică probleme într-o manieră mai mult sau mai puţin continuă iar siturile de producere a cunoaşterii şi reţelele decomunicare asociate lor se află într-o perpetuă mişcare.
Cunoaşterea se produce prin configurarea capitalului uman. Totuşi, spre deosebire de capitalul fizic, capitalul uman este(cel puţin potenţial) mai “maleabil”. Resursele umane pot ficonfigurate iarăşi şi iarăşi pentru a genera noi forme de
cunoaştere specializată. Abilitatea de a realiza aceastaconstituie emblema societăţilor epistemice.
32
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 33/152
2Capitolul
Structura capitaluluiintelectual
rganizaţiile din ziua de astăzi trebuie să
exploateze toate resursele de care dispun pentrua-şi asigura succesul. Alături de activele tangibile,fizice, activele intangibile, non-fizice, joacă deja
un rol important în activitatea majorităţii covârşitoare aorganizaţiilor.O Aceste active intangibile sunt deseori desemnate careprezentând capitalul intelectual al organizaţiei.
În condiţiile economice de astăzi, capitalul intelectual esteun factor critic de succes, nu numai pentru organizaţiilecare utilizează cunoaşterea în mod intensiv, dar şi pentrucelelalte tipuri de organizaţii.
Capitalul intelectual poate fi definit în moduri diferite(Edvinsson şi Malone 1997, Roos et al. 1997, Stewart1997). Cu toate acestea, majoritatea definiţiilor prezintă
33
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 34/152
elemente similare, cum ar fi: a) caracterul invizibil(intangibil) al capitalului intelectual; b) relaţia strânsă a
capitalului intelectual cu cunoştinţele şi experienţaangajaţilor, clienţii şi tehnologiile pe care le utilizează organizaţia; c) leg ătura cauzală dintre capitalul intelectual şisuccesul viitor al organizaţiei.
După Van Buren (1999), capitalul intelectual al uneiorganizaţii include abilităţile (măiestria) angajaţilor,procesele care au loc în organizaţie şi valoarea relaţiilor cuclienţii. Ca atare, activele financiare nu sunt incluse în
structura capitalului intelectual.În literatura de specialitate au fost prezentate o serie întreag ă de lucrări menite să elaboreze un cadru conceptualcare să favorizeze înţelegerea structurii capitaluluiintelectual al unei organizaţii date. Astfel, după Edvinssonşi Malone (1997), capitalul intelectual al unei organizaţiieste divizat în trei forme de bază: capitalul uman , capitalul
structural şi capitalul de clien ţ i. Toate capabilităţile individuale,abilităţile şi experienţa angajaţilor şi a personalului deconducere, creativitatea şi spiritul de inovare sunt incluse întermenul de capital uman. Capitalul structural este descrisca infrastructură de suport a capitalului uman. El include,de exemplu, bazele de date şi brevetele de invenţie deţinutede organizaţie. În capitalul de clienţi sunt incluse relaţiile cuclienţii.
Sveiby (1997) susţine de asemeni afirmaţia conform căreiacapitalul intelectual al unei organizaţii poate fi clasificat ca ofamilie formată din trei entităţi: competen ţ a angaja ţ ilor ,structura intern ă şi structura extern ă .
Aceste trei entităţi au definiţii similare formulărilor date deEdvinsson şi Malone, cu excepţia culturii şi filosofiei demanagement adoptate de organizaţie. După Edvinsson şi
34
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 35/152
Malone, acestea aparţin primei entităţi (capabilităţiindividuale) în timp ce după Sveiby, ele aparţin structurii
interne.Brooking (1996) împarte capitalul intelectual al uneiorganizaţii în patru categorii: active centrate pe factorul uman(human-centered assets), active infrastructurale (infrastructuralassets), active de proprietate intelectual ă (intelectual propertyassets) şi active de pia ţă (market assets).
Acest cadru diferă de cele precedente deoarece a doua
entitate (capitalul structural sau structura internă ) estedivizat în două entităţi separate. Activele infrastructuraleinclude procese, metode şi tehnologii, în timp ce activele deproprietate intelectuală se referă la patente şi drepturi decopyright.
Marr et al. (2002) propun un cadru conceptual numitKnowledge Assets Map (harta activelor de cunoaştere) bazatpe interpretarea activelor de ordin intelectual aleorganizaţiei ca sumă a două resurse organizaţionale: resursede tip stakeholder şi resurse structurale. Resursele de tipstakeholder se împart la rândul lor în două subcategorii:rela ţ iile cu stakeholder-ii externi şi resursele umane (stakeholder-iiinterni). Resursele structurale sunt de asemeni împărţite îndouă: infrastructur ă fizic ă (tangibil ă ) şi infrastructur ă virtual ă (intangibil ă ).
Problemele legate de structura capitalului intelectual suntlegate între altele de cadrul larg al definiţiei saleconvenţionale, care ia în considerare toate valorile cedepăşesc valoarea contabilă a organizaţiei.
Leif Edvinsson a fost printre primii care a încercat să creeze un model şi un limbaj standardizat pentruprezentarea capitalului intelectual. În suplimentul la
35
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 36/152
raportul anual al companiei Skandia pe anul 1994, el ajungela concluzia că rezultatul scăderii valorii contabile din
valoarea de piaţă a unei organizaţii reprezintă capitalulintelectual deţinut de acea organizaţie, conform relaţiei:
Valoarea de piaţă = Capital Financiar + Capital Intelectual
Mai departe, el a împărţit capitalul intelectual în patru zonediferite: capitalul uman, capitalul de clien ţ i, capitalul de proces şicapitalul de inovare. Dacă la acestea patru se adaug ă capitalul
financiar se obţine valoarea de pia ţă a organizaţiei în cauză. Valoarea de piaţă a unei companii se poate calcula înmulţind valoarea la bursă a acţiunii cu numărul total deacţiuni emise de acea companie (în cazul companiilor listatela bursă ) sau ca preţ de vânzare-cumpărare a companieirespective.
Modelul de mai sus a devenit cunoscut sub numele deNavigator .După acţiunea de pionierat legată de lansarea sistemuluiNavigator , alte companii (printre care Dow Chemical,Canadian Imperial Bank of Commerce şi Hughes Aircraft)au urmat exemplul companiei Skandia, desf ăşurând eforturisemnificative pentru a identifica, măsura şi gestionacapitalul lor intelectual. Majoritatea modelelor dezvoltate
cu acest prilej abordau capitalul intelectual din două perspective: cea a capitalului uman şi cea a capitaluluistructural (adunate împreună, capitalul de clienţi, capitalulde proces şi capitalul de inovare aveau să devină în modelullui Leif Edvinsson capital structural).
Moore (1996) atribuie modelelor de mai sus o utilitatelimitată. În concepţia sa, în evaluarea unei companii trebuie
36
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 37/152
să primeze măsurătorile efectuate la finalul proceselor şicare să aibă în vedere câştigurile reale înregistrate. Se pot
crea astfel condiţiile obiective pentru a identifica, măsura şispori forţa capitalului intelectual în vederea creăriiavantajului competitiv şi îmbunătăţirii performanţelorfinanciare ale organizaţiei. Soluţia prezentată de Moore esteun model de lanţ valoric numit Enterprise Value Chain(EVC) în care patru procese (subsisteme)- Conducere, Client,Oameni, Opera ţ ii - sunt legate de trei determinanţi valorici-Competen ţ e de baz ă , Preferin ţ a consumatorului şi Valoarea
transferat ă ac ţ ionarilor .Modelul EVC ia în considerare faptul că organizaţiile au uncaracter dinamic iar procesele menţionate mai sus pot fipractic întâlnite în orice organizaţie, ceea crează premizeleunei înţelegeri unitare a capitalului intelectual şi amodalităţilor de valorizare a acestuia.
Unul din demersurile interesante prin consecinţele sale este
cel al unui grup de cercetători suedezi intitulat The KonradGroup care, în 1988, a elaborat un model şi un ghiddestinat descrirerii şi vizualizării capitalului intelectual alcompaniilor comerciale. Rezultatele eforturilor depuse deacest grup au fost strânse într-un document intitulat “DenOsynliga Balansräkningen ( “The Invisible Balance Sheet”- întrad. engleză a autorilor). Modelul a fost mai târziudezvoltat şi extins de Karl-Erik Sveiby, unul dintre autori,
rezultând în final modelul cunoscut sub numele deIntangible Asset Monitor (IAM) .
Linia generală de gândire urmată de grupul Konrad îndezvoltarea modelului mai sus menţionat a fost aceeabazată pe perceperea organizaţiei ca fiind beneficiara adouă tipuri de capital: a) capitalul financiar tradiţional şi b)capitalul de cunoaştere. Capitalul de cunoaştere poate fi
37
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 38/152
divizat mai departe în subcategorii, dar din punctul de vedere al analistului extern- acesta fiind şi punctul de
vedere adoptat de grup- tipurile care prezintă interes suntcapitalul de cunoa ş tere individual şi capitalul de cunoa ş tere structural(organiza ţ ional). Capitalul agregat de cunoaştere aflat ladispoziţia unei organizaţii este construit pe baza capitaluluistructural (proprietate organizaţională )-pe de o parte- şi atotalului de cunoştinţe dobândite de angajaţii săi- pe de altă parte (fig.4).
Capital structural
- Abilităţi administrative individuale- Cunoaştere şi educaţie în posesia personalului administrativ
- Reţeaua managerială
- Abilităţi manageriale individuale
- Rutine administrative
- Reţele cu autorităţile
- Sisteme administrative computerizate- Manuale
- Modele conceptuale
- - Sisteme computerizate de suport
- - Reţeaua de clienţi
- - Imaginea organizaţională
-
Capital individual
- Educaţie
- Experienţăprofesională
- Reputaţie individuală
- Relaţii personale cuclienţii şi colegii
Figura nr. 4 : Capitalul agregat de cunoaştere
Capitalul de cunoaştere individual este constituit în accepţiagrupului Konrad din abilităţile personale, de ordinindividual şi social, ale angajaţilor, precum şi dincunoaşterea dobândită de aceştia prin experienţă şieducaţie, la care se adaug ă orice alte abilităţi generatoare de
38
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 39/152
valoare pentru clientul (consumatorul) final. Toate acesteelemente formează competenţa profesională şi sunt strâns
legate de abilitatea de a rezolva probleme complexe. Angajaţii care posedă aceste abilităţi fac parte din categoriacelor pe care top-managementul companiei îi clasează subdenumirea de profesioni ş ti sau angaja ţ i generatori de venituri. Sarcinile lor în cadrul companiei sunt în primul rând-şi maiales- destinate să genereze cât mai mult venit posibil. Aceştiprofesionişti nu sunt în mod evident singurii deţinători decompetenţe de importanţă critică pentru afacerile
organizaţiei. Toate celelalte compartimente, cum ar fi deexemplu cel financiar, precum şi toate celelalte funcţiisuport ale organizaţiei, sunt importante în cel mai înaltgrad, numai că ele nu generează venituri în mod direct, cisunt mai degrabă focalizate pe dezvoltarea structurii internea organizaţiei.
Toate organizaţiile au propria lor experienţă şi istorie,documentată în manuale, ghiduri de proceduri, software şi“truse conceptuale” folosite pentru rezolvarea problemelorridicate de clienţii lor. Ele aparţin organizaţiei, chiar dacă laoriginea lor stau indivizii. În această zonă se situează deexemplu canalele de distribuţie către furnizori, clienţii şialte surse de cunoaştere care nu aderă la nici un individ luatizolat, ci ţin de poziţia firmei pe piaţă sau de istoriculacesteia. Alte exemple de capital structural sunt de natură
pur administrativ ă, cum ar fi procedurile de plată sauelementele componente ale structurii de organizare internă.
Pentru a sumariza, se poate spune că grupul Konrad aidentificat două tipuri de capital intelectual (sau capital decunoaştere): cel deţinut la nivel individual, destinatgenerării de venituri, şi capitalul structural (deţinut la nivelorganizaţional) destinat mai mult asigurării de funcţii
39
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 40/152
suport. Pe măsura dezvoltării metodei proprii de vizualizare şi descriere a riscului de insucces dar şi a
potenţialului de succes – ambele inerent legate de capitalulintelectual- grupul Konrad şi-a îndreptat atenţia cătrecompaniile care utilizează intensiv cunoaşterea. Dacă la început această distincţie f ăcută între companiile careutilizează intensiv cunoaşterea şi celelalte companii avea ojustificare de ordin metodologic (se putea reliefa mai binerolul capitalului intelectual), astăzi ea are o relevanţă maiscăzută, deoarece practic toate organizaţiile economice
utilizează într-o măsură sau alta capitalul lor intelectualpentru a genera profituri, astfel încât este important pentruele de a-şi analiza şi vizualiza capitalul intelectual. Modeleleulterioare, cum ar fi Navigator , au fost construite sau potfi modificate astfel încât să permită şi analizareacompaniilor care nu sunt percepute în mod obişnuit cafiind utilizatoare intensive de cunoaştere.
Sveiby (1997) a adus de asemenea argumente în favoareaideii de a se dezvolta un instrument conceptual pentrumăsurarea activelor intangibile ale companiilor bazate pecunoaştere. El împarte activele intangibile în trei categorii:structura extern ă , structura intern ă şi competen ţ ele.
În mod natural, odată cu enunţarea acestor categorii,cititorul ar fi poate tentat să pună două întrebări: de ce estenevoie s ă se vizualizeze aceste active intangibile şi pe cine ar putea
interesa acest lucru ? După Sveiby, există două scopuri principale şi două grupuriţintă:• Scopul 1- Prezentarea transparentă a companiei în faţa grupului
ţ int ă extern constituit din clienţi, instituţii de credit sauacţionari.
40
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 41/152
• Scopul 2- Evaluarea internă a companiei ca mijloc folosit de grupul ţ int ă intern constituit din managementul acesteia
pentru a-şi exercita funcţia de control şi a lua măsurilecorective necesare înainte ca eventualele efecte negativesă ia proporţii nedorite.
Într-o primă argumentare, s-ar putea susţine că ambelescopuri pot fi atinse prin utilizarea contabilităţii în dublă partidă. Există însă o obiecţie serioasă: bilanţurile contabile,declaraţiile de venit etc. se întocmesc în expresie monetară,
astfel încât este imposibil să se discearnă acele fluxuri dinorganizaţie ale căror active asociate sunt în mare parte denatură ne-monetară şi intangibilă.
Ţinând cont de astfel de considerente, Sveiby şi-a propussă construiască un model care să poată măsura şi vizualizacapitalul intelectual. Rezultatul a fost metodologia deevaluare cunoscută sub numele de Intangible Assets
Monitor (IAM). În modelul IAM, categoriile menţionate anterior ( structuraextern ă , structura intern ă , şi competen ţ ele ) sunt descompuse maideparte în indicatori de cre ş tere/reînnoire , indicatoride eficien ţă şi indicatori de stabilitate (tab. nr.2):
INDICATORI AISTRUCTURII
EXTERNE
INDICATORI AISTRUCTURII
INDICATORI DECOMPETENTA
INTERNEIndicatori decreştere/reînnoireProfitabilitate/client Investiţii în structura
internă Vechimea înprofesie
Creştere organica Investiţii în IT Nivelul de educaţieClienţi care întărescimaginea firmei
Clienţi care întărescstructura
Costuri de instruireşi educaţieNoteRata de fluctuaţie a
41
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 42/152
competenţelorClienţi care întăresccompetenţele
Indicatori de eficienţă Indexul de clienţisatisf ăcuţi
Proporţia de personal -suport
Proporţia deprofesionişti
Vânzări/client Indexul de valori/atitudini
Efectul de potenţare
Indexul de câştig/pierdere Valoareaadăugată/angajatProfitul/angajatProfitul/profesionist
Indicatori de stabilitate
Proporţia de clienţiimportanţi Vârsta organizaţiei Rata de fluctuaţie aprofesioniştilorStructura de vârstă Rata de fluctuaţie a
personalului-suportRetribuţia relativ ă
Proporţia de clienţidevotaţi
Raportul angajaţicuvechime /debutanţi
Proporţia angajaţilorcu vechime
Frecvenţa comenzilorrepetate
Structura de vârstă
Tabel nr.2 : Principalii indicatori ai modelului IAM
Structura extern ă Profesioniştii din domeniul afacerilor bazate pe utilizareaintensiv ă a cunoaşterii îşi petrec cea mai mare parte a timpuluilor (uneori până la 90% din acesta) lucrând în strânsă cooperarecu clienţii lor , astfel că alegerea clientului constituie un factorcrucial. În concepţia lui Sveiby, clienţii trebuie grupaţi pecategorii, în aşa fel încât informaţia legată de schimbările înstructura clientelei să poată fi capturată şi folosită în evaluareapotenţialului de dezvoltare al companiei.
Indicatori de creştere/reînnoire
• Profitabilitatea per client – Sveiby susţine că în generalexistă surprinzător de puţină informaţie asupraprofitabilităţii clienţilor, recomandând companiilor să instituie monitorizări de rutină în acest sens.
42
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 43/152
• Cre ş terea organic ă – se defineşte ca fiind diferenţa întrecreşterea înregistrată în totalul sumelor facturate la
vânzări şi totalul veniturilor generate de achiziţii. Acestindicator reprezintă o măsură a gradului de receptivitatea pieţii faţă de concepţia de afaceri a companiei. Esteimportant de menţionat aici că o creştere a veniturilordatorată achiziţiilor f ăcute de companie nu reprezintă în mod necesar un semn de succes.
Indicatori de eficienţă
•
Indicele de satisfac ţ ie a clientului - Măsurarea gradului desatisfacţie a clientului este probabil cel mai bun mijlocde a obţine o indicaţie timpurie asupra îmbunătăţirii saudeteriorării situaţiei viitoare a companiei.
• Indicele câ ş tig/pierdere – Companiile ale căror venituriprovin în mare parte din participări la licitaţii potcalcula un indicator simplu, rezultat din raportareanum
ărului de licita
ţii câ
ştigate la num
ărul licita
ţiilor
pierdute. Studiul evoluţiei temporale a acestui indicatorfurnizează informaţii asupra prestigiului de carecompania se bucură în rândurile clienţilor săi.
• Vânz ă ri per client – acest indicator se defineşte ca fiindtotalul vânzărilor raportat la numărul total de clienţi.Datorită faptului că, în general, este mai uşor şi maipuţin costisitor să se vândă mai mult aceluiaşi client,decât să se procedeze la atragerea unui client nou,raportul în cauză arată cât de eficientă este reţeauaexistentă de clienţi a companiei.
Indicatori de stabilitate
• Propor ţ ia clien ţ ilor mari – acest indice arată cât dedependentă este compania de un număr redus de clienţiimportanţi. Este evident că dacă gradul de dependenţă
43
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 44/152
este ridicat, poziţia companiei este slabă- ca şi structurasa.
• Structura de vârst ă - Structura de vârstă a clienţilor este unindicator util prin aceea că, în măsura în care un client aaparţinut mai mult timp companiei, probabilitatea uneirelaţii bune cu acesta şi a menţinerii sale creşte.
• Indicele de clien ţ i devota ţ i - Proporţia de vânzări care provinde la clienţi cu o vechime mai mare de-să spunem-cinci ani arată cât de devotaţi sunt clienţii companiei şi
reprezintă deci un semn de stabilitate.• Frecven ţ a comenzilor repetate – este un alt indicator al
stabilităţii clienţilor. O frecvenţă înaltă denotă osatisfacţie crescută în rândurile clienţilor companiei.
Structura intern ă
Principala activitate a angajaţilor care lucrează înmanagementul general al unei companii, în administraţie,contabilitate, compartimentele de personal, recepţie,gestiunea documentelor etc. constă, după Sveiby, înmenţinerea structurii interne a companiei. De aceea, înformularea autorului menţionat, pentru aceştia se foloseştetermenul de personal de suport.
Indicatorii structurii interne se prezintă astfel:Indicatori de creştere/reînnoire
• Investi ţ iile în structura intern ă - Exemple de investiţiidestinate întăririi structurii interne sunt investiţiilesubsidiare noi sau cele f ăcute în noi metode şi sisteme.
44
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 45/152
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 46/152
favorabile, ele contribuie (în mod conştient sau inconştient)la întărirea imaginii companiei în rândurile clienţilor săi.
Indicatori de stabilitate
• Vârsta organiza ţ iei - după Sveiby, o organizaţie mai“bătrână” este mai stabilă decât una “tânără”. Vârsta uneiorganizaţii poate face uşor obiectul unei comparaţii cucompetitorii iar potenţialii clienţi pot trage din aceastapropriile concluzii.
• Rata schimb ă rii personalului -suport - Pentru asigurareasupravieţuirii şi eficienţei oricărei companii este vital capersonalul-suport şi managerii să-şi exercite bine funcţiile,deoarece ei reprezintă “coloana vertebrală” a organizaţiei.Fluctuaţia în rândurile acestei categorii de angajaţi trebuiemonitorizată şi ţinută în limite acceptabile, pentru a păstrastabilitatea structurii interne.
•
Propor ţ ia de debutan ţ i / Propor ţ ia de angaja ţ i cu vechime - Aceste două rapoarte sunt complementare şi pot fi ambeleutilizate, funcţie de interesele companiei. Dacă obiectivulcompaniei este menţinerea stabilităţii, atunci proporţia dedebutanţi trebuie ţinută la un nivel relativ scăzut deoareceprobabilitatea ca un debutant să plece din companie estemai mare decât în cazul unui angajat cu vechime.Debutanţii tind de asemeni să fie mai puţin eficienţi,
deoarece nu sunt încă integraţi în cultura organizaţiei.
Competen ţ ele
Sveiby face distincţie între personalul administrativ şiexperţi deoarece contribuţiile lor la performanţa globală aorganizaţiei sunt de natură forte diferită. Experţii sunt ceicare planifică, produc şi prezintă produsele finale clientului.
46
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 47/152
Personalul administrativ desf ăşoară activităţi-suport cum arfi cele de recepţie, administrative şi financiare. Majoritatea
personalului administrativ este format din indiviziconsideraţi ca experţi în domeniul lor de activitate, însă înconcepţia lui Sveiby ei nu aparţin sferei competen ţ elor ci maidegrabă structurii interne.
Indicatorii de competenţă pot fi desigur modificaţi înfuncţie de tipul afacerilor companiei. În cele de urmează, vor fi prezentaţi acei indicatori pe care Sveiby i-a consideratmai adecvaţi şi având un grad mai mare de aplicabilitate.Indicatori de creştere/reînnoire
• Vechimea în profesie - Numărul total de ani într-o profesiedată este o măsură a abilităţii şi experienţei întregului corpde profesionişti al unei companii, în timp ce vechimea înprofesie/angajat este o măsură a abilităţii şi experienţeimedii a fiecăruia. Cea mai importantă măsură a nivelului decompetenţă şi de dezvoltare al unei companii este, în opinia
autorului citat mai sus, nivelul mediu de experienţă/expert.
• Nivelul de educa ţ ie - nivelul de educaţie al profesioniştilorare un impact direct asupra calităţii competenţei lor şi prinaceasta asupra abilităţii organizaţiei de a realiza succesul în viitor.
• Costurile de instruire ş i educa ţ ie - Deoarece companiile
bazate pe cunoaştere depind puternic de competenţeleangajaţilor lor, ele trebuie să investească sume mari îndezvoltarea acestor competenţe. Deşi costul instruirii nueste întotdeauna vizibil deoarece o mare parte din educareapersonalului se face în cadrul unor sarcini deserviciu/proiecte dedicate clienţilor, el trebuie identificat şievidenţiat ca atare, doarece este un instrument importantde planificare a dezvoltării viitoare a organizaţiei. Drept
47
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 48/152
cifre de control se pot folosi costurile de instruireexprimate ca procent din cifra de afaceri sau numărul de
zile de instruire/angajat.• Notarea- Deşi în majoritatea companiilor nu se practică în mod consecvent, Sveiby recomandă adoptarea unuisistem de note atât pentru profesionişti cât şi pentrupersonalul de conducere. Avantajul constă în aceea că sepoate urmări, folosind metode statistice adecvate, modul încare se dezvoltă competenţele în diversele sectoare aleorganizaţiei, modificarea acestor competenţe în timpprecum şi impactul pe care-l au asupra ratei de fluctuaţie apersonalului.
• Fluctua ţ ia de competen ţă - Comparând competenţapersoanelor care au părăsit organizaţia cu cea a persoanelornou recrutate, se poate deduce o cotă care să reflectemodul în care fluctuaţia de personal afectează competenţaorganizaţiei, privită ca un tot.Indicatori de eficienţă
• Propor ţ ia profesioni ş tilor în companie - reprezintă unindicator-cheie al eficienţei şi se calculează ca raportuldintre numărul de profesionişti (personal cu calificare înaltă ) şi numărul total de angajaţi. Pe baza acestuiindicator, se pot face comparaţii utile numai între companiidin acelaşi domeniu de afaceri, deoarece există diferenţe
apreciabile între un domeniu de afaceri şi altul.• Efectul de poten ţ are - Acest indicator arată importanţa pecare o prezintă profesioniştii din interiorul unei companiipentru capacitatea acesteia de a genera profit.
• Valoarea ad ă ugat ă /angajat - reprezintă un indicator maifiabil decât- de exemplu- cifra de afaceri sau
48
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 49/152
profitul/angajat, deoarece cifrele privind profitul pot fiuşor manipulate iar cifra de afaceri ia în considerare
bunuri/servicii care doar trec prin companie f ără să seadauge vreo valoare.
• Valoarea ad ă ugat ă /profesionist - În companiile bazate pecunoaştere, valoarea adăugată/profesionist poate fi privită ca cea mai “pură” măsură a abilităţii de a produce valoareeconomică. Conform definiţiei date de Sveiby,profesioniştii sunt aceia care generează toate veniturile. Dinaceste venituri trebuie apoi acoperite toate costurile legatede menţinerea lor în activitate (deplasări, birotică,secretariat, management şi personal administrativ etc.)precum şi cele legate de salarii, pensii şi alte emolumente.
• Profitul per profesionist - Cifrele privind profiturile pot fiuşor obţinute de către analiştii externi, astfel încât pe bazalor aceştia să poată face comparaţii între companii. Petermen lung, abilitatea profesioniştilor este cea care
determină- în primul rând şi mai ales- valoarea de piaţă aunei companii bazate pe cunoaştere. Profitul perprofesionist poate fi deci un indicator mai interesant, înspecial pentru persoanele din afara organizaţiei care nu auacces la informaţia legată de managementul intern. Indicatori de stabilitate
• Vârsta medie - Persoanele mai în vârstă sunt, în general,
mai puţin înclinate să părăsească organizaţia, în comparaţiecu cele tinere, astfel încât structura de vârstă a angajaţiloreste un bun indicator de stabilitate, care însă poate dainformaţii şi asupra dinamicii personalului din organizaţie.O medie de vârstă foarte ridicată ne indică faptul că avemde a face cu o organizaţie în care înţelepciunea domină înclinaţia spre acţiune. Este posibil să se menţină o anumită
49
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 50/152
structură de vârstă utilizând o politică adecvată în ceea cepriveşte resursa umană, însă păstrarea unui echilibru între
vârstă şi experienţă nu este de cele mai multe ori o sarcină uşoară.
• Vechimea în organiza ţ ie - se defineşte ca numărul de ani deangajare în aceeaşi organizaţie.Vechimea profesioniştilorpoate fi folosită ca un indicator de stabilitate acompetenţei.
• Pozi ţ ia salarial ă relativ ă - În marea majoritate a ramurilor
economice şi a organismelor profesionale există o bună evidenţă statistică a nivelului plăţilor salariale, precum şidate privind poziţiile relative ale diferitelor companii,privite din punctul de vedere al retribuirii angajaţilor.Poziţia salarială relativ ă se exprimă în mod obişnuit întermeni procentuali şi are o valoare deosebită deoarecemăsoară nivelul relativ al costurilor în raport cu competiţia.Din ea se pot de asemeni extrage informaţii indirecte
despre atitudinea angajaţilor faţă de organizaţie.• Rata de fluctua ţ ie a profesioni ş tilor - este privită ca unindicator de stabilitate, ce poate fi uşor calculat şi comparatcu datele similare privind competiţia. O valoare foartescăzută a acestui indicator sugerează o situaţie stabilă, dar şio dinamică scăzută, în timp ce o valoare foarte ridicată estede obicei corelată cu un grad ridicat de insatisfacţie în
rândurile angajaţilor. Rata de fluctuaţie trebuie menţinută laun nivel controlat, variaţiile bruşte ale valorii acestuiindicator fiind semnalul unei schimbări (de obicei nedorite) în structura internă a organizaţiei.
Leif Edvinsson şi o echipă de experţi din cadrul companieide asigurări Skandia (Suedia) au construit sistemul deevaluare Skandia Navigator la începutul anilor ’90, ca
50
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 51/152
răspuns la dezbaterile din ce în ce mai intense organizate înacea perioadă în jurul problematicii capitalului intelectual.
În septembrie 1991 Edvinsson a fost numit director cuproblemele de capital intelectual la compania Skandia şi înaceastă calitate, pe parcursul anului 1992, împreună cu“echipele virtuale” pe care le-a organizat, şi-au propus să identifice elementele de bază ce definesc natura capitaluluiintelectual. Aceasta a avut ca rezultat formularea a treiprincipii fundamentale:
1. Informaţia referitoare la capitalul intelectual este
suplimentar ă şi nu subordonat ă celei referitoare la capitalulfinanciar.
2. Capitalul intelectual este de natură ne-financiară şireprezintă “decalajul ascuns” dintre valoarea de piaţă şi
valoarea contabilă a unei companii.
3. Capitalul intelectual trebuie tratat ca o chestiune dedebite şi nu de active.
Cel de-al treilea principiu merită o menţioniune specială,căci este legat de ideea conform căreia capitalul intelectual esteîmprumutat de la stakeholder-i (clienţi, angajaţi etc.).
Rezultatele cercetărilor efectuate de Edvinsson şi echipa saau fost testate în cursul unui exerciţiu de evaluare internă având ca subiect Departamentul de Asigurări şi ServiciiFinanciare al companiei Skandia. În vederea efectuării
acestui exerciţiu, au fost fixate următoarele obiective:a) Identificarea şi creşterea vizibilităţii şi măsurabilităţii activelor
intangibile şi a celor neconvenţionale ( soft assets ).
b) Capturarea informaţiei relevante privind rolul tehnologiilor bazate pecunoaştere partajată în creşterea gradului de “împachetare” a serviciilor şi aaccesibilităţii acestora.
c) Cultivarea şi canalizarea capitalului intelectual prin dezvoltareprofesională, instruire şi construirea de reţele informatice.
51
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 52/152
d) Sporirea avantajului strategic al companiei, datorată generării de valoare adăugată prin reciclarea mai rapidă a cunoaşterii şi creşterea transferuluicomercializat de abilităţi şi expertiză aplicată.
Ca urmare a desf ăşurării exerciţiului de evaluare sus-menţionat, echipa Edvinsson a ajuns la următoareadefiniţie pentru capitalul intelectual:
Capital Intelectual = Capital Uman + Capital Structural
Relaţia de mai sus se descompune mai departe după cumurmează (fig.5):
Capital Structural = Capital de Clien ţ i + Capital Organiza ţ ional
Capital Organizaţional = Capital de Inovare+ Capital de Proces
Termenii care apar sunt definiţi astfel:
Capital uman : combinaţia formată din cunoştinţele,
abilităţile, spiritul de inovare şi capacităţile individuale aleangajaţilor companiei de a rezolva sarcinile încredinţate.Include de asemeni valorile, cultura şi filosofia careghidează activităţile angajaţilor companiei. Capitalul umannu constituie proprietatea companiei.
Capital structural : echipamentele, software-ul, bazele de date,structura de organizare, patentele, mărcile comerciale şiorice ţine de capacitatea organizatorică a companiei- sau,pentru a folosi o exprimare mai plastică, tot ceea ce r ă mâne încompanie după ce angajatul pă r ă se ş te locul de munc ă . Spredeosebire de capitalul uman, capitalul structural este proprietatea companiei ş i ca atare poate fi comercializat.
Capital de clien ţ i : fluxul relaţional care leag ă compania declienţii săi existenţi sau potenţiali.
52
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 53/152
Figura nr.5 : Structura capitalului intelectual ( după Edvinsson ş i Malone,
1997 )
Fig.nr 5 Structura capitalului intelectual (după Edvinsson ş i Malone, 1997)
Capital de inovare : proiecţia în viitorul imediat a ceea cecompania face în prezent pentru a se preg ăti în mod optim în vederea exploatării oportunităţilor viitoare.
Capital de proces : este legat de rolul tehnologiei ca instrument
de suport pentru crearea de valoare la nivelul întregiiorganizaţii.
Împreună cu capitalul financiar , toate aceste componente dau în final valoarea de pia ţă a companiei, ceea ce implică faptulcă, din punct de vedere global, capitalul intelectual al uneiorganizaţii poate fi dedus, odată ce s-au stabilit valoarea sa
Valoare de
piata
Capital
intelectualCapital financiar
Capital uman Capital
structural
Capital de
clientiCapital
organizational
Capital deproces
Capital deinovare
53
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 54/152
de piaţă şi capitalul financiar de care dispune ( v. principiulnr.2, enun ţ at mai sus ).
Dacă examinăm încă odată diagrama valorii de piaţă dinfig.5, ne putem da seama că Edvinsson şi colaboratorii săişi-au realizat primul obiectiv şi anume acela de evaluare. Cutoate acestea, încă de la început grupul în cauză şi-a propuso ţintă mai ambiţioasă, anume crearea unui model care să permită- în exprimarea lor- navigarea , adică surprinderea ş ieviden ţ ierea mi ş c ă rilor interne care au loc între elementele componenteale capitalului intelectual.
Această ultimă ţintă este legată de nevoia unui instrumentcare să permită: a) conexarea şi vizualizarea celor cinci zonede focalizare care împreună definesc capitalul intelectual; b) explicarea interacţiilor lor şi a evoluţiei acestor interacţii întimp.
Scopul atins de sistemul Skandia Navigator a fost dublu:el a servit ca instrument de dezvoltare celor care l-auconceput, devenind în acelaşi tip un ghid de orientare şiacţiune (am putea spune de ordin strategic) pentruutilizatorii săi.
Atunci când se ia în discuţie sistemul Navigator , două elemente se impun atenţiei analistului. Primul este acela că el nu ia în considerare ”tipuri” de capital, ci mai degrabă cinci zone de focalizare. Mergând mai departe pe firul
acestei constatări, se poate face afirmaţia de ordin intuitivcă forma diagramatică a modelului Navigator este cea aunei case în care focalizarea financiar ă joacă rolul acoperişului(fig.6).
Focalizarea financiară nu este în fond altceva decât bilanţulcontabil şi ilustrează trecutul companiei. Pornind din parteacea mai de sus (“acoperişul”) şi coborând în “casă”,
54
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 55/152
întâlnim “zidurile” reprezentate de focalizarea pe client şi focalizarea pe proces , prima măsurând o formă distinctă a
capitalului intelectual, cealaltă măsurând o mare parte acapitalului structural. Ultimele elemente ale “construcţiei”au leg ătură cu viitorul, fiind identificate cu focalizarea pereînnoire ş i dezvoltare. Sensul construirii şi existenţei acestei“case” este dat de focalizarea pe elementul uman.
În cele ce urmează, vom loc unor scurte comentarii asuprazonelor de focalizare enunţate mai sus.
Figura nr.6 : Reprezentarea diagramatică a modelului NAVIGATOR
TRECUT
PREZENT
VIITOR
CI
TRECUT
VIITOR
CI=Capital
intelectual
FU=Focalizareumana
Focalizare pe clientFocalizare pe procese
Focalizare financiara
Focalizare pe reinnoire sidezvoltare
FU
Focalizarea financiar ă
Indiferent ce companie sau ce acţiuni ale companiei se iau în considerare, în final aceste acţiuni trebuie să ducă lacrearea de valoare exprimabil ă în form ă monetar ă . Procesul princare se creează valoarea poate dura ani sau câteva minute,dar la un anumit moment în timp rezultatul său trebuieconstatat şi înregistrat ca venit pentru companie. Fluxul valoricpoate fi urmărit în cursul aplicării metodei Navigator :
55
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 56/152
pornind de la fundaţia creată prin focalizarea pe reînnoire ş idezvoltare , trecând prin focalizarea pe clien ţ i şi focalizarea pe
proces , ajungem în final la generarea de beneficii financiare pentru companie.
Edvinsson şi Malone (1997) sugerează câţiva indici demăsurare ai focalizării financiare:
Total active ($) Total active/angajat ($) Venituri/Total active (%) Venituri din opera ţ iuni noi ($)
Timp dedicatclientului/Timp de lucruangajat (%)
Valoarea de pia ţă ($)
Venituri clien ţ i noi/Totalvenituri (%)
Valoarea ad ă ugat ă /angajat ($)
Cheltuieli IT/Cheltuieliadministrative (%)
Investi ţ ii încercetare/dezvoltare ($)
Focalizarea pe client
Edvinsson şi Malone (1997) subliniază faptul că profilul şi
mentalitatea clienţilor au înregistrat schimbări dramatice îndecursul timpului, ca de altfel şi relaţiile dintre companii şiclienţii lor. Valoarea clienţilor unei companii se defineşte cavaloarea prezent ă a tuturor rela ţ iilor cu ace ş tia. Indicatorii caredescriu capitalul de clienţi trebuie deci să captureze fluxulrelaţional stabilit între companie şi clienţii săi. Pentru carelaţiile cu clientela să fie unele de succes, trebuie ca înproiectarea lor să se impună următoarea linie de gândire:
I. Tipul clientului - care este profilul clientului tipicpentru produsul companiei ?
II. Durata rela ţ iei cu clientul - care este “timpul mediu de viaţă ” al clientului actual şi care este “durata medie defidelitate” a acestuia ?
56
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 57/152
III. Rolul clientului - care este rolul clientului în proceselede proiectare, fabricare, livrare etc. a produsului companiei?
IV. Sprijinul pentru client - ce programe independente,facilităţi şi tehnologii sunt implementate pentru a asiguracel mai înalt nivel de satisfacţie în rândul clienţilor şi desucces în relaţiile cu aceştia ?
V. Succesul în rela ţ iile cu clientul – care este nivelul desucces înregistrat în rândurile clienţilor, măsurat conformunor metrici de tipul volum annual al comenzilor, numărul
de clienţi care au depus/nu au depus plângeri (eventualdiferenţiat, în fucţie de sex, venit etc.).
Funcţie de condiţiile concrete, Edvinsson şi Malonesugerează utilizarea următorilor indicatori:• Cota de pia ţă a companiei(%)
• Num ă rul de clien ţ i (#)
• Total vânz ă ri anuale/client
($)
• Nr. clien ţ i pierdu ţ i (#)
• Durata medie a rela ţ iei cuclientul (ani, luni)
• Nr. de vizite ale clien ţ ilor lacompanie (#)
• Nr. zile de vizit ă la clien ţ i (#) • Nr. clien ţ i/angajat (#)
• Timpul mediu de r ă spuns lasolicit ă ri (#)
• Indicele de clien ţ i satisf ă cu ţ i(%)
• Gradul de “alfabetizare” IT alclien ţ ilor (%)
• Cheltuieli de suport/client ($)
Focalizarea pe proces
Focalizarea pe proces are leg ătură directă cu rolultehnologiei ca instrument de suport pentru crearea valoriila nivelul unei companii şi vizează suma proceselor-suportcreaze într-o organizaţie, cum ar fi sistemele IT, reţelele,arhivele şi procesele generale de producţie. Edvinsson şi
57
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 58/152
Malone atrag atenţia asupra mai multor probleme legate deaceste procese, probleme care se pot agrava până la a
provoca prăbuşirea unei companii. Alegerea unei tehnologiineadecvate, implementarea unor sisteme neperformante,aplicarea greşită a unei tehnologii constituie astfel deexemple. Soluţia propusă este de a dezvolta sisteme deindicatori care să:
a) atribuie valoare tehnologiilor achiziţionate numai înmăsura în care acestea contribuie la crearea de valoarepentru companie;
b) ia în considerare vârsta proceselor tehnologice şigradul de sprijin de care compania beneficiază dinpartea vânzătorilor de tehnologii;
c) măsoare nu numai specificaţiile de performanţă aleproceselor, ci şi contribuţia valorică actuală laproductivitatea companiei;
d) relaţioneze performanţa de proces cu obiectivelestabilite pentru această performanţă. O sugestie pentruun set de astfel de indicatori este următoarea:
• Cheltuieli administrative/active gestionate (#)
• Nr. computere/angajat (#)
• Cheltuieli administrative/angajat (#)
• Personal IT/Total personal (%)
• Capacitate IT (#)
• Capacitate IT/angajat (#)
Focalizarea pe reînnoire şi dezvoltare
Conform modelului Navigator , focalizarea pe reînnoire şidezvoltare se situează la capătul opus faţă de focalizareafinanciară. Astfel, în timp ce focalizarea financiară este oreflexie a trecutului companiei, focalizarea pe reînnoire şidezvoltare este intrinsec legată de viitor, mai precis demodul în care organizaţia se poate preg ăti cel mai bine
58
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 59/152
pentru oportunităţile de afaceri viitoare. Edvinsson şiMalone prezintă şase perspective care trebuie luate în
considerare de către o organizaţie pentru a se preg ăti în vederea unui viitor de succes. Aceste perspective sunt:
1. Clien ţ ii
2. Atractivitatea în raport cu pia ţ a
3. Produsele (bunuri sau servicii)
4. Partenerii strategici
5. Infrastructura
6. Angaja ţ ii
Pentru a acoperi toate aceste perspective, se propun o seriede indicatori din care menţionăm câţiva în continuare:
Cheltuieli pentru dezvoltarea decompeten ţ e/angajat ($)
Cheltuieli de reînnoire /client ($)
Cheltuieli de cercetare-dezvoltare/Cheltuieliadministrative (%)
Cheltuieli de instruire / angajat ($)
Cheltuieli de instruire/Cheltuieliadministrative (%) Angaja ţ i sub 40 ani (%)
Resurse cercetare-dezvoltare/Total resurse(%)
Cheltuieli nelegate de produs/client/an ($)
Investi ţ ii în dezvoltarea de pie ţ e noi ($) Angaja ţ i care lucreaz ă la sediile partenerilor (#)
Noi produse în curs de dezvoltare (#) Num ă rul de patente de ţ inute (#)
Focalizarea pe elementul uman
Focalizarea pe elementul uman constituie elementul centralal modelului Navigator. Măsura acestei focalizări poate fiapreciată cu ajutorul unui set de indicatori din care citămspre exemplificare:
59
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 60/152
• Indicele de leadership (%) • Indicele de motivare (%)
• Indicele de fluctua ţ ie a angaja ţ ilor (%) • Vechimea medie în companie ( ani )
• Nr. de femei în func ţ ii manageriale (#) • Angaja ţ i sub 40 ani (%)
• Angaja ţ i cu norm ă întreag ă ce petrecmai pu ţ in de 50% din timpul de lucru lasediul companiei (%)
• Manageri cu preg ă tire postuniversitar ă în domeniul afacerilor(%)
Un alt model destinat evidenţierii/evaluării activelorintangibile ale unei organizaţii este cel numit KnowledgeCapital Scoreboard (“tabela de scor” a capitalului de
cunoaştere), care face subiectul unui raport anual în revistaCFO Magazine (Mintz 2000).
Modelul este creaţia profesorului Baruch Lev de la New York University’s Stern School of Business.
Spre deosebire de majoritatea metodologiilor acceptatepentru măsurarea activelor intangibile, în care se puneaccentul pe intrări, cea propusă de Lev pune accentul pe
identificarea căilor de a măsura impactul asupra câştigurilorcompaniei, datorat activităţilor bazate pe cunoaştere.
Lev utilizează expresia capital de cunoa ş tere pentru adesemna activele intangibile, iar acest capital de cunoaştereeste calculat scontânt la momentul prezent toate câştigurile viitoare provenite din cunoaştere.
Revista CFO Magazine susţine că modelul Knowledge
Capital Scoreboard poate prezice performanţa de piaţă cumai multă acurateţe decât metodele bazate pe fluxul delichidităţi ( cash flow ) sau venitul net, atrăgând totodată atenţia asupra faptului că firmele care înregistrează nivele înalte de performanţă fac în mod constant investiţii maimari în trei zone-cheie ce ţin de capitalul de cunoaştere:
60
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 61/152
reclamă, cercetare/dezvoltare, reînlocuirea sau îmbunătăţirea facilităţilor destinate afacerilor.
Indiferent de metoda utilizată pentru evaluarea capitaluluiintelectual al unei organizaţii, devine din ce în ce maievident faptul că problematica legată de capitalul intelectualşi de perspectivele de dezvoltare generate de acesta ocupă un loc de primă importanţă în atenţia specialiştilor. Cealtceva decât “activele ascunse” (capitalul intelectual) auputut determina compania AOL să facă pentru preluareafirmei Warner oferta următoare: schimbarea unui pachet de
acţiuni în valoare de 146 miliarde dolari plus plăţi în contulobligaţiilor financiare viitoare de 38 miliarde dolari, încondiţiile în care valoarea contabilă care f ăcea obiectultranzacţiei era de doar 9 miliarde dolari ? Ce altceva decâtactive intangibile de genul nume de marcă, licenţe,fidelitatea cilenţilor etc. au determinat ca firma Microsoft să poată înregistra o valoare de piaţă depăşind de aproximativ20 ori valoarea sa contabilă ?
Deşi exemplele de mai sus par oarecum extreme, este certcă, în ceea ce priveşte “vehiculul” folosit pentru obţinereade profituri viitoare, interesul pieţei s-a deplasat de laactivele tangibile către cele intangibile. Această constatareeste valabilă nu numai pentru companiile care utilizează intensiv cunoaşterea, ci şi pentru cele care operează în zonamanufacturieră tradiţională (dacă vor să supravieţuiască şi
să se dezvolte în noul mediu de afaceri- cel al economiilorbazate pe cunoaştere).
Problema cu care se confruntă orice model de evaluare acapitalului intelectual este aceea că se bazează în mare partepe informaţia internă, care poate fi obţinută doar de cătrecercetătorii care au acces la datele cunoscute numai de cătrecompanie. Această informaţie se poate dovedi a fi greu de
61
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 62/152
extras (presupunând între altele interviuri aprofundate cumanagementul, angajaţii, clienţii, furnizorii etc.), chiar dacă
accesul la sursele interne este permis. În plus, de multe orieste necesar să se facă apel la instituţii de cercetarestatistică, pentru prestaţii specializate care pot devenicostisitoare. Aceasta înseamnă că, pe măsură ce modeleledevin mai complexe, trebuie să se prevadă un volumsemnificativ de timp şi resurse alocate pentru măsurarea şi vizualizarea capitalului intelectual.
Cu toate că diverşii cercetători împart din punct de vedere
conceptual capitalul intelectual într-un număr diferit decategorii- fiecare utilizând pentru acestea o terminologieproprie- mesajul rămâne acelaşi: orice organizaţie trebuietrebuie să-şi clarifice structura capitalului său intelectual,pentru a-şi putea măsura şi gestiona cu eficienţă maximă toate activele în vederea obţinerii şi menţinerii unei poziţiistrategice avantajoase.
62
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 63/152
Capitolul
Metode de estimare acapitalului intelectual
e mai bine de 300 de ani, cel puţin în civilizaţia
vestică, s-a înrădăcinat credinţa conform căreiasingura cale adev ărată de cunoaştere este cea careare la bază actul de a m ă sura .
Demersurile epistemologice privind problematica măsurăriipot fi grupate în două mari categorii (tab.3):
Tabel nr.3 : Abordări epistemologice ale problematicii măsurii Abordarea Înţelegerea “realităţii”Ştiinţa clasică
(pozitivistă, popper-iană )
Ipoteze de bază:
Fenomenele sunt date; un “întreg” poate fi cel maibine înţeles divizându-l în părţi izolate şi sumândapoi cunoaşterea obţinută despre fiecare din părţi.Reguli:Fenomenele studiate se descriu cât mai exact posibilFormalizare (mai multă matematică, dă un caractermai ştiinţific demersului)Conceperea de metode pentru obiectivareaperceptiei (măsurare) şi eliminarea subiectivităţiiSinteza rezultatelor obţinute
3
D
63
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 64/152
Abordări interpretative,constructiviste(construcţioniste)
Ipoteze de bază:Fenomenele nu sunt date, ci “construite” social.Un “întreg” poate fi cel mai bine înţeles
experimentându-l ca atare, prin intuiţie şi empatie.Reguli:Focalizarea se face asupra relaţiilor dintre elemente,nu asupra elementelor izolateEfortul să fie îndreptat înspre construireafenomenelor şi spre experimentarea diverselorconstructeIdentificarea (recunoaşterea) texturii fenomenelor şirenunţarea la atingerea acurateţei detaliilor izolate(logică mai mult de tip vag ( fuzzy logic ) decâtpredicativ)
Din cele prezentate în tabelul de mai sus, reiese clar faptulcă măsurarea, în sensul care i se atribuie în mod obişnuit,aparţine mai degrabă primei categorii de teorii alecunoaşterii, deşi astăzi mulţi cercetători şi practicieni tind să atribuie o importanţă mărită teoriilor care se încadrează încea de-a doua categorie (cele interpretativ-constructiviste).
Atunci când se pune problema măsurării valorii şi aproceselor legate de capitalul intelectual, este mai întâinecesar să se specifice ce anume implică, din punct de vedere ştiinţific, acţiunea de măsurare.
Înainte însă de a face aceasta, considerăm că este util a seface o prezentare comparativ ă sumarizată a a celor două tipuri principale de resurse aflate la dispoziţia uneiorganizaţii (tab.4):
64
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 65/152
Tabel nr. 4 : Tipurile principale de resurse ale unei organizaţii
Criteriul Resurse fizice Resurse intangibile
Teorii de bază Teorii contabile şineoclasice Teoria informaţiei şidiverse teoriibehavioristice,implementare şi doveziempirice deficitare
Mecanism deformare a preţului
Bine cunoscut, pieţefuncţionale, precizabil
Parţial cunoscut,incomplet precizabil/neprecizabil, pieţe încurs de prăbuşire sau doaremergente
Proprietate Una/puţine persoane sauentităţi legale
Cu caracter efemer, pot fideţinute şi partajete decătre multepersoane/entităţi,probleme de protejare aproprietăţii intelectuale
Randament Descrescător Poate fi crescător
Costuri de
producţie
Costuri fixe şi variabile
distribuite relativ egal peciclul de viaţă
Costuri fixe ridicate
înainte de crearea uneipieţe, costuri dereproducere neglijabile
Valoare în timp Depreciere prin utilizare Apreciere prin utilizare
Management Control Prin înv ăţare şi îndrumare
Atunci când se pune problema proiectării de sisteme demăsurare, scopul avut în vedere este de regulă unulmanagerial.
De prea multe ori, astfel de proiecte urmează un modelcare aparţine erei industriale: ele tratează item-ii intelectualica pe nişte entităţi izolate ce pot fi posedate şi influenţatede către indivizi şi reflectă interesul de a planifica, organizaşi controla acest tip nou de resurse conform procedurilormanageriale convenţionale (cum ar fi de pildă schemele deapreciere şi de câştiguri salariale asociate).
65
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 66/152
În mediile de afaceri îşi face loc din ce în ce mai mult ideeacă resursele de natură intelectuală nu sunt înţelese suficient
de bine pentru a permite dezvoltarea unor sistememanageriale corespunzătoare, care să ţină cont de noilerealităţi ale unei economii bazate pe cunoaştere.
Criteriile sugerate până în prezent pentru măsurareacapitalului intelectual provin din zona ştiinţifică, dar şi dincea a mediilor de afaceri interesate (tab.5).
La o analiză mai atentă a acestor criterii, se poate observa
că ele se contrazic în parte unul pe celălalt. Până în prezent,nu a fost prezentat nici un proiect ideal al unui sistem demăsurare a capitalului intelectual, iar cercetarea calitativ ă îndomeniu, aşa cum este ea reflectată în literatura despecialitate, stă încă în parte sub semnul contradictoriului.
Într-o economie bazată pe cunoaştere, informaţia esteabundentă, dar atenţia şi reflexivitatea în rândurilepublicului din diverse sectoare economico-sociale sunt mairar întâlnite. Pentru a reuşi, orice persoană are nevoie nunumai de a-şi îndeplini atribuţiile legate de poziţia sa înansamblul economic, dar şi de a semnaliza şi comunicarealizările sale, astfel încât ceilalţi oameni să-şi poată interconecta acţiunile la acestea. Valabilă la nivelindividual, această aserţiune îşi păstrează întrega valoare deadev ăr şi în ce priveşte organizaţiile.
Ca atare, trebuie să înţelegem efortul de a măsura valoareaunei organizaţii economice ca un răspuns la necesitatea dea comunica semnale despre ceva care nu e în întregimetangibil.
Cel mai simplu demers în acest sens ar fi acela de a urmărinumai investiţiile şi rezultatele lor financiare, aşa cum dealtfel s-a şi procedat în perioada clasică a capitalismului.
66
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 67/152
Tabel nr.5 : Criterii de măsurare a capitalului intelectualCRITERIUL Definiţie Exemplu Dificultate de
realizare VALIDITATE Măsurătoarea
capturează ceea cedorim să ştim,obiectul măsurătoriieste identificat şireprezentat în modcorect
Absenteismul
ca măsură ainsatisfacţieiangajaţilor
Dublă problemă legată de
validitatea constructului şi aindicatorului; nu atingeniciodată 100%.
FIABILITATE Stabilitateainstrumentelor demăsură; măsurătorirepetate producaceleaşi rezultate
Măsurătoribazate penumărare
Complexitate, situaţiilereale nu sunt identice cucele din laborator
C r i t e r i i c l a s i c e d e c e r c e t a r e
OBIECTIVITATE Perspectivadistanţată şi
Teste deinteligenţă
proiectate şi validateştiinţific
Este imposibil de obţinut ototală dezinteresare, dar se
poate aplica un controlmetodologic adecvat caresă reducă subiectivitatea laun nivel acceptabil
dezinteresată aobservatorului
EFICIEN ŢĂ Beneficiile aduse demăsurători depăşesccosturile legate decolectarea,procesarea şidifuzarearezultatelor
Măsurareaabilităţilor ca şicalificăriformalizate, înraport cuevaluarea la 6luni în perioadade instruire
Facilitate pentru măsurătorisingulare f ăcute prinextragere de date contabilesau statistice preexistente;facilitate crescută pentrucercetarea secundară (Internet); deseoricontradicţii cu criteriile de
validitate şi relevanţă strategică
UTILIZABILITATE Măsurătorile sebucură de atenţie,sunt interpretareadecvat şi traduse înpractică
Creştereafeedback-uluimanagerialconsecutivunui studiucareevidenţiază deficite
Principiul KISS (Keep ItShort and Simple);eventuale probleme legatede plauzibilitate,inteligibilitate, uşurinţă deacces C
o n t e x t u l d e a f a c e r i
RELEVAN ŢĂ Măsurătorile suntimportante înmonitorizareastrategiei existenteşi inspiră
dezvoltarea unei noistrategii
Inovareamăsurată caraport vânzăriprodusenoi/total
vânzări
Deseori anulată de uşurinţacu care se tratează problema cuantificării şi dementalitatea de a acumuladetalii
STRATEGIC Ă
Modul în care aceste investiţii sunt transformate intern înbunuri şi servicii nu ar constitui, în cadrul demersuluirespectiv, un subiect de raportare- cel puţin nu externă. Avantajele unei proceduri atât de modeste din punct de
67
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 68/152
vedere conceptual ar fi eficienţa, gradul înalt de validitate şifiabilitatea. Dezavantajele sale însă ar fi de ordin major,
fiind reprezentate de lipsa de relevanţă strategică şi absenţaunui standard de management. În cazul respectiv,managementul ar rămâne o art ă , chiar dacă este vorba de oartă practicată de profesionişti.
O abordare ceva mai ambiţioasă ar fi cea în care să se încerce descrierea şi măsurarea proceselor interne ale uneiorganizaţii.
Prin astfel de descrieri, aşteptările investitorilor şi ale altorstakeholder -i ar putea prinde contur şi ar putea fi chiarstandardizate. Problema este că abordarea respectiv ă arputea deveni costisitoare pentru organizaţie, în momentul în care se pune problema validării. Cel mai importantavantaj al unui astfel de model ar fi o creştere generală anivelului de înţelegere a proceselor manageriale;dezavantajul său esenţial ar fi că această înţelegere poate
deveni una de ordin comun exprimată sub formă destandarde întărite de măsurători. Legat de acest dezavantaj,este uşor de imaginat situaţia în care standardele încep să alunge inovarea, conform binecunoscutului paradox alinov ării: “noul nu trece niciodat ă de cerin ţ ele de fezabilitate alevechiului” .
Problema măsurării intangibilelor este departe de a fi nouă,
cu toate că mulţi cercetători şi practicieni o percep şi oprezintă ca atare.
Managementul a fost întotdeauna o “aplicare a cunoa ş terii lacunoa ş tere ” (Drucker, 1993; 1999; 2001). Încă din anii ’70 , s-au f ăcut eforturi mari în direcţia “contabilizării” resurseiumane. Teoria conjuncturală a structurii de organizare ainspirat un volum important de literatură şi de studiiempirice menite să măsoare structura pornind de la ideea
68
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 69/152
că aceasta depinde de variabile externe şi influenţează comportamentul angajaţilor (contribuind astfel la
determinarea succesului organizaţiei). Rezultatele însă nuau fost pe măsura aşteptărilor şi a eforturilor financiaredesf ăşurate. Un experiment similar s-a repetat- deşi la oscală mai redusă- la începutul anilor ’80 când s-a încercatmăsurarea efectului economic al culturii organizaţionale şinaţionale. Şi acest efort s-a încheiat cu rezultate discutabileşi nu a furnizat informaţii relevante pentru a determinaschimbări în sistemele manageriale. În fine, sunt de
menţionat eforturile iniţiate de mişcarea pentru asigurareacalităţii (totale).
Totuşi, demersurile pentru măsurarea capitalului intelectual vor avea de câştigat din exploatarea reflecţiilor şi sugestiilorf ăcute de-a lungul timpului asupra măsurării intangibilelor,inclusiv când se pune problema de a nu inventa lucruri dejainventate şi de a nu repeta vechile greşeli.
Datorită noilor tehnologii, suntem probabil într-o poziţiemai bună pentru a aborda şi prelucra volume mari de date, într-o manieră care nu era accesibilă celor care au jucatrolul deschizătorilor de drum.Cu toate acestea, trebuie să acordăm atenţia necesară faptului că cei care vând acestenoi tehnologii îşi “împing” pe piaţă produsele şi în această calitate, au nevoie de teorii cu impact în lumeacercetătorilor şi a practicienilor, ca bază a activităţii de
promovare a vânzărilor.
Procesul de măsurare
Primul lucru ce poate fi spus în privinţa măsurării valoriisau performanţei unei companii este acela că există maimulte tipuri de măsurători, pe care le prezentăm sumar (cuavantajele şi dezavantajele lor) în tab.6:
69
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 70/152
Tabel nr. 6: Tipuri de măsurători ale valorii sau performanţeiorganizaţionale
Măsurători Avantaje DezavantajeSemne de întrebare
FinanciareSe pot folosi documentaţiileexistente, familiare factorilor deconducere, grad înalt decomparabilitate
Reflectă efortul din trecut saudepind de existenţa pieţelor,subevalueză sistematic viitorul,pot conţine elementespeculative
Non- financiare Pot descrie mai bine viitorul,permit feedback-ul asupraactivităţilor nelegate de piaţă
Comparabilitate scăzută, potapărea chestiuni legate de
validitate, fiabilitate etc.
Standardizate Comparabilitate ridicată, necesare
în scopuri oficiale, adecvatepentru raportarea externă
Descurajează spiritul de
competiţie prin inovare
Particularizate Pot identifica unicitateaavantajului competitiv alorganizaţiei
Costisitoare, non-comparabile,pot provoca descurajareaangajaţilor, pot fi transformate
într-un scop în sine
Raportare externă Informarea investitorilor,determinare mai corectă a
venitului net, impozitare corectă etc.
Nevoia de confidenţialitate,incertitudine privind beneficiileraportate dar “încă neîncasate”
Raportare internă Indicatori de avertizare timpurie,control managerial îmbunătăţit,diseminare de bune practici,sesizarea unor evoluţii de interesstrategic, sprijin pentru procesulde asigurare a calităţii
Poate diminua focalizarea peclient, poate favorizaformalismul şi lipsa de interespentru acţiune şi inovare
Control din parteaunor terţi
Creşterea credibilităţii, feedbackpentru factorii importanţi dedecizie
Poate provoca temeri şirezistenţă, ca şi tendinţa de amanipula măsurătorile
Auto-control Sprijină procesele de înv ăţare, de
multe ori mai eficient, grad înalde acceptabilitate
Depinde de bună voinţa de a
înv ăţa, necesită instruiremetodologică
Izolate Mai uşor de efectuat, nupresupun existenţa unei teorii ainterdependenţelor, permit
înv ăţarea
Pot rata complet scopul, pot fio pierdere de timp şi resursesau pot determina îndrumareagreşită a unor activităţi
Dezirabile din punct de vedereteoretic
Integrate Greu de pus la punct, pot fidoar în parte realizate
70
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 71/152
Teoria măsurării furnizează axiomele necesare caredefinesc condiţiile pe care o măsurătoare trebuie să le
îndeplinească pentru a fi neambiguă, adecvată şi relevantă, în timp ce protocolarea activităţii de măsurare empirică estemenită să îngrădească la maximum posibilităţile desubterfugiu şi subiectivitatea experimentatorului.
O măsurătoare care satisface cerinţele de ordin axiomatic şiempiric este apreciată ca fiind adecvat ă sau canonic ă , altfel eaeste considerată ca aparţinând, în cel mai bun caz, sfereiopiniilor.
Esenţa procesului de măsurare este reprezentată schematic în fig.7. şi are ca elemente principale modelul proiectiv,m ă sur ă toarearea empiric ă primar ă şi m ă sur ă toareamultidimensional ă (cu modele matematice de reprezentare aansamblului operaţional- denumit de unii autori “cazanuloperaţional”).
Figura nr.7 : Elementele principale ale procesului de măsurare
71
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 72/152
Elementele procesului de măsurare se prezintă pe scurtastfel:
Modelul proiectiv
Toate măsurătorile sunt proiecţii care transpunproprietăţile sau manifestările unui proces observabil însimboluri sau scale de măsură independente şi admisibile.
Pentru a fi considerată adecvată, o măsurătoare trbuie să satisfacă axiomele teoriei măsurării, adică să reprezinteproprietatea sau manifestarea ce constituie obiectul ei pe o
scală neambiguă şi care nu este ad hoc . Ea trebuie să fieadmisibilă, obiectiv ă, verificabilă şi repetabilă.
Condiţiile de validitate care asigură corectitudineaproiecţiei dunt definite în detaliu în literatura de specialitate( Krantz et al. 1990; Finkelstein 1994 ;Fenton şi Pfleeger,1997).
M ă sur ă toarea empiric ă primar ă
Este o proiecţie ordonată, univocă, ce transformă deexemplu căldura în temperatură, activitatea de producţie înnumăr de piese/oră etc.
Astfel de proiecţii constituie baza pentru măsurareaperformanţei organizaţionale. Instrumentele de măsură trebuie să aibă scale de măsură acceptabile, independente şidistincte.
Condiţiile empirice sunt satisf ăcute dacă: scalele de măsură sunt admisibile în raport cu o referinţă independentă;citirile sunt repetabile pentru orice alt observator în condiţiisimilare; scalele nu sunt ajustate pentru a da un rezultatconvenabil unui anumit observator (situaţia de wish fulfillment ).
72
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 73/152
Manifestările primare nu trebuie să fie neapărat de ordinfizic sau tangibil: ele pot fi de natură contabilă,
probabilistică, statistică, derivate din modele matematiceadecvate sau percepţii (ca în cazul manifestărilor deatitudini sau al celor de natură psihofiziologică ).
Este de notat faptul domeniul operaţional real (“cazanuloperaţional”) este complet separat de restul activităţilorprimare printr-o interfa ţă de m ă surare (fig.7).
M ă sur ă toarea multidimensional ă este o proiecţie surjectiv ă (de
tip many-to-one ) ce transformă un set de măsurători(primare) de performanţă într-un proces secundar al căruisingur indicator reflectă exact înţelesul complet al tuturor variaţiilor înregistrate în măsurătorile primare.
Acest proces în două etape este denumit m ă surare conjunctiv ă ;cerinţele de validitate impuse în acest caz includ pe celeimpuse măsurătorilor primare, la care se adaug ă condiţiispeciale de validitate pentru procesul de combinare, înparticular condiţia de completitudine a măsurătorii primare în raport cu sensul inclusiv al produsului final şi logica decombinare.
Măsurarea multidimensională generează nevoia de a definimăsurătorile primare considerate ca necesare şi suficientepentru a exprima exact întreg sensul contextului demăsurare.
Utilizarea unor “liste” de măsurători a căror necesitate şisemnificaţie sunt discutabile, ori al căror caracter deconvenabilitate este manifest, se situează în mod evident înafara cadrului de rigurozitate în care trebuie situatedemersurile descrise mai sus.
În mod clar, multe din tehnicile despre care s-au f ăcutreferinţe în literatura de specialitate şi care “măsoară”
73
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 74/152
contribuţia sau valoarea activelor de capital intelectual sunto formă de măsurare multidimensională, dar deocamdată
nu există suficiente dovezi în ce priveşte atenţia necesară acordată validării lor din punct de vedere al adecvanţei.
Măsurarea multidimensională a valorii
Afirmaţia conform căreia valorile intangibile suntmăsurabile surprinde deseori, datorită prevalenţeiconcepţiei greşite după care aprecierea valorii ar reprezenta
o chestiune de ordin subiectiv care nu poate fi admisă cabază într-o discuţie logică, deoarece fiind “emoţională” nupoate fi nici probată, nici respinsă (Ayer 1950).
Procesul de măsurare ştiinţifică nu este complet eliberat deelementele normative (van Brakel 1984) şi trebuie să facă faţă incertitdinii şi erorilor f ăcând apel la estimări statistice(Frieden 1998).
Un rezultat important al axiologiei (teoria valorii) este acelacare stipulează că valoarea este măsurabilă în raport cu uncontext bine definit (Frondizi 1971) şi este separabilă în treidomenii: intrinsec, instrumental şi extrinsec .
Metodologia contabilă proiectează destul de bine variabileleeconomice în costuri (cheltuieli) şi venituri (Krantz etal.1971; Tippett 1978; Willet 1988).
Sub rezerva definirii unui context adecvat pentrumăsurarea unui proces de amplitudine mare (afaceri,organizare, sisteme de producţie), măsurarea valorii poate ficonsiderată ca fiind o măsurare de tip conjunctiv carecombină toate contribuţiile valorice aduse de procesele debază (primare) într-un singur cuantificator final cu roldescriptiv organizaţional, numit generic “valoare ”.
74
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 75/152
Astfel exprimată, măsurarea valorii este o formă particulară de măsurare multidimensională supusă aceloraşi cerinţe de
validitate, dar în care se pune un accent particular pe:• Completitudinea ş i distinctivitatea contribuţiilor primare în
raport cu contextul (contribuţiile primare determină înmod colectiv înţelesul complet al “valorii” definite decontext şi nu există suprapuneri de sens între ele- sau, într-o formulare mai plastică, nu este admisă “contabilitatea îndublă partidă”);
• Independen ţ a de scal ă a şirurilor valorice, în aşa fel încâtschimbarea unei valori să nu afecteze citirea celorlalte.
• Comensurabilitatea spaţiului valoric de măsurare(diversele scale de măsurare primară trebuie să aibă proiecţii într-un spaţiu valoric ce poate avea mai multedimensiuni, dar numai o singur ă scal ă comun ă de m ă sur ă pentru fiecare dimensiune ). Comensurabilitatea se realizează de obicei
printr-o operaţiune de normalizare, desf ăşurată după următoarea regulă: dacă max p şi min p definescdomeniul de variaţie al unei mărimi p date, reprezentând valorile sale maximă, respectiv minimă, atunci valoarea n amărimii p , măsurată pe o scală normalizată, este:
n = ( p – min p ) / ( max p – min p ), 0 ≤ n ≤ 1.
Operaţiunea în cauză este admisibilă şi are semnificaţia că
scala de măsură a oricărei mărimi măsurabile p poate fitransformată într-o scală echivalentă cu valori cuprinse între 0 şi 1, f ără ca prin aceasta să se producă vreo pierderede informaţie.
Un set de valori primare care satisfac aceste cerinţe esteconsiderat a fi necesar şi suficient.
75
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 76/152
Definirea iniţială a contextului valoric este esenţială, altfelmăsurătorile care se fac ne pot da o imagine foarte
distorsionată asupra valorii reale a procesului.Declaraţia asupra contextului trebuie să cuprindă listastakeholder -ilor implicaţi, obiectivele de cel mai înalt nivelaprobate de aceştia precum şi descrierea sistemului deinterese care asigură leg ătura cu mediul intern şi extern alorganizaţiei. Obiectivele trebuie să inducă în contextdomeniul de valori intangibile (respectiv subdomeniileintrinsec, instrumental şi extrinsec ).
Din motive de comensurabilitate, domeniul monetar (undemăsurarea se face în unităţi băneşti) trebuie separat dedomeniul intangibilelor.
Definirea contextului valoric sfârşeşte cu precizareacerinţelor impuse pentru măsurători, asfel încât acestea să poată fi admise ca necesare şi suficiente (fig. 8).
Sistemul de măsurare primar trebuie să satisfacă acestecerinţe pentru ca valorile măsurate să poată fi validate.
Condiţiile de validare sunt astăzi bine cunoscute, fiindformulate iniţial în lucrări referitoare la teoria deciziei(Keeney şi Raiffa, 1976; Saaty, 1980; Chankong şi Haimes,1983).
Figura nr.8 : Sistemul de măsurare a valorii organizaţionale
Domeniul f inanc iar Domeniul int angibil
Stakeholder-i
Obiective de
referinta
Valoare intangibila combinata
SISTEMUL
CONTABIL
Combinare
Aditiva
Supercriteriul
de
combinare
Valoare intrinseca Valoare instrumentala Valoare extrinseca
Criteriu
conjugat 1
Criteriu
conjugat 2
Criteriu
conjugat 3
Normalizare
Masurare primara
Valoare financiara combinata CONTEXTUL VALORIC
76
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 77/152
Metodele de derivare a unui set de măsurători primarenecesare şi suficiente în raport cu un set de obiective de
referinţă sunt de natură fie euristică (Harris şi Sydenham,1995), fie logico-ierarhică (M’Pherson, 1999).
Sistemul opera ţ ional IVM™ de m ă surare a valorii
Un sistem operaţional de măsurare a valorii trebuie să furnizeze o secvenţă coerentă de acţiuni, orientată de jos însus, pornind de la măsurătorile primare, trecând princriteriile de combinare multidimensională şi ajungând la
supercriteriul după care se generează un singur indicator valoricV la capătul de sus al secvenţei respective (fig.8).
Conform diagramei din fig.8, fiecare criteriu are o structură ierarhică similară cu cea reprezentată în modelulcombinatorial din fig.7, doar că de data aceasta avem de-aface cu operatori de combinare (“noduri” combinatorii) . Vectorul performanţei la intrare poate fi partiţionat în
subseturi monetare şi non-monetare P = {P( M ), P( NM }.Intrările non-monetare n generează un spaţiu valoric demăsură n-dimensional, fiecare dimensiune având o scală normalizată de măsură cu valori cuprinse între 0 şi 1, încare axele sunt ortogonale (dacă sunt satisf ăcute cerinţelede independenţă şi distinctivitate). Un astfel de spaţiu este,bineînţeles, analizabil.
Metodologia IVM™ descrisă de M’Pherson (M’Pherson,1996; 1997; 1999) ilustrează structura de mai sus şi îndeplineşte toate condiţiile de necesitate şi suficienţă,precum şi criteriile de validitate pe care le impune unsistem coerent de măsură a valorii.
Proprietăţile speciale ale “nodurilor” combinatorii dinmodelul IVM™ asigură respectarea cerinţelor pentrufiecare nod, între nodurile aceluiaşi nivel precum şi între
77
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 78/152
nivelele întregii structuri. În plus, structura nodală amodelului IVM™ reduce semnificativ numărul de
dimensiuni al spaţiului valoric de măsură. Astfel, pentrumodelul IVM™ , un număr de 15 noduri şi probabil 52 vertex-uri sunt suficiente pentru operarea sistemului. Aceasta este o reducere semnificativ ă care contribuie laacccelerarea punerii la punct a unui instrument analiticdestul de complex .
Modelul IVM™ este în esenţă un sistem contabilmultidimensional apărut ca urmare a cererii exprimate
pentru o metodă multidimensională de măsurare aeficacităţii de cost a sistemelor complexe, ale căror procesese desf ăşoară pe o scală mare (M’Pherson, 1981). Ulterior,metoda a fost aplicată extensiv şi dezvoltată în sensulaplicării ei la măsurarea şi valorizarea activelor intangibile.
Combinarea şirurilor de valori intangibile
Şirurile de valori intangibile pot fi rareori combinate prinsimplă adunare aritmetică, cu toate că această operaţie estepermisă pentru şirurile de valori monetare, în cadrulsistemelor contabile convenţionale.
Această afirmaţie poate părea la prima vederesurprinzătoare, obişnuiţi cum suntem cu adunarea şi
scăderea valorilor băneşti. În fapt, regula aditiv ă decombinare a valorilor reprezintă excepţia: structurile demăsurare conjunctiv ă sunt înrudite cu structurilepolinomiale care trebuie să satisfacă cerinţa impusă măsurării valorice combinate. Spre exemplu, în cazulmetodei IVM™ , în etapele superioare (finale) de aplicarea criteriilor combinatorii, se recomandă utilizarea uneireguli care să fie “orientată spre obiective”. Din punct de
78
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 79/152
vedere matematic, este vorba despre o distanţă într-unspaţiu euclidian normalizat.
Să luăm în considerare combinaţia valoare ob ţ inut ă - bancheltuit (value-for-money) pentru a descrie eficacitatea decost într-un plan bidimensional, determinat de axele E(eficacitate) şi M (bani cheltuiţi), unde 1= costul cel maiscăzut (fig.9).
Figura nr.9 : Reprezentarea bidimensională a eficacităţii de cost
Formalizând planul 2-D menţionat ca spaţiu euclidian
normat, valoarea coordonatei V ( x , y ) a unui punct dinplan va fi proporţională cu vectorul normalizat al distanţeidintre ( x , y ) şi (1 , 1) putându-se face următoareleobservaţii:
a) Există un gradient crescător de la vertex-ul V (0,0)la vertex-ul de valoare maximă V (1,1). O soluţie obţinută în punctul (1,1) înseamnă că s-a obţinut o eficacitate
79
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 80/152
maximă la un cost minim (caz ideal, probabil imposibil derealizat în practică ).
b) Arcul de cerc ce trece prin A este locul geometrical punctelor de coordonate valoric egale cu A ( curb ă de izo- valoare ).
c) Se poate crea un spaţiu euclidian 3-D, prinintroducerea unei axe ortogonale în raport cu planul,corespunzătoare valorii combinate V ( E,C ) şi normalizată astfel încât V (0,0)=0, respectiv V (1,1)=1 (nereprezentat în
fig.9).Să examinăm acum din punct de vedere al eficacităţii decost trei opţiuni alternative A, B şi C utilizând ambelereguli: regula aditiv ă (linia punctată care trece prin A şi B ) şiregula distanţei vectoriale (arcul radial continuu care treceprin A ). Să reamintim de asemeni şi faptul că o coordonată situată în vecinătatea vertex-ului (1,1) are semnificaţia unei valori mai mari. Ordinea de preferinţă pentru cele treialternative va fi:
V (C ) > V (B ) şi V (B ) = V ( A ) (regula aditiv ă )
V ( A ) > V (C ) > V (B ) (regula distanţei)
Se poate observa uşor că rezultatul aplicării regulii aditiveeste greşit, nefiind vorba doar de o simplă distorsiune aordinii corecte A, B, C.
În modelul IVM™ , regula distanţei este utilizată în stadiilesuperioare pentru fiecare criteriu de măsurare, fiindconsiderată o metrică valorică adev ărată, ce respectă realitatea.
80
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 81/152
Problema m ă sur ă rii capitalului intelectual
Capitalul intelectual este deseori reprezentat ca o structură ierarhică asemănătoare celei reprezentate în fig.10(Edvinsson şi Malone, 1997; Roos et al., 1997; Bontis, 1998;1999; 2001; Bontis et al., 1999).
Aşa cum se poate observa în fig.10, valoarea de piaţă (VP)a unei organizaţii poate fi împărţită în două domenii:domeniul financiar (VC- valoarea contabilă ) şi domeniul
intangibil (VI- valoarea intangibilă ), conform ecuaţiei(Edvinsson şi Malone, 1997; Joia, 2000):
VP=VC + VIDomeniul financiar Domeniul intangibil
Valoarea de piata
Valoarea contabila
Capital financiar
Capital monetar Capital fizic
Investitii, Lichidi tati, Actiuni,Debitori, Alte drepturi banesti
Productie in luc ru, Stocuri,Echipamente, Cladiri,
Terenuri
Competente, Atitudini,Imaginatie, Agilitate,
Integritate
Capital organizational
Capital de inovare
Capital de relatiiORGANIZATIA si activitatile ei interne/externe
Valoarea intangibil a
Capitalintelectual
Capital uman Capital structural
Figura nr.10 : Cadrul general de formare a valorii organizaţionale
Ecuaţia de mai sus necesită totuşi câteva comentarii. Fără aintra în detalii de ordin analitic, se poate uşor observa că eaimplică următoarele presupuneri:
- Mărimile VC şi VI sunt comensurabile;
81
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 82/152
- Toate elementele ierarhice de structură sunt distincte şiindependente;
- Toate contribuiile valorice sunt combinate aditiv.
Dacă pentru domeniul financiar aceste presupuneri sunt valabile (în condiţiile în care contribuţiile valorice suntcalculate în expresie bănească ), pentru domeniul intangibilele sunt inaplicabile.
Legat de acest subiect, considerăm utile câteva scurtecomentarii pe care le vom expune mai jos.
În practică, se poate constata o interconectare a capitaluluifizic, uman şi structural (de exemplu, un proces operaţionalde muncă generează flux de lichidităţi (parte a capitaluluifinanciar) prin combinarea unor elemente de capital umanavând ca suport capitalul fizic şi structural). Elementelesituate pe nivelele mai joase ale arborelui valoric vor aduceo serie de contribuţii la formarea elementelor de pe nivelelemai înalte- şi invers. Vorbind în termenii procesului de
măsurare, componentele de capital intelectual nu seprezintă ca distincte şi independente.
Capitalul financiar se exprimă în unităţi monetare, în timpce capitalul intelectual (domeniul intangibilelor) va prezentaun amestec de scale de măsură adecvate pentru măsurareacapitalului uman, respectiv a celui structural. Din acestemotive, valoarea capitalului intelectual trebuie exprimată
într-un spaţiu valoric normalizat. Cu alte cuvinte, capitalulfinanciar şi capitalul intelectual nu sunt imediat comensurabile.
Pe când elementele capitalului financiar au caracter aditiv,combinarea elementelor intangibile ale capitaluluiintelectual trebuie să se conformeze cerinţelor impuse de omăsurare de tip conjunctiv , dacă se doreşte o estimare corectă a valorii acestuia.
82
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 83/152
Aceste dificultăţi survin datorită faptului că în procesul demăsurare a valorii şi de stabilire a structurii capitalului
intelectual, organizaţia este privită din două puncte diferitede vedere şi se folosesc limbaje diferite.
Estimarea capitalului intelectual contribuie la formarea uneiimagini mai profunde asupra diverselor forme de capital şi îndreaptă atenţia managerilor spre cultivarea capitaluluiuman şi relaţional al organizaţiei, f ără de care aceasta nu arputea supravieţui. Pe de altă parte însă, structurilecapitalului intelectual trebuie astfel abordate, încât să poată
dobândi un caracter operaţional- dacă ne referim lascopurile procesului de măsurare- ceea ce presupuneconformitate cu regulile şi cerinţele specifice acestui proces.
În fig.11 este prezentată o diagramă care reuneşte cele treilimbaje valorice: limbajul folosit în măsurarea valorii, celfolosit pentru descrierea capitalului intelectual şi cel utilizatpentru capitalul financiar. Din diagramă rezultă că ele sunt
complementare, însă dacă se doreşte o estimare adecvată a valorii, limbajul de procesului de măsurare trebuie să fiepredominant.
În partea de sus a fig.11 sunt reprezentate cele trei categorii valorice ale domeniului intangibil şi sunt indicate exemplede măsurători ce pot fi utilizate în cadrul fiecărei categorii.Zona centrală este o matrice care ilustrează, în termeni
generali, interacţia dintre capitalul intelectual şi categoriile valorice (se poate observa cu această ocazie asimetria celordouă seturi de categorii valorice). În partea de jos esteredată şi partiţionarea domeniului financiar între cele treicategorii valorice.
Metodele operaţionale de calculare a valorii sunt figurate înafara zonei tabelare a diagramei. Costurile elementelor decapital intelectual (stânga) pot fi sumate şi combinate cu
83
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 84/152
veniturile pentru a produce flux de lichidităţi (partea de josa figurii nr.11). Estimarea valorii afacerii se face în funcţie
de fluxul de lichidităţi, valoarea contabilă şi evaluarea depiaţă. Valoarea contabilă şi valoarea de piaţă sunt aucaracter inerent subiectiv: ele nu pot fi privite ca măsurătoripropriu-zise, deşi în sine reprezintă indicatori utili.
Masuratori intrinseci (V1) Masuratori inst rumentale (V2) Masuratori extrinseci (V3)
Valoare
intangibila
combinata
Model financiar Valorizarea afaceri i
Costuri Impactul cu diversele categorii de capital intel ectual
Valoare
contabila
Venituri Valorizare de piata
Combinare
Echivalenti financiari
Valoare
financiara
combinata
Valoare
intangibila
combinata
Eficienta interna Eficienta li vrarii
produsului: bunuri,
servicii , suport, satisfactie,
beneficii utili zator, relatii
publice
Impact si recunoastere
externa
Figura nr. 11: Rela ţ ia între valoarea organiza ţ ional ă , capitalul intelectual ş im ă sur ă torile financiare
Combinarea rezultatelor măsurate în raport cu cele trei
categorii valorice se efectuează în zona superioară adiagramei, pentru a da valoarea intangibil ă combinat ă . Aceastala rândul ei este combinată cu fluxul de lichidităţi, într-unspaţiu de măsură adecvat, pentru a obţine o indicaţieasupra valorii inclusive a rezultatelor atât financiare cât şi acelor de natură intangibilă în spaţiul valoric (ca în fig.9).
Conform metodologiei IVM™ , acest rezultat poate fiproiectat înapoi în planul ce defineşte zona financiară
84
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 85/152
pentru a obţine informaţia necesară privind componentamonetară a fluxului de lichidităţi determinată de contribuţia
activelor intangibile.
M ă surarea holistic ă a capitalului intelectual
În contextul de faţă, vom folosi termenul de holistic cusensul cumulativ de multiplu-dimensional (incluzând toateperspectivele şi disciplinele dintr-o organizaţie) şi sustenabil .
Aşa cum s-a menţionat mai înainte, există astăzi o nevoiereală şi semnificativ ă de a se g ăsi indicatori independenţipentru capitalul intelectual, care să poată fi apoi folosiţi înscopuri legate de managementul intern şi raportărileexterne ale unei organizaţii.
Un indicator holistic trebuie să îndeplinească cerinţelenecesare pentru a putea servi în scopuri de referinţă
( benchmarking ) organizaţiile de toate tipurile şi dimensiunile.Conceptul de măsurare holistică (Knapp, 1999) este bazatpe faptul că indicatorii ce descriu elementele de capitalintelectual nu sunt aditivi sau sumarizabili liniar, ci trebuie -ca regulă de compunere- înmulţiţi unul cu celălalt. Această cerinţă rezidă în natura interdependentă a proceselor şistructurilor care definesc o organizaţie.
Un aspect al acestei probleme este că modelul holisticabordează fluxurile valorice din perspectiva “verigii slabe”(cea mai slabă performanţă într-un lanţ de creare a valoriidictează ritmul şi performanţa globală a întregului lanţ ).
Modelul de măsurare holistică a capitalului intelectualinclude elemente de măsură inter-relaţionate pentru
85
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 86/152
organizare, structură şi management, ca şi proceseintelectuale, sociale şi de dezvoltare emoţională.
Elementele de m ă sur ă organiza ţ ionale, structurale ş i de managementale capitalului intelectual sunt :
- Leadership-ul holistic orientat spre piaţă şi client;- Dezvoltarea holistică a viziunii, misiunii, rolurilor şi
strategiei;- Controlul holistic al afacerilor şi managementul
resurselor;- Managementul holistic al calităţii şi proceselor;
- Recompensarea şi dezvoltarea holistică apersonalului;
- Asistenţa şi managementul holistic al clientului;- Managementul holistic al furnizorilor şi
partenerilor;- Managementul holistic al produsului şi inov ării;- Managementul holistic al informaţiei, comunicării şi
cunoaşterii;- Managementul holistic al schimbării şi creşterii;- Managementul mediului de afaceri şi al relaţiilor
publice.
Elementele de m ă sur ă intelectuale, sociale ş i emo ţ ionale alecapitalului intelectual sunt:
- Integritatea- Intenţia- Intuiţia- Inspiraţia
Fiecare din aceste elemente de măsură trebuie măsurat şi înregistrat în raport cu anumite criterii specifice (Knapp,1999) iar rezultatul măsurării descrie starea curentă caprocent din capacitatea sau potenţialul maxim, sub formaunui I ndicator E lemental de P erforman ţă ( IEP ), necesar întregii
86
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 87/152
organizaţii în îndeplinirea misiunii sale de a crea valoarepentru stakeholder -i şi acţionariat.
Aceşti IEP constituie baza pentru formarea de indicatorisuperiori agregaţi, descrişi mai jos:
HICI: ( Holistic Intellectual Capital Indicator)- indicatorulholistic de capital intelectual
HDI: ( Holistic Development Indicator)- indicatorulholistic de dezvoltare
HPI: ( Holistic Performance Indicator)- indicatorul holisticde performanţă
HOI: ( Holistic Organisation Indicator)- indicatorul dedezvoltare organizaţională
HII: ( Holistic Intelligence Indicator)- indicatorul holisticde inteligenţă
DI: ( Dynamic Indicator)- indicatorul de dinamică
YI: (Integrit Y Indicator)- indicatorul de integritate
EI: (IntEntion Indicator)- indicatorul de intenţionalitate
UI: (IntUition Indicator)- indicatorul intuiţional
II: ( Inspiration Indicator)- indicatorul inspiraţional
cu relaţiile:
HICI = HPI x HDIHDI = DI x HPI
HPI = HOI x HII
HOI = IEP 1 x IEP2 x ..... x IEPn
HII = YI x EI x UI x II x ..... x XI
87
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 88/152
DI = η= λ x μ ( λ = tg α ; α→ vezi fig. 12 ; μ= tg β ;β→ vezi fig. 13 )
Unde: λ şi μ sunt gradienţii creşterii holisticeorganizaţionale şi intelectuale
(ilustrate sub forma unor exemple în fig.12 şi 13). În relaţiacare defineşte indicatorul HII, s-a lăsat loc şi pentru alteeventuale elemente de măsură de ordin intelectual, socialsau emoţional, marcate generic XI.
Figura nr.12 : Dezvoltarea organizaţională în expresie holistică
Figura nr. 13 : Dezvoltarea inteligenţei organizaţionale în expresieholistică
88
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 89/152
Aceşti doi gradienţi sunt expresia vitezei de schimbare a uneiorganizaţii.
Indicatorul de dinamică ( DI=η ), care este produsul celordoi gradienţi menţionaţi, ar putea fi foarte interesant pentruacţionari, deoarece aceştia sunt
interesaţi nu numai de dividente, ci şi de creştereaorganizaţională obţinută prin valoare adăugată, dacă această creştere este reflectată în majorarea valorii acţiunilor.Deocamdată însă, relaţia dintre indicatorul DI şi valoarea
acţiunilor unei organizaţii are nevoie să fie supusă uneianalize de corelare mai profunde, dat fiind modul complex în care se comportă în timp indicatorii bursieri.
Indicatorii ierarhici explică structura procesului demăsurare şi arată complexitatea relaţiilor ce guvernează procesele organizaţionale, manageriale şi de dezvoltare.Modelul holistic poate varia numărul elementelor demăsurare, în funcţie de structura şi tipul organizaţiei la careeste aplicat, f ără pierderea compatibilităţii indicatorilor denivel superior. Aceasta serveşte atât scopurilor managerialeinterne, cât şi celor de raportare externă.
În vederea raportărilor externe, este în principiurecomandată utilizarea indicatorilor de nivel superior( HICI, HDI, HPI, HOI, HII, DI). Ei sunt suficient deagregaţi pentru a se preveni difuzarea informaţiei interne
(informaţia care are impact asupra poziţiei competitive aorganizaţiei), oferind în acelaşi timp acţionariatuluiinformaţii valoroase despre situaţia companiei (comparabileca importanţă cu declaraţia asupra veniturilor acesteia).
Pentru controlul procesului managerial intern, se pot utilizaşi indicatori de ierarhie mai joasă ( IEP-uri, YI, EI, UI, II ).
89
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 90/152
Revenind asupra indicatorului de dinamică ( DI ), trebuiesubliniat faptul că acesta este unul din cei mai importanţi în
ceea ce priveşte dezvoltarea eficace a capitalului intelectual.El poate explica, de exemplu, de ce organizaţiile mici, darcare se dezvoltă rapid, concurează cu succes companiilemari, la care viteza de schimbare este mai scăzută.
Alte sisteme de m ă surare a capitalului intelectual
Sistemul Skandia Navigator
Sistemul Skandia Navigator , ale cărui baze conceptualeau fost prezentate în cap.2 al acestei lucrări, utilizează pentru măsurarea capitalului intelectual 91 de metrici noi lacare se adaug ă 73 de metrici tradiţionale, adresate celorcinci arii de focalizare identificate în cadrul modeluluiNavigator .
Edvinsson şi Malone (1997) recunosc faptul că o serie deindici pot fi redundanţi sau de importanţă discutabilă, drept
care au procedat la reducerea numărului de metrici,ajungând astfel la cifra totală de 112 (în loc de 164).
În tab.7 sunt prezentate sumar câteva exemple de astfel demetrici.
Tabel nr.7 : Exemple de metrici de măsurare a capitalului intelectual( sistemul Skandia )
Focalizare financiară Venituri/angajat Venituri din clienţi noi/total venituri
Profituri din operaţiuni noiFocalizare pe client Nr.zile de vizite la clienţi
Nr. contacte clienţi/contracte încheiateClienţi câştigaţi/clienţi pierduţi
Focalizare pe proces PC-uri/angajatCapacitate IT Timp de procesare
Focalizare pe reînnoire/dezvoltare
Indice clienţi stisf ăcuţiCheltuieli de instruire/cheltuieli administrative Vârsta medie a brevetelor de invenţie
90
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 91/152
Focalizare umană Nr. manageri cu preg ătire avansată Fluctuaţia anuală de personalIndicele de lidership
Cei 112 indici utilizează numărători directe, sume înexpresie monetară, procentaje şi chiar rezultate ale unoranchete sau sondaje. Autorii modelului încurajeză compararea numărătorilor directe cu alte numărătoridirecte, astfel încât să se poată face exprimări procentuale,sau să se facă transformări în expresie monetară ale variabilelor. În acest fel, numărul tipurilor de rezultate
obţinute din măsurători s-ar putea reduce la 2.Măsurătorile monetare sunt combinate printr-un procedeude ponderare predeterminat, pentru a da o valoare globală ( C ) a capitalului intelectual al organizaţiei.
Procentajele, care pot fi considerate ca măsuri aleincompletitudinii, pot fi combinate pentru a produce uncoeficient ( i ) de eficienţă a capitalului intelectual, care
capturează “viteza, poziţia şi direcţia” organizaţiei.Capitalul intelectual “real” al organizaţiei va fi o funcţiemultiplicativ ă a celor două sume, C şi i :
Capitalul intelectual organizaţional = i x C
Atunci când se “forţează” exprimarea capitalului intelectualal unei organizaţii în termeni monetari, Edvinsson şiMalone recomandă reducerea selectiv ă a numărului de
indicatori, concomitent cu simplificarea numitorilorfracţiilor de tipul “valoare adăugată/angajat” şi excludereadin lista finală de indicatori a celor care conţin mărimiredundante sau intrări ce pot fi reg ăsite în bilanţul contabiltradiţional.
În urma unei astfel de examinări, autorii au ajuns laconcluzia că măsurătorile de capital intelectual necesare
91
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 92/152
raportărilor pentru un an fiscal se pot face folosind doar 21de indicatori.
Edvinsson şi Malone au denumit indicatorul i “detectorulde minciuni” al ecuaţiei capitalului intelectual. În timp ce variabila absolută C subliniază gradul de implicare în viitoral organizaţiei, variabila de eficienţă i readuce acestepretenţii pe terenul performanţei reale, din prezent, aorganizaţiei.
Majoritatea cercetătorilor sunt de acord asupra faptului că
eforturile susţinute depuse la proiectarea şi dezvoltareamodelului Navigator pentru a crea o taxonomie acapitalului intelectual în vederea măsurării activelorintangibile au constituit un puternic imbold şi pentru alţicercetători de a privi dincolo de ipotezele tradiţionale legatede crearea valorii ân organizaţii.
Modelul Skandia impresionează în mod deosebit prinrecunoaşterea rolului important al capitalului de clien ţ i încrearea valorii pentru organizaţie şi prin identificareaschimbărilor majore care au intervenit în relaţiilecompaniilor cu clienţii lor. De asemeni, modelul acoperă oscară larg ă de factori organizaţionali structurali şi de proces,prin focalizarea asupra contribuţiilor aduse de reînnoire şidezvoltare la crearea de valoare organizaţională- o abordarecu totul nouă la vremea respectiv ă.
Lynn (1998) subliniază faptul că în genere modelul Skandianu atribuie valoare monetară capitalului intelectual, ciutilizează măsuri proximale ale acestuia pentru a detectaschimbări în valoarea adăugată asumată de organizaţie.
Roos et al. (1997) au examinat ipotezele care stau la baza atrei din metricile modelului Navigator şi au putut oferiinterpretări alternative plauzibile asupra semnificaţiilor
92
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 93/152
metricilor respective pentru o organizaţie. Ca rezultat alacestei analize, a reieşit concluzia că orice organizaţie
trebuie să:a) ajung ă la un înţeles unic în ceea ce priveşterăspunsul la întrebarea: “Care sunt activele intangibile cuadev ă rat valoroase pentru organiza ţ ie ? ” ;
b) decidă care dintre ipotezele privind capitalul săuintelectual este cea mai validă;
c) identifice metrica adecvată.
Mai mult, date fiind cerinţele de a crea standarde unice
pentru metrici, Roos et.al au exprimat părerea că apariţiaunor standarde generice pentru măsurarea capitaluluiintelectual între companii sau sau ramuri industriale mai arede aşteptat. În fine, autorii sus-citaţi au atras atenţia că dinmoment ce metodologia Skandia adoptă pentru măsurareaactivelor intangibile un demers similar celui folosit la întocmirea unui bilanţ contabil, ea poate oferi doar “poze”ale capitalului intelectual, f ăcute la diverse momente întimp, f ără însă a reprezenta fluxurile dinamice dintr-oorganizaţie.
Huseman şi Goodman (1999) remarcă faptul că includerea în modelul Skandia a unor variabile de capitalstructural de tipul “PC-uri/angajat” etc., ca purtătoare deinformaţie valorică, este criticabilă deoarece pleacă de lapresupunerea că angajatul care se prezintă la serviciu şi se
aşează în faţa computerului sfârşeşte prin a investicunoaştere în acel computer, cunoaştere care este apoitransformată prin translaţie în avantaj competitiv alcompaniei. Acest lucru nu se întâmplă, bineînţeles, în modautomat.
93
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 94/152
Sistemul IC- I NDEX
Sistemul IC-Index este un exemplu de practici “de
generaţia a doua” care încearcă să consolideze toţiindicatorii individuali într-un singur indice şi să corelezeschimbările în capitalul intelectual cu schimbările înregistrate pe piaţă (Roos et al., 1997).
Conform autorilor, practicile de generaţia a doua caută încă să îmbunătăţească vizualizarea proceselor creatoare de valoare ale organizaţiei astfel încât ele să poată fimanageriate în deplină cunoştinţă de cauză, însă modul deabordare este unul de tip holistic, spre deosebire depracticile “de primă generaţie”, care dau informaţii numaiasupra componentelor singularizate ale capitaluluiintelectual.
Noţiunea unui singur indicator pentru capitalul intelectual afost propusă pentru prima dată de Goran Roos şi colegiisăi de la firma Intellectual Capital Services Ltd. şi a fost utilizată
pentru prima oară de firma Skandia în suplimentul laraportul său pe anul 1997, supliment dedicat capitaluluiintelectual. De la adoptarea sa de către firma Skandia,logica unui sigur indicator pentru capitalul intelectual a fost îmbrăţişată şi implementată de mulţi alţi practicieni. După Roos et al., modelul IC-Index prezintă câteva trăsăturidistincte:
este o măsură de tip idiosincratic (exclusiv) focalizează asupra monitorizării dinamicii
capitalului intelectual poate lua în considerare performanţele din
perioadele precedente contribuie la formarea unei imagini despre
organizaţie alta decât cea externă obişnuită, bazată peexaminarea activelor fizice
94
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 95/152
furnizează un indice auto-corectiv, în sensul că dacă indicele de capital intelectual nu reflectă schimbările în
valoarea de piaţă a companiei, atunci alegerea formelor decapital, ponderilor şi/sau a indicatorilor este semnalată cadefectuoasă.
Modelul IC-Index are specificitate de context, deoarecepermite plasarea unei frontiere în jurul măsurării capitaluluiintelectual. În timp ce conceptul de capital intelectual poateinclude toate resursele intangibile şi fluxurile lor (adică aoricărui factor ce contribuie la procesul generator de valoare şi care nu-şi are sorgintea în activele fizice saubăneşti ale companiei), Bontis et al. (1999) sprijină restricţionarea definiţiei conceptuale utilizate pentru creareaindicatorului unic de capital intelectual la acele procese cucaracter intangibil care se află sub un anumit control alcompaniei înseşi.
Roos et al. (1997) propun ca măsurarea specifică a formelor
de capital intelectual, ponderile şi indicatorii să se decidă pebaza cunoştinţelor despre strategia companiei,caracteristicile tipului de afacere pe care aceasta îl practică şi operaţiile pe care le desf ăşoară zilnic.
Bontis şi colab. sunt de părere că odată ce o companie şi-aformat o idee clară despre identitatea şi strategia ei, ea artrebui să folosească obiectivele sale pe termen lung pentru
a identifica două seturi de variabile: un set cuprinzândlanţul de creare a valorii (adică acele categorii de capitalintelectual care determină cu adev ărat crearea de valoare lanivelul companiei) şi celălalt care să joace rolul demăsurător de performanţă. Acest al doilea set este compusdin factori-cheie de succes (care pot descrie mai mult de ocompanie) şi indicatori care să reflecte mai strânscaracteristicile companiei. Informaţiile captate în cele două
95
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 96/152
seturi urmează a fi reunite într-un singur sistem demăsurare a capitalului intelectual.
Un indice unic de capital intelectual este în mare măsură context- specific şi prin urmare limitat în universalitatea sa.Datorită diferenţelor inerente care apar atunci când se puneproblema definiţiilor, priorităţilor strategice sau alegeriiindicatorilor, comparaţiile între companii sau cele vizândmai multe stări în timp ale aceleiaşi companii, f ăcute pebaza valorilor absolute ale unui indice unic de capitalintelectual, pot deveni complet lipsite de sens.
Valoarea unui astfel de indicator continuă să rezide înmăsurarea schimbărilor suferite de “stocul” de capitalintelectual al unei organizaţii, adică a fluxului acestuia.
Această perspectiv ă dinamică, bazată pe măsurarea fluxului,constituie o sursă puternică de informaţii pentrucercetători, deoarece pot examina companiile în calitatealor de sisteme organizaţionale bazate pe înv ăţare, care încearcă să-şi minimizeze greşelile de aliniere a fluxului decapital.
Bontis et al. sugerează că schimbările constatate în valorileindicelui unic reflectă schimbări în elementele de capitalintelectual care-i stau la bază, iar acestea la rândul lorsemnalează schimbări ale factorilor ce determină potenţialul de a obţine câştiguri în viitor.
Sistemul INTANGIBLE ASSET MONITOR (IAM)
Karl- Erik Sveiby (1997) şi-a manifestat încă de la începutcredinţa că dificultăţile legate de măsurarea activelorintangibile pot fi depăşite, prezicând apariţia unui model alintangibilelor care să fie tot atât de bine înţeles ca şi valoarea contabilă a unei organizaţii (definită ca sumaactivelor tangibile minus suma debitelor vizibile). Sveiby
96
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 97/152
afirmă că drumul spre un astfel de sistem este deschis deexistenţa unui cadru conceptual coerent, însă pentru
aceasta trebuie să se renunţe la aproximarea prin bani aefortului uman. Un sistem contabil vechi de peste 500 deani trebuie să facă loc unui sistem format din fluxuri non-financiare de cunoaştere şi active intangibile, bazat pe noireprezentări proximale.
Aşa cum am menţionat mai înainte (cap.2), Sveiby propuneun cadru conceptual bazat pe trei categorii de activeintangibile: structura extern ă (brand-uri, relaţiile cu furnizoriişi clienţii); structura intern ă (organizarea, managementul,structura legală, documentaţia de proceduri, atitudinile,structura de cercetare-dezvoltare, software-ul) şi competen ţ eleindividuale (educaţie, experienţă ).
În timp ce structura internă sau “eficienţa operaţională” aunei organizaţii este- istoric vorbind- parte a majorităţiisistemelor tradiţionale de măsurare contabilă, celelalte
două categorii de active intangibile nu sunt .Sveiby crede că problema utilizării de măsuri pentru celedouă categorii de active este determinată nu de faptul că măsurile respective ar fi greu de proiectat, ci de acela că ieşirile lor sunt greu de interpretat deoarece sunt legate deschimbări ale performanţei în afaceri.
Ca prim pas, Sveiby recomandă înlocuirea cadrului contabil
tradiţional cu un cadru nou, care să conţină perspectiva asupracunoa ş tererii.
În acest nou cadru, atât măsurătorile non-financiare (asupraactivelor intangibile), cât şi cele financiare (asupraproprietăţii vizibile a organizaţiei) pot fi conjugate pentru afurniza indicaţii complete asupra succesului financiar şi a valorii create pentru acţionari (tab.8).
97
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 98/152
Tabel nr.8 : Vizualizarea activelor intangibile Active intangibile
(prima de preţ a acţiunilor) Valoare vizibilă (valoarea
contabilă ) Active tangibileminus suma vizibilă adatoriilor
Structura externă Brand-uri, relaţiicu furnizorii şiclienţii
Structura internă Competenţaindividuală (management,structura legală,manuale, sisteme,cercetare/dezvoltare, software
Educaţie,experienţă
După Sveiby, scopul măsurării celor trei categorii de capitalintelectual menţionate mai sus este acela de a asigura obază pentru controlul managerial. Pentru aceasta, primul
pas preliminar este de a identifica cine va fi interesat derezultatele măsurătorilor.
Într-o prezentare extern ă , o companie are nevoie să se înf ăţişeze într-o manieră cât mai exactă posibil în faţastakeholder - ilor, clienţilor, creditorilor şi acţionarilor, astfel încât aceşti actori externi să poată evalua calitateamanagementului său precum şi probabilitatea ca acea
companie să reprezinte un furnizor fiabil sau un creditor pecare se poate pune bază.
Actorii externi sunt de obicei interesaţi de poziţiacompaniei faţă de schimbări şi fluxuri, dat fiind că raportările contabile externe sunt furnizate la intervalerelativ mari de timp. Ei au de asemenea nevoie să facă oestimare a riscului. În fine, forma de prezentare esteimportantă şi pentru faptul că actorii externi sunt mai puţinfamiliarizaţi cu modul propriu-zis de funcţionare al afacerii.
În consecinţă, Sveiby recomandă ca informaţia managerială legată de activele intangibile, furnizată părţii externe, să includă indicatori-cheie şi explicaţii textuale adiacenteacestora, ştiut fiind că nu se poate compila un întreg bilanţ care să exprime fiecare activ intangibil în termeni monetari.
98
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 99/152
M ă surarea intern ă , pe de altă parte, se efectuează înbeneficiul managementului companiei, care are nevoie să
ştie cât mai mult posibil despre organizaţie, astfel încât să-ipoată monitoriza progresul şi lua măsurile corectivenecesare atunci când este cazul.
Dacă se ţine cont de caracteristicile mediului de afaceriactual, se poate afirma că informaţia managerială ar trebuisă pună accentul pe fluxuri, tendinţe, schimbare şi cifrelede control. Din acest punct de vedere, Sveiby crede că managerii sunt mai probabil preocupaţi de viteza cu care
sunt măsurate activele intangibile, decât de acurateţea însine a măsurătorilor. Trecând peste această recunoaştere ascurtării ciclului afacerilor, este interesant faptul că Sveibyrecomandă totuşi ca măsurarea activelor intangibile să sefacă în cel puţin trei cicluri repetate, pentru a se asigurarobusteţea necesară a rezltatelor, iar procesul în sine demăsurare să fie reiterat anual.
În modelul său conceptual, Sveiby identifică trei indicatoride măsură, valabili pentru fiecare din cele trei categorii deactive intangibile: cre ş terea ş i reînnoirea (adică schimbareaorganizaţională ), eficien ţ a şi stabilitatea. El recomandă managerilor să selecteze una sau două variabile caredetermină fiecare indicator, similare cu cele menţionate încontinuare.
In esenţă, INTANGIBLE ASSETS MONITOR este“un format de prezentare care afi ş eaz ă într-o manier ă simpl ă unnum ă r de indicatori relevan ţ i ” (Sveiby, 1997).
Alegerea indicatorilor depinde de strategia companiei, darar trebui în principiu să includă doar câţiva indicatori demăsurare pentru fiecare activ intangibil, selecţionaţi pecriterii de relevanţă şi completitudine.
99
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 100/152
Metodologia IAM poate fi inclusă ca atare în sistemulinformaţional de management al organizaţiei.
Cel de-al doilea pas în proiectarea unui sistem de măsurarepentru activele intangibile este acela de a clasa toategrupurile de angajaţi în una din cele două categorii ( v. cap.2 ) : profesioni ş ti şi personal de suport.
Profesioniştii sunt cei care planifică, produc, procesează,prezintă produsul clientului sau dau soluţii în leg ătură cuacesta, fiind consideraţi ca implicaţi direct în lucrul cu
clientul. Toţi ceilalţi angajaţi al căror rol este de a menţineşi dezvolta structura internă (mai degrabă decât ceaexternă )- pe scurt cei ce lucrează în administraţie,contabilitate, personalul de recepţie etc.- sunt clasificaţi caaparţinând structurii interne a organizaţiei şi fac obiectulmăsurătorilor de capital intelectual destinate acesteicategorii.
Acolo unde angajaţii ândeplinesc o varietate de sarcini,timpul de lucru afectat pentru clienţi este cotat caaparţinând zonei profesioniste şi măsurat ca atare, restul fiindreportat la structura internă. Luat în sine, timpul este o variabilă importantă ce trebuie avută întotdeauna în vedereatunci când este vorba de organizaţii bazate pe cunoaştere.
Experţii externi şi furnizorii, deşi au o contribuţie esenţială la realizarea produselor multor companii, nu sunt clasaţi în
modelul lui Sveiby ca angajaţi ( profesioni ş ti ), ci sunt luaţi înconsiderare ca şi componenţi ai structurii externe , undefigurază ca elemente importante ale reţelei externe pe careo companie bazată pe cunoaştere şi-o construieşte casuport pentru procesul de conversie a cunoaşterii. Într-adev ăr, acolo unde contractorii independenţi sunt atât deimportanţi pentru o organizaţie încât aceasta capătă pur şisimplu un caracter virtual, “…devine imposibil de stabilit unde
100
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 101/152
se sfâr ş e ş te competen ţ a organiza ţ iei ş i unde începe cea a furnizorilors ă i ” (Sveiby, 1997).
Sveiby dă o listă de indici specifici pentru fiecare din ceitrei indicatori principali (creştere şi reînnoire, eficienţă şistabilitate) de măsurare a activelor intangibile ale uneiorganizaţii bazate pe cunoaştere.
În grupa indicilor destinaţi pentru măsurarea activelorintangibile aparţinând zonei competen ţ elor profesionale pot fi număraţi următorii:
• cre ş tere/reînnoire : vechimea în profesie; nivelul deeducaţie; costurile de instruire şi educare; gradele/titluriledeţinute de personalul de conducere; rata de fluctuaţie apersonalului; contribuţia clienţilor la competenţaorganizaţională.
• eficien ţă : proporţia de profesionişti în companie;efectul de potenţare al profesioniştilor; valoarea
adăugată/profesionist.• stabilitate : vârsta medie; vechimea în organizaţie;
poziţia salarială relativ ă; rata medie de fluctuaţie aprofesioniştilor.
Pentru structura intern ă se iau în considerare următoriiindici:
• cre ş tere/reînnoire : investiţiile în structura internă;investiţiile în sisteme de procesare a informaţiei; contribuţiaclienţilor la structura internă.
• eficien ţă : proporţia de personal-suport; vânzări/persoană de suport; măsurători asupra valorilor şiatitudinilor angajaţilor.
101
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 102/152
• stabilitate : vârsta organizaţiei; rata de fluctuaţie apersonalului-suport; proporţia de debutanţi.
În fine, pentru structura extern ă se recomandă următoriiindici:
• cre ş tere/reînnoire : profitabilitatea/client; indicele decreştere organică.
• eficien ţă : indicele de vânzări/client.
• stabilitate : clienţi satisf ăcuţi; indicele de câştig/pierdere;
proporţia clienţilor importanţi; structura de vârstă aclientelei; fracţiunea de clienţi fideli; frecvenţa de repetiţie acomenzilor.
Ca urmare a experienţei căpătate în practica măsurăriicapitalului intelectual, Sveiby a pus la punct un modul deinstruire a personalului cu funcţii de conducere, denumit TANGO Simulation, prin care managerii de pe nivelele
înalte ale organizaţiei sunt ajutaţi să înţeleag ă şi să rezolveproblemele legate de identificarea, măsurarea şi raportareacapitalului intelectual, folosind tehnici similare celordezvoltate în modelul IAM (Bontis şi Girardi, 2000).
Modelul TECHNOLOGY BROKER
Brooking (1996) aduce o contribuţie practică la tehnicile de
măsurare a capitalului intelectual, oferind trei modele demăsurare menite să ajute la calcularea valorii monetare aacestuia, aşa cum este el identificat în cadrul modelului deaudit denumit Technology Broker.
Brooking defineşte capitalul intelectual ca fiind ocombinaţie complexă a patru componente: activele de pia ţă ,
102
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 103/152
activele centrate uman , activele de proprietate intelectual ă şi activele deinfrastructur ă .
Activele de piaţă reflectă potenţialul pe care-l areorganizaţia datorită unor intangibile legate de piaţă, cum arfi brand-uri, clienţi, afaceri repetitive, portofoliul decomenzi încă neonorate, canale de distribuţie, contracte şi înţelegeri speciale (de ex. licenţele şi francizele).
Activele centrate uman sunt expertiza colectiv ă,capabilităţile creative şi de rezolvare a problemelor,
leadership-ul, abilităţile antreprenoriale şi manageriale întruchipate de angajaţii companiei.
Activele de proprietate intelectuală conţin mecanismullegal de protecţie a multora din activele corporative şi deinfrastructură, cum ar fi know-how, secrete comerciale,copyright, patente şi drepturi asupra unor design-uriindustriale, mărci comerciale şi de servicii.
În fine, activele de infrastructură reprezintă aceletehnologii, metodologii şi procese de care organizaţia arenevoie pentru a funcţiona, inclusiv cultura corporativ ă,metodologiile de estimare a riscului, metodele demanagement al vânzărilor, structura financiară, bazele dedate şi informaţia de piaţă, precum şi sistemele decomunicare.
Metodologia Technology Broker iniţiază procesul dediagnoză a capitalului intelectual solicitând organizaţiei să răspundă la un număr de 20 de întrebări, ale cărorrăspunsuri formează împreună indicatorul de capitalintelectual. Un număr scăzut de răspunsuri afirmativesugerează că organizaţia are o nevoie reală de a-şi focalizaeforturile asupra întăririi capitalului său intelectual. Cinci
103
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 104/152
exemple de astfel de întrebări structurate sunt redate maijos:
În companie fiecare angajat î ş i cunoa ş te sarcinile ş i ş tie cum s ă contribuie la îndeplinirea obiectivelor acesteia (DA/NU)
În companie se practic ă evaluarea eficacit ăţ ii investi ţ iilor încercetare-dezvoltare (DA/NU)
Angaja ţ ii companiei cunosc valoarea brand-urilor de ţ inute deaceasta (DA/NU)
În companie exist ă un mecanism de captare a sugestiilor f ă cute deangaja ţ i (DA/NU)
Procesul de inovare este în ţ eles la nivelul întregii companii ş i to ţ iangaja ţ ii sunt încuraja ţ i s ă participe la el (DA/NU).
Fiecare componentă a modelului descris de Brooking esteapoi analizată prin intermediul unor chestionare specificede audit ce conţin întrebări vizând acele variabile despre
care se consideră că sunt relevante pentru categoria deactive intangibile aflată în cauză. De exemplu, pentru aidentifica valoarea “ascunsă” datorată intangibilelor legatede piaţă, modelul Brooking dispune de următorul număr de întrebări de audit: 15 legate de brand-uri; 14 legate declienţi; 7 legate de numele companiei; 5 legate deportofoliul de comenzi neonorate; 6 legate de colaborare.
Activele legate de proprietatea intelectuală sunt identificateprin: 9 întrebări de audit relative la patente; 6 relative lacopyright; 3 referitoare la design-uri şi 4 relative la secretelecomerciale.
Activele centrate uman sunt identificate prin: 5 întrebări deaudit relative la educaţia angajaţilor; 5 relative la chestiunilede ordin vocaţional; 12 relative la cunoaşterea legată depracticarea profesiunii; 8 relative la estimările ocupaţionale;
104
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 105/152
8 relative la competenţa la locul de muncă; 10 relative la înv ăţarea corporativ ă; 3 întrebări relative la managementul
activelor centrate uman. Activele de infrastructură sunt evaluate prin: 6 întrebări deaudit referitoare la filosofia de management; 4 referitoare lacultura corporativ ă; 31 referitoare la colaborarea bazată pecultură corporativ ă; 7 referitoare la sistemele de tehnologieinformaţională; 6 referitoare la bazele de date; 4 referitoarela managementul IT.
În total, sistemul Technology Broker cuprinde un numărde 178 întrebări de audit. În cele ce urmează vomexemplifica un număr de 20 astfel de întrebări de audit:
Care sunt costurile anuale de protejare a acestui brand ?
Care este poten ţ ialul de afaceri repetate cu clien ţ ii ?
Ce semnifica ţ ie are numele companiei pentru investitori ş i comunitatea financiar ă ?
Care este înc ă rcarea optim ă cu comenzi a companiei ?
Cum identific ă ş i urm ă re ş te compania oportunit ăţ ile de colaborare cu partenerii ?
În ce m ă sur ă sunt exploatate optimal patentele de ţ inute de companie ?
Ce copyright-uri de valoare de ţ ine compania ?
Ar putea un drept asupra unui design crea un avantaj competi ţ ional
pentru companie ? Unde pă streaz ă compania în ţ elegerile comerciale secrete ?
Asigur ă compania pentru angaja ţ i sfaturi sau consiliere în problemeeduca ţ ionale ?
Cum afl ă un angajat c ă este momentul de a înv ăţ a noi deprinderivoca ţ ionale ?
105
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 106/152
Care este tipul special de cunoa ş tere de care depinde operabilitateacompaniei ?
Cum este folosit ă la nivelul companiei informa ţ ia provenit ă din testelede personalitate ?
Cum sunt planificate pentru viitor competen ţ ele profesionale ?
Care este “timpul mediu de via ţă ” al cunoş tin ţ elor specifice încompanie?
Reprezint ă filosofia de management un activ sau un pasiv ?
Are cultura organiza ţ ional ă un rol favorizant în atingerea obiectivelor planificate ?
Cât este raportul angaja ţ i/PC-uri în cadrul companiei ?
Pot fi interogate bazele de date pentru a satisface nevoile utilizatorilor ?
Cum sunt folosite e-mailul, Internet-ul ş i www în companie ?
Brooking sugerează ideea că valoarea pe care o organizaţieo atribuie capitalului său intelectual depinde în întregime de
obiectivele acesteia şi de starea pieţii. Ca atare, oriceevaluare de capital intelectual are specificitateorganizaţională şi este limitată în timp (Lynn, 1998).
Odată ce o organizaţie îşi completează auditul conformmetodologiei Technology Broker, Brooking pune ladispoziţie trei metode de a calcula în expresie monetară valoarea capitalului intelectual astfel identificat, şi anume:
Metoda costurilor – bazată pe estimarea costului de înlocuire al activului în cauză;
Metoda pie ţ ei – care utilizează echivalenţi de piaţă pentru valoarea activelor;
Metoda venitului – în care se estimează capabilitateade a genera venit a activelor (valoarea prezentă netă a
106
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 107/152
beneficiilor aduse de acestea, în expresie monetară convenţională ).
Abordarea adoptată în modelul Technology Broker a întrunit aprecieri laudative, deoarece oferă organizaţiilor uninstrumentar cu ajutorul căruia acestea pot atribui valoarefinanciară capitalului lor intelectual. După Lynn (1998),metodologia de audit conţinută de acest model reprezintă ea însăşi un activ intelectual pentru organizaţii.
Principalul punct slab al modelului este acela că trebuie
f ăcut un salt considerabil pentru a trece de la rezultatelecalitative ale chestionarului de audit la valoarea în expresiemonetară a acestor active intangibile. De exemplu,utilizarea costului de înlocuire implică faptul că o cifră decost reprezintă actualmente o valoare şi că, în pofida roluluiunic pe care-l joacă în crearea avantajului competiţional, sepoate determina o valoare de “înlocuire” pentru astfel deactive intangibile cum ar fi sistemele de management sau
brand-urile.Pe de altă parte, o evaluare bazată pe piaţă suferă prin lipsaunor preţuri fundamentate pentru multe din elementele cecompun capitalul intelectual. În sfârşit, metoda veniturilorlasă loc pentru unele estimări subiective şi incertitudini,inerente în modelul de calcul al fluxului de lichidităţi.
Aspectul cantitativ al chestionarului de audit poate fi
îmbunătăţit prin înlocuirea răspunsurilor de tip DA/NUcu răspunsuri în care repondentul atribuie note pe oanumită scală (scala tip Likert).
Au fost constatate multe similarităţi între întrebările deaudit ale metodologiei Technology Broker, subiectiveprin natura lor, şi măsurile practicate în modelul SkandiaNavigator, care au o bază obiectiv ă.
107
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 108/152
Agenda de cercetare în domeniu
Cercetările timpurii asupra capitalului intelectual au fostfocalizate în principal asupra definiţiilor şi clasificării.
Interesant de subliniat este faptul că multe modele demăsurare a capitalului intelectual au construcţii şi măsurisimilare, care diferă uneori doar prin denumirea atribuită.De exemplu, capitalul uman (Skandia Navigator) este întâlnitşi sub denumirea de active centrate uman (Technology Broker)
sau competen ţ e individuale (Intangible Asset Monitor). Această etichetare diferită a unor conceptualizări similare poate fiinterpretată ca având în acelaşi timp un impact pozitiv, darşi negativ, asupra domeniului de cercetare reprezentat decapitalul intelectual.
Privind lucrurile din punct de vedere pozitiv, ea reflectă preocuparea cercetătorilor de a îngusta cadrul de
investigare şi a focaliza atenţia asupra conceptelorimportante care-şi păstrează consistenţa atunci când setrece de la o perspectiv ă la alta.
Totuşi, deoarece acest domeniu se află încă într-un stadiuembrionar, puţini sunt cei dispuşi să renunţe la proprianomenclatură şi taxonomie, pentru a construi folosind“cărămizi” produse de alţii.
Este posibil să asistăm la o îmbunătăţire de situaţie, pemăsură ce domeniul se va dezvolta şi dorinţa de a aveamăsuri mai valide şi mai generalizabile va prevala. Ca înorice alt domeniu de cercetare, probabilitatea de apariţie, într-un fel sau altul, a unor demersuri unificatoare estepractic egală cu unitatea.
108
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 109/152
Pentru dezvoltarea în viitorul apropiat a domeniului, esteimportant să se realizeze un transfer reciproc de cunoaştere
între grupurile de cercetători implicate, în vederea realizăriiunui acord comun asupra terminologiei, cel puţin în ceea cepriveşte definiţiile şi conceptele de bază.
Trebuie să menţionăm că scurta prezentare pe care amf ăcut-o în paginile de faţă este departe de a fi exhaustiv ă.Există numeroase alte modele de măsurare a capitaluluiintelectual, publicate în literatura de specialitate sauprezentate la diverse manifestări ştiinţifice, care nu au fost
menţionate aici. În plus, există zeci de modele adaptatepentru a servi interesele unei singure organizaţii (de obicei,chiar cea care le-a proiectat). Printre modelele care nu aufost prezentate, dar care merită totuşi atenţia celorinteresaţi de acest subiect, se numără cele cunoscute subdenumirile Knowcorp Audit (Standfield, 1999), Q Ratio(Tobin) sau Balanced Score Card (Kaplan şi Norton,1992).
Una din căile de impulsionare a progreselor în domeniueste cea de a se mări volumul de cercetare empirică sistematică. Este necesar a se trece de la măsurătorileperceptuale efectuate în cazuri izolate la studii pe scară larg ă folosind procedee de măsură de natură obiectiv ă. Această sarcină pare la prima vedere descurajantă, datefiind costurile şi eforturile pe care le presupune, dar
beneficiile potenţiale vizează o arie foarte larg ă dediscipline manageriale, cum ar fi contabilitatea, resurseleumane, finanţele, instruirea, dezvoltarea şi strategia - pentrua menţiona doar câteva dintre ele.
O astfel de viziune la scară mare asupra capitaluluiinelectual necesită stabilirea unor obiective realiste. Din
109
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 110/152
păcate, măsurarea obiectiv ă a activelor intangibilă rămâne încă o activitate dificil de îndeplinit.
Un studiu efectuat de Covin şi Stivers (1999) pe 253 decompanii listate în clasamentele de performanţă U.S.Fortune 500 şi Canadian Post 300 asupra utilizării de cătreacestea a măsurătorilor non-financiare a dat următoarelerezultate: deşi 63% din repondenţi erau de părere că măsurarea inov ării este importantă, numai 14% o şipracticau şi doar 10% aplicau rezultatele măsurătorilor înscopul dezvoltării unei strategii. Autorii studiului au
argumentat pe această bază existenţa unui decalaj întrenivelul cercetărilor în domeniul capitalului intelectual şipractica managerială curentă. O serie de alte sudii ulterioareau putut însă evidenţia tendinţa constantă de reducere aacestui decalaj.
Îmbucurător este şi faptul că ceea ce la început era un micclub de practicieni a evoluat pentru a deveni o comunitate
de practică numărând mii de organizaţii răspândite pe întregul glob, care dezvoltă şi experimentează noi tehnicide măsurare a capitalului intelectual (Brennan şi Connell,2000).
Date fiind provocările pe care le reprezintă: a) încercareade a măsura un construct intangibil; b) susţinereaeforturilor de a conceptualiza domeniul capitalului
intelectual; c) stabilirea de relaţii bidirecţionale tip cauză-efect şi d) menţinerea încrederii în utilizarea variabilelorproximale, nu ar trebui să constituie o surpriză faptul că sistemele de management al activelor intelectuale dindiverse companii conţin indicatori neconexaţi sau curelevanţă nedovedită.
Roos et al. notează de asemeni faptul că organizaţiile, încăutările lor legate de o reprezentare proximală a capitalului
110
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 111/152
intelectual, au tendinţa de a întocmi liste apreciabile deindicatori multipli. În mod tipic, acestor indicatori li se
atribuie ponderi egale. Sumarea acestor demersuri poateavea ca rezultat un sistem de măsurare complex şi dificil demanevrat, ce poate conţine metrici invalide. În plus, aceştiindicatori sunt probabil exprimaţi în unităţi calitative şicantitative, destinate să măsoare un număr oricât de marede elemente diverse implicate în funcţionarea organizaţiei,pornind de la angajatul individual până la relaţiile la nivelmacro din organizaţie, precum şi relaţii cu caracter linear şi
nelinear.Pentru a complica şi mai mult lucrurile, procesul demăsurare a capitalului intelectual poate viza capturarea nunumai a formelor individuale de resurse intangibile- prinutilizarea unui demers de tip contabil- ci şi a schimbăriloracestor stocuri de capital (adică a fluxurilor sautransformărilor capitalului intelectual în capital financiar şi vice-versa) (Roos et al., 1997).
Un alt obiectiv realist pentru cercetătorii din domeniulcapitalului intelectual este de a orienta cercetareainternaţională astfel încât aceasta să fie eliberată deprejudecăţile prezente în lumea anglofonă şi care au marcat începuturile acestor preocupări. Ţelul cercetăriiinternaţionale ar trebui să fie acela de a demonstra că relaţiadintre performanţă şi capitalul intelectual poate fi
generalizată şi aplicată în cazul altor ţări şi industrii. Apariţia Internet-ului furnizează ample oportunităţi pentrucomercializarea capitalului intelectual pe o piaţă virtuală.Site-ul Knexa.com a fost în acest sens primul care a organizatlicitaţii şi tranzacţii având ca obiect cunoaşterea, dezvoltândtotodată şi o platformă de tip bursier destinată capitaluluiintelectual.
111
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 112/152
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 113/152
4Capitolul
Strategiile bazate pecunoaştere
rgacedin
nizaţiile economice de astăzi încep din ce înmai mult să perceapă cunoaşterea ca fiind unacele mai preţioase resurse strategice aflate la
dispoziţia lor; abilitatea de a mobiliza această cunoaştere într-un context aplicativ, pentru rezolvarea unor problemespecifice sau identificarea şi exploatarea unor oportunităţireprezintă o capabilitate organizaţională majoră.
OCompaniile îşi dau seama că pentru a rămâne competitive,ele trebuie să-şi gestioneze în mod explicit resursele şicapabilităţile lor intelectuale. În acest scop, multeorganizaţii au iniţiat o serie întreag ă de proiecte şiprograme de management al cunoaşterii. Zona primară defocalizare a acestor eforturi a fost aceea a dezvoltării de noiaplicaţii IT ca sisteme- suport pentru capturarea, stocarea,extragerea şi distribuţia în formă digitală a cunoaşterii
113
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 114/152
organizaţionale documentate explicit (Davenport şi Prusak,1998).
Pe de altă parte, un număr mai redus de organizaţii şi-au însuşit ideea că cea mai valoroasă cunoaştere este cea de tiptacit, care se află în capetele oamenilor şi poate fidezvoltată şi partajată prin interacţiune interpersonală şirelaţii sociale. Pentru a-şi construi capitalul intelectual,aceste organizaţii se folosesc de “capitalul social” creat deinteracţia repetitiv ă a indivizilor în decursul timpului(Nahapiet şi Ghoshal, 1998).
Iniţiativele tehnice şi organizaţionale, atunci când suntaliniate şi integrate, pot furniza o infrastructură suportcuprinzătoare pentru procesele de management alcunoaşterii. Dar deşi o infrastructură adecvată poate creşteabilitatea unei organizaţii de a crea şi exploata cunoaşterea,ea nu poate garanta faptul că organizaţia face cea mai bună investiţie relativ la resursele sale sau că gestionează
cunoaşterea potrivită în maniera cea mai eficace. Problemacare se pune poate fi formulată în felul următor: “ Cumtrebuie să determine o organizaţie care eforturi suntadecvate sau ce cunoaştere trebuie gestionată şidezvoltată?“
Zack (1999) este de părere că cel mai bun demers în vederea obţinerii răspunsului la întrebarea de mai sus este
plasarea problemei în contextul strategiei organizaţiei.Contextul strategic al organizaţiei poate ajuta laidentificarea acelor iniţiative de management al cunoaşteriicare sprijină misiunea sau obiectivele, întăresc poziţiacompetiţională şi duc la crearea de valoare pentru acţionari.Din punct de vedere intuitiv, suntem tentaţi să admitem că organizaţia care ştie mai mult despre clienţii săi, despreprodusele, tehnologiile, pieţele şi leg ăturile care se stabilesc
114
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 115/152
între aceşti factori va fi şi cea cu performanţa cea mai bună. Totuşi, deşi s-a vorbit şi se vorbeşte mult despre leg ătura
care trebuie să existe între managementul cunoaşterii şistrategia de afaceri a organizaţiei, în practică această leg ătură este de multe ori ignorată.
Mulţi factori de decizie depun eforturi susţinute pentru aarticula relaţia dintre resursele intelectuale şi capabilităţilede care dispune organizaţia lor şi strategia competitiv ă aacesteia. Ei fac aceasta în absenţa unor modele strategicebine definite, care să-i ajute să facă leg ătura necesară şi
corectă între procesele, tehnologiile şi formeleorganizaţionale conduse de cunoaştere şi strategia deafaceri; în plus, mai există şi o nesiguranţă în ceea cepriveşte modul în care trebuie tradus obiectivul general dea face organizaţia mai “inteligentă” pentru a-l transforma într-o secvenţă de acţiune strategică.
Toate aceste dificultăţi de corelare evidenţiază destul de
clar nevoia unui model pragmatic (dar în acelaşi timpfundamentat teoretic) de strategie bazat ă bazat ă pe cunoa ş tere.
Cea mai cunoscută metodă de abordare atunci când se încearcă definirea unei strategii este cea bazată pe analizatip SWOT ( Strenghts, Weaknesses, O pportunities, Threats ); ea adominat atât practicile cât şi cercetarea în domeniu timp depeste 30 de ani.
Efectuarea unei analize de tip SWOT presupune descriereaşi analizarea capabilităţilor interne ale organizaţiei- puncteletari şi punctele slabe- în raport cu oportunităţile şiameninţările din mediul competitiv extern. Ca urmare aacestei analize, se fac recomandări de a iniţia măsuristrategice pentru a păstra sau susţine punctele tari, de acompensa punctele slabe, de a dezvolta mijloace de
115
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 116/152
prevedere şi reducere a ameninţărilor şi de a exploata înmod eficace oportunităţile.
Folosind o exprimare sugestiv ă, strategia este “numărul deechilibristică” pe care organizaţia îl execută pe o “sârmă”intinsă între mediul extern (oportunităţi şi ameninţări) şicapabilităţile sale interne (puncte tari şi puncte slabe) (Zack,1999).
Aplicarea metodei SWOT a fost puternic influenţată de“modelul celor cinci forţe” (Porter, 1980). Acest model
focalizează atenţia asupra contextului extern al strategiei,ajutând organizaţiile să analizeze forţele care generează ameninţări şi oportunităţi într-o ramură industrială dată.Strategia în acest caz devine o chestiune de alegere a uneiramuri industriale care să fie adecvată la profilulorganizaţiei şi de poziţionare a organizaţiei în cadrul aceleiramuri, în conformitate cu o strategie generică de stăpânirea costurilor sau de diferenţiere a produselor.
Modelul Porter s-a bucurat de o mare popularitate, în parteşi datorită faptului că a reprezentat probabil prima încercare de aplicare în managementul strategic a uneigândiri economice solide, într-o manieră pragmatică şiinteligibilă. Această popularitate nu l-a scutit însă de critici,argumentate în pricipal prin faptul că el abordează problema profitabilităţii la nivel de ramură, f ără a se adresa
în mod particular unei organizaţii pentru a o ajuta să-şiidentifice şi să-şi dezvolte avantajele proprii de caredispune. Premiza economică de la care porneşte acestmodel este aceea că în raport cu performanţa de generare aprofitului, caracteristicile particulare ale organizaţiei nuexercită prin ele însele nici o influenţă, ceea ce contează fiind structura relaţiilor dintre firmele aparţinând ramurii încauză. S-a dovedit totuşi că anumite caracteristici care
116
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 117/152
individualizează o organizaţie în ramura sa de activitate potinfluenţa semnificativ performanţa acesteia de a obţine
profit.Pentru a readuce un echilibru în sfera noţiunii de strategiede afaceri, o serie de autori şi-au îndreptat relativ recentatenţia asupra mediului intern al organizaţiei, mai precisasupra resurselor şi capabilităţilor de care dispune aceasta(Barney, 1996). Această nouă perspectiv ă este astăzicunoscută sub numele de viziunea bazat ă pe resurse asupraorganizaţiei. Abordarea din perspectiva resurselor
sugerează că organizaţiile trebuie să-şi construiască poziţiastrategică pornind mai degrabă de la resursele şicapabilităţile unice, valoroase şi inimitabile pe care le deţin,decât de la produsele sau serviciile care deriv ă din acestecapabilităţi şi resurse. În timp ce produsele sau pieţele potapare şi dispare în timp, resursele şi capabilităţile au unanumit grad de remanenţă, ceea ce permite elaborarea unei viziuni mai robuste şi pe un termen mai lung asupraevoluţiei organizaţiei, în condiţiile unui mediu competitivdinamic şi incert. Avantajul competitiv obţinut pe bazaresurselor şi capabilităţilor este deci, potenţial, maisustenabil decât cel bazat numai pe produs şi poziţionareape piaţă.
Cu toate că asigurarea accesului unic la o resursă valoroasă reprezintă o cale de creare a avantajului competitiv, în
multe cazuri acest avantaj nu poate fi menţinut, datorită faptului că organizaţiile concurente fie au reuşit şi ele să obţină acces la resursa respectiv ă, fie au imitat saudezvoltat substituenţi ai acestei resurse. Totuşi, companiilecare dispun de un rezervor superior de cunoaştere( knowledge pool ) sunt în stare să coordoneze şi să combineresursele şi capabilităţile lor tradiţionale în forme noi şi
117
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 118/152
distinctive, surclasând astfel în faţa clienţilor oferta valorică a competitorilor. Cu alte cuvinte, dispunând de resurse
intelectuale superioare, o organizaţie poate înţelege cum să exploateze şi să dezvolte resursele sale tradiţionale mai binedecât competitorii, chiar dacă unele din aceste resursetradiţionale nu sunt unice. Cunoaşterea poate fi deciconsiderată ca cea mai importantă resursă strategică a uneiorganizaţii, iar abilitatea de a o dobândi, integra, stoca,partaja şi aplica reprezintă cea mai importantă capabilitateatunci când este vorba de a construi şi susţine avantajul
competiţional.Cunoaşterea, în special cea tacită şi cu specificitate decontext care este încorporată în complexele proceduriorganizaţionale şi dezvoltată prin experienţă, tinde să dobândească un caracter de unicitate şi devine greu deimitat. Spre deosebire de alte resurse tradiţionale, ea nu sepoate achiziţiona uşor de pe piaţă într-o formă gatapreg ătită pentru utilizare. Pentru a dobândi o cunoaşteresimilară, competitorii ar trebui să se angajeze în repetareaunor experienţe similare, lucru care necesită timp şiinvestiţii importante în procesele de înv ăţareorganizaţională.
Unul din motivele pentru care avantajul competiţionalbazat pe cunoaştere poate fi realizat în mod sustenabil esteacela ilustrat prin zicala “cu cât ştii mai mult, cu atât înveţi
mai mult”. Aceeaşi oportunitate de înv ăţare (deci decreştere a nivelului resurselor de cunoaştere) va fi mai bineexploatată de o organizaţie care are deja dezvoltată oputernică bază de cunoaştere, decât de una în care această bază este mai săracă.
Sustenabilitatea avantajului competiţional mai poate fideterminată şi de faptul că o organizaţie deţine cunoştinţe
118
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 119/152
unice care sunt complementare cu cunoaşterea nouachiziţionată, creându-se astfel oportunitatea pentru
realizarea unei sinergii epistemice de pe urma căreiacompetitorii nu pot beneficia.
Avantajul competiţional bazat pe cunoaştere îşi are decirădăcina în condiţia de a şti mai mult despre unele lucruridecât competiţia, combinată cu constrângerile de timpcărora trebuie să le facă faţă competitorii în achiziţionareaunei cunoaşteri similare, indiferent de investiţiile pe care leaceştia le fac pentru a recupera decalajul.
Cele expuse mai sus reprezintă exemple de ceea ceeconomiştii numesc randamente cresc ă toare (increasingreturns). Spre deosebire de resursele fizice tradiţionale carese consumă pe măsura utilizării, ceea ce duce la randamentecare scad cu timpul, utilizarea cunoaşterii duce larandamente care cresc în timp. Cu cât cunoaşterea, caresursă, este mai utilizată, cu atât se dezvoltă şi devine mai
valoroasă, creându-se astfel un ciclu auto-regenerativ cufeedback pozitiv.
Organizaţiile ar trebui să facă eforturi susţinute pentru autiliza experienţele lor de înv ăţare în vederea construirii sauconsolidării unei poziţii strategice de cunoaştere care să poată servi ca bază de pornire a acţiunilor de creare a unuiavantaj competitiv, în prezent sau în viitor. Cartarea
sistematică, referenţierea şi clasarea cunoaşteriiorganizaţionale nu numai că ajută la a face mai accesibilă cunoaşterea într-o organizaţie, dar şi crează în acelaşi timpposibilitatea de a combina experienţele de înv ăţareorganizaţională astfel încât să formeze o “masă critică de înv ăţare” în jurul unor arii specifice de cunoaştere.
Atunci când piaţa este dominată autoritar de un lider caredeţine poziţia respectiv ă de mai mult timp, atracţia celorlalţi
119
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 120/152
competitori pentru formarea de alianţe strategice sauparteneriate externe creşte, aceste forme de asociere fiind
considerate căi potenţial mai rapide de a câştiga acces lacunoaştere. Aceasta explică între altele şi de ce ameninţareastrategică a unei “discontinuităţi” tehnologice (de exempluapariţia unei noi tehnologii) vine de obicei de la firme aflatela periferia sau în afara ramurii industriale respective. Noiiintraţi beneficiază de regulă de o bază de cunoaşterediferită, care poate fi însă aplicată la bunurile sau serviciileproduse în industria aflată sub “atacul” lor. Un exemplu
grăitor îl constituie industriile în care produsele analogicecedează din ce în ce mai mult locul unor echivalenţi digitali(cum ar fi cazul peliculei de film cu substrat fizic, detronată de tehologiile de imagistică digitală ).
Cadrul tradiţional de analiză SWOT, reactualizat pentru areflecta condiţiile unui mediu economic intensiv-epistemic (bazat pe o utilizare intensiv ă a cunoaşterii) poate furniza obază pentru articularea unei strategii bazate pe cunoa ş tere (saustrategie epistemic ă ).
În esenţă, pentru a realiza acest lucru organizaţiile trebuiesă facă o analiză SWOT epistemic ă , cartând capabilităţile şiresursele lor de cunoaştere în raport cu ameninţările şioportunităţile din mediul extern, pentru a-şi înţelege maibine punctele lor tari şi slabe. Ele pot utiliza această “hartă” în vederea orientării strategice a eforturilor manageriale
legate de cunoaştere spre întărirea avantajelor şi reducereaslăbiciunilor de ordin epistemico-organizaţional.Identificarea capabilităţilor şi resurselor de cunoaştere valoroase, unice şi inimitabile, precum şi a modalităţilorprin care aceste resurse şi capabilităţi pot sprijini produsulşi poziţia pe piaţă a organizaţiei reprezintă elementeleesenţiale ale unei strategii bazate pe cunoaştere.
120
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 121/152
Pentru a-şi explicita leg ătura dintre strategie şi cunoaştere,o organizaţie trebuie să-şi clarifice inten ţ ia strategic ă , să
identifice cunoaşterea necesară pentru a pune în execuţieaceastă intenţie şi să o compare cu cea de care dispune,relevându-şi cu această ocazie decalajul strategic în materie decunoaştere.
Fiecare organizaţie concurează pe piaţă în manieră proprie-operând şi adoptând o poziţie competitiv ă în cadrul uneianumite ramuri economice. Strategia competitiv ă poate firezultatul unei decizii majore explicite (punctul de vedere
managerial tradiţional) sau poate fi efectul cumulativ al maimultor decizii luate la o scară mai redusă. Indiferent însă deprocesul prin care se ajunge la formularea unei strategii,aceasta trebuie să îndeplinească în primul rând condiţia dea fi articulat ă .
Orice poziţie strategică este legată de un anumit set decapabilităţi şi resurse intelectuale; spus în termeni mai
simpli, aceasta înseamnă că odată ce o organizaţie decide ceare de f ăcut pentru a putea concura, există câteva lucruri pecare organizaţia trebuie să le ş tie şi trebuie s ă ş tie cum s ă le fac ă . Alegerile strategice pe care organizaţiile le fac în ceeace priveşte tehnologiile, produsele, serviciile, pieţele,procesele şi metodele de competiţie au o influenţă profundă asupra cunoaşterii, abilităţilor şi competenţelorde bază necesare pentru a concura şi excela într-o anumită
ramură.Pe de altă parte, baza de cunoaştere limitează numărul decăi prin care o organizaţie poate aborda competiţia; înfuncţie de ceea ce ştie, organizaţia trebuie să identifice celmai bun produs şi cele mai bune oportunităţi de pe piaţă pentru a exploata eficient şi eficace cunoştinţele pe care ledeţine.
121
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 122/152
Pentru a reformula cele afirmate mai sus, se poate spune că poziţia competitiv ă a unei organizaţii crează cerinţe de
cunoaştere, în timp ce resursele de cunoaştere pe careaceasta le deţine deja crează oportunităţi- dar şiconstrângeri-în ceea ce priveşte selectarea poziţiilorcompetitive viabile pe care organizaţia poate să le adopte.
Estimarea poziţiei pe care se află o organizaţie din punct de vedere al cunoaşterii necesită catalogarea resurselor saleintelectuale existente, prin crearea unei aşa-numite “hărţi” acunoaşterii. Taxonomiile existente în prezent fac distincţie
între cunoaşterea tacit ă şi cea explicit ă , cunoaşterea general ă şicea cu specificitate de context , cunoaşterea individual ă şi ceacolectiv ă . Cunoaşterea poate fi clasificată în funcţie şi dediverse alte criterii. Literatura de specialitate menţionează astfel cunoaşterea de tip declarativ ( know-about ), procedural( know-how ), cauzal ( know-why ), condi ţ ional ( know-when ) şirela ţ ional ( know-with ). Deşi aceste distincţii şi clasificări suntutile pentru “cartarea” şi gestionarea cunoaşterii la nivel deproces, pentru nivelul strategic se simte nevoia unei altetaxonomii a cunoaşterii, care să reflecte între alteleunicitatea competitiv ă a fiecărei organizaţii.
Cunoaşterea de tip strategic a unei organizaţii (sau diverselesegmente ale acestei cunoaşteri) pot fi clasificate în funcţiede capacitatea de a întări o anumită poziţie competitiv ă;această capacitate se află într-o relaţie directă cu gradul de
noutate al conţinutului şi abilitatea organizaţiei de a protejaacest conţinut.
Urmând această linie de gândire, putem împărţi resurselestrategice de cunoaştere în trei categorii: de baz ă , avansate şiinovative.
Cunoaşterea de bază circumscrie nivelul minin de cunoaşterenecesar unei organizaţii pentru “ a se aşeza la masa de joc”
122
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 123/152
a competiţiei. Ea reprezintă bariera de cunoaştere minimală pe care condiţiile de operare o pun în faţa unei organizaţii
ce vrea să pătrundă într-o anumită ramură industrială.Cunoaşterea de bază este deţinută de obicei în comun deorganizaţiile membre ale ramurii respective şi ca atare nupoate reprezenta un avantaj competitiv decât eventual faţă de ne-membri.
Cunoaşterea avansată este cea care permite unei organizaţii să fie viabilă din punct de vedere competitiv. Organizaţiapoate avea în general acelaşi nivel şi aceeaşi dimensiune sau
calitate a cunoaşterii ca şi competitorii ei, deosebindu-se însă prin conţinutul specific al acestei cunoaşteri.Organizaţia poate să concureze de pe aceeaşi poziţiestrategică, propunându-şi să ştie mai mult decâtcompetitorii (strategie de creştere) sau poate opta pentrudiferenţierea conţinutului resurselor sale de cunoaştere(strategie de diferenţiere).
Cunoaşterea inovativ ă este acel tip de cunoaştere care poateaduce o organizaţie în poziţia competitiv ă de lider şi o ajută să se diferenţieze semnificativ în raport cu restulcompetitorilor.
Cunoaşterea nu este statică, iar ceea ce astăzi reprezintă cunoaştere inovativ ă, va deveni în final cunoaştere de bază într-un orizont de timp mai apropiat sau mai îndepărtat.
De aceea, apărarea şi dezvoltarea unei poziţii competitivenecesită înv ăţare şi achiziţie continuă de ccunoaştere.
Capacitatea unei organizaţii de a înv ăţa, de a acumulacunoaştere din experienţă şi de a reaplica acea cunoaşterereprezintă în sine o competenţă care, dincolo decompetenţele de bază legate direct de furnizarea produsuluisau serviciului, poate genera avantaj strategic.
123
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 124/152
Odată identificată poziţia competitiv ă a organizaţiei, înraport cu resursele de cunoaştere pe care le deţine, se poate
trece la analiza decalajului. Diferenţa dintre ceea ce organizaţia trebuie s ă fac ă pentru aparticipa la competiţie şi ceea ce ea face efectiv în prezentreprezintă un decalaj strategic.
Abordarea acestui decalaj este problema managementuluistrategic tradiţional. După cum sugerează analiza tipSWOT, puntele tari şi punctele slabe reprezintă ceea ce
organizaţia poate să facă, în timp ce oportunităţile şiameninţările din mediul extern dictează ceea ce ea trebuie să facă. Strategia este în acest caz demersul pe care organizaţiaalege să-l facă pentru a realiza un echilibru întreposibilităţile sale competitive şi cerinţele impuse de mediulextern, în vederea protejării şi dezvoltării nişei salestrategice.
La baza decalajului strategic-aşa cum este el înţeles încadrul conceptual al managementului strategic tradiţional-stă de fapt un decalaj de cunoa ş tere. Aşa cum există un decalaj între ceea ce trebuie să facă o organizaţie pentru a ocupa oanumită poziţie competitiv ă şi ceea ce ea poate să facă, totastfel există un decalaj între ceea ce trebuie să ştie o firmă pentru a-şi pune în aplicare strategia şi ceea ce ea ştieefectiv la momentul de timp respectiv.
Înarmată cu o “hartă strategică” a capabilităţilor şicunoaşterii proprii, o organizaţie poate identifica măsura încare diversele categorii existente de cunoaştere sunt aliniatela cerinţele sale strategice. Rezultatul acestui demers nu vareprezenta altceva decât un set de decalaje potenţiale decunoaştere.
124
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 125/152
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 126/152
cunoaştere. Poziţionarea în cadrul acestei diagrame poateajuta organizaţia să descrie şi să evalueze strategia sa
curentă în materie de cunoaştere, în raport cu cea dorită.
126
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 127/152
5Capitolul
Elemente de managementulcunoaşterii
a şi în cazul altor concepte din zona cunoaşterii,pentru noţiunea de managementul cunoa ş terii nu există odefiniţie universal acceptată.
Una din definiţiile posibile este cea care descriemanagementul cunoaşterii ca pe o disciplină ce promovează un demers integrat în vederea identificării, gestionării şipartajării tuturor activelor informaţionale ale unei organizaţii.
Aceste active informaţionale pot include baze de date,documente, politici şi proceduri, ca şi unele forme de expertiză şi experienţă, la început nearticulate (ne-explicitate), rezidentela nivelul indivizilor membri ai organizaţiei.
C
Cunoscuta companie de consultanţă şi audit KPMG a dat în anul 2001 o definiţie care a început din ce în ce mai multsă-şi facă loc în uzul comun:
127
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 128/152
“Managementul cunoa ş terii este o denumire colectiv ă dat ă unui grup de procese ş i practici pe care
organiza ţ iile le folosesc pentru a- ş i cre ş te valoarea de pia ţă , prin cre ş terea eficacit ăţ ii de generare ş i utilizarea capitalului intelectual.”
Capitalul intelectual nu trebuie confundat cumanagementul cunoaşterii. Toate organizaţiile au interesulesenţial de a-şi menţine şi spori activele de capitalintelectual, iar managementul cunoaşterii nu reprezintă decât o cale ajutătoare în satisfacerea acestui interes.
Managementul cunoaşterii este un proces care sedesf ăşoară în interiorul unei organizaţii, pe când capitalulintelectual are implicaţii ce acoperă întreaga gamă deoperaţiuni desf ăşurate de organizaţie. Spus în termeni maisimplişti, generarea şi sporirea capitalului intelectualreprezintă un scop organiza ţ ional , în timp ce managementulcunoaşterii este un mijloc prin care acest scop este atins.
Termenul de “muncitor în cunoaştere” ( knowledge worker ) afost folosit pentru prima dată de Peter Drucker, celebrulteoretician în domeniul managementului, prin anii ’60 aisecolului XX. El a f ăcut atunci o predicţie care ulterior s-adovedit întemeiată, anunţând transformarea cunoaşterii într-o resursă economică esenţială şi utilizând chiar pentruacei knowledge workers apelativul de “noii capitali ş ti” .
Chestiunile legate de managementul cunoaşterii au începutsă capete o dimensiune considerabilă abia spre sfârşitulanilor ’90. Cercetătorii şi practicienii şi-au dat seama că avantajul competitiv tradiţional, bazat pe economiieşalonate la scală mare, a început să fie erodat decompetitori mai mici, mai abili şi mai ingenioşi. Esteperioada în care a apărut cunoscutul dicton economic: “mic înseamnă frumos” ( small is beautiful ). Pe măsură ce “pălăria”
128
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 129/152
de piaţă reprezentată de noile mici companii inovative sebucura de o atenţie din ce în ce mai mare, celelalte
companii răspândite pe tot globul au început să bănuiască faptul că potenţialul de succes ar putea să rezide încunoaştera, expertiza şi creativitatea angajaţilor lor. Cutoate acestea, puţini erau cei care să utilizeze acesteinformaţii în mod sistematic pentru a obţine reale beneficii în afacerile lor. Această stare de lucruri a creat o cerereuriaşă pentru produse şi servicii de management alcunoaşterii, care la rândul ei a generat apariţia masiv ă de
cărţi, articole, conferinţe şi consultanţă în domeniu.După “boom”-ul înregistrat de micile companii inovative, aurmat prăbuşirea sectorului de piaţă în care acestea operau(vezi cazul afacerilor de tipul dot-com ), chiar înainte cascandalul legat de firma Enron şi evoluţiile geopolitice să producă tulburări majore pe pieţele bursiere.Managementul cunoaşterii rămâne însă un conceptimportant într-o economie dominată de intangibile şi există astăzi suficiente semnale că această activitate devine din ce în ce mai mult parte integrantă a infrastructurii curente deafaceri.
Eliberat de sub influenţa de multe ori “manieristă” aactivităţilor de consultanţă, managementul cunoaşterii numai este astăzi privit ca ceva pe care companiile îl potimplementa odată pentru totdeauna (ca urmare a unei
iniţiative singulare, nerepetitive) sau cumpăra odată cuachiziţionarea unui software costisitor.
Concepţia greşită conform căreia ar exista la nivelul uneiorganizaţii un stoc finit de cunoaştere, care poate fi“manageriată” (de obicei cu ajutorul unui sistem informaticscump), nu reflectă altceva decât faptul că la început multecompanii au trecut cu vederea scopul general al afacerii lor.
129
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 130/152
În fapt, o mare parte din aceste companii au iniţiat activităţide managementul cunoaşterii f ără a avea o imagine clară
asupra beneficiilor de ordin economic la care s-ar puteaaştepta sau asupra schimbărilor pe care ar mai trebui să lefacă pentru ca aceste iniţiative manageriale să poată fi încununate de succes.
Un demers de bun-simţ în încercarea de a implementa unsistem de managementul cunoaşterii într-o organizaţie esteacela de a formula mai întâi clar o propunere de ordin valoric, cu valenţe dinamizatoare, care să fie trecută ulterior
prin toate părţile sistemului, inclusiv culturaorganizaţională.
S-a afirmat de multe ori că nu se poate manageriacunoaşterea, ci doar cultura care duce la partajarea aceleicunoaşteri. Această afirmaţie este în parte adev ărată încazul cunoa ş terii tacite , cea care nu este codificată şi nu poatefi stocată; din aceste motive, managementul cunoaşterii
tacite reprezintă poate partea cea mai grea dinmanagementul general al cunoaşterii.
O parte a cunoaşterii dintr-o organizaţie poate fi codificată printr-un set de proceduri manageriale şi tehnologice şistocată în forme şi locaţii adecvate (cum ar fi de exemplubazele de date), ori prezentată în reţele interne decomunicare (intranet-uri). O altă parte însă îşi va păstra
caracterul rezidual, tacit, continuând să existe numai încreierele angajaţilor ori în relaţiile care există între aceştia.
Sidney Winter (1987) prezintă dimensiunea conoaşteriiexistente într-o organizaţie ca pe un continuu eşalonat întrecele două stări prezentate mai jos:
130
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 131/152
CUNOA Ş TERE TACIT Ă CUNOA Ş TERE EXPLICIT Ă Nu poate fi predată Poate fi predată Nearticulată Articulată Neobservabilă în cursul utilizării Observabilă în cursul utilizării
Complexă Relativ simplă Element al unui sistem Independentă
Deşi managementul cunoaşterii tacite este considerat a fipartea cea mai dificilă, multe organizaţii au probleme chiarşi cu partea de cunoaştere explicită.
Un exemplu grăitor în acest sens sunt reţelele intranet. Cainstrument intern de partajare a cunoaşterii, intranet-ul are
un potenţial remarcabil; cu toate acestea, multe reţeleintranet sunt folosite la limita cea mai joasă a posibilităţilor,personalul din organizaţiile respective bazându-se încontinuare pe mijloacele tradiţionale de comunicare şiobţinere a informaţiei (telefon, relaţii personale directeetc.). Aceasta dovedeşte importanţa care trebuie acordată înmanagementul cunoaşterii atât aspectelor care ţin decultura organizaţională, cât şi celor de ordin structural.
Este poate demn de subliniat faptul că modul în carecunoaşterea este utilizată şi partajată într-o organizaţie vadepinde întotdeauna (într-o anumită măsură ) de normelenescrise de comportament care determină culturaorganizaţională. Alături de sistemele formale, aceste normedetermină interacţia multora dintre angajaţi cu clienţii,colegii şi alţi stakeholder -i. Unul din aspectele importante ale
măiestriei de a practica managementul cunoaşterii este de arealiza o sinergie între cultura organizaţională şi sistemeleformale cu ajutorul cărora organizaţia îşi gestionează cunoaşterea.
Modul în care o organizaţie este structurată (resursele,sistemele şi procesele, ansamblul de relaţii formale şiinformale) are o influenţă covârşitoare asupra culturii sale.
131
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 132/152
Aceasta poate exercita la râdul ei constrângeri asuprastrategiei, obiectivelor şi pe cale de consecinţă asupra
viziunii organizaţiei.Sisteme de management al cunoaşterii (SMC)
Contextul managerial legat de cunoaştere nu poate fiseparat de contextul managerial general al organizaţiei. Eldetermină însă o rearanjare specifică a contextuluimanagerial general în jurul elementului central reprezentatde cultura şi sistemul de valori al organizaţiei (fig. 14):
PIATA
Obiective si strategie
Cultura si valoriRelatii si structura
Resurse
Procese s i sisteme
VIZIUNE
PIATA
Figura nr.14 : Contextul managerial general al organizaţiei
Elementele reprezentate în fig.14 se combină astfel încât să rezulte o organizaţie orientată spre implinirea viziunii sale-
132
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 133/152
viziune care, la rândul ei, este adaptată cerinţelor pieţei şiale mediului extern. Interconexiunile reprezentate în
diagramă sunt menite să sublinieze importanţa care trebuieacordată atât factorilor interni, cât şi celor externi. Calitateaşi performanţa sistemului de management al cunoaşterii nugarantează unei organizaţii obţinerea avantajuluicompetitiv, dacă strategia generală a acesteia este greşitorientată şi dimensionată, sau dacă evaluarea factorilor derisc s-a f ăcut în mod eronat.
Din punct de vedere “tehnic”, managementul cunoaşterii
poate fi înţeles ca fiind un complex de activităţi în carefuncţiile fundamentale ale managementului (planificare,organizare, conducere, control) sunt exercitate asupra unuiansamblu de procese specifice care vizează cunoaşterea, înţeleasă ca resursă organizaţională de importanţă strategică (fig.15):
Figura nr. 15 : Procesele de interes managerial legate de cunoaştere
CUNOASTERE
Aplicare
Stocare
Cartare
Partajare
Transfer
Generare
Codificare
Toate procesele reprezentate în fig.15 pot fi utilizate pentrua creşte şi menţine capitalul intelectual al unei organizaţii.
133
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 134/152
În cele ce urmează vom face câteva scurte comentariilegate de aceste procese specifice.
Generarea cunoaşterii include un set de sub-procese executate în vederea sporirii stocului de active corporative decunoaştere. Există două sub-procese principale de generarea cunoaşterii: achizi ţ ia cunoa ş terii şi crearea cunoa ş terii .
Achiziţia este un proces de capturare şi aducere acunoaşterii din mediul extern în mediul intern alorganizaţiei. Cea mai simplă cale de a realiza aceasta este
aceea de a o cumpăra, dar activele de cunoaştere se pot şi închiria (de exemplu prin plata unor consultanţi pentrurezolvarea unor anumite probleme sau prin construirea derelaţii în cadrul unor alianţe). Există chiar unele companii(aşa numiţii brokeri de cunoa ş tere ) care s-au specializat înfurnizarea de servicii suport pentru achiziţiile decunoaştere.
Crearea cunoaşterii este procesul prin care se dezvoltă noiactive de cunoaştere în interiorul organizaţiei. Dat fiind că este legată de procesele de înv ăţare, crearea cunoaşteriipoate fi rezultatul unei activităţi individuale fortuite sau alunei politici organizaţionale planificate. Cea mai eficacemetodă de a crea cunoaştere în mediul intern este aceea dea încuraja angajaţii să fie creativi şi dornici de a înv ăţa(printr-un sistem adecvat de recompense şi prin alocarea
resurselor necesare pentru instruirea şi formareaangajaţilor). O cale complementară este aceea de a formagrupuri dedicate de lucru sau compartimente specializate(cum sunt cele de cercetare-dezvoltare).
Cartarea cunoaşterii ( mapping ) este procesul prin care seidentifică activele de cunoaştere într-o organizaţie şi sedefinesc mijloacele şi căile prin care acestea pot fi accesate.Creşterea gradului de acces al tuturor angajaţilor la
134
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 135/152
cunoaşterea existentă (evident cu respectarea unorproceduri raţionale de protejare a secretelor
organizaţionale) facilitează mult crearea unor noi active decunoaştere. Cartarea cunoaşterii face apel în mod obişnuitla tehnologiile de stocare a informaţiei.
Partajarea cunoaşterii este procesul care permite diseminareacunoaşterii în interiorul organizaţiei.Principalul obstacol încalea acestui proces este cel reprezentat de atitudineaanumitor angajaţi care, pentru a-şi păstra poziţiile de puteresau pentru a se prezenta ca indispensabili în faţa
conducerii, obstrucţionează sau blochează prin diversemijloace fluxul informaţional normal.
Partajarea cunoaşterii se poate face prin procedee formalesau informale. Procedurile formale include întâlniri delucru, seminare, workshop-uri, documente cu circuit internsau baze specializate de date. Printre procedeele informalese numără, de exemplu, discuţiile între indivizi. Este în
interesul organizaţiei să încurajeze mijloacele informale departajare, prin alocarea de timp, spaţiu necesar şiorganizarea de activităţi sociale destinate acestui scop.
Un rol important în partajarea cunoaşterii îl joacă infrastructura IT, cu condiţia ca angajaţii să o utilizezeeficient iar factorii de conducere să fie conştienţi de faptulcă această infrastructură este doar un facilitator sau un
instrument care aduce în proces un plus de scalabilitate. Transferul de cunoaştere este procesul de trecere a cunoaşteriide la un sistem cognitiv la altul. În multe cazuri se face odistincţie între transferul intra-organizaţional şi cel inter-organizaţional. Atunci când are loc în interiorul organizaţii, între diversele unităţi, grupuri sau indivizi, procesul sesuprapune cu cel de partajare; când implică mai multeorganizaţii, el împrumută multe caracteristici de la
135
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 136/152
procesele de achiziţie. Diferenţele provin din faptul că înprimul caz se vizează transformarea cunoaşterii individuale
sau de grup în cunoaştere organizaţională, în timp ce aldoilea proces este orientat către crearea unui canal sau aunui context care să permită organizaţiei dobândirea decunoaştere din exterior.
Codificarea cunoaşterii este procesul care are drept scopformalizarea cunoaşterii cu ajutorul unor coduri adecvatecum ar fi cuvintele, imaginile, simbolurile etc. Cunoscut şisub numele de explicitare , procesul respectiv este unul
esenţial, deoarece externalizarea cunoaşterii (transferul spreexterior) sau internalizarea acesteia (asimilarea ei in înteriorulorganizaţiei) nu se poate face decât în formă codificată.
Stocarea cunoaşterii este procesul de depozitare a cunoaşterii într-o organizaţie, pentru a putea fi accesată de oriunde şioricând. Stocarea se face în formă codificată, pe suporţiadecvaţi (informatic, documentar, multimedia etc.) şi în
spaţii special destinate, cu acces reglementat. Aplicarea cunoaşterii este procesul prin care cunoaştereapropriu-zisă dintr-o organizaţie este mai întâidecontextualizată, pentru a fi apoi recontextualizată şiutilizată într-un scop anumit, bine determinat, pentrurezolvarea unei probleme date.
Combinarea clasificării activelor de cunoaştere dintr-o
organizaţie cu analiza proceselor adecvate enumerate maisus permite managerilor să identifice şi să înţeleag ă pârghiile care le sunt necesare pentru a pune în ordine şi agestiona capabilităţile acesteia.
Managementul cunoaşterii este un proces sistemic şi cuspecificitae organizaţională de achiziţionare, organizare şi
136
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 137/152
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 138/152
conceptualizarea cerin ţ elor pe care trebuie să le îndeplinească un sistem de management al cunoaşterii.
Discuţiile iscate în jurul problematicii manageriale acunoaşterii relev ă necesitatea luării în calcul a două considerente de ordin major, şi anume: a) unde rezidă cunoaşterea şi b) gradul de structurare al cunoaşterii.
Locus-ul de rezidenţă al cunoaşterii determină dacă unsistem de management al cunoaşterii (SMC) conectează utilizatorul la un artefact (de ex. un document) sau îl
direcţionează pe acesta către o anumită persoană. Nivelul a priori al structurii determină măsura în care utilizarea SMCimpune obligaţia de de a translata sau transforma problemasau chestiunea în discuţie, astfel încât aceasta să îmbrace oformă compatibilă cu logica a priori a structurii. Cele două dimensiuni expuse mai sus pot fi folosite pentru a clasificasistemele- suport utilizate în managementul cunoaşterii(fig.16):
Dimensiunea orizontală a diagramei din fig.16 esterezervată locaţiei resurselor organizaţionale de cunoaşteremanageriate de SMC şi este folosită pentru a ilustrasituaţiile în care cunoaşterea este încorporată la nivel deindivid sau există sub formă de artefacte externalizate.Dimensiunea verticală ilustrează măsura în care SMCnecesită sau impune a priori o anumită structură. Pe
diagramă sunt poziţionate soluţiile IT adoptate în modobişnuit de organizaţii ca suport pentru activităţile demanagement al cunoaşterii.
138
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 139/152
LOCALIZAREA CUNOASTERII
Artefact Individual
S t r u c t u r a t
1.Repozitor documentar
“ Antrepozit” de date
2. “Pagini Aurii” cu experti
Profile de expertiza si baze dedate
N I V E L U L S T R U C T U R I I A P R I O R I
N e s t r u c t u r a t
4. 3. Forum-uri electronice de
discutii
Filtrare colaborativa a
informatiei
Intranet si motoare decautare
Figura nr.16 : Sisteme-suport pentru managementul cunoaşterii
În cadranul 1 sunt cuprinse SMC care gestionează artefactede cunoaştere inerent structurate (cum ar fi datele generaleprivind organizaţia) sau cele care impun o structurare aconţinutului (de ex.. rapoarte indexate după cuvinte-cheie).În mod esenţial, domeniul acestor SMC este restricţionat lacunoaşterea organizaţională care este sau poate să fiecodificată în mod eficace. Repozitoriile documentare sau
“antrepozitele” de date ( data warehouses ) intră în această categorie. Ele utilizează în mod tipic sisteme de gestionarea bazelor de date (SGBD) destinate să captureze şi să stocheze informaţia documentară pe bază de cuvinte-cheieşi meta-date predefinite, astfel încât conţinutul să poată fiaccesat utilizând schema de categorizare a documentelor.
Cadranul 2 cuprinde sistemele în care cunoaşterea esterezidentă în indivizi dar conţinutul gestionat de SMC este
139
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 140/152
catalogat şi structurat pe baza unor scheme a priori decategorizare. Un exemplu ilustrativ în acest sens sunt
bazele de date referitoare la experţi, unde cunoaştereaspecifică propriu-zisă este depozitată în persoane, nu înbaza de date care nu are decât rolul de a orienta utilizatorulspre anumiţi indivizi pentru a obţine de la aceştiainformaţia necesară.
Cadranul 3 cuprinde sisteme în care cunoaşterea estecapturată sub formă de artefacte, dar conţinutul nu estestructurat a priori . Exemplele în acest sens includ repozitorii
documentare indexate complet după cuvintele pe care leconţin şi SMC care utilizează tehnologii de filtrarecolaborativ ă pentru căutarea şi extragerea informaţieirelevante; organizarea conţinutului în astfel de sisteme esteuna de tip dinamic.
Cadranul 4 cuprinde sistemele care furnizează utilizatorilormijloace pentru contactarea altor persoane pentru
obţinerea informaţiei necesare, f ără a se impune cunoaşteriio structură a priori. În astfel de cazuri, contacteleinterpersonale susţinute de sistem au ca rezultat finalpartajarea şi transferul de cunoaştere. Exemple de mijloacefolosite în astfel de sisteme sunt forum-urile electronice dediscuţii, listele electronice de discuţii sau listele dedistribuţie prin e-mail.
Ideea implicită care se degajă din scurtele comentarii demai sus este aceea că diferitele implementări ale diverselorSMC asigură nivele diferite de suport şi impun utilizatorilorobligaţii diferite. SMC care impun o structură apriorică sunt utile deoarece permit categorizarea conţinutuluicunoaşterii într-o manieră care să fie consistentă cu vocabularul comunităţii sau entităţii pe care o deservesc.
140
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 141/152
SMC aparţinând cadranului 3 permit extragerea unui volummare de informaţie, însă impun utilizatorului povara
eliminării unei cantităţi importante de informaţie irelevantă (care se strecoară în rezultatele căutării datorită barierelorjoase de selecţie).
Merită de asemeni subliniate ipotezele implicite asumate dediversele SMC în ceea ce priveşte natura cunoaşterii şisursele de cunoaştere necesare pentru rezolvarea anumitorprobleme. Un sistem de tipul 1 de exemplu, chiar atuncicând conţine toată informaţia necesară rezolv ării problemei
unui utilizator, se va dovedi cel mai probabil inutil, dacă informaţia pe care o conţine nu este sub forma care să corespundă felului în care utilizatorul vede problema.
Dacă modul de prezentare a SMC amintit mai înainte poatefi util în sensul focalizării atenţiei asupra utilităţii, limitărilorşi ipotezelor adiacente, el nu abordează însă problema variaţiilor constatate în gradul de utilitate al sistemelor
similare aplicate în contexte diferite. Spre exemplu, el nuexplică de ce o bază de date cu experţi implementată cusucces într-o unitate a unei companii se dovedeşte maipuţin utilă atunci când implementarea este extinsă şi la alteunităţi ale aceleiaşi companii.
Problemele ridicate de utilizarea sistemelor informatizatede suport pentru managementul cunoaşterii pot fi încadrate
în trei categorii, corespunzătoare celor trei faze aleimplementării lor: ini ţ iere , utilizare curent ă ş i mentenan ţă , efecte pe termen lung.
În faza de iniţiere, dimensionarea sistemului atât în funcţiede mărimea, cât şi de diversitatea grupului de utilizatori,reprezintă un considerent important. Aceasta deoarece ocreştere a mărimii şi diversităţii grupului de utilizatori, deşibenefică în principiu, presupune un compromis implicit
141
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 142/152
între volumul conţinutului irelevant şi cel potenţial util deinformaţie.
În faza de utilizare curentă şi mentenanţă, asigurarea unuiflux stabil şi corect de cunoaştere în sistem reprezintă oproblemă centrală. Legată direct de aceasta este chestiuneamotiv ării angajaţilor pentru a contribui la alimentarea cucunoaştere a sistemului. În cazul unei cunoaşteri cuconţinut înalt structurat (sistemele de tipul 1 şi 2), se ceredin partea angajaţilor un efort semnificativ pentru a aduceinformaţia pe care o furnizează la o formă compatibilă cu
cerinţele impuse de sistem. În cazul sistemelor de tipul 3 şi4, cu cerinţe de structurare scăzute, motivarea prinrecompense băneşti a angajaţilor de a contribui laalimentarea cu cunoaştere a sistemului poate duce lainundarea acestuia cu informaţie inutilă şi irelevantă.
În ceea ce priveşte efectele pe termen lung aleimplementării unui SMC, o primă remarcă este aceea că
disponibilitatea unor soluţii deja existente şi pe caresistemul le poate furniza angajaţilor îi poate determina peaceştia să nu mai fie interesaţi în dezvoltarea de soluţii noi.Drept consecinţă, apar “capcane” de competenţă careinhibă procesele de înv ăţare organizaţională şi inovare. Unalt efect probabil, mai puţin vizibil, este creşterea tendinţeide a promova cunoaşterea de tip explicit în daunacunoaşterii tacite, care cere eforturi mai mari pentru a fi
identificată, extrasă, transformată şi în final exploatată.
Raportarea capitalului intelectual
Tranziţia către o economie epistemică impune printre alteleşi o reconsiderare a sistemelor de raportare (inclusivcontabilă ) a situaţiei economice a unei organizaţii. Acesteatrebuie între altele să poată include un volum din ce în ce
142
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 143/152
mai mare de informaţie de natură ne-financiară, legată decunoaşterea organizaţională, de modul în care aceasta este
manageriată şi în general de capitalul intelectual alorganizaţiei.
Activităţile de raportare (atât internă cât şi externă ) aparţinf ără discuţie sferei manageriale. Ca atare, raportareacapitalului intelectual este o problemă care ţine demanagementul cunoaşterii.
Anul 2005 va marca intrarea în vigoare la nivelul UE a
standardului internaţional de raportare contabilă cunoscutsub indicativul IAS38.
Sistemul IAS38 înglobează o definire a activelor intangibile,inclusiv precizarea că acestea pot fi utilizate “ …în produc ţ iasau furnizarea de bunuri ş i servicii, pentru a fi închiriate unei alte pă r ţ i sau în scopuri administrative ”.
IAS38 specifică faptul că o companie poate recunoaşte
(raporta) un activ numai dacă: este identificabil; este controlat; există probabilitatea unor fluxuri de beneficii
organizaţionale viitoare atribuibile activuluirespectiv;
costul său poate fi măsurat de o manieră fiabilă.
Printre exemplele de posibile active admise de IAS38 senumără ( vezi ş i site-ul IAS, www.iasplus.com): software patente copyright-uri filme liste de clienţi drepturi de service ipotecar
143
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 144/152
licenţe cote de import
francize relaţii cu clienţii şi furnizorii drepturi de marketing
După cum se poate observa studiind această listă deexemple, puţin din ceea ce în mod obişnuit se înţelege princapital intelectual poate fi recunoscut ca activ ce poate faceobiectul unei raportări contabile. Motivul principal esteacela legat de lipsa de control (controlul este definit în
cadrul IAS38 ca abilitatea de a obţine beneficii economice viitoare generate de resursa respectiv ă şi de a puteainterzice altora obţinerea acestor beneficii).
Chiar dacă admitem pentru moment ideea că în viitorulapropiat capitalul intelectual nu va apare complet evidenţiat în bilanţurile contabile, rămâne totuşi problema explicării,măsurării şi gestionării acelor factori care sunt în mod
incontestabil determinanţi valorici pentru afacerile din ziuade astăzi. Investitorii au nevoie de acest tip de informaţieatunci când se pune problema gradului de acurateţe cu careeste evaluată o companie.
Cercetări recente (Holland, 2002) arată că o mare parte dininformaţia respectiv ă este în fapt comunicată, chiar dacă aceasta se face prin întâlniri private între reprezentanţii
companiilor şi cei ai investitorilor.În Europa au existat diverse iniţiative de abordare aproblemei raportării capitalului intelectual, dintre care ceamai notabilă este proiectul MERITUM, urmat deE*know Net (ambele finanţate de UE şi Organizaţiapentru Cooperare Economică şi Dezvoltare-OECD),precum şi o iniţiativ ă daneză asupra declarării capitaluluiintelectual, sponsorizată de guvernul Danemarcei. Aceste
144
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 145/152
proiecte de cercetare sugerează companiilor, ca modalitatede compensare a dezechilibrului informaţional, publicarea
câte unui supliment la rapoatele lor anuale, dedicatcapitalului intelectual. În aceste rapoarte suplimentare,organizaţiile sunt încurajate să includă:
o prezentare narativ ă a viziunii organizaţiei;
provocări şi acţiuni de ordin managerial;
un set de indicatori pentru capitalul inelectual.
Prezentarea narativ ă permite organizaţiei să facă oexplorare a obiectivelor lor strategice, a produselor pe carele vând clienţilor şi a modului de abordare a clienţilor. Totaici se poate face identificarea activelor intangibile critice şidescrierea felului în care acestea determină performanţa şifurnizează valoare pentru acţionari.
Atunci când se menţionează provocările şi acţiunile deordin managerial se poate identifica şi explica activele de
capital intelectual ce trebuie consolidate sau achiziţionate în vederea atingerii obiectivelor strategice fixate.
Organizaţiile îşi pot crea un set propriu de indicatori caresă vizualizeze performanţa lor în termeni legaţi demanagementul capitalului intelectual. Aceşti indicatoritrebuie să permită utilizatorilor care consultă declaraţiile decapital intelectual să estimeze cât de bine îşi îndeplineşte
compania obiectivele. Nu există din acest punct de vedereun set predeterminat, acesta putând include indici care să măsoare efectele, activităţile sau mix-ul de resurseorganizaţionale.
ϖ
Succesul companiilor de astăzi depinde din ce în ce maimult de abilitatea acestora de a măsura, gestiona şi dezvolta
145
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 146/152
cunoaşterea de care dispun. Eforturile manageriale trebuieca atare focalizate pe resursele de cunoaştere şi utilizarea
acestora. Activele intangibile şi modul în care ele contribuiela crearea valorii trebuie să fie apreciat astfel încât să sepoată lua deciziile adecvate pentru a le proteja şi spori. Trebuie să existe de asemenea o modalitate credibilă deraportare către piaţă a acestui tip de active, pentru a furnizacomunităţii de investitori şi celorlalţi actori interesaţiinformaţia cuprinzătoare care să-i ajute în evaluarea maiexactă a stării prezente şi viitoare a organizaţiei.
Funcţia financiară a unei organizaţii are în continuare dejucat un rol-cheie în managementul activelor de cunoaştereşi în înţelegerea şi comunicarea surselor valoriiorganizaţionale. Probabil că va mai trece un anumit timppână să se realizeze un consens în ce priveşte cel mai bunmodel de gestionare şi raportare a capitalului intelectual.Din acest punct de vedere, experimentarea se dovedeşte afi o cale de neînlocuit atunci când se doreşte obţinerea unuiacord asupra celor mai bune practici şi realizarea uneiconvergenţe între diversele moduri disparate de abordare.
146
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 147/152
Bibliografie
1. Ayer, A.J. (1950), Language, Truth and Logic , Dover Publications XX.
2. Barney, J.B. (1996), “The Resource-based Theory of the Firm”,Organization Science, vol.7, no.5 (September-October), pp. 469-476.
3. Bontis, N. (1998), “Intellectual capital: an exploratory study thatdevelops measures and models’’, Management Decision , Vol. 36 No. 2, pp.63-76.
4. Bontis, N. (1999), “Managing organizational knowledge by diagnosing
intellectual capital: Framing and advancing the state of the field’’,International Journal of Technology Management , Vol. 18 Nos. 5-8, pp. 433-62.
5. Bontis, N., Dragonetti, N.C., Jacobsen, K. and Roos, G. (1999), “Theknowledge toolbox: a review of the tools available to measure andmanage intangible resources’’, European Management Journal , Vol. 17 No. 4,pp. 391-402.
6. Bontis, Nick and John Girardi. (2000), “Teaching KnowledgeManagement and Intellectual Capital Lessons: An empirical examinationof the TANGO simulation”, International Journal of Technology Management ,20, 5/6/7/8, 545-555.
7. Bontis, N. (2001), “Assessing knowledge assets: A review of themodels used to measure intellectual capital’’, International JournalofManagement Reviews , Vol. 3 No. 1, pp. 41-60.
8. Brennan, N. and B. Connell. (2000), “Intellectual Capital: currentissues and policy implications”, Journal of Intellectual Capital , 1, 3, 206-240.
9. Brooking, A. (1996), Intellectual Capital: Core Assets for the Third Millennium Enterprise, Thomson Business Press, London.
10. Burton-Jones, A. (1999), Knowledge Capitalism: Business, Work andLearning in the New Economy , Oxford University Press, UK.
11. Chankong, V. and Haimes, Y.Y. (1983), Multiple Objective Decision Making: Theory and
12. Methodology , North-Holland, New York, NY.
13. Covin, T.J. and B.P. Stivers. (1999), “Knowledge and innovationfocus: a classification of US and Canadian firms”, International Journal ofTechnology Management , 18, 5/6/7/8, 500-509.
147
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 148/152
14. Davenport, T. and Prusak, L. (1998), Working Knowledge, HarvardBusiness School Press, Cambridge, MA.
15. Drucker, P.F. (1993), Post-Capitalist Society . Harper&Collins, New York.
16. Drucker, P.F. (1998), “From Capitalism to Knowledge Society”, în TheKnowledge Economy, Ed. D.Neef, Butterworth-Heinemann, Boston.
17. Drucker, P.F. (1999), Management Challenges for the 21-st Century, HarperCollins Publishers Inc., New York
18. Drucker P.F. (2001), The Essential Drucker: Selections from the managementworks of Peter Drucker , Harper Collins Publishers Inc., New York
19. Edvinsson, L., Malone, M. S. (1997), Intellectual Capital: Realizing YourCompany´s True Value by Finding Its Hidden Brainpower , HarperBusiness,
New York.
20. Fenton, N.E. and Pfleeger, S.L. (1997), Software Metrics: A Rigorous andPractical Approach , PWS Publishing, Boston, MA..
21. Finkelstein, L. (1994), “Measurement and instrumentation science . Ananalytical review’’, Measurement , No. 14, pp. 3-14.
22. Frieden, B.R. (1998), Physics from Fisher Information , CambridgeUniversity Press, Cambridge.
23. Frondizi, M. (1971), What is Value? , Open Court, La Salle, IL.
24. Gera, S., Lee-Sing, C. and Newton, K. (2001), “The emerging globalknowledge-based economy: trends and forces”, în Doing Business in theKnowledge-Based Economy: Facts and Policy Challenges Conference, Kluwer Academic Publication.
25. Hansen, M.T., Nohira, N. and Tierney, T. (1999), “ What’s YourStrategy for Managing Knowledge”, Harvard Business Review, March 1999,pp.106-116.
26. Harris, D.D. and Sydenham, P.H. (1995), “PRO-MINDS:
Development of a software tool to support the measurement systemdesigner’’, Measurement , No. 15, pp. 1-14.
27. Holland, J. (2002), Financial Institutions and Corporate Governance ,Chartered Institute of Management Accountants (CIMA), London.
28. Hopkins, S. and Maglen, L. (1999), Initiative and creativity in the work ofoperatives , Working Paper No.18, CEET, University of Melbourne,Melbourne.
148
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 149/152
29. Howitt, P. (1998) , “ On Some Problems in Measuring Knowledge-Based Growth”, în The Knowledge Economy, Ed. D.Neef, Butterworth-Heinemann, Boston.
30. Huseman, R. and J. Goodman. (1999), Leading with Knowledge , Sage,London.
31. Jeans, M. (1998), “ Bridging the S-curve gap”, in Success in Sight:Visioning , A Kakabadze (ed.), Thomson, London.
32. Joia, L.A. (2000), “Measuring intangible corporate assets: Linkingbusiness strategy with intellectual capital’’, Journal of Intellectual Capital , Vol.1 No. 1, pp. 68-84.
33. Kaplan, R.S. and D.P. Norton (1992), “The Balanced Scorecard
Measures that Drive Performance”, Harvard Business Review , January-February, 71-79.
34. Keeney, R.L. and Raiffa, H. (1976), Decisions with Multiple Objectives:Preferences and Tradeoffs , Wiley, New York, NY.
35. Knapp A. (1999), “LIAHONA-HOMES: Holistic Learning & LeadingCompass for Organisation, Management, Education and Services”, Graz .
36. Krantz, D.H., Luce, R.D., Suppes, P. and Tversky, A. (1971),Foundations of Measurement , Vol. 1, Academic Press, New York, NY.
37. Krantz, D.H., Luce, R.D., Suppes, P. and Tversky, A. (1990),Foundations ofMeasurement , Vol. 3, Academic Press, New York, NY.
38. Lynn, L.E. (1998), “The Management of Intellectual Capital: Theissues and the practice”. Management Accounting Issues Paper 16 Management Accounting Practices Handbook. Society of Management Accountants ofCanada, Hamilton, Ontario.
39. Marceau, J., Manley, K., and Sicklen, D. (1997), Alternatives for Australia’s Future , Australian Business Foundation Ltd., Sydney.
40. Marr, B., Schiuma, G., Neely, A.. (2002), Measuring Knowledge Assets ,
41. http://www.som.cranfield.ac.uk/som/resources/groups/cbp/measuringcapabilities.html, 04.08.2002.
42. Mintz, S. L. (2000), The second annual knowledge scoreboard – Aknowing glance, CFO Net , February issue.
43. Moore, Nicholas G. (1996), Measuring Corporate IQ, ChiefExecutive, Issue 118: 36 – 40.
44. M’Pherson, P.K. (1981), “A framework for systems engineeringdesign’’, The Radio and Electronic Engineer , Vol. 5 No. 12, pp. 59 - 93.
149
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 150/152
45. M’Pherson, P.K. (1996), ``Business value modelling’’; and ``Theinclusive value of information’’, Proceedings of the 48th Conference andCongress of the International Federation for Information and
Documentation, Graz, Austria.46. M’Pherson, P.K., Rowley, I. and Stupples, D. (1997), “The integration,
harmonisation and evaluation of complex systems’’, Joint ESA/INCOSEConference on Systems Engineering , Noordwijck, pp. 4a.5.1-5.27.
47. M’Pherson, P.K. (1999), The Measurement of Value: Multidimensional Accounting , Systems and Value Consultancy, Berkhamsted.
48. Nahapiet, J. and Ghoshal, S. (1998), “ Social Capital, IntellectualCapital, and the Organisational Advantage”, Academy of Management Review, vol.23, no.2, pp.242-267.
49. Nonaka, I. and Takeuchi, H. (1995), The Knowledge- Creating Company:How Japanese Companies create The Dynamics of Innovation , Oxford UniversityPress.
50. OECD (1996), The Knowledge Based Economy, Paris.
51. Porter, M.E. (1980), Competitive Strategy : Techniques for AnalyzingIndustries and Competitors , Free Press, New York.
52. Rogers, M. (1999), “Monopoly Power, Innovation and EconomicGrowth”, Australian Economic Review , 32, pp.96-104.
53. Roos, J., Roos, G., Dragonetti, N., Edvinsson, L. (1997), IntellectualCapital Navigating the Business Landscape , Macmillan Business, London.
54. Saaty, T.L. (1980), The Analytic Hierarchy Process , McGraw-Hill, New York, NY.
55. Smith, K. (1998), “Innovation as a systemic phenomenon: rethinkingthe role of policy”, în A New Economic Paradigm ? Innovation-based Evolutionary Systems , Ed. K.Bryant and A.Wells, Department of Industry,Science and Resources, Canberra, pp.17-51.
56. Standfield, K. (1999), Knowcorp, http://www.knowcorp.com.October 10, 1999.
57. Stevens, C. (1998), “ The Knowledge-Driven Economy”, în TheKnowledge Economy, Ed. D.Neef, Butterworth-Heinemann, Boston.
58. Stewart, T. A. (1997), Intellectual Capital: The New Wealth of Organizations ,Doubleday, New York.
150
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 151/152
59. Sveiby, K.-E. (1997), The New Organizational Wealth: Managing & Measuring Knowledge-Based Assets , Berrett-Koehler Publishers, Inc., SanFrancisco.
60. Tippett, M. (1978), “The axioms of accounting measurement’’, Accounting and Business Research , Autumn, pp. 266-78.
61. van Brakel, J. (1984), “Norms and facts in measurement’’, Measurement , Vol. 2 No. 1, pp. 45-51.
62. van Buren, M. E. (1999), A Yardstick for Knowledge Management. Training & Development, May 1999, pp. 71 – 78.
63. Willet, R.J. (1988), “An axiomatic theory of accounting’’ Part 1 and 2, Accounting and Business Research , Vol. 19 No. 73, Spring, pp. 155-71;
Autumn, pp. 79-91.64. Winter, S. (1987), “ Knowledge and Competence as Strategic Asset”,
in The Competitive Challenge, D.Teece, Ballinger, Cambridge.
65. Zack, M.H.. (1999), “ Developing a Knowledge Strategy “, California Management Review, 41(3), 1999, pp.125-145.
66. Zack, M.H. (2000), “If Managing Knowledge is the Solution, Then What’s the Problem ? “ in Knowledge Management and Business Innovation ”, Y.Malhotra (ed.), Hershey, PA : Idea Group Publishing.
151
8/13/2019 Capitalul Intelectual Si Economiile Epistemice
http://slidepdf.com/reader/full/capitalul-intelectual-si-economiile-epistemice 152/152
MARIN APETROAE:- biofizician, CP II,
- master în Management Strategic în cadrul Şcolii
Academice de Studii Postuniversitare de Management,
Universitatea Politehnică din Bucureşti,- este expert gradul I al Ministerului Educaţiei şi
Cercetării.
Lucrarea Dlui cercetător prezintă un grad ridicat de noutate în
domeniul ştiinţei managementului în România.
Se prezintă într-un mod riguros rolul crescând al activelor
intangibile (active de cunoaştere) în funcţionarea economiilor
bazate pe cunoaştere.
Cartea se axează pe obiectivul major al Uniunii Europene de a
deveni până în 2010 cea mai dezvoltată economie bazată pe
cunoaştere.
Lucrarea îşi propune să analizeze teoriile actuale privind