Download - Bioetica Si Perspectiva Crestina

5/11/2018 Bioetica Si Perspectiva Crestina - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/bioetica-si-perspectiva-crestina 1/27

Bioetica si perspectiva crestina

Uneori denumita si “filosofie morala”, etica se preocupa cu ceea ce

este corect si gresit din punct de vedere moral.Termenul se aplica, deasemenea, oricarui sistem sau teorie cu valoare morala. Unii autori

considera ca etica se ocupa de ceea ce este bine (adica de valorile si

virtutile pe care omul ar trebui sa le cultive) si ceea ce este corect (adica

care sunt indatoririle morale ale omului). Se poate vorbi despre etica o data

cu introducerea primelor coduri morale.

Aproape fiecare societate umana are un mit care explica origineamoralitatii. La muzeul Louvre din Paris exista o coloana babiloniana cu un

relief reprezentandu-l pe zeul soare Shamash, inmanand codul de legi lui

Hammurapi. In “Protagora”lui Platon, este o relatare mitica despre felul

cum Zeus, fiindu-i mila de oamenii care traiau in conditii vitrege in grupuri

mici, a dat acestora un sens moral si capacitatea de a da legi si a face

dreptate, astfel incat acestia sa poata trai in comunitati mai mari si sa

coopereze intre ei. In Vechiul Testament, este relatat modul in care

Dumnezeu i-a dat lui Moise cele zece porunci pe Muntele Sinai.

Punctul comun intre acestea este dat de atribuirea unei origini divine

acestor coduri morale, pentru a se asigura cea mai profunda motivatie a

respectarii lor. Legatura dintre moralitate si religie a fost atat de stransa,

incat s-a considerat ca nu poate exista moralitate fara religie. In

conformitate cu aceasta abordare, etica nu este un domeniu independent destudiu, devenind, de fapt, teologie morala. Emil Brunner defineste etica

crestina astfel: “stiinta conduitei umane, asa cum este ea determinata de

conduita divina”, iar Georgia Harkness considera etica “un studiu

1



sistematic al modului de viata exemplificat si invatat de Isus, aplicat la

problemele si deciziile cotidiene ale existentei umane”.

Etica este in general divizata in trei subdiscipline majore : metaetica,

etica normativa si etica aplicata.

Metaetica se axeaza pe problemele legate de natura conceptelor si

judecatilor morale. Etica normativa se preocupa in principal cu stabilirea

standardelor sau normelor de conduita si este de obicei asociata cu teoriile

generale cu privire la cum ar trebui sa traiasca cineva. Una din problemele

centrale ale eticii normative moderne este legata de intrebarea daca

actiunile umane trebuie judecate ca fiind corecte sau nu doar dupaconsecintele lor. In mod traditional, teoriile care judeca actiunile doar luand

in considerare consecintele lor sunt cunoscute ca fiind teleologice, iar cele

care judeca corectitudinea unor actiuni dupa conformitatea lor cu un

principiu sau regula formala, se numesc deontologice.

Cel mai mare interes insa, este suscitat incepand cu a doua jumatate a

secolului al XX-lea, de catre etica aplicata. Aceasta reprezinta aplicarea

teoriilor normative la problemele morale practice. Etica aplicata nu este un

domeniu de cercetare total nou. Inca incepand de la Platon, filosofii morali

au fost preocupati de probleme practice precum suicidul, abandonul

copiilor, tratamentul femeilor si comportamentul potrivit pentru oficialii

publici.

Filosofii crestini, in special Augustin si d’Aquino au fost preocupati

cu intrebari despre justetea razboiului, daca exista sau nu justificare pentruminciuna, daca era corect ca o femeie crestina sa comita suicid pentru a

evita un viol. Hobbes a avut un scop practic in scrierea “Leviathanului”, iar

Hume a scris despre etica suicidului. Preocuparile practice au continuat cu

utilitaristii britanici: Bentham a acoperit o paleta incredibil de mare de

2



subiecte, iar Mill a fost laudat pentru eseurile sale asupra libertatii si asupra

supunerii femeii.

In a doua jumatate a secolului al XX-lea insa, au devenit proeminente

chestiunile legate de egalitatea rasiala si sexuala, drepturile omului si justitie, precum si cele legate de valoarea vietii umane, care au dat nastere

unor controverse cu privire la avort si eutanasie. In stransa legatura cu

acestea sunt si implicatiile etice ridicate de dezvoltarea tehnicilor de

reproducere, cum ar fi fecundarea in vitro, bancile de sperma , manipularea

genetica si clonare. De aceste probleme se ocupa bioetica.

Desi se considera de obicei ca bioetica a aparut ca urmare adezvoltarii sistemelor de sustinere a vietii, a dezvoltarii tehnologiilor

reproductive si a miscarilor pentru drepturile pacientului, conceptul de

bioetica se poate recunoaste inca din vremuri stravechi in toate tarile.

Fiecare tara a avut reglementari cu privire la avort, infanticid, uciderea

batranilor etc. De pilda, in Sparta, la Roma, practica uciderii celor slabi si a

copiilor nascuti cu malformatii era legalizata. Tot asa, unele popoare

primitive considerau drept o datorie uciderea unui nou-nascut, in anumite

situatii: erau omorati slutii, bolnavii, copiii care, dupa unele indicii, erau

socotiti aducatori de nenorocire (gemenii nascuti cu dinti). De asemenea, in

Japonia, prin Mabiki, copiii handicapati erau lasati sa moara ori erau ucisi,

lucru care se intampla in majoritatea culturilor stravechi.

Cuvantul “bioetica” a fost pentru prima oara folosit in Anglia, in anul

1970, de catre Potter si Hellegers, cu referire la etica mediului, respectiv laetica medicalasi provine din limba greaca (“bios”- viata si “ethos”- morala).

Trebuie remarcat insa faptul ca inainte de introducerea acestui termen de

catre cei doi , inca din anul 1969, aparuse faimosul Hastings Center sub

influenta filosofului Daniel Callahan si psihiatrului Willard Gaylin, care se

3



ocupau cu studierea si elaborarea de norme, mai ales in domeniul cercetarii

si experimentarii biomedicale, fara insa a folosi termenul de bioetica.

Conform Dictionarului Oxford, bioetica este “disciplina care studiaza

problemele etice rezultate din progresele medicinei si biologiei”. PentruMarie Luce Delfosse, filosof din Namur , bioetica este “spatiul in care sunt

examinate din punctul de vedere al mizelor etice si al articulatiilor lor

sociale , practicile efective si virtuale, legate de stiintele vietii”. Coen

considera bioetica “o problema a limitelor, a inceputului vietii si a

sfarsitului vietii , a acelor momente imponderabile cand totul este posibil: si

continuarea vietii si disparitia ei”. In editia din 1995 a “Encyclopedia of Bioethics”, W.T.Reich dadea urmatoarea definitie bioeticii: “Bioetica este

studiul sistematic al dimensiunilor morale – inclusiv viziunea morala,

deciziile, conduita, liniile directoare etc – ale stiintelor vietii si

tratamentelor sanitare, cu folosirea unei varietati de metodologii etice intr-o

abordare interdisciplinara”. Claudiu Dumea considera ca cea mai potrivita

definitie data bioeticii este urmatoarea: “Bioetica este studiul sistematic sau

stiinta comportamentului uman in cadrul stiintelor vietii si al ingrijirii

sanatatii, cand acest comportament este examinat la lumina valorilor si a

principiilor morale”.

Pentru cei mai multi, campul de actiune al bioeticii ar trebui sa se

limiteze la:

· Inginerie genetica

· Procreatie asistata medical· Avortul terapeutic

· Diagnostic prenatal, diagnostic postnatal, sfat genetic

· Experientele pe fiintele umane

· Eugenia, inclusiv sterilizarea handicapatilor genetic

4



· Terapia indarjita

· Eutanasia - dreptul de a muri demn

· Dreptul la adevar - cat trebuie comunicat bolnavului

Dar bioetica mai poate cuprinde transplantul de organe si tesuturi siintersexualitatile, indeosebi transsexualitatea.

In conditiile in care omul a devenit stapan al procreatiei, ereditatii si

creierului, la rigoarea rece a stiintei trebuie adaugate si caldura vietii si

profunzimea reflectiei inspirate de dragostea pentru om. Arta de a dirija

cercetarea stiintifica prin bioetica devine un gardian al aplicarii acestor

cuceriri la om.Bioetica nu se preocupa doar de prescrierea regulilor deontologice

dupa care trebuie judecate problemele ridicate mai sus, ci bazandu-se pe

principiile puse la dispozitie de alte discipline, de traditia culturala si de

contextul socio-cultural, ea a devenit o disciplina normativa, in sensul ca se

pronunta asupra calitatii obiectivelor ei, a eficientei si perspectivelor lor

pentru viata si promovarea acesteia. Din nefericire, ea nu apeleaza in mod

direct la concursul pe care morala crestina i l-ar putea da, in fundamentarea

normelor prescrise omului de stiinta si a principiilor de care trebuie sa tina

cont performantele acestuia in materie de viata. Or, omul de stiinta nu

scapa preocuparilor lui Dumnezeu, deci nici moralei crestine care, la randul

ei, se intereseaza de toate temele care constituie obiectul bioeticii,

pronuntandu-se asupra lor, pe baza ratiunii luminate de Duhul Sfant, si a

revelatiei divine.Finalitatea bioeticii este reprezentata, in acceptiunea seculara, de

“analiza rationala a problemelor morale legate de biomedicina si de

conexiunea lor cu dreptul si cu stiintele umane. Aceasta implica elaborarea

de linii etice bazate pe valori ale persoanei si pe drepturile omului,

5



respectand toate confesiunile religioase, printr-o fundamentare rationala si

metodologica adecvata stiintific”. Dintr-o perspectiva crestina, finalitatea

bioeticii este reprezentata de aplicarea principiilor Scripturii la problemele

biomedicale. Liniile etice care trebuie elaborate sunt bazate pe voia luiDumnezeu, sunt absolute, prescriptive si deontologice.

Cateva teme principale strabat domeniul acoperit de bioetica. Una

dintre acestea, legata de avort si eutanasie, este daca calitatea vietii umane

poate fi invocata in deciziile de intrerupere a vietii sau de incetare a

eforturilor de prelungire a ei. Deoarece stiinta medicala permite astazi

pastrarea in viata a unor copii handicapati, care acum cativa ani ar fi muritla scurt timp dupa nastere, medicii sunt deseori pusi in situatia de a decide,

in fiecare caz, daca sunt sau nu intrunite conditiile unui standard de calitate

a vietii. Un asemenea caz a fost facut public in 1981 in Marea Britanie,

cand un renumit medic a fost acuzat de crima impotriva unui nou-nascut,

suferind de sindromul Down. Dovezile din cadrul procesului au indicat

faptul ca parintii nu doreau ca acel copil sa traiasca si de aceea, medicul i-a

administrat un narcotic letal. Drept urmare, medicul a fost achitat.

Un caz similar a starnit controverse in SUA. In ciuda controverselor

si eforturilor oficialitatilor de a asigura un tratament ce sa permita

supravietuirea copiilor handicapati , nici in Marea Britanie, nici in SUA si

nici in alte tari, nu exista un consens cu privire la decizia ce trebuie luata in

cazul nasterii unor copii cu un handicap foarte grav. La fel stau lucrurile si

in cazul deciziei de a pune capat vietii unui pacient ce sufera de o boaladureroasa incurabila. Se pune intrebarea daca calitatea vietii constituie un

motiv pentru care eutanasia ar trebui practicata si cine ar trebui sa ia

decizia.

6



Dezvoltarea tehnologica a ridicat si mai multe probleme etice in

biologie si medicina. In 1978, nasterea primului copil conceput in afara

corpului uman, a initiat o dezbatere cu privire la etica fertilizarii in vitro.

Aceasta a condus in curand la intrebari legate de congelarea embrionilor umani si ce ar trebui facut cu ei daca , asa cum s-a intamplat in Australia, in

1984, parintii ar muri.

O alta controversa in acest domeniu, este legata de mamele surogat,

care sunt inseminate cu sperma sotului unui alt cuplu si ulterior cedeaza

copilul cuplului respectiv. Din punct de vedere etic, se pune intrebarea daca

este corecta acceptarea faptului ca o femeie sa-si imprumute uterul inscopuri materiale si ce se intampla daca aceasta se razgandeste si nu mai

vrea sa cedeze copilul.

Punctul culminant al tehnologiei reproductive este dat de ingineria

genetica. Probabil aceasta va fi tema dominanta in etica secolului XXI.

Incercarile tot mai dese de clonare a oamenilor, dupa ce in prealabil s-a

reusit clonarea mai multor animale, reprezinta o noua provocare pentru

bioetica.

Bioetica este o disciplina care nu se limiteaza doar la teoretizarea pe

marginea fundamentelor vietii, ci urmareste si impune oamenilor de stiinta

norme precise privind comportamentul lor fata de ceea ce numim viata.

Bioetica preia o serie de elemente si de principii din biologie si medicina,

din deontologia medicala, dar si din alte discipline si domenii de activitate

(cum ar fi: filosofia, sociologia, psihologia, dreptul) si pe baza lor, clarificadeciziile si alegerile posibile din punct de vedere tehnic, in biologie,

genetica si medicina.

La ora actuala, cateva paradigme de bioetica comparata privesc :

Respectul persoanei supuse cercetarii, indiferent de statutul acesteia;

7



· Acordul opiniei publice privind cercetarea;

· Efectuarea sa in institute specializate;

· Confidentialitatea rezultatelor;

· Minimalizarea riscurilor si maximalizarea beneficiilor;· Contentia asupra rezultatelor-succese;

· Valorificarea euristica a eventualelor erori, ca si profesiunea de

credinta fata de ele, cu asumarea riscurilor, dupa posologia lor prealabila.

Transcendenta persoanei, valoarea fundamentala a vietii, omul vazut

ca un tot unitar, format din trup, suflet si duh – rezultat din sinteza valorilor

fizice, psihologice si spirituale – raportul de prioritate si complementaritatedintre persoana si societate, o conceptie personalista si de comuniune a

iubirii conjugale, constituie puncte de referinta solide pentru bioetica.

Aceste valori trebuie sa constituie liniile calauzitoare pentru cei care

incearca sa rezolve problemele generate de dezvoltarea stiintei biomedicale,

care astazi pare animata de un entuziasm optimist al progresului, uitand de

marile provocari ale bolilor iesite de sub control, de prevenirea relelor

tipice societatii tehnologice, generate de exploatarea ecologica.

1. Perspectiva umanista seculara asupra bioeticii

Tehnologia a creat noi probleme etice. Inseminarea artificiala,

fecundarea in vitro, mamele surogat, transplantul de organe, prelevarea deorgane, manipularea genetica si clonarea sunt toate realitati medicale. Nu se

mai pune problema daca acestea pot fi realizate, ci daca trebuie realizate. Si

aici punctele de vedere pot fi divizate in doua categorii: o abordare

umanista seculara si perspectiva iudeo-crestina. Si nicaieri linia de

8



demarcatie intre aceste doua abordari nu e mai clara decat in problemele

biomedicale.

Umanistii seculari si-au exprimat in mod repetat crezurile. In

“Manifestele Umaniste” (1933, 1973), ei sprijina avortul, eutanasia sisuicidul. Omul este considerat autonom, in masura sa-si elaboreze propriul

cod etic. Bunastarea omului este valoarea suprema, acestuia fiindu-i

permis sa faca orice pentru a dobandi fericirea. Nu recunosc ca Dumnezeu

este suveran si se lauda: “nici o divinitate nu ne va salva; trebuie sa ne

salvam noi insine”. Cu alte cuvinte, ei afirma ca valorile morale deriva din

experienta umana. Etica este astfel autonoma si situationala, fara a aveanevoie de sanctiuni teologice sau ideologice.

In acest capitol vom prezenta, in termeni generali, cele trei modele de

bioetica, care sunt considerate reprezentative pentru abordarile si directiile

de gandire seculara, adoptate in dezbaterea actuala cu privire la bioetica.

Este vorba despre modelul liberal-radical, modelul utilitarist si modelul

sociobiologic.

1.1. Modelul liberal-radical

La baza acestui model sta principiul autonomiei si libertatii absolute

si neingradite a omului. Morala nu se intemeiaza pe fapte, nici pe valorile

obiective sau transcendente, ci pe optiunea autonoma a individului.Aceasta

conceptie a debutat odata cu Revolutia franceza si a atins apogeul odata cu

existentialismul ateu al lui Jean-Paul Sartre, care nega existenta luiDumnezeu, a oricarei legi si a oricarui legislator. Actiunile nu pot fi

divizate in bune sau rele. Fiecare individ hotaraste in dreptul lui ce este

bine si ce este rau, in functie de circumstante, cu conditia de a nu incalca

libertatea celuilalt. In practica, acest model legitimeaza liberalizarea

9



avortului, eutanasia, alegerea de catre parinti a sexului copilului lor, prin

metoda selectiei, transsexualitatea, fecundarea artificiala chiar si in cazul

femeilor singure, experimentele neingradite, sinuciderea, homosexualitatea

etc. Atunci cand libertatea se intoarce impotriva vietii, insa, se distruge peea insasi. Asa se face ca liberalismul etic a sfarsit prin a aluneca spre

legitimizarea violentei si a legii celui mai puternic. Actionarea in baza

propriei constiinte, fara a tine cont de preceptele divine universale si

absolute, duce la un relativism moral fara limite si la ideologia conform

careia “scopul scuza mijloacele”.

Daca Dumnezeu nu exista, omul are dreptul de a crea viata, dupa propriul plac. Omul are datoria de a crea o rasa superioara, cu ajutorul

ingineriei genetice. Manipularea genetica constituie premisa crearii si

brevetarii de noi animale. Bancile de sperma, fecundarea in vitro si mamele

surogat fac astazi posibila crearea fiintelor umane superioare, prin

interventiile asupra patrimoniului genetic al embrionului. Scopul ultim este

crearea unei fiinte umane superioare ale carei caracteristici sa fie

predeterminate pe baza ingineriei genetice.

Fiind creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, omul poate fi,

asa cum se afirma de multe ori, fie administratorul operei divine, fie un

pretins creator autonom. Distinctia are consecinte diferite. In ipoteza in care

omul este un simplu administrator, datoria lui este sa prezerve viata asa

cum este sau s-o amelioreze, prelungind foarte putin opera divina. Pentru

sustinatorii celui de-al doilea punct de vedere, omul nu este doar administrator al vietii, ci este si creator; prin urmare, nimic nu-l impiedica

sa intervina in planul creatiei, cu conditia de a urmari ameliorarea conditiei

umane. Ingineria genetica este astfel nu numai justificata, ci si necesara. In

acest sens, exista deja posibilitatea ca prin intermediul testelor prenatale

10



parintii sa fie preveniti cu privire la urmasii impuri din punct de vedere

genetic, iar acestia ii pot elimina prin avort, contribuind astfel la dezideratul

ameliorarii speciei umane. Este vorba despre “cea mai evidenta forma de

autonomie luciferiana”, in care omul il da la o parte pe Dumnezeu, pentrua-i lua locul.

Opinia noastra este ca omul este atat administrator al creatiei, prin

insarcinarea pe care Dumnezeu i-a dat-o, aceea de a lucra si de a pazi

gradina Eden, cat si impreuna-lucrator cu Dumnezeu, prin porunca pe care

a primit-o, de a creste si a se inmulti, dat fiind faptul ca actul creational se

repeta in miniatura, in fiecare nastere.

1.2. Modelul pragmatic-utilitarist

Principiul fundamental in aceasta abordare este calculul consecintelor

unei actiuni pe baza raportului cost-beneficiu. Aceasta abordare ce

urmareste maximizarea beneficiilor pentru un numar cat mai mare de

oameni, isi are originea in lucrarile lui John Stuart Mill si Jeremy Bentham.

Bentham (1748-1832) aseaza omul sub incidenta a doi stapani: placerea si

durerea. Pentru a fi bun, un lucru trebuie sa produca placere, sau sa fie un

mijloc prin care sa fie produsa placerea si evitata durerea. La fel, un lucru

este rau daca produce durere, ori constituie un mijloc de a produce durere

sau de a priva omul de placere. Pe aceasta baza, Bentham a argumentat ca

binele si raul pot avea semnificatie doar cand sunt folosite in conformitate

cu principiul utilitarismului, astfel incat orice lucru care face placerea sa prevaleze asupra durerii este corect, iar tot ce face ca durerea sa prevaleze,

este rau. Astfel, Bentham propunea un calcul hedonist, prin care orice

actiune era masurata in termenii placerii sau durerii pe care o producea.

11



Mill avea ca baza pentru pozitia lui conceptul maximizarii fericirii,

definita ca si prezenta a placerii si absenta durerii.

Etica utilitarista a elaborat conceptul de “calitate a vietii”, care vine in

contradictie directa cu principiul sacralitatii vietii. Conform acestuia, unindivid care nu poseda un standard al calitatii vietii nu este considerat

persoana si i se refuza dreptul la viata. In aceasta categorie intra copiii

handicapati, depistati fie inainte de nastere, fie dupa nastere, bolnavii

incurabili sau batranii. Sunt astfel justificate atat eutanasia, fecundarea in

vitro, suicidul, cat si avortul si infanticidul. Pornind de la ideea

responsabilitatii pe care o are omul de a ameliora rasa umana, sunt justificate si tehnicile de manipulare genetica.

In cautarea acestei fericiri si a calitatii vietii, unii autori recurg la reducerea

categoriei de persoana la cea de fiinta care simte, intrucat doar aceasta este

capabila sa simta placere sau durere. Acest fapt are drept cosecinte: a. lipsa

de consideratie pentru protejarea drepturilor indivizilor care nu au

facultatea senzitiva (indivizii in coma vegetativa, embrionii etc ); b)

justificarea eliminarii indivizilor care experimenteaza mai multa durere

decat placere, sau care provoaca in altii mai multa durere decat bucurie

(handicapatii, muribunzii, copiii malformati); c) justificarea unor interventii

menite a suprima viata, cu conditia de a se evita suferinta (permiterea

avortului, daca acesta are loc prin metode nedureroase pentru fetus).

H.D. Aiken considera ca avortul eugenic si eutanasia eugenica a nou-

nascutilor, sunt obligatorii. El spune: “Pretentiile asupra dreptului lasupravietuire biologica depinde in intregime de capacitatea pe care o are

individul in chestiune de a-si construi, cu ajutorul altora, o viata umana.

Ceea ce inseamna ca, in situatiile in care nu exista posibilitatea nici unei

apropieri de o viata cu adevarat umana, dreptul la existenta biologica sau

12



fizica isi pierde ratiunea de a fi si, ca atare, acea miloasa suprimare a vietii,

in sensul biofizic al cuvantului este acceptabila sau poate chiar obligatorie.”

1.3. Modelul socio-biologic sau materialist

Acest model propune o etica descriptiva. In evolutia ei, societateaelaboreaza si modifica norme si valori, in functie de stadiul ei de

dezvoltare. La baza acestui model sta transpunerea teoriei evolutioniste a

lui Darwin, in domeniul social. Aceasta este coroborata cu sociologismul

lui Max Weber si cu sociobiologismul lui H.J. Heisenk si E.O.Wilson.

Ideea fundamentala a acestui model, este urmatoarea: la fel cum toate

formele de viata au evoluat, pentru a se adapta mai eficient, tot asaevolueaza si societatile si de aceea, valorile morale, sistemul de valori,

trebuie sa se schimbe.

In aceasta abordare, deosebirile dintre om si animal sunt foarte mult

estompate, psihicul uman nefiind radical diferit de cel animal, dupa cum

sustinea Freud. Acesta este si unul dintre argumentele in favoarea

suprimarii embrionului uman in primele stadii ale dezvoltarii, pana incepe

sa se dezvolte sistemul nervos. Pornind de la acesta, embrionul uman este

considerat inferior unui animal care sufera, deoarece acest embrion nu are

capacitatea de a suferi. Asa se face ca in Germania sunt acceptate

experimentele pe embrionii umani, dar se incearca interzicerea lor pe

animale. Adesea se considera ca embrionul nu este uman. Dealtfel, Dr.

James Watson, unul dintre castigatorii premiului Nobel, a sustinut ca nici

un nou-nascut n-ar trebui sa fie declarat uman pana nu trece cateva testereferitoare la mostenirea sa genetica: “Daca un copil n-a fost declarat viu

pana la trei zile dupa nastere, atunci fiecarui parinte ar trebui sa i se permita

sa ia decizia de a lasa copilul sa moara, salvandu-l astfel de mizerie si

suferinta”.

13



1.4. Evaluarea eticii biomedicale umaniste:

- Principiul utilitarist al calitatii vietii, versus principiul biblic al

sacralitatii vietii. Utilitaristii au inlocuit principiul sacralitatii vietii cu cel

al calitatii vietii. Asa cum s-a vazut mai sus, in conformitate cu acest principiu, un individ trebuie sa aiba un anumit standard al calitatii a vietii,

pentru a putea fi considerat persoana si astfel sa aiba dreptul la viata. In

virtutea acestui fapt, copiii malformati, batranii, handicapatii, bolnavii

incurabili nu au dreptul la viata. Dar se ridica intrebarea ce semnifica acest

concept de “calitate a vietii”? Se ia in discutie calitatea fizica, sociala sau

spirituala, sau poate o sinteza intre acestea? Si cine decide ce semnifica“calitatea vietii” si care este nivelul calitatii vietii necesar pentru a avea

dreptul la existenta? Apoi, care oameni vor beneficia de acest tratament de

“calitate” si pe ce baza se va face discriminarea? Varsta, rasa, rang social?

In al patrulea rand, cine cunoaste care sunt toti factorii necesari pentru

ameliorarea rasei umane prin inginerie genetica? Iata intrebari care raman

fara un raspuns rezonabil din partea umanismului secular.

- Suveranitatea asupra vietii apartine lui Dumnezeu, nu omului.

Conform Scripturii (Iov 1:21; Gen. 1:21,27) Dumnezeu a creat viata si tot el

o sustine (Fapte 17:28; Gen. 9:6). De aceea, omul nu are dreptul de a lua

viata nimanui, indiferent de situatie. (Exod 20:13). “Eu dau viata si Eu

omor, Eu ranesc si Eu tamaduiesc si nimeni nu poate scoate pe cineva din

mana Mea”, afirma Dumnezeu in textul din Deuteronom

32:39.- Omul nu are datoria de a crea o rasa superioara. Evolutionistii si-au

dorit totdeauna sa duca mai departe procesul evolutiv si sa produca o rasa

superioara. Intr-adevar, faimoasa lucrare a lui Darwin, “Despre originea

speciilor”(1859) are tonalitati rasiste. Ducand mai departe ideea lui Darwin,

14



Hitler a folosit selectia naturala ca model pentru producerea rasei

superioare. Doar pentru ca noi putem face ceva, nu inseamna ca si trebuie

sa facem acel lucru. Chiar daca putem face schimbari in specia umana, de

unde putem sti ca acestea o vor face mai buna? Dupa ce standarde o vom judeca fiind mai buna?

- Scopul nu scuza mijloacele. Mijloacele trebuie sa aiba propria lor

justificare. Apoi, chiar scopurile au nevoie de justificare. Nu orice scop este

bun, chiar daca este dorit de multi oameni. De pilda, multi germani au dorit

exterminarea evreilor, ceea ce nu justifica actiunea. In al treilea rand, daca

scopurile bune justifica orice mijloace, atunci ar fi justificata si ucidereadisidentilor politici, de dragul armoniei sociale, sau uciderea bolnavilor de

SIDA, pentru a opri raspandirea acestei boli. O simpla reflectare reveleaza

numeroase ilustratii similare cu consecinte inacceptabile in cazul in care ar

fi aplicata o astfel de etica.

2. Perspectiva crestina asupra eticii biomedicale

Daca umanistii abordeaza etica biomedicala in termenii jocului de-a

Dumnezeu, conform abordarii crestine, progresul in medicina trebuie

folosit pentru a-l servi pe Dumnezeu. Tehnologia trebuie folosita pentru a

ameliora suferinta umana, nu pentru a crea viata. Crestinii cred ca

Dumnezeu este suveran asupra vietii. De aceea, trebuie sa-l slujim peDumnezeu, nu sa ne jucam de-a Dumnezeu. Tratamentul ar trebui sa fie

voluntar, nu obligatoriu. Scopul medical este de a ameliora suferinta

umana, nu de a crea viata. Dumnezeu ne-a dat rolul de a administra viata,

15



nu de a o manipula. Pe scurt, rolul crestinului in domeniul biomedical este

terapeutic, nu eugenic.

Principiile de baza in abordarea crestina a acestei problematici sunt

urmatoarele:- Suveranitatea lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat orice fiinta vie (Gen.

1:21) si omul e creat dupa chipul si asemanarea Sa (Gen. 1:27). Acest lucru

inseamna ca omul are atributele unei persoane, asa cum le are si

Dumnezeu. Cu alte cuvinte, omul este o fiinta personala, ceea ce inseamna

in primul rand o fiinta relationala, apoi este o fiinta rationala, care

gandeste, este de asemenea o fiinta volitionala, care alege si o fiintaemotionala, care simte. Dumnezeu controleaza atat viata, cat si moartea. El

da viata si tot el o ia (Iov 1:21). Omul este din tarana si in tarana se intoarce

(Gen.3:19). Fiind creat de Dumnezeu, omul ii apartine lui si de aceea nu

are dreptul de a cauta sa obtina controlul asupra vietii umane.

- Demnitatea omului. Omul e creat dupa chipul si asemanarea lui

Dumnezeu, este coroana creatiei Lui. De aceea, a ucide un om este un pacat

extrem de grav, intrucat e un afront adus direct lui Dumnezeu. Aceasta

demnitate a vietii umane, ce rezulta din asemanarea omului cu Creatorul

Sau, include corpul sau, care trebuie ingrijit (Efeseni 5:29) si chiar ingropat

cu respect, anticipandu-se invierea sa ulterioara (1Cor.15).

- Sacralitatea vietii. Oamenii au fost creati dupa chipul lui Dumnezeu. Din

moment ce Dumnezeu e sfant (Lev.11:44), iar noi am fost facuti dupa

chipul sau, inseamna ca intr-un anume fel, noi impartasim asemanarea luimorala. Aceasta sacralitate a vietii, care reflecta in mod unic caracterul lui

Dumnezeu, este baza unei atitudini pro-viata, incepand de la conceptie si

pana la moarte. Nu conteaza cat de desfigurat ar fi un om, acesta poarta

inca chipul lui Dumnezeu si merita sa fie tratat ca un lucru sacru, asa cum

16



este. Toate marile religii sustin ca viata este inviolabila – toate interzic

uciderea semenilor nostri. Imperativul este regasit si in juraamantul

hipocratic si in deontologiile formulate de-a lungul secolelor. Nu numai

atat. Viata trebuie aparata chiar si atunci cand devine nesigura. Pornind deaici, eticianul E. W. Keyserlingk considera caracterul sacru al vietii, fiind

singurul principiu important din univers, care “nu cunoaste nici o restrictie

si nici o exceptie”. Nu exista viata lipsita de calitate, cum afirma etica

utilitariana. “Viata umana este sacra fiinca de la inceputul ei comporta

actiunea creatoare a lui Dumnezeu si ramane pentru totdeauna intr-o

legatura speciala cu Creatorul sau care este unicul sau scop”.- Dragostea agape. Dragostea este esenta eticii crestine, intrucat Isus a spus

ca aceasta este cea mai mare porunca (Mt. 22:37-39). De aceea, e necesara

aplicarea acesteia fata de fiintele umane in fiecare aspect al vietii, si mai cu

seama in problemele biomedicale.

3. Linii calauzitoare pentru abordarea problemelor

bioetice

– Interventiile medicale trebuie sa fie totdeauna voluntare. Din principiul

demnitatii si libertatii deriva principiul autonomiei, care impune

consimtamantul in deplina cunostinta de cauza. Pacientul trebuie informat

cu privire la natura si posibilele consecinte ale tratamentului sau operatiei si

trebuie sa-si dea liber consimtamantul. Daca acesta se afla in

imposibilitatea de a-si da consimtamantul, nu ar trebui sa i se aplice nici o procedura medicala, cu exceptia celor necesare pentru prezervarea vietii.

Un tratament fortat, indiferent cat de benefic ar fi pentru societate, este

imoral.

17



- Este corecta permiterea mortii naturale, atunci cand ea apare. Este o

mare diferenta intre a lua viata unei fiinte si a-i permite acesteia sa moara.

Prima este totdeauna gresita. Ultima poate fi justificata in anumite conditii.

A lua viata cuiva este crima, insa a-i ingadui acestuia sa moara din cauzenaturale, poate fi un act de mila.

- Nu exista datoria de prelungire a mortii. Biblia declara ca atat pacatul

prin comitere cat si cel prin omitere sunt gresite (Iacov 4:17). Astfel, a nu

preveni moartea cuiva, este echivalent cu a o produce. In acest sens, omul

are datoria de a prelungi viata umana, iar daca sunt disponibile mijloace

tehnice si medicale, acestea trebuie folosite corect. Nu trebuie confundata,insa, datoria de a prezerva viata cu obligatia de a prelungi moartea.

- Folosirea mijloacelor artificiale si naturale. Trebuie facuta orice

incercare de a prezerva viata umana, prin toate mijloacele disponibile.

Evident, nimeni nu ar trebui sa fie privat de hrana, apa si aer, intrucat

privarea de aceste mijloace naturale ar fi echivalenta cu cauzarea mortii,

adica cu comiterea unei crime. Daca exista mijloace tehnologice

disponibile, acestea ar trebui folosite pentru prezervarea vietii. Acestea nu

trebuie insa folosite pentru a prelungi moartea.

- Incurajarea mijloacelor contraceptive. Mijloacele contraceptive

reprezinta doar o metoda de limitare a nasterii, nu una de ucidere a copiilor

nenascuti, cum este in cazul avortului. Bineinteles, exista si metode

contraceptive care sunt prin natura lor abortive, intrucat duc in mod direct

la moartea ovulului fecundat (care este fiinta umana): pastila contraceptiva“de a doua zi”, dispozitivul intrauterin.

– Corectarea vietii este justificata, insa nu si crearea ei. Traim intr-o lume

imperfecta, devenita astfel din pricina pacatului omului. De aceea, nu este

gresit sa cautam sa corectam anumite imperfectiuni. Totusi, este o mare

18



diferenta intre a corecta imperfectiunile umane si a crea dupa bunul nostru

plac fiinte perfecte. Usurarea suferintei umane, rezultate in urma caderii in

pacat, este o datorie morala, dar fabricarea de fiinte umane nu este.

Acestea sunt principiile crestine pe baza carora consideram ca trebuieformulate raspunsurile la problemele presante determinate de avansul

tehnologic.

Sumar si concluzii

Conflictul de opinii bazat pe problemele biomedicale se cristalizeaza la doi

poli. La unul dintre acestia se gaseste perspectiva crestina, iar la celalalt perspectiva umanista seculara. Ultima neaga faptul ca exista un Creator, ca

lumea a fost creata si ca exista niste legi date de Dumnezeu. Aceasta

conceptie priveste omul ca fiind in principal un animal superior, dotat cu

inteligenta superioara, iar aceasta inteligenta poate fi folosita pentru a

imbunatati specia umana. De aceea, umanistii seculari favorizeaza avortul,

eutanasia si ingineria genetica ca si mijloace de indeplinire a acestui scop.

In contrast cu etica biomedicala umanista, crestinii cred ca Dumnezeu a

creat oamenii dupa chipul sau si le-a dat niste imperative morale pentru a

prezerva demnitatea si sanctitatea vietii umane. De aceea, din punct de

vedere crestin, obligatia omului este de a-L sluji pe Dumnezeu, nu de a se

juca de-a dumnezeu. Omul este doar custodele vietii, nu creatorul ei. De

aceea, interventiile medicale trebuie sa fie corective nu creative. Noi

trebuie sa reparam viata, nu s-o reconstruim. Tehnologia trebuie sa fiesubordonata principiilor morale si nu invers.

Chiar in lumea decazuta din cauza pacatului, Dumnezeu a dat anumite

principii care sa ghideze prioritatile morale:

19



• Trebuie sa intelegem datele stiintifice in contextul ordinii

create, in care faptele sunt incarcate cu valoare de insasi mana lui

Dumnezeu.

• Fiecare viata are valoare: atat a animalului cat mai ales aomului.

• Exista o diferenta intre specia umana si celelalte animale cu

privire la gradul de protectie ce li se cuvine.

• Este absolut interzisa uciderea unui om, acesta avand dreptul

inviolabil de a nu fi ucis.

Motivul ce sta la baza acestor principii este faptul ca Dumnezeu a facut peom “dupa chipul si asemanarea Sa”. Despre aceasta Westermann spunea:

“faptul ca omul e creat dupa chipul lui Dumnezeu nu pune problema unei

calitati a omului, ci inseamna ca Dumnezeu a creat omul ca si o contraparte

a Lui si ca fiintele umane pot avea o istorie cu Dumnezeu. Chipul lui

Dumnezeu se manifesta doar in relatia individului cu Dumnezeu”.

20



Bibliografie

Atkinson, David, Pastoral Ethics - A Guide to the Key Issues of Daily

Living, Lynx Communications, Sandy Lane West Oxford, England, 1994.

Baird, Robert N. si Stuart E. Rosenbaum, Euthanasia-Moral Issues,

Prometheus Books, Buffalo, New York, 1989.

Barnette, H., Henlee, Introducing Christian Ethics, Broadman Press, Nashville, Tennessee,1961.

Biblia sau Sfanta Scriptura, Societatea Biblica Interconfesionala din

Republica Moldova, 2001.

Berdiaev, Nicolae, Noul Ev Mediu, Ed. Omniscop, Craiova, 1995.

Birch, C., Bruce, & Rasmussen, L., Larry, Bible and Ethics in the Christian

Life, Augsburg Publishing House Minnesota, 1976.

Brown, Colin, Filosofia si credinta crestina, Ed. Cartea Crestina, Oradea,

2000.

Buergenthal, Th. si R. Weber, Dreptul international si drepturile omului,

Ed. All, Bucuresti, 1996.

Connery, John S.J., Abortion: The Development of the Roman-Catholic

Perspective, Loyola University Press, Chicago, 1977.

Congregatia Pro Doctrina Fidei – “Donum Vitae”, 22 februarie 1987.Pro Doctrina Fidei - referitor la eutanasie, Roma, 5 mai 1980.

Pro Doctrina Fidei –“Declaration on Procured Abortion”, 18

nov 1974.

*** Constitutia Romaniei, 1991.

21



Crabb, Larry, Intelegand oamenii, Ed. Shalom, Oradea, 1990.

Delumeau, Jean, Religiile lumii, Humanitas, Bucuresti, 1998.

Duculescu, Victor, Constitutia Romaniei comentata si adnotata, Ed.

Lumina Lex, Bucuresti, 1997.Dumea, Claudiu, Omul intre a fi si a nu fi – Probleme fundamentale de

bioetica, Ed. Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucuresti, 1998.

Encyclopaedia Britannica, 2001, s.v. “Origins of Ethics”.

Erickson, J. Millard, Teologie crestina, vol. 2, Ed. Cartea Crestina,

Bucuresti, 1998.

Geisler, L. Norman, Filosofia religiei, Ed.Cartea Crestina,Oradea, 1996.Geisler, L. Norman, Christian Ethics- Options and Issues, Baker Book

House, Grand Rapids, Michigan, 1989.

Gluvoski, G., Progrese in medicina, Ed. Helicon, 1997.

Grenier, Hubert, Marile doctrine morale, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995.

Henry, F.H. Carl, Christian Personal Ethics, Wm. B.Eerdmans Publishing

Co., Grand Rapids Michigan, 1965.

Holmes, F. Arthur, Ethics-Approaching Moral Decisions, Inter

VarsityPress, Downers Grove, Illinois, USA, 1984.

Internet: www.crestinismortodox.ro

www.lumeam.ro

www.rcrc.org

Ioan Paul al II-lea, Enciclica Evangelium Vitae, 30 martie 1995.

Jewett, Paul K., “The Relationship of the Soul to the Fetus” in Birth

Control and the Christian, Christian Medical Society, Tyndale House

Publishers, 1969.

Kant, Immanuel, Intemeierea metafizicii moravurilor, Critica ratiunii

practice, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1972.

22

http://www.crestinismortodox.ro/

http://www.lumeam.ro/

http://www.rcrc.org/

http://www.crestinismortodox.ro/

http://www.lumeam.ro/

http://www.rcrc.org/



Lindsell, Harold, The World, the Flesh and the Devil, Canon Press,

Washington DC, 1973.

Lossky, Vladimir, Teologia mistica a Bisericii de Rasarit, Ed. Anastasia,

Bucuresti, 1990.Macer, Darryl R.J., Gene Therapy Newsletter , no.4/1994.

Macer, Darryl, Bioethics for the People by the People, Eubios Ethics

Institute, Christchurch, 1994.

Macer, Darryl, Eubios Journal of Asian and International Bioethics,

no.5/1995.

MacIntre, A., Tratat de morala, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1998.Martinica, Isidor, Etica doctrinei sociale crestine, Ed. Gramar, Bucuresti,

1999.

Mason, K.J., Human Life and Medical Practice, Edinburgh University

Press, 1981.

Maximilian, Constantin, Stefan Milcu si Sylvain Poenaru, Noil frontiere –

Introducere in bioetica, Ed. Pan - Publishing House, Bucuresti, 1995.

Maximilian, Constantin, Stefan Milcu si Sylvain Poenaru, Fascinatia

imposibilului, Ed. Editis, Bucuresti, 1994.

Monitorul Oficial al Romaniei, anul II, nr.5, Partea a II-a, 15 martie 1991.

Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 008, 13 ianuarie 1998.

Monitorul de Cluj, anul V, nr. 489, miercuri, 14 august, 2002.

Montgomery, John Warwick, “The Christian View of the Fetus” , in Birth

Control and the Christian, Christian Medical Society, Tyndale HousePublishers, 1969.

Murray, John, Principles of Conduct , The Tyndale Press, 1957.

23



Noonan John T., “An Almost Absolute Value in History”, in John T.

Noonan, ed., The Morality of Abortion: Legal and Historical Perspectives,

Harvard University Press, Cambridge, 1970.

Pana, Stelian et al., Sexualitatea umana, Ed. Univers Enciclopedic,Bucuresti, 1998.

Paul al VI-lea, Enciclica Humanae Vitae, 25 iulie 1968.

Pierce, T. Burton, Etica lucratorului crestin, Ed. Life, Oradea, 1999.

Popescu, Dumitru si Doru Costache, Introducere in dogmatica ortodoxa,

Ed. Libra, Bucuresti, 1997.

Popescu, Dumitru, Teologie si cultura, Ed. Institutului Biblic si de Misiuneal Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1993.

Raduca, Vasile, Studii teologice, seria a II-a, anul LI, nr.3-4, iulie-

decembrie, 1999.

Raicu, Petre, Genetica generala si umana, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1997.

Scripcaru, Gheorghe et al., Bioetica, stiintele vietii si drepturile omului, Ed.

Polirom, Iasi, 1998.

Scripcaru, Gheorghe, “Bioetica si drepturile omului”, in Psihiatria si

conditia umana, Ed. Psihomnia, 1995.

Sgreccia, Elio si Victor Tambone, Manual de bioetica, Arhiepiscopia

Romano-Catolica de Bucuresti, 2001.

Trobish, Ingrid, Bucuria de a fi femeie, Ed. Logos, Cluj-Napoca, 1995.

*** Textes du Conseil de l’Europe, Strasbourg, 1993.

*** Textes du Conseil de l’Europe, Strasbourg, 1996.Vere, Duncan W., “Therapeutic Abortion and Sterilization as Ethical

Problems”, in Birth Control and the Christian, Christian Medical Society,

Tyndale House Publishers, 1969.

24



Arthur F. Holmes, Ethics – Approaching Moral Decisions, InterVarsity

Press, 1984, p.10.

Encyclopaedia Britannica 2001, s.v. “Origins of ethics”.

autorii sunt citati de Henlee H. Barnette, Introducing Christian Ethics,Broadman Press, Nashville, Tennessee, 1961, p.3.

Vezi Enciclopedia Britannica 2001, s.v. “Ethics: Normative ethics”

Ibidem.

Darryl Macer, Bioethics for the People by the People, Eubios Ethics

Institute, Christchurch, 1994, p.20.

Nikolai Losski, Condiţiile binelui absolut – Bazele eticii, Ed. Humanitas,Bucureşti, 1997, p. 102-103.

Darryl Macer, Eubios Journal of Asian and International Bioethics,

nr.5/1995, p.144-146.

Ibidem, p.146.

Elio Sgreccia şi Victor Tambone, Manual de bioetică , Arhiepiscopia

Romano-Catolicaă de Bucureşti, 2001, p.4.

Citat de Constantin Maximilian et al., Fascinaţia imposibilului - Bioetica,

Ed. Editis, Bucureşti, 1994, p.6.

Ibidem, pg.7.

Citat de Elio Sgreccia şi Victor Tambone, op. cit., p.14.

Claudiu Dumea , Omul între a fi sau a nu fi – Probleme fundamentale de

bioetică , Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucureşti, 1998 , p. 5.

Gh. Scripcaru et al., Bioetica, ştiinţele vieţii şi drepturile omului, Ed.Polirom, Iaşi, 1998, p. 19.

Elio Sgreccia şi Victor Tambone, op.cit., p. 15.

Gh. Scripcaru, op.cit., p. 60.

25



Elio Sgreccia şi Victor Tambone, Manual de bioetică , Arhiepiscopia

Romano-Catolică de Bucureşti, 2001, p.17.

Ibidem, p.18.

Norman L.Geisler, Christian Ethics – Options and Issues, Baker Book House, Grand Rapids, Michigan, 1989, p. 174.

Ellio Sgreccia şi Victor Tambone, op.cit., p. 43.

Claudiu Dumea, op. cit., p. 11.

Ellio Sgreccia şi Victor Tambone, op.cit., p. 44.

Constantin Maximilian, Ştefan Milcu, Sylvain Poenaru, “Noile frontiere –

Introducere în bioetică”, Ed. Pan-Publishing House, Bucureşti, 1995, pg.38Ibidem, p. 12.

Enciclopaedia Britannica 2001- Ethics

Arthur F. Holmes, Ethics – Approaching Moral Decisions, InterVarsity

Press, Downers Grove, Illinois, USA, Leicester, England, 1984, p. 43.

Claudiu Dumea, op.cit., p. 13-14.

Ellio Sgreccia, op.cit., p.46.

citat de Claudiu Dumea, op.cit., p. 14-15.

Ellio Sgreccia, op.cit., p. 42-43.

Claudiu Dumea, op.cit., p. 17.

Norman L. Geisler, op. cit. p.175.

Claudiu Dumea, op.cit.,p.13.

Ibidem, p.13.

Norman L. Geisler, op.cit., pg.177Ibidem, p. 178.

Larry Crabb, “Înţelegând oamenii”, Ed. Shalom, Oradea, 1998, p.98-106.

Norman L. Geisler, op.cit., p.180.

Ibidem, p. 182.

26



Constantin Maximilian et al., Noile frontiere – Introducere în bioetică, p.

69.

citat din “Donum Vitae”, în Claudiu Dumea, Omul între a fi şi a nu fi, Ed.

Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucureşti, 1998, p.20.Acestea vor fi tratate într-un capitol ulterior, destinat combaterii avortului.

Norman L. Geisler, op.cit., p. 180-184.

David Atkinson, Pastoral Ethics – A Guide to the Key Issues of Daily

Living , Lynx Communications, Sandy Lane West Oxford, England, 1994,

p.204-205.

Ibidem, p.205.

27

Download - Bioetica Si Perspectiva Crestina

Top Related