Anul XXI. A R A D , 2/14 Martie 1897 Nr. O .

BISERICA si SCOLA. Fòia biserieeseă, scolastică, Literară şi economică.

Iese odată în septemână: DUMINECA.

P R E Ţ U L A B O N A M E N T U L U I . Pentru Austro-Unşraria :

Pe un an 6 â.—cr., pe Vs •* 2 <*• 6 0 o r

Pentru Români» şi străinătate: Pe un an 14 fr., pe jnmetate an 7 franci.

PREŢUL INSERŢIUNILOR: Pentro pnblicaţinnile de trei ori ce conţin

cam 150 cuvinte 3 fl.; până la 200 cuvinte 4 fl.i şi mai sas 5 ti v. a.

Corespondentele se se adreseze Redacţunei „BISERICA şi ŞCOLA."

Er banii de prennmeraţinne la TIPOGRAFIA D1RCBSANÀ în ARAD.

Nr. 908/897. IOAN

din îndurarea lut Dumnedeu episcop diecesan al Ara­dului, 0radii mari. lenop'olei ş i a l Halmagiului, pre­

cum ş i al părţilor adnesate din Banatul-Temişan.

Iubitului cler şi popor eparchial; dar şi milă ăela DumnedSu Tatăl şi Domnul nostru Isus Christos.

Având în vedere că la Dumineca T o m e i din a. c. espiră al n d u S1 e a period din viaţa ndstră sinodală şi cu el încâtă şi mandatul deputaţilor sino­dali, aleşi la 1894 precum şi a celor aleşi în decur­sul periodului menţionat, urmâză acum a se face ale­geri ndue de deputaţi la sinodul nostru eparchial, pe al Z e c e 1 e a period de trei ani, 1897, 1898 şi 1899.

Când dară cu provocare la §§-ii 89 şi 90 din Stat. org. convocam Sinodul ordinariu al epar-chiei nostre aradane, la locul reşedinţei nostre în Arad, pe Dumineca Tomei adecă pe dina de 20 Aprilie (2 Maiu) a. c. totodată în conţelegere cu ambele ndstre Consistorii din Arad şi Oradea-mare, referitoriu la efeptuirea alegerii membrilor sinodali pe noul period susespus, dispunem următdrele:

I. Eparchia aradană, conf. §-lui 91. Stat. remâne împărţită după pracsa de mai nainte cercuri-electorali, dintre cari pe părţile arado-b? cad 14, âr pe părţile bihorene 6 cercuri, avâriţ care cerc a-şi alege câte trei deputaţi, unul dih^ şi doi din mireni (§§-ii 87. şi 88. din stat. ofg.)

II. Referitoriu la înpărţirea comunelor în cercuri, pentru părţile arado-banatice remâne în vigdre împărţirea esistentâ şi comunicată de aici sub 28. Octomvre, 1893, Nr. 4706, eră în părţile bihorene formând fle-care protopopiat de astădi câte un cerc electoral de sine stătătoriu, urmâză, că pentru acestea părţi fle-care comună aparţine acelui cerc electoral, la care aparţine şi cu protopopiatul. Numele comisa­rilor consistoriali denumiţi conform °§-lui 91 din etat. °rg. se vede în dosul acestei Pastorale sub A) întruna cu cercurile electorale şi cu locurile centrale de ale­gere şi respective de scrutiniu.

III. Terminul pentru alegerea deputaţilor din cler s'a statorit :

a) pentru districtul Consistoriului arădan pe J o i în 13/25 Martie dra 10 înainte de mâdiidi,

b) pentru Consistoriul din Oradea-mare pe 27 Martie (8 Aprilie) a. c. la 6ra 10 nainte de mâdldi.

IV. Publicarea alegerii deputaţilor sinodali mireni trebue se-o facă conducătorii oficielor paro-chiali în tdte bisericele cu 8 dtfe mai nainte de ale­gere (§ 9 din stat. org.) adecă Duminecă în 9/21 Mar t i e a. c,

V. Sinodele parochiali pentru alegerea de­putaţilor mireni în tdtă eparchia au se se ţină în Dumineca a treia din Post, — adecă: în 16/28 Martie a. c.

VI. Scrutiniul alegerilor deputaţilor mireni s'a stătorit:

a) pentru districtul Consistoriului din Arad, pe 23 Martie (4 April ie) a. c. ce cade în Dumi­neca a patra din post.

b) pentru districtul Consistoriului din Oradea-mare pe Joi 27 Martie (8 Aprilie) a. c. (adecă într'o di cu alegerea deputaţilor clericali pentru acel district) tot la 10 dre nainte de mâdadj. Şi pentru-ca ale­gerile se se pdtă efeptui cât mai corect, mai indi-gităin următdrele :

VII. Cu privire Ia alegerea deputaţilor din cler:

a) Despre diua de alegere preoţimea se înfor-mâză din f6ia oficială, şi din pastorala acdsta, pre care unde sunt mai mulţi preoţi în parochiă, condu-câtoriul oficiului parochial, este îndatorat a o comu­nica cu toţi, pentru-că :

b) Drept de alegere au toţi preoţii şi diaconii gr. or, români din respectivul cerc, ori sunt în func­ţiune ori sunt în deficienţă (§. 8. din Reg.)

c) Pentru a compune colegiul electoral se re-cere presenţa a cel puţin 1 / 3 din alegatori (§. 7 din Reg.)

d) Absentarea numai în doue caşuri este jus­tificabilă şi adecă: morb dovedit, şi funcţiuni in­dispensabile în dina de alegere, deci este evident că fie-care îndreptăţit este şi îndatorat a se folosi de dreptul electoral şi a da bun esemplu şi în acesta privinţă credincioşilor săi.

e) Aclamaţiunea nu este permisă, f) In celelalte observéndu-sé t ermínele de sub

III, apoi disposeţiunile din §. 7 — 14 din Regula­ment şi cele de sub ?) p . LX. din acesta Pastorală, după provederea alesului'cu credenţional, Protocolul luat în colegiul eletoral, sé se asternă Consistoriului Cel mult în decurs de 3 dile dela alegere.

VIII. Referitoriu la a l egerea deputaţi lor mireni.

După-ce termínele pentru publicare şi alegere în sinódele parochiali sunt normate în punctele IV. V., — astfel cu privire la însuşi actul alegerii, — pentru înlesnirea căruia trimitem sub ./• B), un esem-plariu de protocol pentru fie-care sinod electoral — atragem atenţiunea biroului electoral la urm atórele :

1. Sinódele electorali se constituesc sub condu­cerea preoţimei parochiale, şi preşedinţi ad hoc sé pot alege şi dintre preoţi.

2. Alegerea este publică, dar la cererea a 20 alegători îndreptăţiţi pote fi şi secretă cu şedule.

3 . Alegătorii din comunele filiale, voteză în co­munele matre, ér preoţimea nu voteză la asemenea sinóde.

4. Aclamaţiunea nu este permisă, precum nu este permis a vota unul în locul şi în numele al­tuia present seu absent.

5. In protocol să se înducă apriat şi corect: locul şi diua, ora începerii şi a terminării cu vo­tarea.

6. Numele candidatului, pre care voteză alegă­torii să se scrie întreg şi corect, căci semnele dtto şi „ „ nu sunt permise, şi voturile ¿nduse la astfel de semne nu se vor considera.

7. Yotarea începută să se continue până ce vo­teză toţi presenţii alegători îndreptăţiţi, ér după ce a votisat cei presinţi sé se mai aştepte 1

/'2 oră, pen­tru a se potó presenta şi alţi alegatori îndreptăţiţi, şi dacă în interval de 1/2 oră, nu se mai presintă nici un alegătoriu, se încheie votarea espunéndu-se precis la protocol ora încheierii; apoi după încheia-rea votării şi după sumisarea voturilor enunciându-se resultatul, protocolul sé se subscrie de preşedinte, bărbaţii de încredere şi de notariu, or dacă bărbaţii de încredere, séu măcar şi numai unul dintre ei n 'ar şei scrie, numele lor îl-pote scrie şi notariul ; dar acesta împrejurare trebue vedită prin aceea, că : să se spună apriat la protocol, cine a subscris pre cei neşciutori de scrisóre.

8. Protocolul astfel Încheiat (la cas de votisare secretă împreună cu bilete de votare) sé se pună sub covertă, şi coverta sé se sigileze cu doue sigile şi anume: cu sigilai oficiului parochial, şi cu sigilul pre-

şedintelui séu a vre-unuî bărbat de încredere; ér decă nici unul nici altul dintre aceştia n'ar ave si-gil, să se sigileze in dóue locuri cu sigilul 0 -flciului parochial şi astfel sigilat cu dóue sigile, şi adresat concernintelui comisariu consistorial, (pe adresă sé se pună şi aceea, că: dela Sinodul pa­rochial din comuna ?) să se predee unuia dintre bărbaţii de încredere ^u însărcinarea, ca pe diua de scrutiniu stătorit în punctul VI la ora 10 nainte de medădi, să-1 presinte comisariului consis­torial în locul central al scrutiniului. Decă acest membru ar fi impedecat, este dâtorinţa oficiului pa­rochial a îngriji, ca protocolul să-1 ducă la scrutiniu celalalt bărbat de încredere.

9. Bărbatul de încredere, care va fi însărcinat şi va primi protocolul pentru presentare la scrutiniu, se fie expres îndatorat a-1 şi presenta comisariului consistorial în timpul şi la locul destinat pentru scrutiniu, şi decă ar ajunge mai nainte, de ora defiptă pentru scrutiniu să nu se depărteze ci se aştepte a-colo sosirea comisariului, pentru-că altcum voturile res­pectivului Sinod rămân neconsiderate, lucrarea sino­dului parochial e illusoriă şi călătoria bărbatului de încredere e zadarnică.

IX. Relativ Ia scrutinare să se observe ur-mătorele:

a) în 23 Martie (4 Aprile) a. c. la 10 ore nainte de amedădi bărbaţii de încredere ai sinó-delor parochiali din districtul Consistoriului ară-dan, ér la 27 Martie (8 Aprilie) a. c. la 10 ore nainte de médadi bărbaţii de încredere ai sinó-delor parochiali din districtul Consistoriului orădan,

trebue sé se presinte la locul central al cercu­lui anumit în conspectul A) şi anume în localitatea desemnată prin comisariul consistorial, sub preşe­dinta căruia apoi se vor constitui în colegiu de scru­tiniu, alegându-şi din sinul lor un notariu pentru du­cerea protocolului. Decă dintre bărbaţii de încredere nu s'ar puté alege notariu capace pentru ducerea protocolului, colegiul este îndreptăţit a alege notariu şi pe alt individ afară de colegiu.

¡y Despre actul scrutinării, care trebue să se continue neîntrerupt, şi să se termine în aceiaşi di, e a să lua protocol, în care să se înducă : locul diua şi cercul electoral unde s'a ţinut scrutiniu cu espu-nerea precisă a orei la care s'a început, apoi la scrut inare se urmeze astfel, că: comisariul con­sistorial, în presinţa bărbaţilor de încredere, tăind marginea covertelor fără a rumpe sigílele de pe ele, desface pe rénd tote protocólele electorale după ordinea conspectului comunelor din care se compune cercul, acelea protocole le va ceti cu voce naltă şi va îngriji, că voturile din acelea protocole să se înducă în pro­tocolul colegiului de scrutiniu, orăşi după ordinea co­munelor din care 'se formoză cercul electoral (statu­tul org. § . 9 1 h.)

t) Colegiul de scrutiniu nu este competinte nici îndreptăţit a modifica, a şterge ori adauge ceva în

protocólele de alegere ale singuraticelor sinóde elec­torale, precum nici a esamina şi a delibera asupra protocólelor defectuóse, şi astfel acele protocole, cari n'ar corespunde Ragulamentului, adecă n'ar fi sub­scrise cum se recere, ori ar ave alte defecte, precum şi cele preséntate mai târdiu ori eventual trimise nu­mai cu posta, nu le va lua în consideraţiune, ci simplu le va adnessa la protocol, anumind caúsele pen­tru cari nu s'a potut considera.

8) Dacă după desfacerea şi inducerea tuturor protocólelor de alegere preséntate, se constată că ar mai fi parochii dela cari nu s'au presentat bărbaţii de Încredere cu protocólele, comisariul consistorial împreună cu colegiul va constata şi nota la protocol timpul când s'a terminat desfacerea şi respective indu­cerea voturilor din protocólele preséntate, şi dela acel termin colegiul va mai aştepta o oră, şi dacă în acel interval sé va constata că s'a presentat pro­tocólele din tote parochiile, ori că nici după aştepta­re de o oră nu s'a mai presentat dela comunele res­tante protocólele aşteptate, se va încheia scrutiniul, anumindu-se acum ora î n c h e i e r i i ; după aceea se vor numera voturile, pe basa protocolului de scruti-niu, şi acei doi individi, cari după computarea tutu­ror voturilor sé va constata, că au întrunit cele mai multe voturi, numai decât se vor proclama de depu­taţi aleşi din partea cercului respectiv, şi ca atari sé vor provedé cu credenţional. La cas ínsé, când doră doi seu mai mulţi vor fi având maioritate în aseme-nea numér, între dânşii va decide sortea esecu-tată îndată în faţa locului (stat. org. §. 91. h.)

s) Protocolul colegiului de scrutiniu şi creden-ţionalele aleşilor deputaţi sé vor subscrie de comisa­riul consistorial de notariul colegiului şi de toţi cei-alalţi membri, adecă de bărbaţii de încredere ai sinó-delor parochiale; apoi credenţionalul sé va preda, ori sé va tramite pe cale secura la manile aleşilor deputaţi ; âr protocolul colegiului de scrutiniu, îm­preună cu tote actele electorale, adecă cu protocólele singuraticelor sinóde electorali, şi covertele lor — Comisariul consistorial 'l-va substerne Consistoriului — negreşit în termin de 3 dile socotite dela diua scrutiniului.

?) La cas, când vre-un comisariu consistorial preoţesc ori miren ar fi impedecat de a împlini mis-siunea de comisariu : acela va face numai de cât aré-tare la Consistoriu; dacă ínsé din partea acestuia până la alegere, respective până la scrutiniu nu va fi urmat denumirea altui comisariu, sâu dacă împe-decarea comisariului denumit sé va aréta numai chiar în diua seu în decursul actului de alegere, respective în decursul scrutiniului: în astfel de cas alegatorii respective membrii colegiului de scrutiniu sunt auto-risaţi a-şi alege din sinul lor un preşedinte, care va îndeplini tote agendele comisariului (statutul organic §. 91. c. şi k.)

X. Oficíele protopresviterale şi parochiale sunt responsabile pentru comunicarea timpuria şi efeptuirea

corectă a celor aici dispuse (§. 3 . diu regulameut), âr comisarii consistoriali sunt poftiţi, a-şi împlini missiunea lor în sensul celor indegetate mai sus.

Aducând acestea la cunoşcinţa iubitului nostru cler şi popor sfătuim şi astădată pre toţi, că la eserciarea acestui drept, al alegerii deputaţilor pentru sinodul eparchial s§ fie conduşi de semţeminte adevărat creştineşti, alegând de deputaţi sinodali nu­mai bărbaţi devotaţi căuşelor nostre bisericeşci, băr­baţi zeloşi şi apţi de a concurge cu sfatul şi înţe­lepciunea lor, la regularea, consolidarea şi prospera-rea trebilor bisericei nâstre naţionale.

După care împărtăşindu-v§ binecuvântare archi-ereâscă am rămas

A r a d , 19 Faur (3 Maitie) 1897,

Al Yostru de binevoitoriu:

Ioan Meţianu, m. p. Episcopul Aradului.

Comisari consistoriali pentru alegerea de-putaţiler la sinodal eparchial aradan, pe periodul 1897— 99, au fost numiţi următorii domni şi anume :

A. î n d i 8 tr i c t u 1 c o n 8 i s t o r iu 1 u i d i n A r a d . 1. în cercul A r a d : d in cler Moise B o c ş a n protopresbiter în Arad; mirean Petru T r u ţ i a advocat în Arad. 2. In cercul R a d n a: din cler Vasiliu B e 1 e ş prot. în Radna; mirean Dr. Nic. O n c u adv. as. cons în Arad 3. In cercul Vi 1 a go ş (Siria): din cler Georgiu P o p o-v i c i protopresbiter în Siria ; mirean: Ştefan A n t o-n e s c u oficiant comitatens în pens. în Siria. 4. In cercul Giula (Chitighaz) din cler Iosif B e j a n paroch în Giula; mirean Iustin P o p o v i c i protonotariu magistr. Giula. 5. In cercul C h i ş i n e u : din cler Dr. I. T r ai 1 e s c a protopop în Chişineu ; mirean Mihai V e 1 i c i advocat în Chişineu. 6. In cercul B o r o ş i n e u (Ienopolea): din cler Cornel U r s u ţ adm, protop. în Şepreuşi; mi­rean Georgiu F e i e r adv. asesor cons. în Boroşineu. 7. In cercul B u t e n i : din cler Constantin G u r b a n protopop in Buteni; mirean Dr. Constantin Gr o za me­dic în Honţişor. 8. In cercul H ă 1 m a g i u ; din cler Ioan G r o z a protopresbiter în Hălmagi; mirean Teo­dor P a p p advoeat în Baia de Criş ; 9. In cer­cul T i m i ş 6 r a: din cler D r. Traian P u t i c i a protopop în Timişdra; mirean Georgiu A r d e l e a n ad­vocat în Timişăra. 10. In cercul V i n g a : din cler Ioan D a m ş a par. ases. cons. în Seceani; mirean Paul R o-t a r i u advocat în Timişdra. In cercul B.-ComJoş : din cler Paul M i u 1 e s e u protopresbiter în B.-Comlos; mi­rean Ioan S u c i u director de bancă în Timişdra. 12. In cercul L i p o va : din cler Voicu H a m s e a protopresbi­ter în Lipova ; mirean Teodor C e o n t e a profesor in Arad. 13. In cercul C h i s 61e" u : din cler Iosif G r ă-d i n a r i u protopresbiter în Belinţ ; mirean C. L a z a r advocat Reuaş. 14. In cercul B i r c h i ş : din cler Di-mitrie M a r c u inspector de şcdle în Birchiş; mirean Iuon L e n g e r adv. secretar consist. în Arad.

B. In d i s t r i c t u l c o n s i s t o r i u l u i d in 0 -r a d e a - m a r e . 15. In cercul O r a d e a - m a r e : din cler Toma P ă c a l ă protopresbiter în Oradea-mare; miren Dr. Ioan B u n a advocat în Oradea-mare. 16. In cercul P e ş t e ş (Aleşd) : din cler : Teodor P i 1 i p protopresbiter în Lugaşul sup.; miren Alexandru P i 1 i p not. în Luga-şul inf. 17. In cercul T i n c a : din cler Nicolau R o x i n protopresbiter în Micherechiu ; miren Teodor L a z a r

Cuventare la Dumineca a doua din post.

„Fiiule! eartă-se ţie pScatele tale." Marc. II, 5.

„ Ce grâeşte acesta aşa hulă ?" întrebară fariseii şi cărturarii din tot sufletul şi din tot cugetul lor răută-cios, pentru-că Christos Dumnedeul nostru vădâud cre­dinţa slăbănogului din s, evangelie de astădi, îi dise: „Fiiule ! eartă-se ţie pecatele tale."

„ Ce grâeşte acesta aşa hulă ?" — strigă şi fari­seii, cărturarii, necredincioşii, semidocţii şi incofesiona-liştii moderni ai veacului al XIX-le !

„ Ce grăeşte acesta aşa hulă ? " — strigă vrăjmaşii păcii şi a ordinei: socialiştii, nihiliştii, anarchiştii şi de­magogii (aţiţătorii) poporului de astădi.

înse nouă creştinilor buni şi adevăraţi un glas dulce sunor, atrăgător, şi sincer ne strigă altcum — ătă cum: „Fiiule! eartă-se ţie pecatele tale," ea să sa ştie „că are Fiiul omenesc putere a erta păcatele pe păment." 1)

Etă Iub. mei fii sufleteşti, îndurarea, lui Dumne­deu Întrupată între noi omenii păcătoşi! Etă glasul şi cuvântul lui Dumnedeu, adresat cătră noi dmenii păcătoşi.

Cel ce s'a jertfit pe crece, pentru rescumperarea neamului omenesc din robia diavolului — nu voeşte şi nu doreşte mdrtea păcătosului, „ci să se întorcâ cel păcătos ăela calea sa şi se fie viu. In ce chip milueşte părin­tele pre fii — aşa milueşte Iehova pre cei ce se tem de densul. Aduce-şi aminte, că ţarină suntem; omul ca erba sunt dilele lui, ca fior ea câmpului, aşa va înflori." 2) Nu îşi întdree El faţa lui cea strălucită dumnedeâscă de cătră mulţimea fărădelegilor şi picatelor nd-stre: ci varsă balsamul îndurării sale dumnedeeşti în sufletele ndstre rănite de păcate, şi cu cuvinte dulci, ali-nătdre, ademenitdre şi mângăitdre ne chiamă la sine, pre noi toţi păcătoşii şi ne dice : „Fiiul omenesc, are putere a ierta pecatele pe păment" şi printr'ânsul slugitorii al­tarului — preoţii „Amin grăesc voue: ori câte veţi lega pre păment, vor fi legate în ceriu: şi ori câte veţi des-lega pre păment, vor fi deslegate şi în ceriu." 8)

O! ce chizeşie dumne^eăscă! Ce mângâiere ce-reşcă! El, prea bunul Resaumpărător ne primeşte pre noi păcătoşii, să ne întrebe şi întrebându-ne prin slugitorii sei, să vorbâscă cu noi nevăzut pentru binele, fericirea şi mântuirea ndstră, de urmări rele. Să ne apropiem dară de El şi apropiindu-ne se ne căim de păcate si să ne rugam pentru ertarea acelora şi El — vă asigur — că ne va primi mărturisirea cu tdtă bunăvoinţa şi cu cea mai mare dragoste părintescă.

Dar ca nu cumva să fiţi în dre-şi care îndodlă sau rătăcire cu ertarea păcatelor — se vă însămnaţi bine, cele ce le veţi audi dela mine, când vorbind astăzi despre îndurarea lui Dumnedeu faţă de păcătosul, voiu arăta, că la îndurarea lui, numai acei creştini pot conta, cari îşi vor mărturisi tdte păcatele comise cu tdtă umilinţa,

1) Ev. Marc. II, 10. 2) Ps, Dav. CIL 13—15. 4 Mat. XVIII. 18.

*) Bzech. XXXIV, 16. 5) Rom. IV, 4. sj Marc II 2—4.

fără sfielă şi cu sincerităţi şi cari dela mărturisire, pâaă la mdrte vor rămâne îndreptaţi în căile lui Dumnedeu şi în modul de vieţuire creştinescă.

In acest chip rugându-mă lui Dumnedeu, „voiu căuta se căştig dintre voi sufletele cele rătăcite, voiu în-tórce pre cele fugărite, voiu lega pre cele cu piciórele frânte, şi voiu întări pre cele slabe." 4 ) Ascultaţi!

După ce prin călcarea poruncii lui Dumnedeu în raiu, am devenit robi păcatului, am ajuns într'o stare de tot decăzută şi am căzut chiar şi din graţia lui Dumne­zeu, - Fiiul lui Dumnedeu s'au pogotît din ceriu pentru noi dmenii şi pentru a ndstră mântuire, după cum ne <Jice şi s. Apostol: „De acum nu mai sunteţi robi ci fii şi moştenitori ai lui Dumnedeu prin Isus Christos."5) Acest scop măreţ se reoglindeză într'un mod de tot mi­nunat, prin s. evangelie de astăd .̂

In anul cel d'ântâi al activităţii predicatoriale s'au întâmplat, că venind Isus în Capernaum, a intrat într'o casă, unde a învăţat în presenta unui popor atât de nu­meros, încât „nici în umbra casei nu era loc gol." 6) Despre acesta a luat ştire tot ţinutul Capernaumului şi din ţinut — neputincioşi şi de aceeia, cari numai în Isus făcătorii' de minuni, mai aveau nădejde de scăpare şi de reînsăoătoşare. Intre nefericiţii nenumăraţi, era şi bolnavul de care ne vorbeşte evangelia de astădi. Acesta se tânguia cătră frunză şi erbă, cătră cunoscut şi necunoscut, ca să-1 ducă îna­intea lui Isus, până ce în sfârşit după multe şi mari trăgănări, isbutiră patru inşi să-1 ducă cu pat eu tot, în­aintea lui Isus.

Isus, care vede, ştie şi cundşte tdte tainele şi as­cunsurile omeneşti, a penetrat şi în inima bolna­vului; s'au convins adeaă despre credinţa şi căinţa lui şi aşa îndurându-se de dânsul, mai ântâi l'au mân­tuit de păcate, adecă de pricinle bdlei sufleteşti şi după aceea numai l'au rensănătoşat, de bdla trupescă.

Etă cât de frumos se arată îndurarea lui Dum.e-<Jeu faţă de omul păcătos!

Iub.! Sunt puţini dmenii, cari nu pătimesc în vi­aţă. Pentru unul se întunecă cerul mai nainte, eră pen-

j trn altul mai apoi. Durerile şi suferinţele sunt încercări I comune dela Dumnezeu pentru noi toţi dmenii de pre

pământ. O clipită şi suntem perduţi! Un moment şi sun­tem cerşitori! O schimbare, şi suntem orfani de tată şi mamă! O! atâta e suferinţa, atâta e durerea şi atâta e nepasta pretutindenea aici în lume şi aici pre pământ, încât cu tot dreptul potem striga cu Solomon, că lu­mea acesta e numai „valea plângerilor."

Dar creştine, miseria, sub care tu gemi; bdla, la care tu cadli jertfă; prigonirea, la care tu eşti espus şi paguba în familie, în vite, în bucate şi alte treburi eco­nomice şi de întreprinderi industriale şi chiar ştientifice — nu sunt alt-ceva, decât cercetări şi pedepse dela premăritul Dumnedeu pentru păeatele şi fărădelegile tale.

Ştiţi, ce a dis Mântuitoriul lumii, acusătorilor unei femei adulteră, cari doriau după legea veche a lui Moise, ca să se ucidă cu petrii ? El d

se : „ Cel ce este fără jtécat între voi, acela ântâi sé arunce petră asupra ei. Eră ei (acusătorii) audind şi mustraţi fiind de con­ştiinţa lor eşiau unul după altul, începend dela cei mai bătrâni, până la cei mai dejos; şi a rămas Isus sin­gur, şi femeea stând în mijloc. Şi redicându-se Isus, şi nevédénd pre nimenea, decât numai pre femeie, i-a dis: Femee, unde-ţi sunt perîşii tei ? au nimenea nu te-a condemnat ? Eră ea a dis: nimenea, Dómne! Dis'a

adv. as. cons. în Oradea-mare. 18. In cercul B e l i u (Ucuriş) : din cler Petru S u e i u prot. pens. în Oradea-mare ; miren Dr. Iustin P a p p cand. de adv, în Tinea. 19. in cercul B e î u ş : din cler Elia M o g a protopres-biter în Rabagani; mirân Dr. Gavril C o s m a . adv. în Beiuş20. In cercul V a ş c ă u : din cler Vasiliu P a p p protopresbiter în Beiuş; miren Paul P a p p advocat în Beiuş.

Isus ei: nici eu nu te condamn; du-te şi de acum se J nu mai pâcâtueşti." 7 ) I

Da, nimenea nu a condamnat pre femaea adulteră î i pentru-că niei unul dintre acusători şi judecători n'ao I fost scutiţi de păcate. Astfel nu suntem fără păcate nici noi lub. creştini! Bărbaţi şi femei, începând dela leagăn > până ce murim, într'un grad mai mic s'au mai mare, | toţi păcătuim de o potrivă; căci diavolul ne prinde în cursa lui. Fără multă şovăire putem striga dar ca pro-i'ocul Isaia : „Nimenea nu strigă după dreptate, nime­nea nu se judecă într'adever; se încred în deşertăciune şi vorbesc minciuni; concep reutate şi nasc nefericire . . . . Piciorele lor alergă spre r&u, şi se grăbesc se verse sânge nevinovat, cugetările lor sunt cugetările reutăţii'j derâpânarea şi nimicirea sunt în căile lor, calea păcei nu o cunosc ei, şi nu este dreptate în paşii lor." Şi apoi cu leremie : „Toţi sunt adulteri, o adunătură de făcători de rele! întind limba lor, arcul lor de min­ciună şi în pămentul lor nu biruesc prin adever ; ci trec din reutate, în reutate, şi de mine nu ştiu, dice Iehova." 9)

D<t! creştine, El, Rescumpgrătoriul teu prin unele ca aceste dovedi îţi arată şi te trezeşti din somnul cel adânc al penatelor, întru care te-ai cutropit şi molepsit. Deci nu te sbucima în protiva lui nici odată ! Tdte pla-gele nefericirile şi nepăstu'rile ce ţi-le trimite Dumnezeu, le trimite — după cum spusei şi mai nainte — după mila sa; căci numii El singur e a'.eU, care nu voeşte mdrtea pgcătosului, ei ca se se întorcâ şi s& fie viu." l0)

Omule ! aflându-te dar bolnav trupeşte, întreabă con­ştiinţa sufletului teu, nu com-va o apasă ceva păcat greu, de morte ? Nu ai pe sufletul teu ceva rană grea, care nu-ţi dă pace nici în aşternutul tău de ndpte ? Nu trăieşti tu cu de aprdpele tău în vrăjmăşie ? Nu ai fost nemilostiv, faţă de cel sărac ? Nu cumva ai mărturisit strâmb ? Nu cumva ai călcat vre o făgăduinţă, cu care te-ai făgăduit lui Dumnedeu ? Nu cumva ai socotit de minciună scripturile cele dumnedeeşti? Nu cumva eşti eretic, sau despărţit de Biserica răsăritului? Nu cumva ai însoţit cu eretici cercetând capiştile lor, ascultând învăţătura lor, sau cetindu le cărţile lor ? Şi după ce ţi-ai pus odată întrebările aceste şi altele ca aeestea, — nu -mai atunci te gândeşte la rensănâtoşare, pentru-că după cum te poţi convinge din s. evangelie de astădi — bdlele cele sufleteşti sunt urmările şi pricinile bdlelor şi suferinţelor tale trupeşti. De aceea dacă doreşti căştig sufletesc, mai nainte de t6te resfiră-le dela tine pe acele descoperindu-le cu tdtâ bunăvoinţa şi sinceritatea docto­rului tău sufletesc • preotului, încredinţatului lui Dumnezeu ca să nu mergi nevindecat.

Prin mominte de tot frumdse şi instructive se arată îndurarea lui Dumnezeu faţă de omul păcătos mai ales în parabola evangelică, a Aiului rătăcit. Fiul reutăcios îşi cere moştenirea dela tatăl-său; pe el nimic nu-1 mal-ţămeşte, lui i-sâ pare ângustă casa părintească ; lui nu-i trebue poruncă dela tată-seu; lui nu-i trebue lucrul; lui nu-i trebue morală; ci sub ori-ce preţ vrea să tra­cică lumea albă după bun placul seu. Luându-şi moşte­nirea, a părăsit casa părintescă, a părăsit pre tatăl-său şi pe mamă-sa şi cu aceştia dimpreună şi pre fraţi, su­rori şi cunoscuţi. în deşert îl rdgă părinţii; tata şi ma­ma, fraţii şi surorile cu lacremi în ochi, ca să remână şi 86 nu plece. El nu să înduplecă, el placă într'o ţa-ă în­depărtată, unde îşi risipeşte tdtă moştenirea. Bea şi mancă, îşi petrece şi trăeşte în desmerdări şi îmbuibări până ce-în sfârşit, ajunge la sapă de lemn.

7) Ioan, Vin. 7—11. 9) leremie IX. 2 - i. w>) D. Ps.

Ajuns la atâta neputinţă, se sălăşlueşte întru sine : îi vin în minte tdte bunătăţile dela casa părintescă şi sg notări să se întdrcela tată-său. „Seula-me-voi şi me voi duce la tatăl meu", ") grăi întru sir.e. Pleacă, şi după ce zări casa tatălui seu, se opri puţin ; căci conşciinţa sufletu­lui îl mustra grozav. Singur nu ştia, ce se facă, de unde sg începă şi cum să se rdge de iertare înaintea Părinte­lui său vătămat. Dară acesta vădându-1 din depărtare, i-sg mòie inima şi alergând înaintea lui a căzut în gru­mazii lui şi Va sărutat t2) „Tată," grăi fliul într'un glas tremurător — p&cătuit-am la ceriu şi înain­tea ta. l 3 ) — Şi ce răspunde părintele ? „Aduceţi hai­na cea dintâiu, şi 'l îmbrăcaţi pe el." u) — „Tată!" eschimă fiul — nu mai sunt vrednic a mé cinema fiul téu." 1 5) — Tata porunci : „Daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în piciórele lui." — „Tată!" plângând sg roga fiul — „fă-me numai ca pre unul din slugile ta­le," 1 6 ) ertă-mă, că între slugile tale sa fiu cel din urmă căci mg voi multami eu şi cu atâta. Dară tata plin de bucurie, demanda : „Aduceţi viţelul cel mai gras, îl jun­ghiaţi, şi mâncând sè ne veselim: că fiul meu acesta era mort, şi au înviat, şi perdut era şi s'au aflat" 17)

Acum vă întreb creştinilor ! mai vădut-aţi în lume un tată ca acesta? O! aşa tată milostiv, încă nu s'a născut în lume. Numai chiar unul este aşa de milostiv, şi acela e Dumnezeu — Tatăl din ceriuri. El érta, El uită şi El vă primeşte, în graţia sa ; însă numai sub con-diţiunea fiiului rătăcit şi a bolnavului din s. evangelie de astădi dacă ca şi aceia voi vg veţi întdrce cu frângere de inimă şi cu părere de rău pentru rătăcirile şi păca­tele comise la casa Părintelui şi la urmărirea poruncilor lui. »0 ! „întârceţi-ve, întorceţi-ve dela căile vòstre cele rele !" 18) „Părăsescă nelegiuitul calea sa şi nedreptul cugetările sale şi ìntórcé-se la Iehova şi îl va milui şi

•la Dumnezeul nostru, că multe îi va erta." 19) Vedeţi I. Ascultători ! între câţi păcătoşi au um­

blat Mântuitoriul lumii, şi cât de puţini au aflat vred­nici de îndurarea lui, ca sé-i erte. Abună.dră în casă unde după cuprinsul evangeliei de astădi învaţă, era o gră­madă de dmeni păcătoşi şi totuş numai pe unul l'au er-tat. Peutru-ce? Pentru-că numai acesta a fost vrednic de îndurarea lui, fiind pregătit înainte şi într'un mod corespunclétor la mărturisirea păcatelor. Şi îndurarea lui se ştiţi, că numai în acest chip se arată faţă de păcă­tosul îndreptat, ce întăreşte şi Apostolul când dice că : „Unde s'a înmulţit pècatul, acolo a prisosit da­rul." 2 0 ) Etă cât de mare şi nesfârşită e mila lui Dum­nedeu faţă de omul păcătos ! Insă atari păcătoşi, cari cad dintr'un păcat într'altul, nu numai că nu pot conta la îndu­rarea lui iJumnedeu : ei din contră se pot teme de cea mai aspră şi grea pedepsă. Cine şi pentru ce a isgonit pre Adam şi Eva din raiu ? Cine şi pentru ce a trimis potopul asupra omenimei corupte ? Cine şi pentru ce a risipit şi umilit Ierusalimul, de n'au rămas petră pe pe­tră? Dumnedeu, pentru căderda acestora în pecate de mdrte, în păcate strigătdre la ceriu.

Etă pgcătosule, cutremură-te ; căci dacă cazi în pacate, te ajunge braţul lui Dumnezeu cel tare, plin de mânie şi rèsbunare.

Nu asculta de satana, care te întrebă : „ce grăeşte

») Luca XV. 18. inbid. 20 1 3 Ibid. 21.

Ibid. 22. 15) Ibid. 22. i«) Ibid. 23. 17) Luc. c. XV. 24. 18) Bzech. XXXIII. 11. w) Isaia IV, 20) Rom. V. 20.

7 0 B I S E R I C A şi Ş C O L A Anul XXI. acesta aşa hulă ?" de satana care te îndemnă: „trăeşte până poţi în plăceri şi desmerdări şi aşa nu mai este ce se nădăjdueşti după morte. Diavoli ca aceştia, nu nu­mai câ sunt cieştim vrednici de îndurarea lui Dumnedeu şi vrednici următori ai lui Christos: ci din contră sunt vrăjmaşi incarnaţi Lui şi crucei lui sfinte. Despre aceştia grăeşte s. Apostol, când dice: „Pentru că mulţi umblă, ae care de multe ori am dis voue, e'r acum şi plângend dic, pre vrăjmaşii crucei lui Christos, al cărora sferşit este perzarea; al cărora Dumnedeu este pântecele, şi mărirea întru ruşinea lor, cari cele pămenteşti cu­getă." 21)

Nu, nu asculta omule păcătos, de cuvintele satanice eşite din gura celor răi ; ci ascultă de mine, care grăesc cu paalmistui: „Ai căzut, e'răşi te poţi scula."

Ştiu, că în aceste sfinte dile de jale şi de post, vă aflaţi mulţi bolnavi sufleteşte şi vd înţtfrceţi după leac cătrâ mine, doctorul vostru sufletesc. ILtă-vă receptul!

Mai nainte de t6te : încunjuraţi însoţirile cele rele şi păgubitdre; nu vă împodobiţi în vestminte lucsuridse şi necuvincidse ; încunjuraţi pe dmenii ademenitori şi fă­ţarnici ; reţineţi-vă dela cetirea cărţilor ereticeşti; nu căutaţi la isv<5rele profane; feriţi-vă de convenirile de nopte ; de strânsuri, de cunoştinţe şi jocuri imorale; de beţii, de banchetări, dă lene, de trândevie, pismă, mânie, reBbunare cu un cuvânt de Wte relele ce v'ar pote" păta şi neferici sufletele v6stre pentru totdeauna, „căci aşa dice cel Prănalt şi înălţat: Atunci lumina ta va re-sâri ca zorile, şi sănătatea ta iute va creşte, fericirea ta va merge înaintea ta şi mărirea lui Iehova va fi coda armiei tale." 22)

Vedut-aţi creştini, că înduraiea lui Dumnedeu este mare, audit-aţi, că de aceea să fac părtaşi numai aceeia, care se îndreptă prin căinţă si mărturisire adevărată, mai ales în aceste dile mari şi sfinte de post, rânduite spre acest scop.

Mare, de tot mare şi însemnată întrebare e acuma pentru noi creştinii, că 6re stăm noi gata, în faţa lui Dumnedeu cel milostiv P Stăm noi gata, faţă de îndurarea lui ? Dacă nu, atunci se grăbim a ne pregăti prin măr­turisire curată şi prin împlinirea tuturor datorinţelor în­şirate mai sus.

De aceea D6mne Isuse Christdse Dumnezeul nostru îndură-te spre noi, şi varsă în inimele n<5stre căinţa ade­vărată, ca să ne îndreptăm în adevăr spre bună plăcerea Ta, şi să ne facem vrednici de îndurarea ta totdeauna spre ertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.

Iosif-Ioan Ardelean.

Afaceri re l ig iose . (Continuare şi fine.)

Sunt Ore toţi preoţii noştri conscii de chemarea lor ? Asupra acestei întrebări, deşi avem Statutul organic, deşi stă acolo vada bisericii, nu sciu dacă undeva de câte ori se adună preoţii s'a desbătut. O neinteresare vedem şi de chemarea nCstră. Prima însuşire a preotului este capabilitatea de a predica. Intemeietoriul legii creştine a porunci t : „mergeţi şi înveţaţi t6te nămurile. 8 S'a făcut reclamă prin si~ n6dele archidiecesane, prin gazete, că Amvonul e mut. Omeni buni, le diceam, cereţi-le sS cete"scă „Chiriacodromionul", fiindcă predicator trebuesce s8 fii format, şi dela cei bătrâni nici nu poţi pretinde

-'') Pav. Filip III. 18. l'-i. ") Isaia LIII, 8.

acesta. Formarea la cei tineri s'a făcut prin cele. 6—8 clase gimnasiale şi în cursul teologic. Ga acesta pregătire sé credeţi, că nu pot deveni oratori, nici predicatori perfecţi. Pentru a se forma prin di­ligenta proprie n'au cărţi. Ei întrebă: cari sunt căr­ţile românesci de predici ? Am védut preoţi zeloşi, cari ţin predici cu scop ca sé lumineze pe Români şi resultatul au fost, câ creştinii au slăbit în re ­ligie.

Biserica nostrâ de 50 de ani încoce s'a inte­resat cu zel mai mult de cultura Românilor decât de religia lor. Archidiecesa Transilvaniei a negligiat formarea bărbaţilor teologi predicatori, din contră archidiecesa Blaşului în privinţa acesta mai mult de­cât trebuia. Ga sé nu ni se ia atingerea laudei în înţeles réu, citez un caz concret cure ni l'au istori­sit Românii şi de care am remas uimit. Un preot doctor a dte creştinilor gr.-cat. „mergeţi la biserica catolică dacă n'aveţi aici biserică, fiindcă e mai apro­po de legea nostră decât cea gr.-or". Se vor duce domnule, înse nu cred, câ îi mai readuci. Archidie­cesa nostrâ a avut dela 1840 20 stipendii pentru facultatea teologică, câţi bărbaţi teologi puteau se fie formaţi? înainte de anul 1848 aveam 10 proto­popi cu facultate teologică. Biecesele Aradului şi Caransebeşului ne-au întrecut. Ţin, că şi archidiecesa din motivul de a se întări biserica prin scrieri dogmatice sé t'imitâ tineri la teologia din Bucovina. Am vorbit despre formarea bărbaţilor bisericei nós-tre pentru posturile cardinale, viu a atinge ceva des­pre preoţii noştri, anume: Aflăm la toţi spiritul bi­sericii ortodoxe şi ce conduită au unii ?

) Ce înţelem sub spirit ? Aceea-ce şciu preoţii, că le 4ice Mântuitoriul Christos: „Fericiţi cei ce n 'au ve<hit şi au crezut" şi „Păstoriul cel bun sufletul îşi pune pentru oi", şi „Cel ce nu va lăsa pre tată, pre mamă, fraţi şi avere pentru mine, nu este de mine vrednic", şi încă : „Voi sunteţi sarea pămân­tului, de se va împuţi sarea cu ce se va să ra?" , ş i : „Aşa se lumineze lumina vostră înaintea ome­ni lor, ca védénd faptele vóstre cele bune, sé mă-rescă pe Tatăl cel din ceriuri". Spiritul religios din cetirea scripturei şi prin înveţarea unei părţi de rost se câştigă. Acesta şcolă unică au avut pr oţii cei betrâni şi ei arétau spirit religios, care noi li­beralii îl numim bigoţie ; ei înse aveau caracter ta­re în credinţa lor, în religiositatea lor, noi unele diu cele ale religiosităţii le facem, înse nu le măr­turisim, dicem, că nu mai corespund timpului şi cul-turei. Acest spirit slăbesce întreg edificiul bisericei nóstre.

Tărie în cele ale bis ricii ne trebuesce, ca sé nu simtă poporul, că ne clătinam. Altfel vom păţi-o, cum scrie Isaia 51. „Vor veni cei de alte nemuri şi vor pasee oile vóstre" şi „O păstori, s'au risipit oile vóstre şi nu le-aţi cercetat pe ele" (Iere-mia 23) şi „Vedeţi pe poporul meu storcéndu-1 străi­nii cu strâmbătatea şi răpindu-1 cu răpiri şi-1 lă-

Anul XXI. B 1 S E B I C A şi Ş C O L A 71

saţi" (Iezechil 22), şi „O păstori, laptele turmei joi tl mâncaţi cu lâna ei roi vă îmbrăcaţi, eră oile mele nu le pasceţi ; pe cea slabă nu o aţi curăţit ; pe cea bolnavă nu o aţi vindecat, şi pe cea rătăcită nu o aţi căutat". (Iez. c. 34) încă : „ Haina preoţiei purtând te-ai tăcut luminător, luminat fiind de du-chul s ân t : ai să luminezi cu învăţăturile tale."

Conduita preoţilor nostri trebuesce pădită ; da­că li se dice „sfinţia t a" , să fie fără prihană, sân­tă. Când religiositatea e vădită că scade, când sinó-dele archidiecesane au constatat acesta, archiereii prin pastoralele lor au îndatorat preoţimea, în acest sens trebue să credem, că şi unii preoţi vor fi pur­tând vina. Eu unul nu pot numi pe nici un preot vinovat, însă aud prea des dela inteliginţa poporu­lui nostru şi dela creştini învinuiri. Acesta datorie de constatare cade în sarcina dlor protopopi. Noi avem să ne arătăm consecuenţi învăţăturei ce pre­dăm ; dacă corespundem îndatoririlor din Compen­diul Dreptului canonic § 186, dacă corespuădem îndatoririlor Pravilei § 181. Óre nu umblăm prin câicime, nu jucăm cărţi, nu mergem la vânat ; nu ne certăm, nu căutăm cumva judecăţile lumesci, nu suntem lacomi şi asupritori etc. etc., cari sunt oprite preoţilor.

Am scris acestea cu scopul, care conţinutul lor îl vădesce, ca să fortificăm biserica ; ca să ne întă­rim pe noi şi poporul nostru, cu credinţa sa stră-moşescă şi cu religi ositate ; fiind-că cred. că numai acestea îl apără de desnaţionalisare, îl cultivă şi va puté progresa.

Nu mă pot astâmpăra, ci rog şi pe inteliginţa română din tòte părţile, ca în cercul ei cât pentru religiosità te se pr emèrga cu exemplu bun, pentru ca să se îndemne şi poporul a păstra religiositatea sa.

Citez spre acest scop câteva cuvinte din „Epo­ca" , Nr. 3 5 7 , a. c. scrise în rubrica: „Credinţă şi sciinţă". „Am arătat, că sciinţa naturală nu a putut să dea o interpretare hotăritdre existinţei : o satis­facere desăvârşită imperiósei nevoi metafisico a omu­lui. De aci sceptimismul si pesimismul ca urmări fatale şi nenorocóse a unor doctrine, cari nu mai puteau readuce în sufletul omului siguranţa, pe care o alungase.

Ceea-ce credinţa ârbâ putea să-i dea omului, sciinţa naturalistă nu a p u t u t . . . . Atunci a putut «cu drept cuvânt se plângă şi să regrete vremile de fericită siguranţă, în care credinţa îi putea ţinea.

Odată cu domnia sciinţei în sufletul celui, care şi-a perdut ori-ce credinţă, — s'a dus pe veci sen­timentele înalte, sentimentele largi, cari făceau să bată unison inimile tuturor ómenilor.

Prin o desinteresare de ori-ce acţiune era ucis sentimentul, care aprindea oftarea pentru o causă sântă. Nu mai era dorinţa de smerenie care cuprin­dea sufletul credinciosului . . . A dispărit sentimen­tul, care făcea pe nobilul bogat să ajute pe cel sărman.

Românii n'au înscris în trectul istoriei lor na­ţionale decât un singur sentiment şi cel mai înalt, pe care totdâuna l'au cultivat cu o ardöre fanatică. Acest sentiment a fost sentimentul religios.

Dacă este adevărat, că nime mare nu s'a fă­cut în istoria omenimii fără intervenţia religii, cu atât mai vârtos se pöte dice acâsta de străbunii nos­tru, cari au ţinut la păstrarea neschimbată a cre­dinţă lor." A.

O I V IJ R S 1£L

* Bibliografie. A apărut fasc. III. al „Enciclo­pediei Române," a aceutei mari publicaţiuni a Asocia-ţiunii Transilvane şi cuprinde articolele Anorchia-Asa-nescii Fascicolul e redigeat şi tipărit cu aceeaşi îngrijire ca cele premergâtdre şi împodobit cu numerose ilustra-ţiunî excelente. (Biserica Antim din Bucureşti, Aquariu, Taurul Farnesean, Apollon, Aphrodite, Artemis, Semina­rul român din Arad, Bis. Curtea de Argeş [2 tablouri], Ariadne). Dintre articolele mai însemnate amintim : An­tim Ivireanul, Apa, Apafi, Arabia, Arad, (comit., oraşul şi diecesa), Arămânii de Dr. Gust. Weigand, Arderea morţilor, Argeş, Arion, Aron, Asachi, Asanescii etc. Abo­namentele se fac la librăria W. Krafft în Sibiiu, er pen­tru Bomânia la C. Müller, Bucuresci. Preţul fl. 1.— pen­tru fascicol, fl. 10.— pentru tom (pentru Bomânia 2 lei 50 b. resp. 25 lei.) (Abonamente cu preţ redus nu se mai primesc.) Fascicolele se trimit fără escepţiune nu­mai la acei abonaţi, cari au achitat preţul lor anticipativ.

* Simen. D-nul George B u s u teol. abs. şi-a încredinţat de viitöre soţie pe d-ra Livia D a r a b a n t , fica părintelui Darabant din Izvin.

— D-nul Eutimie D a r a b a n t teol. abs. şi-a în­credinţat de viitöre soţie pe d-ra Lucreţia M a t e i c a, fica d-lui învăţător Mateica din Izvin. — Felicitările ndstreU

* Sunt periculöse radele lui Möntgen? S'a întâmplat, că un inginer, care a făcut experimente cu radele lui E^ntgen, a căpătat aprindere de piele, er unui om i-a cădat pârul capului. De aci s'a conchis în cercurile medicale, că radele lui Röntgen pot se! aibă o înfluinţă periculdsă asupra corpului omenesc. Acum însă profesorul Cr. Benedict publică într'o foia medicală din Viena un articol, în care dovedeşte, că aplicarea radelor Ini Röntgen nu pot ave* nici o influinţă p&gubitdre asu­pra sănătăţii omului. Spune, că mai multe exprimente ca el n'a făcut nimenea cu radele lui Röntgen, dar cu töte astea în urma experimentelor sale nu 'i s'a întâm­plat nimănui nici cel mai mic inconvenient. E posibil ^ice Dr Benedict, ca cineva se" capete aprindere de piele, decă în decurs de câte-va săptămâni şi cu orele întregi s'a supus experimentelor; dâr acesta nu este a se atri­bui radelor-Böntgen, ci curentului electric al sticlei, care pîrjoleşce pielea în mod destul de simţit. Der acum şi acest pericul s'a delăturat, căci s'a aflat un aparat, care slujeşte şi face nesimţit efectul electricităţii. Ce priveşce căderea părului, asta să pöte întâmpla numai decă cine­va stă forte de multe ori şi timp îndelungat sub influ­inţă radelor, der şi atunci numai dacă părul are rădăcini forte slabe, aşa că şi de altfel ar fi cădut în scurt timp.

C o n c u r s e . Nr. 1874. PI. 1896.

Consistoriul subsemnat, pe basa hotărîrei comite­tului protopresbiteral concerninte de datul 17/29 Decern-

vre 1896 pentru deplinirea postului de protopresbiter în protopopiatul B e l i u l u i , devenind vacant prin pensio­narea protopresbiterului P e t r u S u c i u , amăsurat Re­gulamentului congresual, eserie coneur3 eu terminul de 3 0 d e d i l e computate dela prima diuă ce urmdză după ântâia publicare a acestui concurs îa fdia ofieidsă die-cesană „Biserica şi Şcdla".

Emolumintele împreunate cu acest post sunt ur-mâtdrele:

1. Birul protopopesc, dela oarochiile mai de frunte 1» număr 13 câte cu un cubul de cereale, e>ă dela 27 parochii ori filii mai slab dotate câte cu două măsuri (2 viei) cereale, — care t6te la olaltă fsc 26 cubule şi 2 măsuri, preţuite în câte 5 fl. cubul, dau suma de 132 fl. 50 cr.

2. Competinţele anuale dela 32 comune bisericeşci cu câte 5 fl. dela una pentru visitaţiunile canonice, fac la olaltă 160 fl.

3. Ajutoriul respective cuota anuală a protopresbi­terului 400 fi. din care sumă alesul va ave a da în tot anul protopresbiterului pensionat Petru Suciu până ya fi în viaţă 200 fl.

4. Venitul parochiei protopresbiterale Ucuriş face anualminte 600 fl.; aci să notează că dările pentru pă­mântul parochial le solveşce parochia Ucurişiu, — ast-feliu emolumintele tdte împreunaă dau o sumă totală de 1292 fl. 50 cr.

Aspiranţii la acest post de protopresbiter sunt avi-t aţi a-şi presenta recursele instruate cu tdte docamintele necesari la subsemnatul Consistoriu în terminul suses-pus; eră recursele sunt a se instrui cu documintele des­pre cualificaţmnea normată prin §. 53 din Statutul Or­ganic şi prin conclusul congresual de sub. Nr. 111 din anul 1888 şi anume :

a. Testimoniu de cualificaţiunea preoţescă pentru parochiile de prima clasă.

b. Testimoniu despre depunerea esamenului de ma­turitate.

c. Atestat oficios despre aceea, ca recurintele au împlinit cel puţin cinci ani în serviţiu bisericesc s6u şco­lar cu succes deplin mulţămitoriu şi că prin zel şi di-liginţă s'a distins în resultatul activităţii sale pe terenul bisericesc ori şcolar.

Dat din şedinţa plenară a Consistoriului ort. rom. din Oradea-mare, ţânută la 18 Februariu (2 Martiu) 1897.

Iosif Goldiş, m. p. archimandri t , v i car iu episcopesc .

— • — Pentru ocuparea postului de preot-învăţătoriu în

comuna S la t ina , în protopresviteratuî Butenilor — prin acesta să escrie concurs până la 3 0 d i l e dela ântâia publicare.

Venitele încopciate cu acest post sunt: Jumătate sessiune 140 fl.; bir dela 100 case 87 fl.; venite stolare 100 fl ; grădina parochială 40 fl.; salariul învăţătoresc 100 fl.; bucatele învăţătoreşci 50 fl. ; 4 stângeni de lemne 16 fl. — Suma: 533 fl. v. a. şi cuartir liber cu grădină.

Recurenţii în acest restimp sunt poftiţi a se pre­senta vr'odată în biserica din loc spre a-se face cunos­cuţi parochianilor, eră recursele le vor substerne pe ca­lea oficiului protopresviteral din Buteni.

Slatina, la 20 Februariu 1897. Comitetul parochial.

In conţelegere cu mine: CONSTANTIN GURBAN, m. p. protopresviter.

—a—

Pentru deplinirea parochiei de clasa a IlI-a din-Mely-Nâdas, protopresbiteratul Belinţului, să escrie con-cuis cu termin de 3 0 de dile dela prima publicare.

Beneficiul parochial face: 1) Una sessiune pământ de 30 jughere şi 1 / , jugher intravilan ; 2) birul usuat până aci (6 pătrare grâu dela una sesiune) 3) venitul stolar dela 110 nrmere de case, — tdte aceste la olaltă dau un venit anual de cel puţin 420 fl.

Recursele adjustate conform prescriselor stat. org. şi a regulamentului pentru parochii să se trimită părin­telui protopresbiter Iosif Grădinariu, în Belincz ; până la terminul susindicat, 6ră recurenţii cu observarea §. ÎS din regulament vor ave" a să presenta în biserică, spre a-şi arăta desteritatea omiletică şi rituală.

Comitetul parochial. Cu consensul meu: IOSIF GRĂDINARIU, m. p. prot.

—o— Să escrie concurs pentru parochia primă din S a n -

Nicolaul-Roman, cu termin de alegere 6 April ( 25 Mar tie) 1897.

Emolumintele împreunate cu acăsta parochia sunt : 1) Jumătate din pământul de 46 6 6 S/i6oo )'"g e r e) cuprins în 15 locuri, cuartir liber în preţ ii 400 fl. ; 2) jumă­tate din birul ce să va aduna din ambele parochii prin. epitropia parochială, parte grâu, orz, cucuruz în preţ d» 200 fl.; 3) jumătate din stolele din ambele parochii îa preţ 240 fl.

Să observă că alegândul va suporta tdte sarcinii» publice, şi până să va îndeplini a doua parochie va fi? îndatorat a administra şi acea parochie numai pentru sto­lele din acea paroehie.

Recurenţii să trimită recursele adjustate conform regulamentului §. 15 lit. a) pentru parochie de clasa I» adresate comitetului parochial din San-Nicolaul Roman, subscrisului protopresbiter în Mâbkerek u. p. Sarkad (Bihar) până în 17/29 Martiu a. c , cu atât mai vârtos că cele intrate după acest termin nu se vor lua în con-sideraţiune, 6r conform §- 18. din regulament să se pre-sinteze în s. biserică din San-Nicolaul-Roman, pentru a-şi arăta desteritatea în cele ceremoniale şi oratorie.

San-Nicolaul-Roman, 15/27 lanuariu 1837. Comitetul parochial.

In conţelegere cu: NICOLAE ROCSIN. m p. prot. —a—

LIC1TAŢIUNE M I N I J E N D Ă . Nr. 777/1897.

Pe basa conclusului sinodului parochial gr. or. din Coş te iu l -mare , să escrie concurs pentru zidirea unei biserici nduă şi a unei case parochiale în parochia Coş­teiul-mare, spre care scop să va ţinea iicitaţiunea minu-endă, în şcdla gr. er. română din acea parochie, D u ­m i n e c ă î n 16/28 Mart ie a. c. la 3 dre după amâdi.

Preţui de esclamare, pentru ambe zidirile este de 8327 fl. 75 cr. pre lângă materialul deja procurat de parochie.

Planul, specificarea speselor şi celelalte condiţiuni să pot vedea, ori când, la paiochul local Adam Groza.

Comitetul parochial îşi reservă dreptul a se pro­nunţa asupra ofertelor după licitaţiune.

Doritorii de a îndeplini acele zidiri, au a se pre­santa la terminul mai sus indicat, la licitaţiune şi a de­pune un vadiu de 10%> dela preţul esclamării.

Arad, din şedinţa consistorială dela 1 Martie 1897. Consistoriul gr. or. rom..

al Aradului. —•—

Fipauril ţi editară tipografiei lecttine dia Arad. — Redactor respandétoriti Augnatili Hamsea.