Ion Creangl
AMINTIRIDIN COPILARIE
{t#
D e d,i c agie d- s o arei, L. M.
d*'{
bt"o cAteodati si-mi aduc aminte ce vremi si ce
oameni mai erau in pdrlile noastre pe cdnd ince-pusem si eu, drigelil5-Doamne, a mi ridica beie-
laq la casa plrinlilor mei, ln satul Humuleqti, dintdrg drept peste apa Neam{ului; sat mare si vesel,
impir{it in trei p5rli, care se lin tot de una: Vatra
satului, Delenii gi Bejenii.
$-apoi Humulegtii, gi pe vremea aceea, nu erau
numai aga, un sat de oameni fera cepetAi, ci sat
vechi r5z5Eesc, intemeiat in toatl puterea cuv6ntu-lui: cu gospodari tot unul Ei unul, cu fl5c5i voinici
Ei fete mdndre, care qtiau a invArti si hora, dar qi
suveica, de vuia satul de vatale in toate p5r!ile; cu
bisericl frumoasl Ei nigte preo{i gi dasclli Ei popo-reni ca aceia, de ficeau mare cinste satului lor.
$i plrintele Ioan de sub deal, Doamne, ce om
vrednic si cu bunltate mai era! Prin indemnul siu,ce mai pomi s-au pus in lintirim, care era ingrldit
ro Ion CreangE
cuzdplazde bArne, streEinit cu gindrili, si ce chilie
durati s-a flcut la poarta bisericii pentru scoali;
g-apoi, sf, fi vizut pe neobositul pirirrte cum umbla
prin sat din casi in casi, impreunl cu bldilaVasilea llioaei, dascilul bisericii, un holtei zdravin, fru-mos qi voinic, gi sfituia pe oameni sf,-gi dea copiiila invS!5tura. $i unde nu s-au adunat o mullime
de blieli gi fete la EcoalS, intre care eram gi eu, un
biiat prizdrit, ruEinos Ei fricos qi de umbra mea.
$i cea dintAi qcolarile a fost insIEi Smdr5n-
dila popii, o zgAtie de copilS ageri la minte Ei aEa
de silitoare, de intrecea mai pe toti biielii Ei dincarte, dar Ei din nebunii. Insd p5rintele mai intoatl ziua didea pe la qcoall qivedea ce se petrece...
$i ne pomenim intr-una din zile c[ pirintele vine
la Ecoali gi ne aduce un scaun nou qi lung, gi dupf,
ce-a intrebat pe dascil, care cum ne purtim, a
stat putin pe gAnduri, apoi a pus nume scaunului
,,Calul Btlan" gi l-a hsat ln qcoah.
ln ahl zi ne trezim c[ iarvine plrintele la gcoali,
cu moE Fotea, cojocarul eatului, care ne aduce, dar
de gcoald noui, un drEgut de biciuqor de curele,
impletit frumos, qi plrintele ii pune nume ,,Sfen-
tul Nicolai", dupi cum este Ei hrarnul bisericii dinHumuleqti... Apoi poftegte pe moE Fotea ci, dacl
i-or mai pica ceva curele bune, sd mai facl aga, din
Amintiri din copildrie
c6nd in cdnd, cAte unul, qi ceva mai grosu!, dacise poate... Bedila ly'asile a zAmbit atunci, iar noi,
Ecolarii, am rlmas cu ochii holbali unii la abii. $ia pus pdrintele pravilS gi a zis cI in toatf, s6mbltasI se prociteasci baielii qi fetele, adici si asculte
dascdlul pe fiecare de tot ce-a invilat peste sdp-
t5mdn5; gi cAte greEeli va face si i le insemne cu
cirbune pe ceva, iar la urma urmelor, de fiecaregreqeal[ s5-i ardd Ecolarului cAte un sfdnt-Nicolai:Atunci copila plrintelui, cum era sprinlar5 gi plindde incuri, a bufnit in rAs. Picatul'ei, sirmana!
-Ia, poftim de incalec[ pe Bilan, jupAneasl!
zise plrintele, de tot posomorAt, sI facem pocinogsfAntului Nicolai cel din cui.
$i cu toatl stlruinla lui MoE Fotea qi a lui b5di1a
Vasile, Sm[rindila a mdncat papara, gi pe urmiEedea cu m6inile la ochi gi plAngea ca o mireasl,de sirea cimaEa de pe d6nsa. Noi, cAnd am vizutasta, am rimas inlemnili. Iar pirintele, ba azi,
ba mAine, aducdnd pitaci Ei colaci din bisericl, a
impirlit la fiecare, de ne-a imbldnzit, qi treabamergea strunS; baielii schimbau tabla in toate
zilele, Ei s6mbita procitanie.Nu-i vorb5, cE noi tot ne fdceam felul, aEa,
cdteodatS; c5ci, din b5lul in care era aqezatl filacu cruce-ajut5 Ei buchile scrise de bldi{a Vasile
ll
12 Ion CreangA
pentru fiecare, am ajuns la trltaji, de la trltaji la
ceaslov, q-apoi, di, Doamne, bine! in lipsa pirin-telui gi a dascllului intram in {intirim, tineam
ceaslovul deschis, si, cum erau filele cam unse,
tr5geau muqtele gi bondarii la ele, gi, cdnd clim-plneam ceaslovul, cAte zece-doudzeci de suflete
prlpldeam deodati; potop era pe capul muqtelor!
itrtt-urra din zile, ce-i vine plrintelui, ne cauti
ceasloavele qi, cAnd le vede aEa sAngerate cum
erau, iqi pune mdinile in cap de rrlecaz- $i cum aflipricina, incepe a ne pofti pe fiecare la BIlan qi a ne
m6ngAia cu sfAntul ierarh Nicolai pentru durerile
cuvioaselor mugte qi ale cuvioEilor bondari, care
din pricina noastrl au pitimit.Nu trece mult dupi asta, Ei-ntr- o zi, prin luna lui
mai, aproape de Mogi, indeamnl pf,catul pe bddila
Vaeile t$ntul, cd mai bine nu i-oi zice, sI punl pe
unul, Nic-a lui Costache, si mi prociteasci. Nic5,
b5iat mai mare Ei inaintat in inv5!5turi pdni lagenunchiul broaqtei, era sfidit cu mine din pricinaSmirindilei popii, cireia, cu toatl plrerea mea de
riu, i-am tras intr-o zi o bleand5, pentru c[ nu-midedea pace si prind muqte... $i NicI incepe si miasculte; gi mI ascultd el, Ei rni asculti, qi unde nu
s:apuci de insemnat la greqeli cu ghiotura pe o
drani{i: una, doui, trei, pAni la douizeci gi noui.
Amintiri din copilirie
,,M[i!!! s-a trecut de Eagi", zic eu, in g6ndul meu;
,,incd nu m-a gitit de ascultat, gi cAte au sd mai fie!"
$i unde n-a inceput a mi se face negru pe dinainteaochilor si a tremura de mdnios... Ei, ei! acu-i acu.
,,Ce-i de fEcut, mli NicS?" imi zic eu in mine. Si ma
uitam pe furig la uEa mdntuirii gi tot scdplram dinpicioare, agteptAnd cu neastdmpir si vinf, un lai-nic de gcolar de afar5, cici eraporuncd sI nu iegimcdte doi deodatS; gi-mi cripa mlseaua-n guri cdnd
vedeam cI nu mai vine, si mi scutesc de cilf,rialui Bilan Ei de blagoslovenia lui Nicolai, fdc5torulde vdnltdi. Dar adeviratul SfAnt Nicolai se vede cIa Etiut de gtirea mea, ci numai iaca ce intrl afu*risitul de biiat in qcoal5. Atunci eu, cu voie, firivoie, plec spre uE5, ies repede gi nu mi mai incurcprimprejurul qcolii, ci o iau la slnf,toasa spre casi.
$i cAnd mi uit inapoi, doi hojmalei se Ei luaseridupl mine; qi unde nu incep a fugi de-mi sc5pS-
rau picioarele; qi trec pe lAng5 casa noastrS, qi nuintru acas5, ci cotigesc in stAnga gi intru in ograda
unui megieg al nostru, gi din ogradi in ocol, gi dinocol in gridina cu pdpu.soi, care erau chiar atuneiprSgili de-al doilea, qi beielii dupi mine; 9i, pAnisd mi ajungi, eu, de fric5, cine qtie cum, am izbu-tit de m-am ingropat in {irAn5 la rldlcina unuipipugoi. $i Nic-a lui Costache, dugmanul meu, qi
r3
L4 Ion Creangl
cu Toader a Catinc5i, alt hojmalSu, au trecut pe
lAngn mine vorbind cu mare ciud5; Ei se vede cii-a orbit Dumnezeu de nu m-au putut g5bui. $i de
la o vreme, nemaiauzind nicio fognituri de pdpu-
qoi, nicio scurmlturl de gain5, am {AEnit odatl cu
{[rAna-n eap, Ei tiva la mama acas5, Ei am inceput
a-i spune, cu lacrimi, c[ nu mi mai duc la gcoal5,
micar sI qtiu bine ci m-or omori!
A doua zi insl a venit plrintele pe la noi, s-a
inleles cu tata, m-au luat ei cu biniEorul qi m-au
dus iar la gcoalS. .Ca, d5, e plcat sI rf,mAi fSra leac
de inv5lituri", zicea pirintele; ,,doar ai trecut de
bucheludeazla Ei bucherifazdra: eqti acum la ceas-
lov, qi mAine-poimdine ai si treei la psaltire, care
este cheia tuturor invifiturilor, Ei, mai gtii cum
vine vremea? poate sI te faci qi popi aici, la bise-
rica SfAntului Nicolai, cI eu pentru voi md strf,-
ddnuiesc. Am o singurf, fatl E-oi vedea eu pe cine
mi-oi alege de ginere."
Hei, hei! cAnd aud eu de popi Ei de Sm5rIndila
popii, las mugtele in pace Ei-mi iau alte gdnduri,
alte misuri, incep a mI da la scris, gi la ficutcldelnila in biserici, Ei la linut isonul, de parcleram biiat. $i pdrintele mi ia la dragoste, gi
Smlrdndila incepe din cdnd in c0nd a mf, fura cu
ochiul, gi badilaVasile mI pune sd ascult pe al1ii,
Amintiri din copilSrie
qi altl feina se mlcina acum la moari. Nic-a luiCostache, cel rlgugit, balcAz qi rlutlcios, nu maiavea stdpdnire asupra mea.
Dar nu-i cum gAndeEte omul, ci-i cum vreaDomnul. intr-una din zile, Ei chiar in ziua de
Sf6ntul Foca, scoate vornicul din sat pe oamenila o claci de dres drumul. Se zicea ci are si treaclVodd pe acolo spre minlstiri. $i beditra Vasilen-are ce lucra? Hai qi noi, mii bliefi, sI d5m ajutorla drum, si nu zicl Vod5, cdnd a trece pe aici, cisatul nostru e mai leneg decdt alte sate. $i ne ludmnoi de la gcoalf, qi ne ducem cu tolii. $i care slpaucu cazmalele, care clrau cu tlriboanlele, care cu
cdrulele, care cu cove{ile, in sfdrgit, lucrau oame-nii cu tragere de inim5. Iar vornicul Nic-a Petri-c5i, cu paznicul, vdtimanul Ei c6liva nespilali de
mazili se purtau printre oameni d.e colo pdni colo,gi cdnd deodati numai iaca vedem in prund cAlivaoameni claie peste grimad5, siunul din ei mugindputernic. ,,Ce sI fie acolo?" ziceau oamenii, aler-gAnd care de care dintoate pirfile.
Pe bidilaVasile il prinseserd la oaste cu arca-nul, 1l cetluiau acum zdravln qi-l puneau in cituqe,s5-l trimiti la Piatra... Iaca pentru ce scosese
atunci vornicul oamenii la clac5. Aga, cu amigele,se prindeau pe vremea aceea flacaii la oaste.,,
15
r6 Ion Creangf,
Afurisitl priveligte mai fu Ei asta! Flacaii ceilallipe datl s-au flcut nevlzu{i, iar noi, copiii, ne-am
intors plAngdnd pe la casele noastre. ,,Afuri-sit sI fie cAnerul de vornic, qi cum a ars el inima
unei mame, aEa si-i ardl inima SfAntul Foca de
astdzi, lui gi tuturor pdrtaqilor sii!" blestemau
femeile din sat, cu lacrimi de foc, in toate pirlile.Iar mama lui bddila Vasile iEi petrecea beiatul la
Piatra, bocindu-l ca pe un mort! o,Las', mam5, cilumea asta nu-i numai cdt se vede cu ochii, zicea
bedilaVasile mAngAind-o; qi in oaste trlieqte omul
bine, dacl este vrednic. OEtean a fost gi SfAntul
Gheorghe, Ei Sfdntul Dimitrie, gi alli sfinli muce-
nici, care au pdtimit pentru dragostea lui Hristos,
mlcar de-am fi Ei noi ca ddnqii!"
Ei, ei! pe bidila Vasile l-am pierdut; s-a dus
unde i-a fost scris. $i p[rintele Ioan umbla acum
cu pletele in vAnt sI giseascl alt dascll, dar n-a
mai glsitunbedila'r'asile, cuminte, harnic qi ruEi-
nos ca o fatl mare. Era in sat qi dascllul lordache,
fArnAitul de la strana mare, dar ce 1i-i bun? $tiagi el glasurile pe dinafard de bisericd, nu-i vorbi,
dar climplnea de batrAn ce €r&; E-apoi mai avea
Ei darul suptului... AEadaa qcoala a rlmas pustie
pentru o bucatl de vreme, Ei cAliva dintre noi, care
ne lineam de plrintele loan, calea-valea' biserica
b
1B Ion Creangi
deschide pe om. Duminicile bAzAiam la stranS,
Ei hArqti! cite-un colae! $i, cAnd veneau cele douiajunuri, c6te treizeci-patruzeci de beieli fugeau
inaintea popii, de rupeam omf,tul de la o casl laalta, Ei la Criciun nechezam ca mAnjii, iar la Bobo-
teazl, strigam chiraleisa de cloeotqa satul. $i, cAnd
ajungea popa, noi ne aqezam in doui rdnduri gi-i
deschideam calea, iar el iqi trlgea barba qi zicea cu
mAndrie cltre gazd.I:
-Aigtia-s mAnjii popii, fiule. Niqte zile mari ca
aceste le aqteapti Ei ei, cu mare bucurie, tot anul.
Gatitu-le-ati ceva bob fiert, gdlugte, turte cu julfigi vlrzare?
-G5tit, einstite pf,rinte; poftim de ne blagoslo-
vili casa gi masa gi poftim de mai qedefi, sf, ne gadf,
pe{itorii.CAnd auzeam noi de mas5, tlblram pe ddnsa,
q-apoi, atine-te, gur5! Vorba c€e&: n,De pldcinte
r0de gura, de vlrzare, qi mai tare".
Ce sI faci, cI doar numai de doul ori pe an este
ajunul! Ba la un loc, mi-aduc aminte, ne-am gr5-
midit aqa d"e tare gi am rlsturnat masa omului,cu bucate cu tot, in mijlocul casei, de i-am dogoritobrazul plrintelui de ruqine. Dar el tot cu bunitate:. -Deunde nu-i, de-acolo nusevarsd; fiilor; inslmai multl blgare de seami nu stric5!
Amintiri din copildrie
Apoi la hramul bisericii se {inea praznicul
cdte-o slptimAnd ineheiati, gi numai si fi avut
pdntece unde sf, pui coliva gi bucatele, atAt de multe
erau. $i dasclli, gi popi, Ei vlidici, Ei de tot soiul
de oameni, din toate p5r{ile, se adunau la hramul
bisericii din Humulegti, qi toli iegeau mullumifi.Ba Ei pe la casele oamenilor se ospltau o mullime de
strlini. $i mama, Dumnezeu s-o ierte, straEnic se
mai bucura cAnd se intAmplau oaspeli Ia casa noas-
tri qi avea prilej si-Ei imparti pdinea cu dAngii.
-Ori mi-or da feciorii dup[ moarte de pomanS,
ori ba, mai bine s5-mi dau eu cu mdna mea. C5,
oricum ar fi, tot is mai aproape dinlii decAt plrin-!ii. S-auvlzut de acestea!
$i cAnd invdlam eu la gcoalS, mama invSla cu
mine acasl qi citea acum la ceaslov, la psaltire Ei
Alerand,ri,a mai bine decAt mine, qi se bucura gro-zav cAnd vedea cf, mi trag la carte.
Din partea tatei, care ades imi zicea in b5taie de
joc, ,,Logofete, brAnzd-n cui, Iapte acru-n cllimlri,chiu qi vai prin buzunlri!", puteam si rlmdn cum
era mai biner ,,Nic-a lui $tefan a Petrei", om de
treabi Ei gospodar in HumuleEti. Vorb& c€€ir:
Decd,t cod,aqi,n oraq,
Mai bin e -n s atul t d,u frunt a q.
r9