1
CUPRINS
INTRODUCERE.............................................................................................................2
CAPITOLUL I POTENŢIALUL AGRICOL AL JUDEŢULUI
ARGES................................................................................................................................5
1.1. Prezentarea judeţului Argeş şi a potenţialului agricol local..................5
1.2. Tipuri de soluri şi utilizarea lor în cadrul activităţiilor agricole.........12
1.3. Situaţia exploataţiilor agricole în România şi la nivelul judeţului
Argeş..................................................................................................................................15
CAPITOLUL II INFLUENŢA AGRICULTURII JUDEŢULUI ARGEŞ
ASUPRA MEDIULUI................................................................................................ 25
2.1. Analiza impactului de mediu, a dezvoltării durabile în exploataţiile
agricole.............................................................................................................................25
2.2. Poluarea mediului ca urmare a activităţilor agricole.............................30
2.3. Măsuri de combatere şi evitare a deteriorării factorilor de mediu şi a
solului din exploataţile agricole............................................................................37
CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ – INFLUENŢA LUCRĂRILOR
AGRICOLE ASUPRA MEDIULUI – COM. CĂLDĂRARU......................42
3.1. Prezentarea condiţiilor de mediu în care se desfăşoară agricultura în
Com Căldăraru – judeţul Argeş..............................................................................42
3.2. Cunoaşterea caracteristicilor şi a capacităţilor agroproductive ale
solului - desfăşurarea activităţii agricole durabile şi fără poluare asupra
mediului............................................................................................................................49
2
3.3.Determinarea influenţei unor sisteme minime de lucrări asupra
protecţiei solurilor împotriva eroziunii şi evoluţia proprietăţiilor fizico-
chimice ale acestora.....................................................................................................53
CONCLUZII..................................................................................................................60
BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................64
3
INTRODUCERE
Lucrarea de faţă se doreşte a fi un răspuns la problemele esenţiale cu
care se confruntă agricultura românească şi în speţă cea argeşeană, probleme
ca poluarea şi implicaţiile pe care aceasta o poate avea asupra activităţilor
agricole considerate a fi catastrofale pentru viitorul alimentaţiei omenirii dacă
nu se vor lua măsurile cuvenite. Printre multe alte consecinţe negative,
eroziunea solului a dus la concluzia că ar trebui în opinia mea să impună un
efort susţinut atât uman cât şi financiar, pentru a micşora acest proces dinamic
de distrugere a solului şi deci a consecinţelor catastrofale asupra exploataţiilor
agricole.
Soluţia unei asemenea probleme derivă din studiul reliefului, al
hidrografiei şi al hidrologiei, al litologiei şi pedologiei, al condiţiilor climatice
cu tot cu precipitaţii alături de studiul folosinţelor şi al vegetaţiei care conduc
la o analiză şi la o justă apreciere a stării de eroziune a unui bazin hidrografic.
Consecinţele eroziunii solului în bazinul hidrografic Argeş, a putut sintetiza în
procentul ridicat de colmatare a lacurilor de acumulare, efectele economice
deosebit de dăunătoare, reducerea fertilităţii solurilor prin modificarea
proprietăţilor fizice, hidrofizice şi chimice şi implicit a producţiei culturilor
agricole.
Pentru monitorizarea acestei probleme, se impun întreprinderea de
cercetări în bazinul hidrografic superior al râului Argeş pentru determinarea
suprafeţelor afectate de eroziune şi încadrarea acestora în clase de eroziune.
De asemenea, specialiştii în geomorfologia şi orografia terenului sunt
îndreptăţiţi pentru a răspunde acestei probleme majore, să efectueze studii sau
să reactualizeze cu privire la descrierea reliefului, cu evidenţierea tuturor
elementelor care duc la repartiţia geografică a solurilor şi proiectarea în
consecinţă a unor lucrări hidroameliorative sau de combatere a eroziunii care
să aibă la bază un serios studiu geomorfologic.
4
Astfel, s-a acordat o atenţie mare pantelor, arătându-se că în afara
înclinării lor, este la fel de importantă, expoziţia, aspectul uniform sau variat,
gradul de fragmentare, gradul de eroziune ale acesteia. Studiile ar permite
aprecieri cu privire la potenţialul eroziv al teritoriului, al regimului
inundaţiilor, a suprafeţelor afectate, a potenţialului hidro-energetic al
cursurilor de apă şi a posibilităţilor de amenajare a unor lacuri de acumulare.
În această direcţie s-a considerat că bazinul hidrografic al râului Argeş,
ocupă un loc important în cadrul întregului sistem hidrografic naţional, atât în
ceea ce priveşte suprafaţa sa, cât mai ales din punct de vedere al activităţilor
agricole şi industriale efectuate de către agenţii economici, care sunt
principalii beneficiari şi concurenţi pentru apa ce provine din râurile
componente.
În sprijinul completării acestei cercetării nu trebuie trecute cu vederea
nici studiile litologice şi pedologice folosite în scopul stabilirii favorabilităţii
terenurilor agricole din această zonă, a structurii culturilor, a tehnologiilor de
cultivare cât şi în proiectarea şi exploatarea tuturor genurilor de lucrări.
De asemenea, studiul profilelor de sol ar permite sesizarea schimbărilor
survenite în învelişul de sol în raport cu cele ale condiţiilor de mediu. Gradul
de eroziune se mai poate aprecia şi după partea de sol care a rămas după
îndepărtarea prin eroziune a unor orizonturi sau a unor părţi din orizonturile
solului.
Toate aceste măsuri pot duce la o agricultură cu rezultate optime,
susţinută şi de studiile unor ştiinţe cu care aceasta intereferză cum ar fi
cunoştiinţele specialiştilor din domeniu meteorologic. Prin documentări
realizate din extragerile publicaţiilor instituţiilor meteorologice din teritoriul
studiat, se poate determina datele climatice necesare referitoare la:
• precipitaţii;
• temperatura medie anuală;
5
• temperatura medie a lunii celei mai calde şi a celei mai reci,
amplitudinea termică anuală, temperatura maximă şi cea minimă
absolută înregistrată în ultimii (cel puţin 30) ani. Se studiază data
mijlocie şi timpurie a apariţiei şi dispariţiei îngheţului;
• vânturi.
Studiul precipitaţiilor permite analiza cantităţii medie anuală a
precipitaţiilor, cantităţile maxime şi minime ce pot cădea în decursul unui an,
regimul ploilor, în principal al celor torenţiale care pot produce scurgeri şi
eroziune. De asemenea, se mai pot studia şi regimul vânturilor, tăria şi
frecvenţa lor.
Studiul folosinţelor şi al vegetaţiei poate evidenţia principalele asociaţii
vegetale care caracterizează bazinul cercetat. Astfel se poate stabili cât mai
corect legătura dintre vegetaţie şi modul în care ea protejează sau nu solul
pentru eroziune. Vegetaţia influenţează şi ea prin diminuarea eroziunii ce se
manifestă prin interceptarea picăturilor de ploaie, acestea ne mai căzând direct
pe sol decât într-o anumită proporţie în funcţie de specificul culturii,
contribuind în felul acesta la reducerea energiei cinetice a picăturilor prin
micşorarea vitezei de scurgere a apei, fixarea solului de către sistemul
radicular şi îmbunătăţirea infiltrării apei în sol.
Aceste studii sunt deosebit de importante pentru realizarea unei
agriculturi optime din punct de vedere al productivităţii obţinute dar şi sub
aspectul protecţiei mediului înconjurător pe care suntem datori să-l conservăm
şi să-l înbunătăţim continuu pentru ca viaţa noastră să continue într-un
mediu curat şi sănătos.
6
CAPITOLUL I POTENŢIALUL AGRICOL AL JUDEŢULUI ARGES
1.1. Prezentarea judeţului Argeş şi a potenţialului agricol local
A. Scurtă prezentare a judeţului Argeş – date geografice
Judeţul Argeş este situat în partea central-sudică a ţării, fiind delimitat
la Sud de paralela de 44°22’ latitudine nordică şi la Nord de cea de 45°36’
latitudine nordică, la Vest de meridianul de 24°26’ longitudine estică, iar la
Est de cel de 25°19’ longitudine estică. Suprafaţa judeţului este de 682 631
ha.1 În partea nordică, limita judeţului urmăreşte crestele înalte ale munţilor
Făgăraş, traversează munţii Piatra Craiului şi culoarul Rucăr – Bran ce
desparte judeţul Argeş de judeţele Sibiu şi Braşov.
La Est limita cu judeţul Dâmboviţa este mult mai lungă, traversând
munţii Leaota, Subcarpaţii Getici, piemontul Cândeşti şi câmpia Găvanu
Burdea. Limita sudică dinspre judeţul Teleorman taie câmpia Găvanu Burdea.
La Sud-Vest, judeţul Argeş se învecinează cu judeţul Olt, străbătând câmpia
Română şi piemontul Cotmenei, traversând văile din bazinul superior al râului
Vedea. Limita vestică, dinspre judeţul Vâlcea, traversează valea râului
Topolog.Relieful judeţului Argeş este proporţionat repartizat, coborând în
trepte de la Nord la Sud, din crestele Munţilor Făgăraş (2500m alt.) şi până în
Câmpia Română (160 m alt.) Astfel, treapta înaltă a reliefului este constituită
din culmile munţilor Făgăraş, Iezer-Păpuşa, Piatra Craiului şi Leaota. Culmea
principală, cu orientare Est-Vest, se desfăşoară pe o lungime de 70 Km, între
valea Dâmboviţei şi valea Oltului. Înălţimile ameţitoare (Vf. Negoiu 2535m),
pantele repezi, circurile şi căldările glaciare (18 lacuri glaciare), conferă un
farmec şi o strălucire aparte, zonei alpine. Din această culme principală se
desprind către Sud, culmi secundare cu altitudini din ce în ce mai mici,
constituind treapta joasă a Munţilor Făgăraş.
1 Raport al Agenţiei de Protecţia a Mediului Argeş, 2008.
7
Culmile sudice puternic ramificate au aspectul unor măguri împădurite
până aproape de vârf, punând în evidenţă asimetria caracteristică munţilor
Făgăraş. Zona centrală a judeţului este ocupată de dealuri subcarpatice faţă de
care munţii se înalţă abrupt la Nord, iar la Sud dealurile scad în înălţime,
pierzându-se treptat în câmpie. Dealurile înalte subcarpatice, sunt acoperite de
păduri de foioase, domină spre Sud un relief larg vălurit, cu spinări netede şi
văi largi. Piemontul Getic reprezintă a treia treaptă morfologică a reliefului
judeţului Argeş, a cărui limită cu subcarpaţii este marcată de şirul
depresiunilor intracolinare spre care se termină prin creste. Pe teritoriul
judeţului Argeş se află parţial piemonturile Cândeşti şi Cotmeana şi în
totalitate piemontul Argeşului (dealurile Argeşului).
Câmpia Română constituie treapta cea mai coborâtă a reliefului
judeţului Argeş, având două subunităţi: Câmpia Înaltă a Piteştilor (în
totalitate) şi Câmpia Găvanu-Burdea (parţial). Prima subunitate are un
caracter piemontan având altitudinea cea mai ridicată din toată Câmpia
Română. Cealaltă subunitate este mult mai netedă şi este străbătută de văi
largi şi puţin adânci.
B. Geologie – Hidrologie
Toate aceste forme de relief variate cuprind toate unităţile geologice
carpato-transdanubiene, alcătuite din straturi diferite ca natură şi vârstă şi cu o
arhitectură deosebită faţă de unităţile înconjurătoare. Partea nordică a
judeţului este ocupată de zonele muntoase cristaline cu excepţia zonei Nord-
Est alcătuită din formaţiuni jurasice (calcare, dolomite) şi cretacice (calcare,
conglomerate, gresii). În subcarpaţi apar formaţiuni terţiare (calcare,
conglomerate, gresii, marne, nisipuri, pietrişuri). În Piemontul Getic şi
Câmpia Română, apar formaţiuni levantine şi mai ales cuaternare-pleistocene
pe interfluvii (pietrişuri de Cândeşti) şi holocene în lungul văilor şi în câmpie
(pietrişuri, loess).
8
Clima – prin dispunerea în trepte a reliefului conduce la apariţia
următoarelor tipuri de climă: climatul de munte, climatul de deal, climatul de
câmpie.
Climatul de munte se caracterizează prin temperaturi scăzute (media
multianuală 00 C), precipitaţii bogate (1200-1400 mml) şi vanturi puternice ce
bat tot timpul anului cu predominanţă din Nord-Vest şi Est. Zonalitatea pe
verticală impune separarea în două subtipuri: subtipul climatului alpin, la
peste 1900m, şi subtipul climatului munţilor mijlocii.
Climatul de deal este influenţat de poziţia de mijloc în cadrul reliefului
judeţului, caracterizându-se prin temperaturi medii anuale mai ridicate (70-
100 mml) şi precipitaţii mai scăzute decât în zona montană (700-1000 mml).
Climatul de câmpie se caracterizează prin temperaturi ridicate şi
precipitaţii reduse, mai ales în ultimii ani când fenomenul de secetă tinde să
se acutizeze, influenţând vital buna dezvoltare a culturilor agricole.
Hidrografia – apele curgătoare de pe teritoriul judeţului Argeş, aparţin
bazinelor hidrografice Argeş, Vedea şi Olt, lungimea totală a principalelor
cursuri de apă fiind de circa 1000 km, la care se adaugă încă 1500 km ape
secundare. Judeţul Argeş, face parte din bazinul hidrografic Argeş-Vedea,
pentru care resursele de apă sunt:Tabelul 1.1.
Resursele de apă disponibile în bazinele hidrografice Argeş - Vedeaa) Bazinul hidrografic Argeş
Resursa Resurse teoretice (mil mc) Resurse utilizabile (mil mc)Ape de suprafaţă 1960 1672,654Ape subterane 696 600Sursa: Administraţia Fondului de Mediu
Tabelul 1.2. b) Bazinul hidrografic Vedea
Resursa Resurse teoretice (mil mc) Resurse utilizabile (mil mc)Ape de suprafaţă 363 40,5Ape subterane 172 150Sursa: Administraţia Fondului de Mediu
Cel mai mare colector este râul Argeş care preia apele din partea de
Nord şi Nord-Vest a judeţului pe care îl străbate pe direcţia Nord-Vest – Sud-
9
Est, pe o lungime de 140 km. Principalii afluenţi ai râului Argeş sunt: râul
Doamnei (110km), râul Vâlsan (84 km), râul Dâmboviţa (se varsă în Argeş la
Budeşti judeţul Ilfov). Din suprafaţa totala a bazinului (2579 km2), circa o
treime (650 km2) se afla în limitele judeţului Argeş. O caracteristică a râului
Argeş în judeţ, este dată de numeroasele lacuri de acumulare cum sunt:
Vidraru, Cerbureni, Curtea de Argeş, Zigoneni, Vâlcele, Budeasa, Bascov,
Prundu, Goleşti. Pe afluenţi lacurile de acumulare sunt: Râuşor (Râul
Târgului), Pecineagu (Râul Dâmboviţa), Mărăcineni (Râul Doamnei), Baciu
(Râul Doamnei), Vâlsan.
Lacurile naturale glaciare sunt cantonate mai ales în Munţii Făgăraş,
unde glaciaţiunea a avut o mare extindere în pleistocenul superior. Dintre cele
18 lacuri glaciare dispuse pe versantul sudic, în judeţul Argeş, 12 sunt ocrotite
în conformitate cu Legea 5/2000. În partea de Nord-Vest a judeţului se află
cursul superior al râului Topolog, afluent al Oltului, cu obârşia în căldările
glaciare de sub Negoiu. Partea de Sud a judeţului este drenată de sistemul
hidrografic al râului Vedea (15 km), cu obârşia în Podişul Cotmenei, care are
o serie de afluenţi ce-şi adună apele din zona de podiş (Râurile Vediţa şi
Cotmeana) sau care izvorăsc din Câmpia piemontană a Vedei ( Burdea, Valea
Câinelui, Teleormanul). În judeţul Argeş, apele freatice se găsesc în general la
mari adâncimi (peste 100m), datorită atât ponderii reliefului, cât şi structurii
sale. În partea de Nord-Vest a bazinului hidrografic Argeş, în podişul
Cotmeana şi Vedea, ca şi la Sud de Piteşti, se remarcă o lipsă de straturi
acvifere permanente şi de debite permanente, alimentările cu apă putându-se
face local din puţuri săpate la adâncimi de 50-200 m, cu debite reduse ce
variază intre 0.5-1.0 l/s. În lunca Argeşului ca şi în luncile râurilor din sud,
apa freatică se găseşte la 10-20 m adâncime.
10
C. Relieful şi vegetaţia
Datorită varietăţii formelor de relief, există o evidentă zonalitate pe
verticală a vegetaţiei sălbatice şi chiar a plantelor cultivate. Astfel de la Nord
la Sud se disting următoarele etaje de vegetaţie: etajul alpin, etajul pădurilor
de răşinoase, etajul pădurilor de foioase, etajul de stepă. De subliniat este
faptul că circa 40% din suprafaţa judeţului este acoperită cu păduri situate în
principal în zona de deal şi de munte. Acestea conţin circa 60 specii de arbori,
38 specii arbustive, 286 specii erbacee şi subarbustive (dintre aceste sunt
ocrotite 120 specii). Astfel, de exemplu, din cele 16 specii de plante cărora li
s-a atribuit, prin lege, calitatea de monument al naturii2, 9 vegetează în Piatra
Craiului: floarea de colţ (Leontopodium alpinum), sângele voinicului
(Nigritella rubra), smirdarul (Rhododrendon kotschyi), bulbucii de munte
(Trolius europaeus), iedera albă (Daphne blagayata), tulchina (Daphne
cneorum), tisa (Taxus baccata), ghintura galbenă (Gentiana lutea), garofiţa
Pietrei Craiului (Dianthus calizonius). Fauna este tot atât de bogată şi variată,
în concordanţă cu condiţiile oferite de cadrul natural. Fauna terestră este bine
reprezentată prin circa 71 specii de vertebrate şi numeroase specii de
nevertebrate (27 specii ocrotite). Fauna acvatică este întâlnită atât în apele
curgătoare cât şi în lacuri, unde există aproximativ 34 specii de peşti. Dintre
aceştia aspretele (Romanichthys valsanicola), este declarat monument al
naturii prin Ordinul nr.90/1998 şi se află cantonat pe cursul mijlociu al Râului
Vâlsan.
În judeţul Argeş există însemnate bogăţii naturale. Singura sursă de
materii prime regenerabile o constituie lemnul provenit din păduri, unde
volumul mediu de masă lemnoasă la hectar este de 217 mc, iar creşterea
medie anuală este de 5.6 mc la hectar.
Resursele energetice (cărbuni, petrol), au o bună reprezentare în judeţul
Argeş. Astfel cărbunele se exploatează în zona Câmpulung de Muscel, iar
2 Decretul nr.237/1950 al Consiliului de Miniştrii.
11
petrolul în zonele Poiana Lacului, Merişani-Vâlcele, Strâmbeni, Bădeşti.
Resursele de calcar sunt exploatate la Mateiaş şi Albeşti de Muscel, gipsul la
Boteni.Tabelul 1.3.
Principalele resurse naturale ale judeţului Argeş
Denumire resurse Cantitate (tone)Cărbune 400 000 Gips 3000 Calcar ornamental 2000 Calcar industrial 400 000 Argilă 200 000 Nisip + Pietriş 100 000 mcTufuri 30 000 Ape minerale balneo terapeutice 300 mc/ziŢiţei 30 000 Gaze 2 000 000 mcSursa: Planul Judeţean Argeş, 2008 - 2013
Balastierele pentru pietrişuri şi nisipuri se află în lungul tuturor râurilor,
în cele mai multe cazuri se fac exploatări în zona de luncă prin scoaterea
temporară din circuitul agricol a unor suprafeţe mici.
Judeţul Argeş dispune şi de resurse de ape minerale şi termale în
cantităţi mici. Cele mai cunoscute sunt la Brădet, pe râul Vâlsan, cu debitul de
1.2 l/s şi cu o temperatură de 1400 C şi la Bughea de Sus cu un debit de 1.1 l/s
şi o temperatură de 1500 C. În compoziţia acestor ape se găsesc fier şi sulf. În
comuna Bârla prin foraj de adâncime s-a captat un izvor termal cu un debit de
1.3 l/s şi o temperatură de 7600 C. În compoziţia apei se găsesc iod (1%),
fosfor (2%), sulf (92%).
Prin urmare, este necesar ca agricultura să-şi ridice competitivitatea
pentru a face faţă unei concurenţe dure. După cum a fost sesizat, o influenţă
hotărâtoare asupra actualei situaţii din agricultură o are şi lipsa unei strategii
şi a unei legislaţii coerente în domeniu.
Astfel, fragmentarea excesivă a proprietăţii în agricultură însoţită de
gradul redus de asociere, au condus la apariţia unei dualităţi, reprezentată pe
12
de o parte de numărul mare al exploataţiilor de subzistenţă şi semi-
subzistenţă, iar pe de altă parte de numărul redus al exploataţiilor comerciale,
integral intrate pe piaţă. În perioada următoare, România şi-a propus atingerea
următoarelor obiective3:
- dezvoltarea unui sector agricol competitiv, bazat pe cunoaştere şi
iniţiativă privată;
- reducerea dimensiunii populaţiei ocupate în agricultură, corelată cu
crearea de exploataţii economice viabile, prin eforturi de reducere a gradului
înalt de fragmentare a suprafeţei agricole şi a numărului de ferme de mici
dimensiuni;
- menţinerea calităţii şi a diversităţii spaţiului rural şi forestier în
vederea obţinerii unui echilibru între activităţile umane şi conservarea
resurselor naturale.
În ceea ce priveşte modernizarea exploataţiilor agricole, în perioada
următoare până în 2013, România urmăreşte în primul rând creşterea
competitivităţii sectorului agricol şi silvic şi aceasta are ca obiectiv general
creşterea competitivităţii sectorului agricol printr-o utilizare mai bună a
resurselor umane şi a factorilor de producţie şi îndeplinirea standardelor
naţionale şi a standardelor comunitare, conform Măsurii 121 din Programul
Naţional de Dezvoltare Rurală.
Agricultura durabilă în ţara noastră trebuie percepută prioritar ca
mijloc de asigurare a cererii de alimente sănătoase şi de calitate superioară.
Obiectivele dezvoltării agriculturii durabile trebuie armonizate cu dezvoltarea
de ansamblu a spaţiului rural. Formarea unor structuri agricole eficiente şi
crearea cadrului necesar competitivităţii economiei exploataţiilor sunt
obiective ale procesului de reformă agricolă în România.
3 Potrivit Strategiei Politicii Agricole Comune
13
1.2. Tipuri de soluri şi utilizarea lor în cadrul activităţiilor agricole
În România solul este tot atât de important ca şi resursa de apă. Solul,
prin poziţia, natura şi rolul său, este un component al biosferei şi produs al
interacţiunii dintre mediul biotic şi abiotic, reprezentând un organism viu, în
care se desfăşoară o viaţă intensă şi în care s-a stabilit un anumit echilibru
ecologic. Solurile determină producţia agricolă şi starea pădurilor,
condiţionează învelişul vegetal ca şi calitatea apei, în special a râurilor,
lacurilor şi a apelor subterane, reglează scurgerea lichidă şi solidă în bazinele
hidrografice şi acţionează ca o geomembrană pentru diminuarea poluării
aerului şi a apei prin reţinerea, reciclarea şi neutralizarea poluanţilor, cum
sunt substanţele chimice folosite în agricultură, deşeurile şi rezidurile
organice şi alte substanţe chimice.
Solurile, prin proprietăţile lor, au rolul de a întreţine şi a dezvolta viaţa,
de a se regenera, filtrează poluanţii, îi absorb şi îi transformă. Formarea
solurilor reprezintă un proces complex, după cum complexe sunt constituţia şi
funcţiile lor, şi reflectă efectul factorilor pedogenetici, atât naturali cât şi
antropici. Repartiţia solurilor variază de la o ţară la alta în funcţie de relief,
climă şi, nu în ultimul rând, de activităţile biologice.
Cele mai fertile soluri sunt cernoziomurile din Câmpia Română,
Câmpia de Vest, Podişul Moldovei, Câmpia Transilvaniei, Dobrogea şi alte
zone (26,7% din învelişul de sol).
Din suprafaţa totală a ţării de 238 391 km2, 61,71% reprezintă suprafaţa
agricolă, 28,44% pădurile, 9,81% apele şi alte suprafeţe. În judeţul Argeş, din
suprafaţa totală de 6826,31 Km2 suprafaţa agricolă reprezintă aproape 50%
adică 3449,54 Km2, celelalte utilizări fiind reprezentate de păduri şi terenuri
cu vegetaţie forestieră 2899,47, ape şi bălţi 93,54, alte suprafeţe 383,76 Km2.
14
Cercetările pedologice au pus în evidenţă existenţa pe teritoriul
judeţului Argeş a unei mari varietăţi de soluri, începând de la solurile
pajiştilor alpine până la cele slab dezvoltate şi de luncă. Tabelul 1.4.
Împărţirea teritoriului judeţului Argeş pe principalele utilizăriSuprafaţa totală în Km2 6826,31a. suprafaţa agricolă 3449,54b.păduri şi terenuri cu vegetaţie forestieră 2899,47c. ape şi bălţi 93,54d.alte suprafeţe 383,76Sursa: Breviarul statistic judetean Argeş, 2008
În partea nordică a judeţului Argeş, au o largă răspândire solurile
montane, acestea fiind: soluri brun acide, soluri brune-podzolice feriiluviale,
regosoluri, rendzine.
A doua categorie de soluri o constituie cele din etajul pădurilor de
răşinoase şi de amestec, care sunt: soluri brun acide montane de pădure cu
diferite grade de podzolire şi soluri podzolice montane.
Dealurile piemontane şi subcarpatice ale Argeşului reprezintă domeniul
de dezvoltare a solurilor silvestre, podzolice brune şi brune-gălbui, iar
podişurile piemontane Cotmeana şi Cândeşti au soluri podzolice pseudogleice
şi brune-gălbui, cu aciditate ridicată.
În Sud, inclusiv în câmpie, apar soluri pseudogleizate, iar în lungul
văilor apar soluri brun roşcate, şi brun-roşcate podzolice, specifice unui
climat mai cald.
Se poate spune că solurile judeţului Argeş, s-au formate în condiţii
variate de climă, relief, şi sunt afectate cu intensitate diferită de anumiţi
factori limitativi cum ar fi:
- permeabilitate şi porozitate scăzute;
- sunt compactate, fenomenul având intensitate variată de la redusă
până la foarte mare;
15
- capacitate mare de reţinere şi mică de redare a apei plantelor
cultivate;
- infiltraţia apei este lentă, solul ajunge repede la saturaţia maximă în
strat, iar surplusul de apă bălteşte;
- la umezire devin plastice şi aderente, iar în stare uscată crapă;
- se încălzesc greu, de unde şi denumirea practică de ,”soluri reci”;
- sunt profund afectate de eroziunea de suprafaţă şi în adâncime, ca
drept consecinţă a unor acţiuni, precum distrugerea şi îndepărtarea solului de
către apele în mişcare, alunecări, prăbuşiri, ş.a.
- sunt afectate de alunecările de teren, active şi/sau stabilizate;
- aciditatea, ca factor singular sau asociată cu alţi factori limitativi,
afectează o importantă suprafaţă a solurilor argiloiluviale, cambisoluri cu
excepţia celor brune eumezobazice , umbrisoluri , vertisoluri , ş.a.
În judeţul Argeş se întâlnesc toate formele de relief, această diversitate
a formelor de relief face ca şi potenţialul de fertilitate al solurilor să fie
extrem de diferit. Din datele şi informaţiile pedologice şi agrochimice la nivel
de teritoriu administrativ şi total judeţ, se evidenţiază situaţia fondului funciar
conform datelor tabelul 1.5.Tabelul 1.5.
Situaţia fondului funciar agricol pe folosinţe
Specificaţii Suprafaţa pe categorii de folosinţăArabil Păşuni Fâneţe Vii Livezi Agricol
ha 171660 103158 45807 1265 22998 344944% 49,76 20,00 3,90 0,38 6,57 100
Sursa: Institutul Naţional de Statistică (I.N.S.), Anuarul Statistic al României
Având în vedere cuantificarea anumitor caracteristici ale sistemului sol-
teren asupra capacităţii, terenurile agricole din judeţul Arges se încadrează în
una din cele 5 clase de calitate (câte 20 puncte de bonitare pentru fiecare clasă
redate în tabelul 1.6.)4:
4 Conform SRTS 2003.
16
Tabelul 1.6. Încadrarea terenurilor agricole din judeţul Argeş în clase de calitate
Clasa de
calitateSemnificaţia limitărilor
Agriocolha
Din care
Arabilha
Păşuni şi fâneţe ha
Livezi şi viiha
I Foarte slabe 1775 0,54 30 0,001 1726 1,29 19 0,008II Slabe 8778 2,68 4409 2,59 3754 2,79 615 2,7III Moderate 172970 51,84 128991 75,78 36321 27,03 7658 33,64IV Severe 112248 34,29 36147 21,23 62884 46,8 13217 58,06Sursa: Institutul Naţional de Statistică (I.N.S.), Anuarul Statistic al României
Din datele prezentate se observă că pe teritoriul judeţului Argeş
predomină solurile de calitate moderată (51,84%), mai mult de jumătate din
suprafaţa agricolă a judeţului este teren arabil iar restul este ocupat cu păşuni
şi fâneţe. Principalele culturi cerealiere sunt cele de porumb, grâu şi secară.
Importanţa agriculturii în judeţ este evidenţiată şi de existenţa a trei institute
de cercetare de importanţă naţională: Institutul de cercetări pomicole de la
Mărăcineni, Institutul de cercetări pomicole de la Albota şi Institutul de
cercetări horti-viticole de la Ştefăneşti.
Cunoaşterea şi monitorizarea calităţii solurilor este importantă pentru
asigurarea condiţiilor de dezvoltare durabilă a agriculturii şi societăţii în
ansamblu.
1.3. Situaţia exploataţiilor agricole în România şi la nivelul judeţului
Argeş
Agricultura constituie, prin tradiţie o ramură importantă a economiei
româneşti, aceasta fiind susţinută atât de ponderea populaţiei ocupate în
agricultură (aproximativ 37%), cât şi de aportul la formarea produsului intern
brut PIB (aproximativ 16%).
Din cele 23,8 milioane ha cât însumează teritoriul României, suprafaţa
agricolă a ţării este de 14,7 mil. ha (61,7 %), din care 9,4 mil. ha reprezintă
teren arabil. România se găseşte pe locul 7 din Europa ca suprafaţă agricolă
după (Spania, Franţa, Marea Britanie, Germania, Italia, Polonia) şi pe locul 5
17
ca suprafaţă arabilă (după Spania, Franţa, Germania şi Polonia). Repartiţia
fondului funciar după modul de folosinţă denotă faptul că terenul arabil ocupă
cca. 64% din suprafaţa agricolă, o treime din suprafaţă, 4,8 mil. ha, este
ocupată cu păşuni şi fâneţe, iar viile şi livezile reprezintă cca. 3%.Tabelul 1.7.
Fondul funciar în România după modul de folosinţăSpecificare Date la sfârşitul anului 2006
(ha)Suprafaţa totală a fondului funciar 23 839
Suprafaţa agricolă din care: 14 731 - Arabil 9434 - Păşuni 3334 - Fâneţe 1524,9 - Vii şi pepiniere viticole 223,7 - Livezi şi pepiniere pomicole 231,4Sursa: www.arges.insse.ro.
Fig 1.1. Suprafaţa agricolă după modul de folosinţă, la sfârşitul anului 2006, în România
Sursa: www.arges.insse.ro.
Conform rezultatelor datelor coletate de Institutul Naţional de Statistică
INS5 din 2006 s-a evidenţiat următoarele: din totalul 4 256 152 de exploataţii
5 www.insse.ro.
18
agricole, 4 121 247 utilizează teren agricol, în medie 3,4 ha / explotaţie. Din
totalul de exploataţii agricole, 4 237 889 sunt exploataţii agricole individuale
aproximativ 99,57% iar cele cu personalitate juridică 18 263 adică 0,42%.
Suprafeţele deţinute de exploataţiile cu personalitate juridică se
repartizează după cum urmează:
- societăţi agricole sunt în jur la 1630 din care 1614 adică aproximativ
99% utilizează o suprafaţa agricolă de 7 42065,4 ha, adică în medie utilizează
teren agricol 459,8 ha/exploataţie agricolă,
- societăţiile comerciale cu capital majoritar privat sunt în jur de 4754
din care 4325 adică aproximativ 90% utilizează o suprafaţa agricolă de
1720792 ha, adică în medie utilizează teren agricol 397,9 ha/societate
comercială cu capital privat.
- societăţiile comerciale cu capital majoritar de stat sunt 250 dar
numai 238 utilizează suprafaţă agricolă estimată în ansamblu la 59 995,8 ha,
adică în medie utilizează teren agricol 252,1 ha/ societate comercială cu
capital de stat;
- unităţi ale administraţiei publice sunt în jur de 4818 din care 4750
utilizează o suprafaţă agricolă de 2124736,7 ha, din care terenul agricol în
medie fiind estimat la 447,3 ha/unitate;
- unităţiile cooperatiste sunt în jur de 108 din care doar 89 de unităţi
cooperatiste utilizează o suprafaţă agricolă totală de 3246,4 ha, iar teren
agricol se utilizeză în medie de 36,5 ha/unitate cooperatistă;
- alte tipuri de exploataţii sunt 6883 din care doar 6827 utilizează o
suprafaţă agricolă de 153846,8 ha, iar teren agricol se utilizeză în medie de
22,5 ha/alte tipuri de exploataţii.
Din cele evidenţiate mai sus se poate considera că agricultura
românească are un caracter dual, evidenţiată pe de o parte de exploataţiile
agricole organizate iar pe de altă parte în mare majoritate de agricultura de
subzistenţă, a exploataţiilor individuale.
19
În condiţiile în care se cunoaşte că suprafaţa agricolă totală utilizată a
României este estimată la 13906701,3 ha se pot desprinde următoarele
concluzii.
Principalele categorii de exploataţii înregistrate la Registrul Agricol (pe
baza suprafeţei deţinute):
- exploataţii individuale se desfăşoară pe 30,47% din suprafaţa totală
utilizată;
- societăţi comerciale cu capital privat, pe 0,034% din suprafaţa totală
utilizată;
- societăţiile comerciale cu capital majoritar de stat inclusiv unităţiile
agricole aparţinând administraţiei publice pe 0,036% din suprafaţa totală
utilizată;
- unităţiile cooperatiste dar şi alte exploataţii sunt estimate la 0,050%
din suprafaţa totală utilizată;
În ceea ce priveşte exploataţiile individuale (din perspectiva relaţiilor
cu piaţa), există următoarele categorii de exploataţii:
- gospodării ţărăneşti autarhice (de subzistenţă), pe 40% din suprafaţa
celor individuale;
- gospodării ţărăneşti de semi-subzistenţă, pe 39% din suprafaţă;
- ferme familiale comerciale, pe 7% din suprafaţă;
- ferme cu timp parţial, pe 13% din suprafaţă;
- ferme pluriactive, pe 1% din suprafaţă.
Faţă de începutul anilor '90, evoluţia exploataţiilor agricole după
clasificarea dată mai sus a cunoscut următoarea evoluţie. Tabelul 1.8
Evoluţia diferitelor categorii de folosinţă în (ha) în intervalul 1991 – 2006
20
Modul de folosinţă(mii ha)
1991 2006
Total din care privat
Total din care privat
Arabil 9423,5 7448,2 9434,6 9056,3
Păşuni 3309,8 1112,4 3334,6 3067,9Fâneţe 1467,9 1361 1524,9 1494,2Vii şi pepiniere viticole
285,8 197,2 223,7 215,3
Livezi şi pepiniere pomicole
311,3 205,4 213,4 200,3
Total suprafaţă agricolă
14798,3 10324,8 14731 14034
Sursa: www.insse.ro
Din datele evidenţiate la modalităţiile de folosinţă a suprafeţelor
agricole în perioada 1991 – 2006 se poate remarca următoarele evoluţii
tabelul 1.8:
- din totalul suprafeţei agricole cât reprezenta la nivelul anului 2006
(9434,6 mii ha) aproximativ 64,5% este proprietate privată, 35,5% a rămas
propritatea publică. Pe categorii de folosinţă, la păşuni din totalul 3334,6 doar
21,9% este exploatată în proprietate privată, se poate constata că o pondere
mare a suprafeţei de păşunat există încă în proprietatea unităţilor
administrativ teritoriate (Primări, Consilii locale), fâneţele doar 10,6% este
utilizată în mod privat din totalul de 1494,2 ha, se observă şi o scădere cu 2%
a suprafeţei totale de păşunat faţă de anul 1991 când aceasta era de 1524,9 ha.
La categoria vii şi pepiniere viticole, se poate observa că doar 1,5% din
totalul suprafeţei de 223,7 ha este utilizată în proprietate privată, se mai poate
constata şi o scădere a suprafeţei totale faţă de anul 1991 cu aproximativ 22%
din suprafaţa totală cât reprezenta în anul 1991 (285,8mii ha).
Categoria livezi şi pepiniere pomicole în prezent este utilizată în
proprietate privată 1,5% dar spre deosebire de anul 1991 (311,3 mii ha) s-a
înregistrat o scădere a suprafeţei totale existente la nivel naţional, în anul
21
2006 aceasta reprezentând doar (213,4 mii ha) cu 28%, mai puţine livezi şi
pepiniere pomicole.
Per ansamblu, se poate constata schimbări nesemnificative la suprafaţa
totală agricolă utilizată în proprietate privată faţă de anul 1991 când aceasta
reprezenta (10324,8 ha), ca în 2006 acesta să crească la 14034 ha înrgistrând
o creştere cu 26 puncte procentuale faţă de perioada menţionată.
Din datele de mai sus, se poate observa tabel 1.8, modalitatea de
distribuţie în România, a suprafeţelor ocupate cu păşuni şi fâneţe care au
crescut în detrimentul celei arabile şi a celor cu vii şi pepiniere viticole, a
celor ocupate cu livezi şi pepiniere pomicole, ca efect al aplicării Legii
fondului funciar ce a constituit extinderea proprietăţii private, a devenit
dominantă (86%), şi restrângerea proprietăţii din domeniul public (4%) şi
privat al statului (10%).
Din datele colectate, rezultă că forma principală de exploataţie agricolă
este gospodăria ţărănească mică, având o suprafaţă medie de 2,2 ha teren
agricol cu o pondere de 53% din suprafaţa agricolă a ţării. Unităţile agricole
cu personalitate juridică au o suprafaţă medie de 289,3 ha şi deţin 43% din
suprafaţa agricolă a ţării.
Din cele 4237889 exploataţii agricole individuale existente la nivel
naţional deţin o suprafaţă agricolă utilă de 2,2 ha, adică 52,4% şi sunt cu
suprafaţa mai mică de 1 ha, iar 42,1% au suprafaţa cuprinsă între 1 - 5 ha
reprezentând fermele de subzistenţă şi semisubzistenţă. Se remarcă ponderea
redusă a fermelor asociative de numai 7,02% din totalul suprafeţei agricole
utile, precum şi lipsa fermelor asociative pentru comercializarea produselor
agricole, aşa cum sunt grupurile de producători.
În ceea ce priveşte fondul funciar al Judeţului Argeş, acesta se prezintă
după cum este reprezentat în tabelul 1.9.
22
Tabelul 1.9Fondul funciar existent în Judeţul Argeş la finele anului 2007,
pe categorii de folosinţă
Judeul
Total suprafaţă
(ha)
Suprafaţa agricolă
(ha)
din care pe categorii de folosinţă (ha):
Arabilă Păşuni Fâneţe Vii LiveziARGEŞ 682 631 344 765 172 214 102 689 45 784 1254 22 824
Sursa: www.arges.insse.ro.
Fig 1.2. Suprafaţa agricolă (mii ha) după modul de folosinţă, la 31.12.2007,în judeţul Argeş
7%1%
13%
30%
49%ArabilPasuniFanete ViiLivezi
Sursa: Prelucrată după datele din tabelul de mai sus
Este de remarcat ponderea însemnată a asociaţiilor de dimensiuni între
100 şi 150 ha, reprezentând 41,07% din numărul total al asociaţiilor familiale.
Explicaţia este că proprietarii de terenuri au creat asociaţii familiale de
dimensiuni viabile pentru a putea utiliza corespunzător mijloacele tehnice şi a
crea asolamente în vederea creşterii eficienţei terenurilor exploatate.
Dimensiunea societăţilor agricole este de peste 100 ha, cea mai mare
pondere având-o între 400-500 ha, respectiv 26,55% din numărul total.În ceea
ce priveşte structura de producţie aceasta a suferit următoarele transformări.
23
Tabelul 1.10Structura asociaţiilor familiale pe categorii de dimensiuni în anul 2006
Categorii de dimensiune Nr de asociaţii familiale Pondere (%)> 50 ha 797 10,31
50 – 100 ha 2 136 27,64100 – 150 ha 3 176 41,07150 – 200 ha 142 1,84
< 200 ha 1.479 19,14Total 7.730 100
Sursa: date prelucrate după evidenţa MAPDR
În ceea ce priveşte producţia agricolă obţinută la principalele culturi în
Judeţul Argeş (grâu, secară, orz, porumb, floarea soarelui, sfeclă de zahăr,
legume şi fructe) din datele prezentate se poate observa o reducere a
producţiilor obţinute la plantele tehnice tradiţionale cum sunt: sfecla de zahăr
dar şi altele ne mai evidenţiate în tabel cum ar fi: rapiţa, in, cânepa, tutun etc.,
precum şi a altor culturi: plante furajere, plante medicinale şi aromatice un
fenomen datorat în principal imposibilităţii asigurării dotărilor pentru
mecanizarea acestor culturi.
De asemenea, au avut loc modificări şi în structura patrimoniului
pomicol şi cel viticol după cum se poate observa în tabelele 1.11 şi 1.12. Tabelul 1.11
Producţia agricolă vegetală (tone) la următoarele culturi obţinută în judeţul Argeş 2007
Cerereale pt
boabedin care:
Grâu şi secară
Orzşi
orzo aică
PrumbPlante
oleaginoase din care:
Floarea soarelui
Sfeclă de
zahărCartofi Strug
uriFructe Legu
me
191 512 69 045 5108 101 069 8817 8817 1513 61884 4163 114229 61994
Sursa: www.arges.insse.ro.
Plantaţiile de pomi (peri), arbuşti fructiferi şi căpşuni s-au micşorat an
de an ca suprafeţe şi din punct de vedere al producţiilor obţinute şi al calităţii
produselor, pe de o parte datorită defrişărilor care au avut loc în primii ani ai
24
aplicării Legii fondului funciar, iar pe de altă parte datorită îmbătrânirii şi
distrugerilor provocate de calamităţi şi imposibilităţii acţionării la timp pentru
îndepărtarea acestor efecte şi întreţinerii plantaţiilor ca urmare a lipsei
resurselor financiare.Tabelul 1.12
Producţia totală de fructe (tone) în judeţul Arges, sfârşitul anului 2007Fructe Total (tone) Cantitate din care: proprietate majoritară
privatăPrune 57 830 57 661
Mere 38 601 35 154
Pere 7323 7172
Piersici si Nectarine
348 320
Cireşe şi vişine 5473 5300
Caise şi zarzăre 996 996
Nuci 1502 1480
Căpşuni 540 540
Alte fructe 1616 1585
Total fructe 114 229 110 208
Sursa: www.arges.insse.ro.
Patrimoniul viticol actual prezintă o serie de modificări în structura
sortimentală cu impact asupra calităţii vinurilor la care se adaugă şi
fenomenul de îmbătrânire a unor plantaţii precum şi cel de distrugere datorită
calamităţilor naturale din ultimii ani.Tabelul 1.13
Suprafaţa viilor pe rod (ha) la finele anului 2007
Total România Argeşproprietate majoritară privată
Vii pe rod total 187 629 1256
185 376 962
Vii altoite pe rod
92 356 976 90 108 682
Vii hibride pe rod
95 273 280 95 268 280
25
Sursa: www.arges.insse.ro.
Aşadar, în agricultura noastră este accentuată structura de producţie
extensivă în care predomină culturile cerealiere (grâu, porumb, floarea
soarelui, orz) în suprafaţa cultivată şi în producţia marfă şi a altor culturi care
valorifică slab pământul.
Predomină caracterul ţărănesc al exploatatiilor de semi-subzistenţă
fiind o chestiune de luat în seamă pentru măsurile de intervenţie asupra
acestui tip de exploataţie în efortul de a le integra pe pieţe, iar acţiunea
statului trebuie să se concentreze nu numai asupra sprijinului pentru investiţii
în respectivele exploataţii (prin facilitarea creditelor şi prin programe de
finanţare nerambursabilă), ci şi asupra reglementării pieţelor agricole (ale
outputurilor şi ale inputurilor) pentru a asigura o funcţionare normală a
acestora şi un cadru stabil pentru încurajarea deciziei de a investi în
exploataţiile potenţial viabile.
26
CAPITOLUL II INFLUENŢA AGRICULTURII JUDEŢULUI ARGEŞ
ASUPRA MEDIULUI
2.1. Analiza impactului de mediu, a dezvoltării durabile în exploataţiile
agricole
Aşa cum am reliefat şi în capitolul anterior, Judeţul Argeş se întinde pe
o suprafaţă de 682 631 ha, din care 344 879 ha teren agricol (50%), din care
patrimoniu viticol 1255 ha, patrimoniu pomicol 22857 ha şi pajişti naturale
148472 ha, iar 38 567,81 ha de localităţi, drumuri, ape (11.18%).
Mai mult de jumătate din suprafaţa agricolă a judeţului este teren arabil.
Restul este ocupat cu păşuni şi fâneţe.
Ca urmare a faptului că în judeţul Argeş se întâlnesc toate formele de
relief, această diversitate a formelor de relief face ca şi potenţialul de
fertilitate al solurilor să fie extrem de diferit conform tabelul 2.1.Tabelul 2.1.
Evoluţia repartiţiei terenurilor agricole pe tipuri de folosinţe în judeţul Argeş înperioada 2003-2008
Categorii de
folosinţă
Suprafaţa în (ha)
2003 2004 2005 2006 2007 2008Arabil 172272 172265 172295 171621 171621 172295Păşuni 102684 102690 102689 102684 102684 102481Fâneţe 45817 45837 45783 45991 45991 45991Vii 1262 1255 1255 1719 1242 1255Livezi 22905 22882 22857 22925 22692 22857
TotalAgricol
346943 346933 346884 346946 346237 346887
Sursa: Raport privind starea mediului în Argeş al Agenţiei de Protecţia Mediului Argeş 2008
Pentru a evidenţia suprafaţa dedicată pe categorii de culturi agricole şi
legume din totalul suprafeţei agricole a Judeţului Argeş s-a întocmit tabelul
2.2.
27
Tabelul 2.2.Situaţia suprafeţei arabile a judeţului Argeş în anul 2008
Categorii de folosinţă Suprafaţa în (ha) %Porumb 45500 26.51Grâu 38078 22.18Triticale 1502 0.87Floarea soarelui 15100 8.79Cartof 4500 2.62Legume 6500 3.78Plante de nutreţ 24625 14.34Plantaţii viticole 1242 0.72Plantaţii de pomi 22692 13.22Total Arabil 159739 100Sursa: Raport privind starea mediului în Argeş al Agenţiei de Protecţia Mediului Argeş 2008
Pentru obţinerea producţiei agricole menţionate în tabelul 2.2. s-au
utilizat atât îngrăşăminte chimice poluatoare de mediu cât şi îngrăşăminte
organice, acestea din urmă fiind cele mai recomandate întrucât nu degradează
factorii de mediu. Pentru a vedea impactul asupra factorilor de mediu, sol –
apă, pânza freatică, maniera în care acestea sunt afectate prin utilizarea
îngrăşămintelor agricole folosite în activităţiile agricole, am evidenţiat
cantitatea de îngrăşăminte chimice şi organice administrată pe terenurile
agricole din Judeţul Argeş în anul 2008. Pe teritoriul judeţului Argeş se
constată la nivelul anului 2008 utilizarea preponderentă a îngrăşămintelor
naturale la următoarele categorii, 99.3% fiind îngrăşăminte naturale şi 0.7 %
fiind îngrăşăminte sintetice tabelul 2.3.Tabelul 2.3.
Cantitatea de îngrăşăminte chimice şi organice utilizate în 2008Tip
îngrăşăminteTip
îngrăşăminteTotal(tone)
Azot(tone)
Fosfor(tone)
Uree(tone)
Potasiu(tone)
Îngrăşăminte chimice
7800 3150 - 2570 - -
Îngrăşăminte complexe
2080 - - - - -
Îngrăşăminte organice naturale
1010000 - - - - -
28
Total 1019880 3150 - 2570 - -Sursa: Raport privind starea mediului în Argeş al Agenţiei de Protecţia Mediului Argeş 2008
Evoluţia utilizării îngrăşămintelor chimice şi organice utilizate în
perioada 2003 – 2008 pe terenurile din circuitul agricol al judeţului Argeş se
prezintă după cum urmează:Tabelul 2.4.
Situaţia utilizării îngrăşămintelor în perioada 2003 – 2008, în Judeţul Argeş
An
Îngrăşăminte chimice folosite(tone substanţă activa)
N+P2O5+K2O(Kg/ha)
N6 P2O5* K2O* Total Arabil Agricol
2003 7288 2457 98 9843 57,13 28,532004 8769 3059 46 11874 68,92 34,422005 3404 2046 39 5489 31,85 15,912006 6020 6436 65 12521 72,95 36,302007 13587 5996 - 19583 71.61 35.512008 7800 - - 7800 45.47 22.60Sursa: Raport privind starea mediului în Argeş al Agenţiei de Protecţia Mediului Argeş, 2008
Per ansamblu, în comparaţie cu anii precedenţi, în anul 2008 s-a
constatat o tendinţă de scădere a cantităţilor de îngrăşăminte utilizată,
continuă totuşi ca pronderea îngrăşămintelor chimice să fie folosite într-o
proporţie de 50%, fig.2.1. Probabil că în anii ce vor urma tendinţa se va
inversa, aducând o creştere mult mai favorabilă a îngrăşămintelor organice
care care nu dăunează mediului, cum ar fi (compost, gunoi de grajd, resturi
animaliere şi vegetale transformate). Fig. 2.1. Cantitatea de îngrăşăminte utilizată în agricultura argeşeană în anul 2008
6 Azot * Pentoxid de fosfor* Oxid de Potasiu
29
50%
15%
35%
Ingrasaminte chimice Ingrasaminte complexeIngrasaminte azot de amoniu
Sursa: Raport privind starea mediului în Argeş, al Agenţiei de Protecţia Mediului Argeş, 2008Dacă facem referire şi la modalitatea de utilizare a produselor
fitosanitare (insecticide, erbicide, fungicide) situaţia utilizării acestora în
cursul anului 2008 a scăzut faţă de anii precedenţi după cum se poate observa
în tabelul 2.5. Tabelul 2.5.
Utilizarea produselor fitosanitare în agricultura argeşeană 2003 - 2008
An
TOTALProduse
fitosanitare
(tone)
Din careInsecticid
e(tone)
Erbicide
(tone)
Fungicide
(tone)
Insectofungicide
tone
Insectoacaricidetone
2003
394.2 70 125 192 4.2 3
2004
397.3 69 133 169 3.8 4.5
2005
373.3 75 115 175 4.5 3.8
2006
308.1 63 108 130 2.9 4.2
2007
348.2 59 170 115 2.5 2
2008
368 50.5 126.7 185.7 2 3.4
Sursa: Raport privind starea mediului în Argeş al Agenţiei de Protecţia Mediului Argeş, 2008
Din datele menţionate se poate constata că anul 2007 este anul în care
utilizarea cantităţilor de produse fitosanitare a înregistrat o scădere
semnificativă comparativ cu anii precedenţi.Fig. 2.2. Utilizarea produselor fitosanitare în anul 2008
30
50,5
126,7
185,7
2 3,40
20
40
60
80
100
120
140
160
180
200
1
InsecticideErbicideFungicideInsectofungicideInsectoacaricide
Sursa: Raport privind starea mediului în Argeş al Agenţiei de Protecţia Mediului Argeş, 2008
S-a constatat că în Judeţul Argeş, există două tipuri de activităţi
zootehnice, activităţi ce presupun următorul impact asupra mediului:
- activităţi zootehnice în micile gospodări particulare; pentru acestea nu
s-a făcut o inventariere deoarece suprafeţele afectate sunt mici şi dispersate în
gospodăriile proprii;
- activităţi zootehnice organizate în mari complexe de specialitate; în
judeţul Argeş există cinci mari complexe de creştere a animalelor şi păsărilor;
(SC Avicola SA Costeşti, SC Haditon Group SRL, SC Agrodevelopment SRL
şi SC Danbred SRL), şi şase complexe zootehnice de dimensiuni reduse
( SC Forstefi Impex SRL Piteşti, SC Golsuin SRL, SC Katthan Trading SRL,
SC CPTAlbota, SC Agropit Ferma, SC European Livestok Exim SRL), iar
dejecţiile acestora sunt folosite pentru fertilizarea terenurilor pe care le deţin.
Prin urmare, se poate considera că pagubele ce pot fi provocate
mediului prin utilizarea îngrăşămintelor chimice neecologice în practicile
agricole sunt multiple:
- poluarea mediului înconjurător, în special a apelor subterane şi de
suprafaţă cu nitraţi, metale etc. ca urmare a utilizării de substanţe chimice
pentru fertilizarea solului;
31
- poluarea atmosferică prin creşterea emisiei de amoniac ca urmare a
practicării sistemelor intensive de creştere a animalelor precum şi datorită
stropirii culturilor;
- probleme care provin din fenomenul de marginalizare: degradarea
infrastructurii, abandonarea terenurilor, eroziunea chimică şi fizică a solurilor;
- tasarea, poluarea solului ceea ce determină o scădere a capacităţii sale
productive şi înrăutăţirea calităţii resurselor de apă;
- degradarea peisajului şi a habitatului speciilor sălbatice etc.
Aşadar o reconsiderare a activităţiilor de utilizare a pesticidelor în
exploataţiile agricole se impune ca şi un factor elementar pentru contribuţia la
dezvoltarea unei agriculturi durabile şi sustenabile dar şi pentru evitarea
deteriorării factorilor de mediu, cu precădere în mediul rural. Dacă ţinem cont
şi de orientările Politicii Agricole Comune (PAC) în UE, care au ca obiectiv
principal dezvoltarea mediului rural din perspectiva protecţiei mediului
înconjurător, fără de care nu se poate accepta dezvoltarea viitorului mediu
rural.
2.2. Poluarea mediului ca urmare a activităţilor agricole
Agricultura, alături de industrie, este una din sursele importante de
agenţi poluanţi, cu impact negativ asupra calităţii mediului prin degradarea
sau chiar distrugerea unor ecosisteme.
Aşadar, activităţiile agricole, indiferent că este vorba de pomicultură,
piscicultură, zootehnie, legumicultură etc, determină apariţia unor presiuni
asupra mediului înconjurător. Acestea vor fi cu atât mai dăunătoare cu cât
practicile agricole vor fi mai incorect aplicate. Cum ar fi spre exemplu,
arăturile efectuate necorespunzător sau în perioade neadecvate, culturile
improprii tipurilor de soluri, aplicarea necorespunzătoare a îngrăşămintelor,
pesticidelor şi insecticidelor, depozitările neadecvate ale dejecţilor animaliere,
32
toate acestea pot deveni cauze ale poluării mediului ambiant. În cadrul
Judeţului Argeş, ca urmare a faptului că se desfăşoară activităţi de agricultură
intensivă, poluarea solului şi a apei se poate datora aşa cum s-a văzut în
abordarea supunctului anterior, prin utilizarea excesivă a îngrăşămintelor, a
pesticidelor, în special pe terenurile arabile excesiv afânate prin diferite
lucrări. Utilizarea neraţională şi necontrolată a îngrăşămintelor chimice
determină acidifierea7 solurilor, poluarea pânzei freatice şi a apelor de
suprafaţă. Emisiile în atmosferă, apă şi sol rezultate din agricultură constau, în
principal, în gaz metan şi amoniac, gaze rezultate din procesele de fermentaţie
enterică şi din dejecţiile animalelor.
Astfel, se poate evidenţia principalele probleme de mediu cauzate de
agricultură în judeţul Argeş, fiind expuse în fig 2.3.
Fig. 2.3. Problemele de mediu cauzate în agricultura argeşeană
7 Acidifierea înseamnă scăderea pH-ului din sol, solurile acidifiate devin nefertile, cauzele sunt multiple dar mai ales aplicarea în exces a fertilizanţilor şi chiar din cauza polilor acide.
33
REZERVELE DE APĂ:- creşterea turbidităţii apei;- poluarea cu pesticide şi îngrăşăminte a apelor freatice;- eutrofizare,- inundaţii
SOL:-eroziune;- saturare;- scăderea fertilităţii,- desertificare,- tasare
SCĂDEREA BIODIVERSITĂŢII:- degradarea habitatelor naturale;- scăderea diversităţii genetice,- mortalităţi în masă în rândul faunei sălbatice.
PRINCIPALELE PROBLEME DE
MEDIU CAUZATE DE
AGRICULTURĂÎN ARGEŞ
POLUAREA AERULUI:- intensificarea
efectului de seră,- poluarea cu
pesticideDEGRADAREA
SOLULUI
SĂNĂTATEA UMANĂ:- contaminarea apei
cu nitraţi şi nitriţi – deteriorarea apei potabile,
- pesticide în apă, aer, hrană,
Principalul efect exercitat asupra mediului îndeosebi asupra terenurilor
agricole cu efecte nocive exercitate de practicile necorespunzătoare prin care
s-au efectuat lucrările agricole, au generat scoateri de terenuri agricole din
circuitul agricol.
Suprafaţa terenurilor arabile retrase din circuitul agricol înregistrează o
creştere semnificativă de la an la an, în Judeţul Argeş, după cum se poate
observa din tabelul 2.6.Tabelul 2.6.
Suprafaţa de teren agricol retrasă din circuitul agricol în judeţul Argeş, între 2000 - 2009
An Suprafaţa (ha)2000 12,42001 15.32002 10.82003 3.72004 2.52005 502006 161,82007 246.952008 223.152009 189
Sursa: Raport privind starea mediului în Argeş al Agenţiei de Protecţia Mediului Argeş, 2008
Din punct de vedere al poluării mediului din agricultură, sunt
considerate zone critice în judeţul Argeş, următoarele:
- Zona Poiana Lacului, Moşoaia, Săpata, Bogaţi, Căteasca, Oarja,
Cocu-Băbana, Vedea, Merişani în care sunt amplasate schele de extracţie a
ţiţeiului şi este prezentă o reţea densă de conducte de transport ţiţei şi apă
sărată;
- Zona Fâlfani, Miceşti zone contaminate cu pesticide,
34
- Zonele limitrofe depozitelor de deşeuri menajere unde există poluări
cu metale grele ale solului - Albota, Mioveni, Curtea de Argeş, Costeşti,
Topoloveni, Câmpulung.
Uneori degradarea solului se mai realizează şi ca urmare: excesului de
umiditate, datorită păşunatului intensiv, prin exploatările neraţionale ale
fondului forestier şi funciar, dar şi ca urmare a aplicării unui sistem
tehnologic total necorespunzător în special pe terenurile aparţinând
gospodăriilor mici şi mijloci tabelul 2.7.
Tabelul 2.7.Inventarul terenurilor afectate de poluare în judeţul Argeş
LocalitateaCauza deteriorării
terenurilor EfecteMăsuri de
remediere propuseTopoloveni Eroziune,
Pantă abruptăRuptură păşune pe
800 mpPlantări de arbori,
DrenajBoţeşti Exces de umiditate Avariat 500 mp, la
DCZid de sprijin
Apărări de mal
CotmeanaExces de umiditate;
EroziunePorţiuni teren
agricol Drenaj
Davideşti Eroziune panta Avarie porţiuni D.J.
Consolidare
Drăganu Eroziune Afectat teren agricol
Regularizări ape
Lunca Corbului Eroziuni,Precipitaţii abundente
Avarie D.N. 65 in punctele Coasta
Rogozii şi Raşniţa-Sat Marghia
Consolidări
Ţiţeşti Eroziuni Avarie D.C. 84 Dig protecţieVedea Forfecari teren Zone teren agricol Regularizări apaCorbi Exces de umiditate,
Precipitaţii abundente
Porţiuni alunecări de teren pe D.J. 73şi teren agricol-30
ha
Plantări de arbori,executare de
chesoane
Mioarele
Eroziuni, forfecari teren, pantă
9,5 Km drum erodat si D.J. 733
ruptpe 200 m
Reconsolidare, studiu
de specialitate privind
instabilitateaterenului
Berevoieşti Ploi abundente 80 ha teren Plantări de arbori,drenaje
Arefu Ploi abundente, Zone teren agricol Regularizări ape
35
LocalitateaCauza deteriorării
terenurilor EfecteMăsuri de
remediere propuseEroziuni
Cepari Eroziuni, exces de umiditate
65 ml afectaţi Dig de sprijin,regularizări ape
Corbeni Eroziuni, forfecari teren, pantă
12 gospodării cu 27 persoane în
pericol şi 5 ha afectate
Strămutarepersoanelor în
locuricare asigură
Sursa: Raport privind starea mediului în Argeş al Agenţiei de Protecţia Mediului Argeş, 2008
În judeţul Argeş, determinarea calităţii solului s-a realizat prin:
Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice (I.C.A.S.) prin filiala sa teritorială,
care monitorizează calitatea solului aflat în fondul forestier iar monitorizarea
calităţii solurilor din fondul funciar se realizează prin Oficiul de Studii
Pedologice şi Agrochimice (OSPA).
Agenţia de Protecţia Mediului Argeş monitorizează calitatea solurilor
potenţial poluate de către rampe de deşeuri, trafic auto, unităţi mari
industriale, extracţii petroliere. Suprafaţa de teren afectată este generată de:
- reziduri petroliere (ţiţei şi apă sărată) este de 484 ha; cca 43%;
- substanţe purtate de aer ( praf de ciment) fiind de 550 ha; cca 49%.
În judeţul Argeş mai există o suprafaţă de 80.5 ha, 7.2% teren poluat cu
halde, depozite de steril şi gunoaie. În tabelul 2.8. sunt redate localităţile şi
suprafeţele poluate cu petrol şi apă sărată în judeţul Argeş.Suprafeţele poluate cu petrol şi apă sărată în judeţul Argeş
Tabelul 2.8.
Localitatea Număr de puncte cu
suprafeţe poluate
Suprafaţaminima simaximaha/punct
Suprafaţapoluată
(ha)
Băiculeşti 2 0.20-1.00 3,15
Bârla 16 0.10-2.50 9,92Bogaţi 5 5.00-27.00 34,29Căldăraru 32 0.05-1.50 13Căteasca 24 0.20-10.00 39Cocu 1 0.02-0.65 3,72Drăganu 5 0.15-1.00 5Izvoru 4 0.50-1.75 8
36
Leordeni 7 0.15-2.00 2,05Lunca Corbului 2 0.10-0.25 3,42Merişani 5 0.02-0.75 5,39Miroşi 7 0.05-1.50 6Moşoaia 20 0.10-1.50 11,24Mozăceni 5 0.20-0.75 8Oarja 26 0.23-6.00 43Poiana Lacului 6 0.25-3.00 40Popeşti 4 0.25-0.75 1,10Săpata 9 0.08-1.80 13,75Slobozia 5 0.30-1.00 5Ştefan cel Mare 5 0.15-1.00 7Vedea 30 0.10-4.70 45,40Total 220 0.02-27.00 484Sursa: Oificiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Argeş. Studii privind Inventarul terenurilor poluate cu reziduuri petroliere în Judeţul Argeş
Pentru înlăturarea extinderii degradării terenurilor se impun măsuri de
ecologizare a terenurilor agricole pentru a se evita fenomenul de depreciere a
utilităţii agricole a terenurilor. Măsurile luate trebuie să răspundă
următoarelor obiective:
• îmbunătăţirea şi conservarea stării de calitate a tuturor resurselor
mediului înconjurător şi reducerea la minim a resurselor de
poluare;
• crearea cadrului general pentru producătorii de produse
agroalimentare, care să asigure cantităţile necesare dezvoltării
societăţii, să garanteze securitatea mediului de lucru, să ofere
satisfacţia muncii şi armonizarea vieţii cu natura.
Producătorii agricoli trebuie să respecte anumite condiţii, dintre care:
rotaţia culturilor, fertilizarea şi controlul buruienilor, a bolilor şi a dăunătorilor.
Utilizarea îngrăşămintelor organice naturale şi a plantelor leguminoase
fixatoare de azot şi prin stimularea activităţii microorganismelor din sol, sunt
reduse la minim pierderile de azot.
Rotaţia culturilor este esenţială în agricultura ecologică, întrucât
generează fertilizarea solului prin folosirea microorganismelor fixatoare de
azot, atât pentru cele care trăiesc în simbioză cu rădăcinile plantelor
37
leguminoase, cât şi pentru cele care trăiesc liber în sol şi care fixează azotul
atmosferic sub mai multe forme accesibile plantelor. Între producţia vegetală şi
animală trebuie să existe întotdeauna un raport echilibrat.
Prin intermediul mijloacelor profilactice, biologice şi mecanice se
realizează controlul asupra buruienilor, bolilor şi dăunătorilor. Densitatea
animalelor în raport cu suprafaţa terenurilor agricole aferente creşterii lor,
trebuie estimată de aşa manieră încât să nu depăşească 2 vaci cu lapte sau 11
porci reproducători la hectar.
Pe de altă parte trebuie acordată o importanţă deosebită colectării,
evacuării şi tratării apelor reziduale înaintea deversării lor în receptori sau
înaintea folosirii lor ca fertilizant. Irigaţia şi drenajul incorect, asociate cu alte
practici necorespunzătoare, duc la intensificarea degradării fizice a solului
(destructurare, compactarea, crustificarea, eroziunea eoliană şi hidrică), şi la
accentuarea poluării mediului înconjurător. Nitraţii pot genera nitriţi, care în
cantităţi mari au efecte nocive asupra sănătăţii umane. În cazul în care fosfaţii
şi nitraţii ajung în apele stătătoare, se produce şi intensifică procesul de
eutrofizare, care duce la degradarea acestora şi distrugerea faunei prin
eliminarea oxigenului şi formarea unor compuşi chimici.
În vederea evitării poluării solului şi apelor cu substanţe toxice
rezultate din activităţile desfăşurate în cadrul exploataţiilor agricole se
impune:
- depozitarea şi folosirea substanţelor chimice cu efect decontaminat,
dezinfectant sau deratizant să se facă în condiţiile prevăzute de lege;
- beneficiarul să numească un responsabil pentru fiecare obiectiv al
exploataţiei care să cunoască măsurile care se impun a fi respectate cu ocazia
efectuării acestor acţiuni;
- toate exploataţiile agricole să dispună de instalaţii necesare (sisteme
de scurgere, sisteme de colectare şi transport a apelor uzate, staţii de epurare,
38
locuri speciale de colectare, tehnologii de neutralizare a substanţelor chimice,
etc.), menite să împiedice poluarea solului sau a apelor de suprafaţă.
Dacă ţinem cont şi de faptul că poluarea apelor subterane se realizează
nu numai datorită activităţilor agricole ci şi datorită existenţei depozitelor de
deşeuri menajere din mediul rural amenajate necorespunzător, fenomen
complex al activităţilor agricole devine tot mai pregnant asupra mediului.
Mai ales că poluarea freaticului este cel mai adesea un fenomen
aproape ireversibil şi are consecinţe grave asupra folosirii rezervei subterane
la alimentarea cu apă potabilă. Depoluarea surselor de apă din pânza freatică
este extrem de anevoioasă dacă nu chiar imposibilă.
În acest sens, s-au identificat în zonele rurale unde, datorită lipsei unui minim
de dotări cu instalaţii edilitare, deşeurile lichide ajung în subteran atât în mod
direct (prin intermediul latrinelor neimpermeabilizate, a sanţurilor etc.) cât şi
indirect, prin infiltrare lentă (de la depozitele de gunoi de grajd, gropi de
deşeuri menajere improvizate, etc) producând poluarea şi otrăvirea pânzei
freatice.
La fel de dăunătoare pot fi considerate şi procesele de prelucrare ale
solului mari consumatoare de energie, forţă de muncă şi conduc, prin modul
de executare actual, la poluări ridicate ale atmosferei, provenite, în general,
din arderea combustibililor sau de la scurgeri de combustibili şi uleiuri.
Aceste procese mai produc încă un fenomen negativ, deosebit de periculos,
dat fiind imposibilitatea de îndepărtare totală şi imediată a acestuia, anume
compactarea8 solului. Fenomenul este produs de greutatea mare a agregatelor
destinate prelucrării solului, alături de care mai participă şi umiditatea
excesivă, inundaţiile şi spălările intense.
Dacă tasarea depăşeşte 30 cm de sol, degradarea este ireversibilă, deci
permanentă. Din punct de vedere ecologic, se ajunge la o puternică degradare
a solului în adâncimi cuprinse între 0,1 şi 1 – 2 m, strat de sol esenţial pentru
8 Prin compactarea solului se reduce aeraţia şi circulaţia apei din sol.
39
dezvoltarea plantelor. Pentru refacerea solului tasat se recomandă efectuarea
aratului la adâncime de 35 – 80 cm şi rotaţia culturii.
2.3. Măsuri de combatere şi evitare a deteriorării factorilor de mediu şi a
solului
Având în vedere aceste fenomene negative care însoţesc procesele de
prelucrare ale solului, numeroase cercetări efectuate în decursul ultimelor
decenii ale secolului trecut, pot avea în prezent un rol covârşitor chiar dacă nu
elimină, dar măcar ameliorează procesele de degradare ale mediului.
Măsurile privind protecţia mediului legate de agricultură vizează
următoarele aspecte:
• respectarea tehnologiilor de cultură, în special de către marile
exploataţii agricole, pentru a identifica posibilele afectări ale
factorilor de mediu;
• gestionarea corespunzătoare a îngrăşămintelor chimice,
produselor de uz fitosanitar, şi a combustibililor;
• exploatarea fermelor de animale în concordanţă cu tehnologiile
recomandate şi gestionarea deşeurilor zootehnice în condiţii de
impact minim asupra factorilor de mediu;
• actualizarea periodică a situaţiei unităţilor care desfăşoară
activităţi legate de agricultură (ferme agricole şi zootehnice,
unităţi de comercializare a pesticidelor, prestatori de servicii cu
pesticide s.a.);
• actualizarea situaţiei referitoare la stocurile de deşeuri cu
pesticide (pesticide expirate, neomologate, neidentificate,
inclusiv ambalaje de pesticide);
40
• gestionarea altor tipuri de deşeuri produse în unităţile cu profil
agricol (mijloace auto şi utilaje casate, cauciucuri uzate, baterii
şi acumulatori uzaţi, uleiuri uzate s.a);
• reglementarea activităţilor agricole, prin emiterea acordurilor
şi/sau a autorizaţiilor;
• evidenţierea terenurilor degradate şi efectuarea lucrărilor de
ameliorare a acestora, inclusiv reconstrucţia ecologică în
situaţiile în care se impune acest lucru.
Astfel, utilizarea durabilă a solului implică acţiuni pe termen lung prin
care să se asigure obţinerea unor rezultate economice pozitive, în paralel cu
conservarea şi ameliorarea calităţii solului.
În contextul dezvoltării durabile, se impun o serie de măsuri în vederea
utilizării durabile a solului:
• utilizarea de produse fitosanitare pentru combaterea bolilor,
dăunătorilor şi buruienilor, omologate, în cantităţi inscripţionate
prin tehnologiile în vigoare şi aplicarea acestora conform
avertizărilor emise de instituţiile abilitate;
• interdicţia aplicării de tratamente fitosanitare la speciile
pomicole în perioada înfloritului, pentru prevenirea unor
eventuale mortalităţi la albine precum şi la alte specii cu rol
polenizator;
• prevenirea degradării solurilor şi deteriorării ecosistemelor
terestre, datorate aprinderilor voite a miriştilor, a vegetaţiei
ierboase şi lemnoase, a exploatării masei lemnoase în perioade
neadecvate, a circulaţiei cu utilaje hipo şi mecanice în perioade
umede şi pe linie de cea mai mare pantă;
• efectuarea lucrărilor de însămânţări, reînsămânţări, distrugerea
muşuroaielor şi a vegetaţiei dăunătoare pe terenurile ocupate cu
pajişti;
41
• diversificarea culturilor în vederea îmbunătăţirii şi conservării
structurii solului;
• ameliorarea terenurilor agricole prin aplicarea îngrăşămintelor
organice;
• conştientizarea populaţiei prin mass – media, cu privire la
consecinţele aprinderilor voite ale miriştilor şi vegetaţiei ierboase
asupra calităţii solului, ecosistemelor terestre şi a mediului, în
general.
Printre măsurile pentru prevenirea poluarii solului mai importante sunt:
-construcţia unor zone de depozitare a gunoaielor – platforme comunale
de preluare a dejecţiilor şi gunoiului de grajd;
-diminuarea eroziunii solului prin plantarea arborilor;
-folosirea judicioasă a îngrăşămintelor,pesticidelor,precum şi a
metodelor agrotehnice care sporesc fertilitatea solurilor etc;
-construirea de staţii de epurare a apei;
-modernizarea gropilor de gunoi;
-menţinerea suprafeţelor împădurite şi utilizarea lemnului pădurilor
numai în limita aprobată prin lege;
-combaterea eroziunii solului;
-colectarea reziduurilor menajere în recipiente speciale, pe
sortimente(sticlă, metal, hârâtie, material plastic etc.) şi reciclarea acestora
etc.
De asemenea, se impune exploatarea solului prin cunoaşterea anumitor
parametri pentru evitarea degradării solurilor atunci când asupra acestora se
intervin cu utilaje agricole pentru a fi cultivate şi valorificate.
Parametrii care caracterizează procesul de prelucrare a solului se
încadrează în următoarele categorii:
a) Parametrii care descriu starea solului;
b) Parametrii pentru prelucrarea solului- gradul de tasare al solului.
42
A. Parametrii care descriu starea solului
Parametrii care descriu tipul şi starea solului sunt aceia care
caracterizează proprietăţile fizico - chimice ale acestuia:
densitatea de masă a solului, care variază, în mod normal, între
2400 şi 2800 Kg/m3, cu excepţia solurilor turboase care au o
densitate cuprinsă între 1250 şi 1500 Kg/m3;
Coeziunea solului, este capacitatea solului de a se opune
acţiunilor mecanice. Solurile care se destramă sub acţiunea unor
eforturi mari, dând deformaţii mici, fac parte din categoria
solurilor tari. Solurile moi se destramă sub acţiunea eforturilor
mici, dând deformaţii mari.
Umiditatea ca factor fizic poate modifica destul de simţitor
proprietăţile mecanice ale solului: unul şi acelaşi sol, în funcţie
de conţinutul de apă, poate fi tare sau moale.
Plasticitatea este capacitatea solului de a se deforma sub
acţiunea unor forţe exterioare. În funcţie de umiditate, se pot
distinge trei stări ale solului: solidă, plastică şi fluidă.
B. Parametrii pentru prelucrarea solului - gradul de tasare al solului
Sub acţiunea încărcărilor, pământurile suferă deformaţii generate în cea
mai mare parte de micşorarea golurilor dintre particulele scheletului mineral.
În general, se constată că în procesul de comprimare în masa pământului au
loc două procese cu efecte contrare: primul constă în distrugerea structurii
ceea ce conduce la scăderea rezistenţei, al doilea, îndesarea treptată, fenomen
care conduce la creşterea capacităţii portante. Acest proces de schimbare a
stării pământului se poate evita în cazul unei încărcări lente, care permite
refacerea legăturilor structurale, ceea ce nu se întâmplă în cazul unei încărcări
rapide, cum este cazul trecerii destul de rapide a tractoarelor în agregat cu
maşinile agricole peste sol.
43
Tasarea solului se produce atât în stratul superficial cât şi în
adâncime.Tasarea solului determină două inconveniente majore: scăderea
capacităţii productive a solului prin modificarea structurii şi a regimului de
permeabilitate şi majorarea cheltuielilor datorită consumului suplimentar de
combustibil (forţă de muncă, poluare suplimentară) necesar combaterii
efectelor acesteia prin lucrările de afânare. Prevenirea tasării solului în stratul
superficial, se face, în general, prin reducerea presiunii pe sol, folosind pneuri
cu suprafaţa de contact mai mare şi utilaje cu masă cât mai mică, în măsura în
care nu sunt afectate alte procese.
CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ – INFLUENŢA LUCRĂRILOR
AGRICOLE ASUPRA MEDIULUI COMUNEI CĂLDĂRARU
3.1. Prezentarea condiţiilor de mediu în care se desfăşoară agricultura în
Com Căldăraru – Judeţul Argeş
În acest capitol am considerat de cuviinţă, că este foarte important să
prezint o expunere practică a modalităţii de utilizare a solurilor din potenţialul
agricol al judeţului Argeş, în condiţii de agricultură ecologică, de protecţie a
mediului.
Agricultura ecologică este un concept mult mai amplu, în domeniul
agriculturii ea nu presupune numai acţiunile, mijloacele întreprinse asupra
44
prelucrării factorului pământ în acord deplin cu mediu ci are legătură şi cu
conexiunea diferitelor caracteristici ale solului prin adaptarea la specile de
plante cele mai optime a se cultiva în solul respectiv. Ca să detaliez ideea se
cuvine a menţiona că cerinţele materialului biologic al unei plante trebuie să
suporte condiţiile de mediu, care se referă la regimul de temperatură,
precipitaţii, gradul de fertilitate al solului, sunt factori primordiali în cazul
amplasării unei culturi de plante cerealiere.
Dacă planta din punct de vedere al structurii biologice răspunde
corespunzător acestor factori, cultura de plantă va asimila absorţia
substanţelor minerale, în special a sărurilor de azot din sol, ceea ce presupune
o dezvoltarea substanţială a sistemului radicular cu activitate ridicată a
fotosintezei care depinde de suprafaţa şi orientarea sistemului foliar, dar mai
ales de intensitatea şi durata procesului de fotosinteză, capacitatea sporită de
transformare în fructe, seminţe etc, a substanţelor produse prin procesul de
fotosinteză din frunze, şi dezvoltarea corespunzătoare a elementelor
producţiei (creşterea numărului şi greutăţii boabelor în spic, ştiuleţi, păstăi),
rezistenţa la boli, insecte, cădere.9
Am considerat ca şi exemplificare la studiul de faţă, Comuna
Căldăraru, pentru a descrie modalităţiile concrete de realizare a unei
agriculturi ce răspunde întru totul cerinţelor de protecţie a mediului.
Comuna Căldăraru este situată în partea de Sud-Vest a judeţului Argeş,
pe şoseaua Piteşti-Turnu Măgurele, din punct de vedere feroviar, taseul Piteşti
- Roşiori de Vede. Suprafaţa totală a comunei este de 60 km2, iar suprafaţa
agricolă reprezintă peste 4/5 din aceasta, adică 5092 ha.
Ca şi relief, teritoriul comunei Căldăraru face parte din Câmpia
Găvanu Burdea, unitate de relief cuprinsă între văile Vedea şi Teleorman.
Câmpia se dezvoltă pe o lăţime medie de 400 metri, cu un maxim de 900
metri, dar nu este continuă, în unele sectoare valea nu are luncă decât pe o 9 Hartia, Sergiu Folosirea optimă a resurselor în agricultură, Ed. Cereş, Bucureşti, 1978, p. 118 – 123.
45
parte sau pe alta. În mare parte câmpul comunei are aspect plan, slab ondulat,
este punctat de mici zone depresionare. Văile ce îl străbat sunt destul de largi
şi bine conturate în peisaj. Altitudinea maximă este de 185 metri, iar cotele de
pe lunci ating 156-170 metri.
Versantele au de regulă expoziţii estice şi vestice, în concordanţă cu
direcţia de curgere a văilor, iar înclinarea trece în puţine locuri de 25%.
Din punct de vedere hidrologic, Valea Burdea este cel mai important
organism hidrografic al zonei. Vale este străbătută şi de Dâmbovnic, un pârâu
cu alimentare din izvoarele de coastă de sub frunţile teraselor. Principalii săi
afluenţi sunt: văile Mozacu şi Negrişoara, de-a lungul acestora au fost
amenajate câteva lacuri de acumulare.
Adâncimea la care se găseşte apa freatică variază în funcţie de formele
de relief. Pe câmp, nivelul freatic este mai adânc de 10 m, pe văile mai mari
ajunge la 3-6 m, iar pe valea Burdea, la 1,5-2 m. Aşa cum am evidenţiat,
cunoaşterea profilurilor de sol, a texturi10 acestora, a gradului de porozitate,
pH11 -ul existent şi alte minerale importante pentru dezvoltarea substanţială a
sistemului radicular sunt esenţiale. În Comuna Căldăraru, gruparea terenurilor
pe tipuri de soluri predominante se face conform tabelul 3.1.Tabelul 3.1.
Gruparea terenurilor pe tipuri de soluri dominante în Comuna CăldăraruDenumire sol Suprafaţa (mii ha) % din suprafaţa totală agricolă a
comunei CăldăraruLuvisoluri 3100 52%Pelisoluri cu vertosol
1508 30%
Eutricambosolurile 352 7%Erodosolurile 132 3%Sursa: Preluare din evidenţele statistice ale Oficiului de Studii Pedologice si Agrochimice Argeş
Se poate observa că în cadrul suprafeţei agricole a comunei Căldăraru,
proporţia cea mai mare o au solurile predominante aparţinând claselor
10 Textura solului reprezintă proprietatea fizică a solului dată de proporţia dintre praf, nisip şi argilă. 11 Caracterizează reacţia solului care poate să fie acidă, neutră sau alcalină.
46
luvisoluri12 (circa 3100 ha, reprezentând cca 52% din suprafaţa totală) cu
tipurile preluvosol şi preluvosol roşcat, luvosol şi luvosol roşcat, urmate de
pelisoluri cu vertosol (1508 ha,reprezentând 30% din suprafaţă). Aceste
soluri pot fi identificate pe zonele depresionare ale comunei Căldăraru
prielnice culturilor de câmp (cereale) cu mare extindere, iar legumele se
cultivă în lunca Văii Burda.
Din punct de vedere morfologic aceste soluri se caracterizează printr-un
profil de tipul: Ao- Bt1(w) – Bt2(w) – Bt3(y) – Bt4(y) – Bt5(y) – BC şi în
majoritatea cazurilor prezintă:
- textura fină pe câmp şi pe terase, generează compactarea părţii
superioare a solului şi favorizează menţinerea apei din precipitaţii atât la
suprafaţa terenului, cât şi în primii 50- 60 de cm din profilul de sol; de aici
producerea fenomenului de stagnogleizare cu intensitate de la slabă la
puternică, în funcţie de panta terenului şi de participarea procentuală a
materialului fin;
- fertilitatea redusă a unei anumite părţi din terenul agricol,
concretizată prin conţinut mic de humus şi potasiu şi prin carenţă severă de
fosfor, tendinţa actuală este de sărăcire constantă a solului în macroelemente;
- eroziune în suprafaţă pe frunţile teraselor (intensitatea este de la
moderată la foarte puternică); procesul se manifestă prin antrenarea
gravitaţională a unei părţi din orizonturile cu humus, mai ales în urma
precipitaţiilor abundente; materialul erodat se depune sub forma coluviilor;
- gleizare produsă intens în luncile văilor mari, unde nivelul freatic este
apropiat de suprafaţă (1,5- 3 m); pe de altă parte, excesul freatic poate avea un
efect pozitiv în perioadele lungi de secetă. De regulă aceste perimetre se
12 Luvisolurile includ solurile cu profil bine diferentiat, caracterizat prin prezenta unui orizont B argilic (Bt), cu exceptia acelor soluri care se incadreaza la molisoluri si care au - de altfel - un orizont Bt relativ slab exprimat. Luvisolurile pot avea sau nu orizont eluvial E. Din aceasta clasa fac parte: preluvisolul tipic (sol brun argiloiluvial), preluvisolul roscat (solul brun-roscat), luvosolul tipic (solul brun luvic tipic), luvosolul albic (luvisolul albic), planosolul si alosolul. Cu exceptia primelor doua, celelalte tipuri de sol prezinta orizont eluvial.
47
caracterizează şi prin predominarea materialelor de sol cu textură grosieră,
uneori cu mult schelet.13
Potrivit cunoştinţelor de specialitate şi al teoriilor referitoare la
profilurile şi orizontul solurilor, se poate considera că Orizontul E
caracterizează în mare parte solurile din comuna Căldăraru, fiind un orizont
intermediar, unde se produce procesul de eluviere, adica de transport de către
apele de infiltraţie a unor substanţe chimice necesare vieţii, către orizonturile
următoare, de fapt are loc o sărăcire a solului în humus fig. 3.1.
Fig. 3.1. Profilul şi Orizontul E – specific luvisolurilordin Comuna Căldăraru
Pentru caracterizarea solurilor după intervalul de precipitaţii şi grade de
temperatură s-a întreprins tabelul 3.2. Ca şi precipitaţii medii anuale, datele
13 Parte a solului formată de bolovani, pietre şi pietriş.
48
înregistrate la staţia meteorologică Strihareţ indică pentru Comuna Căldăraru
un regim climatic temperat cu nuanţe de continentalism. Pentru caracterizarea
din punct de vedere pluvial, s-au folosit date înregistrate la posturile
Mozăceni şi Strâmbeni. Tabelul 3.2.
Gruparea terenurilor după intervalul de precipitaţii şi grade de temperatură în cadrul Comunei Căldăraru
Media anuală
ml
Suprafaţa (mii ha)
Temperatura medie anuală
Termpraturamax
Termpeaturaminimă
532 – 546mii ha % 0 C 0C 0C5090 100 10 40,5 31
Sursa: Saţia meteorologică Strihareţ
Se poate observa din datele tabelului 3.2., că suprafeţele întinse de
terenuri agricole ale comunei Căldăraru, se situează ca şi cantitate de
precipitaţii în cursul unui an în intervalul 532 -546 ml, încadrându-se în media
precipitaţiilor anuale ce cad la nivelul întregului Judeţ Argeş.
Din punct de vedere al temperaturii medii anuale, media este de 100C,
luna cea mai caldă este Iulie, cu circa 220C, iar cea mai rece, Ianuarie, când se
înregistrează –3,20C. Valoarea maximă absolută înregistrată a fost de 40,50C,
iar minima absolută de –310C. Combinând acesti doi factori analizaţi obţinem
un indice hidrotermic între 1 – 9 ceea ce favorizează culturile agricole, în
deosebi porumbul.
În perimetrele irigate unde se adesfăşoară activitatea de exploataţii
agricole pe bază de asociaţie, biotopul suferă modificări în sensul că indicele
hidrotermic poate lua valori între 9-11, ceea ce determină creşteri
substanţiale de recoltă la porumb cu 1 – 2 t/ha şi de 0,5 t/ha.
Aşadar, resursa climatică constituie un fel de „cupolă” a potenţialului
de producţie al fiecărei specii de plante, care poate fi atinsă dacă şi factorul
sol este luat în consideraţie. Elementele meteorologice cum ar fi: radiaţia
49
solară14, durata de strălucire a soarelui, nebulozitatea15, temperatura aerului şi
solului, precipitaţiile, umezeala aerului şi solului, vântul şi presiunea
atmosferică precum şi factorii locali, formaţiile vegetale, exercită o strânsă
legătură de condiţionare reciprocă, care îşi pun în final amprenta asupra stării
vremii dintr-o anumită regiune şi, desigur, asupra creşterii culturilor agricole.
Radiaţia solară participă intens şi direct la procesul de fotosinteză,
alături de apă şi dioxidul de carbon (CO2). Radiaţia infraroşie de undă lungă,
de peste 750 nm provoacă o încălzire excesivă a apei din ţesuturile plantei,
urmată de o alungire a acestora. Radiaţia ultravioletă, sub 200 nm, este foarte
dăunătoare, provocând moartea plantelor. Spectrul optim pentru creşterea şi
dezvoltarea plantelor este cel violet-albastru, oranj şi roşu, cu lungimea de
undă între 350...650 nm. Aşadar, radiaţia solară condiţionează direct
fructificarea plantelor, conţinutul în zahăr, grăsimi şi substanţe proteice.
Spre exemplu, grâul şi porumbul, tomatele au cerinţe moderate faţă de
lumină. În schimb, soia, bumbacul, pepenele, piersicul sunt destul de
pretenţioase faţă de lumină.
De remarcat este şi faptul că aproape întreaga suprafaţă a terenurilor
agricole din comuna Căldăraru prezintă o stare perfect plană, şi doar 1300 m2
situate la NE prezintă un grad de înclinare stabilit în intervalul 0- 2%.
Poziţionarea terenurilor agricole în funcţie de gradul de pantă, în relieful
comunei Căldăraru este semnificativă întrucât nu îngreunează procesul de
mecanizare. Suprafaţa de 1300 m2 care prezintă un grad foarte scăzut de
înclinare nu afectează procesul de mecanizare, de lucrare a pământului agricol
cu mijloace de mecanizare special adaptate.
Toate aceste date sunt esenţiale pentru a determina indicii de bonitate
ce caracterizează terenurile agricole din zona analizată cum ar fi: indice de
bonitate raportat la panta terenurilor, indice de bonitate raportat la media
anuală a temperaturilor, indice de bonitate raportat la media anuală a 14 Lumina şi căldură emisă de soare. 15 Gradul de acoperire a cerului cu nori.
50
precipitaţiilor, indice de bonitate la stabilirea anumitor minerale în sol cum ar
fi: pH, gradul de salinizare, indicele de azot, conţinutul de carbonaţi, textura
terenurilor etc.
Utilitatea determinării indicilor de bonitate este evidentă în
desfăşurarea unei activităţi agricole ştiinţifice, întrucât ne arată gradul de
intervenţie asupra terenurilor agricole pentru ridicarea capacităţii productive a
pământului sau cum acesta nu suportă intervenţii având o bonitate naturală
ceea ce presupune că pământul îşi va da rodul, fără a se efectua lucrări
speciale de îmbunătăţire a factorului pământ.
3.2. Cunoaşterea caracteristicilor şi a capacităţilor agroproductive ale
solului - desfăşurarea activităţii agricole durabile şi fără poluare asupra
mediului
Cunoaşterea caracteristicilor agroproductive ale solului cu precădere
ale celor din zona studiată, este necesară întrucât fiecare cultură de plantă are
o limită termică (limită de la care o plantă nu se mai poate dezvolta sau da
recolta corespunzătoare), de aceea trebuie ştiute aceste limite pentru fiecare
plantă în parte care se doreşte a se cultiva şi recolta de pe o suprafaţă de teren
(amendament), aflată într-o anumită poziţionare geografică, cum este cazul de
faţă, comuna Căldăraru.
Se pot întâlni situaţii în care acelaşi tip de sol, din diferite zone ale
comunei Căldăraru, datorită condiţiilor inegale de umiditate, căldură,
nebulozitate, să prezinte o fertilitate inegală, şi ca atare, calitatea
agroproductivă a terenului este diferită, în condiţiile în care din punct de
51
vedere al structurii chimice şi fizice nu se deosebesc. Aşadar, pentru un
anumit teren, ecologia unei plante trebuie apreciată în ansamblul ei, întrucât
toate componentele sunt într-o strânsă interdependenţă, favorizând sau
diminuând posibilităţiile potenţiale de manifestare a fiecărui element ecologic
luat în parte. Tocmai această unitate a factorilor şi condiţiilor de mediu
caracterizează mediul ecologic (natural sau artificial), de aceea necesită o
analiză aprofundată a componentelor condiţiilor ecologice, pentru a scoate în
evidenţă acţiunea cumulată a factorilor naturali şi economici.
În arealul comunei Căldăraru, descris până acum din punct de vedere
geografic şi al profilului de sol existent dar şi al caracteristicilor fizico –
chimice ale acestuia, cele mai accesibile culturi de plantele sunt de
menţionat: grâul, porumbul şi floarea soarelui, iar lunca Dâmbovnicului este
folosită parţial ca grădină de legume. Livezile de pomi şi alte plante fructifere
sunt prielnice doar pe terenurile din gospodări.
Ca urmare a dezvoltării unei agriculturi intensive tot mai pregnante în
cadrul comunei Căldăraru de a lungul timpului, s-a putut observa că a scăzut
semnificativ concentraţia de fosfor din sol, ceea ce impune o preocuparea
permanentă a fermierilor pentru menţinerea solului la o stare bună de
asigurare cu fosfor a culturii, pentru a se valorifica superior resursa din sol şi
îngrăşămintele aplicate care constituie intervenţie tehnologică pentru o
valorificare semnificativă. Menţinerea şi creşterea nivelului de fosfor din
solurile cultivate, trebuie să aibă în vedere, ca dozele aplicate anual să fie mai
mari decât consumul plantelor pentru realizarea recoltelor planificate
(scontate). Ţinând cont de rotaţia culturilor s-a întreprins tabelul 3.3, care
evidenţiază consumul de fosfor în ultimii 8 ani de către plantele cultivate şi
doza de fosfor aplicată, care funcţie de consumul fiecărei plante în parte,
aceasta suportă întreprinderea unei analize din care să rezulte creşterea sau
descreşterea dozei de fosfor în solul în care se practică cultura. Tabelul 3.3.
52
Consumul de fosfor pe categorii de cereale
Anul Tipul de cultură pe an de prognoză
Consumul anual de fosfor
(kg fosfor/tona pe
produs principal
Consumul anual de fosfor
pt producţia obţinută
t/ha
Consumul totalCT
Doza de fosfor aplicată în fiecare an de prognoză
DP
2002 grâu 13,7 3,0 41 402003 grâu 13,7 2,5 34 402004 porumb 12,5 4,0 50 302005 Floarea
-soarelui17,5 2,0 35 45
2006 grâu 13,7 2,5 34 402007 porumb 12,5 3,5 44 502008 grâu 13,7 4,0 55 602009 Floarea
-soarelui17,5 2,5 34 40
Total CT si DP în perioada prognozată 327 345Sursa: Preluare din evidenţele statistice ale Oficiului de Studii Pedologice si Agrochimice Argeş
Din tabelul de mai sus se poate trage concluzia că, aplicarea fosforului
(inclusiv azot şi potasiu) în cantitate cel puţin egală cu consumul de fosfor al
plantelor asigură menţinerea şi chiar creşterea gradului de asigurare al solului
cu fosfor, ceea ce asigură premize sigure de realizare a unor producţii
echilibrate cantitativ şi calitativ.
Aplicarea fosforului în doză mai mică decât consumul de fosfor al
plantelor conduce la scăderea dramatică a nivelului de fosfor din sol, stare
foarte gravă care afectează pe termen lung starea de fertilitate a solurilor.
Identificarea deficienţilor de azot sau fosfor în sol unde are loc
exploatarea agricolă presupune luarea de măsuri care să asigure o presiune
corespunzătoare a nutrienţilor în sol. Un răspuns la această problemă din
punct de vedere ecologic ar fi împrăştierea de gunoi de grajd obţinut pe
platformele comunale, dacă există. Cum în localităţiile rurale din România,
noţiunea este inexistentă, s-ar impune ca autorităţiile locale, în speţă cele din
zonele rurale, să întreprindă astfel de proiecte care să vizeze strângerea de
gunoi de grajd şi tranformarea lui în compost.
53
Pe baza datelor obţinute din raportările statistice anuale pe care le
efectuează fiecare administraţie locală către Direcţiile Judeţene de Statistică,
recensămintele referitoare la numărul de animale şi suprafeţele agricole,
completate cu date puse la dispoziţie de complexele zootehnice, inclusiv date
asupra transferului de gunoi de grajd între comune, registrul ar putea permite
autorităţilor locale o evaluare rapidă a situaţiei nutrienţilor la orice moment.
În mod special, registrul oferă date asupra presiunii nutrienţilor în comună.
Un exemplu de calcul care exprimă modalitatea de calculare a presiunii medii
a nutrienţilor în comună sub forma kg azot (N)/ha teren se poate realiza ţinând
cont de datele descrise în tabelul 3.4. şi tabelul 3.5.
Tabelul 3.4.A. Suprafaţa comunei CăldăraruSuprafaţa totală a comunei Ha (F)Suprafaţa totală de teren agricol 5090 (G)Suprafaţa totală de teren arabil 3100 (H)Suprafaţa totală a păşunilor 1990 (I)
Tabelul 3.5.B. Presiunea medie a nutrienţilor din gunoiul de grajd (kg N/ha)Pe ha de teren (E/F) KgN/haPe ha de teren agricol (E/G) KgN/haPe ha de teren arabil ((E/H) KgN/haPe ha de zonă tampon KgN/ha
Astfel edilii comunei/comunelor ar putea pune la dispoziţia ferimierilor
diverse servicii publice agricole prin care să se poată utiliza registrul
nutrienţilor pentru direcţionarea politicii de dezvoltare agricolă. Se
calculează, diferenţiat presiunea medie pe ha faţă de totalul suprafeţei
54
agricole, arabile şi a terenului situat în cadrul unei zone tampon cu o rază de
2,5 km în jurul perimetrului intravilan.
Încadrarea sau nu, în anumiţi parametri cu privire la existenţa sau nu
anumitor nutrienţi în sol, ar presupune sesizarea următoarelor iniţiative:
• când presiunea medie a nutrienţilor este mai mică de 100 kg
azot (N)/ha nu ar impune măsuri speciale din partea
autorităţilor locale, în afară de informarea şi consilierea
fermierilor cu privire la obligaţiile pe care aceştia le au în
legătură cu gestionarea gunoiului de grajd;
• când presiunea medie este între 100 şi 170 kg azot (N)/ha,
comuna va trebui să adopte măsuri corespunzătoare pentru a
menţine această valoare sub 170 kg N/ha şi pentru o cât mai
uniformă aplicare a gunoiului de grajd pe terenurile
disponibile;
• când presiunea medie depăşeşte 170 kg N/ha, autorităţile
locale trebuie să ia măsurile necesare pentru reducerea
presiunii, prin reducerea treptată a numărului de animale şi
extinderea suprafeţelor de aplicare a gunoiului de grajd, ori
prin exportul excesului de bălegar către alte comune ce deţin
suficient teren agricol pentru împrăştierea acestuia, ori prin
compostare. Dacă se compostează, cantitatea de azot se
reduce cu circa 20%. Prin urmare, se poate considera că
folosirea îngrăşămintelor organice fiind şi cele mai indicate,
întrucât asigură plantelor, toate substanţele necesare, care
contribuie la îmbunătăţirea structurii solului şi a regimului
biochimic din sol.
În categoria îngrăşămintelor organice intră: gunoiul de grajd, resturi de
origine vegetală şi animală. Spre exemplu, un vagon de gunoi de grajd
îmbogăţeşte solul cu 54 Kg de azot, 25 Kg de fosfor şi pot sporii producţia de
55
porumb cu 500 – 600 Kg/ha. Gunoiul de grajd este recomandat să se
folosească pe soluri sărace în humus, soluri podzolice, nisipoase aşa cum se
prezintă şi solul din comuna Căldăraru şi cu o fertilitate scăzută.
Aşadar, aprecierea fertilităţii pământului se face nu numai funcţie de
producţia obţinută la hectar ci şi funcţie de condiţiile factorilor naturali, iar
sinteza factorilor naturali reprezintă fertilitatea potenţială, sau aprecierea în
ansamblu a efectului fiecărui factor natural asupra producţiei cerealiere.
3.3. Determinarea influenţei unor sisteme minime de lucrări asupra
protecţiei solurilor împotriva eroziunii şi evoluţia proprietăţiilor fizico-
chimice ale acestora
Cunoaşterea caracteristicilor, funcţiilor specifice ale solului, sistemului
sol-teren şi mediului natural al Comunei Căldăraru, prezintă importanţă
deosebită pentru a înţelege permanent, starea momentană de calitate şi pentru
a realiza prognoza evoluţiei caracteristicilor sub influenţa naturală
(precipitaţii, temperatură, tasare, structură, rezervă şi evoluţia compoziţiei
chimice, reacţia şi capacitatea de schimb cationic şi a cationilor schimbabili
etc.) şi antropică (sisteme de cultivarea, întreţinerea etc.).
Aceste informaţii sunt utile pentru a putea cunoaşte plantele care se
impun spre cultivare în funcţie de nivelul de protecţie pe care îl oferă solul,
cum ar fi:
- foarte bune protectoare - gramineele şi leguminoasele perene (lucernă,
trifoi) ;
- bune protectoare –cereale păioase;
- mediu protectoare - leguminoase anuale;
- slab protectoare - culturi prăşitoare.
56
Uneori cultivarea plantelor corespunzătoare, poate preveni degradarea
structurii solului şi în acest sens se recomandă:
- după cum zona este secetoasă sau cu înclinare de pantă de peste 15%
lungi şi uniforme, pentru evitarea degradării solului se execută valuri de
pământ la diferite distanţe, iar pe pante de peste 20 % se execută agroterase;
- se efectuează rotaţii de lungă durată cu culturi amelioratoare,
- se efectuează fertilizarea raţională şi măsurile de pozitivare a
bilanţului humusului în orizontul de sol;
- se impune efectuarea de lucrări asupra solului la o umiditate optimă;
- eliminarea traficului în condiţii necorespunzătoare de umiditate,
- folosirea gunoiului de grajd bine fermentat şi a îngrăşămintelor verzi,
- efectuarea lucrărilor adecvate de îmbunătăţiri funciare.
Din documentările întreprinse cu privire la comuna Căldăraru, s-a putut
constata că terenurile prezintă caracteristici agroecologice aparte; având ca şi
geneză fluvio-lacustră, câmpia Comunei Căldăraru fiind constituită din
pietrişuri şi nisipuri dispuse în lentile, peste care s-au depus argilele.
La aceste depozite fine de soluri au o participare consistentă argilele
gonflante16, care au stat la baza formării solurilor zonale. Procentajul de argilă
din orizonturile inferioare ale solurilor trece de 50%. Deci roca parentală a
solurilor din luncă are predominant textură mijlocie: luturi şi luturi nisipoase.
Prin urmare, întreprinderea măsurilor menţionate mai sus, în cadrul
arealului agricol al comunei Căldăraru şi descris din punct de geomorfologic
trebuie să ţină cont şi de evaluările morfologice ale profilurilor şi orizonturilor
de sol specifice zonei cum ar fi:
în orizontul A0, considerat şi orizontul de suprafaţă al solului dar
şi locul unde au loc procesele de transformare a resturilor
vegetale şi animale în substanţa organică de bază şi anume
humusul. Acesta fiind o substanţă de culoare neagră care dă
16 Soluri argiloase inchise care crapă.
57
gradul de fertilitate al solului. În acest orizont solul comunei
Căldăraru prezintă următorii parametrii conform tabelul 3.6. Tabelul 3.6.
Analizele fizico – chimice în orizontul orizontul A0 Comuna CăldăraruParametrii şi caracteristici în orizontul A0 ValoriProcentul de humus (%) 2,2Indice azot (IN) 1,8Fosfor mobil (P) ppm* 17,4Potasiu mobil (K) ppm 122pH în H2O 5,7Aciditate hidrolitică(Ah), me/100g sol 4,6Capacitate de schimb cationic (Tsh); me/100 g sol
25,1
Grad de saturaţie cu baze(VSH); % 78Nutrienţii N-NO3, ppm 4,051Nutrienţii N-NH4, ppm 4,235Nutrienţii N-NO3 + N-NH4 8,286Rezistenţa la penetrare; kgf/cm3 51,3/45,1Conductivitatea hidraulică; mm/oră 2,9/3,6Sursa: Preluare din evidenţele statistice ale Oficiului de Studii Pedologice si Agrochimice Argeş
Bt1(w) orizontul (argiloiluvial- pseudogleic) este orizontul unde
are loc acumularea (proces de iluviere), totală sau parţială a
substanţelor solubile, dizolvate şi transportate de apele de
infiltraţie şi prezintă ca şi caracteristici morfologice: este adeziv,
moderat plastic, poliedric, prezintă rădăcini subţiri-medii rare,
mediu compact, etc. Tabelul 3.7.
Analizele fizico – chimice în orizontul Bt1(w) Comuna CăldăraruParametrii şi caracteristici în orizontul
Bt1(w)Valori
Procentul de humus (%) 1,3Indice azot (IN) 1,0Fosfor mobil (P) ppm 3,0Potasiu mobil (K) ppm 152,7pH în H2O 5,7Aciditate hidrolitică(Ah), me/100g sol 5,9Capacitate de schimb cationic (Tsh); me/100 g sol
29,9
Grad de saturaţie cu baze(VSH); % 79
* Părţi per milion
58
Parametrii şi caracteristici în orizontul Bt1(w)
Valori
Nutrienţii N-NO3, ppm 4,304Nutrienţii N-NH4, ppm 2,152Nutrienţii N-NO3 + N-NH4 6,457Rezistenţa la penetrare; kgf/cm3 37,5Conductivitatea hidraulică; mm/oră 3,5Sursa: Preluare din evidenţele statistice ale Oficiului de Studii Pedologice si Agrochimice Argeş
Bt3(y) orizontul (argiloiluvial – vertisol) este caracterizat ca fiind
un sol de culoare (brun-slab cenuşiu, pete ruginii (5/6) rare şi
mici, foarte compact, ce prezintă rădăcini subţiri foarte rare, argilă
lutoasă, moderat plastic, moderat adeziv, poliedric mare, reavăn
etc. Are următoarea morfologie:Tabelul 3.8.
Analizele fizico – chimice în orizontul Bt3(y) Comuna CăldăraruParametrii şi caracteristici în orizontul
Bt3(y) Valori
Procentul de humus (%) 1,0Indice azot (IN) 0,7Fosfor mobil (P) ppm* 3,0Potasiu mobil (K) ppm 152,7pH în H2O 5,4Aciditate hidrolitică(Ah), me/100g sol 8,1Capacitate de schimb cationic (Tsh); me/100 g sol
32,4
Grad de saturaţie cu baze(VSH); % 72Nutrienţii N-NO3, ppm 0,777Nutrienţii N-NH4, ppm 9,901Nutrienţii N-NO3 + N-NH4 10,677Rezistenţa la penetrare; kgf/cm3 25,6Conductivitatea hidraulică; mm/oră 0,2Sursa: Preluare din evidenţele statistice ale Oficiului de Studii Pedologice si Agrochimice Argeş
BC – sunt orizonturi de sol în care se îmbină proprietăţile a două
orizonturi principale. Prima literă arată orizontul principal cu
care orizontul de tranziţie se aseamănă mai mult. Este
caracterizat ca fiind un sol (brun-cenuşiu) cu pete rare şi mici
4/6, argilo-lutos, foarte compact, mediu adeziv, slab plastic, tare,
* Părţi per milion
59
prismatic mediu-rare care prezintă rădăcini subţiri foarte rare.
Are următoarea morfologie:Tabelul 3.9.
Analizele fizico – chimice în orizontul (BC ) Comuna CăldăraruParametrii şi caracteristici în orizontul
BC Valori
Procentul de humus (%) 1,4Indice azot (IN) 1,0Fosfor mobil (P) ppm* 4,0Potasiu mobil (K) ppm 152,2pH în H2O 5,1Aciditate hidrolitică(Ah), me/100g sol 9,0Capacitate de schimb cationic (Tsh); me/100 g sol
33,8
Grad de saturaţie cu baze(VSH); % 72Nutrienţii N-NO3, ppm 0,775Nutrienţii N-NH4, ppm 8,326Nutrienţii N-NO3 + N-NH4 9,101Rezistenţa la penetrare; kgf/cm3 -Conductivitatea hidraulică; mm/oră -Sursa: Preluare din evidenţele statistice ale Oficiului de Studii Pedologice si Agrochimice Argeş
Din analizele morfologice întreprinse pe orizonturile A0 - Bt1(w) -
Bt3(y) – BC din fondul de sol agricol al comunei Căldăraru se poate desprinde
următoarele caracteristici fizico - chimice:
reacţia solului este moderat acidă pe întreg profilul;
conţinutul în humus este foarte mic în orizonturile Bt1(w) - Bt3(y)
– BC şi un pic mai ridicat în A0;
indicele de azot (IN) este mic în tot profilul de sol;
conţinutul de fosfor (P) şi potasiu (K) este mic în orizontul A0 şi
extrem de mic în celelalte orizonturi;
capacitatea de schimb cationic (TSH) este foarte mică pe tot
profilul de sol;
aciditatea hidrolitică (Ah) este mijlocie în orizontul A0 şi destul
de mare chiar foarte mare în celalalte orizonturi;
textura este fină – nisipoasă pe tot profiul solului;
* Părţi per milion
60
rezerva de humus este mică cca (118 t/ha) pe adâncimea 0-50
cm;
conţinutul de nutrienţi din sol (N-NO3) este mare în orizontul A0
şi foarte mic în celelalte orizonturi;
rezistenţa la penetrare este mijlocie pe tot profilul, cu uşoară
tendinţă de mare în orizontul Ao, care datorită nelucrării este
influenţat de tasare naturală;
coeficientul de ofilire mijlociu – mare corespunde la cca. 160
m3/ha apă în orizontul Ao şi mare – foarte mare corespunde la
cca. 250 m3/ha apă în celelalte orizonturi;
capacitatea de câmp pentru apă se prezintă ca fiind mijlocie pe
tot profilul de sol şi corespunde la 276-350 mm strat de apă la
100 cm sol;
capacitatea totală pentru apă (CT) este mare în orizontul Ao şi
mijlocie în general în celelalte orizonturi.
Necesitatea studiului principalelor constante hidrofizice şi morfologice
menţionate ale solului îşi găseşte oportunitatea, întrucât funcţie de parametrii
înregistraţi atestă o îmbunătăţire sau o reducere a structurii şi în special a
texturii, cu influenţe favorabile sau defavorabile asupra regimului aerohidric
al solului pe o anumită porţiune.
Analiza principalelor proprietăţi fizico-chimice ale solului scoate în
evidenţă următoarele: transformarea reacţiei acide a solului în reacţie neutră,
creşterea semnificativă a cantităţii de humus din sol şi care este corelată cu
indicele de azot (I.N.), iar cantităţile de fosfor (P) şi potasiu (K) asimilabile
prezintă o aprovizionare mijlocie pe întreg profiul de sol studiat.
Funcţie de caracteristicile studiate, rezultă cantitatea de biomasă ce
poate fi produsă, recoltată periodic, şi împrăştiată uniform pe toată suprafaţa
agricolă. Producţia medie de biomasă realizată într-o anumită perioadă de
cercetare a relevat că este cuprinsă intre 6200-6528 kg/ha substanţă uscată
61
sau exprimată în masà verde între 24.800-26.112 kg/ha, rezultă că în zece ani
fiecare hectar de plantaţie a primit în medie peste 250 tone biomasă
transformată în materie organică la sol.
Ţinând cont de întreprinderea unor astfel de analize, ne conduc sã
credem într-o agricultură biologică/ecologică pentru a obţine produse de
calitate în strânsă legătură cu protecţia mediului înconjurător. Şi o reconversie
prin trecerea de la ,,agricultura tradiţională”, la agricultura biologică, evident
acesta impune o perioadă de tranziţie, care necesită reflexie adâncă întrucât nu
poate face trecerea, fără o pregătire tehnicã şi economică agricolă de
specialitate şi chiar una, intelectuală.
CONCLUZII
Lucrarea de faţă a avut în vedere dezbaterea legăturii dintre ecologie
şi agricultură, despre implicaţiile diferitelor practici agricole asupra
factorilor de mediu şi cum acestea pot fi îmbunătăţite pentru a duce la
ameliorarea condiţiilor de mediu, în zonele rurale.
Destul de omniprezet, fenomenul protecţiei mediului are în arealul
rural o dublă abordare, pe de o parte dezvoltarea exploataţiilor agricole
62
durabile, sustenabile şi pe de altă parte, protecţia mediului, ambele
intercondiţionându-se şi generând ceea auzim astăzi de agricultura organică,
ecologică.
Primul capitol al lucrării cuprinde aspecte cu privire la agricultura
României şi anume: locul şi rolul agriculturii în economia naţională dar şi în
cadrul celei judeţene, în speţă judeţul Argeş. Sunt expuse date tehnice cu
privire la suprafaţa agricolă atât la nivel naţional cât şi la nivelul judeţului
Argeş dar şi date tehnice preluate din evidenţele statistice, ce vizează
distribuţia suprafeţei agricole pe categorii de întrebuinţare. Un rol important
în această reprezentare, după cum am descris în cuprinsul lucrării,îl au şi
tipurile de soluri existente care favorizează anumite culturi agricole şi după
cum vom vedea ulterior în ultimul capitol generarea producţiei de biomasă
care se traduce ca fiind energia nutritivă ce trebuie redată solului pentru a
produce alimentele corespunzătoare din punct de vedere al concentraţiilor
nutritive cât şi condiţii de mediu corespunzătoare pentru creşterea
animalelor, în Judeţul Argeş.
Putem spune că un studiu atent al agriculuturii în conexiune cu
protecţia mediului înconjurător s-ar impune întrucât aceasta ocupă un loc
important în economia şi în politica ţării noastre. Ea reprezintă un sector
strategic important în cadrul economiei naţionale, este o componentă de bază
a strategiei economice, politice şi sociale a oricărei ţări, datorită aportului ei
la bunăstarea şi echilibrul social. Pentru ţara noastră, agricultura reprezintă
una din cele mai importante resurse ale dezvoltării economice de ansamblu.
Cele mai importante obiective şi priorităţi au în vedere creşterea producţiei
şi a productivităţii agricole în scopul formării unei pieţe deschise şi
competitive.
În cursul capitolului 2 am explificat situaţii în care activităţiile şi
exploataţiile agricole, afectează, deteriorează condiţiile de mediu, în speţă
cele de la nivelul judeţului Argeş.
63
Sunt evidenţiate prin cifre, date, modul de folosire dar şi modalităţiile
concrete prin care anumite activităţi conexe agriculturii cum ar fi
întrebuinţarea pesticidelor,îngrăşămintelor,insecticidelor, afectează factori
importanţi ai mediului ambiant, solul şi apele de suprafaţă cât şi pânza
freatică.
Se observă totuşi aşa cum am şi prezentat în cursul lucrării, o tendinţă
de revigorare în utilizarea îngrăşămintelor organice ecologice, ceea ce
confirmă trezirea responsabilităţii faţă de mediul înconjurător.
În acest sens nu poate fi trecut cu vederea nici tendinţa de dezvoltarea
a unui cadru instituţional de reglementare a activităţilor agricole şi de mediu
potrivit standardelor şi directivelor Uniunii Europene. Menţionez că în
judeţul Argeş, există importante instituţii cu rol de monitorizare, evaluare şi
prevenire a fenomenului poluării cum ar fi : Institutul de Cercetări şi
Amenajări Silvice (I.C.A.S.) prin filiala sa teritorială, care monitorizează
calitatea solului aflat în fondul forestier iar pentru monitorizarea calităţii
solurilor din fondul funciar se întreprind lucrări prin Oficiul de Studii
Pedologice şi Agrochimice (OSPA). La fel de importante sunt şi activităţiile
Agenţiei de Protecţia Mediului care monitorizează an de an, lună de lună, zi
de zi, toate activităţiile ce pot avea un impact negativ asupra mediului, prin
măsurători de specialitate pe care le aduc la cunoştinţă publicului.Buna
desfăşurare a activităţilor acestora ţine totuşi de neimplicarea factorului
politic care manifestă imixtiuni de multe ori perturbatoare şi cu consecinţe
asupra atât întregii societăţi cât şi a sepcialiştilor din cadrul instituţiilor
menţionate, ale căror activităţi ca şi importanţă şi impact social, le sunt mult
desconsiderate, studiile acestora rămânând simple cercetării teoretice
atârnate în arhive iar în realitate aplicându-se amatorismul unora care nu
fac decât să dăuneze mediului şi societăţii.
Lucruarea se încheie cu un studiu de caz, întreprins la nivelul comunei
Căldăraru din Judeţul Argeş, unde sunt expuse, influenţe ale practicilor
64
agricole asupra mediului comunei amintite dar şi propuneri pentru
ameliorarea condiţiilor de mediu şi practicarea unei activităţi agricole cât
mai ecologice. În acest sens este de menţionat crearea unui parteneriat
public – privat de generare şi administrare corespunzătoare a
îngrăşămintelor organice şi dispunerea acestora pe suprafeţele agricole
pentru creşterea productivităţii acestora.
Cunoaşterea facorilor edafici ca: structura, textura, chimismul şi
profiul solului din teritoriul studiat dar şi a factorilor biotici care evidenţiază
influenţele reciproce între plante, plante şi animale, reprezintă în cele din
urmă un act de cunoaştere informaţională în vederea întreprinderii unei
agriculturi ecologice.
Aşa cum am văzut din expunerea lucrării, dispunerea de date ce
privesc temperatura, umiditatea, regimul de precipitaţii, textura şi înclinaţiile
solurilor, adâncimea apei în sol, dar şi altele sunt esenţiale pentru
determinarea indiciilor de bonitate ce caracterizează regiunea geografică în
care se întreprind activităţi agricole. Indici precum: indice de bonitate
raportat la panta terenurilor, indice de bonitate raportat la media anuală a
temperaturilor, indice de bonitate raportat la media anuală a precipitaţiilor,
indice de bonitate la stabilirea anumitor minerale în sol cum ar fi: pH, gradul
de salinizare, indicele de azot, conţinutul de carbonaţi, textura terenurilor
etc.
Scopul acestor indici este să ne arate gradul de intervenţie asupra
terenurilor agricole pentru ridicarea capacităţii productive a pământului sau
cum acesta nu suportă intervenţii întrucât are o bonitate naturală ceea ce
presupune că pământul îşi va da rodul, fără a se efectua lucrări speciale de
îmbunătăţire a factorului pământ.
Per ansamblu, această parte a lucrării redă sub formă de informaţii
tehnice de specialitate, capacitatea unei zone cum a fost cazul Comunei
Căldăraru de a desfăşura la nivelul surafeţei agricole de care dispune o
65
agricultură ecologică în condiţii de protecţie a mediului care înainte de toate
vizează nu numai apărarea naturii ci însăşi existenţa naostră ca fiinţă, ce se
manifestă cu anumite nevoi şi fiziologi, cum ar fi cele hrană, ce pot fi
satisfăcute optim şi sănătos fără repercursiuni asupra fiinţei noastre umane.
BIBLIOGRAFIE
1.Barbu,H. Agrochimie, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2004
2.Barbu, H., Metode moderne de remediere a solurilor
Sand Camelia poluate cu metale grele, Ed. Alma Mater,
Sibiu, 2004
66
3.Bâlteanu Gh. Fitotehnie, Ed. Ceres, Bucureşti, 1994
4.Bărbulescu C. şi col., Cultura pajiştilor şi a plantelor furajere,
Ed. Ceres, Bucureşti, 1991
5. Budoi Gh., Agrotehnica, Ed. Ceres, Bucureşti, 1996
Penescu A.,
6.Budoi Gh., Agrotehnica, Ed. Ceres, Bucureşti, 1996
Penescu A.,
7.Chirilă C., Biologia buruienilor, Ed. Ceres, Bucureşti
2001
8.Bădescu, Gh. Ameliorarea terenurilor erodate.
Corectarea torenţilor. Combaterea
avalanşelor, Editura Ceres, Bucureşti, 1972
9.Bold, I., Spaţiu rural. Definire, organizare,
Buciuman, E., dezvoltare, Editura Mirton,
Drăghici, M. Timişoara, 2003
10.Bold, I., Crăciun, A. Exploataţia agricolă – organizare,
dezvoltare, exploatare, Editura Mirton,
Timişoara, 1994
67
11.Bold, I., Predilă. G. Organizarea teritoriului agricol, Editura
Profilul Agricol, Bucureşti, 2003
12.Canarache, A., Caracterizarea tehnologică a terenurilor
Teaci, D. agricole ca bază a lucrărilor de raionare
ameliorativă, Bul. Inform. ASAS, nr. 10.,
1980
13.C. Răuţă, Poluarea şi protecţia mediului
înconjurător, Ed. All Educaţional,
Bucureşti, 2005
14. Gruia R., Managementul ecofermelor, Ed. Ceres,
Bucureşti, 1998
15. Gore, Al., Pământul în cumpănă, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1994
16.Hartia, Sergiu. Aprecierea economică a terenurilor
agricole, Editura Agrosilvică, Bucureşti,
1966
17.Ionescu, Al. Ecologie şi societate, Ed. Ceres,
Bucureşti, 2004
18. Ion, Scurtu Ecologie şi protecţia mediului, Ed.
Cristiana Sima Independenţa Economică, Piteşti, 2007
Rozica Poşircă
19.Mohan, Gh., Ecologia şi protecţia mediului, Ed. Scaiul,
68
Ardelean, A. Bucureşti, 2000
20.Parausanu, Economia protecţiei mediului, Ed.
V., Ponoran, I., Metropol, Bucureşti, 2000
Ciubotaru, V.,
21.Rojanschi, Vl., Protecţia şi ingineria mediului, Editura
Bran, Florina, Economică, Bucureşti, 1997
Diaconu, Gheorghiţa
22.Scurtu, I., Sima Ecologia şi protecţia mediului înconjurător,
C. Poşircă Ed. Independenţa Economică, Piteşti, 2005
23.Sima, C Agricultura contemporană şi mediul
ambiant între armonie şi conflict, Ed.
Almarom, Rm. Vâlcea, 2002
24.Sima, C. Ecologie. Evaluarea avantajului de mediu,
Ed. Almarom, Rm. Vâlcea, 1999
25. Sima, C. Ecologie şi protecţia mediului, Ed.
Maria Gh Independenţa Economică, Piteşti, 1999
26.**** O.U.G. nr. 34/2000 privind agricultura
ecologică
27.**** Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
69
195/2005 privind protecţia mediului,
modificată şi republicată
28.**** HG nr. 567/2006 privind modificarea
Normelor de calitate pe care trebuie să le
îndeplinească apele de suprafaţă utilizate
pentru potabilizare NTPA- 013, aprobate
prin Hotărârea Guvernului nr.100/2002
29. **** HG nr. 964/2000 privind aprobarea
Planului de acţiune pentru protecţia apelor
împotriva poluării cu nitraţi din surse
agricole şi a înfiinţării Comisiei şi a
Grupului de sprijin pentru aplicarea
Planului de acţiune pentru protecţia apelor
împotriva poluării cu nitraţi din surse
agricole
30.**** Ordinul comun nr. 425/2001 si
105.951/2001 al miniştrilor mediului si
agriculturii pentru aprobarea
regulamentului de organizare, atribuţiilor
şi componentei Comisiei şi Grupului de
sprijin pentru aplicarea Planului de acţiune
pentru protecţia apelor împotriva poluării
cu nitraţii din surse agricole
31.**** Ordinul nr. 740/2001 al ministrului pentru
aprobarea componentei nominale a
Comisiei pentru aplicarea Planului de
acţiune pentru protecţia apelor împotriva
poluării cu nitraţi din surse agricole
70
32.**** Ordinul nr. 918/2002 al ministrului
mediului pentru aprobarea Codului
bunelor practici agricole pentru uzul
fermierilor
33.**** Directiva 91/676/CEE privind protecţia
apelor împotriva poluări cauzate de nitraţii
din surse agricole
34.**** CODEXUL produselor de uz fitosanitar
omologate pentru a fi utilizate în România
71