dlui; dnei; d-lui; d-ei

Introducerea inutila a cratimei in abrevierea unor termeni de politete (la genitiv-dativ)

(…) “pe chipul d-lui T a inflorit zambetul” (corect: “… dlui T”)

“… micutii elevi ai d-nei inginer…” (corect: “ai dnei inginer”…)

Din aceste exemple se desprind urmatoarele concluzii:

a) Substantivele sus-amintite (domnului, doamnei), folosite ca termen de politete (ce

preceda nume de persoane, functii etc.), se scriu fara cratima in abrevieri,

deci dlui (domnului); dnei (doamnei); drei(domnisoarei); dlor (domnilor);

b) Cratima se intrebuinteaza in abrevierea pronumelor de politete compuse si a

formelor de politete (ce se utilizeaza singure sau insotite de apozitii): d-

lui (dumnealui); d-ei (dumneaei); d-ta, d-tale(dumneata, dumitale); d-sa, d-

sale (dumneasa, dumisale); d-lor(dumnealor); D-lui (Domnia lui); D-sa (Domnia sa); D-

ta (Domnia ta) etc.

Dl, dna, dra, d-voastra(…)

Pentru prevenirea greselilor semnalate (…) recomandam:

1. Daca in abreviere apare litera finala a cuvantului, nu se pune punct dupa abreviere:

dl (= domnul), dna (= doamna), dra (= domnisoara) etc.

2. Pronumele de politete “dumneavoastra” se abreviaza dv., dvs. saud-voastra

(…)