CONCERTUL

CONCERTUL

De Mihai Costache

n poiana din pdure

Trei stncue imature

Ateptau cu nerbdare

S apar mndrul soare.

Cci la ase i un sfert

Susineau primul concert!

i, ca orice debutant,

tiau c e important:

Scena s fie-n lumin

i de public sala plin.

Deja-i public numeros

i-n tribune i pe jos.

Ba chiar i pe rmurele

Stau mulimi de psrele.

Iat! Soarele rsare!

Publicul e n picioare.

Crainicul, solemn, apare

i le-anunt pe tenoare.

Am uitat s v explic

Despre-al vulpii iretlic!

Celor trei, ea le spusese

C bunicul lor fusese

Cel mai talentat tenor,

Din tot neamul ciorilor.

Ele fiind motenitoare,

Au, genetic, prin urmare,

Toate trei, ca surioare,

Talent mare de tenoare!

n sfrit, sosi momentul

S-nceapa evenimentul!

Cele trei, emoionate,

De public intimidate,

Speriate c au trac

Abia ciocul i-l desfac.

Totui trebuie s-nceapa!

Iau grbit un cioc de ap

i, spre ocul tuturor

Trei de cra rostesc n cor!

Mai urmeaz o-ncercare:

Ali trei cra produc stupoare!

Publicul e-nfuriat

i s-a pus pe fluierat!

Multe ou i crengue

Se arunc spre stncue.

Toate scap cu noroc

nlndu-se pe loc

n vzduh, unde-s ferite

De masele dezlnuite.

De-acolo privind n jos

Spre publicul numeros,

i consider afoni,

Inculi, bdrani, bufoni

i lipsii de maniere!

Se pricep doar ca s zbiere!

Habar n-au ce lucru mare

E s-ajungi s fii tenoare!