3. CARACTERIZAREA APELOR DE SUPRAFAŢĂ
3.1. Categorii de apă de suprafaţă
La nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa există următoarele categorii de ape de
suprafaţă in conformitate cu cerinţele Directivei Cadru privind Apa 2000/60/CE:
râuri (naturale, puternic modificate şi artificiale) – 4.959,2 km (râuri cadastrate),
din care:
o râuri permanente – 3.891,6 km, ce reprezintă cca. 78,5% din totalul cursurilor
de apă;
o râuri nepermanente – 1.067,6 km, ce reprezintă cca. 21,5% din totalul
cursurilor de apă;
lacuri naturale – 26 cu suprafaţa mai mare de 0,5 km2;
acumulări - 13 cu suprafaţa mai mare de 0,5 km2;
Categoriile de apă de suprafaţă sunt ilustrate în figura 3.1.
Figura 3.1. Categorii de ape de suprafaţă
3.2. Ecoregiuni, tipologie şi condiţii de referinţă
Ecoregiuni
La nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa din cele 25 de ecoregiuni definite
pentru Europa în Anexa XI a Directivei Cadru în domeniul Apei (Ilies 1978), pe baza
caracteristicilor ecologice şi a distribuţiei geografice a faunei acvatice, aşa cum a fost indicat şi
în cadrul primului Plan de Management au fost definite 2 ecoregiuni, respectiv: Ecoregiunea
Munţii Carpaţi - 10 şi Ecoregiunea Pontică - 12 ce sunt ilustrate în Figura nr 3.2.
Figura 3.2. Ecoregiuni in spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa
3.2.1. Tipologia apelor de suprafaţă
Directiva Cadru Apă prevede ca, pentru fiecare categorie de apă de suprafaţă, corpurile
de apă dintr-un bazin sau district hidrografic să fie diferenţiate după tipul lor.
Clasificarea tipologică a apelor de suprafaţă, este bazată pe aceleaşi principii enunţate în
cadrul Primului Plan de Management, respectiv abordarea top-down (parametrii descriptivi
abiotici - factori presupuşi a se afla în relaţie indirectă cu comunităţile biologice) şi abordarea
bottom-up (măsurători directe ale variabilităţii comunităţilor biologice). Suprapunerea celor
două abordări conduce la definirea tipologiilor semnificative din punct de vedere al
comunităţilor biologice,luându-se în considerare reprezentativitatea anumitor elemente biologice
pentru categoriile de apă respective şi disponibilitatea datelor.
La nivel european în cadrul activităţilor comune de implementare a Directivei Cadru
Apă, au fost definite în perioada 2013-2014 tipurile principale generale (Broad types) pentru
râurile şi lacurile naturale, rezultate prin agregarea (acolo unde a fost posibil) pe criterii abiotice
a tipologiilor ce au fost raportate de către Statele Membre ale Uniunii Europene în cadrul
primului Plan de Management. În cadrul acestui proces au fost definite 20 tipuri generale de
râuri naturale şi 15 tipuri de lacuri naturale la nivel european *.
Menţionăm că în cadrul actualului ciclu de planificare tipologiile reactualizate ce vor fi raportate
de către Statele Membre prin Planurile de Management, vor fi agregate în tipuri generale
definite la nivel european ulterior raportării celui de al 2-lea Plan de Management**.
Tipologia cursurilor de apă
În România caracterizarea tipologică abiotică a cursurilor de apă s-a realizat pe baza
sistemului B de clasificare (Anexa II a Directivei Cadru Apă), luându-se în considerare aceiaşi
parametri utilizaţi în primul Plan Naţional de Management, respectiv:
- parametrii obligatorii - ecoregiunea, altitudinea bazinului, caracteristicile
geologice, suprafaţa bazinului de recepţie
- parametrii opţionali - structura litologică a patului albiei, debitul specific mediu
multianual, debitul specific mediu lunar minim anual cu probabilitate de 95%,
panta medie a cursului de apă, caracteristicile climatice: precipitaţiile medii
multianuale şi temperatura medie multianuală.
În definirea tipologiei cursurilor de apă nepermanente (reprezentate de acele cursuri de
apă caracterizate prin debitul specific mediu lunar minim anual cu asigurare de 95% egal cu
zero) se consideră şi fenomenul secării ca fenomen natural.În cadrul acestui proces un rol
important revine datelor şi informaţiilor din Atlasul Secării Râurilor din România care în
prezent se află în curs de actualizare.
Pentru tipurile generale definite la nivel european, criteriile abiotice ce au fost luate în
considerare sunt: altitudinea bazinului, suprafaţa bazinului de recepţie, caracteristicile geologice.
Caracterizarea biotică şi reactualizarea tipologiei cursurilor de apă
În cazul cursurilor de apă caracterizarea biotică s-a realizat prin menţinerea abordării
din primul Plan de Management, ce a constat în corelarea informaţiilor abiotice cu tipurile de
ihtiofaună potenţială definite de academicianul Bănărescu în 1964 (zona păstrăvului, zona
lipanului, zona scobarului şi a cleanului, zona mrenei şi zona crapului) şi cu datele rezultate prin
măsurători directe ale variabilităţii comunităţilor de macronevertebrate (considerat elementul
cel mai reprezentativ pentru cursurile de apă).
*agregarea la nivel european în tipuri generale a fost realizată în cadrul unui proiect european de cercetare elaborat
de către experţi ai Centrului de Cercetare Comună al Uniunii Europene (JRC) și European Topic Centre on Inland,
Coastal and Marine waters (ETC-ICM), ce va fi publicat pe site-ul JRC la sfârşitul lunii decembrie 2014.
** agregarea în tipologiile europene se va realiza de către instituţii europene în cadrul unui proiect de cercetare
În cazul cursurilor de apă nepermanente, având în vedere existenţa unor date şi
informaţii suplimentare faţă de primul Plan de Management privind nerelevanţa ihtiofaunei
precum şi existenţa similarităţilor la nivelul comunităţilor de macronevertebrate, numărul de
tipuri a fost sintetizat (reducându-se astfel de la 4 tipuri la 3). Aceasta s-a realizat prin unirea
tipului RO17 (curs de apă nepermanent situat în zona montană) cu RO18 (curs de apă
nepermanent situat în zona piemontană sau de podişuri înalte), rezultând noul tip RO17-curs de
apă nepermanent situat în zona montană, piemontană şi de podişuri înalte.
Consecinţă a comasării tipului RO17 cu RO18, la nivelul spaţiului hidrografic Buzău-
Ialomiţa sunt definite un număr de 10 de tipuri de cursuri de apă a căror prezentare sintetică
(tipuri şi sub-tipuri) este cuprinsă în Tabelul 3.1, iar distribuţia acestora este redată în Figura
3.3.
Referitor la tipologiile generale europene, se menţionează că pentru România au fost
identificate 6 tipuri generale europene (Broad types), respectiv Broad type 1 (Râuri foarte mari,
bazin hidrografic >10 000 km2), Broad type 4 (Zona de câmpie-altitudine ≤200 m, geologie
calcaroasă sau mixtă, bazin hidrografic mediu-mare 10-10 000 km2), Broad type 5 (Zona de
câmpie- altitudine ≤200 m, geologie calcaroasă sau mixtă, bazin hidrografic foarte mic-mic
(≤100 km2)), Broad type 10 (Altitudine medie 200-800 m, geologie calcaroasă sau mixtă, bazin
hidrografic mediu-mare (100-10 000 km2)), Broad type 11 (Altitudine medie 200-800 m,
geologie calcaroasă sau mixtă, bazin hidrografic foarte mic-mic (≤100 km2)), Broad type 20
(Mediteraneene, cursuri temporare sau intermitente), acestea corespunzând în totalitate şi
tipurilor din actualul Plan de Management.
Tabelul 3.1 Tipologia cursurilor de apă - râuri din spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa
Tip
Sim
bol
Eco
regiu
nea
Parametrii
Supra
faţa
km
2
Geo
logia
Str
uct
ura
lito
logic
ă
Pan
ta
‰
Alt
itudin
ea
mdM
N
Pre
cipit
aţii
mm
/an
Tem
per
atura
0C
q
l /
s /
km
2
q9
5%
l /
s /
km
2
Tip
ul
bio
cenoti
c
pote
nţi
al –
fauna
pis
cico
lă
Curs de apă situat în zonă montană,
piemontană sau de podişuri înalte RO01 10
10-
1000
a-silicioasă
b-
calcaroasă
c-organică
blocuri,
bolovăniş,
pietriş
20-200 >500 600-
1.400 -2+9 >5 >0,5
Păstrăv
Lipan
Clean
Curs de apă situat în zonă de dealuri
sau de podişuri RO04
10-a,
11,
12, 16
10-
1000
a-silicioasă
b-
calcaroasă
c-organică
nisip,
pietriş 1-30
200-
500 500-700 8-10 1-5
0,01-
0,5 Clean
Sector de curs de apă situat în zonă
de dealuri şi de podişuri RO05
10,
10-a
1000-
10000
a-silicioasă
b-
calcaroasă
c-organică
nisip,
pietriş 0,5-20
200-
500 500-700 8-10 3-15 0,2-2
Scobar
Mreană
Curs de apă situat în zonă de câmpie RO06 11,
12, 16
10-
2000
a-silicioasă
b-
calcaroasă
c-organică
nisip,
pietriş <8 <200 400-600 9-11 <3 <0,3
Clean
Biban
Crap
Sector de curs de apă situat în zonă
de câmpie
F>3000 km2 - ECO 11
F>5000 km2 - ECO 12,16*
RO10* 11,
12, 16
>3000
>5000
a-silicioasă
b-
calcaroasă
c-organică
nisip,
mâl,
argilă
0,5 - 5 <200 400-600 9-11 2-10 0,05-1
Scobar
Mreană
Clean
Sector de curs de apă cu zone umede
situat în zonă de câmpie
F>3000 km2 - ECO 11
F>5000 km2 - ECO 12,16*
RO11* 11,
12, 16
>3000
>5000
a-silicioasă
b-
calcaroasă
c-organică
nisip,
mâl,
argilă
<1 <200 400-600 9-11 2-10 0,1-1
Mreană,
Crap
Cursuri de apă influenţate din punct
de vedere calitativ de cauze naturale RO16
10-
1000
Curs de apă nepermanent situat în
zonă montană, piemontană sau de
podişuri înalte
RO17
10-
1000
a-silicioasă
b-
calcaroasă
blocuri,
bolovăniş,
pietriş
20-150 >500 600-
1100
-2 -
+9
2-17
0
Curs de apă nepermanent situat în
zonă de dealuri şi podişuri RO18
10-
1.000
a-silicioasă
b-
calcaroasă
nisip,
pietriş, mâl 5-30
200-
500 450-550 8-10 1,5-7 0
Curs de apă nepermanent situat în
zonă de câmpie RO19
10-
2.000
a-silicioasă
b-
calcaroasă
nisip, mâl <8 <200 400-500 9-11 <2 0
Notă:
Specii de pești prezente :
* cegă, păstrugă, nisetru, morun, scrumbia de Dunăre, lin, plătică, somn, șalău, avat, mreană, asprete
** păstrugă, nisetru, morun, plătică, caras, somn, șalău, avat, cegă
Figura 3.3 Tipologia cursurilor de apă
În Tabelul 3.2 este prezentată corespondenţa dintre tipurile generale de râuri definite la
nivel european şi tipologiile la nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa pentru primul Plan
de Management Bazinal şi pentru cel de-al doilea Plan de Management.
Tabelul 3.2 Corespondenţa dintre tipurile generale de râuri definite la nivel
european şi tipologiile din spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa
În cadrul Exercițiului European de Intercalibrare-Faza a 2-a (2008-2011) România, ca
membră a grupului Eastern Continental, a participat şi finalizat procesul de intercalibrare a
metodei de evaluare pentru macrozoobentos, proces în cadrul căruia au fost definite tipologii
comune de intercalibrare, a căror corespondenţă cu tipurile existente in spaţiul hidrografic
Buzău-Ialomiţa este prezentată în Tabelul 3.4.
In cadrul grupului de intercalibrare pentru râuri mari, Grupa Very Large Rivers, România
participă în Faza a 3-a a procesului cu date privind cursuri de apă aparținând tipologiilor: RO10,
RO11, RO12, RO13, RO14 și RO15, tipul comun de intercalibrare definit pentru acest grup
fiind R-L2 (suprafața bazinului hidrografic >10 000 km2 și alcalinitate > 0, 5 meq/l).
Tipologie europeană Tipologie PM I Tipologie PM II
11 RO01 RO01
11 RO04 RO04
10 RO05 RO05
5 RO06 RO06
4 RO10 RO10
4 RO10* RO10*
4 RO11 RO11
4 RO11* RO11*
1 RO15 RO15
20 RO17 RO17
20 RO18 RO18
20 RO19 RO19
20 RO20 RO19
Tabelul 3.3 Corespondenţa dintre tipurile comune de intercalibrare-râuri şi tipologia
la nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa
Tipologia lacurilor naturale
În ceea ce priveşte criteriile utilizate pentru clasificarea tipologică abiotică a lacurilor
naturale, menţionăm că s-au menţinut criteriile utilizate în Primul Plan de Management Bazinal,
respectiv: clasa de altitudine la care este situat lacul, adâncimea medie a lacului, geologia
bazinului de recepţie al lacului (exprimată prin alcalinitate). Referitor la parametrul geologie se
precizează că nu există întotdeauna o relaţie biunivocă între alcalinitatea apei lacului şi roca
dominantă în bazinul de recepţie, în procesul de definire a tipologiei considerându-se geologia
reală a zonei, acolo unde natura substratului a fost evidentă.
Se menţionează că valoarea limită minimă pentru criteriul de suprafaţă a lacului stabilită
de Directiva Cadru Apă este de 0,5 km2, însă având în vedere relevanţa şi importanţa unor lacuri
naturale cu suprafaţă sub 0,5 km2, au fost incluse în clasificarea tipologică şi unele lacuri cu
suprafaţă mai mică de 0,5 km2.
În ceea ce priveşte tipurile generale la nivel european, criteriile abiotice ce au fost luate
în considerare sunt următoarele: altitudinea la care este situat lacul, adâncimea medie a lacului,
geologia bazinului de recepţie al lacului.
Reactualizarea tipologiei lacurilor naturale
Pentru stabilirea tipologiei biotice a fost necesară prelucrarea datelor de monitoring,
până în prezent fiind investigate şi evaluate elementele biologice fitoplancton, fitobentos şi
macronevertebrate bentice. Aplicând principiul ierarhizării elementelor biologice în funcţie de
reprezentativitatea lor, macrozoobentosului i-a revenit un rol deosebit în stabilirea tipologiei
biotice. Definirea tipologiei biotice a lacurilor reprezintă o completare şi verificare a tipurilor
care au fost delimitate abiotic.
În acest sens, pe baza analizei datelor de monitoring, tipurile abiotice de lacuri naturale
au fost redefinite.
Ca rezultat al prelucrării şi analizării datelor privitoare la elemente biologice
menţionate, unele tipuri abiotice de lacuri naturale au fost grupate pe baza
caracteristicilor biotice comune.
Analiza a determinat reducerea tipurilor de la 18 la 9 prin gruparea tipurilor: ROLN01
cu ROLN02 (roca dominantă-siliciu, rezultând noul tip ROLN01), ROLN03 cu ROLN04 şi cu
ROLN05 (roca dominantă-calcar, rezultând noul tip ROLN02), ROLN07 cu ROLN08,
ROLN09 şi cu ROLN13 (substrat dominant-turba, rezultând noul tip ROLN04), ROLN10 cu
ROLN11 (rezultând noul tip ROLN05), ROLN15 cu ROLN16 (rezultând noul tip ROLN07),
ROLN17 cu ROLN18 (roca dominantă siliciu, rezultând noul tip ROLN08).
De asemenea, există situaţii de redenumire a tipurilor: vechiul tip ROLN06 a primit
denumirea de ROLN03 iar tipul ROLN14T (lacuri terapeutice) s-a redenumit ROLN06T.
Tipologie râuri la nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa Tipuri comune IC
RO01- Curs de apă situat în zona montană, piemontană sau de podişuri
înalte R-E1a
RO04 - Curs de apă situat în zona de dealuri sau de podişuri R-E1b; R-E4
RO05 - Sector de curs de apă situat în zona de dealuri şi de podişuri R-EX4; RE-X6
RO06 - Curs de apă situat în zona de câmpie R-E2, R-EX5
Totodata s-a definit un tip de lac nepermanent încadrat în tipologie separată (ROLN09), a
cărui validare biotică se va realiza ulterior, fiind propus un studiu de cercetare în acest sens.
La nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa au fost definite 5 tipuri de lacuri naturale,
prezentate în Tabelul 3.4 Tipologia lacurilor naturale şi în Figura 3.4 Tipologia lacurilor.
Tabel 3.4. Tipologia lacurilor naturale la nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa
Nume tip Caracterizare
lac Ecoregiune Altitudine
Adâncime
medie Geologie
Categorie
suprafaţă
ROLN01
Zonă de câmpie,
adânc. foarte
mică, siliciu,
supr. mică şi
medie
12, 16 < 200 < 3 siliciu S, M
ROLN05
Zonă de câmpie,
adănc. mică,
siliciu/calcar,
suprafaţa medie
12 < 200 3-15 siliciu,
calcar M
ROLN06T
Zonă de câmpie,
adâncime foarte
mică şi mică,
siliciu şi calcar -
terapeutice
12 < 200 < 3; 3-15 siliciu,
calcar M
ROLNPM01
Zonă de câmpie,
adâncime mică,
suprafaţă medie,
siliciu/calcar
12 < 200 3-15 siliciu,
calcar M
ROLNPM02
Zonă de câmpie,
adânc. foarte
mică, siliciu,
supr.medie
12 < 200 < 3 siliciu,
calcar M
11
Figura 3.4.Tipologia lacurilor
În privinţa tipurilor definite la nivel european, se menţionează că pentru România au fost
identificate 4 tipuri generale (pe baza datelor raportate în primul Plan de Management), respectiv
Broad type 1 (Foarte mari şi adânci, cu suprafața >100 km2 și adâncime > 15 m (stratificate)),
Broad type 3 (Zona de câmpie, altitudine ≤ 200 m, stratificate, geologie calcaroasă sau mixtă),
Broad type 4 (Zona de câmpie, altitudine ≤ 200 m, geologie calcaroasă sau mixtă, foarte puţin
adânci/nestratificate) şi Broad type 6 (Zona de câmpie, altitudine ≤ 200 m, geologie organică
(humică) şi calcaroasă sau mixtă).
Datorită grupării semnificative a unor tipologii, care a condus la actualizarea tipologiei
lacurilor naturale, stabilirea corespondenţei cu tipurile de lacuri naturale definite la nivel
european se va realiza ulterior celui de al 2-lea Plan de Management**.
Tipologia lacurilor de acumulare
Pentru stabilirea tipologiei abiotice a lacurilor de acumulare s-au luat în considerare
aceiaşi parametri ca şi în Primul Plan de Management Bazinal şi anume: altitudinea la care este
situat lacul, geologia bazinului de recepţie a lacului, adâncimea medie a lacului şi timpul de
retenţie.
Pentru stabilirea tipologiei biotice a fost necesară prelucrarea datelor de monitoring,
fiind investigate fitoplanctonul şi fitobentosul. Aplicând principiul ierarhizării elementelor
biologice în funcţie de reprezentativitatea lor, fitoplanctonului i-a revenit un rol esenţial în
stabilirea tipologiei biotice.
12
Reactualizarea tipologiei lacurilor de acumulare
Menţionăm că, pe baza analizei datelor de monitoring, tipurile abiotice de lacuri de
acumulare au fost reanalizate, validate şi regrupate pe baza caracteristicilor biotice comune.
În consecință, tipurile s-au redus de la 14 la 7: prin gruparea ROLA01 cu ROLA02 a
rezultat noul tip ROLA01, prin gruparea ROLA03 cu ROLA04 rezultând noul tip ROLA02,
prin gruparea ROLA06 cu ROLA08 rezultând noul tip ROLA04, prin gruparea ROLA07 cu
ROLA10 rezultând noul tip ROLA05, prin gruparea ROLA09 cu ROLA11 rezultând noul tip
ROLA06 iar prin gruparea tipurilor ROLA12, ROLA13 și ROLA14 a rezultat noul tip
ROLA07.
Vechiul tip ROLA05 a primit denumirea de ROLA03.
La nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa s-au identificat 4 tipuri de lacuri de
acumulare, prezentate în Tabelul 3.5-Tipologia lacurilor de acumulare la nivelul spaţiului
hidrografic Buzău-Ialomiţa şi în Figura 3.4 - Tipologia lacurilor la nivelul spaţiului
hidrografic Buzău-Ialomiţa
** agregarea în tipologiile europene se va realiza de către instituţii europene în cadrul unui proiect de cercetare
Tabel 3.5. Tipologia lacurilor de acumulare la nivelul spaţiului hidrografic
Buzău-Ialomiţa
Nume
tip
Caracterizare
lac Ecoregiune
Altitudine
(m)
Adâncime
medie (m)
Geol. –
alcal.
(meq/l)
Timp de
retenție /
subtip
ROLA01
Zonă de
câmpie,
adâncime
mică,
calcar/siliciu
11, 12, 16 < 200 3-15 siliciu/
calcar
mare
ROLA01a
mediu
ROLA01b
mic
ROLA01c
ROLA04
Zonă de deal și podiș, adâncime
mare, calcar/
siliciu
10, 16 200-800 >15 siliciu/
calcar
mare
ROLA04a
mediu
ROLA04b
ROLA05
Zonă de deal și
podiș, adâncime
mică, calcar/
siliciu
10, 11, 12,
16 200-800 3-15
siliciu/
calcar
mare
ROLA05a
mediu
ROLA05b
mic
ROLA05c
ROLA07
Zonă montană,
adâncime mică
și mare,
calcar/siliciu
10 >800
3-15 siliciu/
calcar
mare
ROLA07a
>15 mediu
ROLA07b
13
3.2.2. Condiţiile de referinţă pentru apele de suprafaţă
Consideraţii generale
Directiva Cadru Apă (Anexa II 1.3 (i)) prevede stabilirea condiţiilor de referinţă pe baza
elementelor biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice specifice fiecărui tip de corp de apă.
Condiţiile de referinţă sau starea foarte bună reprezintă o situație din prezent sau din
trecut fără presiuni antropice sau cu presiuni antropice foarte reduse, care nu determină efecte
ecologice sau care are efectele ecologice foarte reduse. Acesta înseamnă că pot fi considerate ca
fiind secțiuni de referință inclusiv acele secțiuni care prezintă perturbări foarte reduse față de
starea naturală, nealterată.
Definirea condiţiilor de referinţă s-a realizat în mod preponderent prin metoda abordării
spaţiale, constând în selectarea secţiunilor de referinţă sau a celor mai bune secţiuni disponibile
pe baza unor criterii specifice, completată cu date din literatura de specialitate, iar în unele cazuri
cu abordarea intitulată „expert judgement” (experienţa expertului). Lipsa datelor istorice
relevante a evidenţiat de asemenea dificultatea procesului de stabilire a condiţiilor de referinţă
pentru diferite tipuri de cursuri de apă. În cazul fluviului Dunărea, această dificultate a fost
semnalată şi de celelalte state din bazinul Dunării.
Pentru selectarea secțiunilor de referință au fost utilizate criterii care sunt în concordanţă
cu cele recomandate de Ghidul REFCOND No10*. Criteriile respective servesc ca instrument
de screening şi împreună cu criteriile ecologice/starea ecologică (ce au fost utilizate într-o etapă
ulterioară primului Plan de Management), au condus la selectarea secţiunilor pe baza cărora se
determină valorile de referinţă. Secţiunile de referinţă definite prin luarea în considerare a
acestor criterii, acoperă variabilitatea temporală şi spaţială ce se manifestă în cadrul tipului
respectiv.
De asemenea, au fost utilizate şi criteriile agreate în cadrul procesului de intercalibrare, în
scopul selectării secţiunilor de referinţă/lacurilor de referinţă şi a secțiunilor mai puţin impactate
antropic (acolo unde nu se mai pot identifica secțiuni de referinţă/ lacuri de referinţă).
În concluzie, în cadrul actualului ciclu de planificare s-au utilizat atât criteriile privind
screening-ul presiunilor cât şi criteriile privind starea ecologică a corpurilor de apă, precum şi
existența unor date şi informaţii suplimentare privind prezenţa presiunilor şi a impactul acestora
asupra stării corpurilor de apă.
Pentru definirea valorilor caracteristice condiţiilor de referinţă în cazul râurilor au fost
analizate datele privind macronevertebratele, fitoplanctonul şi fitobentosul, fiind corelate cu
informaţiile privind ihtiofauna potenţială (stabilită de academicianul P. Bănărescu) având în
vedere reprezentativitatea elementelor biologice, precum şi disponibilitatea datelor. Pentru
analiza comunităţilor de macronevertebrate, fitobentos şi fitoplancton s-a folosit abordarea
multimetrică, reprezentată de utilizarea mai multor indecşi, funcţie de tipul de informaţie oferit
de aceştia. Acestor indecşi li s-au stabilit valori de referință.
Pentru tipurile de cursuri de apă RO01-RO05 comunitatea fitoplanctonică nu este
reprezentativă în stabilirea condiţiilor de referinţă şi a stării ecologice, fiind utilizată numai
pentru a furniza informaţii suplimentare în evaluarea stării ecologice.
Prin reactualizarea aplicării criteriilor privind selectarea secţiunilor de referință în anul
2014, la nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa au fost selectate 4 secţiuni de referinţă şi 1
secţiune din categoria cele mai bune secţiuni disponibile.
14
Condiţiile de referinţă pentru lacurile naturale
În ciclul de planificare actual, prin analiza comunităţilor de fitoplancton,
macronevertebrate şi fitobentos şi prin utilizarea abordării multimetrice, reprezentată de
utilizarea mai multor indecşi, funcţie de tipul de informaţie oferit, s-au stabilit valori de referință
pentru indecşii componenți ai indicilor multimetrici utilizaţi în evaluarea stării elementelor
biologice menţionate.
3.3. Delimitarea corpurilor de apă
În primul Plan de Management al spațiului hidrografic Buzău-Ialomiţa conform cerințelor
art. 2.10 al Directivei Cadru Apă a fost definită și stabilită noțiunea de „corp de apă de suprafață”
ca fiind un element discret și semnificativ al apelor de suprafață, respectiv : râu, lac, canal, sector
de râu, sector de canal, ape tranzitorii si ape costiere.
Corpul de apă este unitatea care se utilizează pentru stabilirea, raportarea și verificarea
modului de atingere al obiectivelor țintă ale Directivei Cadru a Apei, astfel că delimitarea corectă
a acestor corpuri de apă stă la baza elaborării şi implementării tuturor cerinţelor directivei.
Delimitarea corpurilor de apă s-a realizat pe baza Instrucţiunilor metodologice pentru
delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă - râuri şi lacuri, elaborate de Administraţia Naţională
„Apele Române” având la bază recomandările Ghidului Comisiei Europene Strategia Comună de
Implementare a Directivei Cadru Apă (2000/60/EC) - Ghidul nr. 2 privind identificarea
corpurilor de apă.
În perioada 2013 – 2014 s-a reanalizat delimitarea corpurilor de apă, aplicându-se aceleasi
criterii de bază și adiționale utilizate în primul Plan de Management.
Pentru delimitarea corpurilor de apă de suprafață s-a ținut cont de următoarele criterii de
bază:
categoria de apă de suprafață;
tipologia apelor de suprafaţă;
caracteristicile fizice (geografice sau hidromorfologice) ale apelor de suprafaţă;
Pentru un nivel de încredere mai ridicat, la delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă s-au
considerat, în mod suplimentar, următoarele criterii adiţionale:
starea apelor care ia în considerare și presiunile și impactul acestora. Un element discret
de apă de suprafață nu trebuie să conţină elemente semnificative ale unor stări diferite.
Un “corp de apă” trebuie să aparţină unei singure clase de stare.
zonele protejate - în procesul de sub-divizare progresivă a apelor în unităţi din ce în ce
mai mici, s-a păstrat un echilibru între limitele zonelor protejate şi descrierea corectă a
stării apelor, precum şi necesitatea evitării fragmentării apelor de suprafaţă într-un număr
prea mare de corpuri de apă.
alterările hidromorfologice, luând în considerare desemnarea în primul Plan de
Management a corpurilor de apă puternic modificate (CAPM) și a corpurilor de apă
artificiale (CAA)
La fel ca și în primul ciclu de planificare, pentru delimitarea corpurilor de apă de
suprafaţă au fost luate în considerare toate râurile al căror bazin hidrografic au o suprafaţă mai
mare de 10 km2, lacurile naturale cu suprafața mai mare de 50 ha, precum şi lacurile de
acumulare cu suprafață la nivelul normal de retenție mai mare de 50 ha.
15
În perioada 2013 - 2014, redelimitarea corpurilor de apă s-a realizat ca urmare a
modificării tipologiei corpurilor de apă (de exemplu gruparea tipologiilor RO17 cu RO18 -
tipologii specifice corpurilor de apă nepermanente), a rezultatelor studiilor de cercetare elaborate
de institutele de specialitate, precum și a datelor și informațiilor noi disponibile, obținute din
teren, în perioada 2011-2013.
Introducerea acestor aspecte în analiza delimitării corpurilor de apă, au condus la:
gruparea/agregarea și scindarea unor corpuri de apă în funcţie de categoria corpului de
apă, tipologie, mărimea corpului de apă, starea lor, etc.;
eliminarea unui număr de corpuri de apă nepermanente care prezentau secare anuală;
de asemenea, au existat și situații de schimbare de nume sau de cod al corpului de apă.
Având în vedere cele menționate mai sus, la nivelul spațiului hidrografic Buzău-Ialomiţa
s-a identificat un număr total de 162 corpuri de apă de suprafaţă, din care:
115 corpuri de apă - râuri, dintre acestea un număr de 30 corpuri de apă sunt reprezentate
de corpuri de apă nepermanente, iar restul de 98 sunt corpuri de apă permanente;
24 corpuri de apă - lacuri naturale;
10 corpuri de apă - lacuri de acumulare;
13 corpuri de apă artificiale (corpuri de apă râuri – canale şi derivaţii)
În spațiului hidrografic Buzău-Ialomiţa, cel mai lung corp de apă are 131 km (Buzau_Cf
Costei_Cf Siret), cel mai scurt 2 km (Ac.Candesti, Ac.Pucioasa, Ac.Bolboci), iar lungimea
medie este de 23,75 km.
La nivelul spațiului hidrografic Buzău-Ialomiţa s-a identificat un număr de 162 corpuri
de apă de suprafaţă, prezentate în figura 3.7 şi tabelul 3.6, clasificate în următoarele categorii:
120 corpuri de apă naturale, 15 corpuri de apă puternic modificate râuri, 4 corpuri de apă lacuri
naturale – corpuri de apă puternic modificate, 10 lacuri de acumulare și 13 corpuri de apă
artificiale. Din cele 162 corpuri de apă de suprafață, 30 de corpuri de apă (cca. 18.5 %) sunt
corpuri de apă nepermanente, dintre care 28 corpuri de apa-rauri si 2 corpuri de apa-rauri
canale/derivatii.
Tabel 3.6.Corpurile de apă delimitate la nivelul spațiului hidrografic Buzău-Ialomiţa
Categorii de apă de suprafaţă Nr. corpuri de apă delimitate în cel
de-al doilea Plan de Management
Corpuri de apă naturale, din care: 120
Râuri 100
Lacuri naturale 20
Corpuri de apă puternic modificate, din care: 29
Râuri 15
Lacuri naturale 4
Lacuri de acumulare 10
Corpuri de apă artificiale 13
Număr total corpuri de apă de suprafaţă la nivelul
spațiului hidrografic Buzău-Ialomiţa 162
16
Figura 3.5. Corpurile de apă de suprafaţă din spațiul hidrografic Buzău-Ialomiţa
3.4. Presiunile semnificative
Elemente metodologice pentru evaluarea surselor de poluare semnificative
În conformitate cu cerinţele Directivei Cadru Apă, se consideră presiuni semnificative
presiunile care au ca rezultat neatingerea obiectivelor de mediu pentru corpul de apă studiat.
După modul în care funcţionează sistemul de recepţie al corpului de apă se poate cunoaşte dacă
o presiune poate cauza un impact. Această abordare corelată cu lista tuturor presiunilor şi cu
caracteristicile particulare ale bazinului de recepţie conduce la identificarea presiunilor
semnificative.
O alternativă este aceea ca înţelegerea conceptuală să fie sintetizată într-un set simplu de
reguli care indică direct dacă o presiune este potenţial semnificativă. O abordare de acest tip este
de a compara magnitudinea presiunii cu un criteriu sau o valoare limită relevantă pentru corpul
de apă. În acest sens, Directivele Europene prezintă limitele peste care presiunile pot fi potenţial
semnificative şi substanţele şi grupele de substanţe care trebuie luate în considerare
Având în vedere noile cerințe de raportare ale Comisiei Europene privind planul de
management, s-a revizuit metodologia privind identificarea presiunilor semnificative şi
evaluarea impactului asupra corpurilor de apă de suprafaţă pentru cel de-al doilea Plan de
Management al bazinelor/spaţiilor hidrografice. În cadrul acestui proces, s-au utilizat date şi
informaţii la nivelul anului 2013, respectiv 2011-2012 (pentru situaţiile în care nu au existat date
pentru anul 2013), în vederea corelării cu anul/perioada de referinţă pentru evaluarea stării
corpurilor de apă.
17
Pentru cel de-al doilea Plan de management încadrarea presiunilor s-a realizat pe baza
tipurilor de presiuni recomandate de Ghidul EU de raportare a celui de-al 2-lea Plan de
Management, respectiv: presiuni punctiforme, difuze, alterări hidromorfologice (inclusiv
prelevări de apă), presiuni cantitative pentru apele subterane, alte presiuni antropice, presiuni
necunoscute, etc.
Etapele pentru reevaluarea presiunilor semnificative cuprind:
Analiza şi evaluarea presiunilor potenţial semnificative
Această analiză a avut ca punct de plecare lista presiunilor identificate la nivelul spaţiului
hidrografic Buzău – Ialomiţa.
Astfel, identificarea tuturor tipurilor de presiuni s-a realizata având în vedere integrarea
datelor şi informaţiilor disponibile, şi anume:
- informaţii din procesul de implementare şi raportare a cerinţelor Directivelor
Europene;
- date cuprinse în avize şi autorizaţii de gospodărirea apelor;
- rezultatele aplicării instrumentelor de modelare pentru emisiile de nutrienţi din
sursele punctiforme şi difuze;
- date statistice privind utilizarea terenului, aplicarea fertilizanţilor, etc.
Analiza şi evaluarea presiunilor potenţial semnificative s-a realizat pe baza criteriilor din
documentul Elemente metodologice privind actualizarea identificarii presiunilor semnificative
si evaluării impactului acestora asupra stării apelor de suprafaţă – Identificarea corpurilor de
apă care prezinta riscul de a nu atinge obiectivele Directivei Cadru Apa, criterii care urmează
aceeaşi abordare ca şi în primul Plan de management.
Validarea presiunilor semnificative cu atingerea obiectivele de mediu ale corpurilor
de apă
“Presiunile semnificative” sunt acele presiuni care fie singure, fie în combinație cu
alte presiuni, pot împiedica sau contribui la neatingerea obiectivelor de mediu în
conformitate cu Articolul 4(1) al DCA, incluzând atingerea stării bune, starea de
nedeteriorare, împiedicarea tendinței ascendente semnificative şi durabile a poluării apei
subterane și atingerea obiectivelor DCA pentru zonele protejate.
Având în vedere rezultatele evaluării stării apelor din cap. 6.2, stabilirea presiunilor
semnificative s-a realizat astfel: dacă obiectivele de mediu ale corpului de apă au fost atinse, nu
sunt identificate presiuni semnificative; dacă obiectivele de mediu nu au fost atinse, se trece la
identificarea presiunilor semnificative.
Pe lângă criteriile prevăzute în metodologia privind actualizarea identificării presiunilor
semnificative şi evaluării impactului acestora asupra stării apelor de suprafaţă s-a aplicat
abordarea la nivel de sub-bazin hidrografic / bazin hidrografic, astfel încât în procesul de
identificare a presiunilor semnificative punctiforme şi difuze se ţine cont de presiunile din
amonte şi care pot avea impact în aval.
3.4.1. Surse punctiforme de poluare semnificative
La stabilirea presiunilor potenţial semnificative – surse punctiforme s-a aplicat un set de
criterii care au condus la identificarea presiunilor potenţial semnificative punctiforme,
având în vedere evacuările de ape epurate sau neepurate în resursele de apă de suprafaţă,
18
respectiv:
a. Aglomerările umane (identificate în conformitate cu cerinţele Directivei privind
epurarea apelor uzate urbane - Directiva 91/271/EEC), ce au peste 2000 locuitori
echivalenţi (l.e.) care au sisteme de colectare a apelor uzate cu sau fără staţii de epurare şi
care evacuează în resursele de apă; de asemenea, aglomerările <2000 l.e. sunt considerate
surse semnificative punctiforme dacă au sistem de canalizare centralizat; de asemenea,
sunt considerate surse semnificative de poluare, aglomerările umane cu sistem de
canalizare unitar care nu au capacitatea de a colecta şi epura amestecul de ape uzate şi ape
pluviale în perioadele cu ploi intense;
b. Industria:
i. Instalaţiile care intră sub incidenţa Directiva 2010/75/CEE privind
emisiile industriale (Directiva IED) - inclusiv unităţile care sunt inventariate în
Registrul Polunaţilor Emişi şi Transferaţi (E-PRTR), care sunt relevante pentru
factorul de mediu apă;
ii. Unităţile care evacuează substanţe periculoase (lista I şi II) şi/sau
substanţe prioritare peste limitele legislaţiei în vigoare (în conformitate cu cerinţele
Directivei 2006/11/EC care înlocuieşte Directiva 76/464/EEC privind poluarea
cauzată de substanţele periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii;
iii. alte unităţi care evacuează în resursele de apă şi care nu se conformează
legislaţiei în vigoare privind factorul de mediu apă;
c. Agricultura:
i. Fermele zootehnice care intră sub incidenţa Directivei 2010/75/CEE
privind emisiile industriale (Directiva IED) - inclusiv unităţile care sunt
inventariate în Registrul Polunaţilor Emişi şi Transferaţi (E-PRTR), care sunt
relevante pentru factorul de mediu apă;
ii. Fermele care evacuează substanţe periculoase (lista I şi II) şi/sau substanţe
prioritare peste limitele legislaţiei în vigoare (în conformitate cu cerinţele
Directivei 2006/11/EC care înlocuieşte Directiva 76/464/EEC privind poluarea
cauzată de substanţele periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii);
iii. alte unităţi agricole cu evacuare punctiformă şi care nu se conformează legislaţiei
în vigoare privind factorul de mediu apă;
În urma aplicării procesului de validare a presiunilor potenţial semnificative cu
obiectivele de mediu (starea/potenţialul ecologic şi starea chimică a corpurilor de apă) s-au
stabilit presiunile semnificative punctiforme.
La nivelul spaţiului hidrografic Buzău – Ialomiţa este inventariat un număr de 236
utilizatori de apă care folosesc resursele de apă de suprafaţă ca receptor al apelor evacuate. În
urma analizării surselor de poluare punctiformă, ţinând seama de criteriile menţionate mai sus,
au rezultat un număr total de 166 surse punctiforme potenţial semnificative (62 urbane, 65
industriale, 9 agricole şi 30 alte tipuri).
19
În continuare este prezentată o caracterizare a principalelor surse de poluare punctiforme:
Surse de poluare urbane/aglomerări umane
În general, în conformitate cu cerinţele Directivei privind epurarea apelor uzate urbane
(Directiva 91/271/EEC) apele uzate urbane ce pot conţine ape uzate menajere sau amestecuri de
ape uzate menajere, industriale şi ape meteorice, sunt colectate de către sistemele de
colectare/canalizare, conduse la staţia de epurare (unde sunt epurate corespunzător) şi apoi
evacuate în resursele de apă, având în vedere respectarea concentraţiilor maxime admise de
legislaţia în vigoare. România a obţinut perioada de tranziţie pentru implementarea acestei
Directive de maximum 12 ani de la aderare (31 decembrie 2018), întrucât sunt aglomerări
umane care nu se conformează acestor cerinţe, neavând sisteme de colectare şi/sau staţii de
epurare cu dotare şi funcţionare corespunzătoare (cel puţin cu epurare mecanică şi biologică
pentru aglomerările cuprinse între 2000 – 10000 l.e. şi în plus treapta terţiară – pentru
îndepărtarea nutrienţilor – pentru aglomerările cu peste 10000 l.e). Apele uzate urbane conţin, în
special materii în suspensie, substanţe organice, nutrienţi, dar şi alţi poluanţi ca metale grele,
detergenţi, hidrocarburi petroliere, micropoluanţi organici, etc. depinzând de tipurile de industrie
existente, cât şi de nivelul de pre-epurare al apelor industriale colectate.
În spaţiul hidrografic Buzău – Ialomiţa există un număr de 305 aglomerări umane
(>2.000 l.e.), cu o încărcare organică totală de 2.586.452 l.e, considerate presiuni potenţial
semnificative.
În Tabelul 3.7 se prezintă atât numărul aglomerărilor (mai mari de 2000 l.e.), cât şi
situaţia dotării cu sisteme de colectare şi staţii de epurare, având în vedere încărcarea organică
biodegradabilă, exprimată în locuitori echivalenţi, la nivelul sfârşitului anului 2012.
Tabelul 3.7 - Situaţia aglomerărilor umane, sistemelor de colectare şi staţiilor
de epurare, precum şi a încărcărilor organice totale în spaţiul hidrografic Buzău –
Ialomiţa
Dimensiune
aglomerări
umane
Număr de
aglomerări
umane
Nr.
sisteme
de
colectare
Nr.
staţii de
epurare
Încărcare
organică
totală (l.e)
> 150000 l.e. 2 2 2 472.305
15000 - 150000 l.e. 16 16 18 816.444
10000 - 15000 l.e. 7 7 10 82.611
2000-10000 l.e. 280 38 37 1.215.092
Total 305 63 67 2.586.452
20
Se menţionează că există un număr de 236 aglomerări umane (mai mari de 2000 l.e.) care
nu au încă dotare cu staţii de epurare, iar din numărul total de staţii de epurare de 67, niciuna nu
se conformează cerinţelor legislative. De asemenea, un număr de 242 aglomerări umane (mai
mari de 2000 l.e.) e nu au încă dotare cu sisteme de colectare.
În figura 3.6 se prezintă aglomerările umane (mai mari de 2000 l.e.) cu sisteme de
colectare, iar în figura 3.7 se prezintă aglomerările umane (mai mari de 2000 l.e.) şi tipul de
staţii de epurare existente.
Figura. 3.6 Aglomerări umane (>2.000 l.e.) – Surse potential semnificative de
poluare, cu sistem de colectare din spaţiul hidrografic Buzău – Ialomiţa
21
Figura. 3.7 Aglomerări umane (>2.000 l.e.) – Surse potential semnificative de poluare, cu
statii de epurare din spaţiul hidrografic Buzău – Ialomiţa
La nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa nu există aglomerări umane < 2.000 l.e.
care sunt dotate cu sisteme de colectare în sistem centralizat.
Numărul şi tipul de aglomerări, precum şi măsurile privind colectarea şi epurarea apelor
uzate au fost prevazute iniţial în Anexa 3 a Planului de implementare a Directivei 91/271/CEE
privind epurarea apelor uzate urbane, situaţia reflectând starea de fapt din anul 2004. În perioada
2007-2013 această situaţie a fost reevaluată având in vedere dinamica apariţiei şi desfăşurării
programelor de investiţii pentru măsurile de colectare şi epurare. Prin Programul Operational
Sectorial “Mediu” (POS Mediu) 2007-2013, se susţine implementarea măsurilor în cadrul Axei
prioritare 1 “Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă/apă uzată”, pe baza promovării şi
realizării unor studii de fezabilitate la nivel de aglomerări şi judeţe, având în vedere situaţia din
cadrul Master Planurilor Judetene elaborate.
În urmă aplicării procesului de validare a presiunilor potenţial semnificative punctiforme–
aglomerări umane cu atingerea obiectivelor de mediu (starea/potenţialul ecologic şi starea
chimică a corpurilor de apă), la nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa s-a identificat un
număr de 36 presiuni semnificative punctiforme urbane.
Surse de poluare industriale şi agricole
Sursele de poluare industriale şi agricole contribuie la poluarea resurselor de apă, prin
evacuarea de poluanţi specifici tipului de activitate desfăşurat. Astfel, se pot evacua: substanţe
organice, nutrienţi (industria alimentară, industria chimică, industria fertilizanţilor, celuloză şi
22
hârtie, fermele zootehnice etc.), metale grele (industria extractivă şi prelucrătoare, industria
chimică etc.), precum şi micropoluanţi organici periculoşi (industria chimică organică, industria
petrolieră etc.).
Sursele punctiforme de poluare industriale şi agricole trebuie să respecte cerinţele
Directivei 2010/75/CEE privind emisiile industriale (prevenirea si controlul integrat al poluarii)
(Directiva IED), Directivei 2006/11/EC care înlocuieşte Directiva 76/464/EEC privind poluarea
cauzată de substanţele periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii, Directivei privind
protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole - 91/676/EEC, Directivei
2012/18/CE privind accidentele majore (Directiva SEVESO III), precum şi cerinţele legislaţiei
naţionale (HG 352/2005 privind modificarea şi completarea HG nr. 188/2002 privind aprobarea
unor norme privind condiţiile de descărcare HG nr. 1038/2010 pentru modificarea și
completarea Hotararii Guvernului nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare
treptată a evacuărilor, emisiilor si pierderilor de substanțe prioritar periculoase).
La nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa, ţinând cont şi de inventarul privind
emisiile, evacuările şi pierderile de substanţe prioritare (prezentat în detaliu la cap. 3.5), din cele
75 surse punctiforme industriale şi agricole potenţial semnificative identificate, 37 au instalaţii
care intră sub incidenţa Directivei IED. De asemenea, există 38 unităţi industriale şi agricole,
altele decât unităţile care intră sub incidenţa Directivei IED.
În figura 3.8 se prezintă sursele punctiforme semnificative de poluare, industriale şi
agricole.
Fig 3.8.Surse semnificative de poluare – industriale, agricole şi ale activităţi
23
Nr
sursă Nume sursă semnificativă de poluare
INDUSTRIE
1 Adm. Parcului memorial ,,C.Stere" Bucov
2 S.C. A.G.F.D. Tandarei SRL
3 S.C. Agrisol Int. RO S.R.L. Boldesti – abator pasari
4 S.C. AMONIL SA Slobozia
5 S.C. Bunge Romania SRL Buzau
6 S.C. Carpatcement Holding SA - suc. Fieni
7 S.C. Electrocentrale Grup S.A.- suc Chiscani
8 S.C. Concordia S.A. Campina
9 S.C. Crama Ceptura S.R.L.
10 S.C. Dalkia Termo Prahova - canal GIB I
11 S.C. Diavist Product S.R.L. – fabrica prepparate carne Magureni
12 S.C. Ductil Steel SA Buzau
13 S.C. Electromecanica SA Ploiesti
14 S.C. Expur Slobozia
15 SC Gerom SA Buzau
16 S.C. "Hercules"S.A. Braila
17 SC Hidroconstructia SA – suc. Siriu, Buzau
18 S.C. Klevek Factori SA Fetesti
19 Ladrisi Group S.R.L. Ceptura
20 SC Leu Prod Com SRL Cernatesti
21 S.C Marex S.A
22 SC Mechel SA Targoviste
23 S.C. Michelin Romania SA Floresti
24 New Century Development S.E. Corlatesti
25 S.C. Nubiola - Romania SRL
26 OMV PETROM Moreni- ASSET VI Muntenia
27 Prahova Industrial Parc - Valenii de Munte
28 PETROM SA Bucureşti - PETROBRAZI
29 PETROM – Centralade cogenerare ciclu combinat de 860 MW Brazi
30 PETROTEL LUKOIL Ploiesti
31 SC Petroutilaj S.A. Poiana Campina - sediu
32 SC Petroutilaj S.A. Poiana Campina – sectia Tractoare
33 S.C. Vitalia servicii pentru mediu – depozit deseuri Boldesti Scaieni
34 S.C. Recunostinta Prodcom Impex SRL, Filipestii de Padure
35 SC Group Omega Fish SRL
36 Romaqua Group -suc Besteni
37 Rombeer Crangasu S.R.L.
38 SC Rompetrol Rafinare SA Constanta - Punct de lucru Rafinaria Vega , Ploiesti
39 SC Aromet SA Buzau
40 SC "Galco" S.A. Braila (FOST ABATOR SENDRENI)
41 SC Kromberger Grup SA Satuc, Buzau
24
Nr
sursă Nume sursă semnificativă de poluare
42 SC Replastica HDPE SRL Buzau - PL Verguleasa
43 S.E. Doicesti – evacuare ape menajere
44 SC ALDIS SRL Calarasi
45 SC Astalrom SA Calarasi
46 SC COMCEH SA Calarasi
47 SC Domeniile Viticole SRL Tohani
48 SC GOODIES'97 S.R.L. Ceptura
49 SC Meridia SRL Calarasi
50 S.C. NAIX GROUP SRL Ciresu
51 SC Reinvest SRL Busteni
52 SC RETON SRL Calarasi
53 SC Saint Gobain Isover România S.R.L. , Ploiesti
54 SC "VEGA 93" SRL
55 SNGN ROMGAZ Ploiesti –st compresoare Butimanu
56 SC. SOCERAM SA. – suc Doicesti
57 SC SOUFFLET MALT Romania SA, Buzau
58 SC. Ormalight Romania. S.R.L. Fieni
59 SC Rafinăria Steaua Româna SA Câmpina
60 S.C CET BrailaA SA
61 USAMV Bucuresti - filiala SCDVV Pietroasa, Buzau
62 SC Vinexport Colina Pietroasele SRL Targoviste – pl. Gura Saratii
63 SC WIENERBERGER SA , fabrica de caramizi Gura Ocnitei
AGRICULTURA
1 Romsuintest Peris – ferma Niculesti
2 SC ATLAS SRL Ferma porci Gherghita
3 Agrisol Cazanesti
4 S.C. Avis Lipia
5 Avicola Ferma Sahateni
6 Avicola Ferma Verguleasa
7 Complex porci Braila Ferma Baldovinesti
8 Complex porci Braila Ferma Tichilesti
9 S.C. Vegetal Trading SRL Gropeni
10 Penitenciarul de Minori si Tineri Tichilesti
ALTE ACTIVITĂȚI
1 Sanatoriul TBC Moroeni
2 CRNM Gura Ocnitei
3 Spitalul de Psihiatrie Cronici Gura Ocnitei
4 SC ALCA-Hotel Pestera
5 S.C. RAMIF PROD - Vila Coteanu
6 As.ociatia Mladita Niculesti
7 Sanatoriul TBC Floresti
8 Spital Azuga
25
Nr
sursă Nume sursă semnificativă de poluare
9 Spital psihiatrie Voila
10 Spital Nifon
11 Ergoterapia Ojasca
12 Spital Sapoca
13 A.N.R.S. Patarlagele
14 U.M.01654 Buzau
15 U.M. 01838 Bobocu
16 U.M.01838 Mierea
17 Spital Smeeni
18 HOTEL PIETROASA Poiana Pinului
19 S.C.Moara Dragaicilor SRL Maracineni
20 Peniteniarul Braila
21 ICDA Fundulea
22 ANTREPRENOR Ilfov
23 Castel Film
24 Complexul Sportiv Snagov
25 CORS Sydnei 2000 A, B
26 S.C.Privileg Catering SRL Pantelimon
27 Spital Balotesti
28 UM Balotesti
29 UM Ciolpani
În urmă aplicării procesului de validare a presiunilor potenţial semnificative punctiforme–
surse de poluare industriale şi agricole cu atingerea obiectivelor de mediu (starea/potenţialul
ecologic şi starea chimică a corpurilor de apă), la nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa s-
a identificat un număr de 17 presiuni semnificative punctiforme (8 surse de poluare agricole si 9
surse de poluare industrial).
3.4.2. Surse difuze de poluare semnificative, inclusiv modul de utilizare al terenului
Modul de utilizare al terenului
Potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, in spaţiul hidrografic Buzău-
Ialomiţa se observă o diferenţiere netă a utilizării terenurilor, în concordanţă cu relieful. Astfel,
suprafaţa agricolă ocupă cca. 65 % din suprafaţa totală a spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa,
urmată de suprafaţa acoperită de păduri cca. 27 % (inclusiv alte terenuri cu vegetaţie forestieră),
suprafaţa ocupată de ape cca. 2 %, construcţii – cca.6 %.
26
27%
2% 6%
65%
Suprafata agricola Paduri
Suprafata ocupata de apa Constructii
Figura 3.9. Utilizarea terenului in spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa
La stabilirea presiunilor potenţial semnificative difuze se au în vedere următoarele categorii
principale de surse de poluare difuze:
- aglomerările umane/localităţile care nu au sisteme de colectare a apelor uzate sau sisteme
corespunzătoare de colectare şi eliminare a nămolului din staţiile de epurare, precum şi
localităţile care au depozite de deşeuri menajere neconforme.
- agricultura: ferme agro-zootehnice care nu au sisteme corespunzătoare de stocare/utilizare a
dejecţiilor, localităţile identificate ca fiind zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse
agricole, unităţi care utilizează pesticide şi nu se conformează legislaţiei în vigoare, alte
unităţi/activităţi agricole care pot conduce la emisii difuze semnificative.
- industria: depozite de materii prime, produse finite, produse auxiliare, stocare de deşeuri
neconforme, unităţi ce produc poluări accidentale difuze, situri industriale abandonate.
În continuare, este prezentată o caracterizare a principalelor categorii de surse de poluare
difuze:
Surse de poluare urbane/aglomerări umane
În spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa, fenomenul de poluare difuză este accentuat datorită
faptului că la sfârşitul anului 2013, numai un procent de 68% din populaţia echivalentă (a
aglomerărilor mai mari de 2000 l.e.) era racordată la sistemele centralizate de canalizare.
Din cele 305 aglomerări (>2000 l.e.) identificate în anul 2013, un număr de 63 aglomerări
erau dotate cu sisteme de canalizare. La poluarea difuză contribuie un număr de 242 aglomerări
mai mari de 2000 l.e. care nu beneficiază de sisteme de colectare a apelor uzate, precum şi un
număr de 72 aglomerări mai mici de 2000 l.e. fără sisteme de colectare, considerate presiuni
potențial semnificative pentru corpurile de apă care nu ating obiectivele de mediu.
27
Managementul necorespunzător al deşeurilor menajere la nivelul localităţilor constituie o
sursă de poluare difuză locală. De asemenea, modul de colectare/eliminare al nămolului provenit
de la staţiile de epurare poate conduce la poluarea resurselor de apă. Dezvoltarea zonelor urbane
necesită o mai mare atenţie din punct de vedere al colectării deşeurilor menajere prin construirea
unor depozite de gunoi ecologice şi eliminarea depozitării necontrolate a deşeurilor, întâlnită
deseori pe malurile râurilor şi a lacurilor.
În urmă aplicării procesului de validare a presiunilor potenţial semnificative difuze –
aglomerări umane cu obiectivele de mediu (starea/potenţialul ecologic şi starea chimică a
corpurilor de apă), la nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa s-a identificat un număr de
222 presiuni semnificative difuze urbane.
Agricultura
Pe lângă presiunile punctiforme exercitate, activităţile agricole pot conduce la poluarea
difuză a resurselor de apă. Căile prin care poluanţii (în special, nutrienţii şi pesticidele, dar şi alţi
poluanţi) ajung în corpurile de apă sunt diverse (scurgere la suprafaţă, percolare etc).
Sursele de poluare difuză sunt reprezentate în special de:
stocarea şi utilizarea îngraşămintelor organice şi chimice;
creşterea animalelor domestice;
utilizarea pesticidelor pentru combaterea dăunătorilor.
Datele cu privire la cantităţile de îngrăşăminte şi numărul de animale domestice la nivel
naţional sau judeţean au fost preluate din Anuarul Statistic al României 2013 (cu date la nivelul
anului 2012).
La nivel naţional s-au utilizat în anul 2012 cantităţi medii specifice de îngrăşăminte
chimice (exprimate în substanţă activă) de cca. 19,84 kg N/ha teren agricol, respectiv 7,73 kg
P/ha teren agricol; comparativ cu anul 2006, cantităţile de îngrăşăminte naturale utilizate au
scăzut cu cca. 10,78%. Comparând cantităţile specifice de îngrăşăminte utilizate în România cu
cantităţile utilizate în statele membre ale UE, se observă că România se situează cu mult sub
media europeană.
La nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa erau utilizate cantităţi medii de cca. 2,39
kg N/ha de teren agricol, respectiv 0,1 kg kg P/ha de teren agricol. În anul 2012, la nivelul
spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa numărul de animale echivalente este estimat la 526.454
capete (reprezentând o densitate medie specifică de animale echivalente de 0,35 /ha suprafaţă
agricolă).
Emisiile de nutrienţi din surse difuze
Presiunile difuze datorate activităţilor agricole sunt greu de cuantificat. Presiunile agricole
difuze afectează atât calitatea apelor de suprafaţă, cât mai ales calitatea apelor subterane. Prin
aplicarea modelelor matematice se pot estima cantităţile de poluanţi emise de sursele difuze de
poluare.
Modelul MONERIS (MOdelling Nutrient Emissions in RIver Systems) este folosit
pentru estimarea emisiilor provenind de la sursele de poluare punctiforme şi difuze. Modelul a
fost elaborat şi aplicat în primul Plan de management pentru evaluarea emisiilor de nutrienţi
(azot şi fosfor) în mai multe bazine/districte hidrografice din Europa, printre care şi
bazinul/districtul Dunării. În ultimul timp, modelul MONERIS a fost dezvoltat pentru a fi aplicat
28
33,27%
51,15%
4,53% 4,67%
2,94%
3,44%
Depuneri atmosferice Scurgere de suprafata
Scurgere din retelele de drenaje Eroziunea solului
Scurgere subterana Scurgere din zone impermeabile orasenesti
atât la nivel naţional (al statelor din Districtul internaţional al Dunării), cât şi la nivel de sub-
bazine internaţionale (Tisa).
Având în vedere că în perioda ulterioară elaborării primului Plan de management au fost
realizate îmbunătăţiri şi actualizări ale modelului MONERIS şi în prezent se derulează activătăţi
de aplicare a acestuia la nivelul districtului internațional al Dunării, utilizând date actualizate
pentru perioada 2012-2013, rezultatele obținute vor fi incluse în planul de management pe
parcursul anului 2015.
În cazul surselor de poluare difuze, estimarea încărcărilor cu poluanţi a apelor este mai
dificilă decât în cazul surselor punctiforme având în vedere modul diferit de producere a
poluării. Pe lângă emisiile punctiforme, modelul MONERIS consideră următoarele moduri (căi)
de producere a poluării difuze:
- depuneri din atmosferă;
- scurgerea de suprafaţă;
- scurgerea din reţelele de drenaje;
- eroziunea solului;
- scurgerea subterană;
- scurgerea din zone impermeabile orăşeneşti.
În figurile 3.10 şi 3.11 se prezintă contribuţia modurilor de producere a poluării difuze cu
azot şi fosfor pentru anul 2008, având în vedere căile prezentate mai sus.
Figura 3.10. Moduri (căi) de producere a poluării difuze cu azot în
spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa
De asemenea, modelul MONERIS cuantifică contribuţia diverselor categorii de surse de
poluare la emisia totală de nutrienţi. Astfel pentru sursele difuze de poluare, aceste categorii de
surse sunt reprezentate de: agricultură, localităţi (aşezări umane), alte surse (ex. depunerea
oxizilor de azot din atmosferă), precum şi fondul natural. De subliniat este faptul că, modelul
MONERIS ia în considerare toate sursele de poluare şi nu numai pe acelea identificate ca fiind
semnificative.
29
24,19%
0,08%
1,10%
0,39%
19,09%
55,15%
Depuneri atmosferice Scurgere de suprafata
Scurgere din retelele de drenaje Eroziunea solului
Scurgere subterana Scurgere din zone impermeabile orasenesti
Figura 3.11. Moduri (căi) de producere a poluării difuze cu fosfor în
spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa
În Tabelul 3.8 se prezintă emisiile de azot şi fosfor din surse difuze de poluare, având în
vedere aportul fiecarei categorii de surse de poluare. Emisia difuză medie specifică pe suprafaţa
totală pentru azot este de cca. 3,20 kg N/ha, iar pentru fosfor este de 0,47 kg P/ha.
Tabel 3.8. Emisii de azot şi fosfor din surse difuze în spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa
Emisii de N din surse difuze
(%)
Emisii de P din surse difuze
(%)
Agricultura 40,28 16,52
Asezari umane 40,95 62,2
Alte surse 14,13 17,79
Fond natural 4,64 423,5
Total surse difuze 100 100
Se observă că cea mai mare cantitatea de azot emisă de sursele difuze provine din
activităţile agricole, rezultând o emisie specifică de 1,98 kg N/ha suprafaţă agricolă. Se
menţionează că aproximativ 62 % din emisia totală difuză de fosfor se datorează
localităţilor/aglomerărilor umane, agricultura contribuind cu cca 17 %, ceea ce reprezintă o emisie
medie specifică de 0,12 kg/ha suprafaţă agricolă.
În urmă aplicării procesului de validare a presiunilor potenţial semnificative difuze – activităţi
agricole cu atingerea obiectivelor de mediu (starea/potenţialul ecologic şi starea chimică a
corpurilor de apă), la nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa s-a identificat un număr de 47
presiuni semnificative difuze agricole.
30
3.4.3. Presiuni hidromorfologice semnificative
Informaţiile despre tipurile şi mărimea presiunilor hidromorfologice la care sunt supuse
corpurile de apă de suprafaţă din fiecare bazin hidrografic sunt necesare a fi cunoscute şi
monitorizate în scopul identificării şi desemnării corpurilor de apă puternic modificate, precum
şi pentru luarea măsurilor de renaturare sau atenuare a alterărilor hidromorfologice .
Categoriile de lucrări hidrotehnice care se regăsesc la nivelul bazinelor/spaţiilor
hidrografice sunt: baraje (acumulări), îndiguiri şi apărări de maluri, regularizări, derivaţii
executate pe corpurile de apă în diverse scopuri (protejarea populației împotriva inundațiilor,
asigurarea cerinţei de apă, regularizarea debitelor naturale, energetic, etc), cu efecte funcţionale
pentru comunităţile umane.
Criteriile utilizate pentru identificarea presiunilor hidromorfologice din Primul Plan de
management al spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa au fost utilizate şi în cel de-al doilea Plan
de management şi au luat în considerare categoriile de lucrări hidrotehnice, magnitudinea
presiunii şi efectele acestora asupra ecosistemelor. Pe baza acestor criterii s-au identificat
corpurile de apă care sunt posibil afectate de prezenţa acestor tipuri de lucrări hidrotehnice.
Pe baza Proiectului Regional UNDP-GEF al Dunării şi a ghidului „Elemente
metodologice privind actualizarea identificării presiunilor semnificative şi a evaluării impactului
acestora asupra stării apelor de suprafață” au fost identificate presiunile hidromorfologice
potenţial semnificative, pe baza criteriilor definite în tabelul 6.7 din primul Plan de
Management.
Pentru cel de-al doilea Plan de management, selectarea presiunilor hidromorfologice
potenţial semnificative s-a realizat pe baza criteriilor de mai sus şi a recomandărilor Ghidului
european de raportare a celui de-al 2-lea Plan de Management.
Tipurile de presiuni hidromorfologice potenţial semnificative identificate la nivelul
spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa sunt datorate următoarelor categorii de lucrări:
Lucrări de barare transversală situate pe corpul de apă – de tip baraje, praguri de
fund, lacuri de acumulare - cu efecte asupra regimului hidrologic, stabilității albiei,
transportului sedimentelor și a migrării biotei, care întrerup conectivitatea longitudinală
a corpului de apă
Lucrări în lungul râului - de tip diguri, amenajări agricole și piscicole, lucrări de
regularizare și consolidare maluri, tăieri de meandre - cu efecte asupra vegetației din
lunca inundabilă și a zonelor de reproducere și asupra profilului longitudinal al râului,
structurii substratului și biotei, care conduc la pierderea conectivității laterale
Prelevări și restituții/derivații - prize de apă, restituții folosințe (evacuări), derivații cu
efecte asupra curgerii minime, stabilității albiei și biotei.
La nivelul anului 2013, în spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa au fost identificate
următoarele presiuni hidromorfologice potențial semnificative:
Lacuri de acumulare
Au fost identificate un număr de 13 lacuri de acumulare a căror suprafaţă este mai mare
de 0,5 km2. Acumulările au fost construite cu scopuri multiple: apărare împotriva inundaţiilor,
alimentare cu apă potabilă şi industrială, energetic, irigaţii, piscicultură. Cele mai importante
acumulări sunt Bolboci, Pucioasa, Maneciu, Paltinu, Siriu.
31
Regularizări şi îndiguiri
La nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa, regularizările au o lungime totală de
950,70 km, iar îndiguirile au o lungime totală de 1.278,75 km. Dintre acestea, un numar de 16
lucrari de regularizare (191 Km) si 17 lucrari de indiguire (403,5 Km) sunt potential
semnificative pentru corpurile de apa dar nu conduc la deteriorarea starii ecologice a corpurilor
de apa. Cele mai importante lucrări de regularizare şi îndiguiri sunt localizate pe râurile:
Ialomiţa, Buzău, Călmăţui, fluviul Dunărea-sector aferent ABA Buzău-Ialomiţa, etc.
Derivaţii
Acestea sunt în număr de 5 şi au o lungime totală de 45,3 km şi au drept scop
suplimentarea debitului afluent pentru anumite acumulări, precum şi asigurarea cerinţei de apă
pentru industrie, agricultura (irigatii), precum si descarcarea undelor de viitura prin tranzitare de
debite dintr-un bazin hidrografic in altul. Aceste derivatii nu produc modificări semnificative ale
debitelor cursurilor de apă pe care funcţionează. Derivaţiile cele mai importante sunt: Derivatie
Ialomita-Mostistea-Dridu-Hagiesti, derivatie Bilciuresti Ghimpati, etc.
Prelevări/restituţii de apă
Aplicând criteriile de stabilire a presiunilor semnificative, în spatiul hidrografic Buzău-
Ialomiţa nu s-au identificat prelevări care pot fi considerate prelevări potential semnificative de
apă.
Prelevările de apă și restituțiile (evacuările) din spațiul hidrografic Buzău-Ialomiţa nu
produc alterări hidromorfologice semnificative care să se materializează prin modificarea
caracteristicilor cursului de apă pe care sunt poziționate atât prizele de apă, cât și evacuările de
apă ale căror debite prelevate respectiv restituite, sunt semnificative din punct de vedere
cantitativ.
În anul 2013, la nivelul spațiului hidrografic Buzău-Ialomiţa s-au identificat 69 presiuni
hidromorfologice potențial semnificative prezentate în figura 3.12 (lucrări existente).
În urma aplicării procesului de validare a presiunilor potențial semnificative – alterări
hidromorfologice cu atingerea obiectivelor de mediu de către corpurile de apă de suprafață, la
nivelul spațiului hidrografic Buzău-Ialomiţa s-au identificat 31 presiuni hidromorfologice
semnificative.
32
Figura 3.12 Lucrări hidrotehnice potențial semnificative din spaţiul hidrografic Buzău-
Ialomiţa
3.4.4. Proiecte viitoare de infrastructură
Având în vedere obligaţiile României ca stat membru de a implementa cerinţele Directivei
Cadru a Apei 2000/60/EC, precum și faptul că la nivel european a fost aprobată Directiva
privind Managementul Riscului la Inundaţii 2007/60/EC, măsurile de protejare a populației
împotriva inundațiilor reprezintă o prioritate, iar lucrările aferente acestor tipuri de măsuri pot
constitui obiectivele viitoarelor proiecte potenţiale de infrastructură.
Pe lângă presiunile hidromorfologice existente cu potenţial efect asupra stării corpurilor
de apă, există o serie de proiecte aflate în diferite stadii de planificare şi implementare, care pot
contribui la alterarea fizică a corpurilor de apă.
Viitoarele proiecte potenţiale de infrastructură au ca principale scopuri asigurarea
necesarului de apă, protejarea populației împotriva inundaţiilor, a valorilor soio-economice și
culturale, producerea de energie regenerabilă, asigurarea condițiilor de navigație etc. Aceste
proiecte pot face obiectul unor evaluări de impact de mediu (EIA) şi/sau a unor evaluări
strategice de mediu (SEA) în timpul fazei de planificare a acestora, ţinând cont de presiunea
potențial semnificativă şi posibilul impactul asupra mediului acvatic.
Strategia Națională de Management al Riscului la Inundații pe termen mediu și lung a fost
aprobată prin HG nr. 846/2010, parcurgând procedura SEA, şi are ca obiectiv principal
prevenirea şi reducerea consecinţelor inundaţiilor asupra vieţii şi sănătăţii oamenilor,
activităţilor socio-economice şi a mediului. Strategia vizează o gestionare integrată a apei
33
şi a resurselor adiacente: amenajarea teritoriului şi dezvoltarea urbană, protecţia naturii,
dezvoltarea agricolă şi silvică, protecţia infrastructurii de transport, a construcţiilor şi a zonelor
turistice, protecţia individuală etc.
Obiectivele Strategiei Naționale de management al riscului la inundații sunt:
-obiective sociale – cuprind prevenirea și minimizarea riscului la inundații a populației și a
comunităților umane, prevenirea și minimizarea riscului la inundații al bunurilor
publice/comunitare (spitale, policlinici, scoli, etc.) și a zonelor recreaționale, minimizarea
deteriorării stării de sănătate a populației ca urmare a impactului fenomenului de inundații și a
poluării asociate acestuia.
-obiective economice - cuprind prevenirea și minimizarea pierderilor economice prin
reducerea riscului la inundaţii pentru zonele populate, obiectivele economice şi bunuri prin
asigurarea protecţiei localităţilor pentru viituri cu probabilităţi de depăşire de 1% pentru zona
urbană şi 10%, pentru zonele agricole, difererențiate pe diverse scenarii de timp.
-obiective de mediu ale strategiei: satisfacerea cerințelor Directivei Cadru privind Apa a
Uniunii Europene, evitarea alterării și a influenței antropice în geomorfologia bazinelor
hidrografice, prevenirea poluării cursurilor de apă și a apelor subterane ca urmare a inundațiilor
și a efectelor asociate lor asupra calității ecologice a cursurilor de apă; protecția și îmbunătățirea
calității terenurilor, iar acolo unde este posibil încurajarea schimbărilor în practica agricolă
pentru a preveni sau minimiza scurgerea și inundațiile asociate ei ca urmare a unor lucrări
agricole intensive; protecția și conservarea bunurilor istorice, a monumentelor, a ariilor protejate
și a ecosistemelor; protecția și îmbunătățirea specificului mediului înconjurator și a aspectului
său estetic; minimizarea sau prevenirea impactului schimbărilor climatice asupra producerii
fenomenului de inundații.
Pe baza Strategiei Naționale de Management al Riscului la Inundații s-au elaborat
Planurile pentru Prevenirea, Protecția și Diminuarea Efectelor Inundațiilor (PPPDEI), conform
cerințelor Directivei 2007/60/CE (Directiva Inundații), în scopul reducerii riscului de producere
a dezastrelor naturale (inundaţii) cu efect asupra populației, prin implementarea măsurilor
preventive în cele mai vulnerabile zone, pe termen mediu (2020). PPPDEI se vor finaliza în
perioada 2014-2015 şi vor constitui baza schemelor necesare asigurării asigurării protecţiei
populației împotriva inundațiilor, a bunurilor, proprietăţilor şi valorilor culturale pe fiecare
bazin/spaţiu hidrografic. Pe baza acestora se vor dezvolta Planurile de Amenajare ale bazinelor
hidrografice şi Planurile de Management al Riscului la Inundaţii.
PPPDEI presupune o serie de scenarii pe baza cărora vor fi prioritizate măsurile care
trebuie implementate în bazinele hidrografice, pe termen scurt pentru prevenirea inundaţiilor,
luând în considerare respectarea condiţiilor de mediu, existenţa unor lucrări inginereşti,
managementul integrat al zonei şi toate reglementările interne şi internaţionale din punct de
vedere al apărării împotriva inundaţiilor. Scenariile presupun luarea în considerare în special a
măsurilor non-structurale, respectiv creşterea capacităţii de intervenţie, mărirea preciziei
prognozelor meteorologice şi hidrologice, etc. Prioritizarea măsurilor se va realiza pe baza
importanţei lucrărilor propuse şi a zonelor cu grad mare de risc la inundaţii, urmând a se
identifica măsurile structurale şi nestructurale de maximă urgenţă necesare dezvoltarii
managamentului viiturilor în conformitate cu cerințele Uniunii Europene in domeniu. Decizia
finală privind prioritizarea acestor măsuri se va lua în funcţie de concluziile parcurgerii
procedurii SEA.
Lucrările specifice, cu rol de diminuare a pagubelor produse de viituri au fost analizate pe
baza calculelor hidraulice şi a hărţilor de hazard la inundaţii, identificându-se acele amenajări
hidrotehnice necesare pentru protecția populației împotriva inundaţiilor, a valorilor soio-
economice și culturale, care sunt conforme cu prevederile Strategiei Naţionale de Management a
Riscului la Inundaţii pe termen mediu şi lung adoptată în baza Directivei 2007/60/CE privind
34
evaluarea şi gestionarea riscurilor la inundaţii. Elaborarea scenariilor de amenajare a ţinut cont
de principiile prevăzute în Strategia Naţională de Management al Riscului la Inundaţii pe termen
mediu şi lung.
Ţintele strategice, stabilite la nivel naţional în strategii, de care s-a ţinut cont şi la alegerea
scenariilor de amenajare au fost :
-reducerea numărului de persoane expuse riscului potenţial de inundaţii la viituri cu debite
având probabilitatea de depăşire de 1%, cu 62% faţă de 2006, până in anul 2035;
-reducerea vulnerabilităţii sociale a comunităţilor expuse la inundaţii - 50% în termen de
10 ani şi până la 75% pe termen lung, în 30 de ani. Această ţintă va fi atinsă prin amenajarea
integrată a bazinului hidrografic;
-reducerea graduală a suprafeţelor potenţial inundabile la viituri cu debite având
probabilitatea de depăşire de 1% cu 61% faţă de 2006, însoţită obligatoriu de măsuri
compensatorii pentru reţinerea volumelor corespunzătoare de apă;
-reducerea graduală a pagubelor produse de inundaţii infrastructurilor de traversare a
cursurilor de apă faţă de anul 2006 cu circa 80% , până în anul 2035;
-reabilitarea în zone cu vulnerabilitate ridicată/relocare anuală a cel puţin 400 km de diguri
de protecţie împotriva inundaţiilor;
-creşterea capacitaţii de transport a albiilor minore ale principalelor cursuri de apă cu cel
puţin 30% până în anul 2035, prin măsuri de readucerea râului la starea iniţială.
Astfel, măsurile nonstructurale prevăzute de PPPDEI sunt următoarele:
-promovarea unor practici adecvate de utilizare a terenurilor şi a terenurilor agricole şi
silvice: modificarea acoperirii terenului prin împădurire conduce la micşorarea coeficientului de
scurgere, respectiv la creşterea timpului de întârziere – rezultând astfel un potenţial mai mic de
producere a viiturilor cu caracter torenţial.
-actualizarea documentaţiilor de urbanism (PUG şi PUZ) ţinând seama de poziţia
suprafeţei libere a apei în cazul propagării pe cursurile de apă care traversează localitatea a unor
debite cu valori corespunzătoare probabilităţilor de depăşire de 10%, 1% sau după caz 0.5% sau
0.2% şi interzicerea amplasării locuinţelor şi a obiectivelor sociale, culturale şi/sau economice în
zonele potenţial inundabile
-actualizarea planurilor de apărare judeţene, bazinale şi în special a celor de la obiectivele
situate în zonele inundabile, atât din cursurile de apă cât şi datorită celorlalte cauze (scurgeri de
pe versanţi, torenţi, cursuri de apă locale necadastrate, ridicarea pânzei freatice datorită
nefuncţionării sistemelor de desecare etc.)
Măsurile structurale stabilite în capitolele Scenarii de amenajare, respectiv Plan de măsuri,
au fost prioritizate astfel:
- măsuri preventive pe termen lung referitoare la sistemul de supraveghere, elemente
de control al modului de formare a scurgerii la nivelul districtului de bazin
hidrografic pentru reducerea agresivităţii efectelor în aval din categoria celor
structurale şi nestructurale care se propun a se realiza până în anul 2035;
- măsuri preventive pe termen mediu referitoare la sistemul de supraveghere,
elemente de control al modului de formare a scurgerii la nivelul districtului de
bazin hidrografic pentru reducerea agresivităţii efectelor în aval din categoria celor
structurale şi nestructurale care se propun a se realiza până în anul 2025;
- măsuri de intervenţie pe termen scurt referitoare la punerea în siguranţă a
structurilor de apărare existente cu rol important pentru reducerea gradului
35
de pericol natural în zona localităţilor sau de importanţă economică deosebită,
întărirea capacităţilor de apărare la nivel local în zonele de importanţă deosebită.
Toate aceste aspecte vor fi integrate în cadrul primului Plan de Management al Riscului la
Inundații.
În cadrul acţiunilor de dezvoltare a Planului de Amenajare al bazinelor/spațiilor
hidrografice s-a desfăşurat procesul de identificare şi prioritizare a proiectelor necesare pentru
atingerea obiectivelor propuse de către strategiile naţionale din domeniu. Aceste acţiuni s-au
materializat prin elaborarea unor liste cu proiecte împărţite pe trei orizonturi: termen scurt - până
în anul 2015, termen mediu – perioada 2015-2020 şi termen lung - după anul 2020. Mai multe
informaţii referitoare la aceste viitoare proiecte potențiale de infrastructură se regăsesc în Planul
de Amenajare al spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa, care a parcurs procedura SEA și care se
află în curs de aprobare prin HG.
Analizând la nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa tipul de proiecte/lucrări
potențiale, acestea au ca scop, în principal:
Amenajarea cursurilor de apă pentru protejarea populației împotriva inundațiilor;
Regularizarea şi apărarea malurilor;
Amenajarea şi menţinerea stabilităţii şi capacităţii de transport a albiilor;
Reconstrucţia ecologică a râurilor;
Înlăturarea urmărilor produse de calamităţile naturale (secete, inundaţii, alunecări de
teren, etc)
Amenajari necesare prevenirii procesului de colmatare al lacurilor de acumulare.
Cresterea gradului de siguranta a barajelor
Aceste viitoare proiecte de infrastructură au ca orizont de implementare perioada 2016-
2020. Trebuie însă menţionat faptul că multe din acestea sunt potenţial realizabile, depinzând în
mare măsură de disponibilitatea de finanţare, precum şi de alte aspecte cum ar fi, de exemplu
fezabilitatea tehnică, disponibilitatea terenurilor pe care se execută lucrările, etc.
3.4.5. Alte tipuri de presiuni antropice
În spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa, pe lângă presiunile potențial semnificative
prezentate anterior, au fost identificate şi alte tipuri de activităţi/presiuni care pot afecta starea
corpurilor de apă, respectiv: poluări accidentale, activităţile de pisciultură, extragerea balastului
şi nisipului din albiile minore ale cursurilor de apă, exploatările forestiere, presiuni
neidentificate, etc.
Surse cu potenţial de producere a poluărilor accidentale
Calitatea resurselor de apă este influenţată într-o anumită măsură şi de poluările
accidentale, care reprezintă alterări bruşte de natură fizică, chimică, biologică sau bacteriologică
a apei, peste limitele admise. În funcţie de tipul poluărilor accidentale, acestea pot avea
magnitudini şi efecte diferite (locale, bazinale, transfrontaliere) asupra resurselor de apă.
La nivelul spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa s-a identificat un număr de 68 utilizatori de
apă ce pot produce poluări accidentale şi care şi-au elaborat Planuri proprii de prevenire şi
combatere a poluărilor accidentale. În anul 2013, s-au înregistrat 7 poluări accidentale ale
cursurilor de apă de suprafaţă cu substanţe chimice organice şi anorganice, amestec de
36
gaze, materii în suspensie din aluviuni. Fenomenele au avut impact local, iar datorită duratei
reduse, a naturii poluantului, a lungimii tronsonului afectat şi a inerţiei comunităţilor din
structura biocenozelor acvatice, efectele fenomenelor în discuţie s-au redus doar la modificarea
pe plan local a valorilor indicatorilor fizico-chimici, fără ca pe termen lung acestea să inducă o
modificare semnificativă a biodiversităţii acvatice.
Activităţi de piscicultură/acvacultură
O caracteristică importantă a spaţiulului hidrografic Buzău-Ialomiţa o reprezintă
existenţa iazurilor piscicole, precum şi realizarea de acumulări care au folosinţă piscicolă.
La nivelul anului 2013, în spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa au fost inventariate 216
iazuri piscicole şi amenajări cu folosinţă piscicolă, cu o suprafaţă totală de 20817 ha. Pentru un
număr de 19 corpuri de apa lacuri si 14 corpuri de apa râuri, presiunea reprezentata de
practicarea activităţilor de acvacultură este semnificativă.
Practicarea activităţilor de piscicultură/acvacultură pot constitui presiuni asupra corpului
de apă atunci când:
- producţia de peşte este crescută fără asigurarea unor măsuri de purificare specifice ale
apei, când pot apărea dejecţii sau scurgeri de substanţe organice şi nutrienţi conţinuţi în
hrana administrată peştilor;
- nu este asigurată o structură adecvată pe specii în bazinele acvatice naturale/antropice.
Modernizarea tehnologiilor de creştere poate sprijini practicile sănătoase, ecologice şi
reduce impactul negativ asupra mediului. Măsuri pentru dezvoltarea sectorului de
piscicultură/acvacultură şi reducerea efectelor asupra resurselor de apă sunt menţionate detaliat
la cap. 9.1.
Conform Ordinului nr. 8/126/2010 al Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi al
Ministrului Mediului şi Pădurilor privind prohibiţia pescuitului în anul 2010, sunt stabilite atât
zone şi perioade de prohibiţie, cât şi zone de protecţie pentru resursele acvatice vii. Fluviul
Dunărea, râul Prut, lacurile Erenciuc şi Belciug, lacul Gâsca din Complexul Somova-Parcheş,
zona Săcălin-Zătoane şi zona Rezervaţiei Marine Vama Veche - 2 Mai fac obiectul unor
restricţii pentru protecţia faunei, astfel încât în aceste zone activitatea de pescuit comercial nu
reprezintă o presiune semnificativă. Este considerat ca fiind o presiune asupra corpurilor de apă
pescuitul comercial, atunci când acesta afectează fauna acvatică, avifauna şi alte elemente ale
lanţului trofic. Principalele presiuni identificate sunt perturbarea habitatului, braconajul,
capturile ne-intenţionate.
Alte presiuni relevante
Extragerea balastului şi nisipului din albiile minore ale cursurilor de apă
O altă categorie de presiuni hidro-morfologice care ar putea avea efecte asupra râurilor o
constituie balastierele. Efectele lor se materializează, în general, prin modificarea formei
profilului longitudinal, în variabilitatea depozitelor din albia râului şi în procesele de degradare,
mai ales de eroziune.
Extragerea balastului şi nisipului din albiile minore ale cursurilor de apă este necesară
ţinând seama de efectele pozitive legate de realizarea secţiunilor optime de scurgere,
regularizarea şi igienizarea râului în zona de exploatare şi păstrarea talvegului natural al râului.
Având în vedere importanţa acestei activităţi, desfăşurată de regulă în albiile minore ale
cursurilor de apă, precum şi implicaţiile unei exploatări neraţionale asupra râurilor, şi această
37
presiune trebuie supusă inventarierii şi monitorizării.
Activităţile de extracţie a balastierelor trebuie să se conformeze autorizaţiilor şi avizelor
emise, respectând cantităţile, termenele de exploatare, perioada de refacere a materialului
aluvionar din albie.
În cazul extragerii balastului şi nisipului din albiile minore ale cursurilor de apă, această
presiune poate fi considerată importantă mai ales în cazul în care apar efecte negative, de natură:
- hidraulică, constând în modificarea regimului natural al curgerii apei şi implicit al
transportului de aluviuni;
- morfologică, constând din declanşarea şi/sau amplificarea unor procese de eroziune şi/sau
depunerea aluvionară în sectorul de influenţă al balastierei;
- hidrogeologică, constând din modificarea regimului natural al nivelurilor apelor subterane
din zona adiacentă;
- poluantă, constând din alterarea calităţii apelor de suprafaţă ca urmare a deversărilor
tehnologice poluante de la utilajele din cadrul balastierelor;
- afectarea lucrărilor de amenajare, de protecţie sau de traversare a albiei, cu influenţă asupra
siguranţei şi eficienţei funcţionării acestora sau afectarea altor infrastructuri inginereşti
destinate captării apei;
- afectarea peisajelor.
De asemenea, această presiune poate avea un impact semnificativ mai ales în cazurile în
care condiţiile specifice impuse prin autorizaţia de gospodarire a apelor nu sunt respectate.
Astfel este necesar să se respecte perimetrele de exploatare şi volumele de balast extrase să nu
depăşească volumele depuse prin aport la viituri, etc.
Exploatările forestiere
Tot, în aceeaşi categorie de alte presiuni se pot înscrie şi exploatările forestiere, în cazul în
care acestea se fac haotic, nerespectând prevederile legale, efectul lor materializându-se asupra
stabilităţii terenului (prin apariţia eroziunii, formarea de torenţi, alunecări de maluri,
amplificarea viiturilor, scăderea ratei de realimentare a straturilor acvifere etc).
Astfel, conservarea şi dezvoltarea patrimoniului silvic constituie o problemă de interes
naţional, mai ales astăzi, când schimbările climatice, ne conduc spre o stare naturală extrem de
precară. România, de-a lungul timpului, şi-a redus considerabil suprafaţa împădurită, ajungând
în prezent la circa 6,52 milioane de hectare. Mica creștere înregistrata față de Primul Plan de
Management se datorează în principal unor reamenajări de păşuni împădurite şi introducerii în
fondul forestier a unor terenuri degradate şi a altora neîmpădurite.
38
Figura 3.13. Ponderea presiunilor potenţial semnificative identificate în anul 2013
Concluzionând, în spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa au fost identificate un număr total de
426 presiuni potenţial semnificative, tipul acestora fiind prezentat în figura 3.13. Se constată că
ponderea cea mai mare a presiunilor este reprezentată de presiunile difuze - aglomerări umane
fără sisteme de colectare, agricultură, de presiunile punctiforme - ape uzate evacuate de la
sistemele de colectare şi epurare a aglomerărilor precum si alte presiuni, care în cazul spaţiului
hidrografic Buzău-Ialomiţa, sunt reprezentate de încarcarea minerală naturală.
3.5. Inventarul privind emisiile, descărcările și pierderile de substanțe prioritare la nivelul
spațiului hidrografic Buzău-Ialomița
În conformitate cu prevederile Directivei 2008/105/CE privind standardele de calitate a
mediului în domeniul apei (articolul 5) modificată de Directiva 2013/39/CE în ceea ce priveste
substantele prioritare din domeniul politicii apei, Statele Membre si, ca urmare si România, au
obligatia de a realiza inventarul emisiilor, evacuărilor si pierderilor de substante prioritare.
Un astfel de inventar este deosebit de util în implemementarea diverselor cerinte ale
Directivei Cadru Apă si implicit a celor din Directiva Cadru Strategia pentru Mediul Marin
2008/56/CE, pe baza acestuia putându-se identifica si stabili mai exact măsurile care vizează
emisiile, evacuările si pierderile de substante prioritare (de ex. prin identificarea surselor
principale de poluare, estimarea contributiei acestora la poluarea totală precum si prin
identificarea căilor de acces ale poluantilor în mediul acvatic), cât si pentru a urmări eficienta
implementării acestor măsuri. Pe de altă parte, pe baza inventarului se poate evalua anvergura
contributiei surselor fondului natural geologic si a proceselor de transport pe distante lungi.
Un alt rol important al inventarului este acela că permite identificarea lipsurilor informationale
si ca urmare a necesităilor de dezvoltare de noi strategii si programe de actiune care să
conducă la completarea necesarului de date si informatii.
39
Elementele metodologice necesare realizării inventarului national au avut la bază ghidul
elaborat la nivel european în cadrul Strategiei Comune pentru implementarea Directivei Cadru
Apa 2000/60/EC, în spetă Ghidul nr. 28 „Ghid Tehnic pentru pregătirea inventarului emisiilor,
evacuărilor si pierderilor de substante prioritare si a celor prioritar periculoase” (2012) -
https://circabc.europa.eu/sd/a/6a3fb5a0-4dec-4fde-a69d-
5ac93dfbbadd/Guidance%20document%20n28.pdf. Abordarea folosită pentru elaborarea
inventarului spatiului hidrografic Buzau - Ialomita s-a bazat pe calculul încărcării.
Un prim inventar al emisiilor, evacuărilor si pierderilor de substante prioritare s-a realizat
la nivelul spatiului hidrografic Buzau – Ialomita în anul 2013 cu date de monitorizare din
perioada 2010 – 2011 pentru metale si respectiv 2009 – 2011 pentru micropoluanti organici.
Inventarul s-a elaborat pentru cele 33 grupe de substante prioritare si cei 8 alti poluanti, acolo
unde au existat date de monitorizare pe perioada analizată.
Inventarul a fost reactualizat în anul 2014 introducându-se aditional în analiză datele de
monitorizare din perioada 2012 – 2013.
Etapele avute în vedere pentru stabilirea inventarului au constat în:
Etapa 1 – Evaluarea relevantei substantelor prioritare la nivelul sub-bazinelor
hidrografice: Buzau, Ialomita, Calmatui, Mostistea, Dunarea;
O substantă poate fi considerată relevantă dacă cel putin unul dintre următoarele criterii
a fost îndeplinit:
starea chimică proastă, dictată de substanta în cauză, a fost atinsă pentru cel putin un
corp de apă; evaluarea stării chimice pe baza datelor de monitorizare din anul 2012 si
2013 s-a realizat atât pe baza standardelor de calitate a mediului din Directiva
2008/105/CE cât si pe baza celor din Directiva 2013/39/CE.
nivelul de contaminare cu substanta în cauză a fost mai mare decât jumătate din
standardul de calitate a mediului pentru cel putin un corp de apă;
rezultatele monitorizării au arătat o tendintă crescătoare a concentratiei medii anuale
pentru substante prioritar periculoase (antracen, difenileter polibromurat, cadmiu si
compusii acestuia, cloralcani C10-13, di(2-etilhexil)ftalat, fluoranten,
hexaclorbenzen, hexaclorbutadienă, hexaclorciclohexan, plumb si compusii acestuia,
mercur si compusii acestuia, pentaclorbenzen, hidrocarburi aromatice policiclice
(benz(a)piren, benz(b)fluoranten, benz(k)fluoranten, benz(g,h,i)perilen si
indeno(1,2,3-cd)piren)) în apă;
În urma aplicării testului de relevantă si analizei tuturor datelor disponibile pentru toate
categoriile de ape de suprafata a rezultat faptul că la nivelul spatiului hidrografic Buzau –
Ialomita nu există substante relevante.
În cazul fluviul Dunărea, au fost monitorizate 35 de substanţe prioritare.
Informatii detaliate cu privire la criteriile si abordarea privind stabilirea relevantei
subtantelor prioritare se găsesc în anexa 1.
Practic stabilirea relevantei s-a bazat cu precădere pe primele 2 criterii mentionate mai sus,
dar decizia finală a fost luată numai în situatia existentei surselor de poluare punctiforme si
difuze. Au existat multe situatii în care metoda de analiză nu a fost adecvată (tabelul 3.9) si fără
existenta unor surse clare de poluare nu s-a putut lua decizia privind relevanta substanţelor
prioritare pentru apele de suprafata.
Tabel nr.3.9.Metode inadecvate de analiză pentru substantele prioritare
Spaţiu hidrografic Nume substantă prioritară
2012, 2013
Buzău - Ialomiţa Benzen
Cadmiu
40
Aceeasi abordare s-a folosit si pentru restul criteriilor în situatia în care datele necesare
luării unor astfel de decizii au fost uneori insuficiente, alteori au lipsit (de ex. imposibilitatea
stabilirii în cele mai multe cazuri a tendintei concentratiilor în apă si sedimente). Acolo unde
datele de monitorizare au evidentiat prezenta substantelor în apă/sediment iar metoda de analiză
a fost adecvată si/sau tendinta în apă/sediment a fost crescătoare iar sursa de poluare nu exista,
substanta s-a considerat ca fiind nerelevanta.
Etapa 2 – Analiza detaliată a substantelor relevante
Pentru spatiul hidrografic Buzau – Ialomita, etapa 2 nu a fost parcursa intrucat nicio
substanta prioritara nu a fost desemnata ca fiind relevanta.
O serie de dificultăti/probleme au fost întâmpinate în elaborarea inventarului la nivelul
spatiului hidrografic Buzau - Ialomita. Acestea s-au datorat următoarelor cauze:
numărului redus de date privind emisiile anuale din surse punctiforme/difuze în
conformitate cu raportarea potrivit Regulamentului nr. 166/2006 privind stabilirea unui
Registru European al Poluanţilor Emisi şi Transferati (E-PRTR);
numărului redus/lipsei de date de monitorizare a substantelor prioritare în
apă/sedimente;
imposibilitatea stabilirii tendintei concentratiilor de substante prioritare in
apă/sedimente;
lipsei/numărului limitat de informatii privind sursele de poluare punctiforme/difuze;
lipsei unei metodologii corespunzătoare de stabilire a fondului natural;
metodelor inadecvate de analiză pentru 23 de substante.
Clorfenvinfos
Clorpirifos
Pesticide ciclodiene
Papa, para’ DDT
1,2 dicloretan
Endosulfan
Fluoranten
Hexaclorbutadiena (fara limita)
Hexaclorbenzen(fara limita)
Hexaclorciclohexan
Plumb
Mercur (fara limita)
Octilfenoli
Pentaclorbenzen
Benz (a) piren
Benz (b) fluoranten (fara limita)
Benz (k) fluoranten (fara limita)
Benz (g, h, i) perilen (fara limita)
Indeno (1, 1, 3 – cd) piren
Triclormetan
Trifuralin
41
3.6. Evaluarea impactului antropic şi riscul neatingerii obiectivelor de mediu
Necesitatea de a analiza presiunile antropice şi impactul acestora este prezentată în
articolul 5 al Directivei Cadru, articol care precizează: Fiecare Stat Membru trebuie să asigure
trecerea în revistă a impactului activităţilor umane asupra stării apelor de suprafaţă şi
subterane pentru fiecare district al bazinului hidrografic sau pentru o porţiune a unui district al
unui bazin hidrografic internaţional care se află pe teritoriul său.
Procesul de evaluare al presiunilor antropice şi al impactului acestora la nivelul
corpurilor de apă conduce la identificarea acelor corpuri de apă care riscă să nu atingă
obiectivele de mediu, cuprinzând următoarelor etape:
Identificarea activităţilor şi a presiunilor;
Identificarea presiunilor potenţial semnificative/semnificative;
Evaluarea impactului;
Evaluarea riscului neîndeplinirii obiectivelor de mediu
Ca şi în abordarea din primul plan de management, pentru analiza presiunilor şi a
impactului s-a folosit conceptul DPSIR (Driver – Pressure – State – Impact – Response -
Activitate antropică – Presiune - Stare-Impact - Răspuns). Astfel, s-au utilizat informaţii/date
despre activităţile antropice şi schimbările la nivelul stării corpului de apă, cât şi răspunsul
(măsurile ce vor fi luate pentru a îmbunătăţi starea corpului de apă).
Evaluarea impactului diferitelor tipuri de presiuni semnificative s-a realizat pornind de
la evaluarea stării corpurilor de apă, pentru care s-au utilizat, în principal, datele de monitoring
din anul 2013. Dacă la nivelul unui corp de apă nu s-au stabilit secțiuni de monitorizare, s-au
considerat datele de monitoring obținute într-o altă secțiune situată pe un alt corp de apă care
prezintă aceeași tipologie și aceleași categorii de presiuni antropice (prin gruparea corpurilor de
apă în scopul realizării evaluării), iar pentru corpurile de apă pentru care nu este posibilă nici
gruparea acestora, evaluarea stării se realizeză pe baza analizei de risc.
Tipurile de impact produse de presiunile semnificative au fost analizate ţinând cont şi de
recomandările Ghidului EU de raportare a celui de-al 2-lea Plan de Management. Astfel,
impacturile se pot asocia poluării cu nutrienţi, substanţe organice şi substanţe prioritare/prioritar
periculoase, alterărilor habitatelor datorată modificărilor hidrologice şi alterarea habitatelor
datorată modificărilor morfologice, precum şi altor tipuri de poluări specifice apelor de
suprafaţă.
Ca şi în primul Plan de Management, se prezintă în continuare tipurile de impact
identificate în cadrul elaborării versiunii preliminare a celui de-al doilea Plan de Management la
nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa.
Poluarea cu substanţe organice se datorează emisiilor/evacuărilor de ape uzate
provenite de la sursele punctiforme şi difuze, în special aglomerările umane, sursele industriale
şi agricole. Lipsa sau insuficienţa epurării apelor uzate conduce la poluarea apelor de suprafaţă
cu substanţe organice, care odată ajunse în apele de suprafaţă încep să se degradeze şi să
consume oxigen. Poluarea cu substanţe organice produce un impact semnificativ asupra
ecosistemelor acvatice prin schimbarea compoziţiei speciilor, scăderea biodiversităţii speciilor,
precum şi prin reducerea populaţiei piscicole sau chiar mortalitate piscicolă în contextul
reducerii drastice a concentraţiei de oxigen.
O altă problemă importantă de gospodarire a apelor este poluarea cu nutrienţi (azot şi
fosfor). Ca şi în cazul substanţelor organice, emisiile de nutrienţi se datorează atât surselor
punctiforme (ape uzate urbane, industriale şi agricole neepurate sau insuficient epurate), cât şi
surselor difuze (în special, cele agricole: creşterea animalelor, utilizarea fertilizanţilor).
Nutrienţii determină eutrofizarea apelor (îmbogăţirea cu nutrienţi şi creştere algală excesivă), în
special a corpurilor de apă stagnante sau semi-stagnante (lacuri naturale şi de acumulare, râuri
puţin adânci cu curgere lentă), ceea ce determină schimbarea compozitiei speciilor,
42
scăderea biodiversităţii speciilor, precum şi reducerea utilizării resurselor de apă (apă potabilă,
recreere etc.). Referitor la impactul generat de poluarea cu nutrienţi în cazul lacurilor, evaluarea
s-a realizat prin aprecierea stadiului trofic exprimat prin indicatori specifici, luându-se în
considerare şi manifestarea procesului de eutrofizare.
Poluarea cu substanţe prioritare/prioritar periculoase se datorează evacuărilor de ape
uzate din surse punctiforme sau emisiilor din surse difuze ce conţin poluanţi nesintetici (metale
grele) şi/sau poluanţi sintetici (micropoluanţi organici). Substanţele periculoase produc
toxicitate, persistenţă şi bioacumulare în mediul acvatic. În procesul de analiză a riscului privind
poluarea cu substanţe periculoase, trebuie subliniată lipsa sau insuficienţa datelor de monitoring
care să conducă la o evaluare cu un grad de încredere mediu sau ridicat.
Presiuni hidromorfologice influenţează caracteristicile hidromorfologice specifice apelor
de suprafaţă şi produc un impact asupra stării ecosistemelor acestora. Construcţiile hidrotehnice
cu barare transversală (baraje, stăvilare, praguri de fund) întrerup conectivitatea longitudinală a
râurilor cu efecte asupra regimului hidrologic, transportului de sedimente, dar mai ales asupra
migrării biotei. Lucrările în lungul râului (îndiguirile, lucrările de regularizare şi consolidare a
malurilor) întrerup conectivitatea laterală a corpurilor de apă cu luncile inundabile şi zonele de
reproducere ce au ca rezultat deteriorarea stării. Prelevările şi restituţiile semnificative au efecte
asupra regimului hidrologic, dar şi asupra biotei.
Astfel, impactul alterărilor hidromorfologice asupra stării corpurilor de apă se poate
exprima prin afectarea migrării speciilor de peşti migratori, declinul reproducerii naturale a
populaţiilor de peşti, reducerea biodiversităţii şi abundenţei speciilor, precum şi alterarea
compoziţiei populaţiilor. Se remarcă insuficienta cunoaştere şi la nivel european a relaţiei dintre
presiunile hidromorfologice şi impactul acestora, de multe ori variatele tipuri de presiuni
acţionează sinergic, făcând dificilă decelarea efectului faţă de tipul de presiune.
Riscul neatingerii obiectivelor de mediu, respectiv de neatingere a stării
bune/potenţialului bun sau de deteriorare a stării bune/potenţialului bun
Riscul neatingerii obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă a fost evaluat
având în vedere corpurile de apă, actualizarea informaţiilor privind presiunile semnificative şi
impactul acestora asupra apelor, precum şi identificarea măsurilor de bază şi suplimentare care,
aplicate până în 2018/2020, ar putea conduce la atingerea obiectivelor Directivei Cadru a Apei.
În acest sens, instrumente precum modelarea matematică au fost utilizate pentru estimarea
efectelor măsurilor propuse.
În procesul de evaluare a riscului s-a ţinut cont de presiunile potențial semnificative
identificate şi de evaluarea impactului, respectiv de starea/potenţialul ecologic şi starea chimică
şi s-au luat în considerare următoarele categorii de risc: poluarea cu substanţe organice, poluarea
cu nutrienţi, poluarea cu substanţe periculoase şi alterările hidromorfologice, având în vedere, că
aceste 4 categorii de presiuni au fost identificate, atât la nivelul Districtului Internaţional al
Dunării, cât şi la nivel naţional, ca fiind cele mai importante probleme de gospodărirea apelor.
Riscul total este compus din riscul ecologic şi riscul chimic, iar evaluarea este dată de cea
mai proastă situaţie regăsită la cele 2 categorii de risc.
Riscul ecologic este definit de cele 3 categorii de risc: poluarea cu substanţe organice,
poluarea cu nutrienţi, precum şi de alterările hidromorfologice. Pentru riscul ecologic, evaluarea
realizată pe baza elementelor biologice are un rol primordial, însă în lipsa unor corelaţii exacte
dintre presiune/măsuri şi impact, s-au utilizat şi parametrii abiotici (elemente fizico-chimice şi
hidromorfologice). Riscul ecologic se cuantifică având în vedere cea mai proastă situaţie
regăsită în categoriile de risc (poluarea cu substanţe organice, poluarea cu nutrienţi, precum şi de
alterările hidromorfologice).
Riscul chimic (riscul de a nu atinge starea chimică bună) este definit de o singură
categorie şi anume poluarea cu substanţe prioritare şi cu alţi poluanţi, considerând valorile prag
43
propuse Directiva 2008/105/EC privind standardele de calitate pentru mediu în domeniul
politicii apei şi care amendează Directiva Cadru a Apei.
Pentru evaluarea riscului la nivelul anului 2015 s-a avut în vedere implementarea
măsurilor de bază şi suplimentare prevăzute/actualizate din primul plan de management pentru
presiunile existente şi cele noi identificate pentru intervalul 2013 – 2015.
Pentru riscul la nivelul anului 2021, s-a avut în vedere starea ecologică/potenţialul
ecologic al corpurilor de apă şi starea chimică, evaluate pe baza implementării măsurilor de bază
şi suplimentare care devin operaţionale până în 2018-2020, stabilite pentru presiunile existente,
cât şi cele viitoare (perioadele 2013-2015 și 2016 – 2020).
Evaluarea riscului a fost realizată pentru a fi utilizată la:
- caracterizarea stării ecologice/potenţialului ecologic şi a stării chimice (capitolul 6.2), în
condiţiile în care pentru unele corpuri de apă nu au existat date de monitoring iar gruparea
corpurilor de apă nu a putut fi realizată (confidenţă scăzută);
- stabilirea măsurilor suplimentare;
- aplicarea analizei cost – eficienţă şi cost – beneficiu;
- aplicarea excepţiilor de la atingerea obiectivelor de mediu.
Din analiza efectuată rezultă faptul că în spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa, dintr-un
total de 162 corpuri de apă, au fost identificate ca fiind la risc în anul 2015 un număr total de 92
corpuri de apă, care raman la risc si in anul 2021 (92 corpuri de apă) prezentate in figura 3.14.
Pentru 39 (pisccicultura si terapeutice) dintre acestea, se vor defini obiective de mediu specifice.
Figura 3.14. Numărul corpurilor de apă la risc datorită presiunilor semnificative
în spaţiul hidrografic spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa
Urmare a acestei analize, faţă de numărul corpurilor de apă care au fost identificate în
primul Plan de Management al spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa ca fiind la risc de neatingere
a obiectivelor de mediu în anul 2015, respectiv 81 corpuri de apă, în versiunea preliminară a
celui de-al doilea Plan de Management au fost identificate 92 corpuri de apă la risc pentru anul
2015.
65
27
92
65
27
92
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
Rau Lac total
Nu
mar
co
rpu
ri d
e a
pa
2015 2021