Homework Help https://www.homeworkping.com/

Research Paper helphttps://www.homeworkping.com/

Online Tutoringhttps://www.homeworkping.com/Diana ajunse in satucul amarat cam la o ora dupa ce se intunecase, fiind vara era in jur de ora 22.stia acele imagini din poze mai ales si din povestile mamei ei inca de pe cand avea varsta de 6 ani, ulterior ea fiind prea ocupata ca sa mai auda toate acele detalii fascinante….intervenisera niste chestii prietenii, calculatorul si bineinteles Telefonul mobil Dumnezeul comunicarii si darul sau catre oameni….Il mangaie prin buzunar recunoscandu-I prezenta si alintind suprafata lucioasa.Trase adanc aer in piept mai facu o incercare de data asta soldata cu success de a se desprinde din statia de autobus si de a-si deplasa cele doua genti grele, pline de haine si cam de tot ce insemna viata ei in acel moment al varstei glorioase de 16 ani.Amurgul se lasase de ceva timp dar cerul avea o nuanta de violet irezistibila, firea de artist a Dianei aprecie nuantele delicate ce pareau atat de pretioase cu atat mai mult cu cat faceau un contrast placut cu mirosul de pamant arat, iarba si salcam. Drumul pe care mergea nu era propriu zis un drum ci mai mult o carare, nu vazuse vreodata asfaltul si Diana se gandi cu groaza la [rima ploaie care il va transforma intr-o mocirla inestetica . Si inacelasi timp gandul ii zbura la mama ei care traise aici atata timp, in locul acesta izolat si atat de primitive, care muncise pe camp si dand mancare animalelor imbracata probabil ca o pastorita de prin filme….sau poate nu. Diana nu intelesese niciodata pasiunea mamei sale pentru munca , de parca lumea ar fi stat in loc sau s-ar fi intamplat cine stie ce calamitate daca ea ar fi stata locului o secunda. I se parea nedrept si cumva inutil sa muncesti atat fara a avea bani adevarati cid oar maruntis pentru facturi, haine de la reduceri si mancare. Desi ea nu dusese vreodata lipsa de nimic – de la bicicleta din copilarie pana la acel minunat telefon mobil Dianei nici prin cap nu-I trecuse vreodata sa ceara ceva. Ea si mama ei erau insa cele mai bune prietene si nici nu fusese vreodata nevoie sa insiste, iar din acesta vara lucra si ea la un fast food unde castiga destul pentru a-si plati cursurile de arta si cele cateva mofturi , niciodata costisitoare sau exaggerate.Cu alte cuvinte era o fata cuminte cu capul pe umeri , de incredere si mandra de increderea aceasta. O fraiera isi aminti ea cu amaraciune. Care ar fi trebuit sa stie mai bine ca nu tot ce zboara se mananca.Se scutura cu un effort de amintirile urate , effort ce devenise deja o obisnuinta.Obisnuinta de a tine durearea si depresia la distanta…..o da nu fusese prea distractive cat fusese pe pastille , era atat de usor sa dormi! O mica pastila roz si nu mai simtea vinovatia , pana , bineinteles realize ca nu era tocmai ok sa nu se simta vinovata si atat timp cat era amortita era timp pierdut , nu trecea mai departe.Un miros de paine proaspata invada aerul serii parca de nicaieri si Diana isi aminti ca bunicii ei aveau o brutarie, mama ei ii povestise si despre asta.Acest lucru o incuraja insemna pur si simplu ca nu mai era prea departe de locul in care dorea sa ajunga.Intradear casa se profila , astupand discul rosu ce apunea in spatele ei. Nu spre marea ei surprindere doar o parte a ei simtea usurare , o prea mica parte.Sufletul ii era

1

greu se gandea la intrebarile ce-I vor fi puse la raspunsurile pe care nu le detinea.Spera sa fie crutata macar in acesta seara de detalii.Avea nevoie de timp sa-si explice chiar si ei insisi motivul pentru care se afla acolo.Chiar inainte sa sune la poarta ornamentala de fier forjat realize motivul pentru care se afla acolo : din povestile mamei, locul acesta in care crescuse era primitive dar o oaza de linistesi munca sustinuta. Spera sa-si faca cineva mila de ea si sa ii dea de munca pana va pica ,spera ca mintea si trupul sa-I fie atat de obosite incat nici un crampei din cosmaruri san u mai alba loc; Diana intelese de ce mama ei nu o intrebase nimic , pentru femeia care o crecuse ea era o carte deschisa .Acest gand ii umezi ochii, se numara printer copii norocosi care chiar isi iubeau parintii si aveau prin ei un system de referinta despre ce e bine si ce e rau.

- Da? Rosa tu esti? Intreba o voce puternica dinauntru in timp ce lumina se aprinse in curte.

Diana nu raspunse.In fata ei aparu in cateva secunde o femeie bine facuta darn u masiva imbracata intr-un capot de casa pana la genunchi.Parul femeii era prins la spate intr-o coada de cal lucru care ii dadea un aspect tineresc.

- Buna seara, spune Diana incet. Sunt Diana, fata Corinei.Femeia tresari.

- ah, draga, in seara asta trebuia sa vii?Am fi trimis pe cineva dupa tine. Eu sunt matusa ta , Elena.

- Imi pare bine, spuse Diana in lipsa de altceva- Si mie, in sfarsit te cunosc, mama ta a fost atat de secretoasa in legatura cu tine!

Am inteles ca ai venit san e ajuti in vara asta, o iscodi ea - Da, bineinteles.- Scuza-ma draga, se destines Elena si chiar zambi.Probabil esti obosita de pe drum

si ti-e foame, intra te rog.Mana puternica a Elenei apuca bagajul de care Diana abia astepta sa scape de parca nu ar fi catarit cine stie ce.

- Intra , intra , repeat ea si mirosul de paine calda acoperi deodata toate celelate mirosuri.

- Faceti paine? Intreba Diana timida- Da scumpo cu asta ne ocupam noi aici, avem o brutarie la parterul casei iar sus

locuim. Eu cu fii mei si bunicii vostri care sunt bine sanatosi. O sa-I vezi curand. Sotul meu munceste in oras ajunge doar in weekend.

- Cine e Rosa?- Ah, e o fata din sat care vine san e ajute uneori cand munca la brutarie este prea

de tot, zambi Elena- Si acum este?- Mda, spuse laconic Elena. Stii ceva despre asta?- Nu, n-as putea sa spun, lamuri Diana asezandu-se la masa mare de lemn din

bucatarie.- Ei, bine o sa ai tot timpul.- Elena se indrepta spre un dulap de unde scoase Branza rosii si cateva oua.- E bine asa? intreba aratand spre ce scosese, adaugand bineinteles painea calda

care tot mirosea.Diana aproba repede retinandu-si un OK , care simti ea nu ar fi sunat prea bine.

2

- Las desert avem placinta de mere, zambi Elena, apoi te voi duce la bunica ta.Mi-a cerut sa te duc la ea imediat ce vii.

Pentru Diana era interesant cat de repede se intamplase totul. Deparca venise acasa dintr-o vacanta si nu invers .In timp ce manca se uita in jur si realitatea se lipi de ea absorbind-o inauntru.De parca recunostea totul, nimic nu I se parea invechit, nici tablourilein ulei de pe pereti, nici scaunele de lemn sau masa mare sau covorul tesut de mana de pe jos,, nici culoarea perdelei , totul era la locul lui acolo unde trebuia sa fie. Infiorata de sentimental neasteptat de familiaritate si siguranta Diana se ridica de la masa si incepu sa umble prin jur, in yholul mare de la intrare cu cei doi lamai care faceau fructe si care strajuiau portile de lemn interioare, cu vitraliile colorate sapate in suprafata usilor.Apoi o lua incet spre scarile care dadeau la etaj, atrsa intr-acolo de o forta ciudata familiara.Urca treptele lustruite , destul de multe pana in dreptul unei usi deschise. - Diana, sopti o voce. Ai venit.Diana intra incet gata sa iasa la cel mai mic zgomot dezaprobator dar tot ce simti fu aprobare si curiozitate. Doamna care statea pe pat isi rasucea parul pe bigudiuri.<ainile ii cazusera in poala si ochii I se marira la vederea fetei.- O, ce bine semeni cu ea!- Sunteti bunica mea?- Da, Diana. Ce face ea, mama ta?- A ramas sa munceasca in oras, dar mi-a promis ca o sa vina curand in vizita.- Dupa atata timp inca mai ezita. Batrana batu patul langa ea.Nu arata ca o emeie

batrana , nu in adevaratul sens al cuvantului. Parul ei desi alb era bogat , mainile fine cu unghii lungi se miscau repede adaugand bigudiuri, ia dintii ei albi sclipira o secunda cand o incuraja pe fata sa ia loc langa ea.

- Poti sa faci ceva pentru mine?Poti te rog sa o suni pe mama ta pe dracia aia fara fir si sa mi-o dai la telefon?Ah poate nu chiar acum e destul de tarziu dar maine, o sa faci asta pentru mine?

- Bineinteles, spuse Diana recunoscand in atitudinea bunicii aceeasi sfiala si respect pe care oavea si mama ei cand vorbea despre bunica.Zambi si bunica zanbi si ea.

- Noi vom fi bune prietene nu-I asa?Un sentiment de caldura siguranta si din nou de acasa o invalui pe Diana in timp ce se intinse dintr-un impuls spre batrana si o imbratisa.- Ma bucur cu adevarat ca te cunosc.- Si eu iubito.Mai am speranta ca voi vedea familia asta unita asa cum era odata.

Nici nu stiu cum sa-ti multumesc ca ai venit sa ne ajuti. Sunt sigura ca in stilul ei direct Elena deja te-a informat ca avem nevoie de tot ajutorul.

Diana zambi.- Sunt gata. - Despre femeile din familia asta nu s-a putut vreodata spune altceva. Vino sa-ti

arat camera ta.De maine vei face cunostinta c brutaria familiei tale.Ochii albastri ai batranei stralucira.

3

Trecusera deja 3 zile si Diana se integrase perfect atat la brutarie cat si printer membrii familiei.Ajunse repede sa-si dea seama ca bunicul era o persoana dificila starile lui fiind direct legate de modul in care mergeau vanzarile brutariei si de cat anume erau comnezile. Elena in schimb parea apasata de tot felul de ganduri din care uneori se trezea amabila si afectuoasa iar altadata certareata si indispusa.Totul parea sa aiba legatura cu faptul ca sotul ei nu se prezentase in weekendul anterior acasa ci ii lasase mesaj ca are treaba in oras.Urma sa vina in cel mai scurt timp , odata ce fiul lor mai mare Paul, se intorcea pentru vacanta scurta de 1 saptamana de la facultate. Dar Elena era suspicioasa si Diana intelese ca gelozia trebuie sa fi fost o cauza constanta de suparare. Invatase sa o lase in pace si fusese recompensata cu priviri de scuze si mici atentii. Dintre aceste mici atentii cea mai interesanta fusese o rochie de matase maro care ii placu foarte mult Dianei. In ea arata ca o doamna eleganta de la inceputul de secol.Vazand asta Elena I dadu si manusile si o geanta mica cu strasuri asortate.

- Unde m-as putea duce asa?!se hlizi Diana in oglinda foarte incantata de fapt.- Acum, oriunde. Dar acum 20 de ani ai fi fost doar cumplit de demodata…

Rasera amandoua.- Iti pune in valoare parul tau ca mierea si ochii de caprioara rochia asta.Am stiut

eu.In acelasi tinp iti mai adauga 5 ani la varsta .Poart-o cand vrei sa dai replici istete.

Mai chicotira un timp apoi peste ochii Elenei se lasa iarasi o umbra. Femeia ofta incet iar Diana ii puse mana pe umar dintr-un impuls si-si dori cumva ca toate suspiciunile ei inspaimantatoare sa dispara, sa devina simple cosmaruri. Statura asa cateva secunde apoi Elena ridica ochii si-I zambi.

- Esti cu adevarat un copil bun. Dar de fapt de ce ma las eu doborata de tot felul de ganduri prostesti? Hai sa te invat sa bati untul, vrei?

- Da, spuse Diana cu entuziasm pentru ca mai mult decat orice altceva decat munca fainoasa si obositoare din brutarie ii placeau animalele, vacile in mod special.Aveau o privire ata de inteligenta si de calma incat Diana ar fi stat toata ziua cu ele.

Spre constanta ei bucurie de cand venise aici nu avusese nici un moment liber si nu fusese singura mai deloc, deci nici gandurile apasatoare nu o mai deranjau. Nu in timpul zilei in orice caz. Noaptea reveneau parca si mai grele.Si in acele momente de disperare isi dorea doar sa uite totul si sa lase in urma sa nu se mai simta atat de proasta dar si de matura in acelasi timp. Sa mai poata fi surprinsa in mod placut de ceva , de orice.Intamplarea ii anihilase indrazneala si dorinta de a incerca lucruri noi. Banuia ca pentru prima oara in viata ei incerca frica si desi nu avea termen de comparatie citise cartea Dune a lui Herbert si I se parea corecta definitia de acolo: Frica este ucigasul mintii.Se obisnuise sa faca orice altceva pana ii venea somnul, sa citeasca, sa tina un jurnal in care descria ce invatase labunici dar mai ales pentru ca mintea ei refuza sa se lase pacalita prea mult se juca de-a daca, daca nu s-ar fi urcat in masina? Daca nu ar fi raspuns provocarii? Daca ar fi sunat-o pe mama ei sa-I ceara sfatul, cum facea de astfel de obicei?Daca nu i-ar fi placut atat de mult Daniel? Isi evoca figura lui parul pana la umeri si ochii albastri cenusii, umerii largi si mai ales cat de convingator fusese invitand-o cu ei in ziua aceea stiind probabil ca ar fi mers cu el oriunde. Rusinea si vinovatia o inghiteau de

4

obicei inacest punct si creierul ei facea o bucla ca sa scape de consecinte revenind la situatia cu “daca”.

In seara aceea decise ca ii ajunge si iesi afara din casa.Se duse direct la catel pecare-l chema Dodo si care dadu din coada cand o zari. Se mai plimba un pic cu Dodo dupa ea dar curand sentimentul de singuratate o facu sa se intoarca in casa. In fond era tot ea cu gandurile ei dar mai singura decat in casa unde zgomotele familiare dadeau de stire ca mai exista si alti oameni. Tocmai deschidea poarta de lemn cu vitralii cand auzi un zgomot. Nu aprinsese lumina asa ca se ascunse dupa usa asteptand. Apuca o umbrella mare din colt si isi trase rasuflarea. Se astepta sa fie un hot dar pasii erau prea hotarati ca sa descrie un hot si apartineau a doua persoane care veneau direct spre poarta.

- Asculta David, se auzu o voce soptita , nu sunt inca pregatit sa le spun la babaci ca m-au exmatriculat, te rog sa ai grija sa-ti tii gura.

- Nu din cauza mea trebuie sa-ti faci griji , raspunse celalt si . Paul stai drept ce naiba poate te vede cineva din sat si stii si tu cum se duce vorba.

- Bine, o sa incerc, promise Paul, care Diana realize brusc ca trebuie sa fi fost verisorul ei cel care era la facultate.Incerca sa se fofileze spre scari dar era prea tarziu.Cu o pufnitura baietii deschisera usa si trecurachiar pe langa ea. Nici asta nu ar fifost cine stie ce nenorocire dar usa impinsa darama umbrelele pe care le deranjase oricum Diana mai devreme alegand-o pe cea mai mare si cand injurand in soapta Paul aprinse lumina primul lucru de care dadu cu ochii fu ea.

- Tu cine dracu esti? marai el- Diana , iar tu n-ar trebui sa bei chiar in halul asta. Hai sa te duc sus.- N-ai tu habar unde sa ma duci ca nu stii unde e camera mea, si ma duce David.- Te inseli stu unde e singura camera goala din casa. Sunt\ vara ta apropos, pe

mama o cheama Corina e sora mamei tale.- Ah , da.Am fost anuntat ca trebuia sa vii dar nu e timpul acum de discutii….- Imi dau seama, de aia incercam sa te ascund pana nu coboara mama ta sau bunica.Paul mirosea groaznic a bautura ceva tare intui Diana si nu se putea tine pe picioare la propriu. In tacere Diana il apuca de un brat in timp ce numitul David era cocarjat sub celalt si incet il urcara pe scari pana in dormitorul pregatit deja de mama lui. Diana aprinse o lampa mica de langa pat si il intinsera amandoi cat era de lung. Paul gemea incet- Ma doare tare capatana.- Mai stai un pic cu el te rog? Spuse Diana ingrijorata , - Sigur, aproba David si vocea lui linistita o facu s ail priveasca pentru prima oara

in seara aceea.David o privea si el serios si nu parea sa fi baut ceva.Era subtirel si inalt si ceva in privirea lui o facu pe Diana sa se inroseasca si sa se holbeze din nou spre varu-sau- eu…….. a …ma duc sa aduc aspirinaPleca iute din incapere si se sprijini o clipa cu spatele de zid. Daca nu ar fi fost cine era si daca nu ar fi trecut prin ce trecea Diana ar fi jurat ca s-a indragostit. Se duse repede la ea in dormitor si cauta in rucsac.Gasi aspirina si ezita un moment daca sa se intoarca sau nu. Hotara ca era pentru un scop nobil si o lua hotarata spre dormitorul lui Paul. Cum deschise usa isi dori san u fi facut-o.David era tot acolo in exact aceeasi pozitie si Diana avea nevoie de oxygen la modul serios. Simtea ca se inroseste

5

progresiv si se intreba innebunita si ilogica oare cat mai e pana la punctul de implozie.- Te simti bine?- Da, am alergat un pic. El ce face? Spuse repede Diana tragand si aer totodata.- Doarme, facu David laconic. E….a…ne-am mai intalnit oare undeva?- Cine ? intreba Diana prosteste, Noi doi?- Mda….- Nu, nu cred.Avand de data asta motiv sa se uite cu atentie la el fara sa para ca se holbeaza Diana il studie atenta. Era obisnuit constata ea, ochi caprui par saten cam zburlit,nasul drept si subtire parea sa fie singura lui trasatura cu adevrat frumoasa , gura avea buzele prea subtiri si in rest era pur si simplu slab, desi nu genul costeliv, parea ca asta e constitutia lui asa cum a lui Paul era robusta fara a fi gras.Cei doi baieti nu semanau deloc de fapt. Paul era roscat si avea ochii verzi , tenul plin de pistrui . Poate din acest contrst celalalt parea atat de rasat, ca un nobil. Si totusi Diana inca se simtea ametita.David isi baga mainile in buzunare si se plimba un pic prin camera.- Si ce facem acum?intreba el - Nu stiu, ar trebui sa-l pazim putin, am auzi ca e periculos daca I se face

rau….ingana ea pentru ca singurul ei gand era cum sa iasa din camera, prezenta lui nu ii era deloc comfortabila. Tu fireste ai putea sa pleci. Nu vreau sa te retin.

David se opri din plimbare si zambi stanjenit.- Ah deci nu stii….- Nu, ce?- Paul m-a invitat aici pentru vacanta de o saptamana.- Ooooooo, facu Diana incercand sa-si ascunda cumva inexplicabila fericire la

auzul vestii. Serios? De ce?- Nu stiu exact.Dar a tot insistat….- Sa fie in legatura cu exmatricularea?Eram dupa usa….- Posibil.Nu inteleg cu ce l-as putea ajuta totusi.- Stii tu, persoana straina, scandal amanat….sunteti prieteni deci?- Ne cunoastem de ceva timp, spuse David si se opri din nou in picioare langa

fereastra parand ingandurat.Diana il studia .Nu-si amintea sa fi vazut vreodata o astfel de atitudine la vreun baiat de varsta lui pana atunci, acea seriozitate cu care parea sa trateze orice situatie, chiar si una atat de banala ca asta. Banuia ca radea rar.

Paul deschise ochii brusc si privi speriat in jur.- David? Unde esti?- Aici sunt, darn u pot ramane.Nu ai anuntat pe nimeni ca ma aduci, Paul.- Diana, facu Paul rugator, te rog…Diana se gandi.- Exista o camera de oaspeti.As putea …- Da, da, te rog spuse repede Paul.Iti raman dator, pe cuvantul meu. La amandoi.Diana si David se privira peste capul lui Paul.Prima care intoarse ochii fu bineinteles Diana.Paul adormi din nou de parca nici n-ar fi vorbit iar Dina se trezi ca e agitata din nou si porni inainte sa-I arate camera de oaspeti neasteptatului oaspete.

6

Se despartira doar cu un noapte buna spus in graba si in soapta iar a doua zi Diana se trezi tarziu si cam indispusa. Se duse spre bucatarie sa ia micul dejun iar la masa cea mare de lemn , desi era tarziu spre ora noua o intampinara toti membrii familiei. Voreau veseli si insufletiti despre nu se stie ce dar galagia era graitoare.- Ah, Diana, in sfarsit, sari Elena de la locul ei. Draga mea acesta este fiul meu Paul

care abia s-a ntors de la Academie iar celalt este prietenul sau David, sau mai degraba sa spun lordul S. ?

Diana era zapacita.Lord? Hm. Incepea sa inteleaga de ce insistase atata Paul ca David sa nu plece.- Incantata, spuse automat, ochii ei incercand sa ocoleasca fata lui David chiar si

atunci cand dadura mana peste masa. Daca stiam ca avem oaspeti ma imbracam si eu nu ieseam in pijamale.

- Ah, dar nu-I nimic, facu Paul, doar nu aveai de unde stii nu-I asa?Toti se dadura un pic mai spre centru ca Diana sa se poata strecura si ea langa ei iar de niciunde o farfurie cu mancare ateriza in fata ei.- Deci, Diana , tocmai vorbeam despre cariera fiului nostru.Fratele sau deja a

obtinut un post important in armata si rapoartele despre el sunt cat se poate de satisfacatoare , sporovai ea iar Diana se gandi ce protocolar folosea frazele, probabil din vina lui David. Paul se inrosi usor iar David tusi stanjenit. Din familia noastra , continua Elena tot timpul am avut pe cineva cu grade in armata iar acum avem doi membri, nu-I asa ca-I minunat?

Toti incepura sa vorbeasca deodata iar mandria razbatea printre faptele de arme povestite, prin gesturile largi si prin galagia care predomina totul. Nimeni nu manca iar Diana simti cum incet , incet o cuprinde o durere de cap devastatoare. Pe fata lui Paul intepenise un ramjet de acceptare si incerca sa se faca cat mai nevazut, probabil si pe el il durea capul. Intuind starea lui ,David indrepta atentia asupra lui cerand detalii despre faptele de vitejie ale membrilor familiei si parand sincer interesat.

Cand in sfarsit se ridicara de la masa ca sa se duca pe la treburi , cei trei erau epuizati. Pe fata lui Paul aparusera pete rosii de parca nu avea destul oxygen iar Diana isi dorea inca vreo doua ore de somn dar mai mult ecat orice o scapare. Nici macar nu se putea afla in aceeasi camera cu David dar sa mai si converseze normal cu el. Fara sa stie nimic despre chinurile ei acesta se apropie de ea.

- Aveti o familie extraordinara, spuse si era radios.- Multumim tinere lord, facu Diana. Trebuie sa urc sa ma schimb apoi sa ma duc la

treaba.- Nu sunt lord.Nu inca , tatal meu este de fapt, se balbai David.Diana nu mai era in stare sa vorbeasca asa ca se smuci ca o apucata si urca repede scarile spre dormitorul ei.Aici rasufla usurata si se gandi ca o sa aiba liniste in brutarie, nu si-i putea imagina acolo pe Paul sau pe David.Intra-devar baietii ocolira brutaria toata ziua, afla apoi ca se dusesera calare primprejur paul ii arata locurile celuilalt, despre care aprecie Elena se vedea ca stie sa se tina pe un cal. Probabil facea parte din educatia de lord isi spuse in gand Diana ironica, apoi se gandi ca probabil chiar asa era. In fond chiar si in secolul acesta un lord e un titlu nobiliar nu-I asa? Ceva ce implica vanatoare de vulpi, tinute dansante si Dumnezeu mai stie ce. Elena parea pur si simplu fermecata de prietenul fiului ei si se gandea cu voce tare ca in sfarsit fiul ei invatase sa-si faca prieteni de la care ar fi avut ce invata. In toata aceasta

7

poliloghie Diana simtea ca-I plesneste capul darn u i-ar fi putut spune Elenei sa taca nu? Chiar cand incepuse sa-si inchipuie urmarile unui astfel de fapt( telefoane date mamei ei despre cum isi crescuse fata, dojeni privitoare la politetea fata de cei mai varsta, eventual expulzarea din familie) Elena se retrase sa pregateasca masa de pranz, cerandu-I scuze Dianei ca o lasa singura dar acum ca aveau oaspeti nu mai puteau servi mancaruri simple si fara desert nu-I asa? Strangand din dinti , Diana aprecie cu sinceritate ca asa era si o lasa sa plece asigurand-o ca se descurca singura.De la un timp facutul painii I se parea la fel de relaxant ca o plimbare Exceptand faptul ca dupa cateva zeci de cuptoare incepeau sa o doara spatele si picioarele , modelarea painilor cantarirea lor ca sa aiba acelasi gramaj si mirosul ii faceau cu adevarat bine, simtea ca face ceva folositor si cumva important. Dupa ce ramase singura gandurile ii alunecara invariabil spre David. Nu putea pricepe de ce simtea asa aiurea in preajma lui si cum de putea sa-l iubeasca sau ce-o fi fost sentimental ala ciudat si inconfortabil. Adica citise si ea cateva carti dar lucrurile nu se petreceau chiar asa exista un timp de acomodare, de cunoastere , doar in povestile alea cu 1 mie si una de nopti mai intalnise asa ceva, dragostea la prima vederea si nu I se paruse ceva credibil ca doar de aia erau povesti. Mintea ei analitica incerca sa resolve situatia ca pe o problema de matematica ca pe o ecuatie; daca x si y erau necunoscute de unde naiba aparuse factorul z care parea o certitudine? Pentru ca desi dezorientata si confuza Diana nu se indoia nici o clipa ca se indragostise asa cum nu se mai indoia acum ca are o mama sau ca soarele e pe cer intre orele 6.00 si 18.00 in fiecare zi . Ar fi avut nevoie de o persoana intreaga la cap si de incredere , de o confidenta care sa-I spuna cum sa procedeze in continuare, ea habar nu avea , gandul in sine o facea sa lesine si sa-si schimbe destinatia spre casa. Dar nu putea pleca. Plecarea ar fi fost moarte in acest moment si reintoarcerea la situatia precedenta ceva ce nu ar fi putut indura. Nu acum.In tot acest timp mainile ii framantau paine si o pregateau pentru asezarea pe paleta imensa si introducerea in cuptor cand isi dadu seama ca ar trebui sa se opreasca. Pe masa mare de framantat nu mai era nici macar un coltisor und ear fiputut sa mai aseze painea. Oftand se duce spre cuptor si se intoarse cu paleta mare de metal pe care o unse cu ulei si in momentul urmator intepeni. Cineva se misca in spatele ei , intra pe usa si fara sa se intoarca stiu ca era David.Mirosea un pic uscat ca o planta de care nu-si putea aminti acum si in acelasi timp minunatca un apus de soare la mare, daca apusul ar fi avut miros.- Diana? Striga el, Mi-a spus Elena ca te gasesc aici. Vroiam sa vad si brutaria dar

lenesul de Paul s-a dus sa doarma. Intr-un fel il inteleg…..spuse el in timp ce se apropia. Diana se intoarse incet si cand ii vazu figura David tresari

- Tu nu te simti bine, aprecie el si o conduse incet spre singurul scaun din incapere.N-ar fi trebuit sa te lase sa faci toata treaba .

- Nu, nu-I nci o problema doar ca m-ai luat prin surprindere nu ma asteptam sa vii pe aici. Arat ca o brutaritra neingrijita spuse ea inainte sa apuce sa-si dea seama ca vorbea prea mult.Ridica mainile si ii arata sortul plin de faina parul si fata la fel era sigura , coca care I se intindea pana la coate si pe pantaloni.

David zambi.- Inca nu ti-am multumit pentru aseara ai fost discretia intruchipata. Isi scoase haina

lunga de toamna si o arunca spre cuier apoi se apuca sa termine ce incepuse

8

ea.Diana il privea interzisa fara sa mai aiba puterea de a pleca de acolo, nefiind in stare sa gaseasca vreun motiv pentru asta. David se intoarse brusc spre ea.

- Sper ca n-ai sa incepi si tu cu tampenia cu lordul, se stramba el.L-am rugat pe varul tau san u pomeneasca despre asta dar cred ca azi dimineata ar fi fost in stare sa spuna orice ca sa scape de interogatoriu.

Termina de asezat painile pe paleta si o duse cu usurinta si indemanare spre cuptor.- Trebuie verificata temperatura? Intreba el uitandu-se in jur dupa lemne sau

altceva combustibil- Nu, e automat, spuse Diana- Ce anume?- Am vrut sa spun ca temperatura se regleaza automat. Cuptorul a fost adaptat la

noul secol, spuse ea admirandu-si in gand elocventa.- Cat trebuie sa stea painea inauntru?- Exact 25 de minute, zambi Diana. Am fost si eu impresionata de exactitatea asta.

Destfel cuptorul are si un sunet specific care te ….tacu pentru ca David o privea fix interesat de ce spunea fiind din pacate genul de om care chiar asculta cand ii vorbesti , calitate pe care Diana o aprecia la oameni oricand altcandva. Tacu cateva minute bune, David, nu intentiona sa sparga tacerea iar tensiunea deveni insuportabila.

- Nu stiu ce sa cred, spuse David intr-un tarziu. Am avut senzatia ca ne intelegem bine dar incep sa inteleg ca prezenta mea iti este de nesuportat.

Diana se simtea ca in fata unui professor sever care tocmai constatase cat de dezamagit era de cunostintele ei.Nu-l putea sa lase sa creada asa ceva. Dar daca totusi credea ar fi lasat-o in pace . Si ea nu-si dorea sa fie lasata in pace. Trebuia sa gaseasca o modalitate sa vorbeasca cu el.- Nu-mi plac strainii, se auzi vorbind. Ma adaptez greu la persoanele straine, lamuri

ea repede.- Nu-I nimic, inteleg asta. E pacat ca pierdem timpul, nu crezi?- Ce vrei sa spui?- Abia pe la sfarsitul saptamanii cand o sa plec nu-ti voi mai parea asa de strain,

banuiesc, si asta e timp pierdut, am fi putut sa ne cunoastem mai bine.Isi lua haina din cuier si si-o arunca pe umeri

- Stii ce e ciudat? De obicei nu am efectul asta asupra oamenilor, nu stiu de ce dar ma plac automat, ca pe ceva de la sine inteles.

- Stiind sau nu ca esti lord? Intreba Diana aparandu-se sub sarcasm- Tatal meu este, spuse David sec si expresia lui o facu sa vrea sa-si dea

palme.Daca te astepti sa am vreun sentiment de jena cu privire la asta ei bine te inseli.De fapt, stii ce? Am mintit. Nu inteleg deloc de ce esti atat de refractara la mine dar iti promit ca voi face tot ce pot sa schimb situatia.

Diana ar fi avut chef sa mai spuna cev a darn u mai avu cui, David disparuse. Si poate mai bine ca tacuse astfel ar mai fi spus vreo prostie care l-ar fi facut sa creada ca e iremediabil rea si tampita.

La masa de sear ail evita frumusel desi recunoscu in sinea ei ca probabil este cel mai destept baiat pe care il auzise vorbind .Ceea ce o impresiona cu adevarat era insa felul in care stia sa asculte, rabdarea de a procesa chiar si banalitatile, modul in care te facea sa te simti cel mai important. Nu parea sa aiba ceva mai important de facut decat sa asculte ce-

9

I spunea bunicul ei despre razboi , parea sa cunoasca armele despre care vobea acesta iar la sfarsitul mesei ramase sa joace sah cu batranul in timp ce Paul se prefacu storsde puteri si evada spre camera lui. Diana se hotara sa o ajute pe Elena si pe bunica ei sa spele vasele si sa stranga masa.

- ei, Diana cum ti se pare David? Intreba bunica ei fara nici o introducere. Socata Diana isi dadu seama ca ele se gandisera probabil la o legatura intre ei doi.

- Interesant recunoscu ea.- Ti-am spus eu, rase Elena spre bunica ei. Iubita , sa stii ca nu erai singura in

camera aceea. Am observat cum il priveai.- Sunt absolute convinsa ca nu l-am privit deloc in seara asta, izbucni Diana din

cauza nedreptatiiCele doua femei se privira surprinse.- Dumnezeule, exclama Elena. Doar te tachinam nu am observat nimic- Acum e clar, spuse incet bunica ei.Diana scoase un sunet de suferinta si se prabusi pe un scaun.- Cred ca innebunesc, afirma ea extenuate. De fiecare data cand e pe langa mine

spun numai tampenii, iar in restul timpului ma chinui sa-l evit, recunoscu ea. - De aia avea saracul baiat figura aia cand s-a intors din brutarie, intelese Elena iar

bunica ei chicoti. As vrea sa-ti pot da un sfat dar stiu din experienta ca sfaturile sunt simple aberatii in astfel de situatii.

- Doar, stii tu, fii tu insuti.- Asa si cine sunt eu? Facu Diana radicand din umeri si facandu-le pe cele doua

femei sa rada.- O sa-ti dai tu seama. Doar ca n-are rost sa-ti fie frica , stii?Intre timp terminara treaba in bucatarie si plecara toate trei femeile mai in varsta chicotind, Diana amarata si nedorindu-si altceva decat sa fie pe undeva prin sufragerie pe langa David.Frica. Diana se saturase sa-I fie frica . Stand pe patul ei din camera realize dintrodata ca timp de atatea luni din viata ei ii fusese frica. Poate facea parte din maturizare cum spunea mama ei sau poate nu. Sau poate frica asta de a nu gresi de a nu face ceva ireparabil se putea mai degraba numi retinere sau frica altora cum ii zicea de multe ori mama Dianei vreunei prejudecati de care ii povestea fiica ei. Deoarece se invartea ca un leu in cusca de mai bine de un sfert de ora Diana hotara ca e timpul sa iasa la o plimbare.Isi lua bluza de la un trening pe deasupra pijamalei si iesi tiptil din casa. Unicul lucru de care nu mai avea in nici un caz nevoie in ziua aceea absurd de lunga era o conversatie goala cu cineva sau , mai rau, de vreo gluma despre chinurile dragostei a la Elena.Din instinct se indrepta spre singurul loc unde se putea gandi, langa vacute. Prietenele ei

tacute cu botic umed si moale la fel de impunatoare ca dinozaurii si proportional la fel de blande.Se tranti pe jos langa grajdul lor si-si lua capul in maini. Sunetul mestecatului si zgomotul molcom pe care-l faceau prin grajd ii dadea liniste si un fel de echilibru pe care-l avea si acasa atunci cand desena ceva si se desprindea de realitate cu totul .Ii era dor sa mai deseneze ceva poate si pentru ca doar atunci cand era doar ea si plansa se simtea egala si chiar superioara celorlalti.

Se trezi din visare datorita unui miros slab de tutun ce plutea in aer in directia ei.. Se ridica incet din pozitia ei ridicola de copil bosumflat si privi in jur.

10

- Mintile luminate gandesc la fel , se auzi o voce pe care o identifica repede ca fiind a lui Paul. Un fum? Intreba oferindu-I o tigara.

- Nu mersi- Hm, nu ai spus: nu mersi, nu fumez.- Pentru ca fumez, recunoscu Diana simplu.Dar acest obicei va trebui sa dispara.Cred

oricum ca e doar o davada a faptului ca am stat prea mult in gasca si am uitat sa gandesc singura.

- Asta faceai aici? Gandeai?- Cred ca da. Tu de ce te furisezi asa?- Bunicul e un antifumator atat de convins incat ar fi in stare sa mi le arunce si sa ma

verifie in fiecare zi.Lucru stresant de astfel cu care n-as fi de accord si care m-ar face pur si simplu sa fumez mai mult. L-ai vazut cumva pe David?

- Cred ca era in sufragerie cu bunicul tau, zise Diana abtinandu-se sa dea ochii peste cap.

- Ce zici de tipul asta, hm?- Interesant , repeta Diana- Da, nu-I asa? Facu Paul entuziasmat. Cu cat ma gandesc mai mult cu atat cred ca el ar

fi cel mai potrivit sa dea vestea parintilor mei. In fond acum stiu ce vreau sa fac, vreau sa ma fac arhitect. Toata viata am desenat case pana l-am intalnit pe David care mi-a spus ca sunt bun la asta si ce naiba caut eu in armata?!

- Ma bucur ca te-ai hotarat ce vrei sa faci in viata darn u crezi ca esti cam ipocrit in prietenia ta cu David?

- Cum adica?- Nu crezi ca il folosesti ?Plus ca nu deloc bines a dea el vestea cea rea in locul tau. As

zice chiar ca va avea consecinte dezastruoase.- Nu-I mai lua atata apararea lui David ca n-are nevoie. Si in plus se pricepe la cuvinte

atat de bine! Cand l-am intalnit prima data tocmai convinsese o echipa de fotbalisti ca daca arunca mingea intr-un anumit fel vor da mai multe goluri. Si aia cascau gura la el desi era atat de beat ca se tinea de masa!

- David, beat? Mie greu sa cred.- Crede ! Cu cine ai tu impresia ca am baut ieri noapte?- Termina Paul, David nu era beat si nu mirosea deloc pe cand tu……- Poate a considerat ca de data asta sa ramana treaz, ranji Paul. A, si nu terminasem cu

fotbalistii.Au iesit toti afara si au incercat lovitura aia si ghici, ce? Mergea!Zambi si Diana, entuziasmul lui Paul era molipsitor si ea tocmai auzise ceva despreDavid care il facea vulnerabil si mai putin perfect lucru care ii ajuta putin increderea in sine.- Mergem? , intreba Paul- Da, hai ca mi s-a facut somn. Dar te rog fa-o singur! Tatal tau te va aprecia mai mult

crede-ma. Si oricum nu am senzatia ca mama tai si doreste ambii fii in armata oricat ar face tam tam pe tema asta. Nici o femeie nu si-ar dori.

- Crezi tu ?- Certo! Facu Dian si il lovi usor in umar- Ce cuvant e asta? Rase Paul , vizibil mai usurat- Nu stiu, asa mi-a venit!

11

Intrara amandoi in casa zambind si impungandu-se si dadura chiar de tatal lui Paul care tocmai isi punea palaria in cuier. Fata I se lumina cand dadu de Paul si il stranse tare in brate.- Ce mai faci mai baiete? Striga el si il invarti pe Paul care cu toate ca avea aproape 19

ani se inrosi tot si balbal ceva ca san u se vada ce incantat este de acest tratament.Intre timp Diana il studie pe tatal lui Paul si ca sa-I lase mai repede singuri inainta si se prezenta singura

- Eu sunt Diana , vara lui Paul. Incantata sa va cunosc , domnule. Va las sa stati cu fiul dumneavoastra.

- Da, Diana am auzit ca vei veni. Cum esti pana acum?- Foarte bine, ma adaptez. Putem vorbi si mai tarziu va las cu familia.Omul ezita o secunda.- Ai vazut-o cumva pe sotia mea, Elena? Cum se simte?- Foarte bine , cred , zise Diana intelegand totusi de ce era ingrijorat barbatul.Stiti cum

sunt femeile isi fac griji din orice.- A afectat-o ca nu am venit acasa in acest weekend? Intreba tragand-o pe Diana mai

deoparte.- Bineinteles, spuse Diana privindu-l in ochi.Daca a-ti fifost in locul ei nu v-ar fi

afectat? Si oare ce ati fi gandit?- Asa esti tu indrazneata de obicei?- Dumneavoastra m-ati intrebat. Si consider ca e bines a fiti avertizat despre starile

matusii Elena ca sa puteti risipi …..grijile nefondate, spuse mai bland Diana pentru ca in timp ce il cunostea pe barbatul cel impunator care o privea acum vag incruntat nu gasi in el decat dragoste pentru sotia lui si nici un pic de vinovatie in privirea lui.

- Ce sa zic, multumesc, spuse si barbatul ezitand , dar zambindu-i. Nu pot sa zic ca nu ai dreptate. Mai vorbim.

- Sigur ca da. O seara buna.Diana se simtea atat de bine incat plutea . Banuia ca a facut o fapta buna desi cam riscanta, matusa ei s-ar fi suparat daca ar fi auzit, dar ea avea in credere in barbatul cu care vorbise codat si se intelesesera perfect. Banuia ca ii intuise felul si ea de obicei nu se insela la oameni.Niciodata, de fapt.Inca mai plutea cand observa silueta inalta si subtire a lui David care o privea in postura lui favorite cu mainile in buzunare.- Asa deci, trase el concluziaToata increderea nou dobandita a Dianei se duse pe apa sambetei. Dar pentru ca nu mai vroia sa fuga de el se aseza jos pe prima treapta si se uita in sus spre el. Ca si cum i-ar fi dat o comanda ferma David se aseza langa ea , incet si cu eleganta.Constata cu surprindereca incapeau amandoi pe aceeasi treapta si zambi. Diana era linistita. Nu vroia nici sa fuga nici sa-l arda cu vreo replica doar pentru a-I trece ei nervii.In schimb se bucura de apropiere si de mirosul lui de teama ca prima replica va schimba totul in acea animozitate pe care nu si-o putea stapani. Din fericire David nu avea chef de vorba iar Diana simti ca devine nervoasa- Sa inteleg ca ai auzit ce am vorbit cu tatal lui Paul, deschise ea subiectul.- Da, a fost, hm, interesant.- Ce?- L-ai tras de urechi la propriu.

12

- Nu asta am facut!- Ba cam da. Ce mi se pare mie interesant e de unde ai stiut ca o sa-ti mearga?- Am stiut.Stiu intotdeauna cate ceva despre oameni de cand ii vad prima oara. Aleg

sau nu sa tin cont de prima impresie dar de cate ori o fac iese bine.- Si cu mine cum a fost?! Inreba el nedumeritDiana se intoarse spre el si hotara ca arata pur si simplu adorabil cu expresia aceea pe fata.- Nu stiu, ridica ea din umeri. Esti mai greu de citit.Despre tine nu stiu decat ca te iei

prea mult in serios , ca razi rar , ca bei uneori si ca ai senzatia ca toata lumea te place instantaneu. A , da, si ca esti lord. Si ca as omora pe cineva doar sa nu pleci inca cateva minute de pe treapta asta, continua ea in gand.

Seuita lael si observa cu surprindere ca si el o privea cu un inceput de zambet. Era prea aproape ca san u-I observe dintii perfecti si tenul usor masliniu, ochii aceia mari pareau si mai frumosi de aproape si in timp ce-l studia asa cum facea de cand il vazuse prima oara observa o scanteie aprinzandu-I se in ochi, si stiu ca o sa rada. O cuprinse un fior de anticipatie si simti ca o sa rada si ea de absurdul celei zile, de ce tare se simtise cu cateva minute mai ianinte, de faptul ca il iubea la nebunie pe baiatul asta strain, strain cu totul.Rasera amandoi vreo cateva minute in sir sprijinindu-se unul de altul.Cand isi recapata rasuflarea David o surprinse:’- Stii, deci , ca beau?! Si izbucni iar in ras, se potoli cu greu iar Diana se ingrijora.- Sper ca nu te-am jignit, Paul e de vina.- M-am gandit la asta. Ce sa mai zic acum, e adevarat. Dar nu-mi place pentru ca ma

imbat atat de greu incat apuc sa-I vad pe toti cei de la masa cu mine vorbind alta limba si asta ma enerveaza. Intrebarea e de unde stie Paul avand in vedere ca intotdeauna l-am adunat de sub masa?!

Diana intelese ca vorbise prea mult. Se gandi ca probabil David nu ar fi fost incantat de faptul ca Paul il urmarise.- Stii ce? As bea ceva.- Bine, hai jos in sufragerie. Stiu unde pune bunicul tau vinul si crede-ma are un vin

grozav. Ma pricep, zambi el si-I facu cu ochiul.Ideea de a sta cu el in sufragerie si a bea vin era ceva.- Sa nu crezi ca daca ma imbeti o sa-ti spun vreun secret, zise Diana si ranji.- Mai vedem, spuse lenes David si turna in doua pahare frumoase vin rosu cu o

frumoasa consistenta sangerie.De emotie Diana se impletici pana la un fotoliu unde se prabusi si astepta sa fie servita. David nu o dezamagi. Vinul era dulce si destul de greu.

- Nu cred ca o sa pot bea tot paharul, sovai Diana.- Nici nu trebuie . David se aseza pe jos in partea cealalta a masutei de cafea , direct pe

haina lui lunga , cafenie, de toamna. Dianei ii placea haina aceea I se potrivea se obisnuise s ail vada cu ea.

- Deci, prieteni? Intreba David si ridica paharul lui.- Nu inteleg de ce esti atat de ingrijorat de acest aspect. Da, prieteni, accepta Diana si

sorbi iar din paharul ei.- Tu daca ai sti ca cineva nut e place pur si simplu nu ai fi ingrijorata?! Facu David

uluit- Nu cred ca mi-ar pasa chiar atat.

13

- E din cauza rangului meu cred. Se bazeaza pe simpatia multimii.- Bravo, recunosti in sfarsit.David ranji si dintii albi ii sclipira in intuneric.- ai vrea sa –ti spun ce stiu eu despre tine?- Nu cred ca resist, spuse serios Diana si se pregati sa se ridice si sa plece.Picioarele

insa I se taiara si se aseza la loc .Din doua guri?! Se gandi ea socata. Incerca sa-si alunge starea si abia atunci observa ca paharul ei era gol.Probabil de nervi il bause pe tot. David o ignora.

- Stiu ca ai venit aici de undeva de la oras, ai replici de oraseanca.Stiu ca iti place sa faci paine, am fost efectiv uluit de cat poti munci intr-o zi. Si mai stiu ca ascunzi un secret dureros de toata lumea, ceva ce nici tie nu-ti poti explica in totalitate. Se vede uneori in ochii tai.

Diana se holba la el uluita.- Mda, credeam ca am ascuns mai bine de atat.- De asemeni, stiu ca iti plac animalele, vacutele in general, zambi el, ca a talent la

ceva, probabil la desen , ca ai putina incredere in tine si daca ai fi aleasa miss ti-ai dori cu adevarat pacea lumii.

- Esti atent nu gluma, Sherlock, zise Diana mai sarcastica decat ar fi vrut, insa ochii ise inchideau si-l mai auzi pe David oftand.

- Si acum mai stiu ca un pahar e prea mult pentru tine, cred ca e vina mea.- Doamne David, daca eu imi doresc pacea lumii tu fara indoiala iti doresti sa-I salvezi

pe toti.- Tine de rang, il auzi ea.Apoi ii simti degetele lungi apucandu-I mana si un sarut rapid

in palma. Sa te duc la tine in camera bine? Imi cer scuze de pe acum daca te va durea capul maine, dar am un leac de mahmureala.

- Sigur ca ai , ingana Diana.Il auzi razand si se simti purtata pana in camera apoi adormi.

Dimineata veni cu un soare stralucitor iar Diana se trezi proaspata si fara dureri de cap.Se imbraca in graba si fara sa mai incerce sa ia micul dejun pleca sa-l caute pe David. Vroia sa-I arate ca nu o doare capul si vroia sa-l vada.Iesi afara si-I vazu pecei doi baieti la tarcul care imprejmuia cei doi cai lasati sa pasca liber de dimineata. Erau in picioare amnadoi si Diana avu un sentiment de neliniste. Il auzi primaoara pe David.- Sa nu ma iei de fraier, spunea el un pic cam tare. Crezi ca nu stiu de ce sunt aici?Esti

un las si astepti de la mine sa le spun alor ai de exmatriculare dar n-am s-o fac.Si apropos de asta de unde stiai tu de rangul meu? Nu am spus niciodata nimic nimanui. E posibil sa fii ata de tembel si sa-mi fi cautat in hartii?

Paul dadu din cap a negare.- Nu , nu ti-am cautat in hartii ce Dumnezeu! Mi-a spus fosta ta! - Spune-le odata devarul alor tai si scapa de povara, Paul. Trebuie s-o faci odata si

poate asa scapi si de curiozitatile astea despre altii, spuse David mai potolit dar sarcastic.

- Sa le spun adevarul, David? Tot adevarul?David il privi cateva secunde cu un soi de neliniste amestecata cu mila.- Oh, fir-ar al naibii! Nu vreau sa fiu implicat in asta Paul intelegi? Poate ar fi cazul sa

plec, la naiba!

14

- Nu, sa nu pleci! Si-ar da seama ca e ceva in neregula iar eu pur si simplu nu sunt….- Pregatit! Striga David si dintr-un salt sari in spatele calului mai apropiat si trecu in

goana pe langa ei.Diana simti ca I se intuneca privirea. Se uita prostita la amandoi si deodata tasni spre Paul.- Ce se intampla aici?- Tu ce crezi? - Stiu ce-ai facut, ce te-am rugat san u faci.- Asa crezi? Sau crezi mai degraba ca atunci cand lucrurile se complica David o sa sara

pe primul cal ? striga Paul furios. Avea lacrimi in ochi si se retrase incet spre casa.In mod clar Diana nu mai intelegea nimic. Adica exmatricularea era ceva chiar ata de grav? Sau mai era ceva? Ce putea strica prietenia celor doi atat de rau?O lua incet pe urmele lui David spre padurice si merse mult si bine panicata mai mult decat de orice altceva de gandul ca el o sa plece si existenta ei se va intuneca de tot. Asa cum mai fusese si cum nu putea fi din nou.Merse mult pana aproape se rataci, dar inca se vedea acoperisul casei si incepu sa se nelinisteasca, banuind ca se intamplase ceva cu David. Il gasi trantit pe jos cu o rana la cap iar calul nu se vedea nicaieri.Se apropie si il scutura bine pan ace acesta balmaji ceva si dadu semen ca-si revine. Privirea I se centraliza incet pe fata ei.

- Cum e? intreba Diana speriata. Stii cine sunt?- Mama? Facu David si zambi. Sunt bine, stai linistita, am capatana ceva mai tare decat

restul lumii.Diana ii lua capul la ea in poala si tacu putin.Apoi isi pierdu rabdarea.- Ce s-a intamplat acolo , cu Paul?- Pe el l-ai intrebat?- Te intreb pe tine !Nu vreau sa va stricati prietenia pentru vreo chestie de baieti fara

cap si fara coada! Spuse ea si vocea ii tremura.David tacea dar ea ii auzi dintii scrasnind.Simti cum se incalzeste si deodata sari in picioare.- Nu-mi pace sa fiu luat de fraier, striga el. Sa fiu urmarit, cercetat, testat in privinta

unui scop obscur!Stiu sigur ca Paul asta a facut.Daca mi-ar fi fost prieten nu era nevoie de toata pregatirea asta , nu crezi?

- Stiu doar ca te admira sincer. Stiu ca nu ti-ar face rau niciodata.- Sunt multe feluride a face rau cuiva, iar eu am multe la care sa ma gandesc acum.Mai

e si tatal meu care se lupta pentru …..tara, principiile mele pe care m-am chinuit sa le respect si nu a a fost usor.

- Principiile? Eu tocmai iti spuneam ca in felul lui Paul te iubeste ca pe un frate! Si acum se simte un pic tradat pentru ca ai plecat asa de langa el. Tu te pregatesti sa te retragi, nu David? Ceva e prea aproape iar tu te poti increde in principii nu in oameni.

- Sa nu ma judeci, spuse David serios. Nu il cunosti pe Paul si de fapt nici pe mine.Isi sprijini capul de un copac si inchise ochii.- Sunt atat de ametit nu stiu ce-I cu mine, zise el cu un fir de voce, apoi cazu in

genunchi si vomita- Cred ca…cred ca ai ceva grav la cap, spuse Diana si intra in panica. Sa nu te misti de

aici.Intinde-te la loc, te rog. Te rog nu te holba asa la mine, nu esti Ok!Diana isi scoase telefonu lmobil si o suna pe Elena.

15

- E David, a cazut de pe cal si ii este rau !. Va rog veniti cu ajutor!Pana , in sfarsit, auzi o masina strecurandu-se cu greu printer copaci Diana trecuse deja prin toate chinurile iadului David tot vorbea despre ceva nu-I era prea clar despre ce nu se putea concentra din cauza fricii ca o sa-si piarda cunostinta. Nu stia nici daca n-ar trebui s ail lase sa inchida ochii dar ceva ii spunea ca mai bine il tinea de vorba, macar asa ar fi fost constient cand l-ar fi intrebat doctorii despre starea lui. Nu stiu cum ajunsera la spital nu era ceva care s-o intereseza. In schimb se tinu aproape de David si il atingea de cate ori putea ca sa-I transfere energia ei. Acesta arata din ce in ce mai rau, pielea ii era stravezie iar buzele albe abia mai filtrau aerul.- Nu arata bine deloc, constata Elena, cateva minute mai tarziu cand David era deja

conectat la aparate si avea o perfuzie cu glucoza in brat.Diana avea alta dilemma: la loviturile de cap este necesare glucoza?!

Dup ace pleca Elena si lumea inceta sa se mai perinde prin salon aparu si Paul. Se tinu departe de patul lui David si arata de parca plansese .- E numai vina mea. Sunt un nenorocit de egoist.- Stii bine ca nu e vina ta asta e o prostie, spuse automat Diana . Il tinea de mana pe

David, uluita decat de rece era. Parca toata viata plecase din el, lasand in urma un recipient ce abia mai respire.

- Nu pricep ce are spuse ea chinuita. Nu cred ca de o simpla lovitura la cap ar trebui sa fie atat de rau, stii s-a ridicat dup ace a cazut de pe cal, daca ar fifost atat de grav nu ar fi putut sta in picioare , nu?

- Nu e o regula, spuse Paul. Dar arata foarte rau e adevarat. Ma duc sa caut pe cineva sa-mi spuna ce se intampla.

- Da , te rog macar sa stim, adauga Diana in soapta pentru ca pleoapele lui David fluturau..Uite vrea sa spuna ceva….

- Pijamalele de matase baigui David, alea cu monograma, fir-ar sa fie…- Ce tot zice? Se privira uluiti Paul si Diana. Stii tu ceva de pijamalele lui?!- Nu, dar presupun ca le are prin bagaj… mai degraba as spune ca aiureaza.David se trezi cu totul si ii privi agasat.- Nu aiurez, am nevoie de pijamalele alea, daca vine tata si ma vede asa o sa iasa

scandal. Acum e randul meu sa te rog ceva, I se adresa lui Paul, fa cumva du-te acasa si adu-mi geanta sunt mai multe chestii acolo de care am nevoie.

Diana intui ca acest simplu gest ii va apropia din nou pe cei doi asa cum o discutie sincera intre fete are acelasi effect.Paul nici nu intreba cand, de ce sau cum ci pur si simplu pleca cu un salut din pragul usii iar David zambi amuzat- Daca stiam ca e atat de simplu sa-l fac fericit il rugam mai de mult. Asaaaaaaa ,

mormai si se intinse in patul care paru brusc prea ingust si prea scurt pentru el. Acum ca am ramas singuri trebuie sa te rog ceva, ceva serios.

- Sigur, ingaima Diana.David se mai intinse o data si isi trase cu un gest perfuzia din brat.- Chestia asta te poate omori zau asa, facu el si ofta usurat. Ce vroiam sa terog este sa

nu spui nimanui ca mi-am scos perfuzia si sa o ascunzi undeva , ca si cum n-ar fi fost niciodata in salonul asta.

- Cum aaaa cum sa fac asta?- Stiu, sari David care deja arata mai bine.Ascunde-o dupa perdeaua aia..- Dar de ce?

16

- Sincer? Imi face rau. Consider ca am destul zahar in sange.- Nu cred ca te-ai vazut ceva mai devreme.Aratai ca unul de prin Africa.- Adica?- Subnutrit, explica Diana, si un pic….pe moarte.Se privira cateva secunde apoi pufnira in ras amandoi odata.Dar David se opri mai repede si ochii ii lucira ca o ciocolata topita.- Mai ca nu-mi vine sa cred dar am impresia ca ti-ai facut griji pentru mine.- Imi fac griji pentru orice african, preciza Diana zambind.Se privira cateva secunde in tacere pan ace Diana se inrosi in felul ei remarcabil de nepotivit si porni sa inspecteze podeaua.Simti mana rece a lui David prinzand-o pe a ei.- Banuiesc ca stii ca mi-ai salvat viata.Din nou Diana ar fi dat orice sa se deschida fereastra din spatele ei ca sa-si poata lua zborul pe acolo. Nu indraznea sa faca nimic in nici un caz sa se uite la el si tacea intentionat ca un copil incapatanat.- Trebuie sa te mai rog ceva.Diana doar dadu din cap.- Cand vine tata o sa te rog sa ma lasi singur cu el . E un om galagios si cam

nepoliticos. Nu as vrea sa iti faci o impresie gresita.Diana dadu iar din cap in sens negativ.- Nu? De ce?Fata ridica in sfarsit privirea scrutand fata ingrijorata a alui David. Se intreba cateva secunde daca ar fi fost bines a-I spuna adevarul dar stia ca ar fi fost o prostie plus ca habar n-avea daca nu l-ar fi jignit destul de tare cat sa o tina la distanta.Pentru ca candva intre acele emotii si tinandu-l de mana, fara sa vrea , il citise.Nu intentionase asta asa cum nu intentiona niciodata dar acum era in mintea lui si la cat putea ea intelege in acel moment atat intuitive cat si din analiza aceea ciuadata pe care o putea face stia ca n-ar fi fost bine sa-l lase singur. David se temea de ceva, poate de vizita tatalui poate de ce avea sa-I ceara acesta, putea pur si simplu simti constrangerea din aer.- Ti-am salvat viata ai uitat?- Nu……..si?- Vreau sa-ti cer favoarea asta, trebuie sa ma lasi sa raman.- Crezi ca va fi ceva interesant? Intreba David nervos.- Nu inteleg care e problema ta, daca eu vreau sa raman. Nu am unde sa ma duc si as

vrea efectiv s ail cunosc pe tatal tau. Da, mise pare chiar interesant.David se holba la ea , apoi clipi de cateva ori si se intinse pe perna. Chiar atunci se auzi zgomot pe holuri in atat de linistitul spital de mai devreme. Cineva dadea ordine cu o voce clara, militaroasa si mai ales cu voce tare lucru care li se parea neplacut celorlate persoane cu care venea in contact.Protestele lor pareau insa slabe pe langa hotatararea din fiinta ce se apropia vertiginous dand ordinein stanga si in dreapta.- Vine, spuse David, parand usor amuzat.- Cum sa-l salut?- Te sfatuiesc cu toata sinceritatea sa nu scoti nci o vorba. De fapt nici nu va fi nevoie.

Oricum e prea tarziu sa pleci acum.- Nu aveam intentia, ii aduse aminte Diana, ultima ei silaba fiind inghitita de vocea

celui care tocmai intra in salon cu acelasi pas mare de defilare ce-l folosise pana atunci.

17

- Un scaun , spuse scurt de cum intra.Diana avu impulsul de a se ridica de pe al ei si a il ceda dar mana lui David o tintui locului.

- Domnule, spuse acesta incercand sa se ridice pe perna - Ramai acolo baiete, nu e nevoie sa faci pe grozavul mai ales ca nu porti insemnele.- Am trimis pe cineva sa le aduca.- Mda, proaste servicii ai pe aici.Nu e paza la usa ta, nu vad pe nimeni care sa semene a

doctor official iar tu esti imbracat in chestia asta pe care probabil o poarta detinutii!Diana se uita speriata la cest Lord care arata exact asa cum si-l inchipuise. Inalt , imbracat intr-un costum care parea de buna calitate cu un baston de argint in mana dreapta, pe degetul careia stralucea un inel masiv de aur cu o piatra rosie. Semana oarecum cu David dar era impresionant modul in care tinuta, vocea si expresia fetei te faceau sa realizezi imediat ca e un personaj important. Desi nu era cazul , gandurile Dianei alunecara usor spre don Quijote sisi zambi doar siesi. David era calm acum. Chiar in momentul acela dadu buzna in camera si Paul rosu la fata de effort carand geamantanul dupa care fusese trimis.. Se opri in prag nestiind ce sa faca dar David ii facu semn sa intre.- Mda, facu din nou tatal lui nemultumit.- Ajunge tata, spuse David moale.- Astia doi sunt servitorii tai?- Tata!- Bine, bine, mormai el si se aseza pe celalt scaun din salon pe care se facuse ca nu-l

observa pana atunci. Ei, ti-a ajuns?David nu spuse nimic, dar se facu alb la fata.Incepu sa caute in geamantan pana gasi ielul de aur ca si cel al tatalui sau, apoi se intinse la loc aratand vizibil obosit.- David, nu ai facut nimic in tot acest timp, ba mai rau ai ajuns in spital. Si apropos

arati ca naiba. Am nevoie de tine in toate puterile, nu asa. Ce-ai facut cu garda?- Tu ce crezi? Mormai David- Nu asa se vorbeste.Uita-te la mine si nu mormai.Cine te apara , deci?- Eu, spuse deodata Paul si totodata facu un pas in fata.- Tu fiind cine? Se rasti lordul intorcandu-se spre el- Te-as ruga san u vorbesti asa cu prietenii mei, spuse David calm din nou..Ti-am

explicat de multe ori ca nu e nevoie sa intimidezi lumea pe unde te duci , ca e nepoliticos.

- Ah, acum imi dai si lectii. Deci cine e Paul?Deodata Paul ranji sigur pe sine.- Am centura neagra la karate, spuse , un campionat la scrima si sunt inaintas la fotbal.

De asemeni fac parte din grupul de sah al facultatii si colaborez la revista. - Aha., facu lordul iar David casca ochii impresionat.Si asta te califica pentru a-l apara

pe zapacitul asta?Paul nu mai stia ce sa zica dar stia Diana.- Pana una alta, fiul tau e intr-un pat de spital si nu arata prea bine asa cum ai remarcat.

Iar noi tinem la el si n-am lasa sa I se intample nimic.Astazi a fost doar un accident. David trebuie sa doarma , puteti vorbi si mai tarziu, va rog, domnule haideti sa-l lasam singur.

- Na, facu lordul plesnindu-si palmele. Ceva ceva tot ai facut dragul meu fiu.- Adica?- Ti-ai facut un prieten devotat si….ei, stii tu, spuse facandu-I cu ochiul.

18

Diana avu o usoara senzatie de rau fizic. Dece naiba nu reactiona omul ala ca toti ceilalti? Ii vazu lumina jucausa dar rece din ochi si isi dadu seama ca facuse prima greseala de apreciere din viata ei. Ca prin vis il vazu pe David intorcandu-se incet catre ea , pe Paul ridicand privirea cu surprindere si o brusca intelegere.- Cam obraznica totusi, tinu sa precizeze lordul. Trebuie sa o educi daca vrei sa apari

cu ea in fata noastra, a mea si a mamei tale.Diana tasni in picioare si cuvintele ii zburara inainte sa le poata controla.- Nu cred ca m-am inselat, eu nu ma insel niciodata. Dumneavoastra domnule faceti tot

ce puteti sa va ascundeti, va schimbati personalitatea in functie de imprejurari ca sa va puteti apara , ca un cameleon! Oare chiar nu va dati seama ca asta va face mai slab?

Apoi porni spre usa, o deschise si o lua la fuga pe hol. Stia prea bine ca ii lasase pe toti cu gura cascata si ca foarte probabil il cam jignise pe tatal lui David dar de fapt omul ala nici nu merita altceva.Cand ajunse spre treptele de iesire realize ceva ingrozitor. Se purtase ca un copil idiot plecand si facand scena aceea iar acum avea sa se intample lucrul de care ii era ei cel mai teama.Lordul il va lua pe David si ea n-o sa-l mai vada niciodata , niciodata. David era probabil de aceeasi varsta cu ea asa ca tatal lui din punct de vedere legal ii era stapan putea sa-l oblige sa plece daca vroia iar ea nu apucase sa-l intrebe nimic, sa-I arate cum era ea , sa-l faca s-o iubeasca asa cum incepuse sa spere in ziua aceea. Un sentiment de pierdere ireparabila, ca o moarte, o facu sa se indoaie pe scarile institutiei tinandu-se cu mana de stomac. Paul aparu incet in spatele ei, Diana ii recunoscu pasii sovaitori.- Nu trebuia sa urli asa la el! Spuse Paul- Sa-l ia naiba, striga Diana frustrata. O sa-l ia pe David cu el nu-I asa?- Nu poate, ranji Paul. Au semnat nu stiu ce hartie impreuna, pentru ca David se astepta

sa vine dupa el. Se pare ca David mai are un an de stat printre noi, pacatosii.- Ah, bine.- Asa am zis si eu. Parinte sau nu nimeni n-ar trebui sa te oblige sa faci nimic.- Chiar daca stai pe banii lui , spuse Diana fara sa se gandeasca.Paul o privi lung si se aseza langa ea .- Stiam eu ca s-a inselat tatal lui David. Intre voi nu are cum sa fie ceva, astfel tu nu ai

vorbi asa despre el. De astfel asta a zis si David cand m-a trimis sa te caut. - Da? Ce-a zis?- Ca e imposibil sa fiti mai mult decat prieteni avand in vederea ca s-a straduit chiar si

pentru starea asta. L-a asigurat pe tatal lui ca e totul in regula, tu de astfel fiind singura care nu esti in pericol de a te indragosti de el.

Diana simti ca o lovise desi nu stia clar unde o doare. Nu mai spuse nimic si pentru ca nu era in staredar si pentru ca ar fi izbucnit din nou si ar fi urlat la bietul Paul. In schimb isi studie varul cateva secunde si se concentra asupra lui. Desi zdravan si foarte bine facut, poate si datorita sporturilor pe care le practica Paul avea o fragilitate in el ceva ce ii indoia spinarea cand statea pe ganduri parea gata sa se farme in bucatele.- Ce e cu tine? Intreba Diana uitandu-se in ochii lui- Sunt bine, chiar foarte bine. De ce intrebi?- Stii de ce intreb.V-am auzit la grajduri inainte de accident. Despre ce alt adevar era

vorba?

19

- Nu stiu de ce mai intrebi Diana, spuse Paul in soapta. SIncer, credeam ca stii deja. Eu nu sunt normal.

- Normal? Facu Diana apoi brusc se prinse. Adica, esti pe invers?- Iham.Cosmarul tatei. Ei , ce spui, ma mai sfatuiesti sa-I spun acum adevarul?Diana se cutremura.- David? Si el e? Paul ii arunca o cautatura rapida.Se scrutara un timp apoi Diana fu cea care lasa ochii in jos.- Mda, facu Paul. Acum e totul clar. Dar fii linistita Diana, secretul tau e in siguranta

atata timp cat si al meu e.Diana il privea nerabdatoare cu ochii mari si rosie la fata.Nu indraznea sa –l mai intrebe odata I se parea ca Paul o tortureaza intentionat.Acesta lovi cu piciorul in treapta de ciment.Apoi se ridica brusc si pleca agale spre masina familiei.- Paul, striga Diana, stai!- Du-te la el, te asteapta.Apoi se intoarse din nou spre Diana.Nu ti se pare ca intr-un fel

foarte interesant ce nu stii tu si ce nu stie el se echilibreaza? Iar tu draga mea verisoara, esti prinsa in capcana. Dar, stiu, ai o scapare……hm, da, spune-I adevarul! Rase Paul si inchise portiere.Diana alerga spre el si prinse volanul prin fereastra deschisa.

- Nu se poate sa razi in halul asta de mine.Trebuie sa stiu. Dac nu vrei sa-mi spui macar ia-ma acasa. Nu pot sa dau ochii cu el acum.

- Ah, gata? Ai terminat deja cu David? - Cum poti sa spui asa ceva? Diana incepu sa planga.Paul se calma si ofta in timp ce ii cuprindea umerii cu bratele.- Adevarul e ca nu stiu. Nici macar nu am incercat , stii tu, nu pot , iar el nu se invartea

in aceleasi cercuri ca si mine.Dar suntem prieteni asta e tot ce imi doresc de la el. - Nu inteleg, facu Diana suspinand.- O sa intelegi tu.El e totusi fiul tatalui sau.- De ce v-ati certat la grajduri?- Pentru ca l-am urmarit aseara.Stii,el nu doarme si cateodata chiar simt nevoia sa il

protejez. Pleaca singur si nu spune nimic nimanui si apoi vine zgariat sau plin de vanatai si ma face sa ma simt vinovat.

- Cum adica nu doarme?- Nu doarme, nu mananca. E cea mai neajutorata fiinta de pe fata pamantului. N-ar

trebui sa ma mire ca arata in halul ala la spital. E cea mai nobila creatura nenorocita si cea mai slaba in acelasi timp.

- Dar de ce?- Nu stiu, nu poti sa vorbesti din astea cu el. Deci, vii cu mine sau ramai?- Raman, Paul.- Stiu ca ramai. Imi pare rau.- Si mie , spuse Diana cu sinceritate si se desprinse incet de masina.Paul zambi stramb si ii facu cu mana cand trecu pe langa ea. Diana avea senzatia ca traieste o mare tragedie greceasca in care ea era din pacate pe cale sa devina personajul principal.Se intreba in sinea ei, oare Paul credea la fel?

20

Abia se intorcea incet spre scari cand ii suna telefonul in buzunar. Ce ciudat, uitase cu totul de el in acele zile.Nu avea nicicel mai mic chef sa raspunda dar cand vazu cine suna, singura persoana care inca ii mai era prietena in lumea aceea nebuna raspunse

- Da, Eliza- Dumnezeule ce voce ai, asa de tare te muncesc aia la brutarie!?- Nu , deloc imi place foarte mult.Tu ce mai faci?- Pai ma gandeam sa vin la tine. Nu spuneai tu ca aveti nevoie de ajutor?Diana se gandi cateva clipe. Mama ei trebuia sa soseasca in curand, se apropia culesul viei si cu brutaria si cu animalele chiar aveau nevoie de ajutor.Dar pe langa toate aceste interese pecuniare Diana se relaxa numai la gandul ca va fi o fiinta cu care sa poata vorbi si care ar intelege-o, cu care avea o istorie de destainuiri si o dovada de incredere care stia prin ce trecuse Diana in lunile lungi de vara care precedasera accidental. Oricat de nesigura sau zguduita era in clipa aceea avea totusi senzatia ca parca se calise, lucrurile prin care trecuse ii amortisera cumva simturile si peste toate astea era o speranta, nu-I asa? Ca lucrurile sa se aseze pe un fagas cat de cat normal, toate astea erau de discutat in detaliu cu o prietena atat de buna ca Eliza care asculta si nu critica niciodata.Expira si spuse:- Mama trebuie sa vina si ea in cateva zile. Dac vrei poti veni cu ea.- Oh, ce bine, abia astept sa ne vedem!Simtindu-se totusi un pic egoista datorita interesului ei care era deasupra placerii de a-si vedea prietena Diana consimti ca si ea abia asteapta. Dupa ce inchise telefonul il mangaie din nou ca pe un aducator de vesti bune ce era si simti ca o mare parte din starea ei rea se dusese.Topai pe acari spre salonul lui David in sfarsit ca o fata de 17 ani nu ca un condamnat spunandu-si in sinea ei ca de acum va fi bine.Doar mai rau nu avea cum nu-I asa? Sitotusi o mica senzatie de déjà vu o zgandarea fara sa o poata identifica concret. Parca mai spusese odata ca mai rau nu se poate si ca o lege a lui Murphy se dovedise ca o simpla stare de suferinta liniara nu era de ajuns.Ingandurata intra in salon si spre marea ei usurare il vazu pe David dormind.Deci nu doarme, hm? Isi spuse oftand simtind in sfarsit si ea oboseala. Se intinse cat pe putu pe scaunul tapitat facut special pentru vizitatori de termen lung si adormi mai repede decat daca ar fi fost in patul ei.- Doarme?- Da. Tata trebuie sa discutam.- Esti sigur ca doarme, e plina de surprise fata asta!- Nu-I asa ? rase David .Si mai e ceva cu ea.- Stiu. Face tipare .- Da, da deci nu mi s-a parut. Face tipare mentale cu usurinta unui commandant de-al

nostru.Si e inca foarte tanara.- O sa incerci s-o recrutezi?

Tacere. David nu putu raspunde multa vreme. Scruta fata tatalui sau care acum nu mai era imbracat cu vesminte pamantene de ceremonie ci cu cele normale.

- Iti atrag atentia, ca nu va fi prea greu. Ea e de partea ta deja.- Stii bine ca nu a avut de ales. Nu mi se pare sigur sa atragi atentia supra unui fapt atat

de evident, mai ales de fata cu ei.- Nu sunt convins ca armura ta ar fi fost de ajuns, reactioneaza prea puternic. Ce te faci

daca e adevarat?

21

- Of, tata, ce stii tu despre ei?- Se pare ca stiu ceva, ceva, astfel nu ai fi venit pregatit aici, ai vazut cat de violenti

sunt, printer cele cateva sentimente nobile cate au rele si impulsuri gresite! Cum se omoara intre ei!Acum cred ca nu mai esti atat de suparat ca te-am obligat sa faci toate tratamentele! Bine, n-ar fi rau sa nu uiti sa mai mananci din cand in cand si sa dormi, aici regulile sunt altele.

- Ai terminat?!- Cand vei fi pregatit sa te intorci? N-a mai ramas mult timp.Inca n-am inteles de ce

crezi ca solutia e aici, printre copii.- Tu ai spus. Sunt experti in razboaie si sa se omoare intre ei. Acum du-te te rog, simt

ca se trezeste.Diana deschise ochii brusc.Davidinca dormea, lucru imposibil.Cand avusese loc conversatia pe care o auzise?Oare visase?Se ridica socata era noapte afara.Dormise mai mult de cinci ore conform ceasului de la mobil.Ii era groaznic de foame si se simtea plina de energie.Topai un pic prin camera incercand sa se dezmorteasca apoi se decise ca totusi ii era prea foame. Isi lua haina si cobora la un fast food din apropiere.Era inca nedumerita in legatura cu visul despre David si tatal lui si nu intelesese nimic din presupusa conversatie. Cand urca cu sandvisurile David era treaz, imbracat si gata de plecare.- Nu crec ca pleci undeva , spuse Diana repede.Arati inca palid si nu cred ca ti-a

semnat cineva externarea.- Ei, na! facu David. Ma simt perfect.- Trebuie totusi sa ramanem, nu avem cu ce pleca de aici si nu cred ca ar fi bines a-I

trezesc pe cei din casa la ora asta.E treut de 12 noaptea.- Ai putea spune ca e dimineata , nu?- Sa spunem.- Eu am ceva de facut. Ai de ales daca sa vii cu mine sau nu.- Nu cunosc imprejurimile si din cate stiu nici tu nu le cunosti.E prea tarziu sa umblam

aiurea.- O ,dar e foarte bines a umbli noaptea!Distractie maxima! Rase David si-si lovi

palmele. Hai, pe cai!- Nici nu ma gandesc! Spuse Diana chiar in timp ce-si lua haina pe ea din nou.- Bine atunci, pe jos, ranji David si fara alte cuvinte deschise usa.Ajunsi afara David se roti incet pe varfuri.- Nu ti se pare ca e foarte intuneric pe strada asta? O interba pe Diana pornind in

directia respective.- Si ce e cu asta?- Pai, sa facem lumina. O lua la fuga pe strada intunecata lasand-o singura pe

Diana.Aceasta incremeni locului nestiind ce sa faca. Daca il striga, ar fi iest lumea din casa in linistea de la miezul noptii, iar inainte nu s-ar mai fi aventurat pentru ca locul in care statea parea a fi singurul con de lumina. Lucrul acesta nu dura mult .In curand Felinarele de pe strada se aprinsera, unul cate unul, continuand sirul luminat din spatele ei. David aparu alergand tot numai un zambet.

- Electricitate!- Mda! Asta faci tu noaptea?- Si altele depinde de inspiratie.- De ce ? intreba Diana

22

- Pentru ca pot, ridica David din umeri.Oamenii de pe strada asta nu au curent de peste o saptamana, problema era foarte simpla dar necesita fireste, spuse el ducandu-si un deget la frunte si ceva materie cenusie.

- Aha. Si tie ti-a venit ideea asa pur si simplu.- Nu chiar. M-am gandit cat am fost in patul ala de spital.- Inca nu pricep ce ai facut de fapt. Nu ai scule si in nici un caz nu pari de meserie.David izbucni in ras, dar nu comenta afirmatia ei.- Si orium de unde ai stiut?- Mi-a povestit o asistenta care sta pe strada asta.Da de ajuns, mai avem treaba si vorba

e doar vorba.- Asta mi-a placut!- Nu-I asa?Intinse mana dupa ea si pornira in directia opusa.- aici pe colt, spuse David- Ce e aici?- Un bar. E meci in seara asta.- Si? David……….spuse Diana dojenitor- Nu asa! Hai sa vezi, rase el si parea ca se transformase. Nu mai era rigid ci vesel si

agitat si parea plin de incredere. Intra in bar impingand usa care era deschisa. Inauntru, o atmosfera mormantala, lumea trista bea cate ceva fara chef .

- Cred ca e un parastas ceva, spuse Diana in soapta. Hai sa mergem David!- Ei, na! Li s-a stricat televizorul, e meci in sear asta, ai uitat?- Nu inteleg, nu se pot duce in alta parte?- Uf, tocmai tu dintre toti! Ma gandeam ca o sa intelegi!- Ce?!- Ce farmec ar avea in alta parte?David disparu de langa si in cateva secunde se auzira primele semen ca televizorul merge iar atmosfera se schimba subit.- Ah, ce-mi place, striga David pentru ca deja nu I se mai auzea vocea peste celelate

care se agitau- Cine esti? Electric Man?- Daca ai sti ce ma enerveaza sa vad cum un amanunt atat de mic poate strica cheful

cuiva!Si Diana isi aminti. Armura?! Sau cum spusese tatal lui? Il privea razand cu gura pana la urechi si cu mainile bagate in buzunare si se gandi infiorata ca nu stia nimic despre el.Parca simtindu-se analizat David se intoarse spre ea.- Si acum o san e relaxam putin, pentru ca tu ai sa-mi spui ceva, spuse impungand-o

usor cu degetul.- Eu?- Da, cred ca e timpul.Fara sa stie de ce , desi el zambea Dianei I se facu frica. O impingea usor din spate spre o masa libera ceva mai departe de galagia innebunita a celor ce se uitau la meci. Inca zambea aratandu-si dintii perfecti.- Trebuie sa-mi spui ce ascunzi, secretul ala intunecat care te face sa pari atat de

indurerata.- De ce te intereseaza?

23

- Nu incepe iar! Nu mai fi ostila cu mine, e prea tarziu acum, ranji el cu o siguranta greu de suportat

- De ce ti-as spune tie ceva oricum?N-ar fi correct.- Daaaaaaa, dar tu deja stii mai mult despre mine si nici mie nu mi se pare correct.Diana pufni enervate.- Nu stiu nimic despre tine!- Ha, dar ai vrea, recunoaste!rase elAbia daca ii suporta noua stralucire si dezinvoltura.Cand era serios si preocupat stia cum sa-I faca fata dar acum era zapacita cu totul- Uite spuse el apropiindu-si confidential fata de a ei,iti promit ceva. Suntem prieteni

bine? Ei, in calitate de prieten te voi ajuta sa treci peste acest secret infiorator.- O sa ma repari?- Da, spuse el dand convins din cap.Era serios acum si parea in stare sa-si agite toata

materia cenusie ca sa o ajute pe ea. Se lasase pe spate in scaun si-si incrucisase mainile pregatit sa asculte.

- Nu poti, David, ingana Diana au incercat si altii inaintea ta.- Vreau sa ai incredere in mine. Gandeste-te, creierul e tot o retea de impulsuri electrice

iar eu pot repara tot ce e electric. Ah, inca ceva. Iti promit sa iti raspund la orice intrebare ai referitor la mine, daca pot.

Numai una?Diana se ridica de pe scaun si porni spre iesirea localului. Nu mai suporta galagia dinauntru sau presiunea lui David.Respira cateva guri de aer curat iar el aparu incet in spatele ei. Nu mai spunea nimic dar ea ii simtea prezenta inalta si mirosul acela halucinant. Se intoarse incet stiind ca din momentul in care o sa-I vada ochii nu mai are scapare.- E o prostie, o sa fii dezamagit.David se sprijini de suprafata de lemn a barului si-si incrucisa picioarele lungi. O privea din umbra darn u comenta. - S-a intamplat la inceputul acestui an. M-am urcat cu niste prieteni intr-o masina, a

fost o provocare, genul acela cand ti se spune ca nu poti sa faci ceva iar tu vrei sa demonstrezi ca poti pentru a face parte din grupul ala.

- Ce era asa interesant la grupul ala? Interveni el- Daniel, spuse Diana in soapta amintindu-si. Era cel mai intelligent baiat pe care il

cunoscusem si era in acelasi timp si foarte , foarte atragator. Acum mi se pare o prostie modul in care incercam sa-l impresionez , incercand sa fac tot ce facea si el cu atata usurinta. Nu puteam conduce, niciacum nu pot si nici nu-mi doresc, dar in ziua aia a trebuit sa fac pe desteapta in fata lui si m-am urcat in masina aia. La inceput ceilalti nu au vrut sa ma lase, darn u stiu cum i-am convins.Imi amintesc cu claritate ca am vrut sa renunt , in ultima clipa am vrut sa cobor cu toate ca era noapte si pe undeva prin centrul orasului. Dar drum inapoi nu mai era. Am facut accident , bineinteles , si Daniel a ajunsin scaunul cu rotile , ceilalti trei acidentati, iar eu ei, bine eu nu am avut nimic.Intelegi?Am fost proasta si inconstienta si nu am nici o scuza. Ma rog in fiecare zi sa-si revina Daniel, inca se lupta cu fizioterapia, nimeni din scoala nu mai vorbeste cu mine, ma ocolesc. A trebuit sa stau cu psihologul trei luni ca san u fiu trimisa la reeducare iar mama a pledat sa vin aici sa muncesc asta fiind tot o reeducare .Nu stiu daca ma pot intoarce la toamna la scoala, inca nu m-am gandit pana acolo, stii?Ar fi putut sa moara toti !Si de fiecare data cand ma gandesc la asta le

24

vad expresiile care imi spun foarte clar ca si ei stiu asta. Ca in ochii lor sunt doar o renegata si asa o sa raman., termina Diana in soapta. Il auzi miscandu-se si intuit ca o sa incerce sao consoleze cumva dar amintirile erau ca niste spini.Vinovatia era prea puternica si orice aproiere i-ar fi sporit-o.Pur si simplu nu merita compasiunea nimanui asa ca se trase inapoi si-si cu prinse umerii cu bratele.

- As vrea san u fi insistat atat sa-ti povestesc asta.David se apropia incet, incet dar inca nu spunea nimic lucru care o infiora.Deodata ii simti bratele lungi inconjurand-o si tragand-o spre el, atat de aproape incat mirosul lui o ameti si genunchii I se inmuiara.Diana visa deja frumos la un sarut la ce gust ar putea avea si deschise incetochii spre fata lui , nu avea sa rateze momentul asta, o, doar stia totul despre momente care vin si se duc si daca le ratezi nu se mai intorc.Tipatul ei de surpriza nu o surprinse decat pe ea insasi.David o privea cu ochii semideschise, ochicare acum erau albastri in totalitate fara punct de focalizare, de jur imprejurul ei observa doua aripi mari albe care il imbracau pe el , acum si pe ea deoarece era atat de aproape. Umerii aripilor immense ii ajungeau Dianei pana peste gat si chiar cand intinse mana sa pipaie una aceasta trenura usor prinzand viata.Diana suspina si-si lasa capul pe pieptul lui David.- Stiam eu ca nu esti obisnuit spuse ea incet pentru ca doar firicelul acela de voce ii mai

ramasese.Esti un inger?Dar cum de e posibil?- Te simti mai bine nu-I asa? Intreba David iar vocea lui schimbata adduce amai

degraba cu un suier de vant. Diana incuviinta inca zapacita si se trease si mai aproape deca acest lucru ar fi fost posibil. Nu-I pasa prea tare ce era cu David si cu aripile lui nu atata timp cat nu se miscau.

- Nu sunt inger dar vin de atat de departe ca ai putea crede asta. Acolo toti suntem asa de multe generatii desi initial am fost oameni ca si voi.

- Conversatia pe care am auzit-o…- Pe care trebuia s-o auzi, sopti David leganand-o usor. Isi puse degetele lungi si reci pe

tamplele ei.- Imi pare rau, nu cunosc alta modalitate de ati face cunoscut ceea ce trebuie sa stii.

Vorbele nu acopera totul si nu vreau sa risc sa-ti faci o impresie gresita.Diana simti ca o cuprinde frica din nou. Se dezmetici din senzatia placuta si calda si il privi in ochii albastri care pareau atat de reci acum si intr-adevar inumani.Ar fivrut sa inteleaga de ce idea de a cunoaste ce vroia David sa-I arate o inspaimanta atat dar in acel moment in care atingerea lui parca o trezi din somn nu putu sa faca altceva decat sa se desprinda din imbratisarea lui si sa ia distanta, incercand sa gandeasca clar.David se opri, se scutura usor si reveni la starea lui anterioara, aripile ii disparura si o privea iarasi cu ochii aceia caprui mari si calzi.Astepta.Diana il privea incercand sa treaca de politetea lui, de rabdare si sa inteleaga ce gandea de fapt, ce vedea cand se uita la ea, cat din ceea ce facea era doar un rol, o fatada care trebuia sa-l apere atat pe el cat si secretul locului din care venea.- Am nevoie de timp, spuse ea intr-un final, dandu-si obosita parul din ochi. E prea

mult pentru mine, pentru oricine cred. Nu inteleg cu adevarat ce vrei de la mine dar secretul tau e in siguranta. Tu esti in siguranta cu mine.

Il privi din nou in ochi si observa ca nu stia ce sa spuna, dar mai mult decat atat avu senzatia ciudata ca o privea cu adevarat. De parca pana atunci doar ea fusese constienta de prezenta lui traind senzatii si emotii greu de suportat iar el doar un spectator, analizand rece in ce fel

25

ar fiputut ea sa-fie de ajutor in planurile acelea ale lui de care Diana nu vroia sa stie. Realiza cu o raceala noua pe care nu vroia s-o mai simta in preajma lui vreodata ca era foarte posibil ca toata apropierea aceasta a lor san u fie decat ceva ce-si imaginase ea , el ii parea strain de tot , indepartat de ceea ce crezuse despre el. De fapt, draga fata , nu stii cu adevarat nimic, isi spuse Diana incercand sa se calmeze. Dar era prea tarziu.Revolta, furia si inca ceva ce semana atat de bine cu frica ei cea de toate zilele ii adusera lacrimi in ochi.Doreasa strige ceva dar pentru ca avea gatul blocat si nu-I era prea clar ce o deranja atat de tare incepu pur si simplu sa planga. Scaparea oricarei fete, se gandi ea si mai furioasa de data asta pe ea insasi. Sub impulsul momentului dar si ca o pedeapsa pentru el facu repede cei doi pasi care ii desparteau si il saruta, scurt si rece tragandu-l in jos de reverele hainei . David facu la inceput o scurta miscare de surpriza si aparare , se dadu un pic inapoi dar in momentul imediat urmator o strangea in brate si o saruta si el. Diana uita de ce era atat de nervoasa si se abandona senzatiei pentru a doua oara in nici jumatate de ora. Se dezmetici cand il auzi pe David scotand un sunet jos din gat care putea fi orice darn u era de bine si simti cum o indeparteaza incet, incet tinand-o cu ambele maini la distanta.

- Imi pare rau , se balbai el frecand-o usor pe umeri si pe brate.- De ce, doar eu am inceput, zise Diana ametita, constienta ca daca ii da drumul o sa

aterizeze pe jos chiar ca o eroina din tragedii. Si David era ingrijorat pentru ca gasira o banca si o duse pana acolo.O tinea cu bratul dupa umeri si o privea din cand in cand parand mai socat decat ea de ce se intamplase.

- Stii, spuse Diana intr-un tarziu privind uimita primele raze ale soarelui care strapungeau intunericul, mi-e teama ca te iubesc.Si n-am ce face.Nu ma pot impotrivi.Stiu ca nu e sanatos sa-ti spun asta, avand in vederea interesele tale obscure cu persoana mea , dar…ridica din umeri semn ca ii era egal ce credea el despre asta, in sinea ei usurata dar si plina de speranta. Fusese ceva in sarutul lor care o incuraja sa spere asa ca il imbratisa si ea si simti ca tremura usor, un freamat care ii zgudui pe amandoi.

- Te rog, sopti el inghitind in sec- Ce?- Caldura ta, felul in care ma simt cand esti aproape…simt ca-mi pierd mintile, eu nu

sunt asa. Te rog lasa-ma sa respir un pic. Diana se simti jignita dar in acelasi timp il simtea frematand incercand sa se indeparteze de ea, era atat de palid incat se sperie.- De ce? - Nu stiu! Nici n-ar fi trebuit sa se intample asa ceva.Stii armura de care vorbea tata ar

fi trebuit sa ma faca placut, e adevart dar in acelasi timp aproape invizibil, inofensiv, ceva ce uiti imediat ce a iesit din camera.Iar tu…

- Eu? - Faci aerul din jurul tau sa vibreze, pentru mine esti o minune , atat de calda…nu ma

pot lipsi de prezenta ta de cand te-am vazut prima oara.- Nici eu, sopti Diana. Si nici nu vreau.Intinse usor mana spre el si-I dadu parul de pe

fata.David se intoarse spre ea cu ochii mari si o apuca de mana.- Nu am mai simtit asa ceva niciodata. Mie frica de mine.Nu pot gandi daca te privesc

sau daca esti atat de aproape, as putea sa-ti fac rau.- Ba n-ai putea, zambi Diana strangandu-I mana. Stiu ca nu. Nu e in firea ta.David ii dadu drumul si se ridica de pe banca.

26

- Ar trebui sa mergem, san e intoarcem la ai tai.Imi pare rau, trebuie sa ma gandesc.- David, la asta nut e poti gandi!- Ba da , trebuie sa pot.Ceea ce voi faceti din instinct , pe mine ma duce intr-un loc de

care ma tem in care lipseste ratiunea si as vrea sa pot gasi calea inapoi. Astfel, m-as rataci pentru totdeauna.

Diana tacu infiorata. Era inspaimantator sa te pierzi asa iar ei nici macar nu erau atat de diferiti.Dar in acelasi timp, se gandi la ea, la modul in care se abandonase pierzand orice legatura cu realitatea lasandu-se de fapt in grija lui si se cutremura. Pentru el trebuie sa fi fost la fel iar natura lui logica, rationala se retrasese inspaimantata de pierderea asta temporara a judecatii.Dadu telefon rugandu-l pe Paul sa ii culeaga din drum si mersera unul langa altul ingandurati. La un moment dat Diana se uita spre el si il surprinse analizand-o dar cu tandrete noua, de parca si-ar fi dorit sa fie mult mai aproape.- Nici intr-o mie de ani, ceea ce e aproape varsta mea in ani pamanteni , n-as putea sa-ti

explic cum te vad. Vin dintr-un loc in care avem religii ce interzic pierderea controlului, dar, Diana, ei nut e-au vazut pe tine! Vocea lui David era deosebit de masurata de parca s-ar fi straduit sa vorbeasca. Diana stia de ce. Ea insasi nu se putea gandi decat la momentul cand ii va putea aspira mirosul acela special si la gustul lui. Scutura din cap, incercand sa se adune.

- Spune-mi , povesteste-mi despre ai tai, incerca ea.- Ceea ce tu numesti ai mei inseamna cam toata populatia pamantului nostru. Tatal meu

este cel care mi-a dat viata dar aceleasi obliatii le au fata de mine toate persoanele adulte, la fel cum si eu am obligatii catre ei si voi avea catre copii mei atunci cand voi atinge toate pragurile iluminarii.

Diana pufni. David o privi serios- Nu glumesc. - Nu inteleg, daca traiti atat cand se reinoieste populatia nu sunteti totusi prea multi?- Copii nostril sunt putini.Iar dup ace ai urmasi, de regula viata iti inceteaza.Femeile nu

pot naste mai mult de un copil si de regula ne supravietuiesc. Sunt foarte respectate si in numar egal cu barbatii in consiliu.

- Oooo! Nu ca aici!- Am fost ca aici.Totul seamana atata de mult cu istoria voastra pentru ca noi am fost

primii, suntem observatorii modului in care va dezvoltati voi si multi altii pentru ca noi stim.

- Chiar ma intrebam ce faceti toata ziua! Dar totul e foarte ok la voi acolo, care e totusi dilema?

David scutura din cap.- Nimic nu mai e bine.Asa cum iti spuneam si noi am fost ca aici. Dar pamantul nostru

la un moment dat , nu a mai fost capabil sa=si mai inchida ranile din cauza industrializarii noastre. Cand ajunsesem in acel stadium calatoream deja spre alte planete, pornisem propria noastra expansiune dar cand pamantul nostru a refuzat sa mai comunice cu noi ne-am speriat.Noi nu putem supravietui prea mult pe alte planete trebuie san e intoarcem din cand in cand acasa astfel murim.Am incetat expansiunea si am inceput sa cautam o solutie.

- Voi vorbiti cu pamantul?

27

- Si voi vorbiti dar inca nu stiti. De fapt, al vostru e inca amuzat, mi-a povestit ca dupa ultima glaciatiune nu se mai astepta sa ajungeti in doua picioare!

- Ha ha, facu Diana. Spune mai departe!- Prima care ne-a venit, avandin vedere ca nu puteam pleca cu totul , ne-am inaltat. Am

cazut cu totii de accord sa intrerupem exploatarea si orice forma de violenta si sa lasam mediul sa-si revina. Cei mai multi au plecat pe alte planete. Cei care au ramas pe pamant au incercat sa se apropie de un trai cat mai aproape de natural, au cultivat fara chimicale, autrait in case usoare si organice care se descomponeau la n moment dat, au inventat hainele care nu trebuie spalate si detergentii naturali. Cei care s-au inaltat, cei din neamul meu au folosit dezvoltarea tehnologica pentru a construi case suspendate , genetica pentru a ne face mai usori si mai capabili sa atingem cat mai putin scoarta, asa cum cei de jos au folosit genetica pentru a-I ajuta sa supravietuiasca in conditiile grele de la sol, sa-I faca mai puternici si mai agili. Am redus nasterile cat de mult s-a putut si am asteptat. Am facut chiar si un program pentru ce ce trebuiau sa se intoarca pentru a supravietui, hoteluri suspendate si am studiat perioada minima necesare ramanerii pe pleneta. In timp, s-aintamplat ceva. Desi aveam acelasi fond genetic ne transformam. Comunicarea a incetat intre noi si cei de pe pamant, dar fara sa observam.Din cand in cand observam focurile facute de ei si ne amimteam dar intimp, nu stiu cum cei de jos au devenit legende. Pamantul isi revenise dar noi ne obisnuisem sus. Deja fondul nostrum genetic semana cu cel al pasarilor , suntem inzestrati cu aripi de la nastere , reci si usori. Gandim in schimb si am creat nivelurile de iluminare si tratatul Isus Cristos.

- Ceeeee?- Pentru noi a fost inceputul sfarsitului. La inceput ne-a ajutat foarte mult in viata

noastra de antropologi, pentru ca trebuie sa intelegi la acel nivel la care ajunsesem nu mai existau multe zone gri. Nu mai stiam cuvinte ca minciuna si adevar, crima, pedeapsa, rautate sau vointa. Lucrurile erau ceea ce erau , singura am bitie era pentru cunoasterea capacitatilor cerebrale, pe care in timp le-am structurat in niveluri de iluminare, singura modalitate de departajare. Rangurile s-au pastrat, de aceea eu sunt lord, dar pana nua ting toate nivelurile nu sunt considerat nici macar cetatean cu drepturi depline.

- Asa si cu Isus ce e?- Am invatat de la el toleranta si intelegerea fata de toate speciile cu care intram in

contact.- Dar…. Isus a trait abia acum doua mii de ani, iar tu ai o mie deja!- Sigur, isteato! Pana atunci nu intervenisem deloc in viata altor specii, multumindu-ne

sa observam, darn e-am dat seama ca datoria noastra se intinde mai mult de atat, noi trebuia sa ajutam speciile sa supravietuiasca sa nu se intample ucideri in masa. Marea intrebare era fireste cum trebuia actionat, nu puteam merge orbeste sa le schimbam altora viata, rezultatul nefiind altceva decat o reducere drastica a diversitatii. Si atunci a aparut Isus si am inteles. Am priceput ce e cu mila si iertarea, cu liberul arbitru cu zeii si la ce folosesc si am facut un codicil de legi pentru interventia in viata altor specii, popoare, etc.de fapt existenta lui Isus ne-a schimbat viata si noua. Ne indreptam inexorabilspre o analiza pura si logica a tuturor aspectelor vietii dar noi eram in fond oameni si in timp am fi suferit o mumificare care ne-ar fi permis sa ne

28

credem zei. Suntem inspaimantator de puternici si avem multe cunostinte darn u mai suntem chiar oameni, intelegi?

- Nu, nu prea.- Asa cum ti-am spus uitasem de cei de jos. Dupa experienta Isus am incercat sa luam

legatura cu ei darn u ne-au recunoscut. Nu mai stiau sa asculte pamantul care le-ar fi confirmat ca suntem cine spuneam, le-am aratat fosta noastra civilizatie si cum ei au hotarat sa ramana jos soi sa supravegheze pamantul de jos iar noi ne-am ridicat pentru ca povara san u fie si mai mare. Nu au crezut nimic. Erau atat de diferiti de noi, iti dai seama ce ciudati eram cu aripile noastre si cu vorbitul telepathic pe cand ei inca strigau unii la altii si-si foloseau fortele pentru a lucra pamantul desi acum nu mai era nevoie de atata truda, pamantul isi revenise puteau folosi utilajele. Ultasera toate astea, cine erau , nu gaseau nici o asemanare cu noi.I-am speriat atat de rau incat la o vizita ulterioara ne-au asteptat inarmati. Amintirile lor erau diferite de ale noastre , inteligenta se prapadise in incercarea de a supravietui conditiilor grele dand nastere nu atat la initiate cat la brute puternice ce purtau in gene animale salbatice. Am infiintat scoli de unde sa porneasca macar copii lor dar cred ca eram ca misionarii vostri prin Noua Guinee. Asa cum era de asteptat inteligenta lor i-a divizat in cele din urma. Unii au ales modul traditional cu care se obisnuisera iar ceilalti au inceput sa frecventeze scolile sa invete din nou cunostintele lor pierdute si sa vina sus cu noi pentru a accede la nivelurile de iluminare. Pentru traditionalisti am ajuns in scurt timp dusmani.

David se opri si trase adanc aer in piept.- Se reproduceau atat de repede! Ne-au depasit numeric.Am ajuns in postura defensive

si nu eram foarte buni la asta. Si chiar daca am fi fost, era de neconceput pentru noi sa omoram sa distrugem alte fiinte in mod deliberat.

- Nu trebuia sa coborati printre ei, spuse Diana. Erau fericiti pana sa veniti voi.- Nu am vrut acest razboi, spuse David incet. Nu ne e doream o hegemonie! Pur si

simplu vroiam sa-I ajutam sa iasa la lumina, sa devina din nou fratii nostrii. Ne asumam vina de a fi uitat de ei iar acum nici macar nu-I mai putem intelege.

- Crezi ca te pot ajuta sa-I intelegi? Si apoi?- Nu exista nici un plan. Doar o incercare, ultima de a comunica cu ei.- Si apoi? Insista Diana. Asta nu o sa va ajute sa-I exterminate mai usor?- In nici un caz , se cutremura David. Asta am putea-o face si acum, dar un astfel de

gest ne-ar distruge si pe noi, toata munca de mii de ani ar disparea.Nu poti fi si iluminat si criminal.

- Daca nu ma gaseai pe mine , exista un alt plan?- Diana, tu nu faci parte din nici un plan! Credinta noastra este ca nu poti transforma un

om intr-o arma, asa cum nu poti face dintr-un om un mijloc de atingere a scopului.- Foarte frumos, suspina Diana. Ah, asta e masina lui Paul, striga ea facand semn cu

mana.Dar ai incercat sa ma influentezi cand ti-ai aratat aripile nu-I asa?- Incercam sa-ti arat ce ti-am povestit acum.Nu pot face asa ceva decat in natura mea

adevarata. Inteleg acum, spuse David si se incrunta.Oare chiar m-ai crezut atat de …de…

Diana era curioasa. Reusise sa-l jigneasca?Incepea sa invete cate ceva despre el si vazand cum isi cauta cuvintele sufocandu-se de indignare se indragosti din nou, mai profund la alt nivel.Incerca sa-si stapaneasca emotia pentru ca tot ce dorea era sa-l ia in brate dar stia

29

ca n-afi apreciat gestul. David era rosu la fata si parea gata sa izbucneasca (macar de-ar sti cum se gandi Diana) cand Paul tasni din masina cu un strigat- Diana avem noi oaspeti! A venit prietena ta si mama ta! Ecasa plina, ce noroc pe

capul nostrum, incepe culesul strugurilor!Sesiza repede atmosfera incordata a lui David si il lua dupa umeri.- Hei, prietene, pastreaza-ti energia! Avem atata treaba! Si apropos, ti-a sosit si tie un

prieten, un tip, Gabriel. Zice ca i-ai lasat un billet unde sa te gaseasca dare u, sincer nu l-am vazut niciodata si in calitate de aparator al tau ar trebui sa stiu, nu?

David se strecura de sub aripa ;ui Paul si clatina din cap.- Nu cunosc nici un Gabriel.- Serios? Poate ar trebui sa-l vezi ca sa-ti aduci aminte, insista Paul iar Diana

tresari.Gabriel asta trebuie sa fie un tip foarte atragator!Ei, asta e avem nevoie de ajutor, daca nu-l cunosti nu-I nimic , il vom plati!

David il studie cateva clipe pe Paul ca si cum l-ar fi intrebat daca vorbeste serios, dar ceva din privirea acestuia il facu sa ridice din umeri.- Cum vrei. Sa nu uiti insa, chestia cu apararea e reciproca , ii spuse David, lasandu-l sa

mediteze la asta si se urca la volan.- De cand vroiam sa conduc! Mersi, Paul, ranji el si-I lasa pe cei doi veri sa intre in

spatele masinii de teren apoi porni in viteza. Tacura toti trei de-a lungul drumului de vreo ora care Dianei ii paru un veac. David conducea bine dar in viteza si din cand in cand cei doi se loveau, apoi se priveau fara sa indrazneasca sa discute ce aveau de gand de fata cu celalat. Cand ajunsera David sari din masina si se lasa inconjurat de caldura familiei Dianei, facu cunostinta cu Mama fetei si cu Eliza, apoi incepu sa povesteasca despre ce patise la spital facandu-I sa rada cu perfuzia ascunsa de Diana sicu incursiunea de la miezul noptii.

- O cafea?, intreba o voce catifelata din spatele ei. Arati cam obosita.- Multumesc, spuse sarcastic Diana, era chiar ce doream sa aud.Tu trebuie sa fii

Gabriel, aprecie ea intorcandu-se spre voce. In fata ei mai inalt cu uncap decat ea statea cel mai incredibil tip pe care il vazuse in viata ei. Casca gura fara sa vrea, recunoscand in sinea ei ca bietul Paul nu avusese nici o sansa, si nu numai Paul. Gabriel era imbracat in negru, avea ochii verzi si migdalati , arata de parca trasese de fiare toata viata destul cat sa arate bine dar nu sa participe la Mister World iar parul blond era ondulat de parca te-ar fi invitat sa tragi de carlionti ca sa vezi cat era de lung de fapt.

- Iar tu, spuse Gabriel cu vocea lui insinuanta, trebuie sa fii Diana.- Mda.De unde il cunosti pe David? Ataca Diana ca sa-si mai revina- O, il cunosc de mult.Ti-a spus vreodata cineva ca ai cei mai frumosi ochi caprui?Iar

parul tau are culoarea mierii, hmmm, am auzit ca esti frumoasa darn u ma asteptat la asa ceva!

Diana casca gura din nou ramasa fara replica, iar Gabriel facu ceva si mai incredibil. Se apleca si o saruta usor pe buze apoi ii lasa suvita cu care se jucase pana atunci si se duse spre altcineva sa discute.Diana se inrosi, in viata ei nu fusese sarutata asa in public sau curtata atat de nerusinat. Isi puse mainile pe fata incercand sa-si ascunda roseate dar uitandu-se peste oameni il gasi pe David holbandu-se la ea, usor incruntat si se simti de parca il tradase.Primul ei gand fu sa se duva dupa el si sa-I explice cumva ca ea nu era doar o fetita pierduta usor de vrajit si impresionat dar urmatorul lucru care se intampla in

30

realitate era de fapt mama ei care aparu de nicaieri si o stranse in brate. Diana se simtea comfortabil si iubita si pentru mai mult de 50 de secunde uita de ce simtea atat de pierduta si uiata si nesigura.Mama ei chiar varsa cateva lacrimi de bucurie iar Diana trebui sa recunoasca faptul ca ii fusese dor de ea.Ii spuse ca auzise numai de bine despre ea si toata seara o tinu prinsa de ea intr-un fel sau altul , o tinea de mana sau dupa gat sau pur si simplu o lua in brate facand-o sa se simta stanjenita dar moale si calda.Se intreba cum de putuse trai fara asta sau de cand nu mai traise atat de intens aceasta protectie calda si sigura pe care doar mama ei o putea oferi neconditionat. Nu-I scapa nici apropierea la care sperase intre bunica si mama .Cu Eliza de o parte si mama de cealalta Diana era fericita, absorbea ca un copil dragostea lor si se alinta atat cat I se permitea si ei, bine in seara aia I se permiteau multe.- Creato! O salute ea pe Eliza cand ramasera in fine singure.Eliza semana bine cu

numele ei, era o fata subtirica si diafana cu parul ondulat si blond cu ochi mari si verzi care intotdeauna o priveau putin prea apropiati Din cauza expresiei ei permanent confuse Eliza lasa impresia ca e inocenta si un pic incurcata de lumea in care traia. Cand descoperise insa contradictia din ea, inteligenta ei practica si mai mult decat atat loialitatea ei Diana o lasase pentru totdeauna in sufletul ei. De abia o asteptase visase la momentul in care avea sa-I povesteasca despre David dar acum lucrurile se incurcasera cam iremediabil si Diana se simti in incapacitate de a explica ce se intampla altei persoane.

- Stii ce ma surprinde? Facu Eliza lasandu-se intr-un fotoliu de la ea din camera. Diana ridica din umeri, motivele de surprindere erau suficiente chiar si pentru ea care traise acolo.

- Nu inteleg cum de tu si David nu snteti impreuna! In ruptul capului, fiinta ce esti!Diana se holba la ea si fara sa vrea inghiti in sec tradandu-se.Cum de putuse crede ca doar ea privea in capul celorlalti si sa se simta in suguranta din cauza asta?- Te cunosc bine Di, n-are rost sa ma minti, de fapt nici san u incerci, m-as supara

groaznic. Sa nu-mi spui ca nici macar nu l-ai observat, e perfect pentru tine!- Eliza, telenovelele alea, stii tu…zise Dian in gluma- Nu, nu te lua de telenovelele mele! Oricat de prost facute ar fi tot ai ce invata din

ele…- Mda, o limba straina, ca doar repeta cuvintele de baza de atatea ori!Fetele se mai ciondanira un timp, razand una de alta pana cand Eliza uita de la ce pornisera si se intinse in patul ce fusese adus din pod.Diana nu putea sa doarma desi era foarte obosita si a doua zi incepeau munca la vie care avea sa tina cel putin o saptamana.Crezu ca oftase in gand pana cand isi auzi prietena intorcandu-se cu fata spre ea.- Atat de grav e?- Ziza….- Te-ai indragostit pe bune?!Povesteste, stiam eu! E David, nu? David trebuie sa fie…Diana ridica udin meri pe intuneric , habar n-avea ce ar fi putut spune care sa sune cat de cat onest si de fapt nu avea nici un chef sa-si minta prietena. Suprapus peste oboseala ei acest nou conflict o facu sa planga.- Of, te rog zise repede Eliza si se strecura din patul ei luand-o in brate. Diana incerca

sa vorbeasca dar de fapt era obosita si ar fi luat o pauza de la gandit, vorbit si inteles chestii stranii, asa ca se multumi sa-si imbratiseze prietena fapt care o facu pe aceasta sa-si abadoneze curiozitatea. In scurt timp dormeau.

31

* 1Am folosit sistemul lor de teleportare sa ajung pe aceasta planeta,sigur nu ar fi

fost de accord, tratatul Isus si alte porcarii….dar timpul se scurge si orice consecinte m-ar astepta cand ma voi intoarce si daca ma voi intoarce….ei, bine, nu conteaza. O sa ma gandesc atunci la asta.Planeta asta seamana atat de bine cu acasa incat la inceput n-am realizat ca are mult mai mult oxygen si ca sunt alergic la anumite substante, de asemeni nu am stiu exact ce sa fac cu banii si nu am putut vana intr-un loc cu multe animale care , am inteles mai tarziu erau pentru a putea fi admirate de oameni, de copii in special. Ar fi trebuit sa citesc cate ceva inainte, dar ce sa-I faci, nu le am avut niciodata cu studiatul.Asa ca am stat cateva zile in celulele lor constrans de fortele lor de ordine, niste barbati atat de fragili ca as fi putut scapa de ei in cateva secunde, dar…David n-ar fi fost de accord cu asta. Si mi s-a parut si mie intelept san u atrag atentia asupra mea, singurul lucru stresant la statul in celula , pe langa amalgamul infiorator de mirosuri care ma faceau sa sufar fizic era bineinteles timpul pierdut.

Sa nu uit. Daca mor(ceea ce e putin probabil) sau daca mi se intampla ceva sa devin invalid, in coma, etc( si mai putin probabil) dar mai ales dupa ce-ti voi face ce am de gand, ce am venit sa fac, vei gasi explicatii aici, David. De astfel, gandul la tine ma va ajuta pe planeta asta foarte mult. Totul e la o lungime de mana, atat de fragil si exotic atat de mare e pericolul cu cat stiu ca voi scapa neprins orice as face. In locul asta ma simt invincibil si ei, na, o sa razi foarte atragator. Toate femeile de aici au avut reactii puternice in prezenta mea si de fapt si unii barbati. Mi-a fost foarte greu san u iau tot ce mi se oferea mai ales in primele zile dar trebuia sa te caut. Fireste eu nu sunt tu si de aceea nu am putut rezista tentatiei, aici femeile se lasa mai usor dominate in pat si sunt fenomenale, se daruiesc in totalitate, am fost cat pe ce sa-mi pierd cumpatul si sa ma transform. Totusi sa nuintind coarda. Nu trebuie sa scriu chiar tot aici. Important e ca nu am ucis pe nimeni, nu am facut rau nimanui si nici nu am de gand. Nu chiar.

Dupa cateva ore de somn adanc Diana se trezi brusc nestiind unde se afla. Avusese un cosmar ceva ce nu mai traise vreodata cu nici o legatura cu realitatea si cu atat mai complicat si mai sinistru cu cat ea nu putea influenta evenimentele ce se desfasurau si anume un razboi de proportii cu morti ce cadeau in jurul ei tacuti, fara gamete, doar se prabuseau ca si cum s-ar fi dat batuti cu mult inainte.Razboiul se ducea pe tacute fara bombe, gloante sau altfel de proiectile fara strigate de razboi si…fara sange.Diana se cutremura, n-ar mai fi dormit acum nici daca ar fi luat somnifere. In schimb ii era foarte foame, incerca sa-si aminteasca cand mancase ultima data si zambind isi dadu seama ca trebuie sa fi fost sandwich-ul de la spital, cu aproximativ 24 de ore mai inainte. Cand se uita la ceas constata ca era 5 dimineata , mai era aproximativ o ora pana se trezeau ceilalti , avea timp sa faca micul dejun.

32

In ciuda unei usoare dureri de cap se simtea perfect asa ca sari vesela pe scari spre bucataria de la parter si se apuca de treaba. Avea de gand sa faca clatite si omleta, multa omleta, erau multi oameni si in dimineata aia ii iubea pe toti, chiar si pe ticalosul cel mic de Gabriel.Infuleca si ea ceva bucuroasa ca nu era cineva prin preajma apoi puse si de cafea in cafetiera mare si foarte folosita a familiei. Cand se invarti cu cafetiera spalata cu intentia sa o umple cu apa, se ciocni chiar de pieptul lui David.

- Dragut, ofta ea incercand san u scape cana de sticla din mana.Dar el fusese mai rapid si i-o luase deja dar tot nu se misca. Diana stia ca asteapta sa se uite la el si pentru ca stia cat de al naibii decalm putea fi, izbucni

- Ce e?si ridica privirea stiind din experienta ca furia o va ajuta.Imi stai in drum. Si oricum, tu nu dormi niciodata?

- Nu, nu dorm . Trebuia sa-ti spun ceva de urgenta darn u puteam veni la tine, era pritena ta acolo. Timpul meu aici….incepu el fara chef

- Taci, spuse Diana nu vreau sa aud asta. Daca trebuie sa pleci, asta e.- Bine, spuse David si buzele I se stransera usor. Vorbim mai tarziu, aud pe cineva.- Bine, spuse Diana cu o voce alba si curand se uita la spatele lui . Se intampla

ceva.Nici cand se purtase urat cu el la inceput nu-si pierduse rabdarea cu ea. Simti ca gresise cumva si nu putea sa o lase asa….asa ca se lua dupa el

- Stai, im pare rau, stai odata, striga si il smuci de brat. Tresari cand ii vazu privirea. Isi recapatase calmul dar expresia ochilor mari avea ceva vesnic,matur si de foarte departe. Strain, el era un strain, isi spuse si ii lasa mana. Cu timpul otelul din ochi I se topi si ea nu mai simti nevoia imperioasa sa cada la picioarele lui si sa-I ceara iertare.Fiinta asta are sute de ani, se gandi ea infiorata iar eu il tratez de parca ar fi catelul meu preferat.

- Te-am mintit, spuse ea repede, uitand ca nu=I place sa fie atat de aproape se apropie si mai tare si ridicandu-se pe varfuri ajunse undeva la nivelul ochilor lui.

Te iubesc atat de tare incat nu pot acepta ca n-am sa te mai vad. Asta seamana bine cu moartea, sopti ca pentru ea si se lasa cu talpile pe pamant.Apoi il lua in brate ca un copil si il simti tresarind-Scuze, plec acum, ma gasesti…acolo, arat cu degetul spre bucatarie, tremurand si ea Se intorsese deja cu spatele cand se simti apucata si invartita pe loc. Gura lui era atat de aproape si apoi peste a ei.Astepta un pic pana cand respiratia Dianei deveni fierbinte apoi se indeparta repede.Apoi facu ceva ata de ciudat ca Diana fu impresionata. Se lasa la pamant si se intinse cat era de lung pe spate in iarba si zambi.- Esti bine? Intreba Diana intinzandu-se langa el- Mda. Am tot vrut sa-ti spun ca parul tau nu are culoarea mierii. Si cand te uiti la mine, intotdeauna, ochii tai sunt aproape verzi.Si ca ai capul plin de tot felul de hormoni care te impiedica sa vorbesti logic si ca la varsta asta sa fii indragostit pare a fi starea voastra naturala, darn u-mi pasa. Cand te uiti asa la mine ma simt in vacanta.

Apoi izbucni in ras si o trase si pe ea deasupra.- Sa ai grija la Gabriel, da? Nu poti avea incredere in unul care nu deosebeste bine

culorile.Diana rase si ea si il imbratisa ignorand de data asta tresarirea aceea involuntara. Daca ai chef de joaca macar sa ne jucam amandoi. Il saruta pe gat si il tinu strans pana incepu sa auda sunetul acela care I se ridica din gat atat de inspaimantator dar atat de provocator

33

cumva. Cand ii dau drumul in sfarsit ochii lui aveau o sclipire rosiatica pe care n-o mai vazuse inainte. Trebuie sa fie de la soare se gandi ea usor speriata.

- Pleaca, Diana, spuse David si vocea lui nu avea nici o inflexiune. Pleaca acum.Il privi ingrozita cateva secunde observand cum si albul ochilor I se inroseste si-si dori sa se fi abtinut de la efuziuni. David isi puse mainile pe ochi si striga la ea- Diana!- Da, sopti ea - Cheama-l pe Gabriel.Fata nu mai puse nici o intrebare adiacenta, stia ca nu e momentul. Alerga spre casa , direct in camera lui David pe care o impartea acum cu Gabriel.Acesta nu dormea iar privirea lui o cutremura pe Diana.Ii privise tot timpul de la geamul ce dadea spre spatial gol dintre grajduri si cultura de vita de vie.- Ce e cu tine? Trecu pe langa ea ca fulgerul si Diana il vazu alergand foarte repede , mult mai repede decat ar fi putut un om.Il ridica pe David de parca acesta nu cantarea mai nimic si fugi spre padure cu el in brate.Diana se lasa pe un pat socata, putand inca urmari corpul muschiulos si imbracat in negru al lui Gabriel ce se pierdea in padure.Apoi se repezi spre cea mai apropiata baie si vomita.

*2. Deci, cam asa s-au petrecut lucrurile.Eu am avut treaba asta cu David. Adica, toata existenta mea de pusti m-am invartit pe langa el l-am admirat mai mult decat pe tatal meu, mai mult decat pe ai mei. Imi era professor la scoala aceea infiintata de ei care avea ca scop san e invete, ce , dupa parerea lor uitasem. Aveam 7 ani cand l-am intalnit prima oara si din clipa ceea am stiut ca vietile noastre vor fi legate. Il urmaream ca un catelus foarte mandru de mine pentru ca-mi imaginam tot timpul vca eram deosebit de ceilalti si ca si el ma observase.Nu stiu acum daca era adevarat sau nu. Dar ma cunostea. Imi respecta rebeliunile, teritoriul si nu incerca sa ma convinga s ail ascult cu orice prêt. El ma asculta, in schimb.Nu era tot timpul acolo, avea probabil treaba pe alte planete si incet, incet in lipsa lui ma maturizam. Ai mei incarcau sa ma atraga in grupul celor care se opuneau scolilor si modenizarii dare u ii vedeam. Stiam ca e gresit asa cum stiam ca Cei fara pasiune cum le spuneau ai mei nun e-ar fi facut niciodata rau. Ei puteau , desigur. Erau atat de puternici cu toate nivelurile alea ale iluminarii cu orele petrecute in meditatie dar mai ales cu convingerea lor de a nu face nimanui rau vreodata. Si atat de slabi in ceea ce privea modul de a-si directiona sentimentele incat presupun ca era mai sigur pentru ei sa creada ca nu le au. Adevaratul conflict s-a intamplat dupa plecarea lui David, ultima, cand eu aveam deja 18 ani si-mi petrecusem mai mult de jumatate de viata in scolile lor neincalzite, suspendate si transparente. Eram foarte departe de a accede chiar si primul nivel al iluminarii, cel legat de limbajul telepathic dar petrecusem destul in biblioteca pentru ca si David fusese acolo. Il recunosteam dupa miros si ca sa fiu mai aproape de el citem cartile pe care le citea si el in fotoliul lui preferat. Si am inceput sa inteleg.Toata chestia asta cu razbelul care statea sa izbucneasca si in care eram convins daca Cei fara pasiune se hotarau san e loveasca noi nu aveam nici o sansa, era legata chiar

34

de asta. Imposibilitatea noastra de a comunica. Eram ca gheata si focul , complementari intr-un fel sortiti autodistrugerii pe cealalta parte a monedei.

Cand Diana ajunse din nou in bucatarie, micl dejun facut de ea tocmai era consumat- Ei., esti gata pentru prima ta culegere a viei? O intreba mama ei tragand-o mai

aproape pe banca invelita ce servea de scaune. Din celalt capat al mesei Bunica ei ii zambea enigmatic dar cu blandete. At mosfera de la masa era mai potolita ca in alte dati si Diana simtea ochii tuturor atintiti asupra ei.

- Multumim pentru micul dejun, spuse Paul si aplauda rar de 2 ori. Asta ii va da mamei ocazia sa mai doarma jumatate de ora.

- Cu placere, spuse Diana realizand pentru prima oara ca Elena era singura care prepara mesele, facea curat si in acelasi timp avea si de lucru in brutarie alaturi de ea.

- Esti cam palida, aprecie tatal lui Paul. Nu ai dormit bine?- Ba da, multumesc, doar ca…- Unde sunt baietii ?intreba brusc Paul sagetand-o cu privirea- Nu stiu, facu Diana senina pentru ca zicea adevarul dar cand ii gasesti spune-le sa

vina sa manance, se pare ca am exagerat cu cantitatile.Toti zambira cu blandete si isi dadeau coate pe sub masa. Diana ar fi vrut sa le spuna ca tot ce ar fi putut fi intre ea si David se sfarsise definitive si iremediabil darn u prea mai avea energie pentru asta. In schimb zambi si ea si spuse.- Mama, cand ai timp o sa vreau sa vorbim ceva.Imediat de cealalta parte a mesei observa o schimbare. Prin ochii albastri ai bunicii tocmai trecuse o raza de soare de parca r fi asteptat si ea conversatia asta. De eoni.- Mergem la treaba, spuse tatal lui Paul preluind initiative. E deja trecut de 6.

Se ridicara , Paul declara sus si tare ca merge sa-I caute pe cei doi chiulangii, nu avea de gand sa faca toata treaba singur. Eliza ins ail apuca de brat si il sfatui sa se bazeze si pe ea. Bunica se retrase si ea dupa baieti dar mangaie in treacat umarul Dianei, ca o scuza.Cand ramasera singure, Diana ii apuca mana mamei ca sa se asigure ca nu pleaca ca de obicei cand incepeau conversatia asta.

- Mama, stii ca te iubesc,nu? Esti cea mai buna prietena a mea. Spune-mi ce s-a intamplat de fapt cu tata? Cine a fost? Orice ar fi …e mult mai rau san u stiu nimic.

- Sa stii ca nu am nici o poza cu el, spuse repede mama ei ca de atatea ori inainte.Se privira una pe alta in ochi ca doi duelisti. Fara sa stie de ce Diana simtea nevoia sa cunoasca aceste amanunte acum mai mult decat alta data. Se auzi un bocanit taios si repetat.

- Am crezut ca ar fi mai bine sa plec, dar m-am inselat. Trebuie sa-I spui fetei, Corina iar eu am sa fiu aici pentru tine si pentru ea.

- Asa cum ai fost atunci pentru mine? Intreba taios mama Dianei- Despre ce e vorba? Zise Diana incepand sa-si piarda rabdarea. Spuneti ca ma

iubiti dar nu vreti sa-mi spuneti nimic.- Spune-I, spuse Bunica cu o voce rugatoare, are dreptul sa stie.

Corina statea pe banca tare , cu mainile fara viata in poala si ochii ei cercetau podeaua cu o evidenta anxietate.

35

- Bine, spuse Diana, atunci incep eu.Stiu ca l-ai iubit pe tata. Orice alta mama ar fi incercat sa gaseasca o explicatie pentru absenta tatalui la nevoie sa il inlocuiasca cu alta imagine darn u si tu.Era ca si cum i-ai fi tradat amintirea, nu-I asa?

- Te inseli, spuse Corina uitandu-se brusc in ochii ei. Nu l-am iubit, l-am venerat, l-am adorat peste cuvinte si peste timp.Pentru mine e ca si cum abia acum in aceasta clipa l-am pierdut, durerea e la fel de mare ca si atunci. Nu e o simpla amintire, Diana, ci mult mai mult. De cand l-am pierdut doar am supravietuit, am muncit si te-am crescut pe tine. Dar sufletul meu a ramas acolo, blocat in acel moment si orice amintire ma doare.

- Mama, sopti Diana- Nu ma intelege gresit. Te iubesc mai mult decat viata, esti cadoul meu in viata

asta dar…- Pentru el ti-ai da viata, completa Diana tot in soapta.

Se privira una pe alta si se prinsera de maini, ca atunci cand Diana ii povestea ceva prea emotionant din viata ei si simtea nevoia de contact pentru a continua.

- O sa-mi spun partea mea apoi o voi lasa pe mama sa continue, spuse Corina. Probabil ai observat ca noi nu suntem foarte apropiate, esti isteata.

- Nu sunt doar isteata, mama.- Asa e. Pentru inceput trebuie sa-ti spun ca semeni foarte mult cu el, asa ca vezi nu

mi-a trebuit vreo fotografie pana acum, dar mai ai ceva de la el, ceva ce ma speria cand erai mai mica si pentru care te-am dus la doctori pan ace am inteles. Erai doar fiica tatalui tau. Inca de cand ai inceput sa vorbesti puteai sa faci acest lucru, intrai in mintea oamenilor si apoi nu mai aveau nici o sansa in fata ta. Ii puteai convinge de orice, in cel mai scurt timp posibil , erai ca un papusar. Stiai exact de ce parghii poti trage, pana unde sa te intinzi si cum sa-I faci sa faca ce vroiai tu. Nimeni nu a scapat, nici chiar eu. Ma manipulai in asa fel incat ajunsesem la disperare, cand realizam ce faceai de fapt. Dar pentru ca eram mama ta si pentru ca nu m-ai mintit niciodata am inceput sa te educ sa te fac sa-I acepti pe oameni asa cum erau. Iti dai seama cum a fost pentru mine sa am un copil care nu o acepta pe invatatoare pentru ca stie ca e capabila de crima?

Tatal tau era la fel. Dar invatase sa-si controleze abilitatea foarte bine si reusea in relatiile cu oamenii. Era ca un filtru, nimeni nu putea sa-l insele si de aceea cred ca a vut atat de mult success in afacerea lui, care implica calatorii interminabile in care ma lua si pe mine cateodata.Nu am fost casatoriti de aceea avantajele de a avea un tata bogat nu au trecut asupra ta, zambi ea .- Ce s-a intamplat cu el?- Pai…a plecat.Inainte sa ii pot spune ca te vom avea pe tine .A fost chemat acasa la el si a plecat pentru totdeauna.- Nu inteleg.Ce vina are bunica aici?- Draga mea, incepu Corina…- Nu, Corina Lasa-ma pe mine. Tu esti a treia generatie conceputa impreuna cu cineva care nu este de pe aceasta planeta.

Spre surprinderea ei Diana nu era foaret impresionata. Ea nu fusese niciodata prea normala nu-I asa?Se gandi la acidentul de masina in care isi ranise pritenii si il vazu acum in alt alumina si cu o durere noua pe care o indeparta repede pentru ca nu era timpul.

36

Atractia aceea pentru David din clipa in care il cunoscuse nu fusese nici ea prea normala, cam nejustificata de fapt.

- Si, cred, continua bunica ei ca a venit timpul sa cunosti pe cineva.Ii intinse o mana care tremura usor si Diana o ajuta sa se ridice in picioare.Pornira amandoua spre scarile care duceau la pod, Diana usor surprinsa de cat de puternica parea bunica ei , din ce in ce mai puternica de fapt. Mama ei venea incet in spatele lor fara sa se grabeasca dar parea emotionata. Cand ajunsera la scari, bunica ei zambi scurt, ii inmana bastonul de care se folosea si incepu sa urce scarile cu pasul normal al cuiva de cel mult 40 de ani. Diana inghiti in sec, totul era foarte ciudat si I se parea infiorator pentru ca venea dintr-un mediu in care ea se simtise confortabil si in siguranta pana atunci. Cand ajunsera la us ace dadea in pod, de lemn si veche femeia mai batrana impinse un panou de lemn.Daca te uitai cu atentie ai fi observat ca era mai lucios decat restul lemnului si parea mai finisat.Diana se intreba pe ce lume traise pana atunci dar in acelasi timp avea un vag sentiment de déjà vu.Mai fusese aici nu-I asa?Intrara toate trei pe deschizatura ce se deschise in fata lor iar Diana avu primul soc adevarat .Aparatura care isi incrucisa cablurile pe jos era ceva din filmele sf . Ecrane plate, mari, sclipind in intunericul din pod si in fata lor o femeie care se ridica sprintena in picioare. Semana atat de bine cu bunica ei incat Diana simti un gol in stomac. Parul ei era insa negru si lung iar ochii albastri ii straluceau surprinsi pe figura inca tanara.

- Elena, crezi ca e bine ce faci? - De ce, crezi ca mai am de ales?

Bunica ei ofta apoi ducandu-se spre femeia mai tanara o lua de mana.- Diana ea este bunica ta, Monica. Ea, nu eu.

Simtind nevoia sa ia loc, Diana se aseza pe primul scaun ignorand pentru prima oara varsta celorlalte din camera.

- Ceva s-a intamplat cand eram in preajma lor. Eu sunt strabunica ta, am 114 ani si am observat ca nu mai imbatranesc mai mult de atat lucru care ma bucura cu toate ca sunt singura de atata vreme.Facem cu schimbul aici. Ea trebuie sa se deghizeze ca sa poata cobora dar intre timp am mai invatat si noi cate ceva, avem filter de perceptie pentru ca ceilalti din casa san u observe diferenta.

- Ah, deci nu mai stie nimeni.- Nu. Suntem singure aici si cercetam ce se intampla in jur.Monica poate face tipare

ca si tine, cum ti-a explicat David, dar mama ta nu, nu intelegem de ce.- Stiti de David, sopti Diana .Ce aveti de gand?- Intrebarea e ce ai tu de gand.Noi toate stim chiar si incapatanata ta de mama ce fel

sunt ei. Par a veni cu acelasi gand de fiecare data si intotdeauna una dintre noi sfarseste sub puterea unuia dintre ei. Am vrut ca macar de data asta sa fim pregatite. Nu suntem doar noi in toata lume se intampla asta, ei par sa aiba un plan.

- Deci sunteti un fel de retea…..- Mda. Incercam san e dam seama ce vor. Pentru asta ar fi fantastic daca am putea

vorbi cu David. Ar fi primul fata de care am putea reactiona obiectiv. Desigur toate suntem indragostite de cei care ne-au vizitat, spuse ea si facu un gest de ghilimele in aer atat de tineresc incat Diana tresari. Dar banuim ca e doar o metoda prin care se asigura ca nu le-am face rau.

37

- Nu e deloc asa! Se auzi vocea Corneliei indignata. Ei ne iubesc! El m-a iubit pe mine.A plecat pentru ca asa i-ai zis tu!

- Da Cornelia, stim parerea ta, spuse brusc Monica. Bine, nu ma pot impiedica s ail iubesc pe cel care m-a fertilizat, spuse ea sarcastic dar pentru asta tot o sa incerc sa ii opresc pentru ca acest loc nu e o ferma pentru ei iar noi nu suntem experimente biologice.

- Si te mai intrebi de ce am plecat de aici! Izbucni Cornelia. N-am sa va las sa imi indoctrinati fata.

- Nu, las-o sa sufere atunci ca noi toate! Asta mi se pare mai logic, ce-I drept. Las-o sa se indragosteasca de David, sa faca un copil si apoi san u mai vrea pe nimeni toata viata decat pe el , san u mai gaseasca niciodata dragostea adevrata care implica de obicei ca barbatul sa faca parte din viata ta. Viata asta lunga pe care ne-o dau.Mda, incheie Monica aplaudand.

Diana le privi pe cele trei rude ale ei. Intelegea atat de bine ce se intampla incat nu mai avea nevoie de alte explicatii. Intelegea chiar si de ce ele vroiau sa stie ce se intampla de ce incercau sa se foloseasca de ea . Ce puteai face altceva tunci cand suferi ca femeie peste limita la care esti dispusa sa suferi? Ajungi sa urasti , poate, dar intotdeauna incerci sa intelegi. Sa gasesti o noima in ce se intampla , un sens care sa te ajute sa mergi mai departe. Asta fireste pentru ca alta alternative ar fi o franghie sau un pum de pastille intr-o zi cand esti singura acasa, se gandi ea infiorata.- Emanuel nu aplecat pentru ca i-am zis eu , Cornelia, spuse Elena usor iritata.Asta

ai prefera tu sa crezi. A plecat pentru ca isi indeplinise misiunea.- Da, dar inainte sa plece te-a vizitat.Sunt sigura ca stia ce faceti voi aici.- Asa e, isi daduse seama. Dar a venit doar sa-mi spuna sa am grija de tine. Vezi tu,

ei au inceput sa inteleaga ce ne fac. Intr-un fel sunt de accord cu tine, intentia lor nu e sa ne faca rau. Si cred ca pleaca pentru ca nu mai pot ramane, e ceva ce nu tine neaparat de ei, o constrangere.

- Il vreau inapoi, spuse Cornelia cu o voce sumbra.Nimeni nu vorbi cateva secunde , vocea Corneliei fusese prea incarcata de dorinta aceea exprimata cu voce tare. Prima care veni s-o imbratiseze fu chiar Monica.- Fetita mea, imi pare atat de rau.Cornelia se desprinse din imbratisarea ei. O apuca pe Diana de mana si o trase dupa ea.Cand in sfarsit ajunsera jos in sala mare Diana se smuci din mana Corneliei.Se privira cateva secunde apoi Cornelia spuse- Sa nu-I faci rau lui David din cauza lor.- Oh, nu cred ca as putea. Si, in plus David n-are nimic de-a face cu asta.- Nu poti sa stii asta. - Ba pot, rase Diana sec.Cornelia parea nedumerita dar Diana nu avea chef de explicatii. Avea nevoie de timp sa rumege ce atocmai aflase asa ca parasi incaperea si se duse afara la soare .

3. Ei, bine, nu puteai sa nu ii admiri. Desi era o situatie de criza , poate chiar mai mult decat o percepeau ei, Cei fara pasiune si-auvazut de treaba, erau atatea planete care aveau nevoie de ei si aveau atatea obisnuinte de care n se puteau indeparta nici chiar acum. Erau intepeniti in acel ritual al lor, orbi fata de ce se intampla in afara lor.Nici macar nu puteau controla ce se intampla cu cunostintele lor pretioase, ei ii primeau pe

38

toti in scolile suspendate fara sa-I verifice. Era oare vorba de inconstienta sau de constiinta propriei puteri?Oricum, daca stateai prea mult printre ei parca nu-ti mai venea sa te duci jos unde era atata munca si atatea sentimente puternice, unde trebuia sa te lupti si totul chiar si hrana se obtinea cu violenta.Linistea aceea te coplesea , te vrajea iti doreai sa ajungi la serenitatea lor si incet uitai cine esti.Fireste asta nu mi s-a intamplat si mie. In primul rand pentru ca am gene de pantera acolo era pur si simplu prea frig pentru mine. Si trebuia sa cobor regulat ca sa mananc sanatos, carne cruda in principal, plus ca trebuia sa-mi fac datoria fata de trib si sa particip la ritualurile de imperechere inca de cand aveam 15 ani. Asta imi placea, lupta cu ceilalti masculi era foarte stimulativa pentru mine, dupa ce statusem in biblioteca aceea imensa simtindu-ma mic si prost imi recastigam moralul pe campul de lupta. Eram bun la asta, foarte bun. Si nu o spun doar eu. O consemneaza cronicile noastre unde tinem si evidenta copiilor nou nascuti.

In fine, destul despre mine.Tragic e ca in timp ce ei isi vedeau de treaba noi invatam multe si le adaptam in stilul nostru barbar. In sensul ca ajunsesem sa intelegem cate ceva si ne pregateam de lupta. Si atunci cuiva i-a venit idea, marea idée.

Diana se avanta in munca de la vie. Rotitele I se invatreau febrile in timp ce culegea strugurii, dar dupa un timp fie din cauza oboselii fie pentru ca il vazuse pe David teafar la careva randuri mai departe de ea nu mai putu face asta. Se lasa imbatata de mirosul strugurilor si al soarelui si incet , incet lenevi privindu-I pe Paul si pe Gabriel care se intreceau care termina mai repede randul lui. Faceau atat zgomot incat ai fi crezut ca e un adevart razboi lucru care o amuza pe Diana era atata normalitate in ceea ce faceau ei incat se trezi si ea razand cu gura pana la urechi incurajandu-l pe Paul pentru ca Gabriel nu avea nevoie dar si din solidaritate. Eliza era profund impresionata de torsul gol si transpirat al lui Gabriel iar Diana trebuia sa admita ca nu mai vazuse atat perfectiune de la Brad Pitt cand jucase in Troia. Si in acelasi timp cu coada ochiului il observa pe David. Acesta radea cu mainile bagate in pantalonii luide costum parand incantat de toata tevatura. Era manjit pe haine cu struguri si Diana zambi gandindu-se cat de nepriceput trebuie sa fi fost la cules. Desi amintirea a ochilor lui rosii inca o speria nu se putea impiedica sa se gandeasca la el trantit in iarba si radicand-o deasupra de parca ar fi avut doua kilograme si la sarutul lui atat de impertinent si de total lipsit de experienta. Si stiu ca dincolo de nevoia aceea de a-l atinge ( cum spusese el ca ea avea capul plin de hormoni) mai era ceva ,o duiosie, o nevoie de a-l apara desi nu stoa précis de ce anume era clar ca nu avea nevoie. In curand baietii obosira si ritmul culesului se mai aplatiza toti incercand sa-si faca treaba pana la masa de pranz. Eliza se muta pe un rand parallel cu ea .- Cum te mai simti? Intreba fata in soapta- Bine, spuse Diana. Le iau incet.- Bine. Bravo. Vroiam doar sa-ti spun ca se intampla ceva cu Paul.- Adica?

39

- Poate am fost naiva de nu mi-am dat seama, dar Paul pare foarte impresionat de Gabriel.

- Iar tu de care dintre ei esti de fapt…impresionata?- De Paul bineinteles.Eram. Gabriel e pur si simplu prea frumos pentru mine,

pentru oricine si e constient de acest lucru si foarte pregatit sa profite.- Cred ca ai dreptate, admise Diana amintindu-si prima ei experienta cu el. Dar nu

sunt convinsa de atractia lui Paul pentru el.- Serios? facu Eliza si o pivota cu miscare pe Diana spre locul in care culegea

Paul.Uita-te la fata lui, ai mai vazut o asa culoare pe fata vreunui baiat vreodata?Diana se gandi ca probabil oricine l-ar fi privit atunci pe varul ei n-ar fi observat de cat o roseate acentuata si o privire ceva cam visatoare dar atat. Dar ea sapand cu grija in mintea lui vazu tumultul de acolo , trairile care mai aveau putin si treceau de ce putea Paul manipula. Era insa o ceata totala in capul lui si se dadea o oarecare lupta pentru loialitate deoarece Paul nu era lamurit cu privire la relatiile care existau intre David si Gabriel. Usor amuzata dar si intelegatoare Diana dadu din cap.- Esti foarte atenta ,Ziza.- Mda, cand arati ca mine trebuie sa fii, spuse Eliza usor pateticDiana se intoarse spre ea si-I admira din nou parul blond si natural si ochii ei putin sasiis dar atat de frumosi.- Sa nu-mi spui ca ai vreun complex de inferioritate! Sunr chiar curioasa care ar

putea fi acel mic defect care sa-ti dea bataie de cap.- Sunt urata, spuse Eliza. Am nasul prea mare , buzele prea groase si ….ei bine sunt

urata!exclama ea exasperate. Tu chiar nu vezi?- Nu, de fapt, chiar ma gandeam cand ai de gand sa-ti operezi negul ala de pe

frunte?! Buzele si nasul par in regula, astfel.Eliza schita un zambet mai degraba recunoscator decat amuzat cand deodata se auzi vocea lui Gabriel.- Diana, nu inteleg cum poti sa fii atat de nepoliticoasa? Nu mi-ai prezentat-o pana

acum pe prietena ta, sopti el in felul lui languros.Desi avertizata in privinta lui Eliza se inrosi devastator. Fara sa stea mult pe ganduri , acesta se apropie de Eliza si zambi larg:- Te rog, de dragul meu ai putea sa te duci inauntru sa iti acoperi pielea cu ceva?

Nu am mai vazut pana acum ceva atat de fin si delicat si ar fi pacat sa pateasca ceva! Si, te rog o opri el cu un gest, pentru ca Eliza deja se pregatea sa plece spre casa, adauga niste ochelari de soare tinutei, da?

Diana s-ar fi tavalit de ras daca ar fi fost vorba de altcineva dar asa o lasa pur si simplu sa plece cand deodata Gabriel ii facu cu ochiul.

- Ah, nu facu ea suparata, trageai cu urechea!- Si asta recunoscu el, dar vroiam sa vorbim si trebuia sa fim singuri.De astfel , nu

am mintit deloc, Eliza are o piele mult prea fina pentru soarele asta.- Da, da bine, spune ce vroiai sa vorbim mai bine!- In primul rand sa-ti cer scuze. Am fost idiot mai devreme si cred ca te-am jignit

inutil.O privea cu ochii acela verzi luminosi si clari care ii aminteau de o pisica pandindu-I reactia.

- Sa faci bine sa ma jignesti util data viitoare, rase Diana. Glumeam , e Ok am si uitat.Sa nu mai spun ca aveai dreptate. Ce s-a intamplat de fapt?

40

- Trebuie sa intelegi Diana ca de fiecare data cand el isi pierde controlul atat de tare nu esti doar tu in pericol ci toata familia ta , probabil si oamenii din sat. E cu adevarat foarte puternic si atat de antrenat sa-si foloseasca mintea in scopuri logice incat atunci cand I se intampla sa fie foarte emotionat creierul lui se simte atacat.

- Nu poate controla asta?- E o reactie instinctiva. Se apara, intelegi?A rearanjat o roca dura in padure astazi

si asta doar din consideratie fata de mine.- Ce vrei sa spui? A rearanjat-o?!- Adica a transformat-o in pamant, zambi stramb Gabriel.Diana rase speriata.- Poate ucide fara sa ridice un deget! Spuse Diana amintindu-si visul ei straniu.- Sigur ca da, doar ca n-ar face-o niciodata.- Tu il intelegi, descoperi Diana.Chiar il cunosti de mult, nu-I asa?- Am citit aceleasi carti, doar.In alta lume mi-a fost professor. Nu te gandi la ce e

mai rau, spuse Gabriel mai bland.Doar fii atenta in preajma lui. Am venit aici ca sa schimb situatia.

Ii cerceta fata usor incruntat si Diana se gandi ca dincolo de fatada lui de macho era un tip loial si probabil simpatic, daca ajungeai sa-l cunosti.- Cum adica, sa schimbi situatia?- Nu a venit timpul acestei conversatii inca, zambi Gabriel .Singurul motiv pentru

care vorbesc acum cu tine e pentru ca am un respect imens pentru David. Nu, de fapt, sunt doua motive, o sa am nevoie de ajutorul tau la un moment dat si cred ca e important sa stii ce se intampla.

Zambi iar, mai rece de data asta si-si muta fizicul impresionant spre randul lui care era aproape gata. Diana isi stapani usoara revolta pe care i-o trezira cuvintele lui, o tratase cu sinceritate dar si cu o superioritate cam dispretuitoare.Oare stia deja ce se intampla in podul casei? Adancita in ganduri fata stranse deodata pumnul si strivi un ciorchine fara sa vrea.Cumva, fara sa se mai socheze si fara sa mai intrebe ajunsese la concluzia ca nici Gabriel nu era de pe planeta asta.Isi aminti forta lui de mai devreme , cu strugurii dar si felul in care alergase cu David in brate, chiar si modul in care aparuse de nicaieri vorbind despre fostul professor…si cum adica a venit sa schimbe situatia? Ce sa schimbe?!

4. Cu cat ma gandesc mai mult cu atat mi-e mai greu sa cred ca eu voi fi cel care va incalca tratatul.In fine, e greu de crezut si pentru ca mi-e rau la gandul de ce s-ar putea intampla cu el dar si din cauza ca poate ….nu e posibil, dar poate am interpretat eu gresit toata povestea.

Vorbeam de marea idée. In decursul celor cinci sute de ani de cand au coborat Cei fara pasiune, numai era nimeni care sa fie chiar nestiutor, nici chiar traditionalistii. Cunostintele, cei invatati la scolile lor se raspandeau printre cei de jos. Si atunci doi lideri s-au gandit ca ar fi cel mai bines a avem o solutie alternativa. Auzisem toti despre pamant(terra) era legenda legendelor, locul de unde plecasem se pare chiar si noi inainte de o era glaciara. Deci, theoretic, cei de aici ar trebui sa semene cumva cu noi atat genetic cat si psihic. Au incercat sa vada daca progeniturile lor cu femei de pe pamant pot trai acolo si ce se intampla. Daca au nevoie sa vina acasa ca si noi, daca

41

au abilitati speciale dar mai ales ca santaj. Santaj pentru Cei fara pasiune. In timp ce ei isi vedeau de treaba lor liderii nostri se pregateau atat pentru invadarea pamantului cu o metoda atat de simpla si usoara dar mai ales isi faceau obiective din cei fara pasiune urmarindu-I peste tot. E greu de crezut ca caestia nu si-au dat seama dar erau inconjurati si cand eu am plecat sa-l gasesc pe David ajunsesera deja la momentul in care un simplu semnal secret ar fi declansat razboiul. Am cerut amanare pentru a incerca ceva.Motivul pentru care ai mei ii urau pe zburatori era frica. Frica nu atat de faptul ca nu mai semanau deloc a oameni( adica si noi aveam gene care sa ne faca mai puternici sau mai rapizi dar nu ne modificasem trasaturile umane) dar noi intuisem ca ei deja se credeau zei, luau decizii pentru o gramada de planete pe care traiau umanoizi, total logice, rationale. Ori noi ne mai aminteam inca la ce dusese ratiunea pura, dezumanizanta. Atat de prosti fusesem ca , desi stiam ca nu putem trai fara planeta noastra aproape o distrusesem. Compasiunea lor era direct rezervata celor care o meritau, asa cum credeau ei. Pentru ca ei sa poata ajunge la acel nivel la care erau acum noi ii sustinusem cu munca noastra de jos, oferindu-le materii prime, haine , mancare in schimbul reabilitarii pamantului, ii tratasem asa cum pamantenii isi tratau pe vremuri zeii, dandu-le jertfe pentru ca ei sa restabileasca comunicarea cu pamantul nostru. Iar ei, in schimb uitasera de noi.

Au uitat chiar si cum s-a facut de fapt selectia celor care raman jos si celor care vor locui in casele suspendate. Toti cei de jos fusesera voluntary, oameni curajosi si puternici care isi asumasera o responsabilitate si anume de a-I tine pe cativa invatati suspendati pentru ca in final sa traiasca toti mai bine.

Nu pot sa spun ca sunt in totalitate de accord cu ei, dar nici nu pot comite tradare.Chiar de n-ar fi asa de aspru pedepsita, mandria nu ma lasa, ai mei m-au crescut bine.

Teama de puterea lor ne-au facut sa cautam o cale de scapare pe acest pamant, e adevarat, iar teama de a-mi pierde profesorul m-a facut pe mine, Gabriel din neamul panterelor sad au juramant de sange ca voi face tot ce pot pentru a impiedica un razboi.

Diana lasa strugurii la ora pranzului si se duse sa o ajute pe matusa ei ca sa pregateasca masa. Era deja intepenita de spate si arsa de soare pe umeri dar efortul ii facuse cumva bine.

Dupa ce mancara Diana ramase sa spele vasele mult prea obosita pemtru a se intoarce la cules.De astfel urma partea a doua a zilei in care strugurii erau pusi in presa si storsi o munca mai mult pentru barbati. Plus ca avea nevoie sa fie putin singura cu gandurile ei. Chiar cand terminase vasele si se lasa pe un scaun gandindu-se ca i-ar place sa faca un desert pentru seara se auzi cineva care se precipita spre usa lovindu-se de fapt de ea. Diana sari in sus speriata dar cand il vazu pe Gabriel se linisti.

- Mie foame, spuse acesta- Nu pot sa cred, spuse Diana inveselita, abia s-a terminat masa.- Nu, mie foame repeta Gabriel si parea in transa. Deschise frigiderul unde matusa

ei lasase carne la dezghetat pentru masa de seara si marai multumit.

42

Dintr-un pas Diana fu langa el si ii lua vasul din mana.- Ce naiba faci?

Gabriel ii arunca o privire de parca atunci ar fi vazut-o prima oara.- Nu am unde sa vanez aici, sopti el si se indrepta incet spre ea. Mancarea de aici e

buna dar fara carne cruda as muri intr-o saptamana.- Bine, spuse Diana, atunci spune-mi ce se intampla, cum vrei sa schimbi situatia, si

ti-o dau!- Da-mi carnea , suiera Gabriel- Nu pot…inca , rase Diana indepartandu-se. Spune-mi ce vreau sa stiu.- Daca nu vii aici cu carnea aia mi-e teama ca te vei transforma tu in vanat!exclama Gabriel si se repezi spre ea Deodata se apuca cu mainile de cap si cazu in genunchi prea putin delicat, mai exact se prabusi ca un copac.- I-auzi, i-auzi, facu David din pragul usii. Nu ne-am inteles noi sa te porti frumos

aici?! Spuse si indreptandu-se spre Gabriel il ridica in picioare si il puse pe un scaun.

- Diana, da-I carnea, te rog, adauga pe jumatate amuzat, pe jumatate suparat.Diana se conforma iar Gabriel se apuca sa infulece bucatile crude cu mana. Fata isi feri privirea dar David nu parea deranjat.

- Arderi rapide, explica el, forta mare concentrate pe un timp scurt, necesita carne cruda si odihna apoi, adrenalina la voi.Nu ti-ar fi facut rau, zise uitandu-se la ea , in sfarsit.

- Adrenalina noastra nu necesita carne cruda.- Nu, doar proteine. Dar Gabriel are gene de pantera iar pentru el este essential.Se sprijini de masa grea de lemn din bucatarie parand ca de obicei in mediul lui.- Ce i-ai facut?- Nimic. Te-am protejat pe tine cu un camp de forta inca din seara cand …cand ati

facut cunostinta.- Trebuia sa ma fi gandit la asta, mormai Gabriel cu gura plina. Asta s-ar putea

numi la oricine altcineva o manifestare de gelozie.Se sterse la gura cu maneca apoi se razgandi si se spala pe fata si pe maini. In alta situatie Diana ar fi zambit dar acum il privea doar usor speriata cum isi revenise parand iar cel dinainte.

- Proasta carne, de animal domestic.Ma duc, am de dat niste struguri prin presa, spuse vesel dar cand sa treaca pe langa David se opri.

- Tu esti singurul prea putin interesat de motivul pentru care sunt aici, spuse si parea usor descumpanit.

David il privi lung dar nu comenta nimic, iar celalat se strecura spre usa disparand.- Gabriel, striga David, ai grija. Sa nu bei vin.- De ce ? - Pentru ca o sa-ti stea inima.Alcoolul e prea mult pentru tine.De partea cealalta a usii nu se mai auzi animic iar Diana zambi.- Doar nu crezi ca o sa te asculte!- De ce nu m-ar asculta? Facu David nedumerit. Oricum o sa-si gaseasca el alte

preocupari, sunt convins.- De ce ai zis ca nu-l cunosti?- Doar nu-ti inchipui ca numele lui se traduce asa acolo de unde venim noi?! Habar

n-am avut cine e de fapt si dupa ce l-am vazut pana ce nu mi-a spus profesore.

43

- Ai vrut sa-mi spui ca pleci?- Nu. Am vrut sa-ti spun ca e posibil sa mor in curand.Diana se sprijini cu o mana de masa si-si lasa ochii in pamant. Ar fi vrut sa spuna ceva darn u putea , nu avea ce. David se desprinse de masa- Eu trebuie sa plec,spuse si se duse spre intrarea diametral opusa locului in care

statea Diana, dar se opri- De ce am spus asta?Diana nu spuse nimic pentru ca nu putea decat sa-I strige in gand ; Ceri ajutor, de-aia! Se duse incet spre el si il privi in ochi:- Nu cat sunt eu aici.- Nu poti sa faci nimic. Iti interzic, spuse el apasat, emult prea periculos.- Nu prea stii despre mine mare lucru nu-I asa? Si nici despre tine. Incerci sa ma

previi ca sa ma obisnuiesc cu idea asta ciudata pentru ca asta e felul vostru necombativ. Nu si al meu, nu si pentru ai mei.Noi nu tratam moartea cu atat usurinta.

David o privea iarasi de parca ii parea rau- Am facut o greseala, spuse incet ca pentru el.- Da, ai facut, aproba Diana. Dar nu conteaza chiar atat de mult. As fi aflat oricum

de la Gabriel.Pentru ca totul e legat de Gabriel nu-I asa?Expresia I se imblanzi si zambi chiar dar in acelasi timp batea in retragere- Nu intelegi, Diana, eu nu fac greseli.Niciodata. Ma gandesc ca totul e legat de

tine.Diana casca gura dar era prea impresionata de ce auzise.Chiar asa?! El se raporta la ea?David profita de confuzia ei si disparu.Se scutura si se apuca sa pregateasca masa. Trebuia sa faca ceva cu mainile in timp ce mintea ei se intorcea ca de obicei inapoi la figura lui.Ii placea atat de tare sa il priveasca in ochi pentru ca nu-si ferea niciodata privirea ca alti oameni si intotdeauna observa noi detalii, o nuanta aparte, o expresie ciudata si in acelasi timp deja familiara. Astazi observase ca pielea pleoapelor era foarte fina aproape stravezie si de aproape dadea senzatia ca are ochii negri albastrui. Se incalzi catva timp la amintirea asta . Dar simtea nevoia de o tigara, din ce in ce mai tare.Stia und ear putea gasi fara riscuri asa ca lasa balta masa si pleca sa-l caute pe Paul. Ca orice fumator isi imagina calmul si relaxarea primului fum sinu mai avea rabdare aproape cand in sfarsit isi aminti ca Paul trebuie sa fie afara , la struguri.Realiza ca pana atunci ea se considerase o figura nefericita, de tragedie pentru ca nu crezuse ca el simte ceva pentru ea.Dar daca totul era din cauza asta, si ochiirosii si replicile aiurea, daca el isi pierdea calmul din cauza ca tinea la ea? Daca pe undeva , intre timp se indragostise si el de ea? Diana dansa pana afara intelegand ca totul fusese in fata ochilor ei iar ea preferase cumva san u observe, pentru ca credea ca nu merita, se considera o persoana rea , blestemata, aproape isi ucisese trei prieteni. Ii venea sa il strige pe Paul dar se stapani, dac si el fuma si atragea atentia asupra lor? Parc ail vazuse mai devreme pe bunic intrand in casa darn u putea fi sigura.Acum I se parea foarte amuzant sa-si faca griji din atata lucru, chiar chicoti. Il zari pe Paul in cele din urma langa masinaria grea de lemn pe care o foloseau la stors. Era singur cu Gabriel darn u-I mai pasa de Gabriel, doar era protejata nu?

44

Chiar cand isi luase avant sa alerge spre ei , baietii se ridicara in picioae si se priveau in ochi, erau cam de aceeasi inaltime. Diana casca gura pentru ca stia ce o sa se intample poate chiar mai mult decat ei. Se opri si il vazu pe Gabriel luand initiative, il apuca bland pe Paul de ceafa si il trase spre el sarutandu-l. Paul intepeni cateva secunde apoi ii raspunse la sarut tragandu-l si el de ceafa. Pentru cateva secunde Diana fu indignata gata sa strige la Gabriel sa-I lase varul in pace dar apoi isi dadu seama cat de intim era totul, cat risc isi asumase Paul in casa lui cu toti mult prea aproape si se retrase incet incet, zambind in sinea ei. Privi in jur sa se asigure ca nu e nimeni ca nu vine cineva si se intoarse cu spatele pregatita sa plece. David era langa ea , dar ea nu mai tresari ca altadata, stia ca o parte din datoria lui era sa-l supravegheze pe Gabriel.

Se intoarsera incet spre casa foarte aproape unul de altul.Diana zambea fara sa vrea dar creierul ei ii tot striga ca sunt prea aproape unul de altul iar ceea ce tocmai vazuse nu o ajuta deloc.- Alte preocupari, hm? Facu ea - Am crezut ca o sa sari la gatul lui Gabriel, spuse David.- Sa nu razi de mine. Tu esti figura tragic comica aici.- Sunt, nu-I asa? Rase David si ea il mai iubi putin.Intinse mana spre ea , savurand

gestul si dandu-I toata lentoarea unui sarut. - De ce eu?- Poftim? Diana era zapacita.- Eu ar fi trebuit sa fiu invizibil, de ce eu?- Inca mai vrei sa gandesti asta?Nu stiu cum ai putea sa fii invizibil. Inca nu am

cunoscut pe nimeni care san u te fi iubit pana acum. - Nu ma mai simt comfortabil cu tine, spuse el brusc. Diana tacu si il lasa sa plece.Avea nevoie de timp, totul trebuie sa fi fost atat de nou pentru el, de surprinzator.Noaptea se trezi , dupa inca un vis naucitor dar cand tresari si dadu sa se ridice o mana palida si prelunga o atinse usor pe umar.David era in pat langa ea privind-o cu ochii lui mari, complet imbracat. - Ssst, o trezesti pe Eliza, sopti el si-si puse o mana sub cap, parand din nou in

mediul lui.- Te-ai razgandit? Te simti din nou comfortabil cu mine?- Ma simt mai rau fara tine, spuse el ridicand din umeri.- Si eu, recunoscu Diana, aspirandu-I mirosul de proaspat, venise de afara.Ce ai

facut asta seara?David ii povesti pe scurt si laconic.- Am protejat strazile, a fost o petrecere a vinului pe aproape . Am facut ordine.- Bravo, sopti Diana. Gabriel a ajuns in camera?- Mda, in cele din urma, ranji el si dintii ii stralucira in intuneric.- L-ai spionat?- Un pic. Cat sa ma asigur ca nu-l transforma pe Paul in micul dejun.- Glumesti. Glumesti, nu?David chicoti slab.- Ma faci sa rad… tot timpul!- Serios?intreba Diana gadilandu-l cu genele pe fata.

45

- Nu, spuse repede David retragandu-se- Da, scuze. De ce l-ai trimis pe Gabriel sa vorbeasca cu mine?- N-as face niciodata asa ceva. Probabil a venit din proprie initiative.Ce ti-a spus?- Mi-a explicat despre tine, ca te aperi cand ai emotii.Mi-a spus ca ai transformat o

piatra in praf.- Ce mai vorbeste baiatul asta! Se minuna David- Dar era adevarat totul, nu-I asa?David dadu serios din cap.- Si a venit ca sa-ti faca rau, nu?Nici o reactie. - Stii David, ma uit la voi doi si cateodata va pot compara in gand cu un inger si cu

un mic diavol.Doar ca uneori rolurile se inverseaza.- Sa inteleg ca ma urasti in clipa asta?- Doar in clipa asta si doar pentru o fractiune din ea. Stii ca am niste rude in podul

casei care va urmaresc? Care stiu ca sunteti aici? M-au rugat sa te aduc sa vorbesti cu ele.

- Stiu. O sa vorbesc si cu ele cand va veni timpul. De fapt ar trebui sa fac ceva mai mult de atat.

- Ce?- Sa le redau viata. Ar fi dragut nu crezi?Abia azi cand i-am vazut pe cei doi mi-a

venit idea.- Tu nut e prea gandesti la chestii din astea, este?Si e ceva ce nu stii?- Da, rase David.- Sa nu incepi iar, izbucni Diana in soapta.David tacu un moment apoi zise:- De fapt ma gandeam ca voi ati facut o adevarata religie din sex. Nu din a face sex.Diana casca gura apoi o inchuse. Apoi se hotara.- Si ce nu intelegi?- Pai, il inteleg mai degraba pe Gabriel care nu rateaza nimic, decat pe voi

carepierdeti atata timp si energie doar gandindu-va la asta.- E vorba cumva de hormonii din capul meu? Intreba Diana confuzaDavid chicoti iar in felul lui tacut- Tu ai facut-o vreodata? Cu cineva la care sa tii?David clatina din cap o data afirmativ, o data negativ.- Adica?- Sunt foarte batran. A tine la cineva nu face parte dintre talentele mele.- Inteleg. Ai fost singur pana acum?Tot timpul? Diana era neincrezatoare. Chiar tot

timpul?- Nu se trimit doi reprezentanti pe o singura planeta.- Si acasa la tine?- Sunt inconjurat de ai mei.- David, sopti Diana, stii ca nu esti chiar in siguranta langa mine in pat?El pufni in ras atat de brusc incat Eliza se intoarse pe o parte si mormai ceva. Diana nu-I putea vedea figura pe intuneric dar n-ar fi vrut sa aprinda cineva lumina.Si-o putea rememora usor. David se potoli si se intinse spre ea apucand-o de mana.- Nu inteleg de ce tu ma poti atinge iar eu pe tine nu!

46

- Pentru ca esti imprevizibila. Asa ca stai cuminte.O saruta in palma ca in seara aceea in care bausera vin.Apoi se ridica usor din pat iar Diana simti ca-I vine sa planga.- Nu pleca. Promit sa fiu cuminte.El se intinse la loc langa ea , ezitand.- Trebuie sa dormi, spuse el. Ai stat prea mult treaza in ultima vreme.- Incepi sa-ti faci griji pentru mine.? Dragut.- Daca dormi, raman.- Pun pariu ca ma poti adormi tu.- De ce as face-o?- Pentru ca ai dreptate.Sunt epuizata si nu pot dormi. Si din cauza ta se intampla

asta.David ii puse doua degete pe tampla si apasa usor.Apoi ramase langa ea pana se lumina de zi si pleca abia cand Eliza dadu semne ca se trezeste.

Dimineata Diana constata ca nu are nici un chef sa se mai joace de-a culesul.Ii spuse Elizei ca nu se simte bine si ramase in pat rememorand ce se intamplase seara dar nu ca sa-si repete iarasi ca il iubeste pe David ci analizand ce vorbisera. Si dincolo de vartejul care I se trezea in minte cand se gandea la tot ce se intamplase in ultimele zile un gand rasarea mereu. Totul se raporta la ea.Putea auzi galagia pe care o faceau cei de afara, erau alte intreceri probabil. Ea era in afara lor, inafara normalitatii si a ceea ce face un om normal in fiecare zi. Simtea in fiecare fibra din corp ca nu e timp.Urma sa se intample ceva si daca avea ceva de facut trebuia sa faca acum.Ajunse la usa din pod inainte sa-si dea seama ca la asta se gandise tot timpul. De parca ar fi stiut ca se afla acolo, strabunica ei deschise usa, privind-o cu ochii ei albastri. Dianei I se paru ca o analizeaza , rece si obiectiv.Intre ele, realize ea cu tristete nu mai era nici o duiosie, nici o dragoste neconditionata. Era doar intrebarea de care parte esti? Cu noi sau impotriva noastra? Bine. Deci asa trebuia sa puna si ea problema.

- Intra, spuse femeia calma.- Trebuie sa vorbim.- Fara nici o indoiala, aproba Elena, tragand-o inauntru.Monica era si ea acolo,

tastand ceva. Vorbea online cu altcineva .- David nu e cine credeti voi ca este. E adevarat, a venit din alta parte , din acelasi

loc de unde vin de obicei petitorii vostri dar face parte din alta …zona.- Trebuie sa te credem pe cuvant? Nu uita toate am trecut prin asta, iar tu esti

indragostita, spuse Monica incheind discutia si oprind monitorul.- Pot demonstra. Nu am venit aici pentru a va indeparta de el ci pentru ca am

nevoie de ajutor.- Vrei sa-l protejezi.- Mda.Si daca totul merge bine va veti avea probabil si cobaiul.- Poftim, spuse Elena. Deodata noi suntem cele rele.- Imi pare rau pentru voi, admise Diana. Dar David va poate ajuta sa reveniti la o

viata normala.Mi-a promis. Nu veti mai fi constranse , veti putea allege pe cine sa iubiti, sa va refaceti viata.

47

- Si daca noi nu asta vrem? Daca dorim o compensatie pentru ce-am suferit pana acum?

Diana ridica din umeri.- Atunci, conversatia asta nu are nici un rost. Mi-am pierdut timpul venind aici.Privirea Elenei se imblanzi. Veni spre Diana si o,lua de umeri.- Noi n-ar trebui sa vorbim asa, spuse ea impaciuitoare, suntem o familie. Spune-ne

despre ce e vorba, fireste ca vom ajuta.- Cobaiul despre care va spuneam a venit cu niste planuri aici.Nu stiu exact despre

ce e vorba dar il implica pe David.Femeile cascara gura la ea.Nu stiusera nimic despre Gabriel intelese Diana. O lua cu friguri pentru ca nu stia ce i-ar putea face lui Gabriel si ce vroiau de fapt de la el. Stia un singur fatp cert, David nu ar ierta-o niciodata daca ar pati ceva….ireversibil.- Trebuie sa intelegeti, adauga ea, ca nu v-as lasa niciodata sa raniti pe vreunul

dintre ei.In cel mai rau caz am fi noi contra voastra. Si asta inseam na ceva.- Esti dispusa sa te aliezi cu cel care i-ar putea face rau dragului tau David?Diana se uita in ochii Monicai care o intrebase asta cu atat sarcasm. Si se intampla ce prevazuse.Femeia lasa ochii in jos dar nu parea fericita din cauza asta.- Esti sigura pe ceea ce afirmi? Inca nu sunt convinsa ca nepoata mea a venit aici

amenintandu-ne ca sa ceara ajutor.S-ar putea sa aiba consecinte acest lucru. Elena era dura si categorica iar Diana recunoscu ca nu era tocmai Ok ce facea dar numai pentru ea. Cu voce tare spuse:

- Nu vad de ce ar exista animozitati intre noi daca toate obtinem ce dorim.- Mama ta ce parere are despre asta?- Nu am vorbit cu ea. Parerea mea sincera e ca nu e bines a stie ce se intampla.Am

nevoie de un raspuns acum.- Macar aici suntem de aceeasi parere, oftaMonica. Eu sunt gata.- Ce vrei sa facem de fapt? Diana zambi sec pentru ca incepuse sa I se faca frica. Stia ce vroia dar pe de alta parte nu era mai pregatita decat fusese cand venise aici asa ca nici ea nu prevazu ce urma sa spuna:- Vreau sa-l tineti pe Gabriel aici. Pana ce David va fi in siguranta.Cele doua femei zambira larg si se apropiara de ea. O apuca fiecare de cate un brat si o stransera usor. Diana ofta usurata si le intoarse zambetul.- Multumesc.- Imi pare rau, draga mea, spuse Elena.- Si mie, adauga Monica .Chiar mi-a placut cum ai venit aici si cum ai purtat

discutia asta.Ai curaj.- Dar nu putem face ce ne rogi pentru ca vezi tu, am primit deja o oferta mult mai

buna.Gabriel se posta in fata panoului glisant care marca iesirea din pod.Isi incrucisa bratele si o privi incruntat.- Pentru o fata asa desteapta ca tine nu intelegi ceva essential. David nu va fi in

siguranta. Niciodata. - Am crezut ca tii la el, sopti Diana daramata.

48

- Chiar nu intelegi nimic. Totul este pentru el, Diana. Amandoi ne-am nascut, el mai devreme, eu mai tarziu ca sa indeplinim promisiunea stramosilor nostri. Nu avem de ales.

- Ce promisiune?- Legati-o, spuse Gabriel, conversatia asta dureaza prea mult , trebuie san e grabim.

Nu mai am mult timp.- Ce v-a promis? Striga Diana speriata. Ce-a putut fi de v-ati intors impotriva mea?- M-am razgandit, spuse Gabriel.Mai bine faceti-I un calmant.Elena aproba scurt si o lasa pe mana Monicai. Aceasta ii zambi calma si o prinse mai tare de brat.- Ni-I va aduce inapoi pe cei pe care ii iubim. Am incercat sa-ti spun ca noi nun e

mai dorim viata inapoi. Acolo nu mai e nimic pentru noi. Tot ce faceam noi aici era sa cautam o cale pentru a ajunge la ei.

- Dar e o…o prostie, izbucni Diana. Nu il puteti crede!- A adus mesaje de la ei.Pentru noi. Mama ta avea dreptate nici ei nu ne-au uitat.- E atat de gresit, suspina Diana, e doar o alta forma de robie, nu vedeti? Capul ii

cadea greu, calmantul isi facea efectul.

Gabriel astepta in salon cu un pahar de vin in mana. Pusese muzica veche de pe niste discuri pe care le gasise dosite in spatele noului system audio care luase locul pick-upului. Nici el nu stia de ce face asta. Timpul il gonea din spate mai avea doar cateva ore sa-si indeplineasca misiunea apoi ar fi sunat marele gong de final , inceputul sfarsitului.Dar mai intai trebuia sa-l mai vada o data pe Paul. Isi inghiti disperarea care ameninta sa puna stapanire pe el. Nu putuse scrie in jurnal cuvintele de adio, avea nevoie de un om viu si caruia sa-I pese , trebuia sa marcheze cumva sfarsitul vietii lui, sa ramana in amintirea cuiva. Iar Paul nu I se parea cea mai proasta alegere. Il ascultase vorbind despre discurile acelea vechi iar cand vocea Arethei umplu camera inchise ochii si il cauta chemandu-l la el.Ii placea asta, muzica pamanteana dulce si sentimentala, vinul pe care nu-l suporta corpul lui dar care avea un gust divin, casa asta si felul in care il primisera de parc ail asteptau tocmai pe el pentru a fi fericiti.Mai sorbi o gura de vin auzind-si inima in urechi. Mda, David avea dreptate, inima lui nu ar fi suportat prea mult din licoarea asta. Cu regret, lasa jos paharul si chiar atunci intra Paul.

- Am stiut ca te gasesc aici, spuse el si zambi ciudat de timid pentru un tip de statura lui.

Si ii placea Paul. Nu avea chef sa fie deranjat asa ca se duse si incuie usile pe interior. Paul il privea cu ochiimari dar Gabriel ii zambi linistitor. Teoretic nu avea cine sa vina , toti erau pe afar acu treaba dar in curand, stia sigur, cineva ii va observa lipsa.Acum nu vroia sa se grabeasca inca . Se apropie de Paul mirosindu-l cu simturile intinse la maxim, ii mangaie fata si il trase spre el .Paul opuse putina rezistenta privindu-l cu ochii pe jumatate inchisi.

- Ce se intampla? Gabriel nu putea vorbi, nu vroia dadu doar din cap in semn de negare si isi apropie fata de Paul simtind in acelasi timp abandonul lui total.Curand simturile ii inundara judecata si pentru cateva minute uita cu totul de blestemul care il astepta peste cateva ore.

49

David, ramas in camasa si plin de struguri din cap pana in picioare aparu razand cam peste o ora. Paul era de mult la el in camera lui , dormind. Seara se lasase de ceva timp si David aparuse destul de greu.

- Scuze ca am intarziat, spuse el grabit, o cautam pe Diana. E ceva urgent?Gabriel ii intinse un pahar de vin din cel dulce care stia ca ii place.David ii multumi cu un semn din cap privindu-l cu ceva mai multa atentie.- Ce e?intreba agitat, ai vazut-o tu cumva?Dadu vinul peste cap si il privi pe Gabriel agasat cu mainile in solduri.- Bine, daca ai de gand sa taci, trebuie s-o gasesc pe Diana.Observa socat cateva lacrimi pe fata celuilalt care acum curgeau libere. Cum de nu observase ca nu e ceva in regula cu el?- Te-ai certat cu Paul? Ce s-a intamplat?Privirea I se incetosa in curand si ametit cazu pe canapea.- E timpul , spuse Gabriel.David clatina capul dar in curand nu mai putu face nici asta.- Paralizie temporara , il lamuri Gabriel. Stiu. Nici eu nu vreau.As fi putut gasi

probabil o metoda mai putin barbara sa te conving darn u mai e timp. Chiar acum cei de jos se conecteaza pentru a urmari spectacolul. Nu te chinui David, nu poti face nimic.

Il apuca si il arunca pe umar.Ii vorbea in timp ce urca scarile spre pod.- Diana e sus, e in siguranta, stai linistit. Ai s-o vezi imediat.Cand ajunsera in pod femeile il ajutara cu David legandu-l si pe el de unul din stalpii de rezistenta ai casei.- Stiu ca nu era neaparat necesar, admise Gabriel dar chiar in timp ce el vorbea

David incepu sa se miste si calalat ofta- Ar fi trebuit sa stiu ca vei anihila substanta. Dar oricum acum esti legat si in

siguranta, cumva.- Nu ma poti tine legat ca pe o vita, spuse David linistit.Oricum , planul tau nu

conteaza prea mult de cat de legat sunt. Stii prea bine ca fizic nu sunt in stare sa fac rau cuiva.

Gabriel sovai cateva secunde apoi se apropie de el iar cand constata ca David e destul de relaxat la gandul ca va fi dezlegat il injecta cu serul pe care il ascunsese in causul palmei. David il privi in ochi socat.- Nu! Nu pot sa cred ca-mi faci asta.- Nu poti sa fugi de destinul tau ,imperfectule, rase Gabriel.Vom fi doi in asta.Isi injecta si el celalalt ser pe care il scoase dintr-o cutiuta metalica.- Doar nu crezi in prostia asta veche de mii de ani! izbucni David. - De ce nu? Suntem in direct , apropos.Sa ma lege careva si pe mine nu stiu ce

effect poate avea serul asupra mea.Facu cu mana spre monitoarele deschise din fata lor, apoi se lasa legat cu multa gratie.- Uita-te la noi, ranji el.Suntem cei doi din cronici, nu se poate astfel. Un imperfect

si un tradator. - Unde e Diana?- Doarme. Doar nu crezi ca as fi lasat-o sa asiste la asta.Acolo, spuse facand un

semn cu capul.

50

- Tu nu esti tradator, spuse David cu blandete.- Oare! Acum nu te-am tradat? Si mai devreme nu i-am tradat pe ai mei prin

neascultare, cu dragostea mea pentru tine?Iar tu , David cu refuzul tau constant de a trece de toate nivelurile de iluminare, nu esti un imperfect?

- N-am refuzat niciodata! Doar…le-am amanat.- Nu e bines a minti in preajma mortii, rase Gabriel.Te temi de iluminarea aia ,

draga profesore pentru ca ai vazut ce le-a facut celorlalti iar tu nu vrei sa fii un sfant suspendat pentru totdeauna, vrei sa te plimbi peste tot , sa traiesti, etc.

- Etc.? facu David neincrezator. Imi rezumi lunga mea viata la etc?- Nu, ai dreptate, iti voi rezuma viata astfel: fapte bune nerevendicate.Asa te-am

gasit, cautand lucruri bune care san u fi fost revendicate de nimeni, inexplicabile.Esti un proscris la tine acasa, de aia ai ajuns professor.- Da, admise David, dar mi-a placut.Chiar ai incredere ca serurile alea vechi vor

face restart la ce-am ajuns acum sa fim?- Hei, omule cu capul in nori! Acasa e razboi, ce-ai fi vrut sa fac?Daca au dreptate

cronicile noastre ar trebui sa ne regasim codul genetic sa redevenim cei ce-am fost inainte de transformarile la care ne-am supus din necessitate.

Rasera amandoi privindu-se , apoi Gabriel isi pleca ochii.- Imi pare rau. Nici nu stii cat m-am gandit la asta. Dar nut e-ai saturat sa fii o

fantoma pritenoasa?Nu vrei sa fii cu Diana? Nu vrei sa nu mai fii singur?- Nu inteleg cum o sa fac toate astea daca o sa mor acum! Izbucni David Asa spun

cronicile voastre , nu? Daca cei doi vor supravietui vor ajunge ambasadorii celor doua rase si razboiul nu va mai avea loc! Daca?

Dar nu ii mai raspunse nimeni.Capul lui Gabriel cazuse in piept si bolborosea ceva fara sens. Era atat de palid si brusc incepu sa se dea cu capul de lemnul de care era legat si isi scoase coltii la vedere.- Dezlegati-ma! striga David. Trebuie sa vad ce e in capul lui, nu e bine deloc.Va

rog , nu va fac rau! Daca isi sparge capul de lemnul ala n-o sa fie o imagine frumoasa!

Cele doua femei il priveau cu ochii mari incapabile sa se miste. David se gandi ca probabil Gabriel le hipnotizase darn u mai avea timp sa ajunga in mintea lor si sa le convinga. Simtea disperarea care se aduna in mintea celuilalt pe masura ce pierdea controlul asupra propriului corp. Se intreba pentru o secunda de ce el nu simte nimic.- O, bine, isi scoase aripile , ochii ii devenira albastri si toul in jur se cutremura.

Franghia cazu singura iar el se repezi la Gabriel care isi ranise buzele cu coltii si maraia nearticulat.

- Nu te-ai gandit ca serul o fi fost expirat?! Il intreba incercand sa-I tina capul care se lovea convulsiv de stalpul de lemn.Forta lui Gabriel era impresionanta iar David fu nevoit s ail imobilizeze cu un camp de forta care nu il ranea ci pur si simplu il impiedica sa se miste de parca s-ar fi aflat intr-un balon captusit cu silicon. Nu il putea lasa liber darn u stia prea bine daca ar fi trebuit sa se lase pe el insusi liber asa ca extinse balonul in jurul lui si isi restranse aripile.

Se gandi la cronicile alea nenorocite si de cate ori vrusese sa le dea foc. Dar le pastrase in siguranta pentru ca se gandise tot timpul la aceasta ultima solutie , stiind prea bine ca era imperfect si rebel si nu avea nici un chef nici acum sa renunte la libertatea lui pentru a ajunge sa mediteze cate o zi intreaga la binele universului. Nu

51

putea nega binele pe care il faceau ai lui, puteau salva planete intregi in sesiunile lor de meditatie , fara a interveni fizic lucru considerat de toata lumea mult mai bun. David nu intelelesese niciodata de ce. Adica, ok, era ceva atunci cand puteai opri explozia unei stele ,cand puteai muta o planeta intreaga din calea unei nove sau cand transformai in particule un nou de asteroizi, dar de ce era mai inregula sa imprimi uitarea in mintea unei intregi generatii care descoperea o arma mult prea avansata? De ce era bines a lasi o religie sa se dezvolte iar alta nu pentru ca implica sacrificii omenesti? Adica, totusi, cine naiba erau ei stapanii universului? Dupa cel de-al 11 –lea nivel erau atat de putin umani incat nici nu mai vorbeau decat telepathic.Pluteau prin salile de consiliu inghetate , fara sa se atinga , fara sa simta nimic altceva decat concentrarea aia care le consuma viata mult mai repede. David se oprise cu incapatanare la cel de-al saptelea nivel si ori de cate ori I se spunea sa-si faca datoria evada pe Pamant. Nu considerase niciodata ca a fi singur in grup cum erau ei sau pur si simplu sa insamanteze o femeie dupa ce atingea nivelul al 11 –lea ca sa aduca un nou urmas era culmea fericirii , nici macar datoria lui. Prefera sa fie singur de unul singur se distra mult mai bine asa.Zambi cand isi aminti cum le spuneau cei de jos. Cei fara pasiune. Asa si erau, admise el usor deranjat de gand. Coborase printre ei darn use simtea in largul lui acolo. Prea multe mirosuri, prea multa atingere, lupte intre masculi pe toate strazile si modul sangeros I care isi obtineau hrana, cultivand cirezi intregi doar pentru placerea de a le vana…era prea mult pentru el. Viata lorscurta si intense il impresionase profund, zapacindu-l.Nu mai stia ce e correct si ce nu dar isi gasea pacea pe pamant inconjurat de filtrul acela de perceptie prin care nu era tocmai vizibil. Fantoma prietenoasa! Capul incepu sa-l doara si imaginea chipului lui Gabriel se umplu cu pete rosii. David se sperie, nu putea sa-si piarda firea aici!Isi retrase de tot aripile incercand sa se concentreze intr-un punct fix , impunandu-si in fata ochilor imaginea tatalui sau singurul care il intelegea cat de cat.Vartejul insa se accentua , durerea de cap incepu sa-I cuprinda si corpul arzandu-I nervii , pe care nici nu stia ca ii are.Se bucura acum ca intrase in campul de protectie cel putin acesta va opri distrugerea pe care o putea provoca el.Nu se putu bucura prea mult. Durerea era naucitoare, vedea complet rosu acum dar parca se intorcea spre el insusi, autodistrugandu-se.Oare asta simtea si Gabrel? Se gandi cu cele cateva farame de ratiune care nu erau afctate de arsura aceea ce sporea in intensitate. L-am lasat singur, merit asta.L-am lasat pe pustiul de 18 ani sa ia toate hotararile,lasul de mine, gandi cu furie , nu prea inspirat pentru ca sentimentul facu sa ii creasca durearea. Isi amintea de Gabriel cand era mic analizandu-l cu ochii lui verzi.Dadea peste tot de el de parca ar fi stiut unde sa-l gaseasca , cerandu-I ceva ce el nu stia sa dea. Il prinsese nu o data in fotoliul lui de la biblioteca in sectiunea lui preferata citind de pe hartie nu asa cum faceau toti ceilalti imprimandu-si cartea in memorie cu ajutorul tehnologiei. Gabriel il simtea de fiecare data dar David se ascundea cand copilul sarea de pe fotoliu strigandu-l. Isi stapanea pornirea de a-I arata totul de a-l lua cu el pe pamantul lui iubit , de a-l duce pe umeri asa cum vazuse ca faceau unii barbati jos.

52

Prima strafulgerare ii arse coloana cerebrala si iiaduse un strigat de durere in gat. Urmatorul il facu sa-si piarda cunostinta.

5. In sfarsit, stiu unde este. Ma gandesc acum ca tot ce-am facut pana acum a fost sa aman inevitabilul. Dar oamneii astia sunt fascinanti. Nici nu-I intereseaza cine le-a facut bine, cum de s-au rezolvat toate intr-un asa mod minunat. Spun ca asa a a vrut Dumnezeu. Fara indoiala, numai ca in cele mai multe cazuri Dumnezeu e David. I-am luat urma in orasul universitar de unde s-a intalnit cu Paul. Circula si pe aici tot felul de povesti despre un tip foarte intelligent care a facut tot felul de chestii pentru campus dar daca le ceri sa-ti spuna cum arata nimeni nu stie. O fi filtrul de perceptie al lui David.Vreau sa-l cunosc pe Paul. Nu stiu de ce. Ma atrage mirosul din camera lui de camin pe care am vizitat-o intr-o noapte , darn u numai. Se pare ca il apara pe David. Sunt povesti despre pritenul celui fara chip care se bate cu lumea pentru el. Impresionant. Paul asta e un tip formidabil, practica o gramada de sporturi si iimerge mintea bine. E as in jocul ala care pe mine ma plictiseste teribil, sah. Un joc de razboi. Hm.Asa cum spuneam sunt fascinanti.Maine o sa pornesc spre satul unde s-a dus cu Paul, acasa la acesta. Inca nu sunt pregatit. Dar la fel de clar imi e ca n-o sa fiu niciodata.

Cand David deschise ochii prima imagine pe care o vazu fu chipul lui Gabriel. Acesta se holba la el de foarte aproape si era foarte rosu la fata.

- Am crezut ca nu-ti mai revii, icni el si se dadu deoparte.Nu mai respirai cand m-am trezit eu.

David il crezu, pieptul il durea foarte tare si respiratia ii era grea.Se uita in jur si vazu multa lume adunata, cateva uniforme de medici, o Diana ingrozita cu ochii cat farfurioarele .

- Nu inteleg, daca ei sunt aici de ce m-ai resuscitat tu?intreba aratand spre uniforme- Campul de protectie , David, spuse Gabriel oboisit.Inca ma gandesc la o poveste

plauzibila pentru asta.- Nu e nici o poveste pentru asta. Va trebui sa le stergem memoria.Cine i-a chemat?- Diana,dar am rugat-o eu.David…erai ca si mort, se balbai el sub privirea

mustratoare a lui David.- Cred ca mi-ai rupt cateva coaste, se stramba el ridicandu-se in picioare.

Multumesc.- Mda, m-am gandit ca preferi cateva coaste rupte decat moartea.Cu placere. Acum,

te rog, fa ceva sa ne putem misca.Iesira sprijinindu-se din campul de protectie iar David le sterse memoria celor de la salvare si Diana il ajuta sa ii conduca spre usa multumindu-le pentru efortul depus de a ajnge acolo,cerandu-si scuze pentru alarma falsa, ignorandu-le in tot acest timp pe cele doua rude ale Dianei care priveau cu gura cascata la tot ce se intampla.Cand plecara cu totii, cei doi se privira.

- Ce facem cu ele?- Le-am spus adevarul, vor avea posibilitatea sa ia legatura cu cei din neamul meu

care le-au vizitat.David il privi cateva clipe, interzis. Apoi ii arse un pumn in falca si privi cu oarecare satisfactie pirueta pe care o facu celalt luat prin surprindere spre podea.

53

- Stii pentru ce-a fost asta. Si in al doilea rand, nu ma refeream doar la ele ci la toate femeile vrajite de voi in lumea asta. Ce aveti de gand sa faceti cu ele?

- Nu putem comunica asa David! Marai Gabriel retragandu-se spre un scaun.- Nu cred ca le-ar ajuta faptul ca dragii lor se vor intoarce! Izbucni deodata celalat.

Iar pentru mine nu sunt decat un factor de santaj si asa cum s-a vazut usor de manipulat in avantajul vostru. Ceea ce simt ele este real sau nu?

- Nu in intregime, sopti Gabriel. Trebuie sa ne intelegi si pe noi, pleda el.Nu aveam absolute nici un avantaj in razboiul asta.

David incerca sa se stapaneasca. Nu mai simtise niciodata asa ceva, indignarea aceea se amesteca cu mila pentru toate femeile alea inrobite cu vietile distruse fara sa stie nici ele ce e adevarat si ce nu, platind un prêt mult prea mare pentru iubirea lor. Observa ca respire greu si ca il ura pe celalat desi mai devreme probabil ii salvase viata.Si deodata realize ca il lovise mai inainte. Socul aproape ii taie picioarele.

- Ce se intampla cu mine?!- Tu ce crezi? Serul ala antic.La naiba, bine ca ti-ai dat seama mai aveam putin si te

imploram eu sa te opresti.- Ti-a fost frica? De mine? De-aia nu ai ripostat?- Nu mi-a fost frica de tine, ranji Gabriel, ci pentru tine. Inainte cu 5 minute erai in

moarte clinica, ii aminti. - Ha, ha, facu David .Imi place.Dar meritai pumnul ala.Si discutia asata nu e

incheiata, o sa gasesc o cale sa vorbim calm.- Trebuie sa dormi, spuse Gabriel.Si eu.- Ma tratezi cu condescenta, realize David zambind. Cred ca merit.E doar o parere

sau acum esti mai rational decat inainte? Ce face de fapt substanta aia?- Nu stiu, nimeni nu stie.O sa aflam.

Diana se apropie de ei .- Ce s-a intamplat aici? Cine sunteti voi si ce cautati in casa mea?

David tresari la auzul vocii ei si se incrunta- Nu stii cine suntem? Gabriel…ea a incercat sa treaca de camp nu-I asa?- Nu ne mai recunoaste? - Era protejata, ai uitat? Daca a incercat sa treaca de campul din jurul nostru…- Nu mai vorbi aiurea, spuse Diana, habar n-am ce spui acolo! Ma doare capul, mai

apuca ea sa spuna apoi se prabusi.Cei doi o priveau speriati.Pana sa apuce ei sa se miste , camera micuta se umplu de oameni. Gabriel ii recunoscu imediat pe cei 4 membri din consiliul celor de jos.Femeia mai in varsta Elena, scoase un strigat si se repezi la unul dintre ei imbratisandu-l.- Ma bucur sa te vad, spuse barbatul razand dar o impinse usor intr-o parte. Nu e

timp acum de asta.- Ce cautati aici?intreba David nedumerit. Daca e o sedinta ar trebui sa ii chem si

pe ai mei, nu credeti?Barbatii il ignorara.- Esti acuzat de tradare, ii spuse unul lui Gabriel. Ai divulgat secrete si ai fraternizat

cu Cei fara pasiune in scopul de a ne submina dominatia pe planeta asta. Trebuie sa te intorci sa suporti consecintele. Iar tu, spuse acelasi intorcandu-se spre David,

54

desi ai folosit serul nu esti recunoscut ca autoritate printre noi. Nu vom asculta de tine si nut e vom primi la negocieri.

- Ne gocieri?! Ce negocieri?- Ah, am uitat ca ati fost imobilizati atata timp. Razboiul a fost castigat de noi,

preciza acesta. Cei de sus sunt intemnitati si isi asteapta judecata.- Judecata, spuse David incet.Voi ati castigat razboiul. Hm.- Nu ne crezi? - Daca nu te superi cum ati reusit sa ii intemnitati pe semenii mei?Adica, unul

singur ar fi fost de ajuns sa va distruga pe toti daca ar fi vrut.Si de ce sa ii intemnitati? Nu inteleg nimic, sincer! Ori sunteti voi prosti cu totul, ori ati uitat ca mai sunt si eu pe aici!

- David, sopti Gabriel, apucandu-l de cot, taci!E in ordine ma duc cu ei!- Ba nu te duci nicaieri. Vreau dovezi, spuse vorbind tare. Vreau s ail aduceti aici

pe tatal meu legat. Doar voi ati castigat, nu? Nu aveti de ce va teme de mine sau de el. Si sunteti si mai multi. Gabriel o sa vina cu voi cand imi aduceti tatal.

- Sa nu crezi ca asa castigi timp! - Dar nu vreau sa castig nimic, asa cum sunt convins ca nici ai mei nu si-au dorit

vreun razboi vreodata! Doar ca nu cred ca voi, cu resursele voastre ati putea castiga ceva.Imi vreau tatal legat aici in fata ochilor mei pentru ca asta ar putea fi foarte bine o stratagema de-a voastra de a ne desparti pe mine si pe Gabriel si astfel ne-am riscat vietile degeaba cu serul ala afurisit.. Apropo , toti sunt de aceeasi parere acolo jos? Ca ati castigat razboiul? Nimeni n-a intrebat care razboi?

- Nu va puteti intoarce acasa, teleportarile sunt controlate de noi. Asa ca san u incercati.

- Voi controlati teleportarile? Izbucni David in ras. De ce, ati inteles cum sa le folositi?

Unul dintre barbati isi pierdu rabdarea. Se repezi la David cu mana care in zbor I se transformase intr-o gheara si il tintui de podea maraind. David care parea ca pentru asta se antrenase toata viata se rostogoli cu el pana la primul stalp de lemn cel de care fusese el legat apoi se ridica in picioare lasandu-l pe celalalt in campul de forta pe care reusise sa-l creeze instantaneu. Privira cateva momente cu totii cum barbatul se transformase intr-o pantera neagra ce se agita parca intr-un balon de sapun atacand aerul cu ghearele lui lungi si ascutite. David se cutremura teatral.- Acum inteleg cat de periculosi sunteti. Brrr.- Il vei tine ostatec?- Nici nu ma gandesc, spuse David politicos. A fost doar o demonstratie.Facu un semn cu mana prin aer si pantera se retrase incet spre ai lui transformandu-se incet in om.- Cei fara pasiune sunt prizonierii nostril, spuse cel mai batran dintre consilieri.Nu e

nimic de ras aici. Ca sa terminam teatrul asta odata o sa ma duc personal s ail aduc pe tatal tau.

- Tot teatrul a fost din pacate in direct, spuse Gabriel. Ne-am conectat cand am inceput experimentul stii foarte bine., doar asa a fost intelegerea. Iti sugerez sa ii intrebi si pe ai nostri daca sunt tradator sau nu. Pana atunci raman exact unde sunt.

55

- Bravo, facu David impresionat.Isi incrucisa bratele. Miscarea voastra, spuse si se apleca usor in fata.

Cei patru membri se privira. Cel mai batran vorbi- Stim ca Cei fara pasiune sunt puternici. Dar deocamdata noi suntem la conducere

si va trebui sa ascultati de noi.- Sa va spun eu ce s-a intamplat de fapt, ranji David facandu-I semn sa taca. S-au

predat. S-au dat in mainile voastre voluntar iar daca i-ati intemnitat intra-devar sunteti mai putin oameni decat vor fi ei vreodata. N-ati fi avut nici o sansa daca ei nu s-ar fi predate. Au facut-o pentru a evita razboiul pentru a da o sansa negocierilor dintre noi, pentru ca eu si Gabriel sa avem ce sa mai aranjam acasa in caz ca supravietuim.

Deveni constient de faptul ca era foarte emotionat. Inima ii batea in gat iar cand se uita la Gabrel vazu ca acesta plangea in toata regula.Se opri ca san u piarda controlul discursului dar abia atunci isi aminti ceva care ii zbura emotia din cap.

- Cand ati venit ati spus ceva care m-a deranjat. Erau fireste alte lucruri de discutat, spuse dand din cap , mai urgente, recunosc. Dar…..pamantul asta nu se afla sub nici o dominatie.Nu poti spune ca insamantarea catorva femei si constrangerea lor de a pastra niste sentimente false e dominatie.

- Acest spatiu este neutru. Daca vrem putem intervene aici asa cum faceti si voi cu alte planete de mii de ani.

- Aici, vezi tu, Mare Orban, te inseli. Acest spatiu nu e neutru, e al meu.Batranul izbucni in ras neincrezator si in acelasi timp rasera si ceilalti.

- Nu cred ca ti-a facut cineva cadou o intreaga planeta!- Vad ca nu ma intelegeti, spuse David trist.- Lasa-ma pe mine, interveni Gabriel. Cred ca pot sa le explic mai bine.

Se intoarse spre consiliul in fata carora tremurase cu nici 5 minute mai devreme.- Cand, la noi acasa, cineva gaseste un copil , il ingrijeste si il apara, il trateaza de

parca ar fi al luipana ajunge la varsta matura spunem ca acel copil e al lui. Ii dam numele celui care l-a gasit si ii acordam respectul tribului din care face parte acela.

- Nu poti sa compare o planeta cu un copil, se rasti Marele Orban.- N-am terminat.Daca este atacat copilul cel care l-a gasit are dreptul sa-l apere

acelasi drept pe care il are un parinte.Are dreptul sa ucida, chiar dupa legile noastre.

- Incerci sa ameninti marele consiliu, copile?- Nu, spuse David plictisit.Incerca sa va explice , figurativ ca sa intelegeti si voi, ca

acest pamant e al meu.Am grija de el deci am dreptul de a lupta in numele lui. Doar nu vreti sa ma suparati, nu?

- Ce ne pasa noua de tine, izbucni Marele Orban. Nu esti nimic in fata noastra, tatal tau e in mainile noastre, esti la mana noastra!

- Raportul de forte este in continuare inegal, spuse David. Inainte sa folosesc serul ala nici nu mi-ar fi trecut prin cap sa va fac rau , dar acum nu stiu, simt ca m-am schimbat. Pana o sa stapanesc fiinta care sunt acum as putea face lucruri regretabile si nu vreau sa invat din astfel de greseli. Nu-I veti face nimic, nimanui. Acum va voi lasa sa plecati, trebuie sa aflati ce crede poporul vostru despre toata afacerea.Sa nu uitati insa ca pana cum n-ati vorbit cu David Imperfectul ci cu un

56

nou David care are puterile celui din urma dar care incepe sa inteleaga sensul violentei.

- Sau nu, sopti Gabriel doar pentru urechile lui David. Acesta zambi luat prin surprindere apoi tusi discret.

- Va dau o saptamana. Dupa aceea vom veni pe planeta noastra, sau poate mai curand cine stie?! Acum as putea sa ma razgandesc nu asta fac oamenii?

- Nu puteti veni cand vreti, noi controlam teleportarile!- Sa nu inchideti conexiunea , ii avertiza David, vreau sa vad ce se intampla acolo.

Ca sa va demonstrez ca habar n-aveti ce e cu teleportarile va voi ajuta personal sa ajungeti acasa, spuse apoi pocni din degete si cei patru disparura.

- Nu cred ca era nevoie sa pocnesti din degete, spuse Gabriel usor amuzat.- Efectul….- Te simti prea bine!- Hm. Ma placi din nou?

Gabriel il privi surprins.Chiar ii pasa ce credea el? Dar David nu-l mai baga in seama. Ingenuche repede langa Diana si ii masa tamplele incet.

- Diana nu e bine deloc. Undele ei cerebrale sunt foarte slabe ca si cum ar aluneca in coma.

- Poti s-o ajuti?- Cred ca da, doar ca e epuizata si nu ma poate ajuta deloc. Trebuie sa o las sa se

odihneasca pana maine , mie teama sa o fortez acum.- Daca nu rezista pana maine?- M-am asigurat ca o sa reziste, spuse David. De ce spunea tipul ala din Consiliu ca

am stat mult imobilizati?- A durat 24 de ore pana m-am trezit eu.- Si Diana a stat aici 24 de ore? Oamenii nu sunt facuti sa reziste atat.- Ai avut dreptate, a incercat sa ajunga la tine prin bariera aia a ta.- O duc in camera ei, ai grija de doamnele , spuse ingrijorat.O ridica pe Diana

strambandu-se din cauza coastelor apoi isi aminti de ceva.- Gabriel, trebuie sa te mai intreb daca esti de accord cu ce le-au facut femeilor

astora?Noi trebuie sa fim de accord unul cu altul intotdeauna. Asta e rolul nostru.Gabriel clatina din cap repede iar David zambi in fata gestului copilaresc. O duse pe Diana in camera ei si se aseza o clipa pe marginea patului tinandu-I o mana la tampla invinuindu-se ca nu se gandise la toate posibilitatile cand ii crease campul de protectie. Se intinse langa ea doar o clipa isi spuse , nu pot pleca inca nu se simte bine. Cand Gabriel veni sa vada ce face David dormea pentru prima data in viata lui. Gabriel isi infrana o pornire de mila si il scutura.

- Ce e?se trezi David brusc dar perfect lucid.- Nu poti sta aici. Daca isi revine peste noapte si tot nu stie cine esti?

David casca gura o secunda cu intentia sa protesteze dar isi dadu seama ca are dreptate. Oricum era de preferat sa-si revina singura decat sa intervina el creierul era ceva delicat si acum era mai speriat decat alta data.Se retrase cu regret simtind durerea in coaste.

- Eu nu dorm niciodata, sopti el.- Inteleg. O sa te pazesc in noaptea asta.- Nu poti, am nevoie sa fii in toate fortele maine. - David, am dormit si eu cat ai zacut tu aici.Patru ore . E prea mult pentru o pantera.

57

- Ce-ai facut cu rudele Dianei?- Sincer? Le-am dat cate o pilula de somn, nu stiu sa le inlatur constrangerea .

Diana se trezi naucita simtindu-si capul plin de vata. Nu stia unde se afla dar dupa primul instinct de panica isi aminti, era in casa bunicilor la tara, unde venise dupa acidentul acela teribil. Facea paine. Mai era ceva. Se intinse la loc pe perna incercand sa ignore durerea de cap.Eliza. Unde era Eliza? Era sigura ca o vazuse mai devreme undeva aproape.Privi spre patul de alaturi darn u era nimeni acolo iar patul era facut. Fusese doar un vis, se gandise atata la ea incat isi imaginase ca-I acolo. Se gandi s-o sune si s-o cheme , foarte serios pana isi aminti de culesul strugurilor. Eliza chiar era aici.

Apoi ii simti mirosul era aici pe perna, un miros atat de familiar si foarte drag ei, mare si aer proaspat ca si cum acum ar fi venit de afara, dintr-o zi de iarna….scutura din cap era prea mult, deja obosise.Se uita afara , rasarea soarele probabil toata lumea era pe afara la treaba. Se ingrijora ca o sa para lenesa in ochii tuturor asa ca sari din pat spre baie unde cauta aspirina apoi se razgandi lua ceva mai tare pentru cap. Durerea era naucitoare o facea sa-si piarda echilibrul.Se aseza pe capacul vc-ului asteptand sa-I treaca si inchise ochii. Auzi pe cineva deschizand usa dormitorului si ofta. Trebuia sa se miste, astfel toata lumea ar fi crezut despre ea ca e doar o oraseanca ce doarme pana tarziu si ii sfideaza pe toti.

- Imediat, striga si dadu drumul la apa sa se spele pe fata. Cand termina iesi din baie si intepeni in usa. David era acolo privind-o ingrijorat cu mainile in buzunare si Diana isi aminti. Isi aminti tot iar durerea de cap disparu ca prin farmec.

- Stii cine sunt? Intreba el cercetand-o din priviri apropiindu-se de ea repede.Tot ce simtise vreodata pentru el se razvrati deodata in ea. Fara sa stie ce face intinse o mana oprindu-l.Avea nevoie de timp el spusese ceva important. Credea ca nu stie cine este si Diana rasufla usurata

- Cine esti?- Cum te simti? Intreba David oprindu-se interzis- Ma doare capul dar nu cred ca esti doctor.Ce cauti in camera mea?

Nu putea san u observe ca se schimbase ceva la el, era astfel.Expresivitatea lui era mai nuantata, parul mai intunecat si pielea ii stralucea slab ca si cum ar fi stat la soare.Era chiar mai cald putea sa simta de acolo si mai agitat de parca se lupta cu sine insusi.Mai frumos decat il vazuse ea vreodata si stiu ca nu-I poate face fata nu poate vorbi cu el calm si normal n-ar fi facut lucrurile usoare pentru nimeni. Ar fi vrut sa inchida ochii dar el ar fi stiut de ce. Stia totul despre ea asa ca il respinse punandu-si toata forta in gestul acela.

- Pleaca ,spuse scurt. Sau a disparut politetea de tot pe lumea asta?- Atat de ciudat….spuse el incruntandu-se. De ce nu-ti amintesti de mine?

Diana ridica din umeri siderata si isi incrucisa bratele ca san u-I vina sa se intinda dupa el. Parca simtind ca trebuie sa plece David se retrase spre usa si o inchise dupa el. Ea se aseza din nou pe pat , evenimentele I se derulau prin minte. Femeile din pod, bunica si strabunica. David mort.Cei patru barbati care aparusera de nicaieri, si apoi nimic, intuneric. Asa, se gandi , si acum ce ma fac? Va trebui sa ies afara de aici, mama

58

sigur isi face griji. Si saraca Eliza care probabil isi spune acum ca are cea mai ciudata prietena din lume. Doar disparuse o zi intreaga . Chiar cand se gandea la ea fata intra cu prudenta in dormitor.

- Cum te simti? Si unde naiba ai disparut? Mi-am facut o mie de griji!- Nu pot sa-ti spun prea multe.Am fost tot aici in casa asta.Imi pare rau ca ti-ai

facut griji….adica, intelegi tu.Ce i-ai spus mamei?- Ca esti plecata cu David intr-o excursie prin apropiere. Ce era sa-I spun?Ti-am

ascuns hainele de munte si am asteptat.Mama Dianei intra deodata, surprinzandu-le. Ea ar fi vrut sa aiba ceva mai mult timp sa se pregateasca dar era bine si asa cu cat mai repede cu atat mai bine.

- Ce ai patit? Arati foarte rau, ai niste cearcane! Inteleg ca esti suparata pe mine dar asta nu exclude ca macar sa-mi spui unde pleci!

Diana o privi ca pe o fiinta straina. Parca n-o mai cunostea nu dupa ce aflase despre constrangere , isi dadu seama ca toata viata ei se raportase la un personaj care nu exista in realitate. Ei, nu atat de mult ca celelalte , dar mama ei parea mult mai afectata. Stiu ca o dispretuia putin din cauza asta asa cum se dispretuia si pe sine insusi din cauza lui David.

- Imi pare rau, spuse fara s-o creada.Dar trebuia sa plec cu David de aici si stii de ce, o privi in ochi iar Cornelia incuviinta.

- Da, si eu as fi facut asta.Dar as fi vrut sa-mi fi spus nu esti singura in asta.Diana se induiosa si ceva din vechea dragoste pentru mama ei se trezi la viata. O imbratisa permitandu-si chiar si cateva lacrimi.

- Femeile din familia asta si dragostea, rase ea.Mama ei o indeparta putin si spuse privind-o in ochi

- Nu e vina noastra draga. Toti ceilalti pe lumea asta se indragostesc de aspecte exterioare, de ceea ce oamenii manifesta de ceea ce vor sa para de unde apar si iluziile de dupa. De un chip sau un corp de nobletea cuiva, de dragostea altcuiva poate. Dar noi nu avem incotro, noi vedem dincolo , iubim in totalitate. Ne indragostim de mintea lor de ceea ce simt si gandesc in realitate, de ceea ce sunt in stare sa faca. Si atunci devine toxic pentru noi, ca un drog.

- Eliza, spuse Diana fara sa-si ia ochii de la mama ei, mie teama ca trebuie sa te rog sa ne lasi singure.

- Subtila, ce sa zic. Ma duc.Eliza inchise incet usa dupa ea si se duse in bucatarie ingandurata.Nu intelesese nimic din toata povestea cu noi si voi dar ii placuse dragostea de care vorbea Cornelia. Inspaimantator nu? Daca cunosti pe cineva prea bine cum il mai poti iubi? Toti suntem meschini in sinea noastra si pierduti si lasi si de cele mai multe ori ii judecam pe toti dupa noi. Dar daca il cunosti si-ti place?

- Esti si tu ca mine si ca bunica, poti sa faci tipare. Dar ai spus ca nu poti!- Eu n-am zis nimic darn u m-am manifestat niciodata. Pentru mine s-a intamplat

mai tarziu cand eram deja mai mare si puteam intelege ce se intampla.- Spune-mi ce sa fac! Izbucni Diana.Simt ca innebunesc.Azi i-am zis lui David ca

nu stiu cine este ca sa castig putin timp. L-am mintit in fata doar pentru a-l indeparta din camera.

- Ce s-a intamplat, Diana?- Nu pot sa-ti spun, mama.Nu e nimic grav, stai linistita.

59

- Sigur? Le cunosc pe cele doua obsedate din pod.Daca ti-au facut ceva rau nu stiu ce le fac!

- Nu , nu e nimic de genul asta, zambi Diana ca sa o linisteasca. Si apoi am fost acolo cu David.

- Da? L-ai dus la ele?Au aflat ce vroiau sa stie?- Nu, mama ti-am spus ca el nu are nici o legatura.- Vad ca mai ai putin si minti pe toata lumea, spuse Cornelia. Eu nu asa te-am

crescut.- Nu mi se pare correct sa-ti spun eu ce s-a intamplat acolo. Mai bine le intrebi pe

ele.- Mda, ca sa ma minta ele in locul tau. Mai bine o las asa si te cred pe cuvant ca e

in regula. Pareti toti sanatosi.- Suntem. Ce sa fac? Tu ce-ai facut? Intreba nerabdatoare aproape dand din picior

ca atunci cand era mica.Cornelia ridica din umeri

- Nu intrebi cea mai potrivita persoana. Dar sunteti amandoi in asta. Eu tot timpul vedeam in ochii lui ca simte la fel ca mine si asta facea lucrurile deosebite, fermecate.

- Si daca el nu simte la fel ca mine?- Nu cred.Din ce am observat eu stiu ca nu esti singura.- Ai observat tu asta? Intreba Diana emotionata.- Da. Si el e la fel de confuz ca tine. - Ma bucur, izbucni Diana.Nu vad de ce ar trebui ca pentru el sa fie mai usor!- Fii buna, draga mea.Da-ti timp, esti inca un copil, inca nu stii nimic despre viata.

Dar tocmai pentru ca nu stii nimic nu ai frica si esti puternica pentru ca te cunosc.Diana clatina capul, negand.Dar Cornelia o prinse de maini si o privi in ochi.

- Puterea sta in compasiune si in rabdare. Curajul edoar o forma a fricii si tu o stii.Astfel nu ai fi iesit niciodata din masina aia si nu ai fi incercat sa-I salvezi pe cei care erau cu tine. Acidentul a fost doar un accident, ce-ai facut tu dupa aceea a fost curaj. Esti mult mai puternica decat crezi. Invata-l si pe el asta.

- Nu il pot invata nimic el stie deja totul!- Sper ca asta a fost o forma de sarcasm! Nimeni nu stie totul nici macar un

extraterestru.Astfel de ce tot vin ei aici?Si de ce fug dupa aceea?Trebuie sa fii om ca sa poti rezista printre oameni astfel asta te distruge.Daca il iubesti elibereaza-l. E simplu.

- Ce faci aici? Intreba Gabriel cand in cele din urma il gasi pe David pe acoperisul casei privind la stele.Trebuie sa facem un plan nu e nici o sansa ca ei sa ne lase o saptamana in pace ,se grabesc.

- Bine, atunci. Fa un plan si ne consultam, spuse David nepasator.- Ce ai? Incepi sa ma sperii…- Diana nu-si aminteste de mine si nu inteleg de ce asta ma enerveaza ingrozitor.M-

am catarat aici ca sa ma pot gandi la asta darn u ajung la nici un rezultat.- Pai bine dar…va fi un timp si pentru asta.Acum sunt alte lucruri de facut si tu stii

asta.David il privi de jos de unde statea de parc ail deranja prezenta lui.

60

- Nu cred ca intelegi. In momentul asta anume nu ma pot gandi la nimic altceva.Si cand am spus ca m-am catarat aici sa ma gandesc asta am intentia sa fac. Fara spectatori.

Observa ca Gabriel se balbaia incercand sa-I spuna ceea ce el se astepta sa auda.De ceea ce se temea. Spectacolul pe care il daduse avea multe efecte negative, perverse pe care nu le putuse prevedea sau anihila atunci dar ce-I facuse lui Gabriel era cel mai rau lucru posibil, ii distrusese increderea in el, il facuse sa creada ca toata puterea sta in ce poate David sa planuiasca si sa resolve iar el nu era decat un ajutor. Or, lucrurile nu stateau deloc asa. David avea o puternica nevoie sa urle la el dar simtea ca asta ar inrautati lucrurile. Diana ar sti ce sa spuna se gandi si de data asta chiar tipa. Zbiera la luna cateva secunde destul cat a trezeasca un caine , apoi pufni in ras sec.- Bine, plec, spuse Gabriel.- Du-te , incuviinta David.Apoi privi in urma lui cu regret. Cum sa-I explice ca

daca nu erau parteneri egali in situatia asta el ar fi fost tot singur cu indoielile lui si cu gandurile ciudate care nu-I dadeau pace de cand luase serul? Avea nevoie de acel Gabriel care punea totul la indoiala chiar si cand nu avea dreptate , avea nevoie de cineva ca el care fiind in mijlocul vartejului ce se apropia la nevoie sa-l poata opri sa-I dea peste mana daca o lua razna.Se intinse pe spate privind stelele si localiza imediat planeta lui .Nu o putea vedea de acolo theoretic dar ar fi putut desena harta pentru orice autostopist.

Apoi realize deodata cat de singur e acolo in intuneric si I se facu mila de el insusi. Ce naiba cauta pe acoperis, la ce sa se gandeasca?Cobori in cele din urma si il cauta pe bunicul Dianei. Se simtea bine cu batranul poate pentru ca si el era un vestigiu uitat si tot timpul lasat singur de semenii lui.Si el avea cunostinte pretioase care se vor pierde odata cu el si despre care nu vroia nimeni sa stie. Rolul lui era ca si al lui David san u deranjeze prea mult pe nimeni dar sa fie acolo cand lumea avea nevoie de el.David il gasi in salon cu o bautura tare despre care stia bine ca e preferata lui. Daca nu se insela avea una si in camera si probabil era printre putinele placeri care ii ramasesera. Cand il vazu pe David se lumina la fata. Ii turna imediat un pahar si intinse sahul aranjand piesele cu mainile tremurand. Si David se cutremura pentru ca fata de toti ceilalti batranul afisa o morga serioasa de cunoscator in toate cele si parea san u aiba nevoie de nimeni si de nimic. Nu cersea niciodata atentia sau respectul, ele I se acordau oricum instantaneu. Era oare in pericol sa ajunga atat de singur?

- Tinere prieten bautor, facu batranul intinzandu-I paharul si poftindu-l in fotoliul opus. Esti trist asta seara sau mi se pare?

David clatina din cap si muta prima piesa.Batranul ii daduse albele ca de obicei.- Povesteste-mi, ceru luand prima inghitiutra din licoarea tare si delicioasa.- Ce anume?- Cum…Cum ai cunoscut-o pe sotia ta? Cum s-a intamplat?

Batranul se lasa pe spate in fotoliu si pentru o secunda David se temu de doua lucruri. Primul ca il jignise cu o intrebare atat de personala si al doilea ca va intuit de ce il intrebase si va incerca sa-l iscodeasca. Dar, desi ochii batranului stralucira o clipa de interes el se limita la a-si spune povestea , o poveste simpla si umana asa cum se si asteptase David sa fie. Simtea cum toata caldura si placerea ducerii aminte I se transfera luiiar el o lasa sa intre permitandu-si sa se lase emotionat nu atat de povestea celor doi

61

indragostiti cat de expresivitatea batranului care parea ca intinerise amintindu-si de acele vremuri.Apoi batranul se apropie si ii sterse o lacrima cu un deget uscat , mirosind vag a alichior.

- Mi-a fost teama, sopti el, pentru ca tin atat de mult la tine!David il privi socat stergandu-se pe fata cu maneca hainei.Se indrepta in fotoliu si il invita din priviri sa explice.

- M-am temut ca ochii tai care sunt mai batrani decat ai mei cand ma privesc in oglinda nu pot plange.

- Si asta ar fi fost rau?- Da, tinere prieten ar fi fost o catastrofa, ranji batranul si il batu incet pe mana.

Sah-mat! Spuse. In sfarsit, n-am crezut ca o sa te bat vreodata!Ei, ma duc sa dorm mi-au intepenit oasele aici.

Se ridica greu din fotoliu pufnind si oftand iar David isi infrana impulsul de a-l ajuta asa cum facea de fiecare data.Stia ca de fapt toate onomatopeele nu erau pentru ca batranul se ridica foarte greu ci ca sa aminteasca tuturor ce varsta are el si cat respect merita.- Vreau sa-ti arat ceva, spuse si ii facu semn sa-l urmeze.Se duse pe hol la parter si deschise usa unei camarute de tavanul careia atarana un sac de box.- Nu stiu ce fiu de lord esti, treaba ta. Banuiesc ca voi astia nu prea va spargeti

oasele in batai, dar…….esti barbat. Unul prea bine crescut dupa parearea mea si mi-ar placea sa-l cunosc pe taica-tau, numai ca eu in locul lui ti-as fi spus ca nu e ceva prea barbatesc sa urli pe acoperisurile oamenilor si sa sperii cainii.Uite cheia. Cand te mai apuca vino aici si da-I cativa pumni.

Ii infipse cheia in mana si pleca lasandu-l singur. In ciuda starii proaste David chicoti si lovi incet sacul de cateva ori. Era greu si masiv si ei, bine nu era un om.

62