Download - -Curs 1 Cercetare Dezvoltare
-
8/18/2019 -Curs 1 Cercetare Dezvoltare
1/8
-
8/18/2019 -Curs 1 Cercetare Dezvoltare
2/8
procesul muncii, în special pe cale de ucenicie, practic, oarecum spontan, sub presiunea
trebuinţelor!
b$ sub aspectul metodei: cercetarea ştiinţifică are o perspectivă metodologică, este organizată
şi elaborată, ea distinge şi determină şi proprietăţile calitative ale fenomenelor cercetate,
cone"iunile dintre ele, cu ajutorul unor metode care permit înregistrarea, clasificarea,
măsurarea tuturor caracteristicilor cantitative. ercetarea comună nu ajunge la adevăruri
riguroase şi controlabile. e e"emplu, ea deosebeşte culorile cu ajutorul senzaţiilor vizuale!
de aceea ea cuprinde multe aparenţe înşelătoare în plan perceptiv şi multe erori în plan logic!
acestea se e"plică prin apartenenţa cunoaşterii comune la inductivismul naiv, căruia îi este
specifică cercetarea adevărului prin reducerea la simţuri. impotrivă, cunoaşterea ştiinţifică
apelează la metode riguroase care diferenţiază culorile pe baza frecvenţei oscilaţiilor
electromagnetice!
c$ sub aspectul procedeelor de verificare a ipotezelor: în timp ce cunoaşterea comună se
bazează pe o singură modalitate de verificare a ipotezelor / încercarea, lipsită de rigoare,
cercetarea ştiinţifică dispune de criterii, te*nici şi teste comple"e de verificare a adevărului, a
ipotezelor sale! are o putere e"plicativă şi predictivă mult mai mare şi în creştere!
d$ sub aspectul limbajului: cercetarea ştiinţifică utilizează un limbaj specializat, cu un înalt
grad de abstractizare, simbolic şi matematic, diferenţiat de la o ştiinţă la alta, cu reguli
sintactice, semantice şi pragmatice pentru ridicarea preciziei, obiectivităţii, adevărului şi
eficienţei! este un limbaj superior, în mare măsură deosebit de limbajul obişnuit, specific
cunoaşterii comune.
unoaşterea ştiinţifică se realizează la două niveluri distincte, dar strns legate reciproc.
+stfel, cunoaşterea empirică rezidă într%o reflectare a obiectelor şi proceselor studiate de
cercetător, de om. 0etodele ei specifice de reflectare sunt observaţia şi descrierea. eşi
omului nu%i este proprie doar o cunoaştere senzorială pură, cunoaşterea empirică are totuşiacest pronunţat caracter #senzorial$! culegerea, observarea şi descrierea faptelor şi datelor
conţin în mod evident manifestările e"terioare, fenomenale, proprietăţi ale obiectelor şi
fenomenelor cunoscute, oricare ar fi acestea. Procesele de cunoaştere empirică se
structurează, în special, în senzaţii, percepţii şi reprezentări.
Cunoaşterea teoretică reprezintă o treaptă superioară de adncire a cunoaşterii prin
intermediul gndirii abstracte, realizndu%se pătrunderea în esenţa proceselor şi fenomenelor
economice, identificarea legăturilor interne, a cauzelor şi mecanismelor lor de e"istenţă, alegilor care guvernează.
-
8/18/2019 -Curs 1 Cercetare Dezvoltare
3/8
unoaşterea teoretică are loc pe baza prelucrării mai adnci a datelor şi cunoştinţelor
empirice, cu ajutorul analizei şi sintezei, inducţiei şi deducţiei. unoaşterea teoretică
presupune elaborarea de teorii care să e"plice procesele şi fenomenele economice, cu ajutorul
noţiunilor, categoriilor judecăţilor şi raţionamentelor, al ipotezelor, al altor teorii sau legi etc.
Particularităţi ale cunoaşterii ştiinţifce economice.
Principalele particularităţi ale fenomenului economic:
1 fenomenele economice se interferează şi se asociază cu celelalte tipuri de fenomene
sociale, 'noneconomice(. e aici rezultă nu numai nevoia ca cercetarea să decupeze aceste
fenomene, dar şi să le studieze inter şi multidisciplinar, să 'convertească( fenomenelenoneconomice în efecte economice, potrivit e"igenţei formulate de 2egel că 'metoda
înseamnă întregul(, adică fenomenul în comple"itatea acestuia!
1 fenomenele economice se nasc şi evoluează diferit, înregistrnd o serie de influenţe care
variază în plan spaţial, de la o ţară la alta, şi uneori c*iar în interiorul unei ţări, precum şi în
plan temporal, de la o perioadă la alta!
1 e"plicarea fenomenelor şi proceselor economice este afectată de interesele şi aspiraţiile
variate ale oamenilor, de comportamentele acestora!1 ştiinţele economice au un pronunţat caracter aleatoriu, probabilistic, ca o consecinţă a
particularităţilor subliniate mai sus!
1 ştiinţele economice au un caracter istoric, folosirea criteriului istoric apare indispensabil în
elucidarea proceselor şi fenomenelor economice!
1măsurarea fenomenelor economice este nu numai indispensabilă, dar şi e"trem de dificilă, în
condiţiile tuturor particularităţilor menţionate.
-eoria economică / în genere acceptată ca fiind o reflectare conceptuală, sintetică, cu ajutorulabstracţiilor, a realităţii obiective / îndeplineşte o serie de funcţii, cum sunt:
•funcţia explicativă, cu ajutorul căreia se pun în evidenţă cauzele care determină un fenomen
economic sau altul, precum şi relaţiile cu alte fenomene economice, sociale, politice etc.
+ceastă funcţie se e"ecută prin faptul că teoria economică are un puternic conţinut cognitiv%
informaţional!
•funcţia predictivă, în virtutea aceluiaşi conţinut cognitiv informaţional, permite să se
formuleze #prescrie$ soluţii eficiente problemelor care reclamă rezolvarea, precum şi
previziuni #soluţii$ asupra evoluţiei fenomenelor economice!
-
8/18/2019 -Curs 1 Cercetare Dezvoltare
4/8
•funcţia rezumativă este necesară pentru că teoria economică se concretizează în enunţuri
deosebit de sintetice asupra unor mari cantităţi de informaţii empirice! această funcţie are un
rol sistematizator, eliminnd enunţurile redundante #abundenţa inutilă de e"presii$, care nu
aduc nimic în planul cunoaşterii ştiinţifice şi îngreunează att comunicarea, ct şi asimilarea
informaţiei ştiinţifice.
unoaşterea ştiinţifică scoate la iveală în permanenţă probleme economice. Problemele
economice apar întotdeauna cnd unele fapte nu mai pot fi e"plicate pe baza teoriilor şi a
cunoştinţelor e"istente. 3le reprezintă conştientizarea noastră asupra îngustimii, insuficienţei
cunoaşterii ştiinţifice în raport cu realitatea economică.
Problemele economice care se cer clarifcate pot f rezultatul rămânerii în
urmă a unei laturi sau a alteia a activităţii economice, cum ar f:
•insufcienta dezvoltare a unei activităţi economice în raport cu noile
dimensiuni şi structuri viitoare ale nevoii sociale;
•rămânerea în urmă a proftabilităţii în raport cu posibilităţile oerite de
progresul ştiinţifc şi tenic;
•necesitatea adaptării !restructurării" economiei în raport cu noile
e#igenţe ale societăţii democratice;
•necesitatea asigurării coerenţei teoretice, pe de o parte, şi dintre teoria
economică şi enomenele economice practice, pe de altă parte$
Problemele economice % teoretice sau de analiză economică practică %
devin teme de cercetare şi se propun spre a f abordate şi soluţionate
cercetării ştiinţifce$
&unoaşterea insufcienţei teoriei în raport cu aptele empirice este
momentul cel mai difcil şi, totodată, cel mai ertil al cercetării ştiinţifce
economice$ Pe bună dreptate se afrmă că este mai greu să se ormuleze
corect o întrebare !o ipoteză ştiinţifcă, problemă economică" decât să se
răspundă la o întrebare bine pusă$ &unoaşterea, e#plicarea şi deci
rezolvarea problemelor economice constituie conţinutul specifc al
activităţii de cercetare ştiinţifcă economică.
Formele de comunicare în ştiinţă
-
8/18/2019 -Curs 1 Cercetare Dezvoltare
5/8
-
8/18/2019 -Curs 1 Cercetare Dezvoltare
6/8
988 de pagini. nele se publică imediat, independent în broşuri sau în cadrul unor culegeri!
altele mai trziu, în funcţie de confidenţialitate şi alte interese.
• &rticolul ştiinţific este o formă prescurtată a unui studiu în care se redau principalele
probleme, concluzii şi propuneri în vederea publicării în reviste de specialitate! are dimensiuni
reduse, de regulă pnă la 78 de pagini.
• 'aportul de cercetare este rezultatul unui studiu ştiinţific în care se cuprind principalele
constatări şi soluţii practice pentru un agent economic #firmă, stat etc.$, în special cnd studiul
s%a făcut la comandă, pe bază de contract. &areori, cu clauză specială se poate publica sub
forma concluziilor sau dacă nu, cu titlu de informare a opiniei publice ştiinţifice.
• &aportul ştiinţific îmbracă forma de emoriu ştiinţific, în cazul în care concluziile
ştiinţifice ale raportului se prezintă +cademiei &omne sau altor foruri ştiinţifice interne şi
internaţionale.
• Comunicarea ştiinţifică este un rezultat parţial sau final al unui studiu ştiinţific individual
sau în grup! este a"ată, de regulă, pe o idee de bază, însoţită de analize de confirmare sau
infirmare a ipotezelor, cu caracter de informare sau de dezbatere ştiinţifică înaintea publicării!
este rodul unor cercetări îndelungate, individuale sau de ec*ipă. ;e prezintă scris #circa zece
pagini$ pentru sesiuni de comunicări ştiinţifice, unde se e"pun în
-
8/18/2019 -Curs 1 Cercetare Dezvoltare
7/8
problemă de atitudine economică, socială, culturală etc. 3seul ştiinţific se adresează în mod
firesc unui public cititor ct mai larg posibil. 3seul ştiinţific poate avea dimensiuni restrnse,
ale unui paragraf, capitol, broşură sau ale unei cărţi.
• %crierile de popularizare se adresează celui mai larg public, constituindu%se ca instrument
de cultură ştiinţifică, de convieţuire şi acceptare a unor produse, servicii sau sc*imbări pe care
le generează un domeniu, o teorie ştiinţifică sau o tendinţă în viaţa socială, în plan naţional
sau global.
• "otele de lectură, comentariile şi recenziile sunt forme relativ distincte de semnalare a
apariţiei unor lucrări ştiinţifice, de evaluare ct mai e"actă a mesajului ştiinţific şi de plasare a
unei lucrări ştiinţifice în rndul celorlalte din literatura domeniului, e"istente în ţară sau în
străinătate. 5ricine poate şi trebuie să realizeze astfel de lucrări, însă cele mai izbutite sunt, de
regulă, ale acelora care stăpnesc domeniul ştiinţific căruia îi aparţine lucrarea ştiinţifică.
• !eza de doctorat şi lucrarea de licenţă sunt lucrări ştiinţifice asimilabile unora din cele
prezentate mai înainte. 3le reprezintă faza de început a unei cariere ştiinţifice şi didactice, şi
respectiv, de terminare a studiilor universitare.
-oate formele de comunicare reprezintă la un loc literatura economică de specialitate, suportul
principal al informaţiei ştiinţifice, documentele primare indispensabile asimilării, învăţării
ştiinţifice, formării specialiştilor şi inovării producţiei de bunuri şi de servicii în
societ atea modernă.
Tipurile (ormele) cercetării ştiinţifce
ercetarea ştiinţifică / un concept care are circulaţie astăzi şi sub denumirea de cercetare%
dezvoltare #%$ / este definită generic ca o activitate sistematică şi creatoare, menită să
sporească volumul de cunoştinţe, inclusiv cunoştinţe despre om, cultură, şi utilizarea
acestor cunoştinţe pentru noi aplicaţii.
u toate acestea, cercetarea ştiinţifică #%$, în teoria economică, dar şi în practică în general,
în întreaga lume, inclusiv în sfera instituţiilor internaţionale de specialitate, este diferenţiată şi
clasificată în trei mari categorii:
- Cercetarea ştiinţifcă undamentalăAceasta este o activitate teoretică sau e#perimentală undamentală care
are ca scop principal acumularea de noi cunoştinţe privind aspectele
undamentale ale enomenelor şi aptelor observabile, ără să aibă învedere o aplicaţie deosebită sau specifcă$
-
8/18/2019 -Curs 1 Cercetare Dezvoltare
8/8