douĂ topoare din piatrĂ aparȚinÂnd epocii bronzului descoperite la tuluceȘti, judeȚul galaȚi

ISTROS, XIX, 2013, Brăila, p. 45-60

DOUĂ TOPOARE DIN PIATRĂ APARȚINÂND

EPOCII BRONZULUI DESCOPERITE

LA TULUCEȘTI, JUDEȚUL GALAȚI

COSTIN CROITORU (BRĂILA, ROMÂNIA),

VASILE DIACONU (TÂRGU NEAMȚ, ROMÂNIA)

Cuvinte cheie: topoare de piatră, epoca bronzului, Tulucești,

Galați

Rezumat. În această scurtă intervenție autorii introduc în circuitul

științific două topoare din piatră aflate în prezent în colecția școlară din

Tulucești, județul Galați. Din nefericire, singurele repere relative la

contextul descoperirii se rezumă la semnalarea teritoriului localității. În

aceste condiții, puținele aprecieri asupra acestor artefacte s-au făcut într-

un cadru amplu, exclusiv pe baza analogiilor cunoscute în momentul de

față. Materialele prezentate aici, împreună cu semnalarea unor informații

inedite, jalonează prezența în zona Tuluceștiului a unor situri arheologice

aparținând epocii bronzului, altfel neatestate până în prezent, în ciuda

numeroaselor descoperiri arheologice, din diverse epoci. Astfel, este de

așteptat ca cercetările arheologice viitoare să se soldeze și cu identificarea

unor complexe din epoca bronzului, cu atât mai mult cu cât ne aflăm la

mică distanță de cunoscutele situri arheologice din epoca bronzului de la

Foltești și Stoicani, atât de importante pentru cunoașterea începuturilor

perioadei metalelor.

Analiza atentă a unor colecții școlare1 oferă, nu de puține ori,

surprize plăcute nu numai prin varietatea materialului arheologic, dar și

Această lucrare a fost finanțată de Autoritatea Națională Română pentru Cercetare

Științifică, CNCS – UEFISCDI, numărul proiectului PN-II-RU-TE-2012-3-0216. 1 Preferăm această sintagmă pentru a desemna grupajul eterogen al unor obiecte cu

(posibil) potențial istoric (sau cultural-artistic), aflate în diverse „colțuri muzeale”, mai

ales pentru a sublinia cumva caracterul voit didactic, deși suntem conștienți – și în cazul

județului Galați afirmația se confirmă cu prisosință – că materiale arheologice se

46 Costin Croitoru, Vasile Diaconu

prin calitatea lui. Din păcate, în lipsa personalului specializat, acestea se

păstrează cel mai frecvent fără nici o considerație relativă la norme

elementare de conservare. Mai mult, reprezentând rodul strădaniei unor

pasionați „scormonitori” locali, în cele mai multe situații materialul este

lipsit de locul exact al descoperirii și, evident, al contextului arheologic.

În atare condiții, valorificarea unor artefacte (re)identificate în cadrul

acestor colecții școlare tinde să conteze exclusiv în privința susținerii unor

tipologii, ori pentru a ilustra difuziunea în teritoriu a unui anume tip de

descoperiri.

Este şi cazul colecţiei din localitatea Tuluceşti, judeţul Galaţi,

unde se găsesc numeroase piese preistorice sau din etape cronologice mai

târzii2. În rândurile următoare ne propunem să facem cunoscute două

piese litice care se află în colecţia amintită şi care sunt importante prin

prisma faptului că argumentează prezenţa unor comunităţi ale epocii

bronzului, altfel neatestate până în momentul de față prin alte materiale

arheologice, în ciuda numeroaselor descoperiri de pe teritoriul comunei3.

Inedite încă sunt descoperirile funerare, fortuite, din spatele gării

Tuluceşti. Materialul osteologic recuperat se află actualmente în colecţia

şcolară din localitate (nota bene, prin grija domnului învățător pensionar

Amelian Chirilă, cel care ne-a şi oferit cu deosebită amabilitate detalii

despre condiţiile descoperirii). După toate aparenţele este vorba despre

două morminte de înhumaţie, cu ocru defuncţii fiind depuşi în poziţie

chircită, fără alt inventar funerar. Din punct de vedere cronologic, acestea

se datează în perioada de tranziţie de la eneolitic la epoca bronzului (cultura

Iamnaia). Mai mult, cercetările arheologice întreprinse în acest an, în

punctul Râpa Bălaia, aflat la sud-est de localitate s-au soldat, între altele,

și cu identificarea unor fragmente ceramice rulate, caracteristice epocii

bronzului4.

Este de notat și posibilitatea ca pe teritoriul comunei să mai fi fost

descoperită întâmplător o unealtă litică: „în pământul galben adus la

S.R.N. (?) de la Tulucești în anul 1953, a fost identificat un «obiect din

păstrează și în colecțiile altor instituții rurale: primării, cămine culturale sau biserici ori

în domeniul privat. 2 Vezi, de exemplu, Croitoru, Apostu 2013.

3 O trecere în revistă a acestor descoperiri la Croitoru 2013, 162-165; Croitoru 2013a,

589-594. 4 Materiale inedite aflate în curs de prelucrare.

Două topoare din piatră aparținând epocii bronzului descoperite la Tulucești 47

piatră» (L = 8 cm., l = 5. cm.), de forma unei lame de topor actual,

prevăzut cu trei caneluri pentru legat de coadă”5.

Pentru că topoarele de care ne vom ocupa în rândurile următoare

reprezintă descoperiri fortuite, este necesară o discuţie asupra lor într-un

cadru amplu, pe baza analogiilor cunoscute în acest moment. Însă, înainte

de a formula aprecieri de ordin tipologic, cronologic şi cultural, vom face

o descriere succintă a pieselor pentru cunoaşterea parametrilor morfo-

dimensionali ai acestora6.

Toporul T1 (fig. 1/1) este oval în plan, feţele ventrală şi dorsală

sunt plate, iar profilul este drept7. Perforaţia este cilindrică, bine finisată şi

amplasată mai aproape de muchie. Tăişul este drept, iar întreaga suprafaţă

a toporului a fost foarte atent şlefuită. Obiectul amintit a fost confecţionat

din andezit de nuanță verzuie. Nu prezintă urme evidente de uzură în zona

tăișului, iar loviturile din vecinătatea perforației se datorează unor

intervenții moderne, cel mai probabil suferite în timpul descoperirii.

Dimensiuni: lungime = 10,5 cm; lăţime maximă = 5 cm; diametrul

perforaţiei = 1,5 cm; grosime maximă = 3,5 cm.

Piesa provine din zona vestică a satului Tuluceşti, dar nu este

menţionat contextul arheologic în care a fost găsită.

Toporul T2 (fig. 1/2) are corpul alungit, fiind uşor îngroşat în zona

perforaţiei pentru fixarea cozii. Piesa are profilul drept, dar fiind păstrată

în stare fragmentară nu putem preciza care era forma muchiei. Tăişul este

foarte puţin arcuit. Perforaţia se găseşte mai aproape de muchie, în zona

cu lăţime maximă, iar întreaga suprafaţă a fost bine şlefuită. Obiectul a

fost confecţionat dintr-o rocă dură, magmatică, de culoare verzuie, cel

mai probabil un andezit.

Dimensiuni: lungime = 12 cm; lăţimea tăişului = 4,5 cm.

Toporul provine din zona Râpa Bălaia, aflată în partea de sud-est

a satului Tuluceşti.

* * *

5 Croitoru 2013, 163, nota 1028.

6 Lungimea reprezintă distanța de la ceafă la tăiș, lățimea reprezintă distanța dintre fața

ventrală și cea dorsală, iar grosimea distanța dintre cele două laterale ale piesei. 7 Deși nemenționată în text, piesa a fost ilustrată artistic la Chirilă 2012, 24, fig. 1/1.


După această succintă prezentare se impun câteva observaţii care

pot să ofere unele repere de ordin tipologic şi, implicit, anumite

coordonate cronologice.

Exemplarul T1 are o formă comună, întâlnită din eneoliticul final

şi până la sfârşitul epocii bronzului, ceea ce ridică anumite probleme

legate de o încadrare cronologică precisă. Artefacte similare au apărut în

diferite medii culturale ale epocii bronzului, dar vom aminti selectiv doar

câteva analogii: Cajvana (jud. Suceava)8, Oglinzi (jud. Neamţ)

9, Doaga

(jud. Vrancea)10

, Mărăşeşti (jud. Vrancea)11

, Luncaviţa (jud. Tulcea)12

,

Gârliţa (jud. Constanţa)13

, Târzii (jud. Vaslui)14

, Topraisar (jud.

Constanţa)15

, sau într-un punct necunoscut din nordul Dobrogei16

. Şi în

mediile culturale ale bronzului timpuriu din nordul Mării Negre se cunosc

topoare de acest tip17

. Pe teritoriul Galațiului o piesă cu morfologie

asemănătoare, a fost identificată întâmplător la Bălăbănești18

.

Exemplarul T2, chiar dacă nu s-a păstrat integral, prin detaliile

morfologice pe care le prezintă poate fi inclus în categoria armelor, mai

precis în grupa topoarelor de luptă cu muchie cilindrică. Potrivit

clasificării lui Al. Vulpe, exemplarul nostru ar trebui încadrat în categoria

A19

sau, conform unei alte propuneri tipologice, în rândul topoarelor de

luptă de tip A20

.

Artefacte similare sunt cunoscute la Răcăciuni (jud. Bacău)21

,

Oneşti (jud. Bacău)22

, Vizantea (jud. Vrancea)23

etc., dar şi în culturile

8 Niculică et al. 2004, 274, fig. 3/8.

9 Piesă inedită, aflată în colecţia şcolii din localitate. Provine dintr-un sit al culturii Noua.

10 Bobi, Apostu 1997, pl. 3/2.

11 Bobi, Apostu 1997, pl. 4/2.

12 Vasiliu 1995, 99-100, pl. IV/3.

13 Munteanu 1991, 410, fig. 12.

14 Coman 1980, 199, fig. 109/6.

15 Vasiliu 1996, 16, pl. II/1.

16 Vasiliu 1996, 13, pl. II/4.

17 Kločko 2006, fig. 32/6; fig. 43/5; fig. 47/9-11.

18 Dragomir 1996, 353, fig. 1/2 (deși fără context arheologic, piesa a fost atribuită

aspectului cultural Stoicani-Aldeni); Croitoru 2013, 37, A. 19

Vulpe 1959, 270-273. 20

Diaconu 2010, 8. 21

Tudor 1973, 285, fig. 2/2. 22

Vasiliu 2010, 306, pl. I/3. 23

Bobi, Apostu 1997, pl. 6/4.

Două topoare din piatră aparținând epocii bronzului descoperite la Tulucești 49

epocii bronzului din zona nord-pontică24

. Pe teritoriul Galațiului o piesă

cu morfologie asemănătoare, de asemenea fragmentară, a fost identificată

la Folteşti25

.

Un aspect care merită reţinut este cel privitor la materia primă din

care au fost confecţionate cele două topoare. Utilizarea unor roci

vulcanice, în special andezite, constituie o bună dovadă a faptului că

topoarele în discuţie nu sunt simple unelte, iar acest lucru este evidenţiat

şi prin grija cu care au fost prelucrate. În plus, tăişul exemplarului T1 nu

este foarte bine ascuţit, ceea ce ne arată că întrebuinţarea sa în operaţiuni

de tăiere/cioplire nu era recomandată. Cel mai probabil acest topor, dar şi

exemplarul fragmentar, au putut îndeplini funcţia unor arme sau chiar a

unor simboluri sociale, aşa cum s-a presupus şi în alte cazuri26

. Faptul că

au fost lucrate din andezit, care nu se găseşte în zona de sud a Moldovei,

cele mai apropiate surse fiind în eruptivul Carpaţilor Orientali27

,

reprezintă o bună dovadă că astfel de obiecte aveau un statut aparte în

inventarul litic al epocii bronzului. În această ordine de idei credem că

trebuie luată în considerare posibilitatea că cele două topoare să fi fost

importate din alte zone, mai apropiate de ariile-sursă de materie primă.

Evident nu se exclude nici ipoteza conform căreia, membrii comunităților

locale să nu fi importat produsul finit ci doar să fi procurat materia primă

sub formă de galeți.

Aşa cum am mai precizat, este dificil să propunem o încadrare

cronologică şi culturală precisă pentru cele două piese litice, în lipsa unor

contexte arheologice de care ar putea fi legate. Pe teritoriul localităţii

Tuluceşti sunt cunoscute extrem de puţine mărturii arheologice ce pot fi

atribuite epocii bronzului, oricum inedite. Aminteam mai sus o informaţie

potrivit căreia, în zona gării Tuluceşti au fost descoperite întâmplător

câteva morminte de înhumaţie, cu schelete presărate cu ocru. De

asemenea, pe teritoriul localităţii sunt cunoscuţi mai mulţi tumuli28

şi nu

excludem posibilitatea ca exemplarul T1 să fi făcut parte din inventarul

unor complexe funerare ale epocii bronzului. În ceea ce privește celălalt

topor, T2, trebuie spus că prezența lui în zona Râpa Bălaia, aflată în

partea de sud-est a satului Tuluceşti, este susținută de descoperirile

24

Berezanskaja et al. 1986, fig. 6/22; fig. 13/6. 25

Dragomir 1996, 355, fig. 2/1; Croitoru 2013, 80, C. 26

Schuster, Munteanu 1995, 83; Diaconu 2010, 16-18; Rogozea, Dincă 2012, 78. 27

Cotoi, Grasu 2000, 81. 28

Brudiu 2003, 114, 118-119, nr. 220, 263-269; Croitoru 2013, 164-165, H-K.


recente, așa încât este de așteptat ca cercetările arheologice viitoare să se

soldeze și cu identificarea unor complexe din epoca bronzului.

Mai mult, în acest context trebuie să amintim și faptul că ne aflăm

la mică distanță de siturile arheologice din epoca bronzului de la Foltești

și Stoicani, atât de importante pentru cunoașterea începuturilor procesului

de transformare al comunităţilor neo-eneolitice spre prima epocă a

metalelor29

.

La finalul acestei note, considerăm că prin publicarea celor două

piese am adus o completare la stadiul cunoştinţelor referitoare la epoca

bronzului din zona de sud a Moldovei, dar mai ales în ceea ce priveşte

răspândirea şi frecvenţa anumitor tipuri de artefacte din piatră.

Descoperirea și valorificarea pe criterii științifice a cât mai multor

materiale litice identificate în contexte clare din punct de vedere

cronologic/cultural, va permite o nuanțare și din punct de vedere

funcțional a acestor piese.

Costin Croitoru

Muzeul Brăilei (România)

E-mail: [email protected]

Vasile Diaconu

Muzeul de Istorie și Etnografie Târgu Neamt (România)


29

Mai recent Băjenaru 2010, 203-212.

TWO STONE AXES FROM THE BRONZE AGE

DISCOVERED IN TULUCEŞTI, GALAŢI COUNTY

COSTIN CROITORU (BRAILA, ROMANIA),

VASILE DIACONU (TÂRGU NEAMȚ, ROMANIA)

Keywords: stone axes, Bronze Age, Tulucești, Galați

Abstract. This short article aims to introduce in the

historiography two stone axes included at this moment in a school

collection in Tuluceşti, Galaţi County. Unfortunately, the only reference

point in what the context of the findings is concerned is the locality.

Under these circumstances, the very few commentaries on these artefacts

have been made only within a wider framework, exclusively relying on

analogies. The materials presented here and certain unpublished data

mark a number of archaeological sites chronologically dated during the

Bronze Age, sites that have not been attested yet, despite the significant

number of archaeological findings from other eras in the same area.

Therefore, it is highly probable for future archaeological surveys to bring

to light some complexes of the Bronze Age, all the more if one considers

the small distance between this area and the important archaeological sites

from Folteşti and Stoicani, which are highly significant for acquiring

information with regard to the beginning of the Bronze Age.

The thorough analysis of a school collection1 may often provide

pleasant surprises, both in point of variety and in point of quality of the

archaeological material. Unfortunately, as the staff is not specialised, the

This work was supported by a grant of the Romanian National Authority for Scientific

Research, CNCS – UEFISCDI, project number PN-II-RU-TE-2012-3-0216. 1 We have opted for this syntagm to designate the eclectic collection of objects that

might have historical (or cultural-artistic) significance found in various “museums”

especially for didactic purposes, although we are fully aware that there can be

archaeological material preserved in the collections of other rural institutions: mayor

houses, cultural houses, churches or private dwellings. This aspect is fully confirmed in

the case of Galaţi County.


artefacts are preserved, more often than not, without any consideration for

the basic conservation norms. Moreover, as they are the fruit of the

efforts of some aficionado local “diggers”, the findings often lack any

information with regard to the precise place of discovery and, naturally,

with regard to the archaeological context. In these circumstances, the

valorisation of such artefacts (re)discovered in these school collections

tends to be useful only to support a typology or to illustrate the

distribution of a certain type of findings in a given area.

This is also the case for the collection from Tuluceşti village,

County of Galaţi, where there are numerous prehistoric artefacts and also

findings belonging to more recent chronological stages2. In what follows,

we aim at presenting two lithic pieces of the aforesaid collection,

important in that they support the argument of the presence of some

Bronze Age communities, yet unattested by other archaeological findings,

despite the significant number of findings on the territory of the village3.

The fortuitous funerary findings behind Tuluceşti train station are

yet to be published. The osteologic material recovered is at present in the

village school collection (NB! in custody of retired schoolmaster Amelian

Chirilă, who has also kindly provided us the details of the discovery).

Apparently, there are two ochre burials, the deceased were crouched and

there was no other funeral inventory. Chronologically, they can be dated

in the transition period from Aeneolithic to Bronze Age (Jamnaja culture).

Moreover, the archaeological survey carried out this year at the site Râpa

Bălaia (south-east of the village) has brought about, among other

findings, the identification of rolled pottery fragments specific to Bronze

Age4.

It is worth mentioning that another lithic tool may have been

fortuitously discovered in the village: “in the yellow soil brought to

S.R.N. (?) from Tuluceşti in the year 1953, there has been identified a

‘stone object; (length = 8 cm, width = 5 cm) in the form of a blade of a

present-day axe, with three slits for tying it to the haft”5.

As the axes in focus are fortuitous findings, they should be

analysed in a broader framework, based on analogies known at the present

2 See also Croitoru, Apostu 2013.

3 A review of these findings is available in Croitoru 2013, 162-165; Croitoru 2013a, 589-

594. 4 Unpublished material under processing.

5 Croitoru 2013, 163, f. 1028.

Two stone axes from the Bronze Age discovered in Tuluceşti, Galaţi County 53

moment. Nonetheless, before any typological, chronological or cultural

assessment, we will briefly describe the pieces in order to present their

morpho-dimensional parameters6.

The axe A1 (fig. 1/1) is oval in plan, its ventral and dorsal facets

are flat, and its profile is even7. The eye is cylindrical, neatly finished and

placed closer to the edge. The cutting edge is straight and the entire

surface of the axe has been carefully polished. This object has been made

of greenish andesite. There are no obvious usage traces in the blade area

and the smashes around the eye have been the result of a more recent

intervention, most probably during the finding.

Dimensions: length = 10.5 cm; maximum width = 5 cm; eye

diameter = 1.5 cm; maximum thickness = 3.5 cm.

This piece was identified in the western area of Tuluceşti village,

but there is no mention of any archaeological context.

The axe A2 (fig. 1/2) is elongated and slightly thickened in the

area of the eye for fixing the heft. The piece has a straight profile,

however, as it was only partially preserved, it is impossible to determine

the shape of the edge. The cutting edge is slightly bowed. The eye is

closer to the edge, in the maximum width area and the entire surface is

well polished. It was made of a greenish magmatic, hard rock, most

probably, andesite.

Dimensions: length = 12 cm; blade width = 4.5 cm.

This axe was found in the area Râpa Bălaia, in the south-east area

of Tuluceşti village.

***

Following this brief presentation, a few observations which may

provide some typological and chronological coordinates are in order.

The piece A1 has a common shape from the end of Aeneolithic to

the end of the Bronze Age, which makes precise chronological

determination difficult. Similar artefacts have been identified in various

6 Length = distance from the poll to the cutting edge; width is the distance between the

ventral and dorsal facet; thickness is the distance between the two edges of the piece. 7 Although it is not mentioned in the text, the piece was artistically illustrated in Chirilă

2012, 24, fig. 1/1.


cultural horizons of the Bronze Age. A few analogies have been selected:

Cajvana (Suceava County)8, Oglinzi (Neamţ County)

9, Doaga (Vrancea

County)10

, Mărăşeşti (Vrancea County)11

, Luncaviţa (Tulcea County)12

,

Gârliţa (Constanţa County)13

, Târzii (Vaslui County)14

, Topraisar

(Constanţa County)15

, or in an unknown place in the north part of

Dobruja16

. In the cultural environment north of the Black Sea there have

also been found axes with similar typology17

. In Galaţi County, an

artefact with similar morphology has been fortuitously identified in

Bălăbănești18

.

The axe A2, although not fully preserved, may be included in the

category of weapons judging by its morphological features. More

precisely, it may be included in the category of battle axes with

cylindrical edge. According to Al. Vulpe’s classification, this piece

should be considered an A19

or, according to another typological proposal,

an A20

-type battle axe.

Similar artefacts have been discovered in Răcăciuni (Bacău

County)21

, Oneşti (Bacău County)22

, Vizantea (Vrancea County)23

etc.,

but also within the Bronze cultures north of the Black Sea24

. An artefact

with similar morphology has been also identified in Folteşti (Galaţi

County)25

.

8 Niculică et al. 2004, 274, fig. 3/8.

9 Unpublished finding present in the village school collection. Found in a site belonging

to Noua culture. 10

Bobi, Apostu 1997, pl. 3/2. 11


Vasiliu 1995, 99-100, pl. IV/3. 13

Munteanu 1991, 410, fig. 12. 14

Coman 1980, 199, fig. 109/6. 15

Vasiliu 1996, 16, pl. II/1. 16

Vasiliu 1996, 13, pl. II/4. 17

Kločko 2006, fig. 32/6; fig. 43/5; fig. 47/9-11. 18

Dragomir 1996, 353, fig. 1/2 (although there is no archaeological context, this finding

has been attributed to Stoicani-Aldeni cultural aspect); Croitoru 2013, 37, A. 19

Vulpe 1959, 270-273. 20

Diaconu 2010, 8. 21

Tudor 1973, 285, fig. 2/2. 22

Vasiliu 2010, 306, pl. I/3. 23


Berezanskaja et al. 1986, fig. 6/22; fig. 13/6. 25

Dragomir 1996, 355, fig. 2/1; Croitoru 2013, 80, C.


An aspect worth mentioning is the raw material these axes have

been made of. Using volcanic rock, especially andesite, is evidence for

the fact that the two axes are not mere tools, and this is also stressed by

their careful polishing. What is more, the cutting edge of the axe A1 is not

too sharp, which proves that it was not recommended for cutting or

splintering operations. Most probably, this axe, as well as the fragmented

piece, might have functioned as weapon or even as social symbol, as

assumed in other cases26

. The use of andesite, which cannot be found in

the south part of Moldavia, the nearest source for this rock being the

volcanic mountains in the Oriental Carpathians27

, represents solid

evidence that such objects had a special status in the lithic inventory of

the Bronze Age. On a different note, we should take into account the fact

that the two axes might have been ‘imported’ from other areas, nearer to

the raw-material source. Another hypothesis worth considering is that the

members of the local community might have not ‘imported’ the final

product, but only raw material.

As previously stated, a chronological and cultural framework is

difficult to identify for the two lithic pieces, as there is no archaeological

context to refer to. Very few archaeological findings that can be attributed

to the Bronze Age have been identified so far in Tuluceşti area; and they

are yet to be published anyway. We have provided above some

information regarding the burials with skeletons covered in ochre

discovered behind Tuluceşti train station. Also, there have been

discovered many tumuli28

in this locality and we do not rule out the

possibility that the axe A1 to have been part of the inventory of a Bronze

Age funeral complex. In what the other axe, A2, is concerned, mention

should be made that its presence in Râpa Bălaia area, in the south-eastern

area of Tuluceşti village, is supported by more recent discoveries, so that

it is possible that the future archaeological surveys to bring to light some

Bronze Age complexes.

Moreover, in this context, we should also mention that these

findings are within small distance from the Bronze Age sites identified in

Folteşti and Stoicani, which are particularly important for the information

26

Schuster, Munteanu 1995, 83; Diaconu 2010, 16-18; Rogozea, Dincă 2012, 78. 27

Cotoi, Grasu 2000, 81. 28

Brudiu 2003, 114, 118-119, no. 220, 263-269; Croitoru 2013, 164-165, H-K.


regarding the beginning of the transition process of the neo-Aeneolithic

communities towards the first Metal Age29

.

Drawing a conclusion of this short note, we may say that the

publication of these two artefacts contributes to the knowledge on the

distribution of the Bronze Age communities in south Moldavia and also

on the distribution and rate of occurrence of stone artefacts. The finding

and scientific-oriented valorisation of the lithic materials identified in

chronologically and culturally defined contexts will eventually lead to a

better understanding of their functionality, as well.

Bibliography:

Băjenaru 2010: R. Băjenaru, About the Terminology and Periodization

of the Early Bronze Age in the Carpathian-Danube Area, in vol.

Signa Praehistorica. Studia in honorem magistri Attila László

septuagesimo anno (ed.: N. Bolohan, F. Măţău, F. A. Tencariu),

Iași, 2010, 203-212.

Berezanskaja et al. 1986: S. S. Berezanskaja, V. V. Otroščenko, N. N.

Čeredničenko, I. N. Šarafutdinova, Kul’tury epochi bronzy na

territorii Ukrainy, Kiev, 1986.

Bobi, Apostu 1997: V. Bovi, A. E. Apostu, Contribuţii la întocmirea

catalogului topoarelor-ciocan cu gaură de înmănuşare,

descoperite în zona de curbură a Carpaţilor, Vrancea. Studii şi

comunicări, XI, 1997, 33-50.

Brudiu 2003: M. Brudiu, Lumea de sub tumulii din sudul Moldovei. De

la indo-europeni la turanicii târzii. Mărturii arheologice,

Bucharest, 2003.

Chirilă 2012: A. Chirilă, Monografia comunei Tulucești. Revizuită și

adăugită, Galați, 2012.

Coman 1980: G. Coman, Statornicie, continuitate. Repertoriul

arheologic al judeţului Vaslui, Bucharest, 1980.

Cotoi, Grasu 2000: O. Cotoi, C. Grasu, Uneltele din piatră şlefuită din

eneoliticul Subcarpaţilor Moldovei, Iaşi, 2000.

Croitoru 2013: C. Croitoru, Galați. Repertoriul descoperirilor

arheologice și numismatice, Galați, 2013.

29

More recently Băjenaru 2010, 203-212.


Croitoru 2013a: C. Croitoru, Depre descoperirile arheologice de la

Tulucești, județul Galați. Note de lectură (VII), in Studii de

Istorie, II, 2013, 589-594.

Croitoru, Apostu, 2013: C. Croitoru, G. Apostu, Two Mediaeval Axes

Discovered in Tulucești (Galați County), in Arheologia Moldovei,

XXXVI, 2013 (in print).

Diaconu 2010: V. Diaconu, Consideraţii privind topoarele de luptă din

piatră specifice epocii bronzului din regiunile est-carpatice ale

României, Revista Arheologică (S.N.), V, no. 1, 2010, 5-21.

Dragomir 1996: I. T. Dragomir, Vestiges archeologiques typiques de

l’eneolithique, du bronze et du premier age de fer trouves en

Moldavie meridionale, în Monografia arheologică a Moldovei de

Sud, I, Danubius, XVI, 1996, 353-363.

Kločko 2006: V. I. Kločko, Ozbroennja ta vijc’kova sprava Davn’ogo

naselennja Ukraini (5000–900 рр. до P.Х.), Kiev, 2006.

Munteanu 1991: M. Munteanu, Topoare, alte piese de piatră şi însemne

ale puterii din epoca bronzului, din sud-estul României, Pontica,

XXIV, 1991, 407-418.

Niculică et al. 2004: B. P. Niculică, V. Budui, I. Mareş, Consideraţii

privind unele topoare de piatră, din epoca bronzului, descoperite

în Podişul Sucevei, Suceava, XXIX-XXX, 2004, 267-315.

Rogozea, Dincă 2012: O. C. Rogozea, R. Dincă, Considerations on the

discovery of a Bronze Age stone axe in the karst basin of Ciclova

(Oraviţa Town, Caraş-Severin County), Annales d’Université

Valahia Târgovişte. Section d’Archéologie et d’Histoire, T.

XIV/2, 2012, 75-80.

Schuster, Munteanu 1995: C. Schuster, M. Munteanu, Consideraţii

privind unele topoare din epoca bronzului găsite la sud de

Carpaţi, Memoria Antiquitatis, XX, 1995, 79-84.

Tudor 1973: E. Tudor, Un mormânt de la începutul epocii bronzului de

la Răcăciuni, în Studii și Cercetări de Istorie Veche, 24, no. 2,

1973, 283-288.

Vasiliu 1995: I. Vasiliu, Mormintele cu ocru de la Luncaviţa - Movila

„Mocuţa”, Peuce, XI, 1995, 89-115.

Vasiliu 1996: I. Vasiliu, Topoare de piatră din epoca bronzului aflate în

colecţiile Muzeului de Arheologie din Tulcea, Peuce, XII, 1996, 9-

26.


Vasiliu 2010: I. Vasiliu, Topoare de piatră din epoca bronzului aflate în

colecţiile Muzeului de Istorie Oneşti, Memoria Antiquitatis, XXV-

XXVI (2008-2010), 2010, 305-321.

Vulpe 1959: Al. Vulpe, Depozitul de la Tufa şi topoarele cu ceafa

cilindrică, în Studii și Cercetări de Istorie Veche, 10, no. 2, 1959,

265-275.

Costin Croitoru

Museum of Braila (Romania)


Vasile Diaconu

Museum of History and Ethnography Târgu Neamt (Romania)



Fig. 1. Topoare din piatră descoperite la Tuluceşti / Stone axes discovered in Tuluceşti.


Fig. 2. Locul descoperirii topoarelor / Place of discovery.

douĂ topoare din piatrĂ aparȚinÂnd epocii bronzului descoperite la tuluceȘti, judeȚul galaȚi

Documents