Doua loturi

S-a-nceput sa se jeleasca, sa se bata cu palmele peste ochi si cu pumnii in cap si sa tropaie din picioare, facand asa un taraboi, incat a trebuit bancherul sa ceara ajutorul fortei publice ca sa scape de d. Lefter. Suparat si dezamagit de cele intamplate, domnul Lefter porni spre casa cu gandul ca nu degeaba i se zice Lefter. Poate ca asa este sortit de la Dumnezeu ca el sa fie toata viata sarac. Ajungand acasa, ii povesti nevestei despre biletele necastigatoare si incepu a se jeli, gandindu-se la cum a ramas cu atata usurinta fara serviciu, crezand ca va deveni bogat peste noapte. Doamna Popescu ingrijorata de starea lui, incepu sa il incurajeze, spunandu-i sa nu mai fie disperat ca fiecare om are sansa lui in viata. In ziua urmatoare, Lefter se intalni cu capitanul Pandele pentru a-i inapoia banii imprumutati. Dand sa plece, capitanul l-a intrebat unde este partea lui din castig, dar domnul Popescu scoase din buzunar biletele, aratandu-i ca sunt necastigatoare. Dupa intalnirea dintre cei doi, Lefter s-a dus cu o oarecare retinere la seful sau pentru a-si cere iertare pentru atitudinea pe care a avut-o cand si-a dat demisia si l-a rugat sa ii ofere postul inapoi. Seful accepta propunerea cu greu, dar cu conditia ca acesta sa nu mai lipseasca de la serviciu. Acordandu-i-se o a doua sansa, domnul Popescu din acel moment fu devotat serviciului sau prin munca si cu timpul a ajuns sa nu mai aiba grija zilei de maine. Marcat de aceasta intamplare, Lefter nu a mai jucat niciodata la jocurile de noroc, realizand ca doar prin munca cinstita poti avea o viata linistita.