dorina cosumov, marina magher, gherda palii .sintagma mit şi poezie în colecţiile bibliotecii

7/23/2019 Dorina COSUMOV, Marina MAGHER, Gherda PALII .Sintagma Mit şi Poezie în colecţiile Bibliotecii

http://slidepdf.com/reader/full/dorina-cosumov-marina-magher-gherda-palii-sintagma-mit-si-poezie-in-colectiile 1/118

COLLOQUIA PROFESSORUM

TRADIŢIE ŞI INOVARE ÎN CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂEdiţia a III-a

UNIVERSITATEA DE STAT „ALECU RUSSO” DIN BĂLŢI

BIBLIOTECA UNIVERSITARĂ CONTEMPORANĂ:SPAŢII REALE ŞI VIRTUALE

SECŢIUNEA: DEZVOLTAREA COLECŢIILOR ŞI ORGANIZAREAINFORMAŢIILOR

D. COSUMOV, M. MAGHER, G. PALII

BIBLIOTECA ŞTIINŢIFICĂ



„Oricât omul modern a găsit că trebuie săse debaraseze de mituri ca de un balast

inutil, el continuă, fără să-şi de-a seama,

să trăiască pasionat într -o permanentă

atmosferă mitică. O mărturie despreaceastă atmosferă mitică stau cuvintele

noastre,… care, chiar izolate, poartă în

diversă măsură o sarcină mitică”.

Edgar Papu



Mitul a acumulat de-a lungul timpuluipeste 500 de definiţii (unii susţin că ar fiaproximativ chiar 1000). Conceptele demit şi mitologie au apărut „ înaintea erei

noastre, din adâncă antichitate greco-romană, cel de categorie a cugetării miticeşi sistem de mituri abia în epoca modernă,

iar terminologia adecvată ştiinţei miturilor este încă un proces de precizare însecolul nostru”.



„Mitul – asemenea poeziei – este un

anumit gen de adevăr sau de

echivalent al adevărului, nu un rival,ci un complement al adevărului istoric

sau ştiinţific” .

R. Wellek



Cele patru mituri fundamentale

ale literaturii române



Intrarea mitului orfic în literatura

română cultă este de-a dreptul

maiestuoasă din moment ce este

condusă creator de Eminescu, urmatde nenumăraţi creatori de atunci şipînă astăzi.

Emil Dumitraşcu



Lumea poetică a lui Eminescu se circumscrie lumii mitice înmoduri diferite: prin înscrierea în dimensiunea mitică a istoriei

în „Memento mori ”, în dimensiunea mitică a cosmogoniei:

„Rugăciunea unu i dac ” sau în dimensiunea mitică acreaţiei:„Odin şi poetul ”. (Oana Panaite)



Mitul este cel prin care se dezvăluieRealitatea, este dătătorul de fiinţă şi sens -o cale de acces la alt nivel de Realitate,unul desprins de timpul istoric, de profanul

cotidian.Setea noastră de real poate fi temporarpotolită prin mit şi poezie. Dacă abordareamitică este una intuitivă, poetică, funcţia

mitului este cognitivă – căutareaadevărurilor profunde şi ascunse, parcursorientat de un sistem de valori.



Poezia este discontinuă ca şi lumina, caşi fluxul gândirii . Sunt simple întreruperi sau un ritm? Este greu de spus, dacă e

aproape sigur că în fulgerele ei inegale stă puterea-i de seducţie, uimitoare, ce oaşează în rândul lucrurilor sacre. În poezie

te poţi pierde precum Narcis în ochiul

izvorului său înrobitor .Pan Izverna



Preluarea mitului din tradiţia oralăşi transpunerea lui în creaţia poeticăcorespunde înscrierii lui în circuitul

scriptural al culturii moderne. Scosdin ordinea religiosului şi adus înordinea artisticului, mitul se

metamorfozează, devine motivpoetic.



Ceea ce uneşte mitul cu poezia

este, după Lucian Blaga, „gîndirea

mitică”. Fără gîndire mitică, afirmădistinsul filosof al culturii, nu ia fiinţă, „din păcate sau din fericire, nici o

poezie” .



Poezia nu este un mijloc şi nici un

scop. Dar uneori, pentru un foarte scurt

timp, cineva ar putea să vadă prin ea. Ca

printr-o lentilă magică, frământarea feerică

şi miraculoasă a unei lumi mărunte, dar autonome sau, ca printr-o lunetă, o stea

mare şi albastră pierdută în infinitul

sideral.Pan Izverna



Mircea Eliade afirmă rolul poeziei lirice înpreluarea şi continuarea mitului:

„Orice poezie este un efort de a re-crea limbajul,

cu alte cuvinte, de a aboli limbajul curent, cotidian

şi de a inventa un nou limbaj personal şi privat, în

ultimă instanţă, secret. Dar creaţia poetică, ca şi creaţia lingvistică, implică abolirea timpului, a

istoriei concentrate în limbaj spre regăsireasituaţiei paradisiace primordiale, când se crea

spontan, când nu exista trecut, căci nu existaconştiinţa timpului, nici memoria duratei

temporale...”



Poetul operează mult şi van în trecut.

Efort atitudinal – punct de vedere,

metaforă, vis, interogaţie... E un hybris,obsesie şi „păcat”, fiindcă trecutul, cum

ziceau vechii greci, nici zeii nu-l pot

schimba...Pan Izverna



Poezia a fos t,

fără discuţie, f iica m itologiei .

De acolo şi prestigiul ei puternic, de limbă a

zeilor, care trebuie crezută. Ea însoţeşte de

atunci şi până azi degradarea spiritului, oxidarea

lentă a credinţei, schimbarea acesteia într -undiscurs mortifiant, acefal şi ignorabil, adică încontrariul său. Mai apoi fi recunoscute oare, întextul dezlânat şi impur de azi, imnul şi mithosul

de altădată?Pan Izverna



„[…] ca artă, mitul este un limbaj.Exprimă un anume tip de realitate

în unicul mod în care aceastărealitate se poate exprima, fiind

ireductibilă la alt limbaj.”Ernesto Sabato



Poezia , limbă a zeilor, nu poate fi şi

limbajul uzual al oamenilor. Ar suna ca oprofanare sau ca o parodie. Ea trebuie „săzacă” în stranietatea ei magică şi mitică. Îi

stă în putere să învie şi să se audă atuncicînd este invocată. Cel care o ascultă este

dator să se reculeagă şi să aştepte fiorul

al unei atari epifanii.

Pan Izverna



“ Orice mit, independent de natura sa, enunţăun eveniment care a avut loc in illo tempore şiconstituie, de aceea un precedent exemplar

pentru toate acţiunile şi “situaţiile” care, prinurmare, vor constitui eveniment. […] Mitul

reintegrează omul într -o atemporală, care

este, de fapt, un illud tempus, adică un timp

auroral, “paradisiac”, dincolo de istorie”.(Mirc ea Eliade)



Mitul

în poezia universală



Un Poet e inspirat de zei: Holderlin. Altul

clădeşte cu „îndelungă răbdare” şi cu grijă lageniul său: Rilke. Primul e: „fulgerat de

Apollo” şi îşi pierde mintea. Ca şi Baudelaire,

ca Lenau, ca şi Eminescu. Celui de-al doilea îi este sortit să moară din spinul unui

trandafir. Un fel sau altul de a plăti cu viaţapentru cunoaşterea zărilor eterne.

Pan Izverna



Mitul ne eliberează de angoasă, ne

aşază în palmele ocrotitoare ale siguranţei,ne pune în ordine pe noi cu noi şi cu lumea.

Singura care uneori reuşeşte acest miracol,

într -o lume sărăcită de mit, pare a fi rămaspoezia. Rămâne poezia să înlocuiască, săresacralizeze dragostea şi moartea, să ne

ilumineze, să ne înveţe cum să ni le însuşim si să le înfruntăm.



Mitul în poezia rusă



Поэтическое и мифическое бытие есть

бытие непосредственное. Образ и в поэзии и вмифологии не нуждается ни в какой логической

системе, ни в какой науке, философии иливообще теории. Он – наглядно и

непосредственно видим. Выражение дано тут в живых ликах и лицах; и надо только смотреть ивидеть, чтобы понимать. Они одинаковонепосредственны, наглядны, просты и картинны.

А. Ф. Лосев



Мифы – важнейшая частьисторической культуры любого народа.

Мифология с момента своеговозникновения проникает во все сферычеловеческой жизни, но наиболее заметноее влияние проявляется в литературе иискусстве.

Н. Кузнецова



Mitul

în poezia ucraineană



Mitur i le au o intensitate a

înţelesului care este înrudită cu

poezia .Miturile sînt şi rămînveritabile povestiri poetice...

Cassian Maria Spiridon



Sintagma Mit şi Poezie

în critica literară



Cum spunea Aristotel , poezia esteuneori mai adevărată decît ştiinţa



uneori mai adevărată decît ştiinţa.Sensul şi funcţia literaturii sînt manifeste

în metaforă şi mit, ultimul fiind puntea delegătură între poezie şi religie.

Poezia continuă să se manifeste, să fie

mitul viu, cum ar spune Eliade.Sfârşitul mitului va coincide cu extincţia

poeziei. Moartea poeziei este una cumoartea spirituală a omului. Sufletul

înfloreşte acolo unde mit şi poezie îşi sîntconsubstanţiale, precum vinul şi pâinea

dorina cosumov, marina magher, gherda palii .sintagma mit şi poezie în colecţiile bibliotecii

Documents