DOR DE

EMINESCU

NASTEREA

Mihai Eminescu s-a nascut la data de 15 ianuarie 1850 in casa de la Ipotesti .

FAMILIA

Tatal, Gheorghe Eminovici, fiu de tarani din nordul Moldovei iar mama, Raluca Eminovici, fiica stolnicului din Joldesti. Sotii Eminovici au avut unsprezece copii.

LA SCOALA DIN CERNAUTI

Poetul a fost inscris la 8 ani la scoala din Cernauti, iar in scoala primara a fost gazduit in casa profesorului Aron Pumnul. Dupa clasa a III a, abandoneaza cursurile gimnaziului si devine elev public.

LA BLAJ

Dupa moartea lui Aron Pumnul in anul 1866, la 16 ani, Eminescu se inscrie la Scoala de la Blaj, centrul cultural ardelean si continua sa publice in mod regulat poezii in revista Familia .

LA BUCURESTI

In anul 1868, la 18 ani, poetul este angajat ca sufleur si secretar al directorului Mihail Pascali in teatrul lui Iorgu Caragiale. In aceste imprejurari il cunoaste pe Ion Luca Caragiale, iar in 1869 infiinteaza la Bucuresti cercul literar Orientul avand ca scop culegerea de basme si poe-zii populare.

LA VIENA

In toamna anului 1869, la 19 ani, Eminescu renunta brusc la viata de sufleur si pleaca la Viena unde se inscrie la Facultatea de filosofie si il cunoaste pe Ioan Slavici . In anul 1870, Iacob Negruzzi, redactorul sef al revistei Convorbiri Literare, ii va tipari prima poezie: Venere si Madona . In anul 1871, ia nastere societatea academica literara Romania Juna al carei presedinte va fi Ioan Slavici iar biblio-tecar Mihai Eminescu.

VERONICA MICLE

Eminescu o cunoaste pe Veronica Micle la Viena in anul 1872 . Sub indrumarea certa a lui Eminescu, Veronica devine o poeta remarcata inclusiv de Titu Maiorescu, care ii va publica poezii in Convorbiri Literare. Iubirea isi va gasi ecoul atat in poeziile scrise de Eminescu cat si in cele semnate de Veronica Micle.

LA BERLIN

In anul 1872, la 22 de ani, Eminescu se inscrie la Universitatea din Berlin ca student la filosofie unde accepta, pentru a se intretine, un serviciu de secretar pe langa Teodor Rosetti, agentul diplomatic roman. In anul 1873, Titu Maiorescu numit ministru al invata- mantului, da o ordonanta prin care urma sa i se trimita din bugetul ministeru-lui sau o suma studen- tului Mihail Eminescupentru sustinerea doc-toratului pe care insa nu il sustine.

EMINESCU REVINE IN TARA

In anul 1874, la varsta de 24 de ani, Eminescu se stabileste la Iasi unde este numit director al Bibliotecii Centrale. In 1875, paraseste postul de director pentru functia de revizor scolar peste districtul Iasi si Vaslui. Astfel il cunoaste pe marele povestitor Ion Creanga care era institutor la scoala nr 2 din Pacurari. In scurt timp, Eminescu si Creanga devin foarte buni prieteni. Poetul este fascinat de frumusetea povestirilor lui Creanga si il indruma pe acesta sa le treacape hartie .

EMINESCU GAZETAR LA CURIERUL DE IASI

In urma destituirii sale din postul de revizor, Eminescu accepta sa fie numit redactor la publicatia intitulata Curierul de Iasi. In decursul anului 1876 are si o colabo-rare intensa cu revista Convorbiri literare. In scurt timp insa paraseste gazeta pentru a lucra alaturi de Slavici la ziarul Timpul inBucuresti.

EMINESCU LA ZIARUL TIMPUL

In anul1880, la varsta de 30 de ani, Eminescu este ales redactor-sef la ziarul Timpul. Scrie neobosit purtand o lupta inversunata impotriva celor ce incalcau drepturile poporului. In anul 1882, conducerea partidului conservator instituie un comitet care sa vegheze conformarea ideilor aparute in ziar, iar Eminescu cere demisia de la Timpul insa aceasta este respinsa.

DISPARITIA POETULUI

In anul 1883, la varsta de 33 de ani, Eminescu da primele semne de boala care se agraveaza rapid, ceea ce va duce la internarea sa la sanatoriul doctorului Sutu. In urma faptului ca nu da nici un semn de insanatosire, cativa prieteni decid internarea acestuia intr-un sanatoriu din Viena. Insotit de prietenul sau Chibici-Ravleanu, poetul se intoarce in tara la Iasi unde este numit sub-bibliotecar la Biblioteca Centrala din Iasi. Veronica Micle il va convinge sa mearga la Bucuresti unde accepta sa patroneze revista Fantana Blanduziei. Boala i se agraveaza intr-atat incat in 1889 este internat la spitalul Marcuta din Bucuresti. Luceafarul poeziei romanesti se va stinge in zorii zilei de 15 iunie 1889 la sanatoriul doctorului Sutu.