Doina si Ion Aldea Teodorovici - Focul din vatra

Sarut, femeie, mana taIntotdeauna muncitoareAtat de mica si de floare, Sarut, femeie, mana ta.

Ca o aripa ce-a zburatSi-a obosit neobositaSa odihneasca linistiteCa o aripa ce-a zburat.

Copii dorm in cuibul lorNevinovat li-i somnul, mama, Tot fara griji si fara teamaCopii dorm in cuibul lor.Si alaturi mana ta aici, La capatai ca o luminaAlintatoare si blajinaSi-alaturi mana ta aici.

Sarut, femeie, ochii taiDe lacrima si de scanteie, De imparate si de saie, Sarut, femeie, ochii tai.

Sarut, cuminte, vorba taCu limpezime de izvoareCu vraja soarele-i rasare, Sarut, femeie, vorba ta.

Sarut si parul tau frumos, Imbatator ca o secare, Cand o-nfioare vant de seara, Sarut si parul tau frumos.

Si cad, iubito, in genunchiSi iti sarut piciorul careDe suferinta e si doareSi cad, iubito, in genunchi.

Sfanta ni-i casa cu focul ei vesnic din vatra, Sfanta ni-i casa cu pragul ei tare de piatra, Sfanta ni-i casa din leagan de dor ce coboara, Sfanta ni-i casa ce creste fecior si fecioara. 

Doina si Ion Aldea Teodorovici - Trei culori

Straine pofte ne-au rapitCand via dulce, cand ogorul, Dra nimeni nu a izbutitDin piept sa smulga Tricolorul, Fusese vremea mult prea crunta, Si-atat ne-a ars de dansul dorul, Ca azi ne strangem si la nuntaSi la botez cu Tricolorul.

Atat de minunat scanteie, De crezi ca de pe bolti albastreL-a rupt Hristos din curcubeieSi l-a dat ramanimii noastre.E cald sub el ca sub o ranaCe-a chinuit Mantuitorul, E cald in Tara cea Stefana, Ne incalzeste Tricolorul.

Trei culori si-o singura iubireRomaneasca, Trei culori si-o singura vorbireRomaneasca !Trei culori si-o singura credintaRomaneasca, Trei culori si-o singura fiintaRomaneasca !

Straine fofte ne-au rapitCand via dulce, cand ogorul, Dar nimeni nu a izbutit Din piept sa smulga Tricolorul.

Sub a lui panza cu dreptateaMai strans uneasca-se poporul, Sus, cat mai sus latinitatea, Sus inima si Tricolorul !

Trei culori si-o singura iubireRomaneasca, Trei culori si-o singura vorbireRomaneasca !Trei culori si-o singura credintaRomaneasca, Trei culori si-o singura fiintaRomaneasca ! 

Dumitru Matcovschi - Bucurati-va

Eu ma grabesc, tu te grabesti, el se grabeste.Îmbatrânesc, îmbatrânesti, îmbatrâneste.Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca în povestesimpla de tot, scurta de totviata ne este.

Uite-o din nou trece pe drum fata zglobie.Uite-u baiat floare si-a pus la palarie.Uite un princ, râde în prag, ai, nazdravanul!Uite-un mosneag, tace-n toiag, alb ca troianul.

Muntele ieri ne-ademenea, astazi ne doare.S-a împlinit, nu s-a-mplinit visul cel mare?Cine sunt eu, cine esti tu, cine e dînsul?Noi am stiut zborul înalt, dorul si plânsul...

Zilele trec, zilele vin... Ce v-a ramâne?Suflet de lut, necunoscut, suflet de paine?Toamnele cresc, grijile cresc, viata descreste.Eu ma grabesc, tu te grabesti, el se grabeste.

Bucurati-va, prieteni, de prieteni si de frati, Bucurati-va de-un nume ce vi-i dat ca sa-l purtati.Bucurati-va de-un cântec, de-un amurg cu flori de tei, bucurati-va o viatade lumina dragostei... 

Maluri de Prut

Curge Prutul intre noi si plingeCa ni-i greu si lui la fel ii greuLa un val de apa, 3 de singeBietul Prut uitat de Dumnezeu

Lumea se mai stinge se mai nasteE ghimpata sirba dintre fratiVom avea si noi o zi de pasteHai romani din moarte inviati

Dar de peste Prut ridica frateOchii tai de-a dreptu-n ochii meiLe vom face rind pe rind pe toateDaca eu mai vreau si tu mai vrei

Maluri de Prut, apa in streangMaluri de Prut, apa in streang

Nu va fi nici urma dintr-o apaCare ne-a durut si ne-a ranitVa ramine alt pamint sa-ncapaPrutul ca o muchie de cutit

Curge Prutul intre tari romaneI se-aude plingerea in CarpatiOlt si Mures sar ca sa-l ingineJiu si Nistru voi ce asteptati

Si din cer intregul loc arataCa un rai insingerat la briuVino frate sa legam odataMalurile tragicului rïu.

Răsai

Dragu-mii a te cânta, Scrisule venit din stele. Orice literă a ta Ca pe ochii maicii mele Dornic o sărut. 

Bucură-te, scris latin, Că pe valea dulce-amară N-ai venit ca un strain, Ai venit la tine-n ţară Şi la fraţii tăi. 

Refren: Răsai, răsai, răsai Ca grâul cel verde, Ca lacrima Răsai, răsai, răsai Şi nu te mai pierde, Iubirea mea. x2

Mere purpurii pe ram, Văi cu spic de aur pline. Totuşi ce săraci eram Ne avându-te pe tine, Scrisule cel scump. 

Bucură-te, scris latin, Că pe valea dulce-amară N-ai venit ca un strain, Ai venit la tine-n ţară Şi la fraţii tăi. 

Refren: Răsai, răsai, răsai Ca grâul cel verde, Ca lacrima Răsai, răsai, răsai Şi nu te mai pierde, Iubïrea mea. x2

Floare dulce de tei

EL: Cu priviri înrourateTe-am condus întâia oară

Până-n prag, floare dulce de tei.EA: În iubire şi în toateEu vroiam să fiu o zânăTu un mag, floare dulce de tei.EL: Dar spuneai că nu ai frateŞi vroiai să-ţi fiu ca frateScump şi drag, floare dulce de teiEA: Ce noroc ce zeitate,Ca m-am înrudit cu ochii tăi,Floare dulce de tei

Refren:Te iubesc, mă iubeşti,Suntem două poveşti,Suntem două poveşti tinereşti,Te iubesc, mă iubeşti!

EL: Tu ai cel mai tainic nume,Al lui strălucireVeşnic voi cânta, floare dulce de tei.EA: Pe tot aurul din lumeŞi pe-ntregul UniversEu nu te-aş da, floare dulce de tei.EL: Fi-vom ninşi cândva de brumeTineri vor rămâneOchii tăi, floare dulce de tei.

Refren:Te iubesc, mă iubeşti,Suntem două poveşti,Suntem două poveşti tinereşti,Te iubesc, mă iubeştï!

Doina si Ion Aldea Teodorovici - Suveranitatea

Oare perla neagra din CoroanaNu-i zbarcita lacrima tarana?

Bulgare de seceta si foame, Hodinit in satele orfana?Sa se steie ocnelor imperiiNod in gat in ziua destramariiSpinii l-au calcat in hainie, Domnul le-a-naltat in Stefanie.

Alte doua semne sub coroanaOcrotesc Moldova suverana, Spada-n piatra, neclintita-i vatra, Crucea-n ceruri ara adevarulCa la Putna-i glasul laluluiInfratit cu buciumul ArdealuluiBasaraba inima romanuluiFreamata-n dumbravile Cosminului.

Sfaturi multe de ne-or da stariniiBuluciti la portile Tighinii, Sa ne puie procurori si oasteSi-autonomiile sub coaste.

N-avem loc la sfaturile cuiCu noroc amar devin satuiDemnitatea-i painea InvieriiUna-i tara, unu-i sfatul tarii

Refren:

Spirite al nostru, ingere de pazaDa-ne noua raza, ce vegheaza-n toate, Azima poporului, si-a Mantuitorului, Suveranitatea. 

Doina si Ion Aldea Teodorovici - Eminescu

La zidirea soarelui se stie, Cerul a muncit o vesnicie, Noi muncind intocmai ne-am ales cu, Ne-am ales cu Domnul Eminescu, Domnul cel de pasare maiastra, Domnul cel de nemurirea noastra, Eminescu, Eminescu,

Mi-L furara doamne adineauri, Pe inaltul domn cu tot cu lauri, Ma uscam de dor in piept cu plinsul, Nu stiam ca dor mi-era de Dinsul, Nu stiam ca doina mi-o furara, Cu stravechea si frumoasa tara, Eminescu, Eminescu,

Ref. Suntem in cuvint si-n toate, Floare de latinitate, Sub un cer cu stele sudice, De avem sau nu dreptate, De avem sau nu dreptate, Eminescu sa ne judece.

Acum am si eu pe lume parte, Pot imbratisa maiastra-ti carte, Stiu ca frate-mi estiSi-mi esti parinte, Acum nimeni nu ma poate minte.

Bine ai venit in casa noastra, Neamule tu, floarea mea albastra, Eminescu, Eminescu.

Ref. 

CURRICULUM VITAE:

Aldea - Teodorovici Ion

Nume: Aldea - Teodorovici Ion         Data naşterii - 7 aprilie 1954, R. Moldova, orăşel

Leova         Părintii - tata: Teodorovici Cristofor 

- functionari mama: Teodorovici Maria         Stare civilă - căsătorit 

sotia: Doina feciorul: Cristofor. 

        Educatie - şcoala muzicală "Ştefan Neaga" Colegiul de muzică din Tiraspol 

1987 Academia de Muzică, Teatru şi Arte plastice.         Experientă profesională - Saxafonist în formatia "Contemporanul". Conducătorul formatiei "DiATe", 

conducător artistic la teatrul "M. Eminescu" Compozitor: a scris peste 300 de cântece patriotice, lirice, pentru

copii, muzică pentru filme ("Iona" "Disidentul", "Ce te legeni, codrule") 

Piese de teatru: "Fântână Anghelinei" - dram. A. Burac 

"Dragă, consăteanule" - dram. Gh. Malarciuc "Abecedarul" - dram. D. Matcovschi 

"Tata" - dram. D. Matcovschi "Pomul vietii" - dram. D. Matcovschi 

A scris muzică instrumentală, "Rapsodie"; Variatii pentru pian, cvintet pentru coarde. 

        Dinstinctii - Laureat al premiului "Boris Glavan" Laureat al festivalului al XII al Tineretului şi Studentilor de la Moscova 

Artist Emerit din R. Moldova 1993 Post mortem -decorat cu Ordinul Republicii 

        Interese - pasionat de literatură, teatru, pictură         Competentă lingvistică - limba română - maternal 

limba rusă - f.bine. limba franceză - capacităti de comunicare 

CURRICULUM VITAE:

Aldea-Teodorovici Doina

Nume - Aldea-Teodorovici Doina         Data naşterii - 15 noiembrie 1958, Chişinău         Părintii - tata: Gheorghe I. Marin - jurnalist 

mama: Eugenia Marin - profesoară de limba şi literatura română. 

        Starea civilă - căsătorită 1981 Sotul: Aldea-Teodorovici Ion 1982 feciorul: Cristofor (Cristi) 

        Educatie - 1975 a absolvit şcoala Nr.1, româno - franceză, Chişinău 

1980 Universitatea de stat din Chişinău, facultatea de filologie, limba şi literatura română. 

        Experientă profesională - 1981 profesoară de literatura Universală la universitatea pedagogică

"Ion Creangă"; 1988 Academia de Muzică Teatru şi Arte plastice. 1982 Interpretă de

muzică uşoară 1992 formează duetul Doina şi Ion Aldea-Teodorovici 

        Distinctii - Artistă Emerită din R.Moldova 1993 Post mortem - Ordinul Republicii 

        Interese - traduce la "Moldova - film" din limba rusă în limba română. 

Studiază pianul de la vîrsta de şase ani. Dansatoare (amatoare) în ansamblul de dansuri populare

"Moldovenească", moderator al formatiei "Moldovenească". Cu formatia au dat spectacole în Rusia, Germania, Mongolia, Algir,

Cuva (Festivalul International al Tineretului), Iugoslavia, etc. . . pasionată de artele frumoase. 

        Componenta lingvistică - limba română - maternal limba franceză - foarte bine 

limba rusă - foarte bine limba engleză - capacităti de comunicare 

Împreună cu soția sa, a militat pentru reunirea Republicii Moldova cu România. A optat pentru revenirea la limba română și grafia latină. Soții Ion și Doina Aldea Teodorovici sunt primii care în anii 90' au cîntat despre limba română, despre Eminescu.

Pe mormintele celor doi mari disparuti - Doina si lon-Aldea Teodorovici - sunt incrustate, drept epitaf, urmatoarele versuri din cintec: "Ei au stiut zborul inalt, dorul si plinsul". Versul a fost parafrazat, in text acesta fiind, de fapt, "Noi am stiut zborul inalt, dorul si plinsul". 

La 27 august 1991, Ion și Doina Aldea Teodorovici au cîntat pentru Suveranitate și Independență la Marea Adunare Națională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: "Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre".

"Ei au stiut zborul inalt, dorul si plinsul".

Accidentul a avut loc la orele 2:15 cu o mașină de marca Opel 0905 MBC, condus de cetățeanul ucrainean Alexandr Chakaunov. Atît șoferul, cît și cel de-al patrulea pasager, care se afla în față, au scăpat cu viață. Potrivit presei românești, din mașină au fost extrase cu mare greutate trei corpuri însîngerate. Două automobile i-au transportat pe Vasilii Koudalb și Alexandr Chakaunov la Spitalul din Urziceni. La 2:30 o autosanitară a preluat-o pe Doina Aldea Teodorovici, aflată în comă. Salvarea s-a îndreptat cu toată viteza spre București. Pe drum, Doina și-a recăpătat un moment cunoștința. A strigat de cîteva ori "Au, mă doare tot corpul". Apoi a tăcut pentru totdeauna. Sufletul părăsise trupul îndurerat. Corpul neînsuflețit a lui Ion Aldea Teodorovici, a fost recuperat cu mare greutate. A fost nevoie ca poliția să taie cu flacăra autogenă automobilul distrus. Abia la ora 7:00 trupul lui Ion Aldea Teodorovici a fost despărțit de fierul care îl ținea prizonier.

Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie națională. Cu toate acestea autoritățile nu au investigat cazul, catalogîndu-l drept un nefericit accident, în ciuda faptului că cele mai multe indicii duceau către crimă.

Înmormîntarea lui Ion și Doina Aldea Teodorovici a avut loc la 3 noiembrie 1992 la Cimitirul Central Ortodox din mun. Chișinău. O asemenea mulțime n-a mai fost adunată de la proclamarea independenței.

Ziarul "Moldova Suverană", 5 noiembrie 1992: "Marți, 3 noiembrie, întreaga Republică Moldova și-a luat rămas bun de la Doina și Ion Aldea Teodorovici care, în scurta lor viață pămîntească, au devenit un simbol al cîntecului de libertate și a celor mai sacre aspirații ale românilor din stînga Prutului. La ora 10:30. Spre Opera Națională din Chișinău, în a cărei incintă au fost aștezate sicriile, se revarsă mulțime de lume pentru ultima întîlnire cu renumiții și îndrăgiții artiști. La 12:30 sicriile sunt scoase și purtate prin marea de oameni. Înregistrarea pe banda magnetică, răsună vocea Doinei și a lui Ion Aldea Teodorovici. În nenumărate acorduri ale cîntecului "Suveranitate", interpretat de ei acum doi ani în chiar această. Cei doi neîntrecuți cîntăreți, Doina și Ion, nedespărțiți în moarte ca și în viață, au rămas să-și doarmă somnul de veci alături, lîngă biserica vechiului cimitiri al Chișinăului.” 

”Astăzi Ei nu mai sunt, dar a rămas cîntecul lor care face o sală întreagă să se ridice în picioare - sală cu mii de oameni. E greu de exprimat în cuvinte suferinţa şi pierderea noastră. Au fost fericiţi? Da, au fost fericiţi pentru că au ştiut să-i facă fericiţi şi pe alţii. Şi-au dăruit sufletul, inima, talentul, bonomenia celor care au avut nevoie de sprijin. Ei au luptat nu cu arma, au luptat cu cîntecul, cu sufletul lor curat. În timpul războiului din Transnistria, cu riscul vieţii, împreună cu titanii literaturii noastre Grigore Vieru şi Adrian Păunescu au dat spectacole pentru vitejii noştri patrioţi, pentru cei ce cu arma în mînă apărau integritatea ţării. Doina şi Ion Aldea-Teodorovici au lăsat o brazdă adîncă în cultura neamului nostru. Au rămas a fi Artişti Emeriţi din R.Moldova, postmortem au fost decoraţi cu cea mai înaltă distincţie a ţării - Ordinul Republicii. In memoria lor au fost înălţate monumente: la Piteşti, Soroca, Chişinău. Numele lor îl poartă gimnazii, licee, străzi. Ei au plecat, dar le-a rămas Cîntecul.[…]”

(Eugenia Marin, mama Doinei Aldea Teodorovici)

”Doina şi Ion, devenite legendare, s-au topit în suferinţele acestui pămînt, iar noi, la rîndul nostru, ne vedem şi mai clar propria fiinţă rănită în oglinda neasămuitului lor har. Artistul nu poate inventa bucuriile,

nici durerile poporului său. Asta au înţeles-o Doina şi Ion. Ei n-au inventat nimic, ei, pur şi simplu, au ars în cîntecul lor.”

(Grigore Vieru, poet)

”Trista conjugare a verbelor la trecut, personal, mă macină, mai ales atunci cînd scriu și vorbesc despre cei doi mari dispăruți. De fiecare dată, am avut emoții, de fiecare dată am trăit amintirea despre pierderea lor. Cînd mă gîndesc la Doina și Ion tresar de parca cineva imi pune în mîini tricolorul și mă îndeamnă să iubesc și să simt românește. Pentru ei laurii au însemnat comorile de vis ale acestui neam, succesele lor erau egale cu izbînzile unui popor dornic de libertate."

(Dinu Rusu)

Răsai

Maluri de Prut

Bucurati-va

Trei culori

Suveranitatea

Floare dulce de tei

Eminescu Focul din vatra

"Ei au stiut zborul inalt, dorul si plînsul"