dogmatica (1)
DESCRIPTION
DOGMATICATRANSCRIPT
Dumnezeu Sfintitorul: Persoana si lucrarea
Duhului Sfant
Partea dogmaticii care prezinta invatatura despre Duhul Sfant poarta denumirea de
pnevmatologie sau Dumnezeu Sfintitorul.
Dogma centrala a crestinismului este dogma treimica, adica marturisirea credintei intr-un singur
Dumnezeu intreit in Persoane. Cele trei Persoane ale Sfintei Treimi sunt consubstantiale si egale
Fiind consubstantiale, au aceeasi fiinta divina in chip neimpartit, nedespartit, neamestecat si
neschimbat, deosebindu-se prin modul in care au fiecare fiinta divina.
Fiind egale, inseamna ca intre ele nu exista raport de superioritate sau inferioritate si totodata li
se survine aceeasi adorare.
1. Persoana Duhului Sfant
Duhul Sfant este a treia persoana a Sfintei Treimi. Duhul Sfant purcede de la Tatal
*Ioan 15;26: ,, Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul
Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.''
* articolul 8 din Crez: ,,...care din Tatal purcede...''
Purcederea este modul prin care Duhul isi ia fiinta de la Tatal.
*Sfantul Ioan Damaschin: ,,Nu stim ce este nasterea, nu stim ce este purcederea, insa stim ca in
Treime este o deosebire''
Purcederea, ca si nasterea, este din vesnicie. In Vechiul Testament Duhul Sfant s-a descoperit
nedeplin, partial.
*Facere 1;2: ,, Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui
Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.''
*Ieremia 2;1: ,, Fost-a cuvântul Domnului către mine şi a zis:"
*Psalmul 50;12-13: ,, 11.Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru
cele dinlăuntru ale mele.12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la
mine.13.Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.''
*Psalmul 103;31: ,, Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.''
*Isaia 61;1: ,, Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns să binevestesc săracilor, M-a
trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celor robiţi slobozire şi celor prinşi în
război libertate;"
In Noul Testament Duhul Sfant se descopera mai deplin, insa totusi ramane cea mai
misterioasa Persoana a Sfintei Treimi.
*Luca 1;35: ,,Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui
Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va
chema.''
*Matei 3;16-17: ,, 16.Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi
Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. 17.Şi iată glas din
ceruri zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit".''
*Matei 28;19: ,, .Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui
şi al Fiului şi al Sfântului Duh,''
*I Corinteni 2;4-6: ,, 4.Iar cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de
înduplecare ale înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului şi a puterii, 5.Pentru ca credinţa
voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu. 6.Şi înţelepciunea o
propovăduim la cei desăvârşiţi, dar nu înţelepciunea acestui veac, nici a stăpânitorilor acestui
veac, care sunt pieritori,''
*I Corinteni 2; 12-13: ,,12.Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca să
cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu; 13.Pe care le şi grăim, dar nu în cuvinte învăţate din
înţelepciunea omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, lămurind lucruri duhovniceşti
oamenilor duhovniceşti.''
Sfanta Biserica a aparat foarte mult invatatura despre Sfantul Duh, culminand cu Sinodul al II-lea
ecumenic ce statorniceste invatatura despre Sfantul Duh, condamnand pe Macedon. A fost
marturisita permanent de Biserica.
2. Lucrarea Duhului Sfant
In Vechiul Testament:
-este impreuna creator al lumiicu Tatal si Fiul
* Facere 1;2: ,, Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui
Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.''
*Psalmul 103;31: ,, Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.''
-realizeaza inspiratia Sfintei Scripturi
*Ieremia 2:1: ,, Fost-a cuvântul Domnului către mine şi a zis:''
*II Petru 1;21: ,, Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi
ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt.''
Astfel lucrarea Duhului Sfant in Vechiul Testament pregateste venirea Mantuitorului prin
profetiile Mesianice
In Noul Testament
-pogorandu-se peste fecioara, realizeaza intruparea Cuvantului lui Dumnezeu
*Luca 1;35: ,, Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui
Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va
chema.''
*Matei 1;18: ,, Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif,
fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt.''
-pregateste lucrarea Mantuitoare a lui Iisus Hristos, pogorandu-se peste El la botez si ramanand
peste El.
*Ioan 1;32-33: ,, 32.Şi a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-Se, din cer, ca un
porumbel şi a rămas peste El. 33.Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu
apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este
Cel ce botează cu Duh Sfânt.''
Drept pentru care este numit si Duhul Fiului
*Romani 8;9: ,, Dar voi nu sunteţi în carne, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi.
Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui.''
*Galateni 4;6: ,, Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile
noastre, care strigă: Avva, Părinte!''
Lucrarea Duhului Sfant in Biserica se pogoara peste Apostoli la Cincizecime si se intemeiaza
Biserica. Astfel din momentul acesta, prin Duhul Sfant se face trecerea lucrarii mantuitoare din
trupul lui Hristos cel indumnezeit (ipostatic) in ceilalti oameni care impreuna formeaza trupul cel
tainic (Biserica)
*Efeseni 1;23: ,, Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi.''
Astfel, de la Cincizecime, Duhul Sfant revarsa Harul Sau in Biserica prin Sfintele Taine pentru
mantuirea si sfintirea credinciosilor. Viata Bisericii poate fi numita o Cincizecime continua.
Relatia dintre Hristoa si Duhul Sfant in iconomia mantuirii
Prin intrupare, moarte, inviere si inaltare, Mantuitorul Iisus Hristos a realizat rascumpararea
(mantuirea obiectiva) in trupul Sau indumnezeit.
Pentru ca aceasta lucrare sa devina un bun pentru ceilalti oameni, era nevoie de un alt act
mantuitor: pogorarea Sfantului Duh. Astfel la Cincizecime Duhul Sfant se pogoara peste apostoli,
realizandu-se doua lucruri simultane:
-intemeierea Bisericii ca trup tainic al lui Hristos ce cuprinde pe toti cei botezati
-trecerea lucrarii mantuitoare din trupul indumnezeit al lui Hristos in ceilalti oameni.
Aceste doua lucrari sunt complementare si si cogenerative (se genereaza una pe cealalta). Astfel
Cincizecimea este al 5-lea si ultimul act prin care se finalizeaza opera de mantuire a lui Iisus
Hristos.
De aici rezulta ca se poate vorbi de iconomia mantuirii prin Fiul si iconomia mantuirii prin
Duhul Sfant.
Intre lucrarea celor doua Persoane exista o legatura indisolubila deoarece venirea si lucrarea unei
Persoane pregateste si venirea celeilalte Persoane.
Astfel Duhul Sfant pregateste lucrarea si venirea Fiului astfel:
-prin revelatia divina si profetiile mesianice prin care Duhul Sft este calauza spre Hristos.
* II Petru 1;21: ,, Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi
ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt.''
*Galateni 3;24: ,, Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din
credinţă.''
-se coboara peste fecioara pentru venirea Fiului in lume
*Luca 1;35 :,,Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui
Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va
chema.'
-se coboara peste Fiul la Botez pentru inceputul propovaduirii
*Ioan 1;32-33: : ,, 32.Şi a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-Se, din cer, ca un
porumbel şi a rămas peste El. 33.Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu
apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este
Cel ce botează cu Duh Sfânt.''
*Matei 3;16-17: ,, 16.Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi
Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. 17.Şi iată glas din
ceruri zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit".''
Fiul intrupat pregateste venirea si lucrarea Duhului Sfant:
-prin faptul ca vorveste despre Duhul Sfant, mai ales in marea cuvantare de la Cina cea de Taina
*Ioan capitolele 14,15 si 16.
-Fiul trimite pe Duhul in lumla Cincizecime
*Fapte capitolul 2
Astfel cele doua persoane se trimit reciproc in lume pentru mantuire. Trimiterea este lucrarea
externa si in timp si ca atare este o impreuna-lucrare. Astfel Fiul este trimis in lume si de Tatal si
de Duhul.
*Ioan 3;16: ,, Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca
oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.''
*Luca 4; 18: ,, "Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor;
M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi
vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi,''
La randul Sau, Duhul Sfant este trimis in lume si de Tatal si de Fiul
*Ioan 14;26: ,,Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela
vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.''
*Ioan 15;26 : ,, Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul
Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.''
Intrucat trimiterea Duhului este o lucrare in timp si nu din veci, nu trebuie confundata cu
purcederea care este interna si din veci.
Asadar Duhul purcede din veci din Tatal si este trimis in lume si de Tatal si de Fiul.
In teologie se vorbeste de iconomia mantuiroo prin Fiul si iconomia mantuirii prin Duhul Sfant,
insa aceasta nu inseamna ca cele doua Persoane lucreaza separat.
Prin iconomia mantuirii prin Fiul intelegem cele patru acte mantuitoare: intruparea, moartea,
invierea ai inaltarea iar prin iconomia mantuirii prin Duhul intelegem Cincizecimea prin care se
face trecerea lucrarii mantuitoare din trupul indumnezeit al lui Hristos in ceilalti oameni.
Prin iconomia mantuirii prin Fiul intelegem ca lucrarea Fiului iese din prim plan, aceasta lucrare
facandu-sein comuniune cu lucrarea celorlalte persoane, iar cd zicem iconomia mantuirii prin
Duhul Sfant, intelegem ca lucrarea Duhului iese in prim-plan, insa si aceasta este in comuniune cu
lucrarea celorlalte persoane. Mai mult, daca iese in prim plan Duhul, nu inseamna ca Fiul isi
pierde centralitatea sau este inlocuit de Duhul Sfant, ci intelegem ca Duhul, cel ce din Tatal
purcede coborand si odihnindu-se peste Fiul, este cel ce salasluieste pe Hristos in noi.
(Hristofornizarea, induhovnicirea, indumnezeirea noastra.
*Romani 8;29: ,, Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte i-a şi hotărât să fie
asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi.''
Prin acest raport indisolubil de unitate, se vede ca Duhul impartaseste harul divin omului spre
mantuire si sfintire. Acest har a fost castigat pentru noi de Hristos dupa cum citim la
*Ioan 1;16: ,, Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.''
*II Corinteni 13;13: ,, Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi
împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!''
Hristos fiind adevarul, Duhul Sfant ne va conduce la tot adevarul.
*Ioan 14;6: ,, Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât
prin Mine.
*Ioan 16;3: ,, .Şi acestea le vor face, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.''
*Sfantul Serafim de Sarov spune: ,,scopul vietii crestine este dobandirea Duhului Sfant."
Nu inseamna ca Fiul isi pierde centralitatea sau ca Hristos trece in plan secund, ci inseamna ca
cu cat Duhul Sfant este mai prezent in noi, cu atat Hristos cel mort si inviat este mai prezent in
viata noastra, sau cu cat ne umplem cu Duh Sfant, cu atat traim ne traim viata mai in Hristos.
Asadar nu se poate disocia lucrarea si iconomia Fiului de lucrarea si iconomia Duhului si invers,
datorita perihorezei (intrepatrunderii)
Acolo unde este prezenta lucrarea unei Persoane, este prezenta si lucrarea celorlalte doua
Persoane. Fiul si Duhul Sfant realizeaza revelatia si mantuirea omului in comuniune, insa
amandoua relateaza pe Tatal si una pe cealalta.
De aceea Cincizecimea este culmea revelatiei divine, deoarece prin Duhul Sfant am primit
Duhul Invierii.
*Ioan 14;20: ,, În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi.''
*Sfantul Simeon Teologul: ,,Daca Hristos este usa prin care ne ducem la Tatal, Duhul Sfant este
cheia ce deschide aceasta usa.''
Daca creatia este o lucrare a Tatalui prin Fiul in Duhul Sfant, mantuirea subiectiva este o lucrare
in Duhul prin Fiul in Tatal.
*Ioan 14;2: ,, În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc
loc.''
Harul divin mantuitor
Harul divin este energia (puterea, lucrarea) dumnezeiasc necreata ce izvorste din fiinta divina a
celor trei ipostasuri dumnezeiesti, castigata pentru noi de catre Hristos si care se impartaseste
omului prin Duhul Sfant spre mantuire si sfintire.
Din definitie rezulta ca harul este o energie necreata, adica are existenta de sine, fiind o substanta
si care sta in legatura indisolubila cu fiinta divina cea neimpartasibila si incognoscibila. Acest
raport se arta prin faptul ca:
-izvoraste din fiinta divina
-este inseparabil de ea
-este distinct de ea
-caracterizeaza fiinta divina si atributele acesteia ce se arata prin energiile necreate,
Specificul spiritualitatii ortodoxe este faptul ca harul este necreat pentru ca numai un har necreat
izvorat din fiinta divina poate indumnezei.
Sfintii parinti, in special Sfantul Grigorie Palama, au vorbit despre energiile necreate.
Romano-catolicii zic ca harul (gratia) este creata. Aceasta este una dintre marile chestiuni
discutate de cele doua Biserici, avand ca reprezentanti pe Varlaam de Calabria de parte catolicilor
si pe Sfantul Grigorie Palama de partea ortodocsilor.
Un har creat nu poate indumnezei, nu-l poate pune in unire pe Dumnezeu cu omul, pentru ca
daca harul ar fi cret, s-ar crea o ruptura (hiat, discontinuitate) intre Dumnezeu si har.
*I Corinteni 6;19: ,, Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe
care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?"
Conform teologiei romano-catolice, harul e creat fiind o putere impersonala ce sta in Biserica la
fel ca intr-un depozit si se da omului pentru a-l duce pe om in strea de gratie.
Harul divin se imparte credinciosilor doar in Biserica ce este trupul lui Hristos, motiv pentru care
biserica este laboratorul lucrarii harului prin Sfintele Taine.
Prin iconomie, Dumnezeu imparte harul sau si in afara Bisericii.
*Ioan 3;8: ,, Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se
duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul.''
*Numeri 24;7: ,, Ieşi-va din sămânţa lui un Om, care va stăpâni neamuri multe şi stăpânirea Lui
va întrece pe a lui Agag şi împărăţia Lui se va înălţa."
*Corneliu sutasul
Harul divin are trei insusiri esentiale:
-necesitatea harulu
-gratuitatea harului
-universalitate harului
Necesitatea harului divin
Harul divin este absolut necesar pentru mantuire. Omul fara har nu poate merve spre mantuire,
nici urca spre desavarsire.
Harul chiama la mantuire pe om:
*Ioan 6;44: ,, Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l va trage Tatăl, Care M-a trimis, şi Eu îl
voi învia în ziua de apoi."
Harul naste mantuire
*Ioan 3;5: ,, Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din
Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu."
Harul insoteste si se ofera ca o putere, energie, ce lucreaza cu efortul omului pe tot parcursul
mantuirii.
*Ioan 15;4-5: ,, 4.Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la
sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. 5.Eu sunt viţa, voi sunteţi
mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi
face nimic."
Harul potenteaza viata omului, incat da putere puterii umane
*Filipeni 2;13: ,, Căci Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a
Lui bunăvoinţă. "
Daca omul cade din har prin pacat, el se ofera din nou omului pentru ca el sa reia drumul spre
mantuire.
*Evrei 3;14: ,, Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, numai dacă vom păstra temeinic, până la
urmă, începutul stării noastre întru El,"
Necesitatea harului este ilustrata si de catre sfintii parinti:
*Sfantul Irineu de Lyon: ,,Precum un maslin salbatic daca nu se altoieste, n-aduce nici un folos
stapanului sau prin starea lui de salbaticie, ci se taie si se arunca in foc ca un pom neroditor, asa
ramane si omul care nu primeste altoirea credintei. Ramane ceea ce a fost mai inainte, ceea ce este
carne si sange si nu va putea mosteni imparatia lui Dumnezeu."
*Sfantul Macarie: ,,Precum pestele nu poate vietui fara apa sau precum nimeni nu poate umbla
fara picioare, vedea fara ochi, vorbi fara limba ori auzi fara urechi, tot astfel fara Domnul Iisus si
fara conlucrarea puterii dumnezeiesti, nu este cu putinta a intelege tainele intelepciunii
dumnezeiesti si a fi crestin desavarsit."
Necesitatea harului a fost negata de pelagieni, semipelagieni si rationalistii moderni. Pe cand
pelagienii ziceau ca omul se mantuieste doar prin forte proprii, semipelagienii ziceau ca harul este
necesar doar pentru inceput.
Biserica de rasarit a condamnat aceste erezii prin sinodul de la Cartagina, unde s-au luat hotarari
ce au fost aprobate si de sinodul 6 Ecumenic, iar Biserica de apus le-a condamnat in sinodul local
de la Orange, in 529.
Gratuitatea harului divin
Prin gratuitatea harului intelegem ca harul se daruieste omului ca dar al lui Dumnezeu in mod
gratuit, fara ca omul sa aiba niste merite.
Din acest motiv, harul divin se mai numeste si dar. Daca omul savarseste binele, cu atat primeste
mai usor harul divin.
*Efeseni 2;8-10: ,, 8.Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul
lui Dumnezeu; 9.Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni. 10.Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi
în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele."
Daca omul face fapte bune, poate primi mai usor harul, insa aceasta nu este o lege.
Din Fapte 10: Corneliu sutasul, prin faptul ca a fost adus la credinta, nu inseamna ca era
indreptatit sa primeasca harul, ci intelegem ca Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca.
*I Timotei 2;4: ,, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să
vină."
Universalitatea harului divin
Harul este destinat tuturor oamenilor in scopul mantuirii, fara discriminare.
*I Timotei 2;4-5: ,, 4.Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să
vină. 5.Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul
Hristos Iisus, "
*I Corinteni 15;22: ,, Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia."
Prin universalitate mai intelegem ca harul se ofera in mod egal tuturor.
Desi harul este destinat tuturor oamenilor, nu toti se mantuiesc deoarece omul este creat cu vointa
libera. Prin aceasta vointa libera, omul poate refuza harul sau poate sa nu lucreze corect cu harul,
motiv pentru care nu toti oamenii se mantuiesc.
*Matei 20;16: ,, Astfel vor fi cei de pe urmă întâi şi cei dintâi pe urmă, că mulţi sunt chemaţi, dar
puţini aleşi."
Din Sfanta Scriptura rezulta ca Dumnezeu respecta vointa libera a omului.
*Deuteronom 30;15: ,, Iată eu astăzi ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul,"
*Intelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah 15;11-17: ,, 11.Să nu zici: Domnul m-a depărtat, că cele ce
El le-a urât nu le va face. 12.Să nu zici: El m-a înşelat; n-are El lipsă de omul păcătos. 13.Toată
urâciunea o urăşte Domnul, şi nu este iubită celor care se tem de Dânsul. 14.El din început a făcut
pe om şi l-a lăsat în mâna sfatului său. 15.De vei vrea, vei ţine poruncile şi credinţa şi vei face cele
bine-plăcute. 16.Pus-a înaintea ta foc şi apă, şi ori la care vei vrea, vei întinde mâna ta. 17.Înaintea
oamenilor este viaţa şi moartea şi oricare le va plăcea li se va da,"
*Marcu 8;34: ,, Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte
să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie."
*Matei 19;17: ,, .Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul
Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile."
*Matei 23;37: ,,Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la
tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi
voit."
*Apocalipsa 3;20: ,, Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi
intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine."
Asadar daca Dumnezeu respecta vointa omului, inseamna ca hqrul divin este lucrator doar dca
omul il accepta, deoarece acesta nu forteaza sau sileste.
*Sfantul Ioan Gura de Aur: ,,Dumnezeu nu constrange pe nimeni. Daca Dumnezeu vrea si noi nu
vrem, vointa noastra e cu neputinta. Aceasta nu pentru ca voia lui ar fi neputincioasa, ci pentru ca
El nu vrea sa se faca sila nimanui."
*Sfantul Macarie cel Mare: ,,Firea omeneasca este capabila sa primeasca si binele si raul, si harul
divin si puterea vrajmasului, dar nu poate fi silita fara consfintirea firii omenesti."
Din conceptia protestanta despre predestinatie rezulta faptul ca harul divin lucreaza irezistibil, si
acolo unde harul divin intra, omul acela este cu siguranta mantuit. Ei mai spun ca Dumnezeu a
harazit pe unii oameni spre fericire, iar pe altii spre osanda, cei haraziti pentru mntuire primind
harul divin fara voia lor. Aceasta conceptie este preluata din filosofia greaca, fiind bazata pe
versetul:
*Romani 8;29-30: ,, 29.Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte i-a şi hotărât să
fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi. 30.Iar pe care i-a hotărât
mai înainte, pe aceştia i-a şi chemat; şi pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptat; iar pe care i-a
îndreptat, pe aceştia i-a şi mărit."
Acest text are alt inteles. Biserica Ortodoxa a respins conceptul de predestinatie prin marturisirile
de credinta din secolul 17, iar romano-catolicii au condamnat predestinatia in Sinodul de la
Trident.
Darurile Duhului Sfant
Harul divin si darurile Duhului Sfant
Harul divin, ca energie este unul in fiinta lui, insa efectele (lucrarile) sale asupra omului sunt
multe. Aceasta multitudine depinde de doua cauze:
-insusirile personale ale omului
-masura in care omul ss deschide lucrarii harului si conlucreaza cu acesta.
Aceasta multitudine de efecte se cheama darurile Duhukui Sfant. Textul fundamental din care
rezultă faptul ca harul este unul in fiinta lui si are mai multe daruri este:
*I Corinteni 12;4-11: ,, 4.Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh. 5.Şi felurite slujiri sunt, dar
acelaşi Domn. 6.Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi.
7.Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos. 8.Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de
înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei. 9.Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh
credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh; 10.Unuia faceri de minuni, iar altuia
proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor. 11.Şi
toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia deosebi, după cum voieşte."
Toate aceste daruri au la baza harul divin primit prin Sfintele Taine, in special prin Taina
Botezului.
Desi sunt multe, toate darurile acestea sunt intr-o unitate desavarsita, deoarece Duhul Sfant este
Duhul comuniunii.
*Efeseni 4;3-5: ,, 3.Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii. 4.Este un trup şi un
Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; 5.Este un Domn, o
credinţă, un botez,"
Toate darurile Duhului Sfant au o dubla dimensiune:
-verticala prin care fiecare credincios sta in unire cu Dumnezeu, ca persoana in fata lui
Dumnezeu.
-orizont prin care credinciosul este in comuniune cu ceilalti credinciosi si prin care toti sunt intr-o
unitate de credinta, astfel incat fiecare dar este si pentru sine, si pentru comunitatea Bisericii.
Harismele
Sunt tot daruri ale Duhului Sfant care prin impropiere si efort deosebit, capata proportii
remarcabile. Dupa intemeierea Bisericii, harismele erau des intalnite in Biserica.
Sfantul Pavel enumera patru liste de harisme:
-Romani 12
-Efeseni 4
-I Corinteni 12
-I Corinteni 12
Aceste daruri erau foarte râvnite in acele vremuri.
Harismele nu sunt legate de hirotonii, nu sunt dovada a sfingeniei si nu sunt pentru tota viata.
In perioada primar erau foarte frecvente deoarece prin ele era intarit cuvantul propovaduirii.
Sfnatul Pavel spune ca aceste harisme nu sunt mantuitoare, desi sunt supranaturale. De aceea
recomanda darurile naturale ce sunt mantuitoare, si anume cele trei virtuti crestine:
credinta,nadejdea si dragostea.
Cele 7 daruri ale Duhului Sfant
*Isaia 11;2-3: ,, 2.Şi Se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul înţelepciunii şi al
înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al bunei-credinţe. 3.Şi-L va umple pe El
duhul temerii de Dumnezeu. Şi va judeca nu după înfăţişarea cea din afară şi nici nu va da
hotărârea Sa după cele ce se zvonesc,"
Din acest text intelegem ca peste mladita rasarita din Iesei, care reprezinta pe Mantuitorul, se vor
revarsa cele 7 duhuri, fapt petrecut in momentul botezului.
Acestea se impartasesc omului botezat prin Darul Mirungerii, constituind o plenitudine
harismatica, cifra 7 semnificand plenitudinea si perfectiunea.
Raportul dintre har si libertatea omului
Conlucrarea dintre har si vointa libera a omului este una dintre cele mai delicate probleme ale
teologiei, aceasta numindu-se ,,nodus inexplicabilis totius theologiae" (nodul cel de nedezlegat al
intregii teologii)
Fiecare confesiune crestina priveste intr-un mod propriu actul conlucrarii.
Doctrina romano-catolica despre raportul dintre har si libertatea omului
-este rezultatul doctrinei lor despre pacatul stramosesc si urmarile lui, unde se spune ca omului
primordial i s-a dat gratie supraadaugata (donum superadittum)
-rezulta ca intre gratie si vointa umana este o separatie radicala si nu o unitate indisolubila.
-astfel conlucrarea dintre gratie si vointa libera a omului este marcata de aceasta ruptura.
-in acesta doctrina circula 3 teorii:
1. Tomismul (de la Toma d'Aquino) care spune ca gratia dumnezeiasca se impune vointei omului
iar omul e un instrument in mana gratiei si are doua nuante
- radicala: harul exercita vointei o premotiune fizica, facand asemanarea cu mana invatatorului
care misca mana elevului sa scrie
-premotiune morala: gratia incanta pe om sa faca o lucrare.
Asadar, din aceasta teorie rezulta ca se accentuiaza rolul gratiei in defavoarea vointei omenesti.
2. Molinismul (Molina, sec. 15) fiind polul opus
- apara vointa omului de influenta gratiei divine
-Molina numeste libertatea ca fiind absenta oricarei determinari
-gratia divina nu se impune nici nu se propune, ci ea se afla intr-o stare indiferenta si vointa fiind
perfect libera, se autodetermina
-rezulta ca Molinismul inalta pe om si vointa libera deasupra gratiei divine
3. Congruismul
-o conceptie ce incearca sa impace cele doua conceptii anterioare, spunand ca omului i se da o
gratie ,,congrua", potrivita cu aptitudinile personale si astfel se realizeaza o conlucrare cu ea
Biserica romano-cato!ica, in mod oficial au lasat libertate acestor trei teorii, insa in mod
neoficial o accepta pe cea de-a treia.
Analiza din punct de vedere ortodox:
-iese in evidenta separarea totala dintre natural si supranatural in omul primordial si
imposibilitatea unei conlucrari intre cele doua.
-tomismul este o conceptie radicala ce se aseamana cu calvinismul din ramura protestanta si s-ar
intelege ca harul nu respecta vointa omului, ci lucreaza irezistibil, rezultand de aici predestinatia
-Molinismul este asemanator cu Pelagianisul (nu este nevoie de har)
Teologul Mirra Lot-Borodine (sirian) concride acesta analiza astfel: ,,Toate aceste sisteme
inchise in cadre rigide pun probleme in termeni antagonisti mai mult sau mai putin... Cele mai
profunde par convinse c slava lui Dumnezeu sufera din cauza vointei umane si trebuie coborata
creatura pentru a ridica pe inalta pe creator."
Doctrina protestanta cu privire la raportul dintre har si mantuire omului
Conform acestei doctrine, separatia dintre har si vointa libera a omului este asa de radicala incat
nu se poate face nici o colaborare intre har si vointa, deoarece pacatul stramosesc a pustiit natura
umana (cadere totala), nimicind inclusiv vointa libera a omului, si astfel omul nu e capabil de
nimic. Luther aseamana pe om cu o buturuga, neputincios a lucra cu vointa divina.
In protestantism sunt urmatoarele 3 noante:
1. Luteranismul, conform caruia pacatul a distrus complet chipul lui Dumnezeu din om, devenind
astfel ca un cadavru. Vointa omului e total nimicita, iar mantuirea este rezultatul exclusiv al haruui
divin. Harul lucreaza irezistibil si omul se comporta total pasiv in mana lui Dumnezeu. Face
asemanarea cu ferestraul in mana mesterului. Mai mult, el este sustinatorul predestinatiei relative,
adica doar a unora dintre acesfe conceptii predestionaliste.
2. Reformatii, care merg pe linia lui Filip Melancton. Conform acestora, pacatul stramosesc nu a
distrus total puterea de credinta si de vointa, si deci poate fi posibila o colaborare cu harul divin.
Harul lucreaza tot irezistibil si usa la care bate Dumnezeu prin har, neaparat trebuie sa se deschida.
3. Calvinismul, care este sustinatorul categoric al predestinatiei absolute, adica omul e total cazut,
iar harul se impartaseste doar celor predestinati. Spune ,,Numim predestinatie acel decret din veci
al lui Dumnezeu prin care a hotarat ce trebuie sa faca fiecare om, caci unora li s-a hotarat viata
vesnica iar altora osanda vesnica." Calvin invoca in favoarea spuselor sale argumentele.
-nu tuturor oamenilor li se predica evanghelia
-nu tuturor li se predica la fel evanghelia
-omul este atat de neputincios incat nu poate spune in fata lui Dumnezeu nici un da hotarat, nici
un nu hotarat
-siguranta mantuirii, caci omul care simte adierea harului divin, este sigur ca este mantuit
- Romani 8,29-30: ,, 29.Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte i-a şi hotărât să
fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi. 30.Iar pe care i-a hotărât
mai înainte, pe aceştia i-a şi chemat; şi pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptat; iar pe care i-a
îndreptat, pe aceştia i-a şi mărit."
Analiza doctrinei protestante
-acesasta doctrina este gresita si contrara revelatiei divine si istoriei, deoarece pacatul
stramosesc nu a nimicit total chipul lui Dumnezeu din om, ci doar l-a alterat, iar facultatile
sufletesti raman in om (ratiune, simtire si vointa).
-conform doctrinei lui Calvin, Dumnezeu este partinitor incat mantuieste pe unii si osandeste
pe altii, independent de viata morala a acestora.
-daca Dumnezeu predestineaza pe oameni spre bine, inseamna ca omul nu are nici un merit si
scade efortul moaral al omului pentru virtute.
-daca Dumnezeu predestineaza pe unii spre rau, inseamna ca Dumnezeu este autorul raului.
-in ceea ce priveste siguranta mantuirii, trebuie spus ca nesiguranta mantuirii nu nimiceste si
pacea si liniste sufletului, ci omul se simte dator sa urce din slava in slava.
*Filipeni 2,13: ,, Căci Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după
a Lui bunăvoinţă."
-invatatura despre predestinatie este contrara ratiunii si simtirii religioase a omului.
-versetul de la Romani 8,29-30 se refera nu la predestinatie, ci pe de o parte la treptele
mantuirii omului, pe de alta parte la prestiinta lui Dumnezeu, adica Dumnezeu stie cele viitoare,
dar nu inseamna ca prin acesta influenteaza vointa omului.
-predestinatia a fost condamnata in toate marturisirile de credinta din veacul al XVII-lea, a lui
Petru Movila, Dositei si sinodul de la Trident din partea romano-catolicilor.
Doctrina ortodoxa despre relatia dintre har si vointa libera a omului
Antagonismul dintre divin si uman, dintre lucrarea harului si vointa libera a omului este strain
doctrinei ortodoxe, specific celorlalte doua doctrine; omul primordial a avut harul divin, deci
starea fireasca a omului este de a avea harul divin. Prin Pacatul stramosesc se produc doua
consecinte cu privire la aceasta:
-pierderea harului divin;
-alterarea chipului lui Dumnezeu din om cu slabirea vointei umane;
Rascumpararea realizata de Hristos reda harul divin omului
*Ioan 1;16-17: ,, 16.Şi din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har. 17.Pentru că Legea
prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos."
Si prin aspectul ontologic al rascumpararii este restaurata natura umana, refacut chipul lui
Dumnezeu din om si se realizeaza infierea noastra cea intru Dumnezeu, astfel fiinta este si ea
reastaurata.
Datorita acesfei restaurari, vointa omului este predispusa sa lucreze cu harul divin.
*Sf. Maxim Marturisitorul spue ca omul are doua aripi: harul si libertarea.
Intre aceste doua realitati, harul divin ca lucrare dumnezeiasca si vointa omului libera din parta
omului, este posibila aceasta corespondentee pentru ca asa a fost lasata de Dumnezeu.
Maxim Marturisitorul face asemenarea intre ochi si lumina, intre care se face o corespondenta.
Acesta asemanare ne face sa intelegem corespondenta dintre har si vointa omului.
Faptele savarsite de om aparute din aceasfa conlucrare sunt sinergice, rezultatul lucrarii lui
Dumnezeu.
*I Corinteni 15;10: ,, Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în
mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu
care este cu mine."
Din acest text intelegem ca Sfântul Pavel pune faptele sale pe seama harului divin si in acelasi
timp le pune si in seama efortului propriu.
Asadar faptele omului renascut prin har nu sunt nici predeterminate, asa cum spunea tomismul
sau calvinismul, iar pe de alta parte nu sunt lipsite de orice predeterminare, asa cum zicea
molinismul.
Impotriva predeterminarii si predestinatiei Sf. Ioan Damaschin spune cu multe veacuri inainte ,,
Dumnezeu prevede dar nu predetermina" iar pentru absenta oricarei predeterminari, Sfântul Chiril
al Alexandriei spune: ,,Duhul Sfant este substantial prezent in adancul fiintei noastre, locul
salasluirii sale primordiale si al inserarii tuturor darurilor urmatoare".
Sf. Parinti, pentru a ilustra modul prin care harul divin conlucreaza cu vointa libera a omului,
folosesc metafore precum: suflare, flacara, caldura, aroma, etc. In aceste metafore Sfintii parinti ne
ajuta sa intelegem ca natura omului renascuta prin har este permeabila harului divin iar acesta se
imbiba in vointa umana si produce vointa divina.
Acesta colucrare are caracter profund dinamic, si anume vointa umana se transforma treptat prin
lucrarea duhului sfant, se hristofornizeaza, pnevmatizeaza. Prin aceasta, harul divin invadeaza
sufletul omenesc si din el rasar mari daruri.
Mirra Lot-Borodine zice : ,,Precum aerul nu este coponent al naturii noastre fizice, intra in mod
necesar in componenta lui functionala, tot astfel harul divin departe de a impiedica natura noastra
spirituala de la viata ei normala, este tocmai cel care ii da putere acestei vieti."
Analizand raportul dintre har si libertate, conchidem urmatoarele:
-intre ele nu exista raport de alternanta;
-nu este raport de lupta sau contradictie;
-nu este raport de dominare reciproc;
-nu este o desfasurare paralela, ci harul divin este tocmai acest suflu sfant care elibersaza vointa
umana de tot ce o poate ingradi si o deschide larg savarsirii binelui.
-harul nici nu anuleaza, nici nu constrange libertatea, ci o elibereaza de tot ceea ce o poate
srapani pentru a duce pe om spre unire cu Dumnezeu.
-pe de o parte, harul divin presupune neaparat vointa libera a omului.
Deuteronom 30;15: ,, Iată eu astăzi ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul,"
*Intelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah 15;11-17: ,, 11.Să nu zici: Domnul m-a depărtat, că cele ce
El le-a urât nu le va face. 12.Să nu zici: El m-a înşelat; n-are El lipsă de omul păcătos. 13.Toată
urâciunea o urăşte Domnul, şi nu este iubită celor care se tem de Dânsul. 14.El din început a făcut
pe om şi l-a lăsat în mâna sfatului său. 15.De vei vrea, vei ţine poruncile şi credinţa şi vei face cele
bine-plăcute. 16.Pus-a înaintea ta foc şi apă, şi ori la care vei vrea, vei întinde mâna ta. 17.Înaintea
oamenilor este viaţa şi moartea şi oricare le va plăcea li se va da,"
*Marcu 8;34: ,, Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte
să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie."
*Matei 19;17: ,, .Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul
Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile."
*Matei 23;37: ,,Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la
tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi
voit."
*Apocalipsa 3;20: ,, Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi
intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine."
Mai mult, harul divin este cel care da dimensiunea libertarii umane care inalta libertatea de tot
ceea ce o poate margini.
*Galateni 5;13: ,, Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca
prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire."
*I Petru 2;16: ,, Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al
răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu."
Manifestarea acestei libertati se arata si efortul continuu al omului de despatimire si de
desavarsire, de urcus duhovnicesc.
Omul este liber in masura in care este purtator al harului Duhului Sfânt.
*II Corinteni 3;17: ,, Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate."
*Mantuirea subiectiva si conditiile ei
Sf. Scriptura ne vorbeste adesea de mantuire spunand ca pe de-o parte este scopul vietii umane iar
pe de alta parte Sf. Scriptura spune ca scopul intruparii Fiului lui Dumnezeu a fost mantuirea
noastra.
Din multele sensuri al cuvantului mantuire teologia retine cu precadere doua:
1. Mantuirea obiectiva sau generala prin care intelegem tot ceea ce a facut Hristos prin intrupare,
moarte, inviere si inaltare.
-acest tip de mantuire este o lucrare exclusiv dumnezeiasca apoi este o lucrare universala,
destinata tuturor oamenilor.
*I Corinteni 15,22-"Caci, precum in Adam toti mor , asa si in Hristos toti vor invia."
*I Timotei 2,6-"Care S-a dat pe Sine pret de rascumparare pentru toti, marturia adusa la timpul
sau."
2. Mantuirea subiectiva sau personala, particulara sau simplu mantuire, prin care intelegem
improprierea roadelor rascumpararii de catre fiecare credincios prin har, credinta si fapte bune.
-mantuirea subiectiva este o lucrare sinergica- adica omul lucreaza impreuna cu Dumnezeu; este o
lucrare personala ce se realizeaza pe temeiul mantuirii obiective;
-mantuirea subiectiva este o lucrare dinamica ce presupune efort sustinut si contunuu al omului.
*Filipeni 2,12-" Drept acee. Iubitii mei, precum totdeauna m-ati ascultat, nu numai cand eram de
fata, ci cu atat mai mult acum cand sunt departe, cu frica si cu cutremur lucrati mantuirea voastra."
-asadar mantuirea nu este un simplu dar de la Dumnezeu, nici o declaratie din partea Lui ca o
atitudine juridica, ci este o lucrare care are un inceput, un parcurs, l lucrare de lunga durata ce se
dezvolta treptat, urmand anumite etape;
-omul pune din partea lui efort propriu manifestat prin credinta si fapte bune.
-procesul mantuirii are urcusuri si coborasuri, insa omul trebuie sa fie mereu cu ochii atintiti la
Hristos:
*Evrei 12,2-" Cu ochii atintiti asupra lui Iisus, incepatorul si plinitorul creintei, Care, pentru
bucuria pusa inainte-I, a suferit crucea, n-a tinut seama de ocara ei, si a sezut de-a dreapta tronului
lui Dumnezeu."
-si pe de o parte lucrarea trebuie sa fie dinamica, adica este presupus un efort continuu al omului.
Etapele mantuirii se desprind din textul de la:
*Romani 8, 29-30-" Caci pe cei pe care i-a cunoscut mai inainte, mai inainte i-a si hotarat sa fie
asemenea chipului Fiului Sau, ca El sa fie intai nascuti intre multi frati.
Iar pe care i-a hotarat mai inainte pe acestia i-a si chemat; si pe care i-a chemat, pe acestia i-a sin
indreptat; iar pe care i-a indreptat, pe acestia i-a si marit."
Chemarea este invitatia pe care Dumnezeu o adreseaza omului prin har.
*Ioan 6,44-" Nimeni nu poate sa vina la Mine daca nu-l va trage Tatal, Care M-a trimis, si Eu I'll
voi invia in ziua cea de apoi."
-chemarea se manifesta intr-un mod dublu si are doua aspecte:
*aspect exterior- prin auzirea cuvantului propovaduit de Biserica;
*Romani 10,17-" Prin urmare, credinta este din auzire, iar auzirea, prin cuvantul lui Hristos."
*aspect intern- prin care intelegem ca harul divin trezeste omului incredere in cuvantul
propovaduit si se manifesta dorinta de indreptare a vietii.
Conlucrarea dintre cele doua aspecte se vede din momentul biblic de la Cincizecime, cand dupa
cuvantul Sf. Petru *Fapte 2, 37-"Ei auzind acestea, au fost patrunsi la inima si au zis catre Petru si
ceilalti apostolu: Barbati frati, ce sa facem?" Aceasta se concretizeaza prin Botez.
Indreptarea incepe cu Botezul, si are doua aspecte:
-unul negativ prin care se intelege ca pacatul este curatit, iertat, sters;
-unul pozitiv- se sadeste o viata noua.
*Romani 6,4-" Deci ne-am ingropat cu El in moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a inviat
di morti prin slava Tatalui asa sa umblam si noi intru innoirea vietii."
Aceste doua aspecte nu trebuie intelese ca doua lucrari separata si o unica lucrare caci precum
soarele deodata alunga intunericul si lumineaza, la fel harul inlatura intunericul pacatelor si
sadeste omul nou.
Preamarirea sau desavarsirea este starea in care prezenta harului este vadita, evidenta;
-omul duce o viata de har, de viata duhovniceasca, este cu adevarat un hrisofor, pnevmatofor;
-are o predispozitie numai spre cele duhovnicesti.
-sunt potrivite aici cuvintele Sf. Pavel:
*Galateni 2,20-" M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in
mine. Si viata mea de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si
S-a dat pe Sine insusi pentru mine."
Aceste trei trepte enumerate nu resping caracterul peronal al mantuirii si nu inseamna ca viata
este dupa un calaport, dupa niste jaloane fixe, asemenea mitologiei Patului lui Procust.
-in viata crestineasca fiecare om are masura propriei sale desavarsiri aratandu-se taina persoanei
umane.
-viata omului are urcusuri si coborasuri, insa omul poate relua din nou viata de har.
-intrucat fiecare om are o masura de urcusuri duhovnicesti personale si rasplatirea este tot
personala, diferntiata de masura urcusului duhovnicesc$
*Ioan 14,2-" In casa Tatalui Meu multe locasuri sunt. Iar de nu, v-as fi spus. Ma duc sa va gatesc
loc."
*I Corinteni 15,39+-40-" Nu toate trupurile sunt acelasi trup, ci unul este trupul oamenilor si altul
este trupul dobitoacelor si altul este trupul pasarilor si altul este trupul pestilor.
Sunt si trupuri ceresti si trupuri pamantesti pamantesti; dar alta este slava celor ceresti si alta a
celor pamantesti."
-urcusul duhovnicesc este infinit, nu are limita:
*Luca 17,10-" Asi si voi, cand veti face toate cele poruncite voua, sa ziceti: Suntem slugi
netrebnice, pentru ca am facut ceea ce eram datori sa facem."
Conditiile mantuirii subiective
Din textul de la *Efeseni 2,8-10-" Caci in har sunteti mantuiti prin credinta, si aceasta nu e de la
voi: este darul lui Dumnezeu; Nu din fapte, ca sa nu se laude nimeni. Pentru ca a Lui faptura
suntem, ziditi in Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gatit mai inainte ca sa
umblam intru ele.", rezulta 3 conditii ale mantuirii subiective: harul, credinta si faptele bune.
HARUL este o conditie obiectiva a mantuirii subiective.
-este energia sau puterea sau lucrarea dumnezeiasca necreata ce izvoraste din fiinta divina a Celor
Trei Ipostasuri ale Preasfintei Treimi castigata pentru noi de catre Hristos si care se impartaseste
omului prin Duhul Sfant spre sfintire si mantuire.
-harul divin este absolut necesar pentru mantuire. Omul fara har nu poate nici veni spre mantuire,
nici nu se poate desavarsi.
-astfel harul cheama la mantuire pe om ca o putere divina:
*Ioan 6,44-" Nimeni nu poate sa vina la Mine...".
-harul naste, face inceputul mantuirii:
*Ioan 3,5
-Hristos insoteste si Se ofera ca o putere, ca o energie ce conlucreaza cu efortul omului:
*Ioan15,4-5
-Hristos potenteaza efortul omenesc spre mantuire; da putere omului:
*Filipeni 2,13
-daca omul cade din har prin pacat, el se ofera sin nou omului prin Tainele restauratoare. Astfel
omul poate relua din nou urcusul spre mantuire.
*Evrei 3,14
*Sf. Irineu de Lyon-" Precum un maslin salbatic daca nu se altoieste, n-aduce nici un folos
stapanului sau prin starea sa de salbaticie, ci se taie si se arunca in foc ca un pom neroditor, asa
ramane si omul care nu primeste altoirea prin credinta. Ramane ceea ce a fost mai inainte si ceea
ce este: carne si sange, si nu poate mosteni imparatia lui Dumnezeu."
*Sf. Macarie cel Mare-" Precum pestele nu poate vietui fara apa, sau precum nimeni nu poate
umbla fara picioare, vedea fara ochi, vorbi fara limba, ori auzi fara urechi, tot astfel fara Domnul
Iisus si fara conlucrarea puterii dumnezeiesti nu este cu putinta a intelege tainele atotintelepciunii
dumnezeiesti si a fi crestin desavarsit,"
CREDINTA, ca si faptele bune, este conditia subiectiva a mantuirii subiective.
-este de doua feluri:
1. Intelectuala, prin care intelegem primirea ca adevarate a celor cuprinse in revelatia
dumnezeiasca.
Definitia credintei:
*Evrei 11,1-" Iar credinta este incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute."
-aceasta credinta mai inseamna adeziunea noastra la revelatia divina;
-acest fel de credinta are rol important in viata noastra, insa nu este suficient pentru mantuire.
2. Credinta lucratoare prin iubire:
*Galateni 5,6-" Caci in Hristos Iisus, nici taierea imprejur nu poate ceva, nici netaierea imprejur,
ci credinta care este lucratoare prin iubire."
-in timp ce credinta intelectuala este doar un act de cunoastere, credinta lucratoare prin iubire este
o manifestare integrala a sufletului omenesc care cuprinde si nadejdea implinirii celor fagaduite
noua si iubirea fata de Dumnezeu si de semeni, care angajeaza intreaga fiinta a crestinului.
-aceasta credinta inseamna increderea in opera rascumparatoare a mantuirii, alipirea de a si unirea
persoanei cu Hristos.
-aceasta credinta se traduce prin viata virtuoasa si prin savarsirea faptelor bune.
-credinta este obsolut necesara pentru mantuire:
*Marcu 16,16-" Cel ce va crede si se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi."
*Evrei 11,6-" Fara credinta dar, nu este cu putinta sa fim placuti lui Dumnezeu, caci cine se
apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca Se face rasplatitor celor care Il cauta."
*Romani 10,8-9-" Dar ce zice Scriptura? Aproape este de tine cuvantul, in gura ta si inima ta?-
adica cuvantul credintei pe care-l propovaduim. Ca de voi marturisi cu gura ta ca Iisus este
Domnul si vei crede in inima ta ca Dumnezeu, L-a inviat pe El din morti, te vei mantui."
-credinta lucratoare prin iubire se cultiva in sufltul omului incepand de la botez cand este o
credinta informa apoi ea devine o credinta speciala, formata, si este incalzita de elementul viu al
iubirii si se transforma in credinta lucratoare prin iubire. Aceasta credinta duce apoi la desavarsire
si la viata in Hristos.
*Romani 6,11-" Asa si voi, socotiti-va ca sunteti morti pacatului, dar vii pentru Dumnezeu, in
Hristos Iisus, Domnul nostru."
*Galateni 2,19-" Caci eu prin Lege am murit fata de Lege, ca sa traiesc lui Dumnezeu."
FAPTELE BUNE sunt acele acte omenesti izvorate din credinta si savarsite din iubire fata de
Dumnezeu si fata de semeni.
-si faptele bune sunt absolut necesare pentru mantuire:
*Matei 7,21-" Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne!, va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce
face voia Tatalui."
*Matei 25,34-45
*Iacob 2, 17-" Credinta fara fapte moarta este."
*Iacob 2,26-" Caci precum trupul fara de suflet mort este, astfel si credinta fara de fapte moarta
este."
*Sf. Chiril al Ierusalimului-" Cinstirea lui Dumnezeu consta in doua parti: cunoasterea exacta a
dogmelor credintei si fapte bune."
*Sf. Diadoh al Foticeii-" Credinta fara fapta si fapta fara credinta, amandoua vor fi lepadate."
-intre credinta si fapte exista o legatura organica, neputandu-se spune unde este limita dintre
credinta si fapte. Ele constituie un tot unitar.
-mai mult faptele sunt indisolubil de persoana savarsitoare, nu se separa de ea, o insotesc pe
aceasta in vesnicie.
*II Corinteni 5,10-" Pentru ca noi toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui
Hristos ca sa ia fiecare dupa cele ce a facut prin trup, ori bine, ori rau."
-faptele bune sa fie infinite si de fiecare data invaluite de smerenie.
*Luca 17,10-" Asa si voi, cand veti face toate cele poruncite voua, sa ziceti: Suntem slugi
netrebnice, pentru ca am facut ceea ce eram datori sa facem."
Sf. Pavel in Epistola catre Romani accentueaza parca mai mult rolul credintei decat al faptei.
Sf. Iacob in Epistola sa accentueaza rolul faptelor bune atat de mult incat credinta pare de prisos.
Sf. Pavel accentueaza rolul credintei mai ales in faza de inceput a urcusului duhovnicesc.
-el intelege credinta care include si faptele bune in ea;
-el intelege trei feluri de fapte bune:
*prescriptiile Legii mozaice, care nu mai sunt necesare;
*care izvorasc din alte principii morale;
*faptele care izvorasc din credinta si care sunt mantuitoare.
Sf. Iacob vorbeste in Epistola sa de credinta ca o conditie a mantuirii si despre fapte bune ca fiind
moarte.
Ambii Apostoli fara a se contrazice prevesc si analizeaza aceeasi problema din unghiuri diferite.
Doctina romano-catolica despre mantuirea subiectiva
-intre doctrina ortodoxa si cea romano-catolica sunt anumite puncte asemanatoare;
-cea mai mare se refera la cele trei conditii;
-pe de alta parte insa, intre cele doua doctrine sunt si deosebiri:
1. Starea celor mantuiti este numita ca stare de dreptate care este conceputa ca o stare exterioara,
de pace, juridica intre om si Dumnezeu in sensul ca prin Rascumparare Hristos a adus satisfactie
lui Dumnezeu reparand onoarea stricata.
-drept urmare omul este iertat sau scutit de pedeapsa din fata lui Dumnezeu, si I se da gratia
divina;
-aceasta gratie nu este privita ca o energie necreata izvorata din fiinta divina a celor Trei Ipostasuri
al Sf. Treimi, ci este un dar impersonal creat care sta in biserica la fel ca intr-un depozit si pe care
aceasta i-l administreaza omului prin Sf. Taine.
2. Faptele savarsite cu ajutorul gratiei sunt considerate ca un adaos la satisfactia adusa de Hristos
lui Dumnezeu Tatal si poarta numele de MERITE.
3. Faptele unor crestini, ale sfintilor, martirilor, pot depasi necesarul pentru mantuire si poarta
numele de FAPTE PRISOSITOARE (lat. erga superergatoria).
4. Aceste fapte prisositoare intra intr-un depozit, intr-un tezaut al bisericii, numit TEZAURUL
MERITELOR PRISOSITOARE si din acest tezaur se poate acorda altor crestini prin practica
INDULGENTELOR.
Analiza doctrinei romano catolice: analizand din punct de vedere ortodox retinem urmatoarele:
1. Starea omului mantuit nu este o simpla stare de pace, o relatie externa cu Dumnezeu, ci o stare
de comuniune, o stare spirituala si o crestere in Hristos spre innoirea vietii.
*Romani 6,4-" Deci ne-am ingropat cu El in moarte, prin botez pentru ca, precum Hristos a inviat
din morti prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi intru innoirea vietii."
2. Numele de "merit" ne duce la ideea ca omul se mandreste cu faptele sale si forteaza mana lui
Dumnezeu pentru a-i acorda mantuirea.
3. Numele de "merit prisositor" iarasi este pagubos deoarece urcusul mantuirii este infinit, fara
limita, din slava in slava:
*Luca 17,10-" Asa si voi, cand veti face toate cele poruncite voua, sa ziceti: Suntem slugi
netrebnice, pentru ca am facut ceea ce eram datori sa facem."
-tot din ideea de merit prisositor mai rezulta ca fapta nu este unita organic cu faptuitorul, asa cum
este normal; ca fapta este detasata de infaptuitor. Faptele apartin organic savarsitorului in vecii
vecilor.
*II Corinteni 5,10
*Matei 25,34-45
4. Numele de "tezaur" scoate in evidenta faptul ca fapta nu este organica cu savarsitorul;
-faptul ca tezaurul este un mod pagubitor in plan moral, imprumutand din acesta, scade efortul
moral al savarsitorului.
Toate aceste notiuni sunt pagubitoare in planul spiritualitatii crestine. Conform doctrinei
ortodoxe, prin credinta lucratoare prin iubire omul savarseste fapte bune care constituie o
comuniune cu semenii sai pe de-o parte dar si cu Dumnezeu pe de alta parte.
-cresterea duhovniceasca nu se face prin luarea din tezaurul bisericii a unor fapte, ci prin cresterea
in virtute si fapte bune.
-ortodoxia apeleaza nu la faptele sintilor, ci la mijlocirea lor, la rugaciunile lor.
DOCTRINA PROTESTANTA despre mantuirea subiectiva
Se deosebeste radicalsi de cea ortodoxa si de cea romano-catolica prin bine-cunoscutul concept
"sola fide", adica numai credinta nu si faptele.
Protestantismul isi construieste aceasta doctrina pe starea primordiala a omului conform careia
omul a cazut total, fiind asemanat cu o buturuga, un cadavru, neputand face ceva pentru mantuirea
sa.
In conceptia protestanta credinta este de mai multe feluri:
-credinta teoretica intelectuala;
-increderea in Dumnezeu si in meritele simbolice pe care Hristos le are;
-credinta care muta muntii;
-credinta mantuitoare care se cheama "fides salvifica"- este acea incredere neconditionata a
omului in meritele lui Iisus Hristos si justificarea prin ele.
Astfel omului i se da harul care il trezeste la pocainta si doreste impacarea cu Dumnezeu. Acest
om este proclamat drept de Dumnezeu, nesocotindu-se pacatele, din cauza dreptatii lui Hristos.
Mijlocitorul este tocmai credinta aceasta "fides salvifica".
Aceasta credinta inseamna credinta deplina si acceptarea operei rascumparatoare a lui Iisus
Hristos. Aceasta credinta nu este insotita nici de iubire, nici de fapte bune.
Aceasta indreptare nu are o consecinta in viata crestinului, el ramane un om pacatos. Asadar este
o proclamare in sens juridic, deci mantuirea este o decizie judecatoreasca a lui Dumnezeu.
Analiza doctrinei protestante
Aceasta doctrina este gresita deoarece sunt mai multe motive:
1. Credinta e inteleasa doar ca incredere neconditionata in Hristos si nu ca o comuniune.
2. Aceasta credinta este inteleasa nu ca o manifestare integrala a sufletului omenesc, nu este insotit
de credinta si de fapte bune, in timp ce Ortodoxia invata credinta lucratoare prin iubire.
*Galateni 5,6-" Caci in Hristos Iisus, nici taierea imprejur nu poate ceva, nici netaierea imprejur,
ci credinta care este lucratoare prin iubire.
3. In doctrina protestanta faptele bune nu sunt necesare pentru mantuire.
4. Impotriva faptelor bune protestantismul invoca epistola catre Romani unde faptele Legii vechi
nu sunt necesare pentru mantuire.
*Romani 3,28-" Caci socotim ca prin credinta se va indrepta omul fara faptele Legii."
*Efeseni 2,9-" Nu din fapte, ca sa nu se laude nimeni."
5. Proclamarea de catre Dumnezeu a unui om in sens juridic inseamna ca omul nu sufera o
transformare launtrica.
*Romani 6,4-" Deci ne-am ingropat cu El in moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a inviat
din morti prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi intru innoirea vietii."
Sf. Pavel foloseste cuvantul "dikeioun"(greaca) care in limbaj profan inseamna "drept", iar in
limbaj bun inseamna "urcus duhovnicesc".
6. Daca Dumnezeu declara pe un om drept si in realitate este pacatos inseamna ca Dumnezeu este
nedrept, judeca partinitor si ca El Se comporta mai mult ca un judecator si nu ca un parinte iubitor.
7. Din Sf. Scriptura rezulta ca numai credinta insotita de iubire e mantuitoare.
*Romani 1,17-" Caci dreptatea lui Dumnezeu se descopera in ea din credinta spre credinta,
precum este scris: Iar dreptul din credinta va fi viu."
*Romani 5,1-" Deci fiind indreptati din credinta, avem pace cu Dumnezeu prin Duhul nostru Iisus
Hristos."
*Galateni 5,6
8. Faptele bune sunt absolut necesare pentru mantuire.
*Matei 7,21-" Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne!, va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce
face voia Tatalui Meu Celui din ceruri."
*Iacov 2,17-" Asa si cu credinta: daca nu are fapte, e moarta in ea insasi."
*Iacov 2,26-" Caci precum trupul fara de suflet mort este, astfel si credinta fara de fapte moarta
este."
*II Corinteni 5,10
9. In ceea ce priveste textul de la Efeseni 2,9, acesta se refera concret la ceea ce faceau efesenii
atunci, adica umblau in pacate.
10. Multe expresii pauline precum plata, pacat, rasplata, premiu arata efortul crestinilor spre
mantuire prin credinta lucratoare prin iubire si nu credinta fara fapte.
*II Timotei 2, 4-6-" nici un ostas nu se incurca cu treburile vietii, ca sa fie pe plac celui care
strange oaste.
Iar cand se lupta cineva la jocuri, nu ia cununa daca nu s-a luptat dupa legile jocului.
Cuvine-se ca plugarul ce se osteneste sa manance el mai intai din roade.
11. Adunarea generala a teologilor protestanti din 1875 recunoaste necesitatea faptelor bune pentru
mantuire si zice: "Sunt de acord ca credinta care lucreaza prin iubire si nu credinta fara iubire este
mijlocul si indreptarea omului inaintea lui Dumnezeu."