divorce_attorneypresentationpacket_[ngo326]_ro.pdf

Orientarea copiilor prin furtuna divorţului Document original în engleză http://goo.gl/ZvwIDA

Traducere în limba română: http://goo.gl/y8lUcA

versiunea 4, taducere Constantin, adaptare Codin Băltăgan

Curcubee pentru toţi copiii (www.rainbows.org) este cea mai mare Organizaţie caritabilă

internaţională angajată să ofere copiilor şi adolescenţilor îndrumare după ce au suferit o pierdere.

Din anul 1983, Curcubee a servit mai mult de 2,5 milioane de copii formând parteneriate cu

şcoli, comunităţi religioase, precum şi alte agenţii astfel încât să poată institui sprijin de grup.

Curcubee a dezvoltat programe specifice vârstei care ajută grupările non-profit care și-au luat

angajamentul de a asista copiii şi adolescenţii ce trec prin divorțul părinților lor. Printr-un

parteneriat cu organizația Curcubee, Asociația Română pentru Custodia Comună (www.arpcc.ro)

este în măsură acum să ofere părinților din România acest material, în limba română

Stimată doamnă, Stimate domn,

Acest pachet de sfaturi utile şi sugestii surprinzătoare a fost creat în speranţa că durerea şi

rănile emoţionale provocate de divorţ, vor fi un pic mai puţin dificil de suportat pentru copilul

dumneavoastră. Ca un părinte divorţat, acestea sunt lecţii pe care le-am învăţat, fie de la cei trei

băieţi ai mei, fie de la copiii şi adolescenţii care au participat la programul Curcubee pentru toţi

copiii. Acestea sunt memento-uri bine gândite şi capcane de păstrat în minte în timp ce ţi se

restructurează familia.

Schimbarea statutului de persoană căsătorită cu cu cel de persoană necăsătorită este

copleşitoare. Este un carusel de emoţii şi temeri, alături de preocupările pentru ziua de azi, de

mâine şi pentru viitor. Mai mult, dorinţa de a vă proteja copilul cât mai mult posibil, se simte ca

o nesfârşită provocare.

La rândul lor, copiii, trecând prin toate aceste schimbări, au nevoie de sprijinul ambilor

părinţi, au nevoie de asigurarea că divorţul nu este din vina lor şi trebuie să ştie în fiecare zi că îi

iubiţi şi că veţi rămâne toată viaţa mama lor şi tatăl lor. Părinţii lor doar se întâmplă să trăiască în

două case.

Cu stimă,

Suzy Yehi Marta,

Fondator şi Presedinte

Curcubee pentru toţi copiii

http://goo.gl/ZvwIDA

http://goo.gl/y8lUcA

www.rainbows.org www.arpcc.ro

2 / 20 ARPCC REF [ngo326]

Am nevoie de ...

Mai jos sunt nevoile auto-declarate ale copiilor şi tinerilor, ca urmare a

restructurării familiei.

1. Am nevoie să mi se comunice despre separarea sau divorţul în curs cât mai curând

posibil. Chiar dacă detaliile nu au a fost încă elaborate, doresc să cunosc faptele pe

măsura desfăşurării lor;

2. Nu vreau să aud despre detaliile divorţului sau de sentimentele tale despre celălalt

părinte al meu. Am nevoie să primesc asigurarea că divorţul nu este din vina mea şi că

mama şi tata mă vor iubi mereu şi vor fi mereu în viaţa mea;

3. Am nevoie să fiu inclus în conversaţiile despre înţelegerile privind timpul acordat

vizitelor şi cele legate de custodie. Aş dori să pot împărtăşi gândurile, dorinţele şi

nevoile mele, dar nu-mi cere să iau decizii;

4. Doresc să-mi fie permis şi să fiu încurajat să-mi iubesc şi să fiu loial ambilor părinţi;

5. Am nevoie să-mi pot petrece timpul în mod consecvent, constant şi fără griji, cu ambii

părinți;

6. Sunt supărat atunci când sunt interogat despre timpul petrecut cu unul dintre părinţi de

către celălalt părinte;

7. Nu mi se poate cere să spionez sau să transmit orice fel de mesaje de la un părinte la

celălalt;

8. Vreau să mă simt ca şi cum ambele case sunt „acasă”, cu un loc al meu pentru a-mi

depozita „chestii” şi în care pot avea puţină intimitate;

9. Vreau să fiu tratat ca un membru al familiei, nu ca un oaspete în casa părinţilor mei;

10. Aş dori să pot vorbi cu ambii părinţi în fiecare zi;

11. Aş dori ca activităţile mele sociale, spirituale şi şcolare sa fie luate în considerare

atunci când se planifică programele de vizită între cele două familii ale mele. Am

nevoie ca părinţii mei să rezolve singuri aceste aspecte şi să nu-mi ceară să fiu în

mijloc;

12. Am nevoie ca tranziţia între timpul petrecut cu fiecare dintre părinţi să fie confortabilă

şi flexibilă;

13. Aş dori să fiu protejat de noile relaţii ale părinţilor mei, până în momentul în care se

dezvoltă o relaţie serioasă;

14. Am nevoie ca ambii părinţi să fie implicaţi şi interesaţi de educaţia mea;

15. Vreau să trăiesc într-o casă sănătoasă din punct de vedere emoţional;

16. Aş dori ca ambii părinţi sa stea împreună la evenimentele importante din viaţa mea;

17. Am nevoie ca părinţii mei să coopereze cu succes în ceea ce mă priveşte;

18. Am într-adevăr nevoie ca părinții mei să fie respectuoşi şi drăguţi unul cu celălalt;

doare atât de mult atunci când vă certaţi în faţa mea.

19. Aş dori să-mi pot petrece o parte din timp singur, cu fiecare dintre părinţi, fără prezenţa

noilor lor parteneri de viaţă;

20. Am nevoie de un program flexibil de vacanţă, astfel încât să pot petrece timp cu ambii

părinţi în mod confortabil;

21. Vreau să dezvolt o relaţie cu persoana care va deveni mama sau tatăl meu vitreg şi să

fiu inclus în ceremonia de căsătorie;

22. Am nevoie să fiu învăţat prin cuvânt şi exemplu despre compasiune, iertare şi

încredere.

www.arpcc.ro

3 / 20

Reacţii la pierdere în funcţie de vârstă

Reacţii la pierdere pentru copilul de până la 18 luni

au nevoie de a fi hrăniţi, îngrijiţi şi protejaţi

au nevoie de apropiere din partea celor care au grijă de ei

au nevoie de consecvenţă în mediul de viaţă şi programul zilnic

Reacții

probleme legate de somn

modificări de alimentaţie

Răspunsul părintelui în a cărui custodie se află copilul

să menţină coerenţa în mediul de viaţă şi îngrijire

să menţină o atmosferă calmă (fără ceartă)

să adopte orice modificări ale stilului de viață, în mod treptat

Reacţii la pierdere pentru copilul mic cu vârsta între 18 luni şi 2 ani)

temeri legate de pierderea dragostei celor care au grijă de ei

nu pot face faţă cu bine schimbărilor multiple

egocentrici

perfect conştienţi de expresiile non-verbale

căminul şi familia sunt importante

realizarea faptului că le lipseşte ceea ce au alte familii

nu pot verbaliza sentimentele ceea ce îi face să acţioneze indisciplinat

Reacții

iritabilitate şi anxietate

regresie în comportament; enurezis nocturn (udarea patului), suptul degetului

devin „lipicioşi”, avizi de afecţiune şi aprobare

agresiune fizică; lovire, muşcare, intimidare

confuzie


oferirea din abundenţă a îmbraţişărilor, mângâierilor

afişarea dragostei permanente şi petrecerea semnificativă a timpului împreună

separarea de cei care au grijă de ei este limitată

consecvenţă în modul de viaţă

învăţarea unor modalităţi adecvate pentru a elibera ostilitatea/frustrarea

explicarea simplă a faptului că situaţia nu este vina lor



Reacţii la pierdere pentru copilul cu vârste între 3 şi 6 ani

realizează că ei sunt separaţi de ceilalţi

egocentrici

realizează că cineva lipseşte în unitatea familiei

se auto-acuză; cred că acţiunile lor controlează comportamentul altor persoane

tind să se identifice cu părintele de sex opus

întreţin fantezii legate de întoarcere părinţilor

se tem că vor fi abandonaţi

plâng

le este dor de părintele absent

Reacții

regresie în comportament, enurezis nocturn (udarea patului), suptul degetului

iritabilitate

agresivitate şi ostilitate


acordarea atenţiei

oferirea îmbraţişărilor

explicarea schimbărilor care au loc

învăţarea unor moduri adecvate de a elibera ostilitatea, agresivitatea

asigurarea permanentă a dragostei


predomină tristeţea, plâng mai mult sau se retrag în sine

frica de viitor; preocupările legate de bani, hrană, adăpost

sunt conştienţi de faptul că familia lor este diferită

conflictul în loialităţi

fantezii în reconcilierea familiei

Reacţii

diminuarea preocupărilor şcolare

conflicte cu prietenii

sunt mânioşi şi îşi învinovăţesc părintele cu care locuiesc sau pe cel pe care îl vizitează

probleme legate de identitatea de sine

foame insaţiabilă pentru lucruri, şi anume biciclete, haine, bani

relaţie tensionată cu părintele care nu îi are în custodie


reasigurarea constantă a dragostei parentale, atât fizic cât şi verbal

consecvenţă în modul de viaţă

discuţii cu profesorii, familia şi prietenii pentru a obţine sprijin suplimentar

învăţarea unor noi modalităţi de a elibera agresivitatea

www.arpcc.ro

5 / 20


furie extremă, acoperind de multe ori dureri emoţionale intense

ruşine că familia lor este diferită sau modificată

conflicte legate de loialitate

pierderea identităţii, stima de sine scazută, nesiguranţă, vulnerabilitate

depresie, se simt neputincioşi în faţa vieţii lor

empatici la unul dintre părinţi

singurătate

dureri de cap, dureri de stomac

griji cu privire la aranjamentele de custodie

ocupaţi cu activităţi şi prieteni solicitând aprobarea acestora

Reacţii

retragerea de la anumite activităţi sau prieteni, indiferenţă d.p.d.v. academic

mint/înşeală

ostilitatea faţă de unul dintre părinţi

solicită explicaţii pentru adulţi

încep să fure/furt din magazine

încep să consume droguri/abuzul de alcool


îşi face timp pentru comunicarea cu copiii

răspunde sincer la întrebările lor

îşi arată sentimentele şi învaţă mai bine mecanismele de coping (strategii de adaptare la

factori de stres)

caută ajutor de la consilieri / terapeuţi

încurajează prieteniile cu adulţi responsabili, de exemplu antrenor, profesor

permite o anumită libertate copiilor şi le oferă posibilitatea de a alege

asigură condiţii confortabile de locuit




se simt prinşi la mijloc, conflicte de loialitate

modificări frecvente ale dispoziţiei, exprimă mult negativism

se simt copleşiţi cu o responsabilitate suplimentară

negarea exterioară a tulburărilor interioare

jenă privind manifestarea evidentă a sexualităţii părinţilor/ întâlniri

conflicte dependente/independente

nevoia de aprobare a celor de vârsta lor; preferă prietenii înaintea familie

sensibili la tensiunile familiale/vizite

dorinţa de a compensa sentimentul de pierdere, cu mai multe „lucruri”

temeri legate de o eventuală îmbolnăvire a părinţilor

testarea limitelor

Reacţii

consumul de alcool/droguri

implicarea în bande (găşti) de cartier

activitate sexuală

declin în performanţa academică

depresie severă/retragerea din familie sau prietenii

violenţă, agresiune faţă de sine sau alţii


caută îndrumare din afară/terapie

reasigurarea dragostei şi a atenţiei

stabilirea clară a unor limite echitabile şi a aşteptărilor

crearea de timp pentru comunicare şi atenţie

cere ajutorul familiei/prietenilor pentru a acorda sprijin adolescenţilor

www.arpcc.ro

7 / 20

10 Porunci ale divorţului de Suzy Yehi Marta

1. Ajutaţi copiii să respecte părintele cu care nu locuiesc. Acest lucru înseamnă cumpararea de

cadouri aniversare şi niciodată să nu spuneţi ceva umilitor la adresa acestora, chiar dacă vă

este foarte greu. Copiii dumneavoastră vă vor respecta şi iubi pentru că aţi ales calea mai

grea.

2. Recunoaşteţi pierderea. Faceţi-vă timp pentru a vorbi cu copiii despre schimbările care au

avut loc, deoarece mama şi tata sunt divorţaţi. Întrebaţi-i pe copii cum se simt şi ascultaţi

ceea ce au de spus. Dacă nu puteţi vorbi cu copiii dumneavoastră despre divorţ, gasiţi un

adult de încredere -profesor, vecin, rudă- care poate stabili comunicarea personală puternică

cu copiii dumneavoastră.

3. Recreaţi familia. Atunci când un soţ se mută de acasă, nu poţi pretinde să fie aceeaşi familie

doar cu o persoană în minus. Trebuie să refaceţi o nouă unitate a familie.

4. Fiţi conştienţi de sentimentele voastre. Atitudinea dumneavoastră faţă de fostul soţ stabileşte

tonul pentru copiii dumneavoastră. Un curent subteran de animozitate sau anxietate va

submina şansa lor pentru o relaţie bună cu celălalt părinte. Puneţi întotdeauna nevoile

emoţionale ale copiilor dumneavoastră pe primul loc. Risipiţi sentimentele negative proprii

într-o discuție de la inimă la inimă cu-un prieten apropiat sau rudă adultă empatică. Nu

împovarăraţi copiii.

5. Stabiliţi-vă întâlniri (legături amoroase) cu prudență. Pur şi simplu vedeţi lucrurile din

perspectiva unui copil: părinţii nu au legături amoroase ! De fapt, există o bună şansă ca ei să

încerce încă să găsească o cale de a-i aduce pe părinţi din nou împreună. Deci, atunci când

introduceţi o terţă persoană în viaţa lor, aceasta vine ca o surpriză şi o lovitură devastatoare

pentru ei. Păstraţi lucrurile cât mai ocazional şi mai neutru posibil în faţa copiilor; este foarte

incomod pentru ei să vadă un părinte devenind romantic cu cineva pe care ei îl consideră un

străin.

6. Anticipaţi potenţialele momente dificile. Pot exista momente când celălalt părinte nu se

prezintă la un eveniment important, a întârziat la o vizită sau a uitat o zi de naştere. Nu îi

acuzaţi sau judecaţi. În schimb, sarcina dumneavoastră este să oferiţi posibilitatea copiilor de

a vorbi despre cum se simt.



7. Țineţi copiii în legătură cu familia extinsă. În ciuda unui divorț sau a unei separări, bunicii,

mătuşile, unchii şi verii sunt încă membri ai familiei. Invitaţi-i la petreceri, absolviri şi

evenimente şcolare speciale. Trimiteţi-le fotografii recente ale copiilor. Rugaţi copiii sa le

trimită vederi. Înainte de o reuniune de familie sau de o vizită, asiguraţi-vă că toată lumea

înţelege faptul că menţinerea legăturilor de familie sunt obiectivul central al acestor întâlniri.

Dacă există resentimente din cauza separării sau a divorţului, să se stabilească anterior reguli

clare, care interzic poreclele, susţinerea uneia dintre părţi sau asediile verbale ale oricăror

membri ai familiei.

8. Petreceți timp singuri zilnic cu fiecare dintre copiii dumneavoastră. Alocaţi zece minute în

fiecare zi pentru fiecare copil. Puneţi întrebări specifice, cum ar fi: Cum a fost la şcoală? A

fost vreo oră de curs cu adevărat bună sau rea azi? Cu cine ai mâncat prânzul azi? Ocazional,

aceste discuţii pot conduce la conversaţii mai profunde. Atunci când apare o criză, copiii ştiu

că este timpul să vorbească cu dumneavoastră despre asta.

9. Fiţi realisti cu privire la capacităţile dumneavoastră. Acceptaţi faptul că, în calitate de părinte

singur, nu puteţi face chiar totul. Stabiliţi priorităţile în ceea ce priveşte nevoile familiei şi

faceţi alegeri. Explicaţi deciziile luate copiilor dumneavoastră. Cea mai importantă amintire

pe care o puteţi oferi copiilor este timpul petrecut împreună. O după-amiază la un joc cu

mingea sau un picnic va însemna mai mult pentru ei decât vă puteţi imagina.

10. Petreceţi timp numai pentru dumneavoastră. Vacanţele şi weekend-urile prelungite, departe

de casă, reprezintă fantezii pentru majoritatea familiilor monoparentale. Dar un orar care să

conţină pauze regulate este realizabil. Acordaţi-vă cel puţin 30 de minute la fiecare câteva

zile pentru a face ceva ce vă place, cum ar fi mersul pe jos, lectura, exerciţii fizice sau

privitul la televizor. A vă acorda timp pentru dumneavoastră sună a auto-servire. În cele din

urmă, cu toate acestea, puteţi câştiga răbdare şi vă puteţi face o imagine de ansamblu, două

instrumente de care aveţi nevoie pentru provocarea descurajantă, dar plină de satisfacţii de a

fi un părinte singur.

www.arpcc.ro

9 / 20

Sfaturi pentru ambii părinți

Petreceţi timp - mult timp de calitate împreună

În timp ce conduceţi copilul cu maşina spre şcoală, la sport, către alte activităţi sau

cumpărături

Petreceți 10 minute la telefon în fiecare seară, sau sunaţi înainte de orele de culcare

Lucraţi împreună la temele şcolare pentru a înţelege mai bine evoluţia copiilor

dumneavoastră, chiar şi atunci când nu cer ajutor

Vindecaţi-vă împreună – acum

Descurcaţi-vă cu situaţia; nu aşteptaţi până când sunteţi „din nou împreună”

Împărtăşiţi-vă sentimentele, dezamăgirile legate de viaţa, munca, relaţiile dumneavoastră,

fără a aştepta o rezolvare a problemelor din partea copiilor sau ca aceştia să vă devină

confidenţi; doar pentru că acestea pot reprezenta lecţii despre viaţă

Empatizaţi (empatie - identificare afectivă, transpunere) cu copiii, dacă au o plângere sau

preocupare nu îi reduceţi importanţa

Susţineţi sentimentele copiilor

Informaţi celălalt părinte cu privire la progresele emoţionale, sociale şi academice ale

copilului dumneavoastră

Fiţi receptivi în cazul în care copilul este supărat pe dumneavoastră - nu fiţi defensivi

Fiţi activi în viața copilului dumneavoastră - rămâneţi implicaţi

Participaţi la activităţi şcolare, conferinţe profesori-părinţi

Urmăriţi jocurile şi activităţile copiilor dumneavoastră

Participaţi la sarcinile de care sunt interesaţi

Planificaţi întâlniri de joacă acasă cu prietenii copiilor dumneavoastră

Păstraţi tradiţiile, cum ar fi petreceri aniversare şi reuniunile din timpul vacanţei în casa

dumneavoastră

Faceţi-vă timp pentru a vă juca împreună - distrati-vă

Mergeţi la picnic

Faceţi plimbări lungi

Jucaţi jocuri logice

Aveţi grijă la ceea ce spuneţi şi cum o spuneţi – fiţi atenţi

Nu vă criticaţi fostul soţ sau socrii

Nu vă „bagaţi nasul” în timpul pe care copilul îl petrece cu fostul dumneavoastră soţ



Patru tipuri de relaţii parentale post-divorţ

1. Duşmani aprigi – se urăsc unii pe alţii mai mult decât îşi iubesc copiii

2. Asociaţi furioşi – „te urăsc”, dar trebuie să ne înţelegem

3. Prieteni perfecţi – sunt prieteni mai buni de când s-au desparţit decât erau în timpul

marialului (adesea derutant pentru copii)

4. Colegi cooperanţi - ceea ce este cel mai bine pentru copii, o relaţie co-parentală

sănătoasă

Atunci când mama şi tata divorţează, „Regula de Aur” trebuie practicată zilnic:

„Tratează-ţi fostul soţ / fosta soție nu cum eşti tu

tratat(ă), ci cum ai vrea să fii tratat(ă)”

Realitatea după divorţ

Părinţii continuă lupta pentru copii

Aceasta se poate schimba dacă doriți ...

Educaţi-vă cu privire la impactul divorţului asupra copiilor. Citiţi cărţi, articole şi participaţi

la seminarii.

Alăturaţi-vă unui grup de sprijin pentru părinţi şi copii, cum ar fi „Focus pe copii”, o biserică

din apropiere, agenţii sau „Curcubee pentru toţi copiii”.

Apelaţi la consiliere pentru evaluarea bunăstării emoţionale.

Părinţii cer de multe ori copiilor să transmită mesaje negative

Aceasta se poate schimba dacă doriți...

Creaţi un plan parental (www.arpcc.ro/wiki/plan-parental) ca model pentru o excelentă

cooperare. Ambii părinţi sunt parteneri în activitatea de creştere a copiilor.

Luaţi-vă angajamentul că, întotdeauna, copiii dumneavoastră vor fi mai presus de certurile cu

fostul soţ.

http://www.arpcc.ro/wiki/plan-parental

www.arpcc.ro

11 / 20

Programul de vizită este prea rigid


Fiţi conştienţi de faptul că acest stres se reflectă în primul rând asupra copiilor.

Acesta este un timp preţios şi în aceeaşi măsură o provocare pentru copii şi nu unul pentru

părinţii pentru a-şi „regla conturile” sau a dovedi un punct de vedere.

Învăţaţi-i pe copii să spună de ce au nevoie fără să reacţioneze negativ.

Amintiţi-vă că, odată cu vârsta, cresc şi nevoile lor şi necesitatea de a petrece mai mult timp

cu fiecare părinte.

Trăiţi cu convingerea că un copil sănătos, perfect adaptat, are nevoie atât de mama cât şi de

tatăl său.

Asiguraţi-vă copiii că îşi vor vedea adesea celălalt părinte.

Păstraţi-vă întâlnirile şi activităţile sexuale private


Folosiţi întotdeauna o bună judecată, ţinând cont de modul în care arată acţiunile

dumneavoastră din perspectiva copilului.

Nu prezentaţi persoane cu care aveţi o relaţie copiilor dumneavoastră, până în momentul în

care consideraţi că aceasta devine o relaţie puternică, sănătoasă şi angajată.

Înţelegeţi că ei încă încearcă să-i aducă pe mama şi tata din nou împreună, chiar şi în timp ce

părinţii îşi construiesc o viaţă nouă.

Familia extinsă ar putea nutri sentimente negative pentru fostul soţ şi socri


Încurajaţi membrii familiei extinse, de ambele părţi, pentru a rămâne la sentimente pozitive şi

implicaţi de dragul copiilor. Devine mai problematic pentru copii atunci când nu doar unul ci

mai mulţi membrii ai familie sunt luaţi din viaţa lor.

Păstraţi în minte ce comoară poate fi pentru copii familia extinsă - un loc sigur pentru a fi din

punct de vedere emoţional; nu este nevoie de a fi de o parte sau de alta.

Nu există stabilitate sau rutine


Găsiţi întotdeauna timp pentru a vorbi şi pentru a asculta cu atenţie, cel puţin o dată pe zi.

Pur şi simplu întrebându-i, „ce mai faci” aduce o diferenţă în ziua lor.

Creaţi un program zilnic şi aşteptările care sunt stabilite şi urmate. Rețineți că stabilitatatea

emoțională a copilului nu este dată de a petrece tot timpul într-o singură casă ci de a avea un

program predictibil, regulat precum și de a putea avea o relație de calitate cu persoanele

semnificative din viața lor.

Deveniţi o familie sănătoasă, funcţională, nu o familie divorţată. Păstraţi o atitudine optimistă

asupra familiei dumneavoastră recent restructurate.



Imposibilitatea de a comunica civilizat cu fostul soţ sau familia extinsă


Încercaţi să trimiteţi pe e-mail toate conversaţiile, mai degrabă decât pe telefon sau în

persoană. Nu trimiteţi niciodată un e-mail pe care nu aţi dori să-l citească copilul

dumneavoastră.

Organizaţi şi permiteţi accesul la calendarele de familie prin Outlook sau un alt site.

Fiţi generoşi şi ieşiţi din conflictul emoţional. Aşezaţi bunăstarea emoţională a copilului

mai sus decât furia dumneavoastră sau necesitatea de a câştiga.

Asiguraţi-vă că profesorii, antrenorii şi alte persoane din viaţa copilului dumneavoastră

au adresele de e-mail ale ambilor părinţi.

Părintele nerezident Provocări ale „iubirii contra cronometru” ...

Singurul lucru mai greu decât să fii părinte nerezident este să fii singurul părinte (familie

monoparentală). Trecerea de la o familie unică la familie separată reprezintă o provocare pentru

oricine. Totuşi, odată ce s-a format o rutină și au fost instituite obiceiuri noi sau vechile obiceiuri

au fost modificate corespunzător chiar și o familie divorțată poate fi un mediu de dezvoltare

valoros pentru copil. Studiile științifice au arătat că acei copii ai căror părinți reușesc să creeze

un plan parental care să permită implicarea seminificativă a ambilor părinți în viața copiilor au,

din punctul de vedere al bunăstării, rezultate la fel de bune ca și copii care au trăit în familii

neseparate. Rezultatele acestor copii, din punctul de vedere al bunăstării, sunt cu mult mai bune,

pe aproape toți parametrii bunăstării, decât rezultatele pe care le au copiii proveniți din familii

monoparentale (= reședință preponderent cu unul dintre părinți, părintele nerezident fiind

implicat doar tangențial în creșterea și educarea copiilor). Cercetările au constatat că mai mult de

50% dintre părinţii non-rezidenţiali ies din viaţa copilului lor în termen de 2-3 ani de la divorț.

Motivul principal este că, pur şi simplu este prea dureros pentru ei să fie simpli vizitatori în viața

copiilor lor.

Copilul însă are nevoie de tine, părintele nerezident. Ca adult, trebuie să duci o muncă eroică

printre provocări, pentru a fi alături de copilul tău. Desigur că implicarea ta ca părinte nerezident

ar fi ajutată de o atitudine binevoitoare din partea fostului partener / fostei partenere.

Dumneavoastră soţ se angajează cu succes în împărţirea responsabilităţilor, incluzând grija

comună atunci când există două familii. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci crede în tine

pentru ca o POŢI face!

Căteva dintre amenințările cu care este posibil să te confrunți ...

Tensiuni la telefon

Alegerea unui subiect interesant de conversaţie

Respingere - copiii „nu pot vorbi acum, deoarece îşi fac temele, vor să iasă să se joace, se

uită la televizor, etc”

Fostul soţ ridică receptorul şi începe să se plângă

Copiii vor spune că nu vor să vină

Copiii sunt bolnavi

www.arpcc.ro

13 / 20

Programele de la sfârşit de săptămână

Copleşirea cu furnizarea prea multor distracţii

Căutarea de subiecte comune de discuţie pentru a menţine legăturile

Lupta cu disciplina adecvată

Comentarii, cum ar fi, „este plictisitor aici” (le este dor de prietenii lor), sau „vreau să

merg acasă” (le este dor de lucrurile lor)

Revenirea copiilor atunci când weekend-ul s-a terminat

Preocupări privind îngrijirea

Lipsa de continuitate de la ultima vizită - ce s-a întâmplat în viaţa lor toată săptămâna

A nu şti ce devin copiii tăi

Respingere

Realizarea faptului că vă lipsesc etapele zilnice de creştere, evenimentele, momentele

triste sau fericite dintr-o zi

Evitaţi ...

Mituirea cu cadouri sau bani pentru câştigarea dragostei

Încercarea de a fi un prieten

Să-i îngăduiţi copilului să aibă grijă de dumneavoastră

Retragerea, pentru a testa dragostea copilului dumneavoastră

Tratarea izbucnirilor sau respingerea prea personal

Să aveţi întâlniri atunci când este timpul de vizită

Concurenţa cu fostul soţ

Concentraţi-vă pe ...

A fi un părinte pe care copilul se poate baza permanent

Norme coerente, stil de viaţă, valori şi relaţia părinte/copil

Realizaţi ...

Să aveţi un spaţiu privat în casa dumneavoastră pentru lucrurile copilului. Acesta poate fi

un colţ, un sertar sau o cutie ornată

Să aveţi periuţă de dinţi, pernă, săpun, şampon şi lenjerie de corp în casă, pregătite pentru

copil

Să ajungeţi la timp pentru weekend-uri, evenimente festive şi alte angajamente

Să cereţi ajutorul copilului în decorarea noii locuinţe .. aceasta este, în fond, „casa”

familiei dumneavoastră

Trimiteţi notiţe în timpul săptămânii, cum ar fi decupaje din desene animate sau articole

de interes.

Sunaţi frecvent, chiar şi numai pentru a spune „te iubesc”

Plănuiţi să vizionaţi aceeaşi emisiune TV sau aceeaşi activitate sportivă, astfel încât să

puteţi avea un subiect de conversaţie atunci când vă întâlniţi

Ajutaţi-vă copilul cu temele şi participaţi la activităţile lor extracurriculare, chiar şi atunci

când nu este sfârşit de săptămână sau noaptea pe care o puteţi petrece împreună

Înţelegeţi că reintegrarea este incomodă şi pentru copilul dumneavoastră

Pur şi simplu, iubiţi fără alte aşteptări



Copiii nu se nasc rezilienţi ci devin rezilienţi!

Rezilienţa este în general înţeleasă drept adaptarea pozitivă a individului în circumstanţe

deosebit de dificile (personale,familiale şi ambientale) în care ne-am aştepta ca abilităţile

cognitive sau funcţionale ale persoanei să fie afectate(Rutter 1985,Garmezy 1985; 1983; 1991;

Masten şi Coatsworth 1998).

Rezilienţa este învăţată de către copil din experienţele proprii şi din îndrumarea părinţilor.

Un copil rezilient şi fericit necesită:

Cineva pe care să se bazeze în fiecare zi

Rutină şi structură

Încurajare

Confirmarea lucrurilor importante şi mai puţin importante

Disciplină

Timp petrecut în mod regulat, singur cu părintele

Provocări şi eşecuri presărate cu succese

Să cunoască şi să simtă iubirea necondiţionată

Punctele forte ale unei familii monoparentale

Legături mai strânse între părinte şi copil

Interdependenţă

Deschiderea şi recunoaşterea sentimentelor

Simţul împărtăşirii responsabilităţii

4 R ai familiei

Copiii devin...

Respectuoşi - atunci când sunt respectaţi

Responsabili - atunci când li se acordă responsabilitate

Raţionali - atunci când sunt lăsaţi să rezolve probleme legate de viaţă

Receptivi - atunci cand sunt trataţi corect cu dragoste şi respect

www.arpcc.ro

15 / 20

Aplicați o dată pe zi ...

1. Petreceţi un timp singur cu fiecare copil, nu cu copiii, ci cu fiecare copil în parte

2. Priviţi în ochii lor atunci cand vorbiţi cu ei

3. Spuneţi-le pe nume

4. Spuneţi-le că îi iubiţi în fiecare zi

5. Întrebaţi-i despre

Şcoală

Profesori

Prieteni

Provocări

Sentimente, cum ar fi tristeţea, teama, bucuria

6. Protejaţi-i de mass-media

Fiţi vigilenţi cu internetul

Urmăriţi ştirile cu ei şi discutaţi ceea ce au auzit

7. Fiţi „punctul lor de sprijin” sau efectul calmant în mijlocul haosului şi al stresului

puneţi note de confirmare în pachetul de prânz

serviţi cel puţin o masă împreună pe zi

conduceţi-i la şcoală, activităţi extraşcolare sau la locul de muncă

8. Înveliţi-i seara la culcare

Sărutaţi-i

Îmbrăţişaţi-i

Masaţi-i pe spate

9. Staţi jos lângă ei

Uitaţi-vă peste temele lor

Citiţi-le textele şi e-mail-urile

Monitorizaţi-le pagina de Facebook

10. Dacă sunteţi îngrijoraţi – trebuie doar să cereţi ajutor



Scurte informaţii despre Rainbow

Misiune: Angajamentul de a ajuta copiii şi adolescenţii

îndureraţi după ce au suferit o pierdere, să meargă

mai departe

Consiliul consultativ academic naţional Dr. Michaela L. Z. Farber

Universitatea Catolică din America

Dr. Laurie Kramer

Universitatea din Illinois

Dr. Gary Laumann

Universitatea din Illinois

Dr. Francis Ryan

Universitatea DePaul

Statisticile actuale: Organizația a fost înfiinţată - aprilie 1983, de Suzy

Yehi Marta. Peste 2,5 milioane de tineri au

participat începând cu anul 1983. Voluntari instruiti

au oferit îndrumare celor ce au suferit o pierdere în

49 dintre Statele Unite ale Americii, Districtul

Columbia, Guam şi 17 alte ţări: Australia, Austria,

Bahamas, Canada, China, Columbia, Marea

Britanie, Hong Kong, Republica Irlanda, Irlanda de

Nord, Japonia, Malaezia, Noua Zeelanda, Saipan,

Singapore, Scoția, Elveția, Țara Galilor

pentru că nu este necesar să doară

pentru totdeauna ...

Atunci când are loc o schimbare în familie,

indiferent dacă este vorba de moarte, divorţ,

separare sau abandon, aceasta are un efect profund

asupra tuturor membrilor unei familii. Suferinţa

este un proces natural, care evoluează de la o

pierdere emoţională. În cazul în care nu este

facilitată la momentul oportun, aceasta poate fi

reprimată sau poate deveni cronică. Atunci când

durerea nu are posibilitatea de a fi rezolvată,

impactul său poate fi distructiv.

Suferinţa este o expresie a iubirii şi o reacţie

umană normală, la o pierdere semnificativă.

Frecvent, oamenii nu sunt capabili să-şi exprime

durerea lor verbal. Aceasta se reflectă însă, în

comportamentul lor, în rezultatele şcolare, în plan

fizic şi/sau în plan emoţional.

Tinerii nu sunt întotdeauna capabili să-şi

exprime sentimentele în cuvinte. Părinţii lor suferă

la fel de mult şi pot fi în imposibilitatea de a le

acorda sprijin iniţial. Prin urmare, tinerii care suferă

au nevoie de o persoană adultă, cineva care să-i

ghideze prin durerea lor. Chiar şi cei care par a fi

adaptaţi duc adesea o luptă lăuntrică cu emoţii

puternice, contradictorii, de durere. Cei care au

suferit o pierdere au nevoie şi merită pe cineva cu

care să poată vorbi şi în care să aibă încredere;

cineva care va asculta povestea lor în timp ce îi va

călăuzi prin procesul de vindecare a durerii.

Curcubee a fost creat pentru a oferi copiilor,

adolescenţilor şi adulţilor o oportunitate pentru

vindecare după o pierdere dureroasă.

Programele Curcubee: Raze de soare: Ediţia preşcolară

Curcubee: Ediţia pentru ciclul primar

Spectru: Ediţia pentru adolescenţi

Caleidoscop: Ediţia tânăr adult/adult

Prisma: Ediţia părinte singur/părinte vitreg

Trepte de argint: Pentru situaţii de criză

comunitară

Programele Curcubee: În aprilie 1983, a fost inaugurat programul

Curcubee în trei şcoli din Chicago. Tot în acel an,

încă douăsprezece şcoli au introdus programul

Rainbows. În prezent, peste 2,5 milioane de

participanţi au beneficiat de programul Curcubee,

după furtunile din familie.

Curcubee a fost oferit în 49 dintre Statele Unite

ale Americii, inclusiv Districtul Columbia, Puerto

Rico şi Guam şi în Australia, Austria, Bahamas,

Canada, Anglia, Hong Kong, Irlanda, Irlanda de

Nord, Japonia, Malaezia, Noua Zeelandă, Saipan,

Scoţia, Singapore şi în Țara Galilor.

Odată cu sporirea numărului de site-uri

Curcubee şi Spectru, alte nevoi importante au

devenit evidente. Caleidoscop este disponibil

pentru adulţi, de peste 19 ani, care au experimentat

decesul, divorţul sau abandonul la un moment dat

în viaţa lor. Nu contează cât de matur eşti, eşti încă

copilul cuiva şi poţi purta amprenta acestor

suferinţe ca urmare a experienţelor din copilărie.

Ca răspuns la cererile din partea părinţilor,

copiilor şi adolescenţilor în Curcubee, o

componentă nouă a fost dezvoltată - Prisma - un

grup de sprijin reciproc pentru familiile

monoparentale şi părinţii vitregi. Prin Prisma,

părinţii vin să înţeleagă propriul proces de suferinţă,

au posibilitatea de a deveni sensibili la suferinţa

copilului lor, precum şi cu entuziasm şi iubire, să

recreeze „familia”.

Pentru mai multe detalii vizitați situl web

www.rainbows.org

http://www.rainbows.org/

www.arpcc.ro

17 / 20

Scurte informaţii despre

Asociația Română pentru Custodia Comună

Cui ne dedicăm:

Încercăm să protejăm copiii care acum sunt în

divorţ sau care vor experimenta divorţul părinţilor

lor în viitor. Încercam să oferim părinţilor idei şi

sfaturi care să îi redirecţioneze spre o cale

neconflictuală de rezolvare a divorţului. Încercăm

să clădim un parteneriat cu specialiştii implicaţi în

procedurile de divorţ pentru a ne asigura că aceştia

sunt conectaţi la cele mai bune practici privitoare la

exercitarea în comun a autorităţii parentale şi la

căile ne adversariale de soluționare a divorțului,

spre beneficiul familiilor cu care interaționează.

Considerăm că prin reducerea conflictului inter-

parental au de câştigat atât familiile implicate cât şi

societatea în ansamblu.

Cine suntem:

Suntem părinți care înţelegem drama prin care

au trecut sau trec copiii noştri. Suntem copiii care

au trecut în trecut prin experiența divorțului

părinților lor. Cu toții ne dorim ca aceste traume să

nu se mai repete,iar copiii care vor experimenta

"mâine" divorțul părinţilor lor să sufere mai puţin.

Suntem cetăţeni români care înţeleg că o societate

mai bună începe cu noi, cu implicarea noastră

cetăţenească. Credem cu tărie că interesul superior

al copiilor este acela de a fi aproape de ambii

părinți, chiar și dacă aceştia au hotărât să nu mai

locuiască împreună.

Ce facem:

Am reuşit să schimbăm legislaţia din materia

dreptului familiei. Îmbunătăţim şi să unificăm

jurisprudenţa legată de autoritatea părintească,

printr-o relație continuă cu organele puterii

judecătoreşti şi cu grupurile de specialişti implicaţi

în justiţia pentru copii (judecători, avocaţi,

mediatori, psihologi, DGASPC) -- Milităm pentru

divorțul necontencios realizat prin mediere, pentru

consilierea parentală, pentru introducerea planurilor

parentale și a principiului californian ca metodă

strategică de descurajare a conflictelor. Educăm

părinţii cu privire la cum să își protejeze copii pe

perioada divorţului şi după divorţ.

Ce ne motivează ...

Mult prea des divorţul este însoţit de conflicte

parentale ce afectează copiii din punct de vedere

emoţional. Aceștia percep separarea părinţilor

extrem de dureros. Specialiștii afirmă că trauma

provocată de divorţul greşit gestionat este aproape

la fel de dureroasă ca și moartea unuia dintre

părinți. Cel puţin 40% dintre copii ajung să nu îşi

mai vadă aproape de loc unul dintre părinţi la nici

trei ani după divorţ. Noi muncim să schimbăm

această situaţie deoarece considerăm că a crește un

copil este un drept şi o responsabilitate ce revine

ambilor părinţi şi că doar aşa putem creşte copii

frumoşi şi sănătoţi din punct de vedere emoţional.

Sperăm că urmare a eforturilor noastre tot mai mulţi

părinţii vor înceta să mai transforme copiii într-o

miză în diferendurile dintre ei.

Programele ARPCC sunt: Îmbunătățirea legislației în concordanță cu

legislația țărilor avansate din domeniu, în

materia dreptului familiei

Unificarea jurisprudenței din România prin

promovarea bunelor practici în materia

autorității părintești comune

Educația variatelor categorii profesionale care

interacționează cu familiile aflate în divorț prin

crearea unei baze de cunoștințe care să permită

avansarea înțelegerii modului în care copiii pot

fi protejați mai bine în caz de divorț

Sfaturi şi informaţii pentru părinţi oferite prin

intermediul blog-ului, paginii de facebook sau

prin intermediul resurselor publicate în

biblioteca ARPCC.

Resurse utile pentru părinți: Sfaturi pentru părinți blog.arpcc.ro

Formulare utile www.arpcc.ro/formulare

Recomandări www.arpcc.ro/recomandari

Specialiști în aria dvs. www.arpcc.ro/adrese

Alte broșuri editate de noi: Custodia comună explicată

Cum poti ajuta copiii să treaca prin divorț

Soţi nu . . . dar totuşi mereu părinţi

Ghidul adolescentului care trece prin divorț

Cum pot părinții șă își ajute copiii

Broșură privitoare la alienarea parentală

Proiectul SMILE - ghid pentru

Biblioteca ARPCC: Biblioteca online ARPCC care conține sute de

titluri pentru părinți și specialiști în arii conexe

divorțului cu minori. Disponibilă la adresa web

www.arpcc.ro/biblioteca

Pentru mai multe detalii vizitați situl web

www.rainbows.org

http://blog.arpcc.ro/

http://www.arpcc.ro/formulare

http://www.arpcc.ro/recomandari

http://www.arpcc.ro/adrese

https://docs.google.com/open?id=0B-iOqOKLc35PUF80UHpyTUlwbTA

https://docs.google.com/file/d/0B-iOqOKLc35PUzZhdDFEOUtYbTQ/edit

https://docs.google.com/file/d/0B-iOqOKLc35POE5xM2h4Vks0cHM/edit

https://docs.google.com/file/d/0B-iOqOKLc35PWC1kV0VIckdNbGc/edit

https://docs.google.com/file/d/0B-iOqOKLc35PcllPYUt5eklQODg/edit

https://docs.google.com/file/d/0B-iOqOKLc35PZ0UybThxODVNalk

https://docs.google.com/file/d/0B-iOqOKLc35PeXNiM2N6eDJoNDA

http://www.arpcc.ro/biblioteca

http://www.rainbows.org/

www.rainbows.org

18 / 20

Cărţi pentru familiile care se confruntă cu separarea parentală

Pentru copii, cu privire la divorţ:

Adams, E. „În ziua în care tatăl lui a plecat”. Resurse Educaţionale Sagebrush, 2003.

Atchison, Leah. „ABC-ul supravieţuirii după divorţ: Sfaturi importante pentru părinţi, adolescenţi şi copii”.

AuthorHouse, 2003.

Bienenfeld, Florence. „Mama şi tata divorţează”. EMC Corp, 1980.

Blackburn, L.B. „Ştiu că am făcut să se întâmple: o carte despre copii şi vinovăţie”. 5-9 ani.

Blume, Judy. „Nu e sfârşitul lumii”. MacMillan, 1972. 10-12 ani.

Bolick, Nancy Okeefe. „Cum să supravieţuieşti divorţului părinţilor tăi. Schimbarea familiilor”. 1994. 9-12ani.

Brown, L.K. & Brown, Marc. Dinozaurii Divorţului: Un ghid pentru schimbarea familiilor”. Little Brown, 4-8

ani.

Cleary, Beverly. „Stimate domnule Henshaw”. Morrow, 1983. 9-12 ani.

Coleman, William. „Ce trebuie să ştie copiii atunci când părinţii lor divorţează”. Bethany House Pub., 1998. 6-

12 ani.

Crews, June T. „Poate cineva să-mi repare inima defectă? Speranţă pentru copiii după divorţ”. Resurse

Educaţionale Sagebrush, 1999.

Fassler, David, Lash, Michelle & Ives, Sally. „Schimbarea Familiilor: un ghid pentru copii şi adulţi”. Waterfront

Books, 4-12 ani.

Gardner, Richard A. „Cartea băieţilor şi a fetelor despre divorţ”. Bantam, 1970, 7 + ani.

Heegaard, Marge. „Atunci când mama şi tata se separă: Copiii pot învăţa să facă faţă suferinţei provocate de

divorţ”.

Hickman, Martha Whitmore. „Robert locuieşte cu bunicii săi”. Whitman, 1995, 5-9 ani.

Ives SB, Fassler D. & M. Lash „Registru de lucru divorţul. Un ghid pentru copii şi familii”. Waterfront Books,

4-12 ani.

Julik, Edie. „Navigând prin furtună. Călătoria unui copil prin divorţ”. Kidsail, 1994. 4-8 ani.

Kagy-Taylor, Kathy & Marmer, Donna. „Totul despre schimbare”.Beech Acres, 1990.6-9 ani.

Kanyer, Laurie A. „25 de lucruri de facut când bunicul păşeşte în viaţa de apoi, mama şi tata divorţează, sau

moare căinele: Activități pentru a ajuta copiii care suferă pierderea sau schimbarea”. Parenting Press, 2004. 5-12

ani.

Kimball, Gayle. „Cum să supravieţuieşti divorţului părinţilor tăi. Sfaturi de la copii pentru copii”. 1994.

Krementz, Jill. „Sentimente atunci când părinţii divorţează”. Knopf, 1992, 7-16 ani.

Lansky, Vicky. „Nu e vina ta, ursuleţ Koko: O carte de citit împreună pentru părinţi şi copii mici”. Book

Peddlers,1998.

Lebowitz, Marcia. „Cred că divorţul este neplăcut”. CDC Press, 1989.

Lindsay, Jeanne. „Am un tata? O poveste despre copiii cu un singur părinte, cu o secţiune specială pentru

mamele şi taţii care îşi cresc copiii singuri”. Morning Glory Press, 1982

Lowry, Danielle & Matthews, Bonnie. „Ce pot să fac? O carte pentru copiii cu părinţi divorţaţi”. Resurse

Educaţionale Sagebrush, 2001.

McDonough, Hanna şi Bartha Christina. „Copilul trebuie pus pe primul loc: Un ghid pentru părinţii divorţaţi”.

University of Toronto Press, 1999.

Prokop, Michael. „Divorţul se întâmplă şi celor mai drăguţi copii: O metodă raţională de a te ajuta singur pentru

copii, părinţi şi consilieri”. Alegra House, 1996, 3-15 ani.

Ryan, Trevor.”Ce să faci când mama şi tata divorţează”. Abingdon Press, 1986.

Schulz, Linnea. „Am doi tătici”. Centering Corp, 5-9 ani.

Simon, Norma. „Toate tipurile de familii”. Whitman, 1976, 5-7 ani.

Snyder, James. „Ce e bine / rău despre divorț?”. FIG, 1977.

Stinson, Katherine. „Mama şi tata nu mai locuiesc împreună”. Annick Press, 1985.

Walvoord Girard, Linda. „La tati în zilele de sâmbătă”. Albert Whitman & Co, 1991.

Waither, Anne Newton. „Lucrurile bune nu se strică : o strategie de succes pentru copiii cu părinţi divorţaţi, de la

copilarie la maturitate”. Tapestries, , 2001.

Weitzman, Elizabeth. „Hai să vorbim despre divorţul părinţilor tăi”. PowerKids Press, 1996.

Weninger, Brigitte. „La revedere, tati!”. North South Books, , 1995, 5-12 ani.

Zolotow, Charlotte. „Un tată ca acesta”. Harper, New York, 1971, 4-8 ani.

www.arpcc.ro

19 / 20

Pentru copii, despre sentimente:

Beckelman, Laurie. „Furie”. Crestwood House, 1994.

Aborn, Allyson. „Dai vina pe mine orice aş face!”. Centrul de Psihologie Aplicată, 1994.

Collin, Susan & Friedman, Susan Levine. „Şi toate sentimentele mele de la grădiniţă: Ziua lui Nathan”. 3-8 ani.

Collin, Susan & Friedman, Susan Levine. „Şi toate sentimentele mele de acasă: Ziua lui Ellie”. 3-8 ani.

Crary, Elizabeth. „Sunt furios”. Parenting Press, 1992, 3-9 ani.

Crary, Elizabeth. „Sunt emoţionat”. Parenting Press, 1992, 3-9 ani.

Crary, Elizabeth. „Mi-e frică”. Parenting Press, 1992, 3-9 ani.

Crary, Elizabeth. „Sunt mândru”. Parenting Press, 1992, 3-9 ani.

Crary, Elizabeth. „Sunt frustrat”. Parenting Press, 1992, 3-9 ani.

Crary, Elizabeth. „Sunt nebun”. Parenting Press, 1992, 3-9 ani.

Cullen, Murray. „Adolescenţi, stăpâniţi-vă furia”. American Correctional Association, 1996.

Elchoness, Monte. „De ce au nevoie copiii de sentimente?: Un ghid pentru emoţiile sănătoase”. 6-12 ani.

Hazen, Nancy. „Şi adulţii plâng”. Lollipop Power , 1978, 2-7 ani.

Johnston, Marianne. „Confruntarea cu furia”. Powerkids Press, 1996.

Krueger, David. „Ce este un sentiment”. 3-8 ani.

Kroll, Steven. „Asta mă înnebuneşte!”. Pantheon, 1976.

Lamorisse, Albert. „Balonul roşu”. 1957.

Leonard, Marcia. „Sunt supărat”. Ideals Publications , 1988.

Lionni, Leo. „Frederick”. Pantheon, 1967.

Moser, Adolph. „Nu vorbi fără rost şi nu ţipa în zilele de miercuri:! Carte pentru controlul furiei copiilor”.

Landmark Editions, 1994.

Namka, Lynn. „Familiile supărate scapă de supărare: cincizeci de lucruri pe care familia ta le poate face pentru a

canaliza constructiv furia”. 1995.

Payne, G.A. „Ochelarii trandafirii ai lui Lulu”. LuLBelle Books, 2001.

Polland, Barbara. „Sentimente, în interiorul tău şi cu voce tare”.

Shapiro, Lawrence. „Uneori îmi place să mă bat, dar nu mai fac asta: o carte despre stima de sine pentru copii cu

dificultatea de a-şi controla furia, stima de sine”. Centrul de Psihologie Aplicată, 1995.

Simon, Norma. „Am fost aşa de supărat”. Whitman, 1974, 5-7 ani.

Udry, Janice. „Să fim duşmani”. 4-8 ani.

Viorst, Judith. „Îl voi repara pe Anthony”. 4-8 ani.

Viorst, Judith. „Alexander şi teribila, oribila, deloc bună, foarte rea zi”. 1990.

Webster, Helen. „Îmblănzirea dragonului: Modulul unu, învăţarea de a beneficia de sentimente”. Detselig Enter,

1993.

Zolotow, Charlotte. „Cartea despre ură”. 3-7 ani.

Zolotow, Charlotte. „Cartea despre ceartă”. 5-8 ani.

Pentru adolescenţi şi divorţ:

Bonkowski, Sara. „Adolescenţii sunt împotriva divortului”. Buckley Pub, 1987.

Brotherton, Marcus. „Scindarea: o verificare grafică a realităţii pentru adolescenţii care se confruntă cu divorţul

părinţilor”. WaterBrook Press, 2006.

Byars, B. „Animalul, leguma, şi John D. Jones”. Delacorte, 1982.

Conrad, Pam. „Ţinându-mă aici”. Harper & Rowe, 1986.

Danziger, Paula. „Divorţul expres”. Delacorte, 12 + ani, punctul de vedere al unei fete.

Hunt, Angela Elwell. „Atunci când părinţii tăi se despart”. Tyndale House, 1995.

oselow, Beth, Joselow, Thea. „Când divorţul loveşte căminul: păstrarea calmului când familia ta se destramă”.

Avon Books (Heart Corporation), 1986.

MacGregor, Cynthia. „Ghid practic pentru adolescenţii cu părinţi divorţaţi. Rescrierea cărţilor, pentru divorţ şi

dincolo de acesta”. Impact Publishers, 2004.

Pret, Elizabeth. „Divorţul şi adolescenţii: Când un cămin se destramă, probleme ale adolescenţilor. Enslow

Publishers, 2004.

Richards, Arlene. „Cum să te aduni atunci când părinţii tăi se despart”. McCay, 1976, 8-12 ani.

Saunders, Alan. „Dincolo de medalion: supravieţuind separării părinţilor”. Acovianbooks, 2004.

Stern, Zoe. „Divorţul nu este sfârşitul lumii”, Tricycle Press, 1997.

Trueit, Trudi Strain. Supravieţuind divorţului: adolescenţii vorbesc despre ceea ce doare şi ceea ce ajută,

opţiunile şcolare”. Scholastic Library Publishing, 2005.

www.rainbows.org

20 / 20

www.arpcc.ro

http://www.arpcc.ro/

divorce_attorneypresentationpacket_[ngo326]_ro.pdf

Documents