Distrugatoarele Romaniei, asii Marinei care au ajuns la fier vechi din cauza rusilor. Navele erau mai bine echipate si mai rapide decat cele pe care le avem aziMariana Iancu,Distrugatoarele Regina Maria, Regele Ferdinand, Marasti si Marasesti, supranumite asii Marinei Regale, au scris fiecare o pagina importanta din trecutul marinei. Cele patru nave au salvat Constanta de la distrugere si au schimbat soarta razboiului.Romania a avut patru distrugatoare eficiente in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial si toate au ajuns intre timp la fier vechi. Navele Regina Maria, Regele Ferdinand, Marasti si Marasesti, care acum sunt istorie, erau echipate cu tehnica de lupta moderna la acea vreme. Este vorba despre echipamente pe care in prezent nu le au cele trei fregate aflate in dotarea Marinei Militare.Primele noastre distrugatoare dispuneau de lansatoare de rachete, tunuri, baraj antimina, paravan impotriva minelor, centrala de tragere. Spre deosebire de acestea, fregatele care se afla in dotarea Marinei Romane in prezent dispun doar de un tun super rapid, o instalatie de lansare torpile si un sistem de comanda asistat de calculator, conform datelor oficiale. Valoarea contractului a fost de 116 milioane de lire sterline.Viteza navelor construite in anii 1920-1930 era de 36 de noduri, a celor prezente de 30 de noduri. In fiecare an, reprezentantii Ministerului Apararii Nationale care vin la Constanta cu ocazia Zilei Marinei spun ca cele doua fregate vor fi modernizate, iar submarinul Delfinul va fi, din nou, operational, fara ca declaratiile sa fie urmate de ceva concret.Dostrugatorul Regele Ferdinand FPTO wikipediaIstoria navelor de luptaDistrugatoarele cu care Romania a participat in cel de-Al Doilea Razboi Mondial purtau ca semn de recunoastere un dreptunghi alb cu crucea Sfantului Andrei, de culoare rosie, iar in borduri aveau inscriptionate asul de cupa - Regele Ferdinand, asul de pica - Regina Maria, asul de trefla - Marasesti si asul de caro - Marasti.Distrugatorul Regina Maria a fost comandat de Consiliul de Ministri din Romania in anul 1926 santierului italian CTT&Pattison, iar lansarea la apa a avut loc trei ani mai tarziu, la Napoli. In 1931, la botezul lui au participat regele Carol al II-lea, Nicolae Iorga, care era presedintele Consiliului de Ministri, si alte oficialitati. Un an mai tarziu, la bordul navei a urcat insasi Regina Maria, care a facut un voiaj pana la Balcic.Nava a purtat inima RegineiTot cu distrugatorul, inima Reginei a fost transportata de la Constanta la Balcic, dupa moartea ei, in 1938. In vreme de pace, distrugatorul, comandat de capitanul Horia Macellariu si comandorul August Roman, a participat la funeraliile presedintelui Turciei, Kemal Attaturk.La intrarea Romaniei in Al Doilea Razboi Mondial, distrugatoarele au fost trimise in linia intai. Contraamiralul in rezerva Petre Zamfir (91 de ani) se afla atunci pe puntea distrugatorului ,,Regina Maria".,,In aprilie 1941 incepuse razboiul si s-au sistat cursurile la scoala de marina. Pe mine si pe alti colegi de-ai mei ne-au trimis pe Regina Maria, care era in port la Galati, in reparatii", isi incepe povestea Zamfir Petre. Lucrarile nu erau terminate, dar cine se mai gandea atunci la finisaje. ,,Am plecat cu ea nevopsita la Constanta si aici am urcat-o pe un doc plutitor si i-am montat sinele pentru mine", spune el.Romania isi construia linia de aparare a tarmului si montase baraj de mine de la Tuzla la Sulina, pe toata lungimea litoralului. Pentru ca submarinele singure nu puteau semnala la timp prezenta navelor inamice, intrucat trebuiau sa intre in imersiune, s-a decis ca barajul sa fie monitorizat non-stop de cele patru distrugatoare: Regina Maria, Regele Ferdinand, Marasti si Marasesti. ,,Doua erau la Tuzla si doua la Sulina si patrulau, urmand sa se intalneasca la Constanta", explica Zamfir Petre.Ziua in care a fost salvata ConstantaZiua de 25 iunie se anunta o zi ca oricare alta, insa va ramane intotdeauna in istoria Romaniei ca data la care a fost salvata Constanta. ,,In data de 25 iunie, noi eram ancorati cu o singura ancora, adica masinile erau oricand gata de plecare. Eu noaptea eram de serviciu la cartul 0-4, i se zice , este cel mai greu. Pe la ora 2.00, am iesit pe punte cu binoclul si am vazut la orizont doua luminite, doua mogaldete. Ii spun capitanului: