Discutie cu dr. Francis Fukuyama despre limitele globalizarii

Masura globalizarii: Considera ca, cu toate ca exista tendinta de uniformizare culturala, globalizarea nu poate distruge identitatea nationala. Piata de capital suporta consecintele globalizarii, insa guvernele, schimbul/comertul, companiile au specific national.

Procesele de omogenizare i de accentuare a identitatii nationale intervin concomitent. Exista mai putine alternative culturale i institutionale (omogenizare), insa n cadrul unui anumit nivel, diferentele nu se vor estompa.

Exista posibilitatea omogenizarii culturale, dupa modelul omogenizarii institutionale, dar este putin probabil (SUA au fost un exemplu pentru Asia, dar dupa aparitia sistemelor moderne de comunicatie, SUA reprezinta model al decaderii).

Rolul jucat de corporatiile multinationale n omogenizarea culturala nu este atat de mare, normele culturale sunt cele care primeaza (asociatii familiale de mici dimensiuni n China).

Identitatea culturala consta n limba, religie, rasa, retele sociale (vezi exemplul anterior).

Exista atribute umane transnationale valorizate pretutindeni: dorinta de schimb pe o piata, spiritul de intreprinzator.

Alte atribute culturale generate de procesul de globalizare: individualism, meritocratie.

Nu toate culturile vor reactiona n acelasi fel n urma interactiunii i expunerii la elemente noi (Franta/SUA i reactia la privatizare).

Rolul tehnologiei nu este atat de mare, deoarece sunt la fel de importante contactele umane, bazate pe incredere. Recunoaste roul sau n relatiile cetatenilor cu statul.

Globalizarea genereaza transformari la nivel politic, cresterea economica duce la modelarea institutionala dupa modelul american (idee contrara lui Huntington cazul Chinei).

Relatiile statului cu cetatenii vor fi afectate de globalizare (impactul tehnologiei).

Globalizare = americanizare, corespunzator anilor 50 60.

European leadership n globalization: Philip R. Harris and Robert T. Moran