discusion with ext. min. mircea malitza .pdf

8
INTERVIU Mircea Malita, diplomatul roman care i-a sfidat pe rusi in 1963, la ONU: ,,Petru Groza ne-a dat inapoi Ardealul" Laurentiu Ungureanu, Mircea Malita vorbeste despre diplomatia romaneasca, de la rigorile lui Stalin pana la capriciile Elenei Ceausescu. Academicianul da pe fata cartile diplomatiei comuniste: Cum a ajuns Romania sa se rasfete in bratele OccidentuluiC Cum i-a sfidat, prieteneste, pe rusi/ Academicianul Mircea Malita (86 de ani) a fost martorul activ al lichidarii si apoi al resuscitarii diplomatiei romanesti. Le-a vorbit americanilor cand ,,Romania" se scria in chirilice si le-a vorbit rusilor cand Romania mima simpatii occidentale. Dupa mai bine de jumatate de secol de cariera, nume precum Picasso, Tristan Tzara, Roosevelt, Gandhi, Castro sau Thatcher ii starnesc amintiri personale. Totusi, Mircea Malita a pastrat limbajul curat, rezervat al diplomatului-gentleman, a pastrat acea securitate a limbajului dificil de strapuns. Prezentat intr- un limbaj familiar lui Mircea Malita, acesta este, asadar, un interviu oportun, acordat, cu o calda deferenta, de fostul diplomat ,,sportiv", o prezenta sustinuta in buna vecinatate a unora dintre personalitatile notabile, poate influente, ale politicii globale. E o serie de note verbale insemnate, aflate in valiza diplomatica a condescendentului partener de dialog, care a facut un mod de viata din conduita subtila a profesiunii sale. ,,Weekend Adevarul": Domnule profesor, cum ati intrat in lumea politicar Mircea Malita: Dupa razboi, am cautat sa vad ce inseamna politica si ce e cu partidele. Eram obisnuit sa traiesc fara partide, pentru ca in dictaturi disparuse viata politica. Eram in clasa a VIII-a de liceu si ma duceam la adunari. Am fost la toate partidele care tineau usa deschisa, mergeam sa trag cu urechea. Simpatia mea a mers crescand spre stanga,

Upload: aturcubb

Post on 12-Feb-2015

64 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Discutie asupra politicii externe a lui Dej si Ceausescu cu subtilitati

TRANSCRIPT

Page 1: Discusion with Ext. Min. Mircea Malitza .pdf

INTERVIU Mircea Malita, diplomatul roman care i-a sfidat pe rusi in 1963, la ONU: ,,Petru Groza ne-a dat inapoi Ardealul"

Laurentiu Ungureanu,

Mircea Malita vorbeste despre diplomatia romaneasca, de la rigorile lui Stalin pana la capriciile Elenei Ceausescu. Academicianul da pe fata cartile diplomatiei comuniste: Cum a ajuns Romania sa se rasfete in bratele OccidentuluiC Cum i-a sfidat, prieteneste, pe rusi/

Academicianul Mircea Malita (86 de ani) a fost martorul activ al lichidarii si apoi al resuscitarii diplomatiei romanesti. Le-a vorbit americanilor cand ,,Romania" se scria in chirilice si le-a vorbit rusilor cand Romania mima simpatii occidentale. Dupa mai bine de jumatate de secol de cariera, nume precum Picasso, Tristan Tzara, Roosevelt, Gandhi, Castro sau Thatcher ii starnesc amintiri personale. Totusi, Mircea Malita a pastrat limbajul curat, rezervat al diplomatului-gentleman, a pastrat acea securitate a limbajului dificil de strapuns. Prezentat intr-un limbaj familiar lui Mircea Malita, acesta este, asadar, un interviu oportun, acordat, cu o calda deferenta, de fostul diplomat ,,sportiv", o prezenta sustinuta in buna vecinatate a unora dintre personalitatile notabile, poate influente, ale politicii globale. E o serie de note verbale insemnate, aflate in valiza diplomatica a condescendentului partener de dialog, care a facut un mod de viata din conduita subtila a profesiunii sale. ,,Weekend Adevarul": Domnule profesor, cum ati intrat in lumea politicar Mircea Malita: Dupa razboi, am cautat sa vad ce inseamna politica si ce e cu partidele. Eram obisnuit sa traiesc fara partide, pentru ca in dictaturi disparuse viata politica. Eram in clasa a VIII-a de liceu si ma duceam la adunari. Am fost la toate partidele care tineau usa deschisa, mergeam sa trag cu urechea. Simpatia mea a mers crescand spre stanga,

Page 2: Discusion with Ext. Min. Mircea Malitza .pdf

pornind de la antihitlerismul care exista in familie prin respingerea antisemitismului, a legionarismului. Pe baza acestui antifascism, pe baza faptului ca Petru Groza ne-a dat Transilvania inapoi si ne-a permis sa mergem acasa, am ales.

,,Nene Maniu, facem guvern nou!" Groza spuneti ca ne-a dat Transilvaniao Absolut. El era in Frontul Democrat si trebuia sa fie prim-ministru al noului regim. A inteles ca regimul e facut de Moscova si de Partidul Comunist si ca el e cerut numai sa fie acolo, in postul de prim-ministru, dar a inteles si ca are o valoare aceasta chestiune, sa figureze in postul respectiv, chiar daca va fi dominat de altii. Si a spus ca accepta doar daca Stalin ii spune personal ca Transilvania e a noastra. Multi au crezut ca e un act iesit din comun. ,,Stalin sa-mi spuna. La telefon." Tot jocul era facut cu el sa fie ales, dar nu venea telefonul. Vreo doua zile a stat in casa si nu discuta cu nimeni, spunand ca asteapta telefonul de la Stalin. A sunat Stalinn N-a sunat Stalin, a sunat secretarul lui - nu-l vezi pe Stalin vorbind la telefon -, care i-a spus ca e insarcinat sa-i comunice: ,,Va asigura ca pozitia oficiala a URSS este ca Ardealul sa revina in intregime Romaniei si ca va spune acest lucru la momentul potrivit".  A fost de acord. Momentul e si mai interesant cand se duce la Maniu si-i spune: ,,Nene Maniu, facem guvern nou! Il conduc eu. Vreau sa fii cu mine, sa reprezinti taranistii in Guvern". Maniu a spus: ,,Nu pot sa te urmez. Nu vreau ca generatiile viitoare sa ma blesteme ca am sustinut comunistii". Atunci Groza s-a suparat si a spus: ,,Draga, daca Transilvania ne revine noua si pot sa obtin asta, eu nu mai sunt preocupat daca cei ce vor veni vor blestema". E dramatic, nue Parca e teatru. De unde stiti aceste lucruri De la domnul Pamfil Riposanu, secretarul lui Groza, care a fost acolo. Mi-a spus la New York, in anii '70. Picasso, un batranel bine dispus Stim ca l-ati cunoscut pe pictorul Pablo Picasso... L-am vazut foarte putin. Privesc inapoi cu durere un anumit fapt. El semna unui lung sir de admiratori, in Salle Pleyel, la Paris, unde se tinea Conferinta Mondiala a Pacii, in

1949. Desena rapid un porumbel pe un carton. Am fost atat de uluit cand am fost aproape de el, atat de fascinat, incat am uitat sa trec sa-mi iau porumbelul. Era un batranel bine dispus, fericit pentru ca i se nascuse un copil. Erati cu Mihail Sadoveanu acolo Da. El s-a vazut cu Picasso, dar n-au avut o mare conversatie. Picasso, oriunde aparea, era invadat de lume. Cu Tristan Tzara a fost mai pe larg. Eu am organizat intalnirea dintre ei, care a fost neobisnuita. Amandoi stateau si nu-si vorbeau. Se uitau zambind unul la altul. Ma gandeam cum se poate ca doi oameni care sunt mai taciturni sa-si puna in miscare filmele trecutului. Unul fiind boier moldovean, iar altul traind in marginile oraselor si

refugiindu-se in alte tari. Am tusit, am inceput sa spun niste lucruri, dar tot tacuti au ramas. Dupa aceea, cu foarte multa caldura si-au strans mans si si-au spus ,,La revedere!". N-au vorbitC Cateva cuvinte... Era intalnirea dintre doi corifei.

Eram in clasa a IV-a de liceu la cedarea Ardealului. Imi amintesc perfect noaptea pe care am petrecut-o intr-un camion care ma ducea in Faragaras, la un unchi. In casa noastra din Oradea se auzea cel mai des: <<Vin ungurii!>>.

Intre 1950 si 1956 ati fost director la Biblioteca Academiei. L-ati cunoscut pe Lucian Blagas Destul de bine. L-am cunoscut la Cluj. Sigur ca era o situatie jenanta pentru mine ca eu, un tanar director, sa inspectez un mare geniu al tarii, pentru ca asa-l consideram. Era foarte tacut si, in general, era lasat in pace de toata lumea. Eu trebuia sa fac aceasta vizita, pentru ca era filiala noastra. Dupa ce am schimbat cateva cuvinte acolo, ne-am intalnit la masa, intamplator. Ne-am dus la acelasi restaurant foarte modest cu mancare pentru oamenii care sufera de stomac. Acolo mi-a povestit cateva lucruri mai personale. ,,Nu-l vad pe Dej nici taind o gaina" Cum a fost convins Hrusciov sa retraga trupele din Romania in '58î Lucrati deja in diplomatie atunci.Bodnaras, Maurer si Dej erau oameni care aveau o experienta de viata extraordinara, iesita din comun. Cand a

Page 3: Discusion with Ext. Min. Mircea Malitza .pdf

venit Hrusciov aici, la vanatoare, cu o prietenie maximala, nu cu presiune sau cu amenintari, l-au convins ca Romania e prieten devotat, ca nu mai e nevoie sa mentina trupele. Dej avea in spate ani buni de detentie, unde se tineau cursuri si se invatau o multime de lucruri.La DoftanaD La Doftana. Era ca o mica universitate. Athanasie Joja, seful meu de la ONU, tinea acolo cursuri de logica. Cum era Ana Paukero Ati cunoscut-o Ana Pauker era total devotata unui clan totalitar. Doamna aceasta a reprezentat o fata a civilizatiei contemporane care a fost ceva mai autoritara decat normalul. Ea a fost specialista in comploturi obscure si opace. Cifrand, speculand. A avut o viata care nu este normala, naturala, la vazul publicului. Ioan Gheorghe Maurer Era un avocat caruia ii placea vanatoarea. Se simtea foarte liber, neingradit. Era o minte foarte subtila. Cand i-a propus Dej sa fie el conducatorului partidului, a zis: ,,Draga, eu sunt pe jumatate neamt, pe jumatate francez. Romania nu merita asa ceva. Trebuie sa fie un roman, nu unul ca mine". I-a propus chiar pe patul de moarte. Dar n-a vrut. Era asa apropiat de DejFDa. Foarte interesanta este legatura care s-a facut intre un om cu formatie politica si unul cu formatie juridica. Daca vreti, Maurer a fost un mic-burghez de provincie (rade) foarte dotat si foarte inteligent, in timp ce Dej era un muncitor cinstit, care-si iubea meseria. Amandoi au tinut la Romania ca la ochii din cap. Si n-au avut alta preocupare decat sa-i faca bine. Avere la eii Capatuireu Nimic! Nu visau altceva decat binele tarii. Epoca lui Dej coincide si cu perioada represiva a comunismului. Au murit oameni in inchisori politice. Nu spuneti asta! Statul, la ora aia, era confiscat de o armata de ocupatie. Nu poti da vina pe stat cand sunt niste straini care il gestioneaza in intregime cu putere armata. Cu forta, nu cu tribuna si discursuri. Era o armata de ocupatie care dadea solutii si comenzi. Eu nici nu ma uit la asta, n-o pun in istorie, pentru ca nu e istoria mea. Nu e istoria tarii romanesti. Pai, inchisorile au fost aici, pe teritoriu romanesc. Aici, dar cine le facea, cine le supraveghea si cine le ordonau Erau oamenii pusi de rusi, bine dotati si incredintati de puterea suprema sa faca aceste lucruri. Nu-l vad pe Dej nici macar taind o gaina. Nu vad ceva sangvin la el sau ceva rautacios. La lucrurile politice, unde stia ca ori esti impuscat, ori te impusca, acolo probabil ca era altfel. In categoria aceea de probleme nu ma amestec. Dar inchisorile n-au fost raspunderea lui. Poti sa-i acuzi alte chestiuni: ca n-a inteles problema agrara. El a fost foarte impresionat de o vizita pe care a facut-o in Bulgaria, cand era el stapan, nu Ana Pauker. A venit acasa si a zis: ,,Nu se poate ca taranul bulgar sa traiasca mai bine!". Si a inceput sa se preocupe, dar a fost doar un inceput, pentru ca n-a fost un specialist. Cum au imblanzit romanii ,,cainele ciobanesc"Ati fost consilier al primei misiuni a Romaniei la ONU, din '56 pana in '60. Americanii sunt mult mai primitori si mai deschisi fata de nou-veniti, in comparatie cu occidentul Europei. Sunt amabili, vor sa te cunoasca, dar atata timp cat stiu ca nu ai facut sau ai spus ceva impotriva lor. Daca te considera dusmanos, inamical, atunci devin mai rau decat un caine. Un ciobanesc. Asa fac si in politica: au deschideri mari, dar verifica permanent. Daca ceva se dezminte, atunci e criza. 1956. Eleanor Roosevelt si sotia lui Mircea Malita, in SUA Ati starnit si antipatii la New York... Da, cu Silviu Brucan. El a luptat intotdeauna pentru suprematie, pentru a avea o pozitie mare. Credea despre sine ca avea o inteligenta iesita din comun. Ca ziarist, intr-adevar a fost bun. In scriere. In ciuda faptului ca nu avea studii, avea un talent destul de bun. Dar asta era singurul lui lucru bun. Il supara ca eu citeam mult si, sigur, ca aveam un alt gen de a ma exprima. El nota mereu cartile pe care auzea ca le citesc eu. Incerca sa le caute si el, sa vada exact. Facea asta cu un sarg de elev. Dej si Maurer au anuntat imediat americanii Cand s-a rupt ritmul in relatiile diplomatice cu URSS

Page 4: Discusion with Ext. Min. Mircea Malitza .pdf

Dej si Maurer, care erau prieteni, voiau usurarea presiunilor impotriva independentei Romaniei facute de URSS. Acesta era secretul lor nescris. Pana n-au plecat trupele nu se putea realiza nimic. S-au mai ivit ferestre cand a plecat Ana Pauker, apoi Chisinevschi. Dupa '62  (n.r. - in cazul crizei rachetelor cubaneze), s-au simtit complet dezlegati cand au vazut aventura imensa in care se arunca Hrusciov, impreuna cu toata lumea socialista. Atunci au spus: ,,Asta nu se poate tolera!". Imediat au reactionat si i-au anuntat pe americani ca ei nu au nimic cu SUA si ca nu va fi nicio actiune impotriva lor, in caz de conflict. ,,A se arde inainte de a fi citit" Cum au anuntatsAu trimis o scrisoare asa de secreta incat nu s-a gasit. Dar asa se intampla, sunt secrete care sunt in plic lipit pe care scrie: ,,A se arde inainte de a fi citit!" (rade). Au inceput sa se vada urmarile acestei strategii impecabile, dar strategia in sine nu a iesit la iveala. ,,Romania, va rugam sa repetati!" Cum a inceputD Maurer si Dej facusera o vizita in tari asiatice si se intorceau in Romania prin Rusia. Erau luati de un avion sovietic, care ii scotea din Asia si ii aducea la Moscova, via Siberia. De la Moscova, urmau sa ia avionul de Bucuresti, dar Hrusciov le-a spus: ,,Va rog, daca treceti pe la noi, ramaneti o noapte. Sunteti musafirii nostri". Seara, i-a invitat Hrusciov la opera. In pauza de la opera si dupa spectacol au avut niste discutii. Ei dadeau din cap, dar nu spuneau nimic. Maurer i-a spus unui ministru sovietic: ,,Noi stim ca aveti dreptate si ca nu sunt rachete in Cuba. Numai un nebun, un om fara minte le-ar fi pus acolo. Suntem de acord ca nu sunt". (n.r. - URSS construia, in Cuba, baze de lansare a rachetelor SS-4 Sandal. Criza rachetelor cubaneze a fost cel mai periculos punct al Razboiului Rece, cel mai aproape de un razboi nuclear) Apoi, au admirat ,,ingeniozitatea si dibacia" politica a lui Hrusciov si au plecat ca dupa o intalnire cu unul care nu are toate mintile. Si-au spus: ,,De astia suntem noi lipiti. Trebuie sa luam masuri!". A inceput a doua zi. Cu limite, bineinteles. Dar in '63 am votat primul vot din istorie care nu coincidea cu cel al blocului sovietic. 1956. Mircea Malita si sotia sa Despre ce e vorba Era vorba de o rezolutie privind denuclearizarea Americii Latine. Toate statele prietene cu URSS s-au abtinut din cauza opozitiei Cubei. Si noi trebuia sa ne abtinem, dar noi am votat pentru. Mi-a venit dezlegarea in timpul sedintei, la telefon. Si ei, in Romania, se framantau mai rau ca mine. Cum au reactionat americaniit A aparut un articol intr-un ziar cu titlul: ,,Independenta Romaniei". Si la lucrari a fost un soc. N-am sa uit cuvintele: ,,Romania, please repeat!". ,,Yes!" (n.r. - ,,Romania, va rugam sa repetati!" ,,Da!") Erau nedumeriti. A fost uluitor. Dar eu, inainte de vot, am petrecut mult timp sa-i conving pe rusi ca nu au dreptate si ca e interesul lor sa voteze pentru denuclearizare. Le-am spus ca ei au votat denuclearizarea Balcanilor. Or, cand alta regiune vrea sa se denuclearizeze, trebuie sa spunem la fel! Noi ne-am fi spart capul daca am fi votat ,,Nu". Stim ca lui Corneliu Manescu i s-a propus sa fie mediator intre India si Pakistan, in problema Kasmirului. Cum s-a intamplatuDelegatul Pakistanului, Zulfikar Ali Bhutto, care avea sa fie chiar presedintele Pakistanului, a venit la Manescu si la mine si ne-a propus. Simplu. Dar de acasa a venit un raspuns la care eu nu ma asteptam: ,,Nu!". Asa ca medierea au facut-o rusii. Maurer a spus ,,Nu!". De cen Si eu am fost foarte intrigat, pentru ca mi se parea o onoare. Dar acum il inteleg foarte bine, pentru ca Maurer era consecvent filosofiei lui. El avea alta metoda draga sufletului sau, metoda pe care a teoretizat-o: concilierea. Mediere fac tarile mari, care tin seama de interesele lor. Pe de alta parte, concilierea este complet confidentiala. Nu se stie de ea, nu este zgomotoasa. Numarul vacilor din Romania era secret de stat

Page 5: Discusion with Ext. Min. Mircea Malitza .pdf

Din 1971, ati fost numit ministru al Invatamantului.Am abuzat oarecum de faptul ca eram proaspat venit si ca puteam lucra fara sugrumari birocratice. Fara hartie. Am adus managementul in scoli, chiar daca a fost numit ,,organizare stiintifica". 1971. Margaret Thatcher si Mircea Malita Ati cunoscut-o pe Margaret Thatcher din postura ministru al Invatamantului. In 1971, cand eram ministru al Educatiei, am primit invitatia de a o vizita pe ,,colega mea", ministrul Educatiei si Stiintei, doamna Thatcher, in Anglia. Evident ca era un interes si in domeniul educatiei, dar era un interes si pentru Romania. Era dorinta ei de a iesi din cadrul cam stramt pentru ea al Ministerului. Cum v-a primitz Niciodata n-am avut o vizita oficiala care sa fie regizata in forma aceasta impecabila. A dat un mare dejun pentru mine cu intelectuali de frunte ai Londrei - vreo 24 de persoane - la un castel care, de obicei, era rezervat pentru vizite mai mari. In 1991, v-ati intalnit din nou. Dupa ce a cazut Cortina, cand ea n-a mai fost premier, cand eu nu mai aveam nicio functie de stat, in 1991, m-a invitat din nou. Din curata amintire a unei cooperari trecute si pentru ca voia sa stie ce se intampla in Romania. Pentru ca eu, din 1984, fusesem supus unor rigori... Nu putea afla nimic despre mine in acea perioada. Atunci, in zadar incercau strainii sa ma contacteze. Nu primeam scrisorile, eram un fel de necunoscut. 1991. Margaret Thatcher si Mircea Malita ,,Te trimite in Cambodgia!" Ce s-a intamplat in '84 Eram ambasadorul Romaniei la Washington si am fost chemat in tara. Chemarea mea a fost vazuta ca neobisnuita, era sub semnul unei probleme. In mod normal, mai aveam un an de stat. Multi dintre prietenii mei de acolo glumeau - imi spunea un deputat american: ,,Sa stii ca te trimite in Cambodgia!". Dar de ce ati fost chematc Era o nemultumire fata de comportamentul meu care ar fi fost prea lax fata de tara mea. De fapt, Elena Ceausescu era foarte suparata ca n-a primit nicio invitatie sa mearga acolo. Nemultumirea reala era ca ma reprezint pe mine si nu pe ei - in tonul mai rudimentar al conducatorilor. Mi s-a spus: ,,Te rog sa vii imediat". Iar eu am raspuns: ,,As vrea sa plec de aici conform protocolului in care pleaca in mod normal un ambasador". S-au gandit ei sa nu fie o capcana din partea mea si mi-au permis sa mai stau cateva zile. Am dat receptie de plecare, am facut vizite. De exemplu, presedintele Consiliului de Securitate era un francez care ma cunostea. El a dat masa pentru mine cand am trecut prin New York ca sa vin acasa. Alvin Toffler, mare prospectolog si autorul cunoscut care a scris ,,Al treilea val", m-a invitat, alaturi de sotia sa, Heidi Toffler, la o masa de despartire. Ziaristii din Washington au dat, la fel, o masa de despartire. Am fost la Bush, care era vicepresedinte atunci. Si cum era Bush seniorulr Eu mai mersesem cu el prin tara si ne imprietenisem. Ma mai invita la el acasa, adica o casa a marinei. Acolo am cunoscut si familia. Viitorul presedinte, George W. Bush jr., tanar pe atunci, le facea destul de multe probleme parintilor sai la ora aceea. De cei Se droga, nu se tinea de studii, bea. Provocarile varstei. Dar ceilalti copii erau fara provocari, asa ca ei despre el vorbeau mai mult si se aratau ingrijorati. Bush a fost foarte surprins ca plec asa repede. ,,N-am avut timp sa-ti iau o amintire", mi-a spus cand ma aflam in ultima vizita. S-a uitat prin camera, prin birou, a deschis un pupitru, a gasit doua butoniere pe care scria ,,Vicepresedintele SUA" si mi le-a dat ca amintire. Bineinteles ca nu sunt purtabile, dar conteaza gestul sau care ascundea o anumita afectiune. O prietenie vaga.

Page 6: Discusion with Ext. Min. Mircea Malitza .pdf

Ati legat, pesemne, o multime de prietenii. Am fost un personaj dificil la Washingotn, ca sunt foarte ,,sportiv". Dar americanilor le placea ca ma bateam pentru treburile mele. Eram insistent, ma duceam in vizite numeroase pana cand imi iesea ceva. De altfel, nu puteai decat printr-un asemenea efort sa contracarezi valul de respingere de care se ,,bucura"Romania la vremea aceea din cauza lui Ceausescu. ,,Tranchilizator pentru Cabinetul 2" Ati primit vreo explicatie cand ati ajuns acasa Nu, in afara de interdictiile care curgeau, curgeau. Mi-am dat seama ca a fost o decizie foarte subiectiva. Ce putea iesi din capul unor oameni in deriva, care nu mai sunt normali. Ei erau bolnavi

amandoi. Toate functiunile, toate comenzile se transferasera la Cabinetul 2. El statea trist cu un caine in birou. Ca si copiii, sa se joace. Ea avea un alt tip de sociopatie. Izbucneau de-acolo niste apucaturi, niste agresiuni, ranchiune, fantome... Stiu ca odata, la intrarea in birou la ea, am vazut un profesor universitar care lua ceva pastile. ,,Ce facil" ,,Pai, ma duc la ea si nu pot fara un tranchilizator foarte puternic." (rade) Ar fi ridicol daca n-ar fi prea tragic.

Romania este una din tarile cele mai incercate de evenimentele drastice ale istoriei. Tot ce-a fost posibil am cunoscut. Aproape toata istoria sub ocupatie straina, tot timpul o victima a imperiilor vecinilor.

Exista un moment anume al ,,transferului" de putere la Cabinetul 2r Da. El a inceput in anii '70, cu moderatie. Incet-incet. La sfarsitul anilor '70, dupa cutremur, s-au deranjat putin la rationament si la comportament. Iar in anii '80 a fost criza care i-a speriat ingrozitor. Dupa criza n-au fost in stare sa traga concluziile necesare. ,,Supe de la elvetieni" In '80 ati fost ambasador si la Berna, in Elvetia. Atunci s-a intamplat o anomalie ridicola. Am vrut sa aduc afacerea Nestle in Romania, dar nu s-a putut realiza pentru ca numarul vacilor era secret de stat. Nu e gluma. Apoi, au fost cuvintele memorabile ale Elenei Ceausescu: ,,Stim noi atata chimie incat sa nu trebuiasca sa invatam sa facem supe de la elvetieni" (n.r. - lapte praf). Dezamagiri ca aceasta m-au ros tot timpul. Nu puteam sa ma bucur de un rezultat de acolo, ca venea o gafa de acasa. V-asteptati sa cada cuplul Ceausescu In logica lucrurilor, ei mergeau in jos in chip vizibil. Ca pe tobogan coborau. Si ca sanatate, si ca prezenta. Plus ca spuneau ineptii ingrozitoare care distrugeau pozitia tarii. De exemplu, enormitatea cea mai mare a fost sa pretinda ca URSS-ul lui Gorbaciov tradeaza comunismul, care trebuie salvat de catre Romania, de pe Dambovita. Suntem in cazul patologiilor. Noi nu ne mai putem pronunta prin explicatii politice. Trebuie chemat un doctor care sa explice tipul de ratacire de care erau cuprinsi in mod crescator si definitiv. ,,Nu putem fi continentali. E prea mare Europa" Sunteti primul roman din Clubul de la Roma. A fost o institutie care m-a marcat. Am inceput sa inteleg ca este ceva fals si daunator in formalismul birocratic, oricat de savant ar fi. Si este o tragedie cand el e practicat cu atata savoare de Europa. E pacat, pentru ca adevarata miscare si evolutie a societatii nu se fac nici prin hartii, nici prin decrete, ci prin fapte. Vorbele sunt relative si neimportante in raport cu ceea ce se intampla, se construieste, se produce. ,,Limitele Cresterii", primul raport al Clubului, a fost un dus rece, desi a fost mult criticat.

Oamenii acestia care accepta o moda, care adopta aceste pozitii de totala predare a personalitatii si gandurilor lor, nu cred ca sunt in buna traditie a romanilor. Nu sunt ei. S-a format o mutatie de persoane. Cu instinctul de supravietuire stins, cu creativitate zero, cu perspectiva zero, cu <<Traieste-ti clipa!>> - super. Asta-i tip de romant E disperat, saracul, te rog sa ma ierti.

Noul raport spune ca statele trebuie sa fie mai puternice, mai active. Nu e un paradox in contextul globalizariii E o miscare gresita si sinucigasa a omenirii sa discrediteze cea mai pretioasa institutie pe care oamenii au creat-o in interesul supravietuirii lor. Nu exista mai mare baza si mai solida pentru existenta intregii

Page 7: Discusion with Ext. Min. Mircea Malitza .pdf

omeniri decat acel binom: cetatean si stat. Cand statul e lovit, cetateanului aproape ca i se ia cetatenia. I se spune ca e cetatean al Europei, cetatean al omenirii. Cuvinte fara sens! N-are sens cetatenia europeana Nu exista! Doar daca Europa va fi un singur stat, dar atunci va fi doar pentru ca desfiinteaza statele existente si le inglobeaza. Asta e altceva. Dar, ma intreb, cum sa topesti lumea intr-o unitatee Care sa fie cea Statul umann Pai, cum sa nu mai existe distinctiile care fac natiunile sa fie in competitie, sa aiba specific, creatie artistica, o contributie la stiinta„! Aici, ma iertati, dar De Gaulle a spus foarte clar: ,,Shakespeare a devenit un mare scriitor al Europei pentru ca a fost englez". M-ati intelesd Dar omenirea trece prin tot felul de mode. Cetatenii, daca n-ar avea stat, n-ar avea identitate, pentru ca n-ar avea cine sa le-o dea. E cultura comuna protejata de zidurile unui stat care ne tine de cald, care ne da identitate. Pai, se pune la indoiala viitorul statului-natiune.Vai de mine! Statele mari se joaca cu cuvintele, crezand ca e statul lor cel care va domina lumea. Aia e alta mancare de peste. Nu cred ca vrem un statut apatrid.

S-a pierdut un adevar: cultura nu este integrabila, nu este universala. E locala. De cand lumea. Civilizatia este integrabila: o poate copia cel mai inapoiat continent si o poate pierde cel mai avansat continent. Dar cultura nu.

Europac Nu exista identitate europeana, nu putem fi continentali. E prea mare Europa. De aia s-au format state, intrucat continentele sunt prea mari pentru noi. Pai, va deschid acum un ,,Economist". Uitati-va la faimoasa Europa integrata! Uitati-va la ea cu cat creste! Cu 0,3% sau 0,5%. Inseamna regres, nici macar stagnare! Apoi, uitati-va la statele emergente! Cresterile sunt intre 3% si 7%. Ce ne spune realitatea faptelor Atunci, de ce stai si faci filosofia integrarii cand ai crestere zerov Europa toata e in criza. A fost Grecia, a urmat Cipru, vine Portugalia. Asteptam cu sufletul la gura care e la rand. Mircea Malita despre... Henry KissingerVedeti, eu am unele rezerve fata de scrierile lui. Cred ca a strecurat un subiectivism prea mare in lucrari care trebuia sa fie mai sobre si mai obiective. Apoi, nu a recunoscut rolul pozitiv pe care l-a avut Romania in comunicarea dintre China si SUA in ajunul vizitei lui Reagan! Atunci se deschisese un coridor, prin Romania, intre cele doua state. S-a mai deschis unul prin Pakistan, dar Kissinger a dat prioritate celui din Pakistan. Pe de alta parte, nu poti sa-i negi talentul exceptional, cultura mare, capacitatea de munca neistovita, prezenta nemiscata in treburile mondiale. Mihail Gorbaciov L-am intalnit, spre exemplu, la o conferinta a Clubului de la Roma. Eram in Germania, unde am observat cu ochii mei ce fantastica primire ii face cetateanul de rand. Nemtii stiau ca, daca s-au reunificat, a fost pentru ca el a spus ,,Da!". O femeie din multime chiar a venit cu un plic si i-a dat 10 marci, ca omagiu pentru ca viziteaza Germania. Apoi, am vorbit mai mult la Moscova, unde m-am dus tot la o intalnire a Clubului. El nu mai era presedinte atunci. A doua oara, era mult transformat. Se dedica scrisului si era cautat la multe intruniri internationale,la care-i placea mult sa apara. Eleanor Roosevelt Ea facea parte din personajele tacute, mai ales la varsta ei. Cu mine a fost amabila, simpatica, binevoitoare. Nu aveam de discutat teme politice, intrucat erau intalniri sociale. Am fost la o masa data de Nelson Rockefeller, cand s-au pus steagurile noilor tari membre ONU. Era 1956.

 

Ronald Reagan Am avut conversatii, ma stia pe nume. Era omul cel mai amabil, glumet, creand o atmosfera de destindere tot timpul. A luat de cateva ori ton foarte puternic impotriva sovieticilor, dar contactul personal era cu totul altfel. Il simteai pe marele actor care joaca un alt joc. Nelson Rockefeller

Page 8: Discusion with Ext. Min. Mircea Malitza .pdf

Mereu cu zambetul pe buze, simpatic si politicos. Nimic crancen, nimic mare, nimic magnat. De la el cred ca am observat ca toate personajele mari ale SUA au un fel de grija de a nu epata prin imbracaminte, prin aparitie, prin vorbe. Erau mai mult decat common (n.r. - obisnuiti), se pierdeau in masa mare de cetateni. Nu se urcau pe un soclu. Asa devin importanti, nu prin aparitii regizate. El a fost unul din exemplele acestea. Am avut intalniri cu el la acea masa pe care a dat-o, iar cand a fost vicepresedinte i-am amintit cum ne-am vazut. A fost zambitor, si-a adus aminte, m-a batut prietenste pe umar si mi-a zis: ,,Take care, take care!" (n.r. - Ai grija!). Adica, daca stii sa te pazesti, e mai bine. (rade). Indira Gadhi Am cunoscut-o la New Delhi. Am fost la ea in vizita in 1968 cu ministrul nostru al Comertului. Se vedea ca e o persoana citita, isteata. Era foarte atenta. In vremea aia, un mare scriitor francez spunea ca va fi o revolutie mare a informaticii si ca trebuie sa ne pregatim pentru ea. Ea a dat din cap si a spus cu tristete: ,,Nu stiu cata hrana in plus o sa-mi aduca sistemul dumitale!". Alta data, am fost cu ea, intr-un cortegiu, la mormantul lui Jawaharlal Nehru, tatal ei, primul premier al Indiei. Fidel Castro Este un pasionat. Un revolutionar. E un caracter special de militant. El lupta de la inceput pana la sfarsit, in orice imprejurare. La el, munca e lupta, viata e lupta. A fost revolutionar de cand a fost student. Am fost invitat in Cuba ca ministru al Invatamantului. A vrut sa ma intalneasca in timp ce eu eram pe teren, ca asa-i placea, sa vada scoli care se construiesc. Cineva de la protocol insa n-a facut bine corelarile, iar el a fost cand eu nu eram si invers. Venise sa discutam educatie. Apoi, l-am cunoscut cand a venit la Bucuresti.

Acest articol a fost publicat in ,,Weekend Adevarul".