Efectele discriminării preţurilor de către un monopol reglementat asupra bunăstării

I.Introducere

Discriminarea preţurilor sau diferenţierea acestora apare atunci

când vânzarea unor bunuri identice sau servicii se face la preţuri diferite,

deşi avem de a face cu acelaşi producător. Pe o piaţă fictivă cu informaţii

perfecte, bunuri perfect substituibile şi pe care nu există costuri de

tranzacţionare sau interdicţia revânzării, în vederea eliminării

oportunităţilor de arbitraj, discriminarea preţurilor caracterizează doar

pieţele de tip monopol sau oligopol, unde puterea în piaţă poate fi exercitată

prin preţ.

Efectele discriminării preţurilor asupra bunăstării societăţii sunt

ambigue,însă producţia poate fi extinsă atunci când diferenţierea preţurilor

este eficientă, sau poate înregistra un declin atunci când este orientată

către consumatori care îşi permit să plătească un preţ mai mare,în

defavoarea extinderii şi vânzării acesteia către consumatorul obişnuit. Chiar

şi în cazul unui output nemodificat, discriminarea preţurilor generează

ineficienţă, întrucât output-ul este alocat necorespunzător între

consumatori.

II. Tipuri de discriminare a preţurilor(clasificare introdusă de

economistul Arthur Cecil Pigou)

Discriminarea de primul grad implică faptul că monopolul este

capabil să-şi segmenteze piaţa în aşa fel încât pentru fiecare unitate

succesivă de producţie vândută acesta încasează preţul maxim pe care este

dispus consumatorul sa-l plătească pentru aceea unitate de produs, astfel

respectivul monopol putând extrage întregul surplus al consumatorului.

Acest tip de piaţă nu există de obicei în realitate, întrucât presupune faptul

că producătorul poate determina cu exactitate preţul maxim pe care este

dispus să-l plătească consumatorul, indiferent de elasticitatea sa în funcţie

de preţ.

Discriminarea de gradul al II-lea presupune diferenţierea preţului

în funcţie de cantitatea, vândută, astfel că o cantintate mai mare de bunuri

este valabilă la preţuri unitare mai mici, o practică des întâlnită la clienţii

de talie mare, care vor să beneficieze de discount-uri cantitative. Practicile

de discount-uri permit deosebirea clienţilor în funcţie de preferinţele

acestora, iar acest lucru permite monopolului să stabilească preţuri diferite,

astfel captând într-o mai mare parte surplusul pieţei.

Diferenţierea clienţilor poate ţine şi de aspecte calitative, un exemplu

pertinent fiind companiile aeriene, care oferă mai multe clase de călătorie

în funcţie de preferinţele călătorilor.

Discriminarea de gradul al III-lea presupune variaţia preţului în

funcţie de criterii cum ar fi zona geografică, segmentul de consumator sau

în cazuri extreme chiar identitatea consumatorului , ca referenţial pentru

disponibilitatea de a plăti un anumit preţ. Monopolul cunoaşte foarte bine

clasele de consumatori putând practica un preţ mai scăzut pentru cei cu

constrângeri de buget, astfel putând capta mai mult din surplus pieţei.

Eficienţa acestui tip de discriminare este discutabilă întrucât anumite

segmente ale pieţei pot fi ignorate, reducându-se astfel bunăstarea.

III.Studiu privind efectele discriminării de gradul al III-lea, de către

un monopol reglementat asupra bunăstării unei societăţi.

Există mai multe tipuri de constrângeri asupra preţului practicat de

monopoluri şi anume:

1.Constrângerea se aplică unui indice de preţuri de tip

Laspeyres calculat pe baza unor ponderi proporţionale cu

cantităţile cerute la preţuri uniforme.

L =p∗x ( p0)p0∗x (po )

¿¿

2.Constrângerea se aplică încasărilor medii, prin încasare

medie înţelegând raportul dintre încasarea totală şi output-ul

total, care este echivalentă cu un indice de tip Paasche , în

care ponderile din indice sunt proporţionale cu cantităţile

curente cerute. Aceast modalitate are o mai mare relevanţă

pratică, deoarece statul nu trebuie să cunoască cererea la

preţuri uniforme(x(p0))

P = p∗x ( p)p0∗x ( p)

3. Constrângerea încasărilor medii astfel încât monopolul

înregistrează acelaşi profit ca în cazul în care ar practica

preţuri uniforme.

Presupunem că exista n pieţe, unde n ≥ 2.

Notaţii: preţul produsului i – pi , p=(p1,…,pn)-vectorul de preţuri, ν(p)-

surplusul agregat al consumatorului, funcţia indirectă de utilitate V(p,y)=

ν(p)+y, unde y este Π(p)+ alte venituri exogene, funcţia bazată pe utilitate

a bunăstării sociale W(p)= ν(p)+ Π(p), xi(p) este cererea pentru produsul i

la preţul p, dν(p)- vectorul de cerere, obţinut prin diferenţierea ν(p), X=∑xi

cantitatea totală cerută încasarea totala R(p)=∑ pi*xi(p), costul de producţie

C(X) care depinde doar de output-ul total(costul marginal este presupus a fi

acelaşi pe toate pieţele) şi wi(p) ponderea cantităţii cerute din produsul i

când preţul este p , în totalul cantităţii cerute,unde i=1,n

Când discriminarea preţurilor este interzisă, vectorul de preţuri este

uniform p0=(p0,p0,....p0), iar când aceasta este permisă preţurile diferă în

interiorul vectorului , iar constrângerea preţului se referă la un indice de

preţuri, care să fie mai mic decât un nivel critic p0.

Constrângerea 1- ∑ pi * wi(p0) ≤ p0 sau p * x(p0)≤ p0 * x(p0) , folosirea

unui indice de preţuri care nu include ponderi discriminatorii în funcţie de

cantitatea cerută.

Libertatea de a discrimina prin preţ este benefică monopolului în

acest caz, deoarece la practicarea unui preţ unui preţ p=p0 firma poate

obţine un profit la fel de mare ca şi când discriminarea preţului ar fi

interzisă, mai mult consumatorii luaţi la nivel agregat obţin aceeaşi utilitate

daca se satisface inegalitatea, ca şi când preţurile ar fi fost p0.

Constrângerea 2 ∑ p*wi(p) ≤ p0 sau p*x(p) ≤p0*x(p)

În comparaţie cu cazul precedent consumatorii vor pierde utilitate printr-o

discriminare a preţului, însă efectul total asupra bunăstării este ambiguu.

Sub o constrângere asupra încasării medii, discriminarea preţurilor creşte

profitul monopolului , dar reduce surplusul consumatorului şi efectul asupra

bunăstării poate fi negativ sau pozitiv. Incertitudinea consecinţelor acestei

constrângeri asupra bunăstării apare datorită confruntării a două efecte

opuse. Discriminarea preţurilor este dăunătoare în funcţie de output care

este suboptim distribuit între consumatori, iar output-ul trebuie să crească

pentru ca discriminarea preţurilor să mărească bunăstarea. Atunci când un

monopol este nereglementat, efectul discriminării preţurilor asupra

creşterii output-ului este incert. Unul dintre principalele scopuri ale

literaturii de specialitate a fost să găsească condiţii(concavitatea cererilor) ,

astfel încât efectul asupra output-ului să fie pozitiv.

În cazul acestei constrângeri,efectul asupra output-ului total este

intotdeauna pozitiv, întrucât preţul non-discriminant p0 depăşeşte costul

marginal, iar funcţia de cost este convexă(are minim). Modificarea

bunăstării societăţii nu este mai mică decât modificarea pozitivă a profitului

monopolului , întrucât acesta se va folosi de posibilitatea de a discrimina

prin preţ pentru a-si mări profitul.

Dacă firma are un cost marginal c, iar preţul uniform p0 este destul de

apropiat de c, atunci creşterea bunăstării este mai mare în cazul preţurilor

uniforme p0, decât în cazul discriminării prin preţ, şi aplicării constrângerii

asupra încasării medii.

Constrângerea 3 R/X ≤ Π(p0)

Întrucât monopolul câştigă vizibil din libertatea de a practica

discriminarea prin preţ se argumentează faptul că restricţia asupra

încasării medii să fie înăsprită astfel încât monopolul să înregistreze un

profit egal cu cel din situaţia în care i-a fost interzisă discriminarea prin

preţ.Această situaţie nu se pliază in realitate, dar menţinerea unui profit

constant este o ipoteză firească. Efectul acestei constrângeri este de a

încuraja o supraofertă pentru produsele cu preţul mai mic decât preţul

mediu şi o ofertă insuficientă, pentru produsele cu preţuri mai mari.

Comparând bunăstarea în cazul practicării discriminării sub această

constrângere cu cel în care preţurile sunt uniforme, se observă doar o

deteriorare a bunăstării consumatorului, întrucât profiturile monopolului

sunt egale în ambele cazuri.

În cazul unui singur bun echitabil, scăzând preţul aproape de costul

marginal, efectul discriminării prin preţ în condiţiile înăspririi constrângerii

asupra încasării medii(nr.2) este întotdeauna benefic pentru bunăstare, însă

per total poate fi diminuat de utilităţile marginale inegale. În situaţia în care

monopolul produce mai multe bunuri, aplicarea constrângerii poate

conduce la un preţ sub costul marginal, caz în care discriminarea prin preţ

nu mai este dorită de către monopol.

IV.Concluzii

Discriminarea prin preţ s-a dovedit a fi bună atât pentru consumator

cât şi pentru monopol în cazul în care este constrâns printr-un indice de

preţuri cu ponderi proporţionale cu cantităţile cerute la preţuri uniforme .

În cazul constrângerii asupra încasarii medii, care necesită

cunoaşterea unui număr redus de informaţii şi o relevanţă practică mai

mare(este folosită în reglementarea preţului unor utilităţi în Anglia)

discriminarea prin preţ este benefică pentru firmă, dar afectează

consumatorii. Output-ul total este mai mare, ceea ce este bine pentru

bunăstare,dar utilităţile marginale inegale conduc la incertitudinea

efectului cumulat asupra bunăstării, deşi intotdeauna o diferenţiere mică

prin preţ este întotdeauna ceva de dorit.

Daca se înăspreşte constrângerea asupra încasării medii, datorită

libertăţii monopolului de discriminare a preţului, efectul asupră bunăstării

râmâne ambiguu, înăsprirea putând chiar reduce bunăstarea, deşi

discriminarea prin preţ nu este dorită în aceste circumstanţe.

V. Bibliografie

1. Moşteanu Tatiana,coordonator, „Preţuri şi concurenţă”,Editura Didactică

şi Pedagogică,Bucureşti 2000.

2.Mark Amstrong and John Vickers, „Welfare effects of Price Discrimination

by a regulated monopolist,The Rand Jounal of Economics,1991, vol. 22,

no.4, pp. 571-580.