dirofilarioza (forma finala)

Substanțe medicamentoase utilizate în tratamentul dirofilariozei la câine

1

Dirofilarioza

Dirofilarioza este o biohelmintoză produsă de specia Dirofilaria immitis, care sw

localizează în cordul drept și artera pulmonară la carnivore, caracterizată clinic prin

tulburări cardio-vasculare, cu evoluție cronică.Parazitoza evoluează în regiuni

geografice cu climat cald, iar în zonele temperate, în timpul verii, fiind transmise

de tânțari din familia Culicidae.

Clinic

La câine dirofilarioza evoluează subclinic sau clinic, cu un tablou simptomatic

polimorf, sub formă de sindroame: cutanat, de insuficiență cardiacă și neurologic

cu evoluție inconstantă.

Sindromul modificărilor cutanate se caracterizează prin apariția unor zone depilate

și pruriginoase, îndeosebi în zonele cu piele fină. Se mai observă apariția pasageră

de papule eritematoase, horipilație, noduli cutanți indolori, duri, răspândiți pe cap,

urechi și depilații.La câteva luni apar tulburări generale, cardiace și neurologice.

Sindromul de insuficiență cardică se poate exprima prin insuficiență compensată,

manifestată prin dispnee la efort și tahicardie și insuficiență decompensată care se

produce datorită dilatației cardiace cu inducerea stazei sanguine și grave consecințe

asupra tuturor organelor.

Această etapă se caracterizează prin congestie pulmonară, exprimată prin accese de

tuse, dispnee, congestie renală, exprimată prin oligurie și uneori albuminurie,

congestie hepatică ce se exprimă prin hipertensiune portală, apariția diareei

hemoragice, ascită, hidrotorax și edeme. La ascultația cordului se semnalează suflu

mitral și tricuspidian.


2

Sindromul neurologic evoluează cu tulburări ale comportamentului, depresii,

apatie, alternanța fazelor de apatie cu stări de excitație nervoasă și stări

epileptiforme, anemie cerebrală cu pierderea cunoștinței pentru scurt timp și

revenirea la normal, tulburări locomotorii cu incoordonări în mers, pareze,

paralizii, paraplegii.

Animalele bolnave prezintă o anemie severă, edeme ale membrelor, dermatită și

dermatoză crustoasă, sclerodermie, stare de slăbire avansată până la cașexie, cu

tulburări ale vederii, hematurie și sfârșit letal după 6-18 luni de boală.

În unele cazuri moartea intervine brusc, datorită ruperii auriculului drept sau

embolia vaselor cerebrale. În general evoluția bolii este trenantă și tolerată un timp

mai îndelungat la animalele scutite de eforturi mari și repetate.

În cazul dirofilariozei cutanate produse de Dirofilaria repens se constată două

forme clinice: dermatita exudativă și dermatita nodulară.

Dermatita exudativă se caracterizează prin depilații pruriginoase, cu evoluție

cronică, cu caracter umed diseminate pe fața externă a conchiei auriculare, pe

jarete și pe degete.

Dermatita nodulară se caracterizează prin apariția unor noduli cutanați mici, duri,

diseminați pe cap, la baza urechilor, stern, coate și transformarea acestora în ulcere

cutanate.

În ambele forme nu sunt sesizate tulburări cutante sau neurologice.

Diagnosticul clinic este dificil de suspicionat; paraclinic se identifică microfilariile

în sânge, radiografic se evidențiază modificări de volum și poziție ale cordului și

arterei pulmonare.


3

Prognosticul este rezervat spre grav în infestațiile slabe și grav în infestații

masive.

Chemoprofilaxia dirofilariozei la câine.

Toate cele câteva formule disponibile ca medicație profilactică pentru dirofilarii se

clasează în 2 grupe de bază, lactone macrociclice sau macrolide ( avermectina și

milbecin) și citratul de dietilcarbamazin (DEC). Primul medicament utilizat pentru

prevenția dirofilariozei a fost citratul de dietilcarbamazin.

Citratul de dietilcarbamazin

Adminstrarea zilnică necesară a DEC prezintă dezavantajul că mai mult de o doză

(zi) neadministrată duce la pierderea protecției. Mai mult, o parte din câini pot

prezenta diaree sau vomă în timpul administrării, lucru care necesită întreruperea

tratamentului. Administrarea DEC poate cauza reacții severe anafilactice la câinii

microfilaremici. Utilizarea DEC a fost limitată în S.U.A și Canada, și nu mai este

disponibil în Europa. În prezent, în SUA, DEC a fost înlocuit de lactonele

macrociclice.

Lactone macrociclice sau macrolide

Macrolidele reprezintă o metodă de tratament, cu spectru larg, eficientă și sigură în

profilaxia dirofilariilor. Profilaxia trebuie începută la 6-8 saptamani în zone

endemice. În cazul câinilor microfilaremici, înaintea primei administrări orice

câine peste 6 luni care prezintă risc trebuie testat (test antigenic, urmat de teste de

microfilarii dacă este pozitiv). Deși asigură protecție timp de 8 săptămâni post-

expunere, macrolidele ar trebui administrate întocmai cum recomandă

producatorul. Dacă se sare peste o doză, prevenția trebuie reinstituită în dozele

recomandate și menținută continuu timp de 12 luni. Macrolidele pot fi utilizate

deasemenea pentru a salva câinii care au avut întreruperi de până la 60-90 zile în

terapia zilnică cu DEC. Dacă întreruperea este prelungită (>2luni ) și riscul pentru


4

infecție cu dirofilarie este crescut, macrolidele trebuie administrate timp de un an

fără întrerupere. În plus, un test de determinare a antigenului ar trebui efectuat la 6

luni pentru a detecta infecția .

Ivermectina este un derivat chimic al avermectinei B1, este obtinută din

Streptomyces spp. De la descoperirea ivermectinei și descrierea activității stadiilor

de dezvoltare ale D. Immits, un număr mare de publicații au relatat despre

proprietățile sale.

În prezent, administrarea lunară de ivermectină este 6-12mcg/kg, milbecin oxime

500-999mcg/kg, moxidectin 3mcg/kg, sau selamactin 6mg/kg asigură protecția

efectivă împotriva infecției cu dirofilaria la câini.

Dozele orale de Ivermectină au fost comercializate înca din 1993. Acest produs

poate fi folosit și în tratamentul paraziților gastrointestinali ca: Toxocara canis,

Toxascaris leonina, Ancylostoma caninum, Ancylostoma braziliense and Uncinaria

stenocephala.

În ciuda distrugerii treptate a microfilariei, reacții adverse (precum diaree) pot

interveni dacă este administrat câinilor microfilaremici. Rasa Collie a fost

indentificată ca fiind o rasă care prezintă un risc crescut de apariție a semnelor

nervoase sau chiar de moartea datorită concentrațiilor crescute prezente în sistemul

nervos central-deci mare atentie!

Milbemycin oxime, este foarte eficace împotriva stadiilor în dezvoltare atunci

când este administrată doza orală lunar de 0.05mg/kg sau în doze mai mari la doua

luni. La aceleași doze recomandate pentru profilaxia dirofilariei, milbemycin

oxime este eficace și pentru T. canis, T. leonina, A. caninum, and Trichuris vulpis.

Moxidectin este eficient în prevenirea stadiilor L3 atunci când sunt administrate

pe cale orală în doză de 3mcg/kg la o lună după infecție. Protecția pentru 6 luni

este dată de forma injectabilă, în doze de 170 mcg/kg. În septembrie 2004,


5

producatorii PROHEART 6 din SUA, l-au retras de pe piață și au oprit

comercializarea lor. Aceasta formulă injectabilă este vândută în Canada, Europa, și

Australia. Formula pentru Australia conține o concentrație mai mare de Moxidectin

pentru prevenirea infecției pentru un întreg an.

Selamectin, un macrolid semisintetic, este folosit pe cale orală în doze de 6mg/kg.

Selamectin este un adevarat endectocid, datorită faptului că acționează asupra

paraziților interni și externi.

Ca și celelalte macrolide, selamectin are, în cazul administrării continue timp de 12

luni, un efect protector de 99% după 3 luni de întrerupere a profilaxiei. Selamectin

are activitate microfilaricida similară celorlalte macrolide.

În prezent, formulele combinate precum Imidacloprid-Ivermectina și

Imidacloprid-Moxidectina reprezintă noua formulă de prevenție a dirofilariei.

Produsul pionier, din aceasta clasă, a fost o combinație dintre tablete de

Milbemycin oxime/Lufenuron, care sunt disponibile în SUA pentru controlul

infecțiilor cu D. Immitis și Ctenocephalides.

Profilaxia clinică a dirofilariei la câini

Toate lactonele macrociclice sunt total eficace împotriva microfilariilor de D.

Immitis când sunt administrate la fiecare 30 până la 60 zile. Acestea asigură o

măsură de siguranță în cazul omiterii tratamentului lunar, sau când istoria

chemoprofilactică nu poate fi verificată.S-a dovedit că Ivermectin și Milbemycin

oxime asigură un grad ridicat de protecție când sunt administrate regulat începând

de la 3 luni după infecție. De fapt, administrarea prelungită omoară nu numai

larvele tinere dar și larvele dezvoltate, adulții tineri "imaturi", și/sau adulții.

Ivermectina are cel mai sigur efect în activitatea adulticidă, în timp ce milbemycin

are cea mai slabă activitate, iar eficacitatea selamectin și injecților moxidectin se

situează între ivermectin și milbemycin.


6

Terapia adulticidă

Melarsomine. Adulticid arsenical, este singurul adulticid disponibil pentru câini,

eficacitatea în cazul pisicilor punându-se la îndoială. Melarsomine este

admininstrat adânc intramuscular în muschiul lombar-Longisimus dorsi. Dacă

tratamententul adulticid este ales pentru câinii cu semne clinice trebuie încercată

stabilizarea semnelor clinice ale pacientului prin terapie simptomatică înainte de a

începe terapia adulticidă. Se recomandă scăderea activității fizice. Protocolul de

administrare: 2 administrări, o injecție la 24h (este recomandat de producători

pentru câinii cu risc scăzut de complicații trombemolice). Pentru câinii cu risc

crescut, o eliminare a viermilior graduală, este posibilă printr-o o terapie cu 3

injecții cu o doză inițială, urmată în 4-6 săptămâni de un tratament cu două doze.

Este benefică administrarea unei doze profilactice de ivermectină înaintea

administarii melarsomine.

Cea mai intâlnită complicație care intervine în cazul terapiei cu melarsomine este

inflamarea locală la locul injecției. Acest risc poate fi minimizat urmând indicațiile

producătorului (schimbi acele înainte de injecție, administrezi intramuscular adânc,

apeși pe locul administrării, și alternezi locurile). În plus, pot fi administrați

corticosteroizi în același timp cu melarsomine pentru a reduce reacția inflamatorie.

Ivermectina. Administrarea lunară continuă de doze profilactice de ivermectină,

singură sau în combinație cu Pyrantel pamate. Este foarte eficientă împotriva

larvelor și a adultilor tineri de dirofilarii (< de 7 luni post-infecție). Efectul

adulticid al ivermectinei necesită mai mult de un an de administrare lunară

continua și poate dura mai mult de 2 ani până când dirofilariile pot fi complet

eliminate.


7

Heartgard

pentru

Caini

Heartgard

Plus

Iverhart Plus

Tri-Heart

Plus

Heartgard

pentru

Pisici

Interceptor Sentinel Stronghold

sau

Revolution

Advantage

Multi

Dirofilarii

Principiul

activ

ivermectina ivermectina ivermectina milbemycin

oxime

milbemycin

oxime selamectina moxidectina

Controlul altor

Paraziti-

produs

nu pyrantel

pamoate nu nu lufenuron nu imidacloprid

Mod de

Administrare oral oral oral oral oral Local ext. Local ext.

6 saptamani 6 saptamani 6 saptamani 4 sapt. catei

4 saptamani

6 sapt. catei

7 sapt. catei


8

Administrat la

Gestante sau in

Lactatie

DA DA DA DA DA DA NU

Rezista la

spalare - apa DA DA DA DA DA DA NU

Pot fi

administrate

unui animal cu

Dirofilaria-

pozitiv ?

DA DA DA

De regula

DA, dar la

animale cu

un numar

mare de

microfilarii

NU

De regula

DA, dar la

animale cu

un numar

mare de

microfilarii

NU

DA DA

Website-ul

Producatorului Heartgard

Heartgard

Plus

Iverhart Plus

Tri-Heart

Heartgard Interceptor Sentinel Revolution

Advantage

Multi

http://heartgard.us.merial.com/home/



http://www.iverhart.com/

http://www.triheartplus.com/index.html


http://www.interceptor.novartis.us/

http://www.sentinel.novartis.us/

http://www.revolutionpet.com/default.html

http://advantagemulti.petparents.com/

http://advantagemulti.petparents.com/


9

Plus

DL50*-doza

letala

10 mg/kg

adm. Per-

Os la

sobolan

10 mg/kg

adm. Per-Os

la sobolan-

ivermectina;

90 mg/kg la

caine Per-Os

admin

pyrantel

pamoate

10 mg/kg

adm. Per-

Os la

sobolan

DL50 -

necunoscut

tremuraturi

incoordonari

la depasirea

dozei cu

peste 19ori

DL50 -

necunoscut

tremuraturi

incoordonari

la depasirea

dozei cu

peste 19ori

mai mare de

1600 mg/kg

adm. Per-Os

la sobolan

moxidectin

106 mg/kg

Per Os;

imidacloprid

450 mg/kg

adm. Per-Os

la sobolan


10

I.Substanța medicamentoasă: Ivermectina

Grupa: Avermectine

Sinonime: Hyvermectin;

mk-0933; mk933;

23-DIHYDROAVERMECTIN B1;22,23-DIHYDROAVERMECTINE;

IVOMEC;IVERMECTIN;IVERMECTINE

II.Proprietăți fizico-chimice:

1.Originea subsanței: Ivermectina este un derivate semisintetic al unei

avermectine. Avermectina este un antibiotic din clasa lactonelor

macrociclice(macrolide) și este obținută prin fermentarea unui

microorganism telluric Streptomyces avermitilis urmată de hidrgenare

chimică.

Ivermectina


11

2. Structură chimică:

Ivermectina reprezintă un amestec de:

80% ivermectină B1a(5-0-demethyl-22,23-dihydidroavermectin A1a)

Molecular: C48H74014

M.W= 75.1

20% ivermectină B1b(5-O-demethyl-25-de(1- methylpropyl)-22, 23-dihydro-25-

(1-methylethyl)avermectina A1a)

Molecular: C47H72014

M.W:861.1

III.Proprietăți fizice:

1. Proprietăți ale substanței:

-formează cristale incolore;

-solubilitatea în apă=4mg/L;

-solubilă în solvenți organic polari(ex.: butanol) (Hayes & Legile 1991).

2. Condiții de depozitare: a se depozita la loc răcoros, protejat de lumină.

IV.Farmacocinetică

1. Căi de intrare:

Orală: Ivermectina este moderat absorbită după administrarea orală (Hayes & Legile, 1991).

A. Inhalare: nu se aplică;

B. Dermică: Studiile la animale indică faptul că ivermectina poate fi

absorbită prin piele într-o măsură limitată (MSD, 1988).

C. Parenteral: Ivermectina este bine absorbită din injecții administrate

subcutanat sau intramuscular (Hayes & Legile, 1991).

2. Absorbția în functie de calea de expunere:


12

S-a raportat că o soluție alcoolică de ivermectină administrată oral are

aproximativ de 2 ori disponibilitatea sistemică a capsulelor sau

comprimatelor. În acest studiu concentrațiile serice maxime de ivermectină

au fost de 81, 50, si 46 ng/ml în urma administrării unei singure doze orale

de 12mg sol(40% v/v etanol) , capsule( 6 mg fiecare), comprimate(6 mg

fiecare) la voluntari sănătoși.

Disponibilitatea mai mare a soluției alcolice sugerează că gradul de

absorbție a ivermectinei este limitat în parte de către solubilitatea sa( Edward

1988).

3. Distibuția în funcție de calea de expunere:

Cele mai mari concentrații tisulare apar în ficat și în grăsime(Reynolds

1993). Niveluri extreme de scăzute sunt găsite în creier.

Studiile metabolice și reziduurile radioactive au fost efectuate într-o

varietate de specii de animale, inclusiv șobolani, bovine, ovine, porcine.

Animalelor li s-a administrat ivermectină radioetichetată în doze unice de

300-400 DG/ kgc., subcutanat sau oral.

Cantitatea cea mai mare de reziduri s-a găsit în ficat și grăsimi la toate

speciile și în cantități mici în mușchi și rinichi( MSD 1988).

4. Timpul de înjumătățire:

Din analizele plasmei la om și animale de laborator efectuate după

administrarea orală și/sau parenterală de ivermectină, s-au calculat următorii

timpi de înjumătățire:

om: oral- 10-12h,

șobolan : I.V- 1 zi;

bovine : oral -2,7 zile;

s.c. -2,9 zile;

topic -15,9zile;


13

5. Metabolizare:

Ivermectina este metabolizată și este excretată în principal prin fecale.

Ivermectina este puțin metabolizată de mamifere, 90% din doza administrată

fiind excretată prin fecale și o parte din rezidurile compusului prin țesuturi.

(Campbell 1989).

6. Eliminare:

Ivermectina este excretată în principal prin fecale, mai puțin de 1%

figurează în urină și mai puțin de 2% în laptele matern( Reynolds 1993). În

studiile efectuate la animale, indiferent de calea de administrare oral/

parenteral, doar 0,5-2% din doză este excretată prin urină, restul, circa 90%

apare în fecale.

V.Farmacodinamică:

Ivermectina are activitate antiparazitară față de nematode și atropode(

agenții râielor, căpușelor, miazelor, puricilor), stimulând la acestea

eliberarea de GABA(acid gamma-aminobutiric) de la sinapsa nervului și

intensifică cuplarea acestora cu receptorii de la nivelul joncțiunilor nervoase,

întrerupând, astfel, transmiterea impulsului nervos, paralizând și omorând

parazitul.

Ivermectina nu are efect împotriva trematodelor și cestodelor, pentru că ele

nu au GABA ca mediator chimic al impulsului nervos.

VI.Indicații terapeutice:

Rumegătoare mari și mici, porc, cal, câine, în nematodoze gastrointestinal și

pulmonare, miaze.


14

VII. Profil Toxicologic

Intoxicația cu ivermectină apare mai probabil în urma aplicării tratamentului

cu un produs ce conține ivermectina dozată pentru cai sau bovine.

Rasele de câini cele mai afectate sunt Collie sau metișii de Collie. Păsările

mici, cum ar fi papagalii pot fi afectate ( datorită greutății lor corporale și

dificultatea de a furniza doza corespunzătoare), pot fi ușor supradozate.

Ivermectina are un spectru larg de activitate împotriva multor paraziți interni

și externi.

Toxicitate:

Următoarele doze de ivermectin sunt cele raportate în literatura de

specialitate datorită cauzării semnelor clinice (cel mai frecvent ataxie sau

depresie).

Bovine : 4-8 mg / kg (20 - 40 de ori doza terapeutică)

• Cai: 2 mg / kg (de 10 ori doza terapeutică)

• Porci: 30 mg / kg (de 100 de ori doza terapeutică)

• Câini

Collie o: 0.1 - 0.2 mg / kg (15 - 30 de ori doza terapeutică)

Beagle o: 2.5 - 40 mg / kg (mai mare de 200 de ori doza terapeutică)

• Pisici: 0,3 mg / kg de greutate corporală, subcutanat. Pisicile adulte par a fi

mai puţin sensibile.

• broaştele ţestoase (roşu-seară şi leopard tortises): 0.1-0.4 mg / kg

• broaşte Leopard: 2,0 mg / kg intramuscular dus la moarte în timp ce

20 mg /kg cutanat nu a avut efect

Semne clinice:

• midriază

• depresie


15

• comă

• tremor

• ataxie

• stupoare

• voma

• moartea

Notă: convulsiile și crize NU sunt frecvent asociate cu toxicoza. Ivermectina

este un agonist GABA, care va spori efectele inhibitoare ale căilor neuronale

în SNC care duc la depresie şi stupoare.

Forme comerciale de Ivermectină:


16

I.ROMIVERMECTIN 1 %

Soluţie injectabilă pentru bovine, ovine, caprine şi porcine

1.DENUMIREA PRODUSULUI MEDICINAL VETERINAR

romivermectin 1%, Ivermectină 1g/100 ml, soluţie injectabilă pentru bovine,

ovine, caprine şi porcine.

2. DECLARAREA SUBSTANŢELOR ACTIVE ŞI A ALTOR SUBSTANŢE

Ivermectină 1 g

Excipient (glicerol formal, propilenglicol) ad. 100 ml

3. INDICAŢII


17

Romivermectin 1 % este recomandat în combaterea endo- şi ectoparaziţilor la

bovine, ovine caprine şi porcine, după cum urmează:

- la bovine: Trichobylus spp., Oesophagostomum radiatum, Nematodirus spp.,

Ostertagia spp., Haemonchus placei, Strongyloides papillosus, Toxocara

vitulorum, Parafilaria, Thelasia, Dictyocaulus viviparus, Hypoderma spp.,

Haematopinus eurystenus, Solenopotes capillatus, Sarcoptes scabiae var. bovis,

Psoroptes communis var. bovis, Chorioptes bovis, Ornithodores spp. şi Boophilus.

- la ovine şi caprine: Ostertagia spp., Haemonchus contortus, Trychobylus,

Nematodirus filicollis, Oesophagostomum, Chabertia ovina, Trichuris ovis,

Strongyloides, Protobylus, Oestrus ovis, Sarcoptes scabiae, Psoroptes comunis,

Psorergates ovis.

- la porcine: Ascaris suum, Oesophagostomum spp., Metabylus spp., Strongyloides,

Trichuris suis, Stephanurus dentatus, Haematopinus suis, Sarcoptes scabiae,

Trichinella spiralis.

4. CONTRAINDICAŢII

Pentru evitarea accidentelor, respectiv a rupturii esofagului produse de stadiul

larvar a Hypodermei lineatum şi a paraliziilor produse de forma larvară a

Hypodermei bovis, când aceasta se află în canalul vertebral, bovinele vor fi tratate,

fie înainte, fie după depăşirea acestor stadii de dezvoltare a larvelor.

Nu se administreaza la animalele în lactatie de la care se obtine lapte destinat

consumului uman. La bovine cu hipodermoza nu se administreaza în perioada


18

decembrie - martie pentru că larvele migratoare din canalul vertebral pot muri si

astfel, determină paralizii şi pareze ale animalelor.

Se recomanda vaccinarea contra anaerobiozeelor la ovine inainte de tratament.

5. REACŢII ADVERSE

In urma studiilor clinice nu s-au constatat efecte colaterale semnificative. Nu exista

reacţii adverse la bovine, ovine, caprine şi porcine. Dozele toxice sunt mai mari

decat cele terapeutice de zece ori. Nu se exclude posibilitatea aparitiei unor reactii

locale la locul de injectare.

6. SPECII ŢINTĂ

Bovine, ovine, caprine şi porcine.

7. MOD DE ADMINISTRARE ŞI DOZE PENTRU FIECARE SPECIE

Produsul se injectează subcutanat, utilizându-se următoarele doze:

- la bovine: 1 ml/50 kg greutate vie, pe latura gatului;

- la ovine şi caprine: 0,5 ml/25 kg greutate vie, pe faţa medială a membrelor

posterioare;

- la porcine: 1 ml/35 kg greutate vie, la baza urechii sau la nivelul abdomenului;

În cazuri grave de scabie, în vederea distrugerii formelor de rezistenţă ale

paraziţilor (ouă), se recomandă a doua injectare cu Romivermectin 1 % la interval

de 7-8 zile.

8. RECOMANDĂRI PRIVIND ADMINISTRAREA CORECTĂ


19

Scroafele gestante vor fi tratate cu 10-12 zile înaintea fătării pentru a nu infesta cu

paraziţi purceii nou-născuţi.

Vierii vor fi trataţi de două ori pe an, iar scrofiţele cu 10-12 zile înainte de montă.

Pentru toate speciile, se recomandă ca, în paralel cu tratamentul general al

efectivelor, să se efectueze dezinsecţia adăposturilor şi utilajelor, utilizând

Romparasect 5 % în concentraţie de 2 ml la 1 litru apă.

9. TIMP DE AŞTEPTARE

La bovine, porcine şi caprine: 28 zile de la ultimul tratament;

La ovine 21 de zile de la ultimul tratament.

10. PRECAUŢII SPECIALE PENTRU DEPOZITARE

A se păstra la temperatură mai mică de 25º, în ambalajul original.

A nu se lăsa la îndemâna copiilor.

Perioada de valabilitate a produsului aşa cum a fost ambalat pentru vânzare: 2 ani.

11. ATENŢIONĂRI SPECIALE

Produsul se injectează strict subcutanat, în mai multe puncte dacă volumul de

medicament este mai mare de 5 ml.

12. ALTE INFORMAŢII

mod de prezentare: flacoane cu 5, 10, 20, 50 şi 100 ml.


20

II. ECVIROM-I suspensie orală, pentru cabaline

1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICINAL VETERINAR

ecvirom-i, Ivermectină 0,2 g/100 ml, Praziquantel 2,5 g/100 ml, suspensie

orală, pentru cabaline, antiparazitar cu spectru larg.

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI ACTIVE ŞI A ALTOR INGREDIENTE

Ivermectina 0,1 g/seringă de 50 ml

Praziquantel 1,25 g/seringă de 50 ml

Excipienţi(carboximetilceluloză, acid benzoic,

glicerol formal, alcool etilic şi apă distilată) ad.

3.INDICAŢII

ECVIROM - I este recomandat în combaterea endo şi ectoparazitozelor la

cabaline, după cum urmează:

- Trematodoze produse de Fasciolla hepatica.

- Cestodoze produse de genul Anoplocephala.


21

- Nematodoze produse de: Parascaris equorum, Strongylus spp., Trichonema spp.,

Strongyloides spp., Habronema spp.,

Oxyuris equi, Gongylonema spp., Parafilaria spp., Onchocerca spp., Dictiocaulus

arnfieldi, Trichinella spiralis.

- Arachnoze: linguatuloză viscerală (Linguatula serata), râia calului (Sarcoptes

scabiei var. equi, Psoroptes communis var.

equi, Chorioptes bovis var. equi).

- Entomoze: produse de Gastrophilus spp., Hypoderma spp.

4. CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

Se va estima corect greutatea vie a animalelor, pentru a se evita subdozările şi

supradozările.

Nu a fost evaluat profilul complet al toxicităţii reproductive pentru produs, astfel

încât acesta nu se va administra în perioadele de gestaţie şi lactaţie fără o evaluare

a raportului risc/beneficiu de către medicul veterinar.

5. REACŢII ADVERSE

Nu se cunosc în condiţiile în care se respectă dozele recomandate. Dacă observaţi

reacţii grave sau alte efecte, vă rugăm informaţi medicul veterinar.

6. SPECII ŢINTĂ

Produsul se administrează la cabaline.


22

7. MOD DE ADMINISTRARE ŞI DOZE PENTRU FIECARE SPECIE

Administrarea se face oral cu seringa, prin pozitionarea inelului de dozare la

nivelul marcajului corespunzator greutatii animalului dupa care se fixeaza varful

seringi la comisura buzelor si se administreaza cantitatea necesara dupa care se

recomanda ridicarea capului animalului pentru a favoriza deglutitia.

Doza este de 0,2 mg ivermectină + 2,5 mg praziquantel/kg masă corporală.

Această doză este echivalentă cu 10 ml suspensie Ecvirom-I/100 kg masă

corporală atât pentru adulţi cât şi pentru mânji, într-o priză unică.

Mânjii trebuie trataţi, iniţial, de la vârsta de 6-8 săptămâni.

Deparazitarea animalelor se va face trimestrial.

Agitaţi înainte de utilizare!

8. RECOMANDĂRI PRIVIND ADMINISTRAREA CORECTĂ

Se vor respecta procedurile elementare de contenţionare a cabalinelor.

Produsul se va administra la nivelul comisurii (colţul gurii).

Este recomandată efectuarea tratamentelor de rutină, trimestriale.

Se vor respecta dozele si schemele de tratament indicate.


23

9. TIMP DE AŞTEPTARE

Pentru animalele care se folosesc în consumul uman 37 zile de la ultimul

tratament.

10. PRECAUŢII SPECIALE PENTRU DEPOZITARE

A se păstra la temperatură mai mică de 25 °C. A se păstra în ambalajul original. A

nu se lăsa la îndemana copiilor!

Termen de valabilitate: Aşa cum esta ambalat pentru vânzare: timp de 2 ani.

Perioada de valabilitate după prima utilizare: nu se aplică deoarece seringa

corespunde greutăţii animalului; ceea ce rămâne în seringă după prima utilizare se

aruncă (conform reglementărilor naţionale privind gestionarea deşeurilor).

11. ATENŢIONĂRI SPECIALE

In timpul administrarii produsului, limba animalului nu se imobilizeaza ci se lasa

liberă.

Înainte de administrarea produsului trebuie să ne asigurăm că animalul are

cavitatea bucală liberă de resturi alimentare.

Se recomanda prudenţă la caii cu insuficienţă renală sau hepatică.

12. PRECAUŢII SPECIALE PENTRU ELIMINAREA PRODUSULUI

NEUTILIZAT SAU A DEŞEURILOR, DUPĂ CAZ

Medicamentele nu trebuie aruncate în ape reziduale sau resturi menajere. Solicitaţi

medicului veterinar informaţii referitoare la modalitatea de eliminare a


24

medicamentelor care nu mai sunt necesare. Aceste măsuri contribuie la protecţia

mediului.

13. ALTE INFORMAŢII

MOD DE PREZENTARE: seringă de plastic cu 50 ml produs, ambalată îndividual

în cutie de carton.

dirofilarioza (forma finala)

Documents