dinamica limbii romane i

8/19/2019 Dinamica Limbii Romane I

http://slidepdf.com/reader/full/dinamica-limbii-romane-i 1/4

Dinamica limbii române

Introducere

Condiţia comunicării între doi sau mai mulţi indivizi, limba este supusă, în timp,multor transformări. Limba unuei naţiuni se poate clasifica astfel: limba populară şi limbaliterară. Limba populară reprezintă limbajul uzual, cotidian, fără norme, utiliând chiar aroul.Limba literară este varianta normată, unitară, supradialectală şi cultivată a limbii naţionale.

!ormele au caracter oficializat şi relementează fiecare nivel al limbii de ortopedie,ortorafie, morofoloice, sintactice, le"ico#semantice, stilistico#functionale. !ormele au carol adecvarea modului de formare a mesajului la situaţia de comunicare.!ormele diferă întimp, se schimbă şi se adaptează situaţiei de comunicare. $obilitatea unei limbi se realizeazăîn ritmuri diferite la diverse nivele ale limbii.

Limba română

%inamica limbii române presupune atât ieşirea din uz sau trecerea în fondul pasiv alunor elemente linvistice, cât şi îmboăţirea limbii şi acceptarea în limba literară a unorinovaţii linvistice apărute în limba vorbită.

%atorită multiplelor sale determinări e"tra#linvistice, limba române posedă unul dincele mai mobile vocabulare. $orfoloia şi sinta"a sunt mai puţin dinamice deoarece, privindmorfoloia, se recunoaşte stabilitatea sistemului fle"ionar moştenit din latină si capacitatealui de asimilare a împrumuturilor de diverse oriini. &inta"a evoluează sub influenţa unorconstrucţii sau tipare sintactice din limbi moderne, de e"emplu sinta"a abuzat se"ual esteluată din enlezescul 'se"uall( abused). Cel mai stabil nivel al limbii este cel fonetic,deoarece sistemul fonetic al romanei *+ vocale -- consoane odată constituit în jurul sec /0#0 d.1r. nu s#a mai modificat, chiar dacă româna a asimilat cuvintele străine conţinând sunete

ine"istente în sistemul ei fonetic. 2ceste sunete au fost substituite prin sunete romaneapropiate în cazul cuvintelor pe deplin asimiltate sau în curs de asimilare la imprumuturilerecente.Vocabularul

0ocabularul reprezintă totalitatea cuvintelor, locuţiunilor, e"presiilor şi formanţilorle"icali *afi"e, prefi"oide, sufi"oide aflate în uz într#o anumită perioadă din istoria limbii.

3erdinand de &aussure abordează vocabularul ca un sistem sau ansamblu oranizat înfuncţie de diverse criterii sub forma unor subansambluri. Criteriul frecvenţei, aşa cum îldenumeşte 3erdinand, împarte vocabularul în două subansambluri:

a 3ondul principal le"ical4ste format din 5677 de cuvinte ce denumesc concepte de bază precum rade de

rudenie, alimente sau acţiuni, majoritate moştenite din latină. 2re un număr relativ constantde termeni şi, deşi se caracterizează prin stabilitate, are şi o anumită dinamică prin caretermenii ieşiţi din uz trec în masa vocabularului ca arhaism *termeni administrativi, detransport, vestimentaţie şi, în paralel, prin intrarea unor neoloisme care devin larcunoscute din masa vocabolarului în fondul principal.

b $asa vocabularului2lcătuită din apro"imativ 66 777 de cuvinte, masa vocabularului reprezintă zona cea

mai dinamică a le"icului, atât sub aspectul împrumuturilor, cât şi ale creatiei interne. Dinamica lexicului

8n limba română actuală cele mai numeroase cuvinte apar, atât în limbajul cotidian,

cât şi în cel de specialitate, din două motive:



5 !evoia de a denumi noi referenţi pentru care româna nu are nici o denumire, pentru caree"istă denumiri mai puţin convenabile *termeni sau e"presii prea luni, echivalentul din limbăe polisemantic sau nu are caracterul specializat cerut *e". 9a sponsoriza) are un sens mai tehnicdecât 9a finanţa).

- !evoia de e"presivitate şi oriinalitate propice limbii vorbite şi stilului publicistic

%intre noile creaţii le"icale o parte relativ însemnată reprezintă formaţii cu caracterocazional, dar nu putine răman în vocabularul limbii române, pătrunzând chiar în dicţionardacă sunt considerate necesare şi dacă sunt adoptate de comunitatea linvistică *e": bărbier,

bişniţar.rocedeu intern de îmboăţire a le"icului, derivarea proresivă *cu afi"e reprezintă

procedeul cel mai productiv în istoria limbii române şi în prezent, cu o pondere substanţialmai importantă a sufi"ării *româna are cca ;77 de sufi"e şi cca <7 de prefi"e. %upă 5<<7 s#a

păstrat raportul de predominare a sufi"ării şi s#a înreistrat o creştere importantă a derivatelor cu prefi"e, în ambele cazuri cele mai productive fiind afi"ele neoloice latino#romanice ţi cucirculaţie internaţională.

Limba română este o limbă derivativă de tip sufi"al. %erivarea prin sufi"e continuă săfie cea mai productivă formă de îmboăţire le"icală atât prin creaţii le"icale cu caracterdenotativ, cât şi printr#o varietate de creaţii le"icale e"presive specifice stilului publicistic,limbajului familiar şi aroului. &ufi"ele neoloice, de oriine latino#română creează atâtderivate denotative, cât şi derivate cu valoare e"presivă *în limbajul publicistic, familiar şi înarou. &ufi"ele vechi şi populare *moştenite din latină sau împrumutate din slavă, reacă,turcă dau naştere e"clusiv unor derivate e"presive cu conotaţii peiorative sau ironice. 4".:zvonac, aplaudac, listac, etc. 2ceste două tipuri de sufi"e au o productivitate mai mare după5<<7.

&ufi"ele au capacitatea de a se ataşa unor părţi de vorbire diverse, inclusiv numeralesau nume proprii, îndeosebi antroponime şi toponime. &ufi"ele neoloice ataşate unorcuvinte#bază vechi, populare sau arotice dezvoltă valori e"presive determinate de contrastulstilistic dintre bază şi sufi". /ată câteva e"emple:

• =#itate= este un sufi" livresc specific îndeosebi limbii scrise deoarece derivatele au un corpfonetic dezvoltat, întrucât sufi"ul se adauă unor adjective la rândul lor derivate cu alte sufi"e*e".:prudentialitate, emotionalitate, pauperitate, predictibilitate, multiculturalitate.%easemenea se ataşează unor adjective neoloice formând derivate cu caracter specializat:criminalitate, fiscalitate

• 9#ist) este un sufi" ce se ataşează la bazele cuvintelor simple, substantive sau adjective,

formând profesii noi, de e"emplu: C3>#ist, lobb(#ist etc• &ufi"e cu caracter ironic precum '#ar) *shaormar sau cu caracter e"clusiv peiorativ '#iu)

*tarabaiu, rataiu• &ufi"e pentru concepte abstracte 9#ism) denumind curente, şcoli, doctrine: socialism,

liberalism

refi"area devine un procedeu mai frecvent după 5<<7? derivatele prefi"ale suntmonosemantice, având numai sens denotativ şi sunt neutre din punct de vedere stilistic.$ajoritatea derivatelor din această perioadă au ca bază termeni simpli sau compuse tip silădin domeniul politic, o inovaţie fiind derivatele prefi"ale deonomastice, adică având ca bazăun nume propriu de persoană *antistalinist, anticomunist. @ot în această perioadă se poate

observa creşterea semnificativă a productivităţii şi frecvenţei prefi"elor neative *=ne#=, prefi"e ale opoziţiei *anti#, contra#, e"plicabile prin caracterul accentuat critic şi demolator al



presei postcomuniste *neimplicat, antistalinist. %ar deasemenea odată cu acestea şi creşterea productivităţii prefi"elor superlative neoloice *super#, ultra#, hiper#, e"tra#, supra# motivatăde aparitia publicităţii.

%easemenea un alt mijloc de îmboăţire internă a limbii este compunerea:

• Compunerea de timp 'nume#epitet), copie a modelului francez, sunt compuse specificediscursului jurnalistic deoarece satisfac cerinţa economiei linvistice şi pe cea a oriinalităţii*e": afirmaţie#şoc, întrebări#capcană etc..

• Compunerea savantă# constă în afi"oide, împrumutate uneori şi din alte limbi. %e e"emplu:'mini#', 'foto#), 'bio#) etc.

• Compunerea prin abreviere

2brevierea este cea mai des folosită în libajul cotidian, dar şi în limbajul de specialitate,denumiri, etc. 2ceasta se împarte, la rândul ei, în:

• @runcherea# procedeu folosit foarte des în rândul tinerilor, reprezintă scurtarea cuvântului

prin amputarea făcută în funcţie de analiza cuvântului e": prof, ta"i, mate• 4lipsa# procedeu prin care se omite un element al unui cuvânt compus e": livin *room,

dressin *room, e"chane *office• 2cronime# compuse din silabe iniţiale sau framentate ale unor cuvinte care compun o

sintamă *îmbinari stabile e": @arom *@ransporturi aeriene romane, 2sirom, >omavia, dar şinume proprii precum: dero, salvamar, salvamontist

• &ilare# compuse specifice limbii scrise datorită economiei pe care o realizează în e"primare.&unt formate din literele iniţiale ale unor sintame. rocedeul s#a dezvoltat mai ales înlimbajul economic şi administrativ în perioada interbelica îndeosebi dupa modelul francez.%upa instalarea reimului comunist, procedeul a fost influenţat de limba rusă şi ulterior de

limba enleză. 4": C0, /@, C3> e plan morfoloic, îmboăţirea vocabularului se face prin cele două procedee:

conversiunea şi antonomaza.

Conversiunea reprezintă un procedeu intern de imboăţire a le"icului care constă întrecerea unui cuvânt dintr#o clasă morfoloică în alta, cu sau fără modificări semantice. %ereulă conversiunea este marcată pe plan morfoloic prin mărci fle"ionare *articolul însituaţii de substantivizare. @ipoloia conversiunii include substantivizarea*e": intrare, ieşire,ofului, da hotarât, un oarecare, adjectivizarea*împietrit şi adverbializarea*doarme buştean,

poate. 8n unele situaţii conversiunea se realizează cu restricţii ramaticale leate de anumitevalori semantice. %e e"emplu, în domeniul criticii şi teoriei literare se folosesc adjective

substantivizate cu formă unică de neutru sinular de enul: specificul românesc, metafizicul,sacrul şi profanul, esteticul, imainarul. Conversiunile sunt frecvent întâlnite în asociere cuelipsa unui substantiv din sintamele substantivAadjectiv, e": prezidenţialele, localele,leislativele, ma"imele, minimele. Btilizarea substantivelor obţinute prin conversiune dinadjective poate prezenta riscul de ambiuitate care se va rezolva conte"tual *conservatorul,diplomat.

2ntonomaza repreintă trecerea unui substantiv comun în clasa substantivelor proprii

*nume de orase: usteni, Dmu, ietrosu sau din nume proprii in nume comune *damasc.

!umele proprii pot fi nume de persoane care desemnează astăzi prin metonimie lucruri sau

obiecte *joffre#prajitura facuta pentru un eneral pe nume Eoffre.2lte nume comune provinde la toponime:şampanie, havană, damasc.



Dinamica sensului în româna actuală

&chimbări la nivelul unui cuvânt e"istent în limba română se fac prin următoarele procedee:

5. e"tinderea sensului însoţită eventual de fenomenul numit determinoloizare-. restrânerea sensului însoţită eventual de specializare

F. calcul semantic *împrumutul de sens

G. dezvoltarea unor conotaţii noi sau schimbarea celor e"istente

@otuşi tendinţa anilor de după comunism este de folosire a calculului semantic. Calcululsemantic constă în preluarea dintr#o limbă străină a sensului unui cuvânt şi alipirea aceluisens la un cuvânt românesc mai mult sau mai puţin asemănător ca formă *a aplica# to appl(.reluarea din limba enleză a crescut considerabil după 5<<7, în special în rândurileeneraţiei tinere, e"pusă accesului la informaţii. %eşi acest lucru aduce avantaje în

dezvoltarea limbii, totuşi ea îşi aduce aportul la un comple" cultural.

dinamica limbii romane i

Documents