Emil Gdrleanu

DIN LUMEA CELORCARE NU CUVANTA

LITE]IAEucure9ti

2020

CUPRINS

cEA DINTAI nunrnn(r9o7)

CEA DINTAI DURERE

Am crescut pe uliga boiereasci a Ia.gului, pe

,,Podu1-Verde", cum i se zicea odati, ln faga grldiniilui Mihai-vodl Srurza qi-n coasta pidurii Copoului.Am crescut pe uliga din capitul cireia privireapitrundea plni departe, spre ;esul intins, in fundulciruia Cetiguia se ridica deodati, ca inilgati de nigre

brage uriage, mAndre cI pot scilda in razele soarelui

un asemenea giuvaier. Am mai apucat inci pe cei de

pe urmi boieri, imbricagi totdeauna ln haini nea-

gri, cu pllirii inalte, riticind pe sub aleile de tei, cu

ochii pierdugi in urmirirea unui vis c€ nu se poate

lndeplini. imi aduc aminte cum ascultam, t oati. zi:ua,

trAmbigele, al clror glas rizboinic fbcea si risunecazirmile ce ne inconjurau casa. Toati iumea mili-tlreasci era tibiruitl Iingi noi, ,,la deal". Nu o datiam rimas uimit, in poarti, cAnd regimentul de liniepornea la paradi, cu tamburul-majorl in frunte, un

Eigan cit un munte, purtind in cap o ciciuli de urs,

cAt o banigi de mare, haine numai aur, gi-n mAni

I Tambur-major - suboffger mai mare peste tobogari gi

gornigti.

lo F,mi1 Girleanu

un buzdugan pe care il azverlea in aer de se rotea de

doui ori, apoi il prindea in palmi ;iJ ginea o clipl sus,

pinl ce clocotea glasul de tunet al tobei celei mari.

Din poarta ogrizii duceam mlna 1a pihrie, si salut

milirire;te pe tata, care mergea cilare in fruntea bata-

lionului. Tata, parciJ vid, se uita de sus, pleca sabia

spre gltul calului, ca si-mi rlspundi iar eu mi cre-

dearn un soldat straqnic.

Multe am vizut in ulila ace asta, in multe intim-pliri an-r fost;i eu amest€cat, 9i multe lucruri de pe

acea vreme sunt inchise in sufletul meu. De unele

nu-mi aduc arninte, sunt ascunse bine colea, gi cine

gtie dacl vreodati farmecul sau durerea lor vor risiriiarigi in mintea mea, cum risar, in unele nopli, dlrele

luminoase ale {brlmiturilor de stele. Cine ;tiel Dar

unele din aceste intAmpliri mi-au rimas sipate in

amintire cu o atAt de mare putere, incit oricXnd le

pot vedea, [e pot povesti, cum ag putea spune cea din-

tii rugiciune pe care mama m-a invigat s-o in;ir: cu

miinile impreunate gi-n genur-rchi, in faga icoanei de

deasupra pitigorului meu...

De multe ori m-am gindit la cea dintii durere

ce-am simlit-o in inima mea de copil. O pot povesti

asa cum ag fi vizr.rt-o aseari, cu ingelegerea n.rea de

acum, cu ochii ;i inima mea de atuncea.

...Poate sI fi avut vreo cinci-lase ani. intr-o scari

mi jucam in gridinu!adin la!e. Cum fbceam grimezi

l

Cea dintdi durere 1t

de nisip, deodati clocoti strigitul grabnic ;i dezni-dijduit al trimbigei de foc.

$i intr-o clipi nivili, in goana nebuni a cailor,

sirul intreg de care cu soldagi, ale ciror cigri galbene

riiari repede o dungi luminoasi in inseratul zilei.

Apoi a fost un invilmi;ag de trisuri, de ciliregi, de

ofigeri, de soldali alergind mai mulgi, sub comanda

cuiva sau singuri, in gefeiala fugii. Se opreau unii pe

al1ii, se intrebau sau i9i strigau vorbe de-abia spuse,

apoi se aruncau in aceeagi goani grozavi, Un soldat

sosi cu unplic; dupl cAtevaclipe am vizut si pe tata, cu

cl-ripul ingr ijat, trecAnd pe lingi mine firi si mi vadi.Mi rezemasem de parmalic', in colgul gridiniqei, gi

priveam cu plicere la neobignuita r-nigcare a uligei.

Peste pugin veni in fugi slujnica noastri, mitugaSmaranda. Am vizut-o ie gind pini in mijlocul stri-zii, giplnd speriati:

,,Vai de rnine, arde tArgul!" Atunci m-am stre-

curat printre doui jaluzele desprinse, 9i bitrAna s-a

trezit cu mine lingi dinsa. M-am uitat 9i eu: in fund,

cerul se rumenise, unde de fum negru se ridicau invlzduh gi, uneori, cAte un smoc de scintei scipira ca

nigte mirgele imprigtiace. Ne-am intors lingi poarti.Un cilireg trecu in goani; nu mult dupi aceea, alte

pilcuri de soldagi se perindari, ca niqte vedenii. Seara

5e a;ezase u;oari; odari cu rf,coarea ei. veni un miros

acru ;i inecicios; rumeneala cuprinse tot cerul, iar

' Parmalic - gard din scinduri.

F,mil Garleanu1?

vArfurile copacilor din gridina lui vodi se auriri;

mi;cate de vAnt, pireau nigte fliciri ce ardeau legi-

nindu-se. Peste tot se intinsese o lumini dulce' de

vis. Mitqa Smaranda intrebi pe un trecitor: ,,Mirog dumitale, ce arde?" Acesta ii rispunse din treacit:

,,Uliga Mare". Bitrina i9i rosti numele, cum obi;nuia

si faci la orice intimplare ce-i rede;tepta mila sau

mlhnirea: ,,Smirlndigi, Smlrlndigi!" $i iar se fhcu

ticere. Numai de departe venea vuietul nibugit al

unui zbucium. Mi cuprinsese o Fricl neingeleasi.

Deodati, gAndul mi se opri la mana, care plecase in

tirg.,,Dar mama?" intrebai ingrijat. BAtrina mi trase

mai lAngi dAnsa gi-mi rispunse: ,,O si vie, conaqule,

n-ai mata teami".Nu gtiu cAt vom fi stat in aceasti asteptare incor-

dati. Mama nu mai venea, nici tata, care pornise pe

urmi. Deodatl risunari nigte pagi triginagi' Privirimin lungul uliqei. in curAnd puturim deslugi pe cei ce

veneau: erau doi soldaqi care duceau o nisilie. indreptulporlii dingii se opriri: de sub pitura ce acope-

rea nisllia iegea un horclit rigu;it, care se stingea cu

torul o clipi, apoi izbucnea din nou. Ara auzit bine gi

mi-a rimas sipat in adAncul mingii 6ecare cuvint din

convorbirea celor doi soldagi. Cel dintii se intoarse

gi spuse, cu glas plin de spaiml: ,,Moare, mii". ,,Da,

moare", ii rispunse celalt. intiiul urmi: ,,SI-1 punem

aici, in dosul porgii, si-gi dea sufletul in linigte"' ,,SiJ

Cea dintAi durere

punem." CAnd ziriri pe mituga Smaranda, o crimi-seri repede: ,,Fi-qi pomani 9i adu o lumAnare."

BitrXna se zipici, alergi numaidecit, 9i pe mine

mi hsi singurel lingi stilpul porlii. Soldagii nici nu

mi vizuri poate. Agezari nisilia in ogradi, chiar

lingi parmaclAcul grldinugei, gi unul dintre €i ridicipitura. Lumina felinarului din fagi se intindea pAniacolo. Horciitul se auzi deslu;it, aerul serii parci-idase putere; cel ce sta intins, un pompier, lnghigea ingAlgAiri adinci, parci ar fi blut, insetat, api. O grijide ceva ce nu ingelegeam mi fhcuse ;i mai mititel gi

mi gintuise locului. Pieptul pompierului se ridicades, ca nigte foi, ,,Scoate-i casca", spuse unul dintresoldaqi. Celalt ii lui binigor casca.

Atunci se petrecu c€va gtoaznic. Pompierulscoase un strigit de durere, un striglt a;a de adAnc,

ci mi s-a plrut ci iegise din fundul unei hrube, de

sub picioarele mele. Apoi, cu cea din urmi putere,

vroi si se scoale, se privili pe o coasti gi se rlsturnijos, trintind pe soldatul ce se plecase peste dAnsul.

Casca se rostogoii pAni lingn mine. Rinitul rimase

pe pimXnt, zbitAndu-se, iar faga i se acoperi ca de un

vil negru, ce se intindea cu incetul ;i pe jos: ii izvora

sXngele din cap.

Toate acestea s-au petrecut cit ai ciipi. Nici n-am

avut vreme sl mi inspiimint. Aproape in aceeagi

vreme putusem auzi, la spate, glasul mamei: ,,Ce-iaici?" Apoi acel al tatei, intrebind pe soldagi: ,,Ce

r3

14

e, ce face!i?" CAnd mama se apropie gi ingelese ce se

petrecea, ;i clnd, intorcindu-se, mi ziri pe mine, se

azvArli, cu un Eipit, sl mi ia ln brate: ,,Pentru numele

iui Dumnezeu, c€ ceuli tu aici?" Mi ridici, apoi lmiintoarse capul cu mAna;i mi-l sprijini de umirul ei.

in aceasti vreme veni gi mituga Srnaranda. Amauzit scrAgnetul chibritului ce aprindea luminarea,

am auzit cele citeva cuvinte, intretiiate, ale soldatu-

lui ce povestea tatei:

,,Un zid dirimat... da, peste dinsul... scos de sub

dirimiturile unei bolqi"... Apoi o clipi de lini;te, ;ipe urmi un suspin, un suspin lung, de ugurare, ca al

unui om care se agazi si se odihneasci dupi un drum

lung. Simgii tremurul mamei. Tata o lui de braq:

,,Hai, ce stai gi tu; hai, dragi". in urml, glasul bitri-nei tanguia:,,Smirindili, Smlrindigi!"

in noaptea aceea n-am putut dormi. intr-unristimp mi se piru ci lumina candelei se inalgi, se

subgiazi ;i se toarce mereu din caierul luminat al

paharului, apoi se intinde de se stringe ghem impre-

jurul unei cigti mari ce spAnzura deasupra patuluimeu. Am gipat, a alergat mama lAngl mine, ;i toatlnoaptea mi-am simgit mina intr-a ei.

A doua zi m-am jucat, ca de obicei. Tot ce pri-visem cu o seari mai inainte se Stersese ca un vis. La

intAmplarea din se ara trecutl nu mai ginde am, cum

nu mai gXndeam la zgXriiturile care mi ustu(aserl

Emil GiArleanu

numai in clipa cind mi le fbcusem.

Cea dintdi durere r(

Dar a treia zi, rinduri-rinduri, soldagi treceau inpas domol, cu toli ofiEerii lor, cu drapelul 9i cu goar-

nele ce sunau, duios, o ruglciune. ,,E o paradi, imispuse mama, care mi ginea in brage, o paradi, gtii, ca

atunci cind a venit generalul." Eu n-am crezut; ci.ci

de la fereastri am vizut sicriul purtat pe un tun, iar

deasupra sicriului, casca. $i atunci, din nou mi-a rlsl-rit in minte seara aceea.

Din nou am vizut pompierul intins jos, virsAn-

du-;i chinul in suspinul adinc ce mi se plruse ciie;ise de sub pImXnt. Mi-am dat seama ci acum ilduceau undeva, departe, cil luau de lingi togi ai

lui, siracul! $i-am avut acea presimqire nedeslugiti a

despirqirii ce cindva nu se poate inlitura, presimgire

care se na;te odati cu noi. Nu pricepusem tot, dar

ingelesesem destul. $i, ca qi cind cineva ar fi vrut simi desparti 9i pe mine de mama, am cuprins-o de

git cu amindoui mAinile 9i-am plAns, zguduitor, cea

dintAi durere a mea.

UCIGA$UL

Ie;eam de pe sala inunecoasi 9i umedi a tribu-nalului. Eram cu un avocat, un vechi ptieten al meu.

Cum stribiteam cu greutate prin lmpestrigitura de

oameni pe care patimile gi ura ii poate aduna la un

loc, trecu repede, prin faga noastri, un condamnar,

urmat de santin€li. Condamnatul, un domn foarte

bine imbricar, ginea batista la ochi gi plingea cu

sughiguri.

Priete nul mi-l aritl gi-mi zise:

- Uite-l, a dat foc, penttu ca apoi si fie despngu-

bit, a lisat pe drumuri nu gtiu cate familii, ;i acuma,

cAnd se duce pe un an lapugcltie, plinge ca o muiere'

$i adiugi cu dezgust: UrAgi imi sunt oamenii i9tia...

- Dragul meu, urmi el cind iegirim afari inuligi, cit am fost procuror, am avut de cercetat multe

fapte. $i m-am incredinqat ci lagii cei mai mulgi sunt

printre noi. Dumnezeu si mi ierte daci-gi spun ci,din cAqi oameni cunosc eu, nu se vor gisi zece care

si-9i ia asupra-9i rispunderea faptei indeplinite. Ca

s[-gi dau o pildi de cum gtiu ce i mici, cei umilili, si-gi

primeasci soarta, si-;i povestesc o intimplare.

Cea dint,ii durere

Am luat-o incet, pe sub copacii umbrogi ce mirgi-neau uliga. Prietenul incepu:

Eram pe atunci procuroria Iagi. Se {bcuse un omor

la drumul mare, ;i-a trebuit si plec repede cu trisura.

Am sfirgit cercetarea utor; cind am ajuns, jandarmii

puseseri mina pe gatra printre giganii cireia se gisea

gi cel ce omorAse proprietarul. liganul era dintre acei

care ucid ca si cum ar bea un pahar de tachiu, sau ar

mlnca o glini de furat. in mintea lui nu triia deose-

birea dintre un fapt gi altul. O bestie.

Agtia nu pot intra in rAndul oamenilor... Miintorceam spre lagi, cAnd, intr-un sat, in dreptul pri-miriei, imi iegi notarul cu jandarmul inainte ;i-mispuse ci, atunci chiar, se fbptuise o rinire cu toporul.

Eram foarte gribit, dar a trebuit si merg. Ne-am

indreptat cu togii intr-acolo.

Ograda era plini de oameni. Jandarmul i-a dat la

o parte 9i am intrat in casi. Rinitul era un om in vXr-

sta mijlocie. Primise o muche de topor in cap, la ceafb,

dar nu murise. Nu putea scoate insi nicio vorbi. Nicinu se gindiseri micar siJ duci ia spital. Am porun-

cit sl-l rrimiti in trisura mea gi-am intrebat de cel ce

lovise. Era vecinul, un mogneag. Am trecut alituri.intr-o odaie.ioasi, pe pat, lAngi un strijer, sta dAnsul.

inrr-un colg, in picioare, un om voinic - fecio-

ru-siu; iar lingi cuptor, bitrAna - nevasti'sa. CAnd

am intrat, mogneagul s-a sculat in picioare. M-am

\7

1B Emil Gdrleanu

agezat pe un scaun, i-am chemat llngi mine gi l-am

intrebat:

- Dumneata ai lovit cu toporul pe Criste

Dimian? Mogneagul rispunse dArz:

- Eu.

- De ce?

Bitrinul i;i trecu mXna peste guri, i;i potrivimijlocul in chimir, se uiti pe sub gene la mine, apoi

vorbi:

- I-am dat cu barda, pentru cI, dupi ce mi-a

injunghiat purcelul, s-a linut ;i gantog gi mi-a tras o

palmi. Mi-a injunghiat un purcel, purcelul de douiluni, 9i l-am prins, ci l-am vizut cum il pirlea dis-

de-dimineagi. $i aista-i al doilea purcel care mi-lminAnci, minca-l-ar... Doamne iarti-mi...

- Ei, ii zic eu, qi pentru un purcel sI omori omul?

Mogneagul didu cu mAna, sI n-ara griji:

- Nu mai moare ei, ci doar nu l-am lovit simoari. L-a bitut tot satul odati, gi n-a murit, cl-i soi

riu. Soiul riu nu moare.

- $i cum l-ai lovit?Mogneagul stitu pulin pe ginduri:

- Pii cum... Ia, a;a, bine...

- Nu: ,,Aga, bine"! Spune-mi: cum?

- Pii... m-am dus in ograda lui qi i-am zis: ,,Mii,da' purceii mei ls de licut pomani pentru sufletul

bunici-tei? De ce mi-i injunghii, mii, c-o sl te ieu

de beregati." El atunci, cum era cu barda in mina

Cea dintdi durere

dreapti, a trecut-o in stAnga gi mi-a trintit o palmizdravinl. Eu i-am smucit barda gi i-am fbcut o dativint. $i Dimian numai ce-a cizut moale la pimlnt...Eu, cind am vlzut a9a, gi cum eram singur, c5. nn

mai era nimeni cu noi, am strigat la fecioru-meu, sivie, si-mi ajure si ridicim pe Dimian de jos, cI gipa

gi gemea de durere. Pe urmi au venit gi oamenii de

ne-au gisit pe amindoi, pe mine gi pe fecioru-meu,

aco1o... Iaca aqa...

in clipa aceasta se deschise usa, intri un jandalm

si-mi aduse vestea:

- SI triigi, domnule procutor, pini la spital rini-tul a murit. La vorbele ac€stea, mogneegul tresiriuqor, dar rimase locului. in ticerea care se ficu, gla-

sul bitrinei se auzi de lAngi cuptor: ,,Dumnezeu sl-lierte". Apoi prinse si boceasci.

Mo;neagul incerci si-gi faci cruce, dar se oprirepede, spuse numai gi el: ,,Dumnezeu si-l ierte".

Atunci din colgul od[ii iesi la lumini feciorul

bitrAnului. Veni, se aliruri de tati-siu, il didu cu

umirul mai incolo gi zise:

- De-acu, lasi! Apoi se intoarse citre mine:

De-acu pot sl spun: eu l-am omorit. Ci tituca nu

credea si moari Dimian, a;a, dintr-o lovituri, gi-mi

spusese, acolo, pe loc, si-l las pe dAnsul s[ faci cele

citeva luni de gros, ci el tot ii bitrin si eu muncesc

mai din greu acasl, 9i ajur mai mult mlmucii.

t9