din istoria politiei romane, vol 3

76
Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com PARTEA A II-A PREGĂTIND ÎNTREGIREA ŢĂRII 1. 31 MARTIE 1908 – ÎNFIINŢAREA DIRECŢIUNII POLIŢIEI ŞI SIGURANŢEI GENERALE ,,Poliţiştii sunt acei cari, cu toate vicisitudinile timpului, cu toate criticile neîntemeiate şi bârfelile nesocotite, stau strajă neclintită în îndeplinirea datoriei, asigurând cetăţeanului o odihnă liniştită prin apărarea vieţii şi avutului său’’. Raliu N. Georman, subdirector general al Poliţiei, 1941 După cum se ştie, la 15/28 iunie 1914 moştenitorul tronului Austro-Ungariei, arhiducele Franz Ferdinand era asasinat la Sarajevo (Bosnia) şi împreună cu el cădea şi consoarta sa, Sofia 1 , 1 Interesante sunt informaţiile culese după atentat de agenţii D.P.S.G., care raportau consternarea produsă în colonia austro-ungară din Bucureşti, starea de spirit defavorabilă a românilor transilvăneni – prinţul fiind recunoscut ca un potenţial factor de rezolvare a problemei minorităţilor oprimate din imperiu – 83

Upload: bmotu

Post on 03-Jul-2015

476 views

Category:

Documents


13 download

TRANSCRIPT

Page 1: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

PARTEA A II-A

PREGĂTIND ÎNTREGIREA ŢĂRII

1. 31 MARTIE 1908 – ÎNFIINŢAREA DIRECŢIUNII POLIŢIEI ŞI SIGURANŢEI

GENERALE

,,Poliţiştii sunt acei cari, cu toate vicisitudinile timpului, cu toate criticile neîntemeiate şi bârfelile nesocotite, stau strajă neclintită în îndeplinirea datoriei, asigurând cetăţeanului o odihnă liniştită prin apărarea vieţii şi avutului său’’.

Raliu N. Georman, subdirector general al Poliţiei, 1941

După cum se ştie, la 15/28 iunie 1914 moştenitorul tronului

Austro-Ungariei, arhiducele Franz Ferdinand era asasinat la Sarajevo (Bosnia) şi împreună cu el cădea şi consoarta sa, Sofia1,

1 Interesante sunt informaţiile culese după atentat de agenţii D.P.S.G., care raportau consternarea produsă în colonia austro-ungară din Bucureşti, starea de spirit defavorabilă a românilor transilvăneni – prinţul fiind recunoscut ca un potenţial factor de rezolvare a problemei minorităţilor oprimate din imperiu –

83

Page 2: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

pretext pentru diplomaţia Vienei de a lovi decisiv Serbia (sprijinită de Rusia) şi de a menţine în Balcani prestigiul şi însăşi existenţa monarhiei dualiste. La 15/28 iulie 1914 Austro-Ungaria declara război Serbiei. La 19 iulie/1 august Germania declara război Rusiei. Căderea sistemului general de alianţe care lega marile puteri a dus la declanşarea primului război mondial.

La Consiliul de Coroană de la Sinaia (21 iulie/3 august 1914), la care au participat pe lângă membrii guvernului liberal şi o serie de oameni politici din opoziţie, s-a respins cererea regelui Carol I - sprijinită de Petre P. Carp – de a intra în război alături de Puterile Centrale sau Tripla Alianţă (Gemania, Austro-Ungaria, Italia). Nu s-a intrat în război nici alături de Tripla Înţelegere sau Antanta (Franţa, Anglia, Rusia). Deşi legată de o alianţă secretă ce data din 18 octombrie 1883, semnată cu Austro-Ungaria şi la care aderase şi Germania, România şi-a declarat neutralitatea armată, dar ,,frontul invizibil’’, frontul culegerii de informaţii, se deschisese deja.

De fapt, vorbim numai de o reorientare a activităţii D.P.S.G., de mutarea centrului de greutate spre culegerea de informaţii din teritoriile aflate sub ocupaţie străină. Ceea ce vrem să demonstrăm prin studiile ce urmează este că evenimentele istorice din viaţa neamului nostru – Unirea Basarabiei cu România (hotărâtă de Sfatul Ţării de la Chişinău, la 27 martie/9 aprilie 1918), Unirea Bucovinei cu România (decisă de Consiliul Naţional Român, la 15/28 noiembrie) şi Unirea Transilvaniei şi Banatului (Consiliul Naţional Român Central, 18 noiembrie/1 decembrie) s-au realizat şi prin contribuţia poliţiştilor români.

Dar până atunci, să-mi fie îngăduită o paranteză. Dacă, sub

diverse forme, o incipientă poliţie informativă avem de demult şi o oarecare organizare exista în vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza, de Siguranţă în Bucureşti vorbim în 1888 (şef fiind

precum şi implicarea Rusiei. A se vedea A.Spânu, Atentatul de la Sarajevo, România şi implicaţiile serviciilor secrete, în ,,Dosarele istoriei’’, an IX, nr.6/2004, pp.17-21.

84

Page 3: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

locotenentul Constantin Forescu), iar de o instituţie centralizată, organizată pe baze moderne, după 1908.

,,În seara zilei de 31 martie 1928 se împlinesc 20 de ani de când, în clădirea Ministerului de Interne, aripa din stânga, ne aflam adunaţi cei cari trebuiau să dea viaţă unei noi instituţii, a cărei necesitate era adânc resimţită’’, scria poliţistul D.G.Gologan, într-un număr din 1928 al revistei ,,Poliţia Românească’’2.

Cunoscutul om politic Ion I.C. Brătianu l-a însărcinat cu organizarea noii instituţii pe Ion (Iancu) Panaitescu. Cauza pare a fi fost răscoala din 1907, când Ministerul de Interne a beneficiat de informaţii cu totul nesatisfăcătoare. Iniţial, Poliţia de Siguranţă era formată doar din peste 80 de comisari şi agenţi. ,,S-a luat deci de la Prefectura Poliţiei Capitalei personalul de execuţie: comisari, comisari-ajutori şi agenţi. De la Ministerul de Interne a venit personalul de birou care formase până atunci Serviciul Poliţiei şi Siguranţei Generale’’. Nucleul iniţial era format din: Iancu Panaitescu, Willy Georgescu, Iancu Grigorescu, Dimitrie Manolescu-Sideri. Lui D.G.Gologan i s-a încredinţat Brigada V – Străini.

E vreme de război, pentru că, la 14/27 august 1916, România declarase război Austro-Ungariei. Printr-o muncă susţinută, în scurt timp, Siguranţa Română se măsura cu ,,surorile’’ ei mai vârstnice din apusul Europei şi cum Armata Română avea nevoie stringentă de informaţii, în aprilie 1917, sub conducerea unui locotenent avem deja Serviciul Siguranţei din cadrul Biroului Informaţiuni, ce ţinea de Secţia I-a a Marelui Cuartier General al Armatei Române.

După război, în anul 1922 Siguranţa număra 2835 persoane. Existau 26 de brigăzi de siguranţă în Transilvania – un rol deosebit în acest sens l-a avut Consiliul Dirigent - 14 în Basarabia, 5 în Bucovina şi 23 de brigăzi şi subbrigăzi în restul teritoriului. La punctele de trecere a frontierei existau de asemenea 27 de poliţii în Transilvania, 30 în Dobrogea, Basarabia şi Bucovina, la care se adăugau 17 poliţii în Vechiul Regat şi în Basarabia, 9 în

2 Vechea clădire a Ministerului de Interne se afla tot pe locul clădirii de acum.

85

Page 4: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

Transilvania, 4 în Bucovina şi 21 de unităţi în porturi, la Dunăre şi Marea Neagră.

În cele ce urmează ne vom referi câteva aspecte privind

aportul acestei instituţii la făurirea României Mari. Informaţiile obţinute de poliţişti au fost destinate în special Armatei Române, dar şi factorilor de decizie politică, inclusiv miniştrilor de Interne Vasile G. Morţun (4 ianuarie 1914 – 11 decembrie 1916), Alexandru (Alecu) C. Constantinescu (11 decembrie 1916 – 26 ianuarie 1918), Constantin Sărăţeanu (29 ianuarie – 27 februarie 1918), General Arthul Văitoianu (24 – 29 octombrie 1918) şi prim-ministrului Ion I.C. Brătianu (4 ianuarie 1914 – 26 septembrie 1919)3 , la care se adaugă, fireşte, regele Ferdinand.

Să obţii informaţii pe teritoriul stăpânit de austro-ungari şi să mai faci şi fotografii, prezentând poziţiile inamice, mi se pare cel puţin important. Vorbim de misiuni cu un grad de pericol foarte mare, pe un teritoriu controlat de inamic. Este evident că, dacă erau descoperiţi, poliţiştii ar fi fost arestaţi, torturaţi şi chiar ucişi. Până la intrarea României în război (15 august 1916), ,,s-a realizat o importantă culegere de informaţii politico-militare, prin agenţi sub acoperire, în Imperiul Austro-Ungar, Bulgaria şi Imperiul Ţarist’’4.

Aşa cum reiese din o parte a dosarelor existente la Arhivele Naţionale, vorbim de informaţii referitoare la: topografia unor viitoare zone de operaţiuni, mişcarea vaselor pe Dunăre, pe Prut, concentrările de trupe, aprovizionarea cu muniţii, materiale şi hrană, chemarea la instrucţie a unor contingente şi categorii de persoane, componenţa unităţilor, fabricile de armament, puterea obuzelor, minarea unor şosele, existenţa unor fortificaţii şi întărituri, starea de spirit a trupelor inamice, gradul lor de instruire şi de înzestrare, starea de spirit a populaţiei şi multe altele.

3 C.Gheorghe, M.Şerbu, Miniştrii de interne (1862-2007), Bucureşti, Ed.Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, 2007, pp.175-187. 4 L.Mioc, Profesionalism şi eficienţă: Direcţiunea Poliţiei şi Siguranţei Naţionale (1892-1940), în ,,Dosarele istoriei’’, an XII, nr.2/2007, p.37.

86

Page 5: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

Ion (Iancu) Panaitescu - ,,Părintele Siguranţei’’

O instituţie este mare în măsura în care cei care o alcătuiesc şi, mai ales, cei ce o cârmuiesc, sunt cu adevărat ,,mari’’.

Noi nu putem vorbi de aportul Direcţiunii Poliţiei şi Siguranţei Generale, fără a aminti de cel care a fost un profesionist al informaţiilor, directorul Iancu Panaitescu, aş îndrăzni să spun una dintre cele mai mari personalităţi din toate timpurile ale poliţiilor din lume, un om neostenit, o luminată minte, un bărbat cu adevărat deosebit, cu o biografie prea puţin cunoscută.

S-a născut la 7 ianuarie 1875 şi a fost licenţiat în drept. La 24 iulie 1895 era copist cl.II şi arhivar, în 1897 ajunge secretar în Teleorman, pentru ca în 1902 să fie numit şef de birou cl.I în Ministerul de Interne.

Pentru competenţele sale deosebite, la 1 aprilie 1903 – deci la doar 28 de ani – este şef de serviciu în Poliţia şi Siguranţa Generală, iar la 31 martie 1908 devine directorul D.P.S.G..

,,Se împlinesc 11 ani de la moartea fostului director general al poliţiilor din ţară, Ion Panaitescu’’ - se scria în 1940 în revista ,,Paza’’5 - ,,Vechii poliţişti ce ştiu cât datorează îndrumărilor marelui lor dascăl, nu l-au uitat niciodată, dovedind, odată mai mult, recunoştinţa ce poartă memoriei celui dispărut. Între elevii săi, poliţia numără astăzi pe d-nii Vintilă Ionescu, directorul Poliţiei de Siguranţă a Prefecturii Poliţiei, Vasile V. Daşchevici, secretar general delegat al Prefecturii Poliţiei Capitalei, N.Episcopescu, fost şef al Serviciului de Identificare din Siguranţa Generală a Statului, Emil Jagolniţa, şeful Siguranţei Capitalei, etc’’.

A fost distins cu mai multe decoraţii, între care Ordinul ,,Steaua României’’ în grad de cavaler, ,,Coroana României’’ în grad de ofiţer, medaliile Bărbăţie şi Credinţă Clasa I, Avântul Ţării, Medalia Jubiliară, comandor al ordinelor Franz Josef, Sf.Ana, Sf.Stanislas şi Mântuitorul.

5 ,,Paza’’, anul XVIII, nr.8/1940.

87

Page 6: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

Şi dacă lui Vasile Lascăr îi vom spune ,,Părintele Poliţiei moderne’’, pe drept cuvânt Panaitescu poate fi considerat ,,Părintele Siguranţei’’. Despre el s-a spus că ,,avea o putere de muncă formidabilă; nimic nu trecea fără să fie văzut şi verificat de dânsul. Deşi neîncadrat nici unei şcoli formative europene, însă un genial spirit organizator, pedagog şi psiholog de mare clasă, pune temeliile Siguranţei noastre. Se lichidează răzmeriţa, socialismul, se participă în 1913, se combat mişcările iredentiste, spionajul şi se participă la primul război mondial’’6.

Demisionat din Ministerul de Interne în 1919 – cauza nu este deplin cunoscută - a răposat în 1929. Până acum nu i s-a consacrat un studiu. Despre o monografie nici nu poate fi vorba. S-ar scrie o carte numai despre miile de rezoluţii puse pe documentele odinioară strict secrete.

6 F.Şinca, Din istoria Poliţiei Române, vol.II, p.80.

88

Page 7: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

2. LIDERUL CONSERVATOR NICOLAE FILIPESCU ŞI MINISTRUL EMIL

COSTINESCU VIZAŢI DE UN ATENTAT ÎN 1915

upă declanşarea primului război mondial, în perioada neutralităţii României (1914-1916), când la guvernare se afla un cabinet liberal, pe scena politică românească

s-au dus mari dispute pentru a înclina balanţa participării de partea Antantei sau a Puterilor Centrale. Indiscutabil, Bucureştiul a fost unul din centrele spionajului european şi în ceea ce ne priveşte, marile puteri nu puteau rămâne deloc în expectativă. Un mijloc de a determina intrarea în război de partea centralilor era, până la urmă, şi eliminarea fizică de pe scena politică a vocilor contrare.

D

Un astfel de caz, deosebit de grav, avem în prima zi a lui decembrie 1915, când poliţia noastră va avea de instrumentat un caz de atentat în care, iniţial, victimele trebuiau să fie prim-ministrul Ion I.C. Brătianu7, politicianul Take Ionescu8, pentru a se ajunge în cele din urmă la Nicolae Filipescu9 şi ministrul Emil Costinescu10.

7 Ion I.C. (Ionel) Brătianu (1864-1927), fiu al fruntaşului revoluţionar de la 1848 Ion C. Brătianu, preşedinte al Partidului Naţional Liberal (din 1909), de mai multe ori ministru şi preşedinte al Consiliului de Miniştrii, unul dintre cei mai mari oameni politici, membru de onoare al Academiei Române.

89

Page 8: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

Plănuirea atentatului în urma căruia urmau să fie aruncate în aer locuinţele lui Filipescu şi Costinescu are loc într-un context politic caracterizat prin complexitatea generată în principal de izbucnirea războiului. Pe fondul frământărilor începute în toamna anului 1914 în Partidul Conservator (înfiinţat în 1880), în mai 1915 acesta se scindează în două părţi: aripa Alexandru Marghiloman era pentru neutralitate, iar gruparea condusă de Nicolae Filipescu, era alături de tachişti şi milita pentru intrarea imediată în război alături de Tripla Înţelegere.

Cum vom vedea, executanţii atentatului – Ilie Toth şi Ion Baboş – au fost instruiţi de un avocat de naţionalitate germană, Iakob Offenberger şi de alţii, în cea mai mare parte maghiari. Existent la Arhivele Naţionale – Bucureşti, dosarul are înscris pe copertă: ,,Dosar relativ la atentatul plănuit de maghiari contra Dlor I.Brătianu, E.Costinescu, Take Ionescu şi N.Filipescu. Atentatul pus la cale de unguri, contra mai multor persoane marcante din ţară’’. Agenţii Siguranţei informează

La 1 decembrie 1915, agentul 40 din cadrul Brigăzii 1 Siguranţă informa conducerea Direcţiunii Poliţiei şi Siguranţei Generale (D.P.S.G.), într-o notă: ,,Aseară la orele 10 ½ a descins la hotel Dacia11 supusul ungar Ilie Ştefănescu şi Ileş Rabb, ambii

8 Tache (Dumitru) Ionescu (1858-1922), avocat, om politic conservator, mare orator, iniţiator al Micii Antante (Mica Înţelegere – România, Iugoslavia, Cehoslovacia), preşedinte al Partidului Conservator-Democrat (de la înfiinţarea în 1908), ministru de Externe şi de Interne. 9 Nicolae Filipescu (1862-1916), publicist, om politic, conducător al Partidului Conservator (ramura antantofilă), deputat, ministru, tribun al luptei pentru întregirea României. În decembrie 1916 P.C.D. şi gruparea conservatoare a lui N.Filipescu au fuzionat. 10 Emil Costinescu (1844-1921), industriaş, publicist, om politic liberal, ministru de Finanţe în funcţie. 11 Hotelul Dacia, atunci în str.Carol nr.72, azi pe str.Franceză, a fost iniţial hanul lui Manuc Mîrzaian, construit în 1806, vândut în 1862 lui Lambru Vasilescu care-l

90

Page 9: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

dându-şi profesiunea de artişti, având la sosire două geamantane grele. La orele 11 ½ noaptea a venit la hotel dl Prefect al Poliţii Capitalei însoţit de dl Inspector Rafail şi de un domn comisar unde le-a făcut percheziţie în geamantane şi i-au arestat. Dl Prefect a plecat cu geamantanele iar dl inspector Rafail cu amândoi’’12. Verificând ,,Buletinul pentru călători străini’’ de la hotel Dacia, din 30 noiembrie 1915, poliţiştii au stabilit că aici a fost cazat artistul comic Rabb Ilés, de naţionalitate ungară, în vârstă de 28 de ani, care a tras la camera 24, având paşaportul unguresc nr.875/ 426/ 8 octombrie 1915. Era însoţit de Ilie Ştefănescu, 20 de ani, român de naţionalitate, artist, posesor al paşaportului nr.875/ 427, eliberat de autorităţile din Budapesta. Informaţiile cu privire la acest teribil caz au continuat să se adune. La 2 decembrie 1915, agentul 103 din Brigada Mobilă a D.P.S.G., raporta că, în faţa hotelului ,,Regina’’ a auzit discutându-se despre arestarea a doi unguri, asupra cărora s-au găsit bombe. La rândul său, agentul 286 din Brigada I nota la 3 decembrie că, după apariţia ultimei ediţii din ,,Adevărul’’, în care era articolul ,,O descoperire sensaţională’’, în zona intersecţiei Calea Victoriei cu bd. Regina Elisabeta s-au strâns grupuri de studenţi care discutau ,,relativ la plănuirea de atentat contra domnilor Emil Costinescu şi fruntaşii Federaţiei Unioniste13, spuind că ar trebui convocaţi toţi membrii comitetului centrului studenţesc, spre a protesta contra îngăduirei în ţară a atâtor agenţi germani şi unguri cari plănuiesc atentate contra fruntaşilor ţării’’. Studenţii propuneau să se facă un fel de cercetare spre a-i da în vileag pe acei pe care îi cred agenţi ai Puterilor Centrale. Grupuri

transformă în loc de întâlniri mondene şi electorale. În 2007 a fost restituit urmaşilor proprietarilor. 12 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (ANIC), Fond Direcţia Poliţiei şi Siguranţei Generale (DPSG), Dosar 292/ 1915-1917, f.2. 13 Federaţia Unionistă a fost creată la 18 septembrie/1 octombrie 1915 şi reunea conservatori ,,antantişti’’, conservatori-democraţi şi transilvăneni. Preşedinte era Nicolae Filipescu, iar Take Ionescu era unul din cei doi vicepreşedinţi.

91

Page 10: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

şi discuţii similare se raportau la Capşa, în faţa hotelului Riegler şi vizavi de Teatrul Naţional14.

,,Să-i aducem în stare să meargă contra ruşilor’’

Potrivit cercetărilor poliţieneşti, atentatul urma să fie executat în seara zilei de marţi, 1 decembrie 1915, de către doi indivizi: ungurul Ilie Toth (alias Iles Raab) şi românul Ion Babeş sau Baboş (cu paşaport pe numele Ilie Ştefănescu), instruiţi şi însoţiţi de avocatul ungur Iakob Offenberger.

Din declaraţia lui Ilie Toth, reiese că era în vârstă de 28 de ani, născut la Turnu-Severin, fiu al lui Ştefan şi Victoria. Părinţii domiciliau acum în Craiova, tatăl său fiind tăietor de lemne. În 1907 i-a venit ordin de încorporare de la consulatul austro-ungar, dar a tot fost amânat din motive medicale, aşa încât a ajuns să nu se mai prezinte. Trece în Bulgaria doi ani mai târziu, iar în 1915 în Ungaria, unde întâlneşte un fost prieten. La 8 octombrie este arestat, verificat în evidenţe şi dus la Siguranţa din Budapesta. Aici îl cunoaşte pe Ion Babeş, care se declară plutonier, dezertor din armata română. Sunt interogaţi separat de ,,trei domni bine îmbrăcaţi’’, dintre care unul era şeful Siguranţei, care l-a întrebat ,,dacă are simţ unguresc în el’’ şi care – satisfăcut de răspunsul afirmativ – i-a spus: ,,Uite, copilul meu, eu te voi scăpa de mizerie şi-ţi voi purta de grijă, să fi fericit până la moarte, numai să fi cuminte şi ascultător’’. Este bine tratat, hrănit cu bunătăţi, primeşte ţigări de Egipt, haine scumpe, i se face un paşaport şi i se dă pentru început 100 de coroane. Transportat cu o dubă, împreună cu tovarăşul său – motivându-se că ar putea fi recunoscuţi – ajung la un alt sediu, unde îl cunoaşte pe căpitanul Röling şi sunt iarăşi ,,prelucraţi’’, pregătiţi psihic: ,,Băieţi, băgaţi de seamă, nu vă perdeţi cumpătul. Acesta este un lucru de nimic, care-l poate face şi un copil de zece ani. […] Aceasta se cheamă ecrasită, uitaţi-vă ce jucărie, ce lucru de nimic,

14 La 4 decembrie, agentul 12 raporta că, în urma descoperirii unui complot unguresc, Tache Ionescu l-ar fi chemat pe un anume Andrei Balamace, pe care l-a rugat să descopere autorii şi complicii la complot, urmând a le da o recompensă.

92

Page 11: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

trageţi sfoara şi gata. Voi după cum văd sunteţi băieţi deştepţi. Cunoaşteţi Bucureştiul destul de bine, ştiţi unde este casa lui dl Filipescu şi a dlui ministru Costinescu’’. Au aflat că, în România, pentru ducerea la bun sfârşit a planului, urma să-i însoţească un alt individ, care să le arate casele. ,,…Şi voi iubiţii mei copii luaţi drumul lui Dumnezeu. Eu vă dau câte 120 de coroane şi dacă vă mai trebuie parale ştiţi unde să vă adresaţi’’. În ţara noastră, vreme de 20 de zile s-au pus pe trai şi pe ,,halai’’ cheltuind cu nemiluita, dar într-o bună zi, pe când jucau biliard la cafeneaua Bristol, primesc dispoziţie de la căpitanul Röling să meargă Budapesta pentru o însărcinare, apoi ajung iarăşi la Bucureşti, unde complotiştii încearcă să-i integreze în viaţa oraşului. Colegul său e angajat chelner la Gambrinus, iar Toth e chemat la hotel Royal, camera 243. Într-o sâmbătă-seara, sunt trimişi cu trenul la Braşov, iar în vagonul de dormit îl cunosc pe un ,,soldat’’ care ducea două geamantane în care au aflat că este un exploziv, ecrasită. La Braşov au tras la hotel Kröne, camera 93 şi li s-a cerut să fie discreţi din cauza negustorilor din România ,,duşmanii noştri’’. Doi vameşi îi trec frontiera cu România, luni, 30 noiembrie 1915 ora 17.30. Un domn ,,cu statură artistică’’ (Jakob Offenberger), despre care, iniţial, ei nu ştiau cum se numeşte, le explică amplasamentul caselor pe care trebuiau să le arunce în aer şi ,,geamul pe care aveţi să aruncaţi geamantanul’’. Urmau să se întâlnească toţi trei marţi-dimineaţa, 1 decembrie, în faţa cafenelei High-Life, cei doi atentatori fiind instruiţi să sosească cu un decalaj de o oră. Sunt iarăşi îmbărbătaţi: ,,Băeţi nu trebue să uitaţi că avem sânge de ungur în noi. Nu trebue să ne lăsăm la o aşa ţară de nimică în lumea asta, care nu-şi vede lungul nasului şi vor să ne nimicească pe noi. Nu trebue să-i lăsăm în pace şi trebuie să-i aducem în stare să meargă contra ruşilor şi cei din urmă să fim noi câştigătorii războiului. Aţi înţeles? Foarte bine. Atunci mâine vă dau bani de voiaj şi veţi merge cu numele lui Dumnezeu’’15.

15 ANIC, Fond DPSG, Dosar 292/1915-1917, f.24.

93

Page 12: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

Au mai primit câte 450 de lei, şi-au vizat paşapoartele la Predeal şi-au aşteptat valizele cu exploziv de la vameşi, care au fost urcate în trenul de Bucureşti – Giurgiu cu doar 10 minute înainte de plecare. Au călătorit fără incidente până la Bucureşti. De la Gara de Nord au luat o trăsură şi s-au deplasat la camera 22 de la hotelul Dacia. Hotărând să dea totul în vileag, au dus geamantanele la garderobă, le-au încuiat, au alergat la o regie pentru a cumpăra o coală de hârtie şi au făcut o cerere către Nicolae Filipescu, pentru a le da voie să-i comunice ceva, pe care şi au dus-o portarului de la locuinţa acestuia. Cum a văzut-o, Nicolae Filipescu i-a primit. I-au explicat chestiunea, apoi ,,a chemat doi agenţi cari m-au dus cu trăsura la Siguranţă’’.

,,Dispozitivul nu putea da greş’’ Prin adresa nr.13 din 5 decembrie 1915, un căpitan,

subdirector al Pulberăriei Armatei Dudeşti, comunica Prefecturii Poliţiei Capitalei răspunsul la adresa nr. 142317/ 1 decembrie 1915, care conţinea ,,rezultatul examinărei celor două valize’’ primite de la Prefectura Poliţiei Capitalei la 2 decembrie16. Valizele erau din comerţ, confecţionate din piele neagră, respectiv maro. În fiecare s-a găsit ,,câte un dispozitiv sistematic precis şi puternic pentru distrugerea la timp dorit’’. Amorsa era confecţionată pe o bucată de lemn, cu ajutorul a patru cuie pe care era fixat un port-percutor în interiorul căruia culisa un percutor armat cu un arc. La capătul anterior şi cu ajutorul unui şurub, era fixat un tub de alamă, conţinând o capsă detonantă. Tija percutoare era străbătută de trei orificii, dintre care cel dinspre vârf permitea unui splint să-l străbată cu scopul de a asigura armarea. Splintul era legat cu o sfoară care avea capătul opus scos din valiză. Fiecare valiză avea două astfel de dispozitive de amorsare.

Două fitile ,,Bickfort’’ de 12 cm asigurau transmiterea către încărcătura explozivă a focului, în doar 12 secunde. Explozivul

16 Ibidem, f.18.

94

Page 13: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

consta în cartuşe cu acid picric, ,,unul din explosivii cei mai puternici cunoscuţi până azi’’. În fiecare valiză se aflau câte 2 cartuşe cu capse detonante, restul de cartuşe să ia foc prin simpatie. Valiza neagră conţinea 11 cartuşe (inscripţionate ,,1 ½ kg 1913 Pt’’) totalizând 10,5 kg acid picric. Valiza cărămizie conţinea acelaşi număr, dar 12,5 kg acid picric. ,,Din modul cum sunt confecţionate aceste cartuşe se poate deduce că ele provin din stabilimente speciale fabricării explosivelor’’, suna una dintre concluziile experţilor. ,,Valizele au fost concepute în ansamblul lor de oameni versaţi’’, piesele ,,nu sunt improvizate’’, adaptările făcute ,,trădează opera unor oameni experimentaţi’’. În ansamblu, dispozitivul ,,nu putea da greş’’!

Declaraţia lui Ion Baboş Al doilea executant care se va desista dă o declaraţie în linii

mari asemănătoare de a camaradului său. Era român din Transilvania, în etate de 20 de ani, născut în Aghireş17 lângă Cluj, din părinţii Ieremia şi Ana (născută Oprea). Se declara artist de circ şi avea un frate, Gheorghe Babeş, era funcţionar la Ministerul Domeniilor. În 1915 era în şcoala militară de artilerie, geniu şi marină unde intrase având şase clase liceale la Braşov, după recomandarea colonelului Victor Verzea. În acelaşi an pleacă în Ungaria. Iată cum explică aceasta: ,,Scopul meu de a intra în armată nu era de a ocupa cariera de ofiţer; asta o făcusem ca în caz când România ar intra în acţiune contra ungurilor, să am o oarecare gradaţie. Văzând starea de lucruri, că România nu intră în Război, am dezertat. Această dezertare mai era în legătură cu chinurile familiei mele, cari erau persecutaţi şi executaţi de unguri’’.

În septembrie merge la consulat, declară că numele-i este Balogh Jenö, apoi se deplasează la Braşov, unde ,,vroiam ca sub acest nume să mă angajez în armata austro-ungară şi aci să fac spionagiu favorabil României’’. Nu reuşeşte, fiind recunoscut de grănicerii

17 Comuna Aghireş, judeţul Cluj avea în 1910 un număr de 6269 locuitori, din care numai 2034 români şi 26 germani. Aici se află ruinele castelului Bocksay (1572).

95

Page 14: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

unguri. Este arestat şi dus la poliţia din Budapesta, anchetat de comisarul Ruske, căruia a fost silit să-i declare câteva chestiuni generale despre armata română, ,,pe care toată lumea le ştie’’ (Linia Focşani-Nămoloasa-Galaţi, fortificaţiile Bucureştilor ş.a.). În arest îl cunoaşte pe Ilie Toth, ,,cu care mai târziu am fost provocat la atentat’’. La 2 octombrie e din nou anchetat, de această dată de către căpitanul de poliţie Andreika Karoly. în cabinetul acestuia au observat un domn, faţă de care J.Offenberger şi E.Waldappfel erau respectuoşi. De la acesta din urmă - iniţial, numele nu i l-a cunoscut şi a observat că vorbea nemţeşte, maghiară şi puţin româneşte – a primit I.Baboş însărcinarea de atentat.

,,Îmi ţinu morală, îmi spune ce greşeală mare am făcut, faţă de patrie, de rege etc. Dar am ocazia s-o refac. Mă întreabă dacă mă oblig să mă duc înapoi în România. O chestiune foarte uşoară dar importantă. Bani o să fie cât nici nu visezi’’. I se face un act de călătorie pe numele ales chiar de Baboş – Ilie Ştefănescu. Purtat la Timişoara (hotel Kronprinz), ajunge apoi să se întâlnească cu căpitanul de grăniceri Burg din Braşov – care ştia de ,,afacere’’ – şi un anume plutonier major Agyagas, care le-a trecut geamantanele. A ieşit din ţară cu un ,,reizertificat’’ eliberat de Bella Papp de la Consulatul austro-ungar. Li s-a spus că ,,aveţi să comiteţi un atentat contra primului ministru Brătianu şi contra ministrului de Finance Costinescu’’. Waldappfel fusese mai înainte la Bucureşti, unde a tratat cu cei doi, ,,dar aceştia sunt nişte pungaşi ordinari aşa încât alt cum nu se poate resolvi chestiunea’’. Tot Waldappfel le-a spus că el urmează să plece urgent la Viena, iar afacerea va fi predată căpitanului de stat major Röling. Trei săptămâni au stat la Temesvar şi tot la a treia zi primeau câte 100 de coroane, după ce-l sunau la tel. 9/23 şi se întâlneau la cazinoul ofiţeresc. ,,Eram într-o situaţie grea […] trebuia să fim cu cea mai mare grijă deoarece eram urmăriţi de agenţi’’. După aceste trei săptămâni au ajuns la Budapesta la cpt.Sulyok, apoi la Bucureşti, Braşov şi Arad, unde, Molnar, un genist, a suit în tren cu două genţi de ecrasită. La hotelul Kröne din Braşov, a remarcat cum Waldappfel i s-a adresat lui Jakob Offenberger în ungureşte: ,,…îţi predau această afacere’’.

96

Page 15: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

Offenberger a fost cel care i-a instruit la Braşov, iar Molnar le-a relatat că alţi doi indivizi acţionează urmare a unei însărcinări asemănătoare cu cea a lor. Molnar lucra pentru cpt. Klar din Orşova şi ,,a făcut mai multe pe frontul sârb şi în România. A fost o dată prins în Turnu Severin’’ şi ,,este ales pentru un atentat care l-ar comite în Grecia contra lui Venizelos18.

Ajunşi iar la Braşov, li s-a spus că, în locul lui Ionel Brătianu ,,Nicolae Filipescu trebuie atentat’’. Jakob Offenberger i-a îmbărbătat, spunându-le ,,mari patrioţi’’, pentru că ei vor săvârşi ,,un fapt extraordinar de mare, un fapt plăcut lui Dumnezeu’’, fiind ,,vorba de cel puţin ½ milion de vieţi’’, iar ei vor ajunge ,,mai mari ca Mackensen’’19. El făcuse recunoaşterea în teren, iar Babeş era destinat pentru atentatul la casa lui Nicolae Filipescu. Li s-a spus că poarta dinspre str. Batiştei a casei era întotdeauna deschisă, iar de la colţ, ,,socotind al doilea geam, să arunc geanta’’. Lui Toth i s-a făcut un desen al amplasamentului casei lui Costinescu, de pe str.Polonă, lângă un parc.

Către ora 10 seara erau la hotel Dacia. De aici, desfăşurarea evenimentelor e cunoscută, cu specificarea că N.Filipescu ,,a telefonat imediat nu ştiu la care secţie, de unde a venit un comisar [cu] doi agenţi, cu ei împreună ne-au dus la Siguranţa Capitalei’’.

Ce au scris jurnalele?

Jurnalele bucureştene au reflectat încă din primele zile despre atentat, când nu exista nimic oficial, e adevărat, denaturând pe alocuri realitatea. În numărul 10321 din 3 decembrie al ziarului ,,Adevărul’’ se scria: ,,Aseară s-au prezentat la dl Nicu Filipescu doi români de dincolo, cari i-au mărturisit că au fost aduşi în Bucureşti de un avocat ungur din Temeşvar, pentru ca împreună cu acesta, să arunce în aer cu ecrasită casele dlor Emil Costinescu. Ei însă nu vroiesc să săvârşească 18 Eleftherios Kyriakos Venizelos (1864-1936), diplomat şi om de stat elen, susţinător al Antantei, a intrat în conflict cu regele Constantin I al Greciei. 19 Feldmareşalul german August von Mackensen (1849-1945), va ajunge comandant al armatelor de ocupaţie în România.

97

Page 16: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

crima. Nicolae Filipescu a anunţat Siguranţa Generală iar la percheziţie s-a găsit în odaie 80.000 lei în aur şi trei saci a câte 25 kg ecrasită’’. Se informa că, în Cameră, deputaţii discutau ,,cu aprindere’’, iar ,,Poliţia păstrează cel mai profund secret’’. ,,Naţionalul’’, nr.8/ 3 decembrie 1915 scria despre atentatul contra lui Ionel Brătianu, Take Ionescu, Emil Costinescu şi Nicu Filipescu, dând şi detalii: atentatorii urmau să le arunce casele în aer, câte două în fiecare noapte la ora 01.00. ,,Lumea politică consideră această încercare maghiară ca o provocaţiune plănuită. Cercetările continuă întrucât se pare că e un complot întreg’’. Potrivit ,,Adevărului’’ (4 decembrie), groaznicul complot s-a pus la cale la poliţia din Budapesta, cei trei arestaţi fiind ,,poliţişti din capitala Ungariei’’. Două erau ipotezele ziarului: crearea de tulburări interne şi, pe fondul lor, atacul şi/sau impunerea unui guvern favorabil lor. Întrebat, Gheorghe Corbescu, prefectul Poliţiei Capitalei, a răspuns: ,,N-am ce să vă spun şi chiar dacă aş şti ceva, aş refuza să spun. Ţin să adaug însă că foarte rău s-a procedat începându-se, prin ziare, discuţiunea asupra acestei afaceri’’. La ora 12, în cabinetul prefectului Poliţiei Capitalei s-a desfăşurat o consfătuire între procurorul general, prefectul Poliţiei Capitalei şi şeful Siguranţei, consacrată cazului. Tot în ,,Adevărul’’, cunoscutul ziarist Constantin Mille (1861-1927) îşi intitulează articolul ,,Nemţii complotează’’. El spune despre germani că aceştia îi consideră pe Take Ionescu, Nicolae Filipescu şi Emil Costinescu, ,,adversarii planurilor lor criminale faţă de România’’. Rămaşi cu Ion I.C. Brătianu şi Alexandru Marghiloman, ,,terenul s-ar netezi şi România ar fi gata să-şi reia locul, alături de puterile centrale, pentru a-şi subscrie actul său de moarte şi astfel s-ar realiza planul scump al regelui Carol’’. Mille arată spre ministrul Austro-Ungariei la Bucureşti, Ottokar Czernin şi spre cel al Germaniei, Von dem Bussche, ca fiind cei ce au pus la cale atentatul. Potrivit ziarului ,,Dimineaţa’’ (nr.4134/ 4 decembrie 1915), primul individ e ungur care a fost în România unde a stat câţiva ani şi a intrat în serviciul poliţiei secrete din Budapesta, al doilea e român, agent al poliţiei secrete maghiare. Al treilea - ,,Herr Doktor’’

98

Page 17: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

(Jakob Offenberger) – a fost prins în Gara de Nord de Rafail, şeful Siguranţei Capitalei, ,,tocmai în momentul când vroia să fugă’’. Când a fost arestat a spus în nemţeşte: ,,Comiteţi o eroare, domnilor! Eu am venit aici cu afaceri. Am venit să speculez aurul ce-l am’’. ,,Libertatea’’ din 6 decembrie informa că ,,poliţia îşi urmează investigaţiunile’’. În lipsă de informaţii oficiale, ziariştii au lansat şi ipoteza unei înscenări din partea liderilor români. Ziariştii bucureşteni au cerut informaţii despre complotişti la legaţie şi consulat, dar răspunsul a fost, fireşte, că sunt necunoscuţi.

,,Naţionalul’’ din 11 decembrie 1915 insera: ,,Poliţia Capitalei şi Siguranţa Generală a Statului terminându-şi cercetările, afacerea a fost trimisă la parchet şi repartizată Cabinetului 5 de instrucţie’’, cercetările fiind conduse chiar de procurorul general Ştefan Urlăţeanu. Judecătorul de instrucţie Paul Iliescu a emis pentru cei doi mandate de arestare, iar Tribunalul Ilfov, compus din preşedintele Marinovici şi judecătorul C.H.Rosetti a ,,procedat foarte sumar’’ şi fără a-i chestiona, le-a prelungit mandatele. Poliţia a mai aflat prin intermediul unui cerealist evreu că avocatul Offenberger are legături cu Arpad Bottar, ungur care locuia la hotel Princiar şi pe Siklosy, pretins avocat din Budapesta care ,,de formă făcea pe samsarul de cereale’’.

Potrivit ziarului ,,Dimineaţa’’ (nr.4142/ 12 decembrie), deşi J.Offenberger a tăgăduit legătura cu cei doi, ,,printr-un truc al Siguranţei s-a stabilit însă contrariul’’.

Cine era Jakob Offenberger? La 7 decembrie 1915, comisarul clasa I Julia Christian,

Gheorghe Corbescu (prefectul poliţiei) şi Suzana Olariu (traducătoare la D.P.S.G.) întocmeau un proces-verbal, din care, în esenţă rezultau: Jakob20 Offenberger era cetăţean ungar de naţionalitate germană, născut la Paripas, comitatul Bacinbedreg, urmase şcoala la Soket-Utvarhely, studii superioare în drept la

20 Uneori apare şi cu prenumele Jaques.

99

Page 18: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

Universitatea din Budapesta, doctor în drept şi ştiinţe politice la Cluj, cu stagiul militar îndeplinit în infanteria de honvezi, la Neusatz21, ajuns avocat al Baroului Braşov (1907). În România cunoştea mai multe persoane şi îl vizita pe Popp, proprietarul hotelului Bulevard în 1911.

Dintr-un memoriu întocmit în limba germană, după arestarea sa, rezultau următoarele: De la începutul primului război mondial şi până în aprilie 1915 a servit ca honved în Regimentul 24 de glotaşi din Braşov. Datorită faptului că i-a degerat un deget şi a avut şi alte probleme de sănătate, curând a fost lăsat la vatră. Întrucât era avocat, iar personalul său auxiliar era concentrat pe front, a intrat în afaceri – import de zahăr contra cereale, negoţ cu boi, import de cărbuni – apoi diverse alte afaceri cu capitaliştii evrei Nicu Gerstenfeld, Ehrenwald, Hochmann (Calea Rahovei nr.101) şi Bercovitz (reprezentant de automobile din Düsseldorf, care locuia la hotelul Kröne din Braşov)22. Corupând poliţişti unguri de la punctul de graniţă al Predealului, fără a fi controlat de vameşi, a trecut importante cantităţi de aur, iar în ziua în care a fost arestat avea deja semnat un contract cu Banca Eftimiu & Co., urmând să aducă în Bucureşti 8.000 bucăţi Napoleoni de aur. Mai adusese în România 10.250 Napoleoni, ridicaţi de Bercovitz de la Wiener Bank Verein, călătorea des în ţara noastră, în capitală trăgea la clubul pensionarilor şi la Athénée Palace. Domicilia în Braşov, Kornzeile 5, Biserica Greco-Ortodoxă, avea cinci copii, se declara victima unei ,,mistificaţiuni’’ şi cerea să fie lăsat să-şi vadă de ,,afaceri’’.

Şi totuşi, care a fost rolul poliţiei noastre? De la izbucnirea scandalului poliţia a adoptat o atitudine

ofensivă. Investigaţiile au fost coordonate de însuşi Iancu

21 Cel mai probabil Novi Sad, în provincia sârbească Voivodina. 22 ANIC, Fond DPSG, Dosar 292/1915-1917, f.14.

100

Page 19: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

Panaitescu23, directorul Siguranţei şi de prefectul Poliţiei Capitalei, Gheorghe Corbescu. După eşuarea actului criminal, prinderea fugarului Offenberger la Gara de Nord este meritul poliţiştilor. Completarea informaţiilor, la fel. Astfel, la 19 decembrie, s-a aflat de la Poliţia Punctului Predeal că, cu doar o zi înainte să intre în România, J.Offenberger ridicase de la ,,Comercial Bank’’ din Braşov trei pungi cu aur şi 80.000 coroane. Să fi fost acestea plata pentru asasinate?

Apoi, cei doi executanţi şi ,,Herr Doktor’’ au fost anchetaţi, s-au făcut verificări în cartoteci şi fişe cu privire la toate persoanele despre care s-a aflat. S-au făcut fotografii, s-a cerut expertiza valizelor şi s-au investigat persoanele din anturaj, aşadar o muncă deosebit de laborioasă.

Extinzând cercetările, poliţiştii au mai aflat de la un fost coleg de liceu al lui Ion Baboş că tatăl său a fost cantonier la Dârste, lângă Braşov, ambii părinţi fiind români ,,destul de buni’’. Copiii lor vorbeau cu predilecţie ungureşte, Gheorghe era refugiat în România, iar un al treilea frate era probabil agent ungar la Braşov.

Apoi s-au cerut informaţii la poliţaii din punctele de frontieră. Astfel, George Botez24, poliţaiul Punctului Predeal informa despre deputatul ,,ungur’’ Nicolae Şerban, aflat la Bucureşti la hotel Majestic, care ar deţine scrisori pentru contele Czernin şi ar avea însărcinarea de la guvernul maghiar de a face ,,stăruitoare intervenţiuni’’, pentru punerea în libertate a lui Offenberger. Iancu Panaitescu a comunicat informaţia la 19 decembrie 1915 chiar primului ministru şi judecătorului Cabinetului V. Tot poliţistul George Botez a aflat că un alt element al angrenajului criminal, Emil Waldappfel, se întâlnea la Braşov cu evreul Hirschmann, care venea

23 Ion (Iancu) Panaitescu (1875-1929), licenţiat în drept, intrat în poliţie la 20 de ani, director al D.P.S.G. la 33 de ani, a demisionat din M.I. în 1919. Este una dintre cele mai mari personalităţi poliţieneşti din toate timpurile. 24 Licenţiat în drept, George Botez făcuse stagii de pregătire la poliţia franceză. După război, a condus Serviciul de Siguranţă al regelui Ferdinand (1917-1921) şi a înfiinţat Şcoala Sergenţilor de oraş (1928). Vezi F.Şinca, Din istoria Poliţiei Române, vol.II, În anul integrării europene, Bucureşti, RCR Print, 2007, p.92.

101

Page 20: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

deseori la Bucureşti şi trăia pe picior mare (automobile, bani, călătorii – de la începutul războiului fusese la Paris de două ori).

Ce s-a întâmplat cu acest Emil Waldappfel nu prea ştim. Cert este că la 4 ianuarie 1916 era deţinut la Berlin, de unde, în faţa unui reprezentant al poliţiei criminale, dădea o declaraţie garantată în privinţa traducerii chiar de ministrul Germaniei la Bucureşti, Von dem Bussche. Era născut la 22 decembrie 1873 la Lugoj, părinţii săi fiind Philippe şi Ernestina (născută Herzfeld), decedaţi. Celibatar, locuia la Berlin, pe Neustädtische Kirchstrasse 17, se declara impresar, de confesiune evanghelist şi vorbea ungureşte. Fireşte nega toate acuzaţiile aduse de autorităţile române şi acuza de maşinaţiuni şi influenţare a lui J.Offenberger pe ministrul Rusiei, Schebeko.

Potrivit poliţiei, un anume Freselius ar fi făcut planul atentatului, însă au mai existat şi alte tentative de asasinat, prima oară fiind trimis în România detectivul Nistor din Braşov, având asupra sa un revolver, iar a doua oară nu s-a reuşit obţinerea unui paşaport pentru un tânăr ce urma să comită un atentat. A mai reieşit că, de fapt, în atentat nu se viza atât bătrânul ministru Costinescu, cât mai cu deosebire fiul său şi ginerele, care ar fi avut multă influenţă asupra ministrului.

Jakob Offenberger a fost condamnat la 24 octombrie 1916 de Tribunalul Ilfov – Secţia a II-a, la un an de închisoare corecţională pentru… ,,contravenţie la legea paşapoartelor şi la legea vămilor’’. O nimica toată! Ultimele date le deţinem din 23 decembrie 1916, când era deţinut la Iaşi, unde se adresa cu o plângere directorului D.P.S.G., aflat deja la Iaşi.

În lipsa altor informaţii din dosar, adevăraţii iniţiatori ai

atentatului au rămas necunoscuţi. Îi putem însă lesne bănui, dată fiind situaţia de beligeranţă. Bine organizaţi şi înzestraţi, dispunând de mari sume de bani, de multiple conexiuni, complotiştii erau obişnuiţi ai Bucureştilor, frecventând hoteluri şi cafenele în vogă (Royal, Frascati, High-Life, Bulevard, Athénée-Palace, Majestic, Princiar, Gambrinus) şi având îndeletniciri care le permiteau o bună acoperire. Ei au mizat însă prea mult pe şantaj – ambii executanţi

102

Page 21: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

erau pasibili de încorporare şi trimitere pe linia întâi a frontului – pe puterea de corupere a banului şi pe simplele declaraţii ale celor doi atentatori, cum că sunt unguri. Unele manevre întreprinse de complotişti – precum schimbarea planurilor, mutarea dintr-un oraş în altul, trecerea repetată a graniţei – ne îndreptăţesc să credem că erau instruiţi în domeniul spionajului.

Din păcate nu le cunoaştem soarta acestor doi adevăraţi patrioţi, Ilie Toth şi Ion Babeş (sau Baboş), cei ce nu s-au vândut pe un purcoi de bani. Nu încape îndoială că, dacă nu s-ar fi desistat, am mai fi avut doi sau mai mulţi demnitari înscrişi în lunga noastră serie de victime ele atentatelor.

103

Page 22: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

3. PREGĂTIND ÎNTREGIREA ŢĂRII

,,Cântă cucu, bată-l vina De răsună Bucovina Cântă cucu-ntr-un brăduţ De răsună-n Cernăuţi. […] Munţilor cu creasta rară Nu lăsaţi straja să piară Dacă piere straja voastră A pierit şi ţara noastră’’. (Grigore LEŞE, Cântec despre Bucovina)

Agenţi speciali

104

Page 23: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

ncă din anul 1911 se întocmeşte un ,,Proiect de budget pentru agenţii speciali de siguranţă cari ar fi nevoie să se înfiinţeze pentru serviciul de pe lângă Direcţia Poliţiei şi Siguranţei Generale pentru serviciul de contra spionaj

militar’’25. Localităţile unde urma să fie punct de reşedinţă al câte unui agent erau: Sofia, Odessa, Ruşciuk, Vidin, Calafat, Corabia, Zimnicea, Turnu Măgurele, Olteniţa, Călăraşi, Ostrov, Caraomer, Ilanlâc, Cobadin26, Nămoloasa, Focşani, Hanu Conachi27, Slatina, Băileşti, Ungheni28, la care se adăuga Bucureşti29 şi Giurgiu30 cu câte trei agenţi şi Iaşi cu doi. În total, erau prevăzuţi în proiect 28 de agenţi, cu salarii lunare mergând de la 150 de lei pentru cei de la Zimnicea, Slatina sau Ostrov, până la 400 la Odessa şi Sofia.

Î

În afară de cheltuielile de personal, era luată în calcul o sumă de 1.500-2.000 lei lunar pentru deplasare în ţară şi străinătate, precum şi o sumă globală anuală de 5.000-6.000 de lei pentru cheltuieli cum ar fi: plata unor ,,denunţători’’ (informatori) sau indicatori ocazionali, cumpărarea la ocazie a unor documente, scrisori etc. Totalul general era de 91.200 lei. Pe document, directorul I.Panaitescu punea următoarea rezoluţie: ,,Acest proiect de budget a fost remis de mine azi 11 iunie 1911 Dlui Lt Col. Scărişoranu de la Stat Majorul general pentru a fi supus Dlui Ministru de Războiu’’. 25 ANIC, Fond DPSG, Dosar 1/1910, f.8. 26 ,,Agenţii din Ostrov, Caraomer, Ilanlâc şi Cobadin, împreună cu Brigada de siguranţă Constanţa şi cu cea de la Cernavodă, vor forma o reţea de supraveghiere greu de străbătut de către spionii bulgari’’. 27 Pentru cei din Nămoloasa, Focşani şi Hanu Conachi: ,,Posturi fixe pentru linia fortificată. Aceşti agenţi completează Brigada specială de siguranţă de la Galaţi’’. 28 Cei de la Ungheni şi Iaşi aveau menţiunea: ,,Pentru spionii militari ruşi al căror sediu şi centru de întâlnire este Iaşii,, 29 ,,Aceşti agenţi vor avea sediul la Direcţiune şi vor fi întrebuinţaţi în ţară şi în streinătate’’. 30 ,,Aceşti agenţi vor funcţiona în portul Giurgiu şi vor avea ca misiune supravegherea ofiţerilor bulgari cari vin în ţară şi urmărirea până la gara Filaret, unde îi va da în primirea agenţilor cari fac serviciu în acea gară. Afară de aceasta, în mod regulat, aceşti agenţi, cu cei din gara Filaret vor supraveghia toate trenurile pe parcursul Bucureşti – Giurgiu, la ducere şi înapoiere’’.

105

Page 24: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

Cooperare cu Armata Încă dinainte de începerea războiului exista o cooperare – i-am spune incipientă – între Poliţia de Siguranţă şi Armată. Marele Stat Major cerea D.P.S.G. la 10 octombrie 1911 o serie de informaţii privitoare la localitatea trupele ruseşti de la Odessa: ce trupe sunt acolo, care este efectivul de pace al companiei, escadronului, bateriei, cum se prezintă ofiţerii sub raportul culturii generale şi al culturii speciale militare, ce observaţii se pot face din punct de vedere al conştiinciozităţii la serviciu, dacă manifestă interes şi pricepere pentru pregătire de război, dacă au avut influenţă înfrângerile ruşilor din 1904-1905, dacă instrucţia trupei se face tot ca înainte de război, dacă printre ofiţerii ruşi sunt şi unii de origine română, basarabeni, ,,de ce fel de sentimente sunt animaţi faţă de neamul lor şi dacă nu sunt unii printre ei cărora li s-ar putea cere oare cari sarcini de încredere (mai ales informaţiuni de natură confidenţială)’’31, se pot găsi în Rusia persoane care să ofere informaţii, cum este organizat serviciul informaţiilor militare la Statul Major al Circumscripţiei Militare Odessa, cine este şef, să se observe ,,spiritul public rus faţă de ţara noastră’’ etc.

Prin adresa nr. 50/1911, Marele Stat Major punea în vedere brigăzilor de siguranţă, prefecţilor de poliţie şi poliţailor din oraşe, măsurile de control al străinilor ,,cari sub meşteşug, se dedau la acte de spionaj militar’’. Pe atunci existau posturi ale Poliţiei de Siguranţă la Bucureşti, Iaşi, Craiova, Galaţi, Tulcea, Cerna-Vodă şi Constanţa32. Ministerul de Război cerea D.P.S.G. la 17 august 1911 să-i fie aduşi la cunoştinţă ,,militarii cari vorbesc şi discută în public chestiunile militare sau în legătură cu apărarea naţională’’33 şi totodată, 21 de exemplare din

31 ANIC, Fond DPSG, Dosar 1/1910, f.26. 32 Ibidem, f.13. 33 D.P.S.G. s-a conformat cererii şi la 3 noiembrie 1911, agentul 24 din Brigada 1, informa printr-o notă ,,Confidenţial Expres’’ că în Calea Cotroceni nr.2, la colţul podului Malmaison, există un restaurant al lui T.Nicolau, unde se adună ofiţeri superiori şi inferiori care discută cu glas tare chestiuni militare – inclusiv starea militară faţă de un eventual război cu Bulgaria – iar civilii ascultă. ANIC, Fond DPSG, Dosar 1/1910, f.31.

106

Page 25: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

noile dicţionare cifrate. Directorul Iancu Panaitescu a aprobat dicţionarele, ,,fără paginaţie şi cheie’’34.

Vigilenţa sporise. La 19 august 1911, comisarul special ajutor Th. S. Dumitrescu, şeful Brigăzii de Siguranţă Cerna-Vodă, împreună cu agentul Vasile Ene reuşeau să recupereze de pe stradă părţi ale unui curs militar, la 7 decembrie 1911 un comisar-special de la Brigada Specială de Siguranţă Iaşi descoperea plicuri deschise din corespondenţa Corpului 4 Armată, iar la 14 octombrie 1914 Biroul 5 , Secţia III-a din M.St.M. cerea directorului D.P.S.G. informaţii ,,asupra încrederii ce se poate pune pe serviciile sale’’ cu privire la rezervistul H.S.Avadic, contingent 1903, domiciliat în Galaţi, str.Carol I nr.31, care se oferise ca, la o eventuală mobilizare, să fie folosit drept translator de lb. franceză, rusă, turcă, germană, bulgară şi greacă35. Directorul a trimis solicitarea Brigăzii Speciale de Siguranţă Galaţi, care, prin şeful acesteia, comisarul special I.Gherasim, a stabilit că sus-numitul este originar din Tulcea, evreu, stabilit în Galaţi de 5 ani, familia sa fiind încetăţenită încă din 1877, iar unii ocupând chiar funcţiuni publice. Îşi pierduse capitalul în comerţul cu cereale, intrând apoi ca reprezentant în negoţul cu băuturi spirtoase al Casei Flamaropol. Luase parte la mobilizarea din 1913, acum era concentrat, ,,iar în societate se bucură de o bună purtare’’, nefiind niciodată bănuit ,,şi credem că s-ar putea pune încredere pe serviciile sale’’.

La 4 ianuarie 1915, Poliţia Gării Paşcani aresta un individ venit cu trenul dinspre Burdujeni, care fusese vizibil stânjenit atunci când l-a observat pe poliţistul gării. Urmărit până la restaurantul clasa I al gării şi cerându-i-se să se identifice, s-a arătat agasat, a sărit de pe scaun spunând că este Filaret Doboş, supus austriac, profesor la Liceul român din Cernăuţi, vine de la Viena şi merge tot acolo, ,,însă aceste cuvinte le-a răspuns foarte emoţionat şi tremurând’’36. Invitat în Oficiul Poliţiei, mai declară că este sublocotenent în armata

34 Ibidem, ff.18, 27. 35 Ibidem, f.64. 36 Ibidem, Dosar 9/1915, f.1.

107

Page 26: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

austriacă din Stanislav şi nu ştie prin ce punct de frontieră a intrat, iar în bagaje i s-a găsit o sabie. Surpriza vine când, percheziţionat, în buzunarul hainei ,,am găsit un carnet în care se arată ziua plecării lui din Viena cu note scrise în română relativ la armată şi aeroplane ce a văzut în timpul mersului’’. Bănuit de spionaj a fost escortat la Compania de Geandarmi Rurali Suceava pentru cercetări. Din corespondenţa cu M.St.M. – Secţia a III-a – Biroul 5 reiese că era sublocotenent în rezervă, dezertor din armata austro-ungară. Garnizoana Fălticeni l-a înaintat Taberei Regionale ,,Şipote’’37, care, în conformitate cu ordinul ministrului de Război 371/05.11.1915 l-a pus în libertate. Dovadă a seriozităţii cu care se muncea, monitorizarea sa nu s-a oprit aici, poliţiştii stabilind că Filaret Doboş a rămas în Fălticeni, având reşedinţa la farmacia Blându, apoi a fost evacuat în spatele zonei de operaţiuni la cererea Siguranţei Române de pe lângă Statul Major Rus pe frontul român38.

Hotelurile din Bucureşti au constituit un alt ,,obiectiv’’ al

Siguranţei. Executând o supraveghere a hotelului Splendid, la 31 mai 1915 ,,agentul 7-27’’ din Brigada I-a a D.P.S.G. întocmea o notă din care reieşea că, în cursul zilei anterioare, l-a observat staţionând împrejurul hotelului Athene Palace pe Al.Gaşpar, fost subcomisar în P.P.C. şi actualmente ,,agent în solda Legaţiunii Germaniei’’39. Trecând la urmărirea acestuia a observat cum, în momentul în care din hotel a ieşit o damă care a luat trăsura spre o destinaţie necunoscută, ,,a eşit şi el din grădina Episcopiei şi cu o altă trăsură a plecat în urmărirea ei’’. Agentul a mai făcut şi alte cuvenite investigaţii, reuşind s-o identifice pe femeie: Caroline Echel Crogy,

37 Refugiaţii din tabără erau obligaţi să nu părăsească teritoriul nostru, să se prezinte dacă erau chemaţi la autorităţile militare sau civile, să se prezinte în fiecare sâmbătă la Comenduirea Pieţei (în comunele urbane), sau la jandarmul şef de post (comunele rurale) pentru a i se constata prezenţa şi să anunţe schimbarea domiciliului. La 16 martie 1915, Secţia a III-a înainta ministrului 34 de tabele cu refugiaţii militari de origine română din armata austro-ungară. 38 ANIC, Fond DPSG, Dosar 9/1915, f.8. 39 Ibidem, Dosar 179/1915, f.1.

108

Page 27: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

artistă care locuia la hotel Splendid. La rândul său, ,,agentul Pake’’ informa tot acum că plenipotenţiarul englez Frietz Maurice ,,a fost pus în supraveghere de către cei din str. Cosma 10’’40. Despre acesta se ştia că a fost ministru la Constantinopol, iar la începutul războiului fusese transferat la Sofia41.

Comitetul Legiunii Ardelene făcea obiectul unei informări a

Biroului de Cercetări din cadrul P.P.C., din 5 mai 1915. Rezulta că, la Berăria ,,Traian Leancu’’ din Calea Dorobanţilor nr.71, cu o zi înainte, la ora 21.00, avusese loc o întrunire a foştilor membrii din Comitet, cu scopul analizării bugetului. Având ceva nereguli în gestiune, aici au hotărât că, în cazul în care nu vor fi tot ei aleşi în comitet, la întrunirea din str. Regală nr. 8 să formeze Societatea Tineretului Ardelean. ,,După ce s-au cam turmentat de băutură de băutură au început discuţia despre intrarea României în acţiune şi toţi susţineau că prea încet lucrează diplomaţii români, iar unul anume Valerian Avram, lucrător la Arsenal, a spus ca să bage bine de seamă regele să nu păţiască ca moştenitorul Austro-Ungariei, dacă nu va porni în faţa trupelor peste Carpaţi, iar eu i-am răspuns că printre români nu se găsesc astfel de oameni să facă ce au făcut sârbii, iar el mi-a răspuns ca să nu mai cred eu că nu sunt şi printre români oameni de inimă, căci se găseşte el care trebuie să-l facă să sboare în… şi aici s-a oprit. Tot acesta a mai spus că atâta timp cât va fi pe tronul României actualul rege nu vom trece Carpaţii, ci numai atunci când vom avea Rege român şi de altfel Regele e bolnăvicios, a avut câteva operaţii, aşa că nu e capabil de nimic. Unul dintre ei ca să-i schimbe sensul a spus că numai Prinţul Carol este adevărat Român dintre membrii familiei Regale’’42. Rezoluţia directorului D.P.S.G. Iancu Panaitescu: ,,13 V [1915] – Dlui Lt.col. [Eracle] Nicoleanu spre a lua cunoştinţă, Brigada I va pune pe Avram în supraveghiere. ss. P[anaitescu]. Dosar’’.

40 Probabil o altă formaţiune a D.P.S.G., cu sediul la această adresă. 41 ANIC, Fond DPSG, Dosar 234/1915, f.1. 42 Ibidem, Dosar 153/1915, f.4.

109

Page 28: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

La 2 iulie 1915, colonelul Arghirescu, comandantul Regimentului 2 de la Râmnicu Vâlcea considera ,,că ar fi neapărat necesar ca siguranţa generală să aibă aici, în permanenţă un agent secret destoinic căci am ajuns la convingerea că şi în acest regiment sunt spioni’’43.

La 11 iulie 1915, comisarul special ajutor Al.Radu din Brigada Mobilă a D.P.S.G., însoţit de comisarul Eracle Zdrafcu (S.G.) şi cpt. Gh.Păunescu, execută o percheziţie la locuinţa lui Mihail Iliescu şi Ion Dumitrescu, ambii litografi în serviciul M.St.M., domiciliaţi în str.Prelungirea Polonă nr.15, respectiv 17, Bucureşti. La I.Dumitrescu s-au găsit opt broşuri cu ,,Buletinul Evenimentelor’’, iar la M.Iliescu, într-o ladă acoperită cu o saltea au descoperit: Anexe la fortificaţia permanentă (,,Secret’’), Hărţi, planşe şi crochiuri, Studiul asupra cavaleriei, Curs de fortificaţie, Curs de administraţie militară anul II, Curs de comunicaţie, Conferinţe asupra tacticei generale, Curs de tactică, Curs de stat major, Studii asupra artileriei de câmp, Fragmente din cursurile şcoalelor militare, Istoria campaniei din 1806 contra Prusiei (3 vol.) ş.a.. Un adevărat arsenal, în cea mai mare parte secret.

La 25 septembrie 1915, comisarul special ajutor clasa I

A.Gussi, din cadrul Brigăzii Informaţiunilor şi Controlului Streinilor întocmea un referat secret către directorul D.P.S.G., întrucât, încă din luna mai, agentul nr.2 observase cum un anume Oscar Catargi, directorul Serviciului B din Direcţiunea C.F.R. este prieten intim cu consulul general şi ataşatul militar austro-ungar, fiind de asemenea înscris în mai multe societăţi austro-ungare din Bucureşti. Fusese văzut în compania lui Julius Goldschmidt, directorul Băncii Comerciale Române, inspector în cadrul Comitetului de Conducere a coloniei austro-ungare şi a numitei Olga Morariu. Soţia sa era austriacă, iar fratele lui fost comandant al Jandarmeriei din Bucovina. Agentul 286 completa informaţiile,

43 Ibidem, Dosar 1/1910, f.245v.

110

Page 29: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

precizând că, în campania din 1913, O.Catargi avusese sub directivă mişcarea trenurilor de pe întreaga reţea a C.F.R.

Biroul de Cercetări din P.P.C. consemna la 24 octombrie 1915 mărturia unui român care făcuse armata la austro-ungari, pe frontieră, între Cornul Luncii şi Vatra Dornei. În zonă ,,cercurile militare sunt bine informate mai cu seamă de evrei despre tot ce se petrece aici’’. Aceştia aveau legături comerciale cu austriecii, unul dintre suspecţii de spionaj, cunoscut cu porecla Gaiţ, fiind din comuna bucovineană Schwarztahl, judeţul Stupicani. Trecea deseori frontiera prin punctele codificate 18, 19, 19a şi 19b ale pichetului Vadul Negrileni, vizitând satul sucevean Găineşti, unde se aflau mai mulţi nemţi, cu care era în ,,legături intime’’44. Semnalmente: mijlociu de statură, ochii verzui, părul blond deschis, roşcovan la faţă, îmbrăcat cu pelerină verzuie, ciorapi de vânător şi pălărie ţuguiată verde, ştearsă de soare.

Din Dorohoi, la 14 noiembrie 1915, I.Th.Vameşu, poliţaiul oraşului îl considera suspect pe Vladimir Fărcăşanu, stareţul Mânăstirii Gorovei din judeţul Dorohoi. A trecut frontiera în Bucovina de mai multe ori, folosindu-se de pretextul furtului unor cai ai lăcaşului monahal, însă în realitate a furnizat informaţii duşmanului cu privire la tranşeele din sectorul Vârful Câmpului – Losna şi la unităţile de artilerie şi vânători de la Bucecea. Era cunoscut cu apucături departe de morala creştină. Pentru a i se documenta activitatea, i s-a introdus în obşte un agent, Niculai Gireadă, care s-a ,,înăimit’’ ca slugă, dar stareţul s-a ferit de la început de el şi l-a dat la vite, aşa încât în case nu putea intra. De parcă nu ar fi fost îndeajuns, bucovineanul Leon Nimigeanu din obştea lăcaşului l-a recunoscut. Mai mult, intrând pe neaşteptate în odaia stareţului şi observând nişte scrisori şi alte hârtii, acesta s-a arătat stânjenit, apoi şi-a manifestat dorinţa de a-l trimite la o moşie a mânăstirii, la Cotnari. Astfel rezultatul misiunii a fost nul.

Acelaşi poliţai informa autorităţile la 11 decembrie despre funcţionarul Peter Lukianovici Terezicz de la Consulatul Rusiei din

44 Ibidem, Dosar 1/1908, f.283.

111

Page 30: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

Iaşi, care obţine informaţii pentru Austria, prin intermediul evreului Kitzl, care vine din Cernăuţi aproape în fiecare seară. Tot la Iaşi făcea spionaj pentru biroul din Cernăuţi Iacob Fischer, antreprenorul hotelului Trayan45. La spionajul militar din Cernăuţi, în locul lt.Laschek venise drept comandant cpt.Ganza; la Văscăuţi se organizase un birou de spionaj coordonat de căpitanul de gendarmi Kaplan, iar la Mahala, lângă Ţureni, conducerea biroului era exercitată de cpt.Lakinger şi lt.Paksi. Aceştia din urmă aveau mai mulţi agenţi (Josef Rosner – şeful poştei din Dadagura, Vasile Hrehorciuc, Edmond Niekrasch, Vladimir Abramovici, Vilhelmina Prever ş.a.) care treceau deseori linia frontului la ruşi şi spre noi, la Mamorniţa, pentru a culege informaţii.

Informaţii preţioase vin şi de la un anume Josef Abramovici, care informa în decembrie 1915 Siguranţa despre mai multe persoane din Bucureşti care lucrau în organizaţiile de spionaj ale austro-ungaro-germanilor46: Meni Galanter din str.Călăraşi, Iusuf Benim (Cal.Văcăreşti 86), Haberinan (negustor, str.Dobroteasa 18), Carol Fischer (ştia ruseşte şi se întâlnea cu dezertori ruşi), L.Carpajan (Cal.Moşilor 214 sau 216), Oancea Alimăţeanu (care lua legătura cu col.Brosard, str.Sapienţei 40), Traian Dumitrescu (str. Sf.Treime 26), Nicolai Păun (str.Canipoduci 3) şi Costică Păun, aceştia trei români plătiţi cu 300 de lei lunar, Şomenshein (str.Povernei 39), Gartenberg (str.Puţu cu Apă Rece 10), I.Kaufman (str.Apele Minerale 42), Alman Buksester (str.Nerva Traian 106), Calman Wagner (str.Moşilor 16) ş.a.

În a doua zi de Crăciun a lui 1915, chiar la Cabinetul Directorului D.P.S.G. se întocmea o notă din care rezulta că ,,revoluţionarii ruşi au trimis câţiva din ai lor în România pentru a tipări proclamaţiuni revoluţionare şi a le trece dincolo prin contrabandă’’47.

45 Rezoluţia directorului I.Panaitescu a fost: ,,Ordin lui Vameşu să ia măsuri pentru prinderea lor când s-ar încerca să treacă în România. Să caute să-şi procure foto sau semnalmentele lor’’. ANIC, Fond DPSG, Dosar 1/ 1908, f.335. 46 Ibidem, f.344-344v. 47 Ibidem, f.348.

112

Page 31: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

Informaţii semnificative continuau să fie obţinute de D.P.S.G. astfel: La 8 decembrie 1915 Brigada Mobilă semnala pe dezertorii Carol Koller (ungur din Budapesta, domiciliat în Turnu Severin, str.Aurelian 16) şi Gh.Petcoff, suspectaţi de spionaj în România48; la 1 decembrie 1914 Poliţia Portului Giurgiu informa despre ieşirea din ţară a supusului german Bruno Dimche49; la 26 noiembrie 1914 agentul 21 din Brigada 1, Divizia 1 a D.P.S.G. recunoştea între persoanele ieşite de la Legaţia Germaniei (Calea Victoriei nr.128) şi cazate la hotel Bulevard din Bucureşti pe curierii diplomatici Ernst Jach şi Baron de Hartenberg50; în octombrie 1914 agenţii de Siguranţă supravegheau atent hotelul Athene Palace din Bucureşti, unde erau cazaţi agenţi ai spionajului german51; Heinrich Nebel din Caspoli era suspect de spionaj în decembrie 1914, când se cazase la Palace Hotel, dându-se, ca toţi spionii, ,,cerealist’’. Fusese observat de un chelner studiind hărţi, era în legătură cu Karl Frantz Wilhelm, Karl Zimmer, cu un anume Sararof de la Athene Palace Hotel52; la 14 iunie 1915 agentul 264 din Brigada 1 ţinea în supraveghere pe H.Nebel, cazat la hotelul Palace, stabilind că la ora 07.00 a vizitat redacţia ziarului ,,Bukarester Tagblatt’’, apoi a mers la Consulatul German53; la 28 aprilie 1915 agentul ,,U’’ transmitea date cu privire la trupele austr-ungare. În oraşul Dej se aflau două batalioane din Regimentul 32 Honvezi (aprox.3000 de soldaţi), fără artilerie, mitraliere, cavalerie, lipsiţi de muniţii, îmbrăcăminte, alimente54.

Mai amintim doar că, în august 1916, Siguranţa a reuşit să identifice persoanele care spionau pe teritoriul românesc în favoarea

48 Ibidem, Dosar 629/1915, f.6. 49 Ibidem, Dosar 548/ 1914, f.1. 50 Ibidem, f.44. 51 C.Gheorghe, O istorie a Internelor în date, Bucureşti, Ed.Ministerului de Interne, 2001, p.72. 52 ANIC, Fond DPSG, Dosar 125/1915, f.2. 53 Ibidem, f.27. 54 A.Spânu, Riscuri, profesionalism, patriotism. Neutri, dar bine informaţi, în ,,Dosarele istoriei’’, an VIII, nr.5/2003, p.28.

113

Page 32: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

germanilor, fapt ce a condus la sinuciderea unor trădători (g-ral Vasile Zottu, mr.Ionescu – subşef de St.Maj. la Corpul II Armată).

Raport de recunoaştere Agentul ,,F’’ trimis în misiune pe teritoriul ocupat de austro-ungari, raporta la 15 iulie 1915 că ,,armata arhiducelui Franz Ferdinand a fost respinsă în jos de Lublin, din cauza că austro-germanii n-au putut transporta aici artileria lor grea’’55. Agentul nu se rezuma doar la informaţii strict militare. Recolta grânelor în Austro-Ungaria se aprecia ,,bună’’, în măsură să asigure şi aprovizionarea Germaniei. În Piaţa Mare din Sibiu autorităţile militare ridicaseră o statuie reprezentându-l pe împăratul Franz Josef, iar cei care doreau să bată un cui în ea plăteau minim o coroană, sumele adunate fiind destinate Crucii Roşii. Primul care a bătut un cui a fost generalul Köveshazy, comandantul Corpului 12 Armată.

Un ,,Raport de recunoaştere’’ întocmit de Direcţia Poliţiei şi Siguranţei Generale şi datat 14 august 1915, la care se anexează o planşă cu 12 fotografii, ne ajută să observăm cum, vremelnic, autorităţile române au avut informaţii de mare însemnătate, referitoare la situaţia pregătirilor făcute de austro-ungari (a se vedea anexele foto).

Din noianul de documente arhivistice, am ales şi un raport de recunoaştere întocmit de poliţişti, într-o zonă situată la limita judeţelor Bacău şi Harghita, precum şi informaţii din Covasna şi Topliţa. E vorba de Pasul Ghimeş (Munţii Ciuc), ce asigură legătura între Moldova şi Transilvania, dar Ghimeş a fost până în 1918 punct de vamă, aici existând şi ruinele unei cetăţi din 1780, Rákóczy.

Informaţii preţioase, la care se ataşau schiţe reprezentând amplasarea tranşeelor, au fost transmise şi cu privire la localităţile

55 ANIC, Fond DPSG, Dosar 4/ 1918, f.77.

114

Page 33: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

Poiana Mărului (în punctul numit Coasta Mare), Tohanul Vechi, Codlea, Ghimbav, Feldioara, Bod, Hălchiu, precum şi la Moeciu.

,,Primele lucrări executate de unguri în cursul lunei iulie a.c. au scopul de a păzi şoseaua mare Palanca – Ghimeş, gara Ghimeş cu linia de fer şi podurile respective. Aceste lucrări sunt complectate de liniile de tranşee, situate în faţa gărei Ghimeş, direcţia N-E, cari compun o serie de 10 tranşee, începând de la cea de pe coama de jos şi terminându-se cu cele răsfirate pe panta dealului la 30-40 metri înălţime. Cele mai lungi sunt de 20-25 metri, respectiv 8-10 metri.

Între tranşeele 2 şi 3, la locul indicat pe fotografie, se află tranşeea pentru mortiere. Pentru a încrucişa tirul lor, ei au construit în partea opusă la 500-700 metri, pe panta muntelui, din S-V şoselei Ghimeş - Csíkszereda (Miercurea Ciuc, n.n.), o linie neîntreruptă de tranşee, care conturează o porţiune a muntelui pe o lungime de 200-250 m de la o înălţime de 30 de metri deasupra şoselei, având 2 fronturi: unul în direcţia Palanca şi altul spre gară, paralel cu şoseaua.

Un drumuleţ construit de curând duce în vârful muntelui, unde am aflat că s-au făcut lucrări pentru piese de artilerie. De acolo se domină pe o distanţă de 10-12 km şoseaua noastră, calea ferată, gara şi toată Valea Trotuşului cu Palanca, Agăş, iar spre sud până la cota 1330.

Din cele expuse se vede că aceasta este pentru ei un punct foarte important şi avem tot interesul să aflăm exact felul de lucrări făcute pe acest munte, drumurile ce conduc în vârful lui, ce construcţii există acolo şi dacă s-au făcut instalaţii de telefon’’56.

Stânci, tranşee, fortificaţii

,,Din tranşeele din jurul gărei, ei pot executa un foc direct şi

încrucişat, în mod foarte eficace, pe o distanţă de 3 km, până la frontiera noastră, fiind oprit de parapetele unde se află cetăţuia Maria Tereza.

Aici, pe parapetul natural al stâncei abrupte, care are direcţia N-S, paralel cu frontiera, se află 2 cazemate şi alte 6 parapete aşezate 56 Ibidem, Dosar 10/ 1915, ff.394-395.

115

Page 34: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

paralel cu cazematele, adică având direcţia E-V şi dominând de la 30-25 m înălţime, şoseaua noastră Palanca - Agăş, linia ferată cu podurile şi satul Palanca din dreapta Trotuşului. Cum stânca este foarte abruptă pe partea nordică, comunicaţia nu se poate face decât pe scări şi pe partea opusă – sudică, unde se află un drumuleţ care comunică cu satul Ghimeş.

Fotografiile no.10, 11 şi 12 reprezintă nişte tranşee văzute în faţă şi profil, aflate pe muntele Borta Ursului la cota 1330, acoperite după cum se văd cu grinzi, crăci de brad şi pământ. De la cota 1330 ei domină Ciugheşul, Valea Apahaus, şoseaua nouă ce trece de Ciugheş, iar spre N-E Palanca şi calea ferată’’.

Întărituri…

La 26 iunie 1915 se trimitea din Transilvania un raport în care se spunea despre ,,cele mai serioase întăriri’’, care se făceau la Alba Iulia, pe malurile Mureşului, căutându-se ,,să se apere atât oraşul cât şi linia ferată’’57. Pe dealurile satului Pâclişa se săpau tranşee, asemenea pe dealurile Sebeşului săsesc, începând de la dealul Pleşei, după Rotherberg. Tranşeele aveau 2 m adâncime şi 0,5 m lăţime, fiind întărite cu scânduri şi acoperite cu scânduri şi cu glii de pământ. La aprox. 5 km nord de Arad exista o tranşee care începea de la calea ferată şi continua până peste linia Arad-Deva. Garnizoana oraşului dispunea de 150 de soldaţi jandarmi, înzestraţi cu puşti de diferite tipuri, cele mai multe ruseşti cu un cartuş. Garnizoana din Sebeşul Săsesc avea doar 100 de soldaţi (unguri, slovaci, şvabi), la care se adăugau cei 50 de jandarmi. Existau încazarmaţi şi 200 de răniţi. În cazul unui război contra României, jandarmii urmau să formeze un corp deosebit şi ,,în cercurile patrioţilor unguri domneşte credinţa nestrămutată, că vor putea apăra cu succes ţara în contra noastră’’. Pe muntele Csil Ianos se găsea un pichet de 40 de soldaţi, iar la Braşov îşi făcuseră apariţia 15-20 de soldaţi germani, ,,slăbiţi de abia puteau merge pe stradă’’.

57 Ibidem, f.3.

116

Page 35: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

De la preotul Duhor din Tălmaciu şi de la câţiva ţărani s-a aflat că numărul soldaţilor aflaţi la Tălmaciu, Sibiu, Crucea, Boiţa, Săcele şi Sălişte se ridică la 30.00058. Tot drumul de la frontieră şi până la Sibiu fusese minat, iar la Boiţa, pe partea stângă a şoselei se construiseră întărituri de artilerie, în beton. O româncă din Lomnaşu – Sibiu informa pe agenţii noştri la 2 iulie 1915, deci înainte de intrarea noastră în război, că ungurii au pus pe prizonierii ruşi să sape tranşee pe aliniamentul Agârbiciu – Şeica Mare – Şeica Mică – Hasag – Soroştin – Lomnaş.

Rapoartele continuau în aceeaşi notă îngrijorătoare. ,,La Topliţa se lucrează zilnic, de un număr de 600 oameni, la facerea de şanţuri şi fortificaţii şi anume: de la gara Maresheviz spre Reghin, în partea stângă pe dealul Zăucani’’ (13 iulie 1915).

,,Pe frontieră, pe teritoriul Covasna, se află cca 250 soldaţi şi cam 20-25 jandarmi. Aceştia fac parte din cele 4 regimente de graniţă ardelene, formate nu de mult’’, se scria într-un raport al D.P.S.G. din 28 iunie 1915, care este însoţit şi de o schiţă reprezentând fortificaţiile executate în munţii Covasnei59.

…şi atrocităţi săvârşite de unguri

Austriecii trecuseră la construirea unui pod peste Prut, la Tureni, dar au abandonat proiectul, întrucât ruşii pătrunseseră până la Boian şi Mahala (21 iunie 1915). Începuseră să dezerteze soldaţi germani şi maghiari, cât despre cei austrieci se aprecia că proveneau din regimente diferite, erau ,,rău instruiţi, istoviţi de forţe, desgustaţi şi gata pentru dezertare sau nesupunere’’60. Exista o penurie mare de ofiţeri, ajungându-se până acolo încât un locotenent comanda un batalion. Media pentru un regiment de cavalerie era de 500 călăreţi,

58 Ibidem, f.7. 59 Ibidem, f.15. 60 Ibidem, Dosar 4/1918, f.9.

117

Page 36: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

artileria dispunea de 10 baterii (dintre care 6 baterii cu câte 6 tunuri, 2 cu 4 tunuri şi 2 de rezervă, cu 4 tunuri, obuziere de calibrul 100). Brigada Specială Tulcea informa la 7 iulie 1915 că în Rusia, populaţia era îngrijorată de mersul războiului şi a început să vorbească cu ură împotriva conducătorilor ţării, în vreme ce în Basarabia, populaţia românească ar dori să treacă sub stăpânirea României. În partea de sud a Bucovinei se construiau fortificaţii la Pojorâta (unde munceau 200 de legionari), la Iacobeni (100 de Soldaţi), Dorna-Candreni (800 de oameni). La Dorna se aflau trei spitale (sub comanda unui Rittman), în care se găseau nu mai puţin de 3.723 de răniţi. La Cârlibaba comanda era încredinţată lt.Josef Proski, la Orşa lt.Josef Kocinski. Comandantul oraşului Cernăuţi era cpt. Başminschi, iar al Rădăuţiului căpitanul de jandarmi Jaschievici. În localităţile Ciornipoteck şi Dobronăuţi din nordul Bucovinei ,,soldaţii unguri au săvârşit cele mai mari devastări, incendiind casele rutenilor, măcelărind femeile şi copiii, iar legionarii polonezi iau cu forţa alimente de la locuitorii care mor de foame. În toată Bucovina s-a început de câteva zile arestarea în masă a românilor bănuiţi de spionagiu, după denunţurile evreilor. Ei sunt purtaţi prin aresturile de la Storojinetz şi Colomea, iar cei mai persecutaţi sunt trimişi la Muncaci în Ungaria’’61. În comitatele româneşti Braşov, Făgăraş, Sibiu, Alba şi Hunedoara, ,,toţi recruţii în armata comună sunt trimişi în Germania, iar cei recrutaţi în armata ungară (honvezi) sunt trimişi la Seghedin, Miskolcz şi alte centre ungureşti, pentru ca în cazul când românii ar intra în acţiune în Ardeal să nu găsească nici un soldat român’’, se informa printr-o notă din 4 iulie 1915. În Pasul Bran se semnala sosirea a 4-500 de soldaţi, honvezi. Populaţia românească din Ardeal ,,e foarte neliniştită din cauză că s-a răspândit zvonul că dl. Vaida62,

61 Ibidem, Dosar 10/1915, f.16. 62 Alexandru Vaida Voevod (1872-1950), publicist şi politician român, membru al Partidului Naţional Român din Transilvania, prim-ministru şi ministru de Interne, arestat de comunişti în 1945.

118

Page 37: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

deputatul cercului Arpaş şi Aurel Popovici63 ar fi trimişi de contele Tisza la Berlin, unde ar trata în numele ardelenilor. Populaţia românească desaprobă purtarea lui Vaida şi a lui Popovici, spunând că nu mai au nici un drept să vorbească în numele ardelenilor, ei cari au părăsit patria lăsând neamul românesc jertfă uneltirilor maghiare’’64. Ruşii de întreabă până unde se va ajunge cu măcelul? Poliţiile portului Brăila, oraşului Sulina şi Lascăr Catargiu (Ismail) informau la 4 iulie 1915 despre trecerea vaselor înarmate. La Galaţi, de la un rus sosit cu vaporul, s-a aflat că în Rusia începuseră recrutarea scutiţilor, a reformaţilor şi a dispensaţilor din armată, fapt care a produs nemulţumiri în rândul populaţiei, ,,care se întreabă până unde va ajunge măcelul de oameni’’. Semnificativ este că agentul poliţienesc informa despre ,,mari evenimente’’ care se aşteaptă în Rusia după terminarea războiului, întrucât ,,mulţi au înţeles că sub actualul regim Rusia nu mai poate trăi’’65. La Tula, jandarmeria urmărea pe Lev Tolstoi Makovatzchi şi pe jurnalistul P.Bulgacov şi alţi 40 de tolstoişti, învinuiţi că au alcătuit şi răspândit un apel. Brigada Specială de Siguranţă Iaşi informa şi ea la 5 iulie 1915 despre refuzul ruşilor de mobilizare şi de nemulţumirea Puterilor Centrale faţă de România, care nu a permis tranzitarea teritoriului cu muniţii pentru Turcia.

63 Aurel C. Popovici (1863-1916), jurist şi politician român, a lăsat unele scrieri istorice, propunând în 1906 o federalizare a Austro-Ungariei. 64 Dosar 4/ 1918, f.39. 65 Dosar 10/ 1915, f.24.

119

Page 38: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

4. NOTE SINCERE DE PE FRONTUL MOLDOVEAN

,,Din punct de vedere juridic, raportul dintre Poliţie şi administraţie nu se poate situa decât în cadrul unor relaţiuni de strictă colaborare’’.

(General de Corp de Armată Constantin Z. Vasiliu, subsecretar de stat pentru Poliţie, 1942)

120

Page 39: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

undamentală în scrierea istoriei este respectarea adevărului istoric. Una din cărţi în care o să întâlniţi cuvenita tratare fără ocolişuri, dureroasă pe alocuri, este

cartea academicianului FLORIN CONSTANTINIU, O istorie sinceră a poporului român.

F În rândurile care urmează vom reda câteva fragmente din notele poliţieneşti ale perioadei participării României la primul război mondial, care relevă şi aspecte reprobabile, la care ar fi bine să luăm aminte, pentru că avem de învăţat din ele.

Ignoranţă Pe baza unor date obţinute de comisarul C.S.Neacşu de la

Poliţia Punctului Bahna, la 26 noiembrie 1915 Poliţia Verciorova informa autorităţile de la Bucureşti despre nişte ofiţeri germani care, la 4 noiembrie şi-au făcut apariţia cu un automobil şi au fotografiat lucrările executate de Regimentul 17 Infanterie la 500 de m de capul de pod C.F.R.. Ei au fotografiat inclusiv pe soldatul român din postul de santinelă, iar la vreo 10 zile, un jandarm ungur i-a dat soldatului ,,nişte cărţi poştale cu fotografia grănicerului’’. Poliţiştii trăgeau un semnal de alarmă faţă de comportarea grănicerului care refuză să ofere informaţii şi mai mult, dovedeşte o crasă ignoranţă.

Dinamită la capul de pod

La 17 ianuarie 1918, poliţaiul Popovici telegrafia autorităţilor poliţieneşti române, anunţând prinderea lipoveanului Vasile Ieftemie Vidusca, din comuna Lespezi, judeţul Iaşi, pe când punea dinamită la capul de pod de cale ferată între Paşcani şi Lespezi. Interogat, afirmă că explozivul îl are de la un ,,binevoitor’’ soldat rus66.

66 ANIC, Fond DPSG, Dosar 3/1915, f.57.

121

Page 40: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

Tot în această perioadă, se constata cum 300 de ruşi au încercat să treacă Prutul pentru a ridica vite, fiind somaţi şi deschizându-se focul, au fost siliţi să se retragă, iar ,,evreii din Lipcani s-au înarmat cu arme cumpărate de la trupele maximaliste plecate la Bălţi şi Smerinca’’. Nota poliţienească evidenţiază de asemenea că ei sunt ,,ostili şi fac propagandă contra românilor’’. Comitetul Evreiesc arestează cu ajutorul soldaţilor maximalişti pe orice român trecut graniţa şi bănuit că a făcut-o pentru culegerea de informaţii (24 ianuarie 1918)67. Câteva zile mai târziu, mai precis la 12 februarie 1918, poliţiştii informau despre luptele care se dau la Hotin şi în împrejurimi, între bolşevici şi regimente poloneze şi constatau cum ,,trupele austriece ocupaseră vechea frontieră între Basarabia şi Bucovina, apoi au pătruns în localitatea Mamaliga spre Lipcani. Se semnalează că bolşevicii fac propagandă printre locuitorii români din Basarabia, pentru a lupta contra Armatei Române’’ (12 februarie 1918). Jandarmii exportă grâne Unul dintre puţinii politicieni români care au lăsat posterităţii pagini în care au descris şi mizeria din viaţa politică românească este boierul de la Breasta, Constantin Argetoianu (născut în 1871 la Craiova şi mort în 1952 în puşcăria de la Sighet). Neîndoielnic, Argetoianu a fost un oportunist şi un traseist politic, însă graţie lui ştim că, în vreme ce soldaţii români nu aveau uneori nici măcar bocanci şi se deplasau spre front mai mult pe jos, miniştrii şi parlamentarii şi-au transportat la Iaşi butoaie de vin şi felurite bunătăţi. Unul chiar a atins culmea nesimţirii: a dus cu trenul ficuşii consoartei! O notă poliţienească din 1915 consemna: ,,Se zice că Poliţia de Siguranţă a noastră ar fi printre cele dintâi din ţară şi de asemenea se crede că în momentele critice prin cari trece ţărişoara noastră, s-ar fi luat măsuri’’, scria un agent conştiincios, din păcate rămas anonim. În

67 Ibidem, f.58.

122

Page 41: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

realitate – continua el – în judeţul Gorj, se aflau poziţii strategice nepăzite, se făcea ,,comerţ de speculă cu grâne’’, ajungându-se până acolo încât, un căpitan de jandarmi exporta grâne. Tot acum, la hotel Princiar din Bucureşti era cazat evreul Natan Natansohn, despre care poliţiştii aveau date că are legătură cu ministerul de război Austro-Ungar, primind şi expediind corespondenţă (2 decembrie 1915). Unii pe front, alţii la trai pe vătrai Prin nota 2591/20 decembrie 1917, adresată directorului Poliţiei şi Siguranţei Generale (cu sediul la Iaşi), şeful Brigăzii Speciale de Siguranţă Roman, Gheorghe S. Dumitrescu, raporta despre informaţiile culese de agenţii ,,no. 289 şi 338’’. Redăm: ,,Cu ocazia armistiţiului, s-a acordat la unii soldaţi români de pe front permisii pentru a veni pe acasă; aceştia venind şi văzând că din gospodăriile lor lipsesc vitele cum şi alimentele cari au fost ridicate de jandarmi, sunt foarte nemulţumiţi şi amărâţi în sufletul lor că averea lor compusă din boi, vaci, cai, porci, păsări, porumb, grâu, orz, etc. a fost cu totul rechiziţionată. Aceasta o discută cu toţii între ei, spunând că nu le-a mai rămas decât pereţii casei goi, căci la mulţi le-a rechiziţionat şi pânzeturile pe care le-a avut prin casă’’68. Deocamdată, soldaţii nu protestau şi nu trecuseră la ameninţări, însă aceste manifestări nu erau cu totul excluse. Având în vedere importanţa informaţiei (,,Secret’’), rezoluţia directorului general al Siguranţei, Iancu Panaitescu, a fost următoarea: ,,Raportat – Notă Dlor Prim Ministru şi Ministru de Război’’.

Bande de dezertori români

Există situaţii în care unele informaţii poliţieneşti se referă la cazuri grave, de dezertare. Potrivit unei telegrame, în ianuarie 1917, locuitorii comunelor sucevene Drăguşeni şi Cristeşti erau terorizate

68 Dosar 3/1915, ff.32-32v.

123

Page 42: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

de ,,bande de dezertori români armaţi cu mitraliere, grenade, carabine’’, care atacau regulat posturile de jandarmi. Deşi comandantul Companiei de Jandarmi Suceava avea cunoştinţă despre asemenea fapte grave, nu a luat măsuri, în zonă domnind o adevărată ,,anarchie’’. Telegrama era adresată generalului Sterea, inspector general al Jandarmeriei Rurale, de către comisarul C.N.Pop, din cadrul Comisariatului Guvernului pe lângă Corpul 2 al Armatei Imperiale Ruse69.

Carne de cal în loc de hrană

Trecut pe frontul bucovinean, informatorul V.Nimigeanu

încunoştinţa la 6 februarie 1918 Sub Brigada Dorohoi despre situaţia economică ,,cât se poate de proastă’’ din Cernăuţi şi din toate comunele bucovinene.

Populaţia organiza aproape zilnic ,,manifestaţiuni de stradă’’, comandatura militară fiind asediată zilnic de turbulenţi care cereau alimente şi pâine. ,,În restaurante şi cârciumi se serveşte carne de cal (asortată cu diverse surogate), pâinea însă lipseşte cu desăvârşire’’70. Pe baza unei cartele, o singură zi pe săptămână se dădea o pâine de persoană. Carnea de vacă era de 30 lei kg, cea de cal doar 4 lei. Semnificativ este faptul că se sacrificau numai caii bolnavi sau răniţi. Conductele de apă şi reţeaua de electricitate erau ,,cu desăvârşire distruse’’. Totodată, cum s-a întâmplat de atâtea ori în decursul istoriei noastre, dacă necăjiţii o duceau prost, teatrele erau deschise, iar ,,populaţiunea cu dare de mână petrece’’. Lemne de speculă La 12 ianuarie 1918, agentul 338 din cadrul Brigăzii Speciale de Siguranţă Roman informa că, la cântarul primăriei a observat mai mulţi ţărani şi 30-40 de căruţe cu lemne. Chestionaţi, sătenii au

69 Ibidem, f.60. 70 Ibidem, f.171.

124

Page 43: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

relatat că ,,au fost scoşi forţat de către jandarmii din mai multe comune şi le-a impus să aducă lemne din pădure, la Roman, pe motivul că lemnele sunt pentru ofiţerii din garnizoana locală’’.

N-ar fi fost nimic, însă, ,,aceste lemne au fost vândute la diferite persoane particulare, majoritatea evrei, la preţuri fabuloase’’71. Printre cei folosiţi la corvoadă, Mihai Anton şi Gurg Martonio din Răchiteni, Lucaci Tamaş şi Andreiaşi din Tămăşeşti, Vasile Onişor din Doljeşti, Vasile Spătaru, Gheorghe Andronache şi V.C.Chiriac din Boghicea, însă numărul ţăranilor era mult mai mare. De multe ori, ţăranii erau scoşi cu caii în lapoviţă, nu aveau ce să mănânce timp de până la 24 de ore. ,,Ţăranii pângeau şi susţineau sus şi tare că au fost puşi în mod samavolnic să facă corvoadă evreului Leizer din Bâra pe un preţ derizoriu sub motiv că aduce lemne dlor ofiţeri, pe când în realitate evreul vinde lemnele particularilor, făcând astfel afaceri pe seama ţăranilor, care sunt gata a arăta casele unde au dus lemnele’’.

La Roman existau ţărani care au stat cu caii în ploaie şi 24 de ore, iar unii erau ,,bătrâni care plângeau spunând că au ajuns robi jidanilor’’72. La discuţiile interceptate de agent a asistat şi Constantin Lumezianu, funcţionar la Comisariatul Guvernului de pe lângă armata rusă. ,,Ca dovadă că la mijloc nu este decât o afacere puţin curată, este faptul că, în aceeaşi seară, agentul a fost chemat de o anume doamnă Lupu, cu magazin de curelărie, care, spunând că vine din partea lui Leizer (beneficiarul afacerilor oneroase), i-a promis câteva căruţe de lemne, numai <<să nu mai spun nimănui ce am auzit de la ţărani>>’’73. Act destul de rarisim, agentul a refuzat. Onoare lui!

Tot în ianuarie 1918 sosea la Iaşi venind de la Bacău un tren la care era ataşat un vagon, cu care a sosit o misiune elveţiană, compusă din căpitanul de artilerie Schrottar şi dr.Guillerman. Aceştia aveau asupra lor mâncare, pentru că li se spusese că aici nu se găseşte şi pachete cu cadouri pentru prizonieri nemţi. Chestionat de cei doi elveţieni cu privire la cadoul potrivit pentru regele Ferdinand, 71 Ibidem, f.134. 72 Ibidem, f.135v. 73 Ibidem, f.134v. Pe cele patru file, de remarcat caligrafia deosebit de îngrijită a celui care a scris nota, secretarul Ioan M. Gheorghiu.

125

Page 44: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

ataşatul militar român la Berna, contraamiralul Gratzonschi ar răspuns ,,că cel mai nimerit cadou pentru M.S. Regele ar fi o periuţă de dinţi’’74.

Ataşaţi de austrieci

Cu privire la starea de spirit a populaţiei, ,,Delegatul

Siguranţei Române pe lângă Cartierul General Rus’’ consemna într-o ,,Notă de informaţiuni’’ din ianuarie 1918 câteva date ,,ce le socot importante pentru present, dar mai ales pentru viitor’’, astfel: ,,Oamenii, atât cei din popor cât şi intelectualii, aproape fără excepţii au trecut prin şcoala de patriotism a Austriei, cea mai perfidă şi iezuitică din câte s-au pomenit, toţi privesc cu ură sosirea armatei române, deşi aceasta încă nu le-a făcut nici cel mai mic neajuns’’75. În caz de retragere a trupelor române, populaţia duşmănoasă putea acţiona împotriva noastră, întrucât dispunea de foarte multe puşti de la ruşi – lămurea poliţistul – care propunea să se ordone de comandamentele române predarea armamentului, sub sancţiunea unor pedepse aspre. În caz de plebiscit pentru stabilirea hotarelor politice, el recomanda să se întrebe pur şi simplu limba pe care o vorbeşte poporul, pentru că dacă ar fi întrebaţi unde ar vrea să fie, ,,absolut sigur că aproape toţi ar spune <<La Austria>>, cei mai mulţi fireşte fără să-şi dea seama de ce şi pentru ce, ei aşa fiind dresaţi de mici copii de către statul care avea nevoie de asemenea dobitoace inconştiente’’76.

74 ANIC, Fond DPSG, Dosar 3/1915, f.146. 75 Ibidem. 76 Ibidem.

126

Page 45: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

5. CIFRELE SECRETELOR – SECRETELE CIFRELOR

,,Într-o ţară sănătoasă, cu un popor demn şi unit,

Poliţia nu poate fi decât o adevărată magistratură’’. Mihai Antonescu, preşedintele Consiliului de Miniştri, 1943

În condiţiile în care nu existau comunicaţii telefonice, nu aveau la dispoziţie internet, iar curierul care ducea corespondenţa putea lesne să cadă în mâinile duşmanului,

unde ar fi fost lichidat, acum o sută de ani, poliţiştii noştri au reuşit să comunice instituţiilor statului român informaţii cu valoare

127

Page 46: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

operativă, pe baza cărora să-şi poată fundamenta deciziile de natură politică.

Prezentăm acum două aspecte mai puţin cunoscute ale activităţii poliţiştilor români pe ceea ce am numit ,,frontul informaţiilor’’, cu nimic mai prejos decât ,,frontul armelor’’.

Este vorba - pe de o parte - de un document foarte important, care dovedeşte aflarea de către poliţiştii români a unuia din codurile cu care operau austro-ungarii în primul război mondial, iar pe de alta de modul de cifrare-descifrare de către Siguranţă a unei telegrame care conţinea informaţii secrete. Pe aceste documente se află rezoluţia directorului Siguranţei şi menţiunea ,,Raportat’’. Ceea ce înseamnă că informaţiile au ajuns la miniştrii de Interne şi Apărare, la preşedintele Consiliului de Miniştri şi – de ce nu? – chiar la regele Ferdinand. Importanţa informaţiilor conţinute este de netăgăduit şi ceea ce prezentăm este doar o părticică din contribuţia Poliţiei Române la făurirea României Mari77.

Raportul No.XXXX/ 7 noiembrie 1915 Folosind surse informative calificate ca ,,sigure’’, printr-un raport codificat ,,No.XXXX’’ şi datat 7 noiembrie 1915, poliţaiul oraşului Dorohoi (I.Th.Vameşu) informa pe directorul Siguranţei, despre organizarea în Bucovina (aflată sub ocupaţie austriacă) a unui număr de 32 de ,,biurouri de spionaj şi informaţiuni’’. Aceste birouri aveau agenţi plătiţi lunar şi se aflau sub coordonarea unui birou central, situat la Colomea. Erau femei şi bărbaţi, ,,oameni speciali, profesionişti şi indivizi răi, criminali chiar’’78. La plecare, fiecare spion primea 400 de coroane. Existau de asemenea agenţi angajaţi, cetăţeni ai ţărilor inamice, care ţineau legătura cu biroul central prin curieri. Acestora li se alăturau agenţii informatori din serviciul

77 Acest articol a fost publicat, sub o altă formă, în cotidianul ,,Adevărul’’, în numărul din 30 iunie 2007, cu titlul Agenţii interbelici au câştigat ,,războiul cifrului’’. 78 ANIC, Fond DPSG, Dosar 1/1908, f.306.

128

Page 47: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

comandanţilor militari, femei şi copii din sectorul unde erau încartiruiţi militarii. Dintre agenţii ofensivi (spioni) şi defensivi (contraspioni), erau nominalizaţi: Iosef Axelrat, evreu din Bucureşti, Iosef Schwet, Ştefan Matciborschi din Dobronăuţi, Ştefan Melnicek din Brodina, Eugen Şuschowski şi Demeter Volanschi din Rădăuţi, în total 18 indivizi. În Bucovina se făceau ,,mari şi grabnice pregătiri’’, iar ,,până acum două săptămâni se spunea cu bucurie că România va merge cu puterile centrale, se întrerupsese chiar lucrările de întăriri’’. Între biroul central şi ofiţerii sau agenţii însărcinaţi cu spionajul în alte ţări avea loc o intensă corespondenţă, fie prin telegraf, fie poştal, fie prin curieri. Pentru cifrarea corespondenţei se întrebuinţau ,,dicţionare’’, cifrate în trei moduri: cifrarea literelor, cifrarea cu litere şi cu cifre a cuvintelor şi cifrarea anumitor expresii militare. Poliţistul a reuşit să afle următorul alfabet cifrat (1915): a (literă codificată în documente cu cifra 12), b(9), c(8), d(4), e (26), g(77), h(2), i(6), j(82), k(10), l(36), m(28), n(19), o941), p(21), r(14), s(84), t(62), u(69), v(98), w(29), x(41), y(53), z(88). Unul din mesajele trimise era scris astfel79: ,,În ziua de 28 octombrie am fost cu 12 prieteni vânători la vânat, am împuşcat 19 iepuri şi 6 vulpi. 14 iepuri au fost ciuruiţi de peste 69 de gloanţe. Au luat parte 84 băieţi hăitaşi între care 6 aveau şi ei puşti cu o ţeavă. Am avut cu noi şi 12 câini şi s-au tras 62 cartuşe cu 12 puşti între care 8 aveau calibru mare; s-au tras şi 12 cartuşe cu poşte pentru porci. La 28 noiembrie vom face cu aceeaşi 12 vânători o vânătoare de 2 zile. Eu mi-am cumpărat o puşcă nouă foc central calibru 12 şi-mi voi prepara vreo 36 cartuşe. Fiind orele 12 noaptea mă culc. Îţi voi scrie în curând. La revedere. Gustav’’. Decodificat, acest fragment însemna – nu-i aşa că vă surprinde? – ,,Mâine ruşii atacă Mahala’’. Ceea ce s-a şi întâmplat, ruşii chiar au atacat localitatea vecină Cernăuţiului.

Telegramă cifrată

79 Ibidem, f.307.

129

Page 48: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

Actualmente suburbie a municipiului Suceava, loc unde s-au născut Jean Bart (pseudonim al lui Eugeniu P. Botez) şi scriitorul evreu Norman Manea, Burdujeniul era în 1917 punct românesc de trecere a frontierei spre Austro-Ungaria. Importanţa strategică i se subînţelege. De aici, M.Gheorghiu, şeful Poliţiei Punctului Burdujeni, expedia directorului Siguranţei, la 15 decembrie 1917, o ,,telegramă’’, cu următorul conţinut80: ,,TELEGRAMA. URGENT CU PRECAD DL J PANAITESCU DIRECT POLITZIEI SIGUR GLE JASY. G BURDUJENI 92 S 87 – 28 – 11/20 = 0095 SI 4811 AU INTRAT IN 3656 URMATOARELE 2680 -. E SEASE 2686 – URI SI SEASE 2898 – 4565 – 9408 – NE, 5537, 4457, 4456, 4875, 5813, TREI 1849-RII, 0068, 4875, CU 5370, 0068, 4875, 5813, UN 8741, UN 1479, 2889, 0068, 4875, 5813, 4572, 4875, 5813, 6531, NUMARUL 3574, UNA 2928. DE 2350 – 1670 – IERA 0575, 8618 – TZI 7788 – TZI SI 5401, 4875 CU PORUMB NEBATUT = SEFUL POLITZIEI BURDUJENI BARIERA M.GHEORGHIU NO 178 DIN 15/12/917’’. Descifrarea:

,,Gara Burdujeni. Eri şi azi au intrat în ţară următoarele trupe ruse: 6 tunuri şi 6 chesoane, regimentele de artilerie 41, 40, căruţe, bagaj, trei bucătării, 12 căruţe cu muniţii, 12 căruţe bagaje, un aeroplan, un pluton cavalerie, 12 căruţe bagaj, 68 căruţe bagaj, regimentul de infanterie 16, o companie de mitraliere, 73 soldaţi armaţi şi 9 căruţe cu porumb nebătut’’.

O altă telegramă, expediată de această dată de la Paşcani de poliţaiul I.Popovici, la 16 decembrie 1917, avea următorul conţinut: ,,Astăzi s-au dezarmat în gara locală şi luat de la ruşi 600 arme şi două aruncătoare de mine. La rampa gărei Brigada III-a artilerie rusă a adus de pe front circa 20 vagoane proectile de 105, şrapnele şi cartuşe scoase din lăzi. În urma cererii Comandamentului rus din gară, s-a postat santinela românească la acest deposit. Ne-a mai atras atenţiunea că două mitraliere

80 Ibidem, Dosar 3/1915, f.18.

130

Page 49: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

ruse antiaeriene au dispărut din Paşcani. Ruşii se supun la somaţiile de dezarmare’’81.

6. AGENŢI ACOPERIŢI PE ,,FRONTUL INFORMAŢIILOR’’ - ÎNTRE

ONOARE ŞI UMILINŢĂ

,,Diletantismul în materie de Poliţie Judiciară poate fi corectat de instanţă. În Siguranţă devine funest’’.

Revista ,,Siguranţa, 1941

Poliţişti agenţi secreţi După declaraţia de război a României către Austro-Ungaria

(14/27 august 1916), în contextul trecerii Armatei Române în Transilvania, pentru eliberarea pământului strămoşesc, în teritoriul până atunci ocupat s-a hotărât înfiinţarea de servicii poliţieneşti care să asigure o bună informare a autorităţilor române în general,

81 Ibidem, f.21.

131

Page 50: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

a armatei în special, cu privire la: mişcările, sprijinul primit din partea etnicilor maghiari, logistica inamicului şi starea de spirit a populaţiei.

Aşa avem, de pildă, Ordinul ,,SECRET’’ nr.25/18 august 1916, al Marelui Cartier General – Secţia I-a, Biroul Informaţiunilor, prin care se menţionează că, ,,în urma trecerii peste Carpaţi a trupelor noastre’’, se hotărăşte înfiinţarea unui ,,Serviciu de Informaţiuni şi Contraspionaj’’ la Braşov82. În esenţă, era vorba de o echipă de opt poliţişti, între care, comisarul Dragomir, subcomisarul T.Ionescu, agenţii V.Scârneciu, Dumitru Lacea, Niculae Popeia, Dr.Gribovschi, Gheorghe Silady, Ştefan Ionescu şi I.Nemeş. Ei aveau sarcina de a lucra pentru descoperirea celor ce spionau şi totodată de a ajuta prefectul în îndeplinirea îndatoririlor poliţieneşti. Poliţiştii urmau să recruteze ,,cu cea mai mare băgare de seamă’’ agenţi-informatori, ştirile urmând a fi transmise telegrafic, telefonic, prin notă sau prin curieri-biciclişti. Agenţii Griborosky, Siladi (Silady) şi Ştefan Ionescu îndeplineau şi rolul de agenţi de legătură cu centrele vecine: Sighişoara-Mediaş (pe Valea Târnavei Mari) – Mureş-Luduş (pe Valea Mureşului), către Cluj.

O altă echipă urma să pătrundă în Transilvania, de la Rîmnicu Vâlcea pe Valea Oltului, spre Sibiu şi formaţiuni similare vor ajunge în zilele următoare la Borsec, Orşova, Tălmaciu, Miercurea Ciuc, dar şi în Moldova. I.Staicu, poliţaiul din Vârciorova, este numit şeful echipei (Brigăzii de Siguranţă) în ţinutul Orşova, având în subordine pe agenţii I.Conciatu, G.Iovin şi Tr.Birăescu.

Potrivit Notei nr. 49 din 23 august 1916, a generalului Dumitru Iliescu, Vasile Bart, şeful Poliţiei Câineni, era însărcinat cu înfiinţarea unui ,,Serviciu de Informaţiuni şi Contraspionaj’’ şi urma să plece, însoţit de o echipă, pe Valea Oltului, spre Sibiu, cu ,,sarcina de a lucra spre a descoperi pe cei ce fac contraspionaj precum şi [pentru] a ajuta în ceia ce priveşte îndatoririle poliţieneşti, eventual şi pe Prefectul oraşului Sibiu când s-ar ocupa şi numi un prefect’’. Se preciza

82 ANIC, Fond DPSG, Dosar 16/1916, f.4.

132

Page 51: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

clar că ,,indiscutabil, serviciul militar primează’’. Ştirile erau transmise M.C.G., în afară de cele de ordin pur poliţienesc, care erau expediate direct Serviciului Siguranţei Generale Bucureşti. În ansamblu, poliţiştii acţionau în zona armatei de operaţiuni, astfel: cei din centrele Orşova, Petroşani şi Tălmaci în sectorul Armatei I-a, cei din Braşov în sectorul Armatei a II-a, iar cei din Borsec şi Miercurea Ciuc în cel al Armatei de Nord. Salariile celor pe care-i vom numi generic agenţi acoperiţi erau cuprinse între 30 şi 250 lei, bani la care se adăuga 50 lei primă de echipare şi… un revolver. Centrul Miercurea Ciuc era format din comisar C.Dumitrescu şi agenţii Dr.D.Cazacu, Dr.Al.Moldoveanu, Victor Cioflek, Silvestru Cioflek, Constantin Bobancu, Radu Găbruş, Valeriu Bucşa şi Stere Goli. Cel din Borsec avea în componenţă pe lt.Florian Bogdan, comisarul D.Grigorescu şi agenţii Victor Liviu Deak, Ion Lupescu, Emanoil Concănescu, Virgil Popescu, Ovidiu Chinezu, Dumitru Nacu, Teodor Bosesşanu şi Iulian Sasu. Centrul de Informaţii şi Contraspionaj Braşov era format din: mr. (rez.) Grigore Popescu, comisar I.Dragomir, subcomisar Traian Ionescu şi agenţii Dumitru Lucea, Niculae Popea, V.Scârneciu şi D.Nemeş.

Întreg personalul dintr-un centru era subordonat nemijlocit unui şef, activa în zona armatei de operaţiuni şi se afla sub controlul profesional şi disciplinar al subdirectorului Siguranţei Generale, lt.col. N.Stan Emanuel, ataşat la Marele Cartier General. Suntem în plin război şi cred că oricine înţelege că misiunea acestor poliţişti era de cea mai mare importanţă.

Jurământ din 23 august 1918 Iată care era jurământul de credinţă al unui agent poliţienesc

ce acţiona în Transilvania. Jur în numele lui Dumnezeu şi declar pe onoarea şi

conştiinţa mea credinţă Majestăţii Sale Regelui, Dinastiei Sale şi Constituţiunii Ţărei mele.

De a aplica legile şi a mă conforma lor. Aşa să-mi ajute Dumnezeu.

133

Page 52: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

ss.Gh.Brânzei.

Acest jurământ s-a săvârşit în asistenţa mea. Preot Calistrat Proca

Astăzi 23 august anul 1918 s-a săvârşit acest jurământ în

presenţa subsemnatului. Ministru de Interne ss. Brătianu83. Umilinţă şi prostie La 25 martie 1917, Echipa de Siguranţă Ungheni prezenta un

raport de activitate a ,,Centrului de Informaţii Cicsereda’’ (Miercurea Ciuc), adresat cunoscutului director Iancu Panaitescu. Perioada la care se făcea referinţă era de la înfiinţare (14 septembrie 1916) şi până la sfârşitul anului. De la început, N.Drăguţescu, director de poliţie clasa I menţionează cum au fost primiţi de generalul Constantin Prezan ,,într-un mod cât se poate de afabil, arătându-ne importanţa misiunei noastre, îmbărbătându-ne la muncă serioasă şi devotament’’.

Din păcate, subordonaţii viitorului mareşal se vor comporta cu poliţiştii în mod cu totul neprofesionist, dezonorant pentru un militar şi umilitor pentru agenţi. Fără a generaliza, vorbim în cele ce urmează de o situaţie ocolită în scrierile istorice nesincere, în care ofiţerii de armată s-au comportat cel puţin nedemn. Asta ca să nu zicem mai mult.

Vom purcede prin a spune că, agenţii transilvăneni erau deseori folosiţi de ofiţerii de armată ca interpreţi (traducători) din maghiară şi germană, la eliberarea biletelor de liberă trecere pentru etnicii unguri sau austrieci, evident, fiind astfel deconspiraţi. Acţionând cu preponderenţă în satele ungureşti, care manifestau

83 ANIC, Fond DGP, Dosar 37/ 1918, f.31.

134

Page 53: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

,,o ţinută ostilă faţă de armata noastră’’, agenţilor nu li se dădea nici măcar căruţe, astfel încât ,,eram nevoiţi a parcurge distanţe destul de mari pe jos’’. Totodată ,,militarii se amestecau necompetent în intimităţile noastre, punându-ne formale piedici’’.

Iată un prim exemplu. După ce, pe baza materialului informativ acumulat, poliţiştii au cerut arestarea unei ,,ovreice maghiare’’, Franciska Grosberg, stabilită de puţin timp în Miercurea Ciuc, care era amanta maiorului Viola dintr-un regiment de honvezi, despre care românii aveau informaţii că se ocupă cu spionajul, maiorul Predescu, comandantul unui batalion din Regimentul 50, numit totodată comandant al pieţei, a refuzat să o aresteze. Mai mult, el îl ia pe şeful agenţilor acoperiţi, N.Drăguţescu şi pe un soldat evreu în chip de translator, merge la femeie acasă şi-i spune ,,să nu aibă nicio teamă de noi, fiindcă atâta vreme cât va fi dânsul aici, nu i se va întâmpla nimic’’. Poliţistul încheie astfel revoltat: ,,Este evident cât de mare a fost umilirea noastră, ce a trebuit să îndurăm în faţa acestei spioane, care-şi găsise protector un maior român’’. Nu a fost singurul caz. Maria Panci şi Ana Oprea, semnalate de agenţii români drept spioane erau ,,prostituate pentru gradele inferioare’’, chiar şi aşa riscul ca inamicul să afle mişcările Armatei Române fiind astfel foarte mare.

Vasile Fenăsoiu, ,,ungur catolic’’, primar în Slănic Moldova, înscria în acte nou-născuţii cu nume… maghiare, iar când i s-au cerut târnăcoape pentru săparea tranşeelor, a îndemnat locuitorii să refuze. Condamnat pentru fals în acte publice, la apel din dosar dispare chiar… corpul delict! Spionaj făcea şi evreul Leon Paltin, directorul fabricii Negropontes de lângă Grozeşti, iar Maria Conţu (fostă Kézdivasarhedly) s-a îmbătat de bucurie că satul Casin a fost evacuat, spunând: ,,Lasă, lua-o-ar dracu de Românie, o să dea de dracu, căci o să o împingă ungurii până la Siret’’. La ungurul Andrei Fikes s-au găsit schiţe de tranşee, hărţi şi dinamită, iar domnişoara Negropontes l-a transferat ,,ca pedeapsă’’, de la moşia Grozeşti la Roznov.

Tot fără urmări a rămas semnalarea ca spion a evreului David Zukerman, administrator al exploatării pădurii şi fabricii de

135

Page 54: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

cherestea Tisa. Împotriva tuturor acestora, semnalaţi şi documentaţi informativ de poliţişti, militarii n-au adoptat nicio măsură.

Intrate în ţară în mod fraudulos şi bănuite de spionaj, Maria Kubini şi fiica sa se stabiliseră în mod suspect în Moineşti, unde ,,se ţineau de baluri cu ofiţeri’’, erau ,,intime’’ cu sublocotenentul Iosif Bagovan, iar când acesta e rănit, deşi tânăra era logodită cu el, îl părăseşte pentru slt.Rădulescu, care-i punea la dispoziţie trăsura şi ordonanţa! Vă reamintesc că suntem în război, nu la balul protipendadei! Şi în vreme ce soldaţii degerau în tranşee, cuconetul beneficia de trăsuri şi valeţi. Facem o scurtă paranteză: să ne reamintim că în cel de-al doilea război mondial, în repetate rânduri, generalul (ulterior mareşalul) Ion Antonescu a luat drastice măsuri de reducere şi desfiinţare a acestor posturi călduţe de ordonanţe, care ajunseseră la proporţii nebănuite, o adevărată pecingine. Azi Poliţia Română nu duce deloc lipsă de ordonanţe. După ce poliţiştii le documentează activitatea, sunt în cele din urmă arestate ,,din ordin superior’’, li se descoperă un indicator alfabetic secret, adrese de gradaţi şi peste 70 de scrisori din Ungaria, unele cu un oarecare Katz, prizonier austriac din Rusia, probabil comunistul Dobrogeanu-Gherea. Asupra lor s-a găsit şi o scrisoare semnată cu numele conspirativ ,,Cocuţa’’, dar expediată de sublocotenentul Bogdan, prin care-i comunica mişcările Regimentului 4 Vânători.

Altă situaţie: semnalat ofiţerilor români că întocmea rapoarte către patrulele ungureşti, cerând arestarea locuitorilor filo-români, Istvan Balogh este numit primar în Várdatfalva! Fără comentarii!

Hrană din rămăşiţe Poliţiştii primeau hrana ,,din rămăşiţele soldaţilor, prin bani

sau prin tutun’’, nu aveau bani pentru informatori, în condiţiile în care inamicul ,,plătea orice nimic cu sute de lei’’, deghizarea nu s-a putut face din pricina lipsei de haine. S-au întâmplat deseori cazuri

136

Page 55: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

în care erau alungaţi, coborâţi din trenuri, siliţi să prezinte militarilor şi personalului CFR carnetele de recunoaştere, ceea ce, evident că-i deconspira. Cel mai adesea se făcea haz la vederea actelor lor, ,,zâmbind cu compătimire şi dispreţ’’. Un agent a fost coborât de trei ori din tren, deşi arătase carnetul, instituţiei lor nu i se dădea de către autorităţile militare nicio importanţă, nici un concurs eficace.

Prin comportarea neprofesionistă şi iresponsabilă a unor ofiţeri ai Armatei Române, munca extrem de grea a agenţilor acoperiţi, desfăşurată pe un teritoriu necunoscut şi într-un mediu categoric ostil, a fost pur şi simplu nesocotită şi pe alocuri, sabotată. Şi asta nu era neapărat în detrimentul Poliţiei, cât mai ales al armatei şi în cele din urmă al interesului naţional, care întotdeauna trebuie să primeze!

137

Page 56: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

7. INFORMAŢII DIN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

,,Elemente pregătite, neîntinate, serioase şi de o moralitate exemplară, sunt tot atâtea cerinţe care trebuie să intre necondiţionat în alcătuirea aluatului cu care instituţia poliţienească trebuie să-şi aşeze temeliile ei’’. General Diaconescu, directorul general al Poliţiei, 1943

Venise revoluţia socialistă şi ruşii se retrag

138

Page 57: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

a 22 decembrie 1917, Poliţia Punctului Mihăileni, judeţul Galaţi, prin T. Botez, subcomisar clasa I, informa despre retragerea de pe front a soldaţilor ruşi din Corpul 10. În

această noapte, un ofiţer rus a fost întâlnit de patrulele române pe străzile Romanului. Cerându-i-se să se identifice, a răspuns prin focuri de revolver, iar soldaţii noştri au ripostat, omorându-l. Tot în această noapte, delegatul satului Cuci din comuna Bozieni a fost omorât de indivizi necunoscuţi, care au tras mai multe focuri de armă pe fereasta locuinţei şi l-au jefuit de 19.000 lei. Suspecţi erau ruşii care staţionau în sat şi care-i purtau o ură personală84. Două zile mai târziu, şeful Brigăzii Speciale de Siguranţă Galaţi îl anunţa pe directorul Poliţiei şi Siguranţei Generale Iaşi că ,,în regiunea Independenţa mulţi români trec în teritoriul ocupat, fără ca soldaţii ruşi să le facă vreo împotrivire’’ şi în Galaţi ,,grupuri de ofiţeri ruşi vin şi se înscriu la reprezentantul american din localitate, anume I.Foscola, cerând a fi înrolaţi în armata americană’’85. Neştiind ce să facă în această privinţă, I.Foscola cerea relaţii de la legaţia americană din Iaşi86.

L

Generalul Berthelot la Tecuci

La 27 decembrie 1917 ora 15.00, în piaţa oraşului Tecuci s-a

desfăşurat o solemnitate deosebită, prilejuită de decorarea a 20 de ofiţeri superiori, 7 plutonieri şi 10 soldaţi, care s-au distins în luptele de la Mărăşeşti.

Au participat generalul Henri Mathias Berthelot, ofiţeri francezi şi ofiţeri români din Armata I. În strigătele ,,Ura!’’ ale trupei, generalul francez a prins în pieptul ostaşilor decoraţii franceze, de la Legiunea de Onoare (conferite ofiţerilor), la Crucea de Război (soldaţilor).

84 ANIC, Fond DPSG, Dosar 3/1915, f.44. 85 Ibidem, f.55. 86 Ibidem, f.40.

139

Page 58: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

După o oră şi jumătate, ceremonia s-a terminat, generalul plecând, în strigătele ,,Ura!’’ şi ,,Trăiască Franţa!’’ ale mulţimii87.

Oare când izbucneşte revoluţia la Dorohoi? Un agent de la Brigada 12 Siguranţă Botoşani - Sub Brigada de

Siguranţă Dorohoi (azi în judeţul Botoşani, atunci în judeţul Dorohoi), a purtat o discuţie cu subofiţerul rus Frantz Brawezlei, din Batalionul 45 etape. Acesta din urmă ,,a întrebat pe agent când izbucneşte în Dorohoi revoluţia, căci în Iaşi fierbe de mult’’ (20 decembrie 1918).

În continuare, rusul a afirmat ,,că boerii români probabil au simţit acest lucru şi mulţi au plecat în Anglia şi Franţa, însă nici acolo nu vor sta mult, căci şi acolo, ca şi în Rusia şi România, este aceeaşi stare de lucruri, socialiştii lucrând mână în mână pentru aceeaşi cauză’’88.

Relativ la ţăranii români, a adăugat că nu-şi poate închipui cum aceştia ,,pot să tolereze boerilor cari au acaparat toate pământurile, să fie aduşi cu forţa la lucru şi obligaţi să muncească pământ strein’’89.

În noaptea de 10/11 ianuarie 1918, în Gara Crasna a explodat

o magazie cu pulbere, cauzând moartea a trei soldaţi şi rănind alţi trei. Intrarea în zonă era oprită, iar col. Urlăţeanu făcea cercetări. De la postul Băseşti se raporta cum, în noaptea de 5/6 ianuarie, ,,necunoscuţi făcători de rele prin stricarea lacătului s-au introdus în casa locuitorului Alecu Diaconu din Inoteşti, comuna Băseşti, furându-i lucruri casnice în valoare de 200 lei şi suma de lei 40 în monedă de argint a 50 bani’’90. La Tomeşti (Iaşi), copilul Alexandru Carataşiu de 12 ani a dus acasă mai multe cartuşe şi o grenadă, care a explodat. Surorile Aglaia (8 ani) şi Natalia (5 ani) au fost ucise. Tatăl său era rănit, mama la fel, cauză din care avortase, fratele Vasile fusese şi el grav rănit, în stare muribundă, iar uşor răniţi surorile 87 Ibidem, ff.50-50v. 88 Ibidem, f.47. 89 Ibidem, f.47v. 90 Ibidem, f.100.

140

Page 59: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

Ruxandra (9 ani), Ileana (3 ani) şi fratele Dumitru (12 ani). O vecină, Paraschiva Ciontu, fusese şi ea atinsă de schije. Poliţia Punctului Lascăr Catargi raporta la 8 ianuarie 1918 D.P.S.G. Iaşi despre sosirea la Ismail a unui vapor cu 232 prizonieri austrieci, 66 refugiaţi adulţi şi 13 copii91. Puneţi mâna pe ciomag şi daţi la cap La 20 martie 1918, avocatul Buium D. Berman, căpitan în rezervă la Regimentul 8 Vânători, s-a deplasat la Burdujeni pentru a-şi vizita familia. Aici a luat contact cu preotul Râşca şi cu ajutorul de primar Sahman, cărora le-a vorbit ,,că ţăranii se vor răscula imediat după demobilizare şi că chiar el ar fi îndemnat pe soldaţii din regimentul lui, să ceară imediat ce se vor întoarce pe la casele lor, exproprierea moşiilor şi împărţirea lor ţăranilor. Numitul căpitan ar fi sfătuit pe soldaţi că dacă vor mai avea asemenea neajunsuri din partea autorităţilor să pună mâna pe ciomag şi să le dea la cap’’92. Despre acestea ar avea ştiinţă şi subcomisarul Grigorescu de la Siguranţa Generală, însă această informaţie o dădea sub rezervă, întrucât nu avusese posibilitatea ,,de a o controla’’.

91 Ibidem, f.139. 92 Ibidem, Dosar 4/1918, f.3.

141

Page 60: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

8. FAMILIA REGALĂ SUB FILAJUL SIGURANŢEI

,,Mânat de dragostea neţărmurită şi de un adânc

devotament pentru rege şi ţară, voi depune toată puterea mea de muncă şi tot sufletul meu pentru a răspunde încrederii cu care am fost onorat de Majestatea Sa Regele şi Înaltul Guvern’’.

General Rodrig Modreanu, în cuvântul de instalare în fruntea Prefecturii Poliţiei Capitalei, 27 noiembrie 1939

142

Page 61: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

ând se va scrie o istorie a Siguranţei, aceasta va evidenţia cât de puternică a fost această instituţie. Există perioade când D.P.S.G. a cumulat atribuţii azi

specifice Poliţiei, Jandarmeriei, SRI, SPP, SIE, STS! În comparaţie cu Siguranţa, Securitatea a fost micuţă. Printre ,,obiectivele’’ Siguranţei, familia regală. De ce n-ar fi fost, mai ales că o parte a personalului de deservire a Castelului Peleş şi a Palatului Regal din Bucureşti era de naţionalitate germană, iar regelui îi erau oferite inclusiv informaţii strict secrete.

C

Regele Ferdinand la florărie Raportul no.4 din 24 iulie 1915 al Brigăzii Sinaia evidenţia: ,,De dimineaţă, M.S.Regele, însoţit de A.S.R. principesa Marioara, a făcut o plimbare în jurul castelului Peleş, de la ora 10-11. După-amiaza la ora 4, M.S. Regele a eşit de la Castel şi a făcut o plimbare prin pădure până la stăvilar, înapoindu-se la castel la ora 5. La ora 6 p.m. a eşit din nou şi-a făcut o plimbare la florărie, intrând în castel la ora 7. […] Astă-seară, după cum era anunţat încă de câteva zile, M.S. Regina Maria, însoţită de Dl Colonel Balif şi de doamnele Chrisoveloni, Victor Antonescu şi Procopiu, a plecat cu un tren special la ora 10, la Băbeni-Vâlcea. Trenul regal a fost însoţit de Dl comisar Costescu C. Inspectorul Brigăzilor, ss.’’93.

Familia regală sub filaj

Direcţiunea Poliţiei şi Siguranţei Generale Brigada Sinaia Divizia - RAPORT pe ziua de 20 august 1915

93 ANIC, Fond DPSG, Dosar 4/1915, f.1.

143

Page 62: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

La ora 9 a.m. M.S. Regina Maria a eşit în pădure călare, înapoindu-se la ora 10. La ora 10.45 a.m. M.S. Regele s-a plimbat împrejurul castelului până la ora 12. La ora 4.30 p.m. M.S. Regina Maria cu automobilul a fost la castelul ,,Posada’’ de unde s-a înapoiat la ora 7 ½ seara. M.S. Regele s-a plimbat în pădure de la ora 5 până la 6 ½ p.m. Dl Lahovari, Ministru la Paris a fost primit în audienţă de M.S. Regina Elisabeta de la 11-12 a.m. şi de M.S. Regele de la 12.15 până la 12.45 şi de la 2.30 până la 3.40 p.m. Astăzi vineri 21 august ora 7.45 seara micii principi Ileana şi Mircea cu un tren special vor pleca din Gara Sinaia la Constanţa unde vor ajunge a doua zi sâmbătă ora 8 a.m. Ss Comisar C.Costescu94.

,,Regina Elisabeta e cam indispusă’’ La rândul său, comisarul special ajutor clasa I-a Bârzescu,

raporta în aceeaşi zi: ,,Azi ora 12 ½ ziua, au fost primiţi în audienţă de M.S. Regina Elisabeta şi reţinuţi la dejun: I.P.S. Episcopul de Argeş şi D-lui Ministru Lahovari, cari au sosit în localitate azi cu trenul de 11.5 a.m.

M.S. Regina Elisabeta e cam indispusă, sufere de insomnie; iar de la venirea sa în localitate şi până în prezent, n-a eşit de loc din castel. Adeseori e vizitată de M.S. Regele şi A.L. Principii şi Principele şi foarte rar de M.S. Regina Maria. Comisar sp.aj.cl.I ss. Bârzescu’’.

Administratorul Castelului Peleş suspect de spionaj Nu numai familia regală era sub observaţie, ci şi cei care deserveau Castelul Peleş. Se pare că totul a pornit de la un raport ,,SECRET’’, nr.1720/22.08.1915, de la Cabinetul Directorului Direcţiei

94 Ibidem, f.7-7v.

144

Page 63: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

Poliţiei şi Siguranţei Generale, mai precis însuşi directorul general Iancu Panaitescu: ,,Sunt informat că Wilke, castelanul palatului regal din Sinaia, a găzduit chiar în clădirea corpului de gardă pe un individ anume Semper sau Sempre’’95. Individul cu pricina locuia chiar sub acelaşi acoperiş cu administratorul castelului Peleş, iar Panaitescu cerea poliţaiului oraşului (A.P.Stroescu) să facă ,,cercetări în mod discret’’, pentru a se stabili adevăratul scop al şederii la Sinaia. Pe baza informaţiilor primite – care se vor dovedi substanţiale, după cum vom observa – directorul Siguranţei Generale a Statului înainta chiar ministrului de Interne un raport, întins pe 4 pagini, din care rezultau următoarele:

Din informaţiile culese cu începere din ianuarie 1915, rezulta cu certitudine că, o serie de ,,supuşi străini suspecţi’’ s-au perindat la castelanul Herman Wilke, existând bănuiala că aceştia încearcă să afle informaţii despre mişcările trupelor române. La 15 februarie era vizitat de Friederich Gross, şeful jandarmilor unguri din Predeal, individ bănuit de spionaj96. La 21 februarie a primit pe Kuppert Heinrich şi Brodt Peter, profesori nemţi din Bucureşti, împreună cu care a efectuat o recunoaştere în muntele Piscul Câinelui, de lângă Sinaia. Între timp a mai fost vizitat de mai mulţi indivizi (Felix Lampader din Köln, Karl Schafira, dr.August Vetter, Dr.W.Dimer, Fritz Böringer, Stoltz – subşeful gării Predeal, Leppi – directorul uzinei electrice, inginerul Szippl – mobilizat în armata germană, fotograful Duschech, preotul catolic din Câmpina ş.a.), străini suspecţi se spionaj, care ,,căutau contactul cu el pentru a afla mişcarea trupelor noastre de la frontieră şi lucrările de apărare ce se fac în acea regiune’’. De asemenea, era în relaţii cu Ion C. Lunkan, directorul Şcolii Primare Române ,,Carmen Sylva’’ din Sinaia, care nutrea sentimente filogermane, participa la agape date de societatea germană din oraş şi era căsătorit cu o nemţoaică. La 16 ianuarie, Wilke a dat la cantina castelului un banchet în onoarea… împăratului

95 Ibidem, f.28. 96 Ibidem, ff.3, 9, 10, 64.

145

Page 64: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

Germaniei! Un agent din D.P.S.G. i-a fotografiat până şi o scrisoare din 7 februarie 191597.

Începând din iarna anului 1915 castelanul era în contact cu austriacul Johan Karl, membru al Clubului Vânătorilor din Braşov, stabilit la Sinaia, individ care săptămânal circula între Braşov şi Sinaia, diriginte la fabrica de şuruburi a ministrului român de finanţe, Emil Costinescu (1844-1921). Majoritatea celor din anturaj participaseră şi la alte întâlniri şi agape şi nutreau sentimente filogermane.

9. VIGILENŢĂ

,,Poliţistul nu trebuie să uite niciodată că discreţiunea profesională trebuie să-i fie o a doua natură!’’

Dr.Eugen Bianu, 1939

a 27 ianuarie 1915, Poliţia Punctului Predeal din cadrul D.P.S.G., prin poliţaiul George Botez, informa autorităţile de la Bucureşti despre arestarea ,,supusului

austriac Dl Ernest Bittner sub bănuiala de spionaj’’98. L

Ordinul de arestare venise de la comandantul Companiei de Jandarmi Prahova şi fusese executat de Secţia Jandarmeriei Rurale 97 Ibidem, f.17. 98 ANIC, Fond DPSG, Dosar 376/1915, f.1.

146

Page 65: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

Peleş - Postul de Jandarmi Rurali Azuga. Cetăţeanul austriac urma să fie cercetat de Poliţia Punctului Predeal, iar ,,în caz că nu se stabileşte nimic împotriva lui, să fie lăsat a trece peste frontieră’’. Cine era Ernest Bittner? Fiu al lui Bono şi Ermina, născut la 13 ianuarie 1889, era de fel din Vocklaburck, având domiciliul în comuna Brauuan, Boemia. Dispensat de serviciul militar, de confesiune religioasă romano-catolic, student şi practicant în drept, venea din Salonic, Grecia, ,,funcţionând la banca din Salonic mai mult timp pentru învăţarea la acea bancă’’. A intrat în România pe la Giurgiu, iar în noaptea de 23/24 ianuarie a locuit la ,,otelul Ferdinand’’ din Bucureşti. Din cercetări s-a stabilit că, după intarea pe teritoriul României, ,,pe drum nu a avut şi nici nu s-a servit de vreun aparat fotografic, decât că la Câmpina a lăsat o scrisoare prietenului său ing. Wilhelm Tappe’’ de la Rafinăria ,,Steaua Română’’. Asupra sa avea paşaport, o cutie cu diverse scrisori, o geantă portativă din piele, cu scrisori, patru geamantane şi un cufăr cu rufărie. Declară că merge la părinţii săi din Viena. Semnalmente: talia 1,76 m, corpolenţa robust, obrazul prelung, tenul şaten, fruntea mică, ochii albaştri, nasul drept, urechile mici, gura potrivită, barba rasă, bărbia mjlocie, sprâncenele mici, părul blond, figura (foto dacă se poate), semne particulare o alună lângă ochiul drept şi una în obrazul stâng, puncte negre.

Deşi în final, cel în cauză va fi lăsat să părăsească ţara, cu trenul, semnificativ mi se pare gradul de vigilenţă al autorităţilor române de atunci, iar pentru istoria Poliţiei, prezentăm conţinutul unui ,,Interogator’’ care se lua suspectului, precum şi un ,,Proces-verbal’’. Proces-verbal No.18699

99 Ibidem, f.3.

147

Page 66: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

Azi două zeci şi patru ianuarie anul una mie nouă sute cincisprezece. Noi jandarmul serg.maj. M.Stavarache, şeful Postului Azuga, ofiţer de Poliţie Judiciară şi auxiliar al Parchetului Tribunalului Prahova. Astăzi data mai sus arătată orele 11 a.m. am fost anunţat de jandarmul serg.maj. Stănescu Stanciu de la Postul Comarnicu cum că în trenul No.13 ce merge de la Ploieşti la Predeal este un străin care ar fi un fel de spion şi care [a făcut fotografii] în diferite posiţii, cu aparate, mergând în tren şi că acest individ a fost observat de mai mult public de unde era în vagonul din urmă al trenului, de cls.II şi ca să fie poprit. Noi imediat ne-am transportat la gară şi am procedat la urmărirea lui, găsindu-l în vagonul din urmă observat de şeful de tren şi de un domn ofiţer sublocotenent, care mi l-a şi arătat imediat, am procedat la oprirea sa în gară şi am mers la post cu tot bagajul său. Astfel fiind am procedat la facerea percheziţii şi n-am găsit absolut nici un aparat sau urmă de clişeuri decât diferite scrisori şi fotografii scrise în limba germană şi austriacă care a fost puse într-o cutie de carton. S-a mai găsit patru ofra… bucăţi aur, moneda, 7 sute 20 coroane bani ungureşti, 14 lei bani româneşti în argint şi alte piese turceşti şi bulgăreşti bani nichel. Şeful Postului Azuga, ss. Martor asist., ss. Un ,,Interogator pentru stabilirea identităţii individului’’ era un formular tipizat de format aproximativ A4. Pe cele patru pagini se completau de către poliţist următoarele informaţii:

- data întocmirii documentului; - data şi locul naşterii; - numele de botez, numele de fată; - mai sus zis şi… - în ce religie este botezat şi la ce biserică; - ce naţionalitate are;

148

Page 67: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

- cărui stat (cărei ţări) este supus; - care este ocupaţiunea lui principală; - ce alte meserii sau ocupaţii mai cunoaşte şi exercită; - ce mijloc de existenţă a avut şi are; - care este numele de familie şi de botez al soţului (soţiei); - câţi copii are; - numele şi prenumele tatălui; numele de botez şi de familie al

mamei; - dacă părinţii sunt în viaţă; unde se găsesc şi cu ce se ocupă;

unde au fost născuţi; - numele şi prenumele fraţilor şi surorilor şi unde domiciliază

fiecare; - ce alte rude mai are individul în România sau în alte ţări; - de când a venit individul în România; - pe la care punct de frontieră a intrat în ţară; cu ce acte de

călătorie; posedă acum vreun act de călătorie; - posedă bilet de liberă petrecere; de la care prefectură a fost

eliberat, sub ce număr şi la ce epocă; - la ce legaţiune sau consulat din ţară a fost sau este înscris; - prin ce alte locuri din ţară a mai stat; - a tras sorţi în ţara lui (serviciul militar); - a servit în armată; la care anume corp, regiment, companie; - a fost vreodată osândit pentru crime sau delicte; - certificate de liberare din arest are; - ce limbă înţelege; - ce instrucţie are; - semnalmente; - observaţiuni particulare; (de exemplu, ,,bănuit ca spion în

ţară’’); - semnătura individului interogat; - semnătura ofiţerului de poliţie care a luat interogatoriul.

149

Page 68: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

10. ŞI POLIŢIA ARE EROII SĂI

,,Printre aceşti funcţionari poliţieneşti, atât din serviciile centrale, cât şi exterioare, sunt mulţi buni şi bravi, nişte adevăraţi chinuiţi ai datoriei, ai celei mai trudite

150

Page 69: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

slujbe, care au înţeles şi au ştiut adeseori să înlocuiască lipsurile şi neajunsurile serviciului cu frânturi rupte din sufletul lor românesc, din acel suflet care nu cunoaşte ceva mai presus decât îndeplinirea cu sfinţenie a datoriei, împinsă până la sacrificiul suprem pentru rege şi ţară!

Aceştia sunt soldaţi devotaţi ai ordinii româneşti, slujbaşii serviciului nostru plin de abnegaţii şi vicisitudini, dar fără glorie, criticaţi adesea cu o regretabilă şi culpabilă superficialitate, din care mulţi pot fi asemănaţi şi ar merita titulatura de <<eroi fără nume>>’’. Dr.Eugen Bianu, directorul Poliţiei, 27 noiembrie 1939

a 40 de zile de la Înviere (Sf.Paşti), creştinii prăznuiesc Înălţarea Domnului. Anul acesta, a căzut la 28 mai. La români, semn al acelui ,,Creştinism popular’’, mărturie

a unei simbioze Creştinism-eroism, această mare sărbătoare a Creştinătăţii se împleteşte în chip atât de fericit cu Ziua Eroilor, organizată din 1920 şi până în 1948, când comuniştii au strămutat-o la 9 mai, de ziua victoriei asupra lui Hitler. După 1989, s-a revenit la tradiţia sărbătoririi eroilor de Înălţare.

L ,,Pe teatrul de luptă, Poliţia şi-a dat, alături de Armată, tributul de sânge şi jertfe. A avut oameni care, prin activităţile întreprinse, au binecuvântat această instituţie’’, scria anul trecut istoricul Alin Spânu100. În timpul primului război mondial, în afara celor 12 poliţişti căzuţi la datorie, istoricul militar aminteşte de comisarul N.S.Georgescu, căzut în luptele de la Braşov, de subcomisarul Ioan Popilian, mort apărând oraşul Târgu-Jiu, cms.Nicolau şi scms.Atanasiu omorâţi de bulgari la Turtucaia, cms.Alexandru Popovici, şeful Poliţiei Portului Brăila, condamnat

100 A.Spânu, Incursiune în trecutul celei mai vechi instituţii a statului, în ,,Dosarele istoriei’’, an XII, nr.2(126), 2007, p.34.

151

Page 70: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

pentru spionaj în favoarea Armatei Române şi executat la 5 august 1917101. În timpul dezbaterilor parlamentare prilejuite de Legea Poliţiei din 1929, deputatul D.Ionescu-Botoşani a prezentat un număr de 23 de poliţişti morţi sau răniţi în timpul primului război mondial, precum şi un ,,tablou cu o serie de 40 de poliţişti, care au murit înaintea inamicului, pe Nistru, în urmărirea comuniştilor’’102.

O placă de onoare În condiţiile în care, aproape că nu a existat comună unde

eroilor să nu li se ridice un monument, o troiţă, poliţiştii nu puteau rămâne indiferenţi. La doar un an de la decretul regal al lui Ferdinand Întregitorul, din iniţiativa prefectului Poliţiei Capitalei, g-ral Eracle Nicoleanu, la 18 februarie 1921 a avut loc inaugurarea plăcii de onoare a Prefecturii Poliţiei Capitalei. Placa avea două secţiuni: ,,Morţi pentru Patrie’’ şi ,,Făcându-şi datoria în serviciu’’.

Au participat: ministrul de Interne, generalul Arthur Văitoianu, Gheorghe Olăraşu (inspectorul general al poliţiilor), general Eracle Nicoleanu (prefectul Poliţiei Capitalei), Vasile Gustav (inspectorul-şef al Siguranţei Capitalei), Ion Ionescu (directorul general al închisorilor), numeroşi poliţişti.

La ora 10.00, s-a oficiat un serviciu religios, soborul de preoţi având în frunte pe arhimandritul Gherontie Nicolau, care, în cuvântul său a spus: ,,Eroii a căror amintire o prăznuim – ofiţeri şi agenţi de poliţie ai Capitalei – au ştiut să ne apere, când a sosit ceasul cel mare, cu arma în mână şi de duşmanii din afară, întregind ţara şi unind toată suflarea românească, sub cutele

101 La deshumarea osemintelor eroului şi reînhumarea la Cimitirul Eroilor Neamului din Brăila, la 1 iunie 1936, în chipiul comisarului s-a descoperit gaura făcută de glonţ. Chipiul a fost depus la Muzeul Militar din Bucureşti, existent pe atunci în Parcul Carol. 102 A.Spânu, op.cit., p.35.

152

Page 71: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

aceluiaşi sfânt drapel. Iată icoana voastră. Priviţi-o cu respect şi cu evlavie. Ea vă vorbeşte de camarazii voştri dispăruţi’’.

În discursul său, ministrul de Interne a amintit de un episod petrecut pe frontul de la Mărăşeşti, când la el s-a prezentat un tânăr, Vasile Chilian, care i-a declarat solemn: ,,Domnule general, oameni din Poliţie, împreună cu mine, ne-am hotărât, cu pericolul vieţii noastre, să dăm ştiri despre tot ceea ce se întâmplă dincolo de reţelele duşmane. Vom căuta să înlesnim reîntoarcerea prizonierilor luaţi de inamic şi să le dăm putinţa să-şi poată face din nou datoria către ţară’’. Vasile Chilian şi cei care-l însoţeau au fost omorâţi.

Iată câţiva dintre eroii Bucureştilor: - Filipache Protopopescu – este cel care, însoţit de generalul

Mihai Rasti şi de inspectorul de poliţie Creţu, urmăreşte o bandă de infractori care riposta cu foc, în zona cimitirului Bellu; un glonţ îl loveşte în piept şi poliţistul cade pentru totdeauna (28.01.1895);

- Niculae Damian – agent special, omorât la 27 noiembrie 1917 de fraţii Belici, asasini din Iaşi;

- Niculae Ion – agent special, se stinge la 22 septembrie 1920, ca urmare a torturării de către nişte criminali;

- Ion P. Ionescu – agent permanent, împuşcat la 16 ianuarie 1922, în timpul arestării unor tâlhari;

- Ion Alexie – sergent de oraş, ucis de cei pe care-i escorta, la 26 aprilie 1910;

- Gheorghe Sache – ucis la 18 mai 1912 pe strada Orzari, în timpul unei urmăriri;

- Gheorghe Ungureanu – asasinat la 14 martie 1919 de un delincvent;

- Dumitru Niţă – sergent de oraş, împuşcat de hoţi la 3 decembrie 1919;

- Ion Gheorghe – împuşcat la 10 mai 1920 pe şoseaua Iancului.

În timpul guvernării Antonescu (1940-1944), comemorarea eroilor a căpătat accente mult mai importante. Astfel, la biserica

153

Page 72: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

Olari a avut loc la 20 octombrie 1941 o slujbă de pomenire a poliţiştilor ucişi la datorie. Iată-i: Constantin Popovici – comisar la Brăila, ucis de gloanţele inamicului; Neculai Cojocaru – comisar-ajutor la Chestura Iaşi, omorât în timpul bombardamentului din 26 iunie 1941, în timp ce îndruma populaţia necombatantă către un adăpost; Ioan Epure – comisar-ajutor la Chestura Iaşi, lovit de schije în post; Ioan Popov – şef de poliţie în Odessa, căzut în urma atacului bolşevicilor; Sebastian Călinescu – impiegat la Poliţia Râmnicu Vâlcea; Virgil Banu – agent la Inspectoratul de Poliţie Craiova; Vasile Gavrilescu – gardian public, Chestura Iaşi; Victor Văcaru – gardian public, Detaşamentul Carmen Sylva; Aurel Truşcan – gardian public, Chestura Iaşi; Ştefan Ciută – om de serviciu, Prefectura Poliţiei Bucureşti.

Şi ei sunt eroi

,,Dintre toate meseriile din ţara noastră, aceea de poliţist este cea mai grea. Munca poliţistului, privită atât din punct de vedere al intereselor individului, cât şi ale societăţii, este covârşitoare. Nu este meserie alta pe lume în care, în timp de pace, îndeplinirea îndatoririlor să ceară întotdeauna mai multă trudă, mai multe sacrificii, care adesea sunt împinse până la însăşi jertfa vieţii. […] Numai mulţumită muncii fără preget a acestor anonimi păzitori ai legii, o societate poate propăşi’’.

Alin SPÂNU, istoric, 2007 ,,Nedezminţind virtuţile străbune, pe aceeaşi linie cu armata, poliţia

a sângerat în această încleştare fără pereche, împletind activitatea zilnică cu fir de aur din faptele de arme ale bravilor ei fii, căzuţi cu faţa la inamic – se scria în vreme de război, în 1943 – se scria într-un număr din 1943 al revistei ,,Poliţia’’103. În rândurile armatei desrobitoare, identificându-se cu ea, ca şi la datoria lor de toate zilele, dezbrăcaţi de orice fărâmă de egoism, au picurat din sângele lor cald peste floarea victoriei, făcând tot una

103 ,,Poliţia. Publicaţie profesională şi culturală’’, Bucureşti, anul I, nr.1/ iunie 1943, p.10.

154

Page 73: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

trupurile tinere cu brazda reavănă în ale cărei cute s-a închis intima lor dorinţă pe care soarele de mâine o va găsi împlinită în moştenirea lăsată de jertfa lor. Cinstindu-le exemplul, să ne legăm în faţa memoriei lor ca prin o încordare fără egal zorile nouei aşezări în treburile noastre să ne găsească prezenţi la împlinirea poruncei înoirei omului de ordine şi de trainică aşezare în patria noastră liberă, mare şi unică pe pământ’’.

În continuare, sus-citata revistă prezenta ,,Tabloul de Onoare al Poliţiei’’, alcătuit din zece poliţişti: Ioan Popov (şef de poliţie), Neculai Cojocaru (comisar ajutor, Chestura Iaşi), Ioan Epure (comisar ajutor, Chestura Iaşi); Sebastian Călinescu (impiegat, Poliţia Râmnicu Vâlcea), Virgil Banu (agent, Poliţia Hotin), Petre Lăcătuşu (agent inspector, Poliţia Craiova), Vasile Gavrilescu (gardian public, Chestura Iaşi), Aurel Truşcan (gardian public, Chestura Iaşi), Victor Văcaru (gardian public, Detaşamentul Carmen Sylva), Ştefan Ciuta (om de serviciu, Prefectura Poliţiei Capitalei).

Monumentul unui comisar de poliţie

În timpul operaţiunilor din 1916-1918, şef al Poliţiei Portului Brăila, numit prin ordin, era comisarul Alexandru Popovici. Era născut în 1862. În 1917 autorităţile de ocupaţie germane îl găsesc vinovat de spionaj pentru armata română, prin aceea că trimitea informaţii cu privire la situaţia depozitelor germane aflate în magaziile portului. În lipsa altui mijloc de comunicare, notele sale informative erau puse în sticle bine închise şi aruncate pe Dunăre. Îşi crease totodată o bună reţea ajutor. A fost condamnat la moarte prin sentinţa din 14 iunie 1917 şi executat prin împuşcare la 22 iulie acelaşi an, fiind înmormântat în cimitirul Sf.Vineri104. La 27 mai 1993 a fost inaugurat monumentul închinat acestui erou, avansat totodată post-mortem la gradul de general de brigadă. La ceremonie a participat şi ministrul de Interne George Ioan Dănescu.

104 ,,Poliţia modernă’’, nr.124/1936, p.3.

155

Page 74: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

Dar este momentul să amintim şi de alţi poliţişti care n-au căzut de glonţul duşmanului ori de şişul tâlharului. Ei au luptat pentru o cauză, au sângerat pentru un crez, s-au stins pentru o idee purtată cu îndărătnicie în suflet. Oare nu erou se poate numi inspectorul de poliţie Constantin Dumitrescu, şef al Inspectoratului Regional de Poliţie Craiova, care, după venirea comuniştilor la putere, pentru atitudinea sa profesionistă, demnă, curajoasă, va fi arestat, anchetat, trimis cu domiciliu obligatoriu, încetând din viaţă în 1952. Îl cunoaşte cineva? Are undeva o menţiune, o placă, o statuie?

Ce se întâmplase de fapt? În timpul când îndeplinea importanta funcţie, poliţistul amintit – şi împreună cu el, şeful Serviciului Siguranţei, comisarul Dumitru Neagu – săvârşiseră ,,eroarea’’ de a dovedi obiectivitate, informând Ministerul de Interne (subsecretar de stat era deja temutul Teohari Georgescu) şi Direcţiunea Generală a Poliţiei, despre gravele ingerinţe ale comuniştilor, sprijiniţi de agenţii sovieticilor, care au avut loc la Craiova: la 17 februarie 1945, folosind forţa, membrii făcăturii numite Frontul Naţional Democrat îl instalaseră prefect pe… ajutorul de primar, tovarăşul Nicolae Celac, tatăl fostului ministru de externe postdecembrist.

De asemenea, mulţi poliţişti au avut de suferit prigoniri după venirea la putere a comuniştilor. Sinistrele personaje care făcuseră obiectul unor cercetări poliţieneşti s-au dedat la răzbunări, delaţiuni, pedepse, retrogradări, torturi, condamnări la închisoare, asasinate. Amploarea acestora nu este deplin documentată până acum.

Cum se ştie, pentru asigurarea măsurilor de ordine şi pentru a

depune coroane de flori şi în trecut poliţiştii participau la comemorările organizate. În vederea manifestărilor dedicate Zilei Eroilor, Serviciul Pază şi Ordine din P.P.C. întocmea la 21 mai 1947 un plan de acţiune, aprobat de prefectul Poliţiei, generalul T.Petruc, care, în esenţă prevedea participarea unor poliţişti la:

- parastasul de la altarul din faţa Monumentului Eroului Necunoscut, care se va desfăşura la ora 11.00, cu participarea

156

Page 75: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

reprezentanţilor M.S. Regele Mihai, guvernului, Adunării Deputaţilor , Comisiei Aliate de Control, autorităţilor civile şi militare, cavalerilor Ordinului Mihai Viteazul şi Virtutea Militară. Aici participau 14 poliţişti şi o companie de jandarmi comandaţi de chestorul Vasile Vasile şi cms.Calancea.

- Slujbe şi depuneri de coroane de flori la: Cimitirul Militar şi Civil Ghencea (unde erau desemnaţi cms.aj. Demarat şi com.aj. Stan Ştefan), Cimitirul Bellu (cms.şef Rădulescu de la Brigada Pază şi Ordine), Monumentul Eroilor Sovietici din Piaţa Victoriei (prim chestor Constantin Nisipeanu şi cms. Deciu), Biserica Anglicană – Grădina Icoanei (cms.Cristian Ionescu), Parcul Naţional (cms.şef. Petre Georgescu). În activităţi mai era angrenat Serviciul de Circulaţie, prin cms.şef Eustaţiu Constantinescu şi o companie de circulişti a Gardienilor Publici şi o rezervă la P.P.C., constând într-un batalion de jandarmi.

Mai spre vremurile de acum

Dacă tot vorbim de continuitate, iar Poliţia de după 1989 e moştenitoarea Miliţiei, să amintim că numai la Sibiu, în decembrie 1989, au fost ucişi 25 de miliţieni, ofiţeri şi subofiţeri! Am citit zilele trecute cartea ,,Moartea pândeşte sub epoleţi. Sibiu ’89’’, o extraordinară pledoarie pentru adevăr a lui Ion Ţârlea. Nu ştim dacă sau cât au fost aceştia de vinovaţi, căci după cercetările sus-zisului şi ale altora, rezultă că armata e cea care a tras la Sibiu. În decembrie 1989 au fost omorâţi 42 de miliţieni/ poliţişti, alţi 59 fiind răniţi. În primii ani de după 1989 au mai căzut la datorie alţi 17 poliţişti.

Anul ce tocmai s-a petrecut, numai în judeţul Cluj au căzut păzind legea alţi doi poliţişti, agenţii Cristinel Dumitrică şi Mugurel Neculcea. Dumnezeu să-i odihnească în pace. Indiscutabil, ca membrii ai UE nu putem să nu fi sărbătorit şi noi la 9 mai Ziua Europei. Omitem însă un moment esenţial al istoriei noastre: Ziua Independenţei (9 mai 1877). În 2007, urmărind

157

Page 76: Din Istoria Politiei Romane, Vol 3

Florin ŞINCA – Din istoria Poliţiei Române – vol. III www.cultura.tubefun4.com

manifestările publice la posturile de televiziune şi în ziare, am constatat cu amărăciune că despre Ziua Neatîrnării faţă de turci nu s-a mai vorbit. Nu s-a amintit măcar de marele suveran Carol I şi de Măria Sa, dorobanţul român. Nu-i deloc bine când uităm că această ţară s-a clădit şi pe acei opincari cărora le-au rămas oasele prin smârcurile de la Plevna şi de la Griviţa. Avem nevoie de repere şi de eroi, căci ni se arată tot mai rar.

O societate ce adoptă pe alocuri drept model SUA, ar trebui să ştie că americanii au un adevărat cult pentru eroi şi pentru Independence Day. Dar la noi, într-un curat spirit umil, probabil nu va mai fi mult până ce Ziua Naţională va fi la 4 aprilie (crearea NATO, 1949). Obedienţei sovietice îi opunem acum ploconeala faţă de temuţii americani.

Suntem în 2007 şi încă nu avem un monument al poliţiştilor căzuţi pe front ori în timpul misiunii, nu avem un monument al Poliţiei, nu avem un album reprezentativ. De Ziua Eroilor, fiind rugat să aduc o personalitate pentru a conferenţia în faţa poliţiştilor, am găsit de cuviinţă să-l invit pe comandorul prof.univ.dr. Jipa Rotaru, autor al unor importante lucrări de istorie militară, profesor la Academia Naţională de Apărare ,,Carol I’’, care, în faţa poliţiştilor, a pledat pentru neuitarea eroilor. Citez din spusele domniei sale: ,,Eroi sunteţi şi dumneavoastră, poliţiştii, în confruntarea cu răul’’.

158