din cuprins - management comun romania - republica …biodiversitatecbc-apmis.ro/new/down/buletin...

Management comun România - Republica Moldova pentru conservarea biodiversităţii in zona de graniţă dintre cele 2 ţări

Buletin informativ | NR . 5 – SEPTEMBRIE 2008

I.E.S. CHIŞINĂU APM GALAŢI FUNDAŢIA CORONA

A.P.MBOTOȘANI

A.P.MVASLUI

Proiect implementat de APM Iaşi şi partenerii săi:

Din cuprins:Arii naturale protejate din zona de graniţă:

Pădurea Tudora, •Movila lui Burcel, •Plaiul Fagului, •Pădurea Breana - Roşcani, •Locul fosilifer Dealul Repedea•

Acest buletin informativ este elaborat în cadrul proiectului „Mutual management

Romania- Republic of Moldova for biodiversity conservation on the border between

the two countries”, proiect finanţat de Uniunea Europeană prin Programul PHARE CBC

2004. Campania de informare este realizată de Agenţia pentru Protecţia Mediului Iaşi

în perioada decembrie 2007 – noiembrie 2008.

ARIA DE DERULARE A PROIECTULUI

Proiect PHARE RO 2004/016-941.01.01.02 ”Mutual management Romania-republic of Moldova for biodiversity conservation on the border between the two countries” – Buletin informativ nr. 5 3

BENEFICII TURISTICE ÎN REZERVAŢIA DE TISĂ „TUDORA”Ing Rocsana Gafencu - Agenţia pentru Protecţia Mediului Botoşani

În condiţiile unei presiuni antropice tot mai mari exercitată asupra biodiversităţii, conserva-rea ecosistemelor şi a speciilor de floră şi faună salbatică este o necesitate stringentă.

La nivelul judeţului Botoşani, sunt declarate nouă arii naturale protejate incluse în Reţeaua Naţională de Arii Protejate: Pădurea Tudora, Pădurea Ciornohal, Arinişul de la Horlăceni, Făgetul Secular de la Stuhoasa, Rezervaţia floristică Stânca Ştefăneşti, Rezervaţia floristică Ripiceni-Mano-leasa, Bucecea Bălţile Siretului, Turbăria de la Lozna şi Lac Stânca-Costeşti (Legea nr 5/2000 şi HG. nr 2151/2004).

Pădurea Tudora constituie una dintre cele mai vizitate arii naturale protejate din judeţ dato-rită existenţei arboretului de Taxus baccata – tisă – specie declarată monument al naturii – şi a le-gendei haiducului Coroi, figură mitică ce mai răscoleşte şi astăzi amintirile bătrânilor din comună.

Haiducul Coroi se ascundea în pădurile din zonă, pândind convoaiele de boieri care tranzitau drumurile locale, jufuindu-i şi împărţind săracilor prada confiscată.

Cu o suprafaţă de 119 ha, rezervaţia naturală de tisă de la Tudora a fost semnalată încă din anul 1937 ca o vegetaţie spontană şi compactă. În rezervaţie există cca 850 de exemplare de tisă dispersate pe pantele râurilor şi din care puţine se mai încadrează în vârstele de 300-350 de ani.

Existenţa unui relief accidentat, a unor versanţi cu diferite expoziţii, a unor mici platouri, cu o mare variabilitate a condiţiilor ecologice, face ca vegetaţia rezervaţiei să fie variată şi de mare însemnatate ştiinţifică.

Însemnătate fitogeografică deosebită o au şi elementele alpino-carpatice, alpino-boreale şi atlantice (Gentiana ciliata, Crocus beuffelianus, Carex pendula, Hedera helix) se remarcă şi o serie de elemente dacice, balcanice de diverse nuanţe: Cardamine glanduligera, Echinops commutatus, Telekia speciosa.

Numeroase sunt şi elementele sudice de diferite nuanţe: pontice, pontic-submediteraneene (Lathyrus venetus, Cerinthe minor), submediteraneene (Lathirus nissolia, Stachys germanica, Aspara-gus tenuifolius) şi continentale (Koeleria macrantha, Lavathera thuringiaca).

Zona este alcatuită din formaţiuni sedimentare de vârstă sarmaţiană cu un facies petrografic mai rezistent (gresii şi calcare oolitice cu intercalaţii de argile).

Situl cuprinde un complex de asociaţii forestiere în parte unice (Fagetum moldavicum) la interferenţă de areale biogeografice distincte în făgeto-gorunete.

Versanţii văilor Tisei, Racului, Ocupului, sunt acoperiţi de făgete seculare.Fitocenozele în aceste staţiuni aparţin asociaţiei Fagetum moldavicum. Stratul arbustiv, bine

dezvoltat, este predominat de Corylus avellana, Cornus mas, Crataegus monogyna etc.Pe versantul stâng al pârâului Tisei şi versanţii pârâului Racului, s-au identificat fitocenoze de

fag ce au în stratul arbustiv predominant tisa.Numărul redus de arbori de tisă cu vârste seculare se explică prin defrişarea abuzivă a aces-

tora pentru faptul că frunzele acestei specii erau toxice pentru animale. De asemenea lemnul acestora era folosit la confecţionarea cuielor folosite în trecut la con-

strucţiile locale şi erau comercializate în toate judeţele Moldovei.În prezent rezervaţia se află în custodia Direcţiei Silvice Botoşani, are paza asigurată, evitând

astfel defrişarea sau transferul puieţilor în diferite localităţi. Pentru rezervaţia înclusă în situl NATURA 2000, există plan de management avizat de Acade-

mia Română. Obiectivele urmărite sunt: menţinerea biodiversităţii prin conservarea speciilor şi ecosiste-

melor cheie, certificarea managementului forestier adaptat obiectivelor ariei protejate, dezvol-tarea ecoturismului şi promovarea valorilor naturale, tradiţionale istorice şi culturale ale regiunii, implicarea publicului şi a comunităţilor locale în conservarea valorilor rezervaţiei prin programe de educaţie şi conştientizare.


Proiect PHARE RO 2004/016-941.01.01.02 ”Mutual management Romania-republic of Moldova for biodiversity conservation on the border between the two countries” – Buletin informativ nr. 54

Actuala suprafaţă a ariei naturale protejate “Padurea Tudora”, a constituit încă din cele mai vechi tim-puri o sursă de existenţă şi de venituri pentru polulaţia locală prin desfaşurarea unor activităţi tradiţionale de ex: colectarea plantelor medicinale, recoltarea ciupercilor.

După declararea zonei ca rezervaţie naturală, aceste activităţi se desfaşoară conform legislaţiei in do-meniu; situl a devenit şi o atracţie turistică, an de an tot mai mulţi turişti tranzitând rezervaţia pentru a admira frumuseţea peisajului şi a cunoaşte locurile unde se ascundea odinioară, legendarul haiduc Coroi .

Rezervaţia Tudora a atras atenţia unor ONG-uri locale care, impreună cu APM Botoşani şi Direcţia Sil-vică Botoşani au marcat traseele turistice, au igienizat cursurile de apă din rezervaţie (Pârâul Tisei, Racului şi Ocup), au evaluat numeric exemplarele de Taxus baccata şi nu în ultimul rând au desfăşurat acţiuni de conştientizare publică a populaţiei şi autorităţilor locale privind importanţa conservării habitatului şi a spe-ciilor de floră/faună sălbatică.

Movila lui Burcel Drd ing. Mihaela Budianu - Agenţia pentru Protecţia Mediului Vaslui

De la Vaslui spre Iaşi, în comuna Micleşti, la stânga şoselei DN 24 A există o rezervaţie naturală, în punc-tul numit “Movila lui Burcel”. Situată pe culmea unui deal, la numai câţiva kilometri de oraşul Vaslui, movila, asemănătoare unui con vulcanic, domină văile Vasluiului şi Dobrovăţului şi este înconjurată de codri secu-lari, iar la poalele acesteia se întinde oglinda apei cristaline a lacului Soleşti.

TAXUS BACCATA - TISA

Foto: R.Gafencu-Rezervaţia “Tudora”



Rezervaţia este instituită pe 12 hectare încă din 1973, când s-a constituit un regim de ocrotire prin Decizia nr. 220/1973 a Consiliului Popular al judeţului Vaslui. Acea reglementare a fost dublată de Decizia nr. 129/1994 a Consiliului Judeţean Vaslui şi apoi triplată când rezervaţia a intrat în reţeaua naţională de arii protejate, prin Legea nr. 5/2000. Această rezervaţie abundă în elemente pontice, submediteraneene şi con-tinentale; prezintă numeroase specii rare cel puţin pentru flora Moldovei, având o importanţă însemnătate ştiinţifică. Dintre plantele rare în flora Moldovei şi cu rol fitogeografic însemnat, se pot menţiona: ruscuţa (Adonis hybrida), ai galben (Allium flavum), ai sălbatic (A.moschatum), sipica (Cephalaria uralensis), vinetele (Centaurea marschalliana), stânjenel de stepă (Iris pummila), dediţei (Pulsatila montana), tirtan (Goniolimon besserianum), zăvăcustă (Astragalus dasyanthus), buruiana talanului (Adonis volgensis), etc.

Capul şarpelui (Echium russicum)

Stânjenel (Iris aphylla ssp. hungarica)

Zăvăcustă (Astragalus dasyanthus)

Ruscuţă (Adonis hibrida) Dediţei (Pulsatilla montana)

Brânduşe (Crocus reticulatus)



Rezervaţia botanică Movila lui Burcel, şi ca monument istoric constituie un important punct de atrac-ţie turistică.

Movila lui Burcel, este o formaţiune naturală pitorească, ştiută pentru legenda ţăranului căruia Ştefan cel Mare i-a dat pământ pe aceste locuri. Legenda spune că prin anul 1498, domnitorul, însoţit de alaiul său, s-a întâlnit cu un ţăran fără o mână (şoimanul Burcel care luptase alături de domnitor la Războieni) care ara de zor o movilă de pământ, în zi de duminică. Ţăranul a fost întrebat de domnitor de ce munceşte în zi de duminicã, la care el a răspuns că nu are pământ şi că, pentru a-şi hrăni familia, trebuie să muncească din greu la fratele său care îi împrumută un plug şi un bou doar duminica pentru a-şi ara micul său ogor. Conform legendei, domnitorul Ştefan cel Mare aflã că Burcel şi-a pierdut mâna în bătălia de la Războieni, şi de aceea, i-a dat şase pungi cu galbeni pentru a-şi cumpãra boi şi plug, dar l-a şi împroprietărit cu teren. Documentul nu se păstrează, dar la 1631, cu un an înainte de urcarea lui Vasile Lupu pe tronul Moldovei, Moise Movilã - domnitorul de atunci prezideazã un proces între urmaşii lui Şoiman Purcel şi un oarecare Popa Toader din Codăeşti, care îi deposedase pe urmaşii lui Burcel de ceva pământ. Aceştia se prezintă însă cu documentul de la Ştefan cel Mare, deci la 1631 exista acel act. Cîştigă astfel procesul. Acest lucru pune un sâmbure de adevăr în legenda potrivit căreia în zonă chiar a existat o familie cu numele Burcel (sau Purcel), care a stăpânit moşii şi a dat ţării dregători de seamă, dar şi-a pierdut proprietăţile în secolul al XVII-lea.

Administratorul legal al rezervaţiei este Primăria Comunei Micleşti. Zona este super protejată, legi şi reglementãri sunt, doar că nu sunt şi respectate.

La 391 de metri altitudine, chiar în perimetrul rezervaţiei, în ciuda tuturor legilor, dar şi a protestelor instituţiilor de mediu din România, s-au construit în toţi aceşti ani, pe rând o “bisericuţă ortodoxă”, a fost amplasată o statuie, apoi încă una. Bisericuţa a ars mai apoi, şi a renăscut ca o pasăre phoenix împreună cu nişte pui mai mari decât ea: un corp de chilii şi încă o biserică, de această dată un mastodont de beton şi cărămidă, tot în perimetrul rezervaţiei. Mai adăugăm instalarea, tot pe teritoriul rezervaţiei, a unui releu de telefonie mobilã aparţinând companiei Telemobil SA (utilizatorii o cunosc sub numele de Zapp), dar şi plantarea de stâlpi de electrificare care trec, taman prin rezervaţie.

Păiuş (Festuca valessiaca)

Răţişoară (Iris graminea)



Toate construcţiile ridicate pe Movila lui Burcel sunt din lemn, mai puţin biserica nouă şi antena de telefonie mobilă. Biserica-paraclis este căptuşită în interior cu polistiren şi lambriu, iar în exterior cu sită (dranită), acoperişul fiind de asemeni din sită. Sculptura interioarã a bisericii a fost realizată în lemn de stejar de o echipă de artişti populari condusă de Ovidiu Tucă din Vânători Neamţ iar pictura catapetesmei aparţine profesorului Constantin Ciubotaru din Târgu Neamţ.

Grupul statuar, format din trei cruci, de pe Movilã are un simbol multiplu: cele trei cruci de pe Golgota, Sfânta Treime, cele trei provincii româneşti, dar chiar şi cei trei luceferi ai ortodoxiei româneşti – Sfântul Apostol Andrei, Ştefan cel Mare şi Constantin cel Mare. Soclul monumentului ar urma să fie placat cu scene din viaţa voievodului Ştefan cel Mare al Moldovei, iar de o parte şi de alta a crucilor se intenţionează să se sculpteze în lemn ori piatră sau să se toarne în bronz sau fontă Ştefan cel Mare şi Burcel cu boul în brazdă, aşa cum l-a întâlnit Ştefan cel Mare în acea zi de duminică a anului 1498.

Celãlalt monument, la nord de cele trei cruci simbolice, cântăreşte câteva zeci de tone şi a fost realizat în anul 1994 de sculptorul Gheorghe Alupi. Reprezintă o femeie, turnată în bronz, care simbolizeazã Dacia Traiană, cu ambele mâini ridicate deasupra capului şi rupând astfel Pactul Ribbentrop-Molotov (1939) prin care s-a hotărât anexarea de către fosta U.R.S.S. a Basarabiei. Femeia de bronz priveşte spre harta Moldovei cu cetăţile lui Ştefan cel Mare de pe malul Nistrului: Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Albă şi Chilia. În centrul hãrţii, este reprezentat mareşalul Ion Antonescu ordonând trecerea Prutului, în 1941, iar în jurul lui - soldaţii care au eliberat Basarabia şi care au fost măcelăriţi dincolo de Prut în localitatea Tiganca.

Aceasta este povestea unui tărâm de poveste şi când un preot spune: “... Oricum, judeţul are multe re-zervaţii... Asta-i numai una dintre ele...” parcă nu-ţi mai rămâne prea multe de facut......... Să trăim in armonie cu natura – e oare aşa de greu de realizat?

REZERVAŢIA ŞTIINŢIFICĂ „PLAIUL FAGULUI” – ARIE REPREZENTATIVĂ DIN CODRII MOLDOVEI

Mihai Osipov, Şeful Inspecţiei Ecologice Ungheni, Republica Moldova

După „Pădurea Domnească”, rezervaţia ştiinţifică „Plaiul Fagului” este cea mai reprezentativă arie na-turală protejată din Republica Moldova. Rezervaţia ştiinţifică „Plaiul Fagului” este amplasată în partea de nord-vest a Podişului Central al Codrilor şi se caracterizează prin anumite particularităţi specifice, condiţio-nate de poziţia geografică.

Teritoriul rezervaţiei se află la 70 km nord-vest de Chişinău şi la 1 km sud-vest de com. Bahmut, raionul Ungheni, între comunele Corneşti (la nord), Rădenii Vechi (la vest) şi Temeleuţi (la sud-est). În apropiere, spre vest, se află înălţimea predominantă Dealul Bălăneşti cu altitudinea maximă pentru ţară de 429,5 m.

Relieful este foarte fragmentat, cu pante abrupte, repezi, avînd, în general, un caracter muntos. Tot teritoriul, din vîrfurile dealurilor pînă la limitele văilor, este ocupat de păduri.

Fondul forestier al rezervaţiei constituie 5558,7 ha, dintre care suprafaţa acoperită de pădure şi tere-nurile destinate împăduririi constituie 5379,3 ha sau 96,8%.

Vegetaţia forestieră a rezervaţiei se integrează într-un singur trup de pădure cu denumirea Rădeni. Aici au fost delimitate, respectiv, 60 de parcele şi 483 subparcele.

Aşa arăta rezervaţia în anul 2006…



Fondul forestier al rezervaţiei este încadrat în primul grup funcţional. În compoziţia pădurilor cel mai răspîndit este carpenul - 26%, apoi gorunul – 23%, frasinul comun – 19% şi speciile de tei – 11%.

Prezenţa predominantă a carpenului defavorizează procentul de gorun şi stejar pedunculat.În grupul speciilor tari au fost incluse speciile: paltinul de cîmp, cireşul, jugastrul, salcîmul, paltinul de

munte, nucul comun, ulmul de munte, mesteacănul, glădiţa şi stejarul roşu. Din grupul speciilor moi fac par-te: plopul tremurător, plopul alb, salcia albă, salcia plesnitoare, iar diversele răşinoase sunt reprezentante de molid şi pinul silvestru.

Răchitişurile deţin 3,8 ha, având specia de bază răchită.Pe suprafaţa totală a fondului forestier a fost evidenţiat un volum de masă lemnoasă de 1884,1 mii m3, cu

o creştere anuală de 5,6 m3/ha, la vîrsta medie de 70 de ani, consistenţa medie de 0,83 şi clasa de producţie medie de 2,6.

Rezervaţia ştiinţifică „Plaiul Fagului” prin peisajele sale inedite şi pline de farmec, în comparaţie cu celelal-te masive forestiere din Podişul Central al Codrilor, ocupă un loc aparte. Frumuseţea şi atractivitatea extraordi-nară a peisajului rezultă din felul în care este structurat relieful, ceea ce se manifestă prin creşterea înălţimilor şi fragmentarea teritoriului. Văile adînci şi paralele, unele mai înguste, altele mai largi, pantele abrupte în alter-nanţă cu terasele, amfiteatrele uluitoare formate în rezultatul alunecărilor de teren din epoca terţiară, culmile înguste cu versanţi repezi, platourile cu înălţimi predominante (pînă la 408 m altitudine) întrerup monotonia şi oferă teritoriului o ambianţă deosebită.

„Plaiul Fagului” este un tezaur al frumuseţii, de o expresivitate deosebită, loc ideal de integrare în natură şi de regăsire a originilor, deoarece această pădure a fost un bun aliat al omului în perioada năvălirii turcilor.

Rezervaţia ştiinţifică „Plaiul Fagului”, ca instituţie cu profil de protecţie a mediului, este comparativ tînără. Însă fondul e forestier, cu o vastă varietate fito-faunistică specifică părţii de nord-vest a Podişului Central al Codrilor, are rădăcini milenare. Arboreturile, amplasate pe cele mai diverse soluri, elementele de relief, exprimate printr-o vastă variabilitate a altitudinilor şi a expoziţiei versanţilor, se află într-un mozaic armonios cu factori de mediu care, consolidînd echilibrul ecologic, le creează condiţii favorabile de creş-tere. Aici contrastul se îmbină cu elementul creativ al complexului factorilor de mediu, fapt care explică convieţuirea reprezentanţilor diverselor specii de plante şi animale.

Acţiunile de ocrotire a diversităţii speciilor din teritoriul forestier care astăzi aparţine Rezervaţiei „Plaiul Fagului” au fost consemnate încă pînă la adoptarea unor acte legislative de către stat. Aceste acţiuni aveau drept scop luarea anumitor măsuri privind neadmiterea exploatării exagerate a resurselor şi crearea unor condiţii de regenerare a speciilor de arbori, de ocrotire a unor arbori remarcabili etc. Datorită acestor activi-tăţi favorabile, actualmente în teritoriul rezervaţiei se mai păstrează arbori seculari şi arboreturi valoroase,



cărora li se atribuie un anumit statut de conservare, multe fiind incluse în zona strict protejată.

Încă înainte vreme, conştientizînd valoarea inestimabilă a pădurilor şi pericolul posibilităţii dis-pariţiei lor, pentru a le asigura păstrarea diversităţii naturale, deseori s-au făcut încercări de a li se crea un refugiu, luîndu-le sub protecţia statului.

Astfel, o suprafaţă de 10ha de pădure de fag cu carpen din Ocolul silvic „Rădeni” a fost inclusă în lista ariilor naturale încă în anul 1928, fiind conside-rată importantă din punct de vedere botanic, zoolo-gic, geologic sau chiar numai estetic şi istoric.

Prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri al Români-ei din 19 iulie 1937, 8 sectoare valoroase de pădure şi un sector de stepă au fost declarate Monumente ale naturii din Basarabia.

După cel de-al doilea război mondial, ideea protecţiei mediului este reluată în 1958 de Comisia ocrotirii naturii, creată în cadrul Filialei Moldoveneşti a Academiei de Ştiinţe a fostei U.R.S.S.

Actele legislative care se referă la ocrotirea di-versităţii pădurii Rezervaţiei „Plaiul Fagului” au fost adoptate în baza argumentărilor aduse de către co-laboratorii ştiinţifici de la instituţiile Academiei de Ştiinţe a Moldovei, începînd cu anii 50 ai secolului trecut.

În anul 1958 Comisia de ocrotire a naturii din cadrul Filialei Moldoveneşti a Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. a înaintat propunerea care prevedea institu-irea unui anumit regim de protecţie unor suprafeţe de păduri din Moldova, printre care a fost inclusă şi Pădurea din apropierea satului Rădenii Vechi.

In ianuarie 1959 a fost adoptată legea Despre ocrotirea naturii şi folosirea raţională a bogăţiilor naturale ale R.S.S. Moldoveneşti, care prevedea pro-tecţia unui sector de pădure din actualul teritoriu al Rezervaţiei ştiinţifice „Plaiul Fagului”.

Conform Hotărîrii Sovietului de Miniştri al R.S.S. Moldoveneşti nr.5 din 8 ianuarie 1975 Cu privire la luarea sub protecţia statului a complexelor naturale geologice, landşafturilor, unor suprafeţe de păduri, precum şi altor obiecte ale naturii, pe teritoriul R.S.S. Moldoveneşti, pădurea Rădeni (pe o suprafaţă de 5525 ha) a fost declarată ca peisaj natural, ocrotit de stat.

În anul 1976, în baza Ocolului silvic Rădeni, a fost organizată Rezervaţia silvo-cinegetică „Pădurea Rădeni” pe o suprafaţă de 5525 ha. După puţin timp masivul de pădure a fost împrejmuit cu un gard de sîrmă cu înălţimea de 2,05 m.

În baza Hotărîrii Guvernului Republicii Moldo-va nr.167 din 12 martie 1992, a fost organizată Re-zervaţia naturală de stat „Plaiul Fagului” cu scopul conservării, regenerării redresării ecologice şi stu-dierii celor mai reprezentative ecosisteme şi pentru elaborarea bazelor ştiinţifice de protecţie şi restabi-lire a populaţiilor de plante şi animale rare. La insti-

tuirea rezervaţiei un efort deosebit a depus profe-sorul I.Dediu, directorul general al Departamentului pentru Protecţia Mediului şi Resurselor Naturale.

În baza Hotărîrii Parlamentului Republicii Mol-dova nr.1538 din 25 februarie 1998, rezervaţia a fost reorganizată ca arie protejată şi inclusă la categoria de rezervaţie ştiinţifică (suprafaţa 5642 ha).

Avînd statut de instituţie cu profil de protec-ţie a mediului şi de cercetări ştiinţifice, rezervaţia chiar din start a devenit un laborator natural pus la dispoziţia tuturor celor care sunt pasionaţi de ştiin-ţele naturii. Cu diverse teme de cercetări ştiinţifice se încadrează activ colectivele instituţiilor de profil ale Academiei de Ştiinţe, ale catedrelor Universităţii de Stat etc. Au fost studiate diferite probleme pri-vind relieful, flora, fauna, silvicultura etc. Sub aspect experimental, au fost modelate diverse scenarii cu abordarea ce ţin de protecţia mediului, reconstruc-ţia ecologică a arboreturilor degradate, înmulţirea animalelor în regim de rezervaţie etc. Au fost orga-nizate seminare, excursii de conştientizare ecologi-că, este studiată posibilitatea includerii rezervaţiei în traseele turistice naţionale etc. Rezultatele cerce-tărilor ştiinţifice sunt expuse în ediţiile anuale „Ana-lele naturii” ale rezervaţiei, parţial sunt publicate în diverse reviste de specialitate, pliante, broşuri, mo-nografii, de asemenea sunt puse la dispoziţia publi-cului larg prin intermediul mijloacelor mass-media.

În rezultatul efectuate pînă în prezent în Rezer-vaţia ştiinţifică „Plaiul Fagului”, au fost evidenţiate 947 specii de plante, dintre care 720 specii de plan-te vasculare, 49 specii de mamifere, 142 specii de păsări, 12 specii de amfibieni, 8 specii de reptile şi 65 specii ale faunei nevertebratelor solului. În flora plantelor vasculare pe teritoriul rezervaţiei au fost evidenţiate 115 specii de plante rare, ceea ce consti-tuie 16% din compoziţia floristică a rezervaţiei. Din-tre plantele vasculare răspîndite pe acest teritoriu 25 de specii sunt incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova.

Au fost evidenţiate şi descrise 32 de asociaţii vegetale, dintre care 11 asociaţii forestiere, 10 de luncă, 4 acvatice şi palustre şi 7 antropogene. Au fost stabilite tipurile de păduri şi tipurile de staţiuni forestiere din rezervaţie. Au fost elaborate măsuri de restabilire a arboreturilor cu fag.

În anul 1995, în baza argumentării ştiinţifice a colaboratorilor Grădinii Botanice, a fost delimitat şi propus conducerii rezervaţiei spre aprobare un sector de pădure de circa 800 ha în calitate de zonă strict protejată, care în continuare a fost inclusă în materialele amenajamentului silvic. În anii 2001-2004 au fost evidenţiate resursele genetice forestie-re ale speciilor de fag, stejar pedunculat şi gorun.

Oamenii de ştiinţă de la institutele Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova şi de la Rezervaţia „Plaiul Fagului” înaintează organizaţiilor donatoare


programe ştiinţifice şi de implementare ce ţin de domeniul protecţiei lumii vegetale şi animale. Conserva-rea diversităţii pădurii în teritoriul diversităţii pădurii în teritoriul rezervat nu se reduce doar la cercetarea particularităţilor bioecologice ale speciilor şi ale habitatelor, dar mai are în vedere, totodată, şi elaborarea unor măsuri silvotehnice de redresare a arboreturilor degradate, precum şi de protecţie a speciilor vulne-rabile.

Aceasta-i Rezervaţia „Plaiul Fagului” la moment, tezaur naţional şi exemplu de atitudine grijulie.

PĂDUREA BREANA – ROŞCANI Geograf Florin Ionescu – Agenţia pentru Protecţia Mediului Galaţi

În baza Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – secţiunea a III-a – zone protejate, Pădurea Breana-Roşcani, în suprafaţă totală de 78,3 ha, a devenit arie naturală prote-jată de interes naţional, cu statut de Rezervaţie naturală şi corespunde categoriei IV IUCN. Potrivit scopului pentru care a fost declarată, Rezervaţia naturală Pădurea Breana-Roşcani are un caracter predominant fo-restier, floristic şi zoologic.

Aria naturală se situează pe teritoriul administrativ al comunei Băneasa, în apropierea satului Roşcani, în partea de centru-nord a judeţului Galaţi, în zona fizico-geografică a României : Dealurile Fălciului, re-spectiv în regiunea biogeografică a Colinelor Covurluiului (dealuri de platforma de tip Tutova).

Obiectivul principal al acestei rezervaţii este conservarea biodiversităţii şi a peisajului, în special cel format de Paeonia peregrina var, romanica (bujor românesc), declarată monument al naturii, specie pre-zentă în poienile specifice pădurii de stejar pufos, pentru promovarea şi încurajarea turismului şi pentru conştientizarea/educarea publicului în spiritul protejării naturii şi a valorilor sale.

Ca urmare a amplasării, aria naturală protejată Pădurea Breana – Roşcani, vegetează în condiţiile unui climat continental de câmpie, caracterizat prin veri foarte calde şi ierni foarte reci.

Principalele habitate naturale şi specii care constituie obiectivul Rezervaţiei naturale şi conferă unici-tate ariei sunt :

Habitate de pădure xerofila natural cu • Quercus pubescens (stejar pufos), şi Quercus pedunculiflora (stejar brumăriu) din zona de deal. Specii de arbuşti specifice asociaţiilor de silvostepă: • Rosa canina (măceş), Crataegus monogyna (păducel), Ligustrum vulgare (lemn câinesc) şi Prunus spinosa (porumbar).Asociaţii de specii ierboase cu participarea în majoritate a gramineelor.•Flora endemică de • Paeonia peregrina var, romanica - bujor românesc (foto), declarată monument al naturii, prezentă în poienile specifice pădurii de stejar pufos.Fauna este alcătuită din numeroase specii de păsări, inclusiv prădătoare de talie mare şi mijlocie, •incluse între speciile protejate de restricţii naţionale şi internaţionale, Accipiter nisus (uliu), Phasi-anus colchicus (fazan), Parus maior (piţigoi). Numeroase specii de mamifere mari şi mici ce găsesc aici un loc retras, optim pentru activitatea de hrănire şi reproducere, Sus scrofa (mistreţ), Capreolus capreolus (căprioara), Lepus europaeus (iepure), Vulpes vulpes (vulpe).Microfauna este alcătuită din numeroase specii de insecte, cu rol important în continuitatea lan-•ţ ului trofic specific zonei, coleoptere din familiile: Carabidae, Coccinelidae, Tenebrionidae, Curculi-onidae, Blatidae.

Lanţurile trofice din rezervaţie sunt reprezentate structural pe nivele de hrană ce asigură supravieţu-irea şi perpetuarea grupelor de specii. Nu există în zonă locuri inundabile ce ar putea fi un habitat propice păsărilor de baltă.

Dată fiind ponderea destul de mare pentru zona Târgu Bujor, a speciei de bujor românesc, precum, şi a arboretului de stejar pufos, cu prezenţa diseminată a stejarului brumăriu, a gorunului (la limita sa are-alistică altitudinală şi climatică), a teiului, mojdreanului, jugastrului, o importanţă deosebită o constituie perioada înfloririi bujorului, când, populaţia din zonă nu neglijează zona, mult asaltată pentru minunatele clipe de recreere pe care i le poate oferi şi pe care cu greu le poate uita.

În scopul gospodăririi durabile a arboretelor, a asigurării continuităţii şi a conservării biodiversităţii s-a adoptat metoda regenerării naturale prin aplicarea tratamentelor intensive, în funcţie de starea arborete-lor la vîrsta exploatabilităţii de regenerare şi a modului de declanşare a regenerării naturale.

Custodele Rezevaţiei naturale Pădurea Breana-Roşcani este Direcţia Silvică Galaţi, care are în vedere lucrări de tăieri de punere în lumină, în special în marginea poienilor şi golurilor în care s-a instalat bujorul


românesc, pentru păstrarea perimetrelor actualelor poieni şi goluri în scopul asigurării condiţiilor de menţi-nere şi dezvoltare a acestuia, cât şi pentru extragerea exemplarelor uscate ce reprezintă o sursă de atracţie a insectelor dăunătoare şi implicit pentru menţinerea unei stări fitosanitare corespunzătoare.

Pentru a reduce impactul negativ al omului asupra biotopului, trebuie găsite surse alternative gene-ratoare de venituri, care să ducă la scăderea presiunii asupra resurselor naturale. Una din aceste resurse o constituie ecoturismul.

Actuala suprafaţă a ariei naturale protejate Pădurea Breana-Roşcani, a constituit încă din cele mai vechi timpuri o sursă de existenţă şi de venituri pentru populaţia locală şi după obţinerea de către aceasta a statului de „arie protejată”, va deveni şi o atracţie turistică.Ca urmare biodiversitatea este supusă unei presiuni continue care se accentuează tot mai mult în ultima perioadă. În lipsa unor măsuri adecvate care să reducă presiunea exercitată asupra biodiversităţii se poate ajunge la reducerea acesteia, la pierderea sau reducerea populaţiilor unor specii endemice sau importante din diferite puncte de vedere.

MĂRTURII ALE MĂRII SARMATICE LA RELEUbiolog Luminiţa Iconomu – Agenţia pentru Protecţia Mediului Iaşi

Situat pe dealul Repedea, la 9 km sud de municipiul Iaşi, în apropierea drumului naţional Iaşi-Vaslui, ansamblul „arhitectonic” natural ce constituie rezervaţia geologică-paleontologică „Locul Fosilifer Dealul Re-pedea” este un punct de reper deopotrivă pentru ieşeni, dar şi pentru turiştii care vizitează „oraşul celor şapte coline”. Nu mulţi dintre ei ştiu însă că este un punct de reper şi în domeniul cercetărilor ştiinţifice, zăcămintele fosilifere de aici fiind studiate încă din 1860. În anul 1862 profesorul şi academicianul Grigore Cobălcescu (Uni-versitatea „Al. I. Cuza Iaşi”) a publicat cartea „Calcariul de la Răpidea”, publicaţie considerată actul de naştere al geologiei româneşti, fiind prima lucrare de geologie în limba română.

Frumuseţea şi originalitatea peisajului de la Repedea este dată de varietatea reliefului, diferenţele mari de altitudine pe o suprafaţă restrînsă, alternanţa zonelor înierbate cu pâlcuri de arbuşti şi cu pereţi golaşi de rocă, dar şi cu prezenţa grotelor încastrate în peretele abrupt de stâncă ce se dispune în semicerc formând un amfiteatru natural impunător şi prelungindu-se apoi într-o faleză abruptă pe malul unei mări nevăzute...

Paeonia peregrina var, romanica - bujor românesc



Alături de valenţele sale ambientale, peisagistice şi ştiinţifice, Dealul Repedea are şi o deosebită impor-tanţă didactică. Este un loc unde se pot observa evoluţia geomorfologică a scoarţei terestre, aflorimentele de calcare şi gresii, fauna fosilă de bivalve şi gasteropode care a existat în Marea Sarmatică în urmă cu 20 de milioane de ani.

Cuprinzând cel mai bogat şi reprezentativ zăcământ fosilifer sarmaţian din Platforma Moldovenească, Dealul Repedea este inventariat de UNESCO, devenind astfel un obiectiv de importanţă internaţională.

Relieful variat, pitorescul inedit şi farmecul naturii de la Repedea conferă acestui loc o deosebită va-loare peisagistică şi fac din el una din cele mai atractive zone ale Iaşului. De asemeni, zona cea mai înaltă a rezervaţiei este un punct de belvedere excelent, de unde se poate admira “oraşul celor şapte coline” şi zonele învecinate.

Scurt istoric al protecţiei şi conservării patrimoniului natural de la Repedea. În anul 1955 Dealul Repe-dea a fost declarat Monument al Naturii, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1625. Iniţial zona protejată avea 1,9 ha, cuprinzând strict zona vechii cariere de piatră. Ulterior, prin Decizia Consiliului Judeţean Iaşi nr. 557 din 1973, aria protejată a fost extinsă la 5,8 ha şi a fost creată o zonă tampon de protecţie de 38,5 ha. Prin Hotărârea Consiliului Judeţean Iaşi nr. 8/1994, aria protejată declarată are suprafaţa de 5,8 ha – perimetrul sever, iar perimetrul de protecţie de 41,67 ha. În anul 2000, prin Legea nr. 5/2000, a fost declarată ca rezer-vaţie de interes naţional cu denumirea de „Locul Fosilifer Dealul Repedea”, având suprafaţa specificată de 5,8 ha. Zona tampon a rezervaţiei – respectiv platoul de la releu – a rămas declarată doar pe plan local. Din anul 2007, importanţa rezervaţiei capătă şi valenţe europene, fiind inclusă în situl Natura 2000 de tip SCI (sit de importanţă comunitară) „Pădurea Bârnova-Repedea”, declarat prin O.M. nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecolo-gice europene Natura 2000 în România. Situl a fost declarat mai ales datorită faptului că grotele rezervaţiei constituie loc de trai şi de hibernare pentru câteva specii de lilieci, strict protejaţi prin legislaţia naţională şi europeană.

În grotele din perimetrul rezervaţiei, precum şi în pădurea din apropiere, îşi găsesc habitat permanent sau temporar (la hibernare) specii de lilieci protejaţi prin legislaţia în vigoare, dintre care 4 sunt strict prote-jate. În urma studiilor realizate, pe teritoriul rezervaţiei au fost identificate 11 specii de lilieci, toate propuse pentru a fi incluse în Lista Roşie a Regiunii Transfrontaliere România – Republica Moldova: Barbastella barbas-tellus (liliac cârn), Myotis blythi (liliac comun mic), Myotis brandti (liliac mustăcios), Myotis naterreri (liliac cu fran-juri), Myotis dasycneme (liliac de iaz), Myotis daubentoni (liliacul de apă), Nyctalus noctula (liliacul de amurg), Plecotus auritus (liliac urecheat), Plecotus austriacus (liliac urecheat cenuşiu), Pipistrellus nathusii (pipistrelul cu pielea aspră), Pipistrellus pygameus (pipistrel mic).

Toate speciile de lilieci care trăiesc în România fac parte din grupa Microchiroptere şi sunt declarate prin legislaţia naţională (OUG 57/2007) ca specii protejate. Pe lângă simplul statut de specii protejate, care din păcate multora nu le spune nimic, liliecii sunt fiinţe pe cât de mici şi inofensive (chiar drăgălaşe) pe atât

Locul Fosilifer Dealul Repedea – ansamblu (Foto: Carol Cristof )


de folositoare, hrănindu-se în special cu ţânţari – într-o singură noapte un liliac poate consuma între 5000 – 6000 de ţânţari. Astfel, aceste mici insectivore înaripate (singurele mamifere înaripate) au un rol important în menţinerea unui echilibru ecologic în ceea ce priveşte populaţiile de ţânţari şi alte insecte mici de amurg şi nocturne. Dacă nu ar exista păsările, liliecii şi alte animale insectivore, pur şi simplu am fi invadaţi de insecte.

Dintre reptile şi amfibieni, pe teritoriul rezervaţiei au fost identificate 10 specii, toate propuse pentru a fi incluse în Lista Roşie a Regiunii Transfrontaliere România – Republica Moldova , dintre care: Anguis fragilis (năpârca) – o specie de şopârlă fără picioare destul de rară, Bufo bufo (broasca râioasă brună), Coronella austri-aca (şarpele de alun), Hyla arborea (brotăcelul), Lacerta agilis (şopârla cenuşie), Lacerta viridis (guşterul), Rana dalmatina (broasca roşie de munte), Rana temporaria (broasca roşie).

Studiile entomologice realizate pe teritoriul rezervaţiei au evidenţiat prezenţa a 8 specii de insecte pro-tejate, toate propuse pentru a fi incluse în Lista Roşie a Regiunii Transfrontaliere România – Republica Moldo-va, dintre care mai cunoscute sunt: Aglia tau (fluturele Ochi de păun roşcat), Calambus bipustulatus (gândacul pocnitor calambus), Cerambyx cerdo (croitorul mare al stejarului), Lucanus cervus (rădaşca).

Rezervaţia este atribuită în custodie Clubului de Turism şi Ecologie Turistor şi are plan de management şi regulament realizate de către custode şi avizate de Academia Română – Comisia pentru Ocrotirea Monu-mentelor Naturii. Ambele documente cuprind măsuri de conservare clare, însă greu de pus în aplicare în actualul context socio-economic al zonei. Una dinte cele mai importante cauze care îngreunează eforturile de protecţie şi conservare a capitalului natural al rezervaţiei este nivelul scăzut al educaţiei, informării, conştienti-zării şi sensibilizării populaţiei din zonă, dar şi a celor care obişnuiesc să-şi petreacă timpul liber în aria-tampon a rezervaţiei. Având în vedere problemele deosebite care afecteză rezervaţia, este necesară elaborarea şi im-plementarea strictă a unei strategii cuprinzătoare pentru conservarea pe termen lung a acestei arii naturale protejate, precum şi o colaborare strânsă cu autorităţile locale în vederea respectării prevederilor legale în vigoare.

Starea de conservare a capitalului natural care constituie obiectul protecţiei în rezervaţia geologică-pa-leontologică „Locul Fosilifer Dealul Repdea” este una încă relativ bună, însă este puternic afectată de o serie de activităţi antropice cu impact negativ.

Locul Fosilifer Dealul Repedea

Situl N2000 de tip SCI Pădurea Bârnova-Repedea

Locul Fosilifer Dealul Repedea – aspect (foto Carol Cristof)



Turismul „de week-end” are impact negativ ma-jor asupra rezervaţiei, prin practicarea iresponsabilă a activităţilor de agrement, pătrunderea maşinilor pe teritoriul zonei tampon şi uneori al rezervaţiei, folo-sirea focului deschis direct pe sol, depozitare necon-trolată de deşeuri menajere, deranjarea liliecilor din grote în perioada de hibernare şi chiar acte de van-dalism. Distrugerea şi/sau dispariţia panourilor indi-catoare/avertizoare ale rezervaţiei este un alt impedi-ment care afectează rezervaţia, având în vedere că o arie naturală protejată insuficient semnalizată contri-buie substanţial la lipsa de informare. Faptul că pano-ul indicator instalat la intrarea în rezervaţie este furat la scurt timp după instalare, alături de alte activităţi ilegale nesesizate la timp, demonstrează nevoia in-stituirii regimului de pază asupra rezervaţiei, precum şi implicarea directă a autorităţilor locale (mai ales a Consiliului Local al Municipiului Iaşi) în managemen-tul rezervaţiei şi a zonei-tampon.

Exploatarea ilegală a gresiei oolitice de către localnici în vederea folosirii ei la construcţii are un impact major asupra obiectului central de protecţie – straturile de rocă ce conţin milioane de cochilii fo-sile ale speciilor de moluşte care au trăit acum 20 de milioane de ani în urmă, mărturii tăcute ale faptului că Dealul Repedea a fost de fapt cândva fundul unei mări.

Dacă ai ghinionul să vizitezi platoul – zona-tam-pon a rezervaţiei, cunoscută şi sub denumirea locală „La Releu” – într-o zi frumoasă de week-end, în loc să te poţi bucura de valorile patrimoniului natural exis-tente aici, de liniştea şi bucuria unei privelişti încân-

tătoare, din pacate te simţi agresat de mulţimea de „megieşi” needucaţi şi chiar rău intenţionaţi care fac grătare pe unde apucă, în vetre de foc înfiinţate ad-hoc direct pe sol, agresat de nelipsitele manele date la maxim, agresat de grămezile de gunoi adunate ici-colo la întâmplare, deşi există loc special amenajat pentru colectarea deşeurilor şi, dacă ai neinspiraţia să mai faci şi observaţii pentru activităţi ilegale, ai toa-te şansele să fii şi agresat fizic. Din păcate, nici zona de protecţie strictă nu scapă întotdeauna de toate acestea. Dacă ai ghinionul să vizitezi platoul într-o zi de luni, te apucă plânsul la vederea unei privelişti dezolante, cu vetre de foc ivite în verdele ierbii ca niş-te găuri negre, cu pungi şi hârtii fluturând în vânt ca după un jihad al intenţiilor bune şi rele – din păcate caracteristic vremurilor acestui neam, fiecare dintre toate acestea fiind expresia unei săgeţi nevăzute care atentează la liniştea oricărui suflet iubitor de frumos şi natural. Cand trăieşti toate acestea, se declanşează în tine un mare semn de întrebare – să o iei de la ca-păt cu efortul de Sisif de a proteja ceea ce iubeşti aici sau sa nu te mai întorci vreodată...De fiecare dată o iei de la capăt...

Dacă ai însă norocul de a vedea selectiv jumăta-tea plină a paharului şi dacă mai şi poţi visa cu mintea unui optimist incurabil (magicul „praf de stele” din poveştile celor mici), poţi vedea peisajul fascinant al unui loc deosebit de vechi, frumos, interesant prin tot ce poţi vedea, dar şi prin tot ce poţi intui.

Aceasta este pe scurt povestea dulce-amară a unui loc deosebit, unul dintre cei şapte străjeri ce ve-gheză de secole Târgul Ieşilor.

Cum se văd împrejurimile de pe Dealul RepedeaFoto: Carol Cristof

CALENDARUL ECOLOGIC

2 Februarie - Ziua mondială a zonelor umede

22 Martie - Ziua mondială a apei

23 Martie - Ziua mondială a meteorologiei

1 Aprilie - Ziua mondială a păsărilor

22 Aprilie - Ziua Pământului

22 Mai - Ziua mondială a conservării diversităţii biologice

24 Mai - Ziua europeană a parcurilor dendrologice

5 Iunie - Ziua mondială a mediului

8 Iunie - Ziua Internaţională a mărilor şi oceanelor

17 Iunie - Ziua mondială pentru combaterea desertificării

16 Septembrie - Ziua internaţională a protejării stratului de ozon

22 Septembrie - În oraşul meu - o zi fără maşină

4 Octombrie - Ziua internaţională a protecţiei animalelor

31 Octombrie - Ziua internaţională a Mării Negre

Proiectul este derulat de Agenţia pentru Protecţia Mediului (APM) Iaşi, Str. Theodor Văscăuţeanu nr.10 bis,telefon 0232/215497, fax 0232/214357,e-mail: [email protected], www.apmis.ro

Şi partenerii săi:

INSPECTORATUL ECOLOGIC DE STAT

Republica Moldova Str. Cosmonauţilor nr. 9, Chişinău, Tel 0037322226928 Fax 0037322226915, e-mail: [email protected]

A.P.M. BOTOŞANI Botoşani - România Botoşani, B-dul Mihai Eminescu nr. 44 Tel. 0231/584135, fax 0231/584139 e-mail [email protected]; www.apmbotosani.ro

A.P.M. VASLUI Vaslui - România Vaslui, Str. Călugăreni nr. 63 , Tel. 0335/401723, fax. 0235/361842 e-mail [email protected], www.apmvs.ro

A.P.M. GALAŢI Galaţi – Romania Galaţi, str. Regiment 11 Siret 2 Tel 0236/466683, fax 0236/418385 e-mail: [email protected] , www.apmgl.ro

ASOCIAŢIA OBŞTEASCĂ „CUTEZATORUL” Făleşti, Republica Moldova

Oraş Făleşti, Str. Ştefan cel Mare nr. 50, tel/fax: 00373259, 22951, email: [email protected]

FUNDAŢIA „CORONA” Iaşi - România

Iaşi, B-dul Mangeron nr.71A, Tel. 0232/271614 fax 0232/206548, email: [email protected] Alte adrese utile: http://ec.europa.eu, http://ec.europa.eu/enlargement/financial_assistance/phare/index_en.html www.consilium.europa.eu, www.infoeuropa.ro, www.ec.europa.eu/comm/world, www.mdlpl.ro, www.mmediu.ro, www.mediu.gov.md

Publicaţie realizată în cadrul programului „Mutual management Romania-Republic of Moldova for biodiversity conservation on the border between the two countries”

finanţat prin Programul de Vecinătate România-Republica Moldova 2004-2006, PHARE RO 2004/016-941-01.01.02

Drepturile de autor asupra acestei ediţii sunt rezervate•Publicaţia sau părţi ale acesteia pot fi reproduse numai cu permisiunea autorilor•Editorul materialului: Agenţia pentru Protecţia Mediului Iaşi•Data publicării: septembrie 2008•

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene

din cuprins - management comun romania - republica …biodiversitatecbc-apmis.ro/new/down/buletin...

Documents