2

Colegiul de redacţie:

Preşedinte: loan Varadin

Redactor şef: Puiu G.Timofte

Redactor: Gheorghe BujdeiMembri: Martin Schaser, Vasile Opriş, Gabriela Bujdei, Corneliu Buda, Dorin Grigoroşiţă, loan Mandici

Din Cuprins:Rugăciunea- cheia în mâna credinței ... 2Editorial ... 3Beneficiile rugăciunii în familie ... 4Cuvânt pentru tineri ... 5Cum să ne rugăm ... 6Rugăciune pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu ... 8Dumnezeu ascultă rugăciunea (și a copiilor) ... 8Ce este rugăciunea ... 9O rugăciune ascultată ... 10Natura și scopul darurilor ... 11Richard Wumbrand ... 12Există Dumnezeu cu adevărat ... 14Un moment de grea încercare ... 15Piedici în calea rugăciunii ... 16La întoarcerea din misiune ... 18Deschideți ochii, fii cu ochii-n patru ... 19Coloana vertebrală ... 20Știați că ... 21Info ... 22

Unul dintre cei mai mari oameni ai rugăciunii şi a credinţei a secolului al XIX-lea a fost George Müller.

S-a născut în Germania în 1805. A devenit creştin la 21 de ani. La 16 ani stilul său de viaţă era format: băutura, jocurile de noroc, minciuna, înşelătoria, furtul, petrecerile erau viaţa lui, chiar şi în primi ani de seminar. În 1826, la 21 de ani s-a

produs o cotitură în viaţa lui, în momentul în care a văzut un tânăr îngenunchind. A îngenunchiat şi în decurs de câteva zile a fost mântuit. Aproximativ două luni mai târziu, s-a hotărât să devină misionar. După terminarea studiilor teologice la Universitatea din Halle, a plecat în Anglia, unde a intrat în legătură cu o societate misionară. În Bristol, pe când era la o evanghelizare Dumnezeu îl direcţionează spre o altă lucrare. Inima lui se leagă de 6.000 de copii orfani care erau găzduiţi în închisori pentru că nu exista un alt loc pentru ei. Citind Biblia, a descoperit versetul 10 din Psalmul 81: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi-o voi umple!” şi a fost foarte încântat de El. S-a hotărât să facă ceea ce nu făcuse niciodată până atunci: să-i ceară lui Dumnezeu un local, 25.000 de lire şi nişte oameni bine înzestraţi care să îngrijească copiii! Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea. În dimineaţa imediat următoare au sosit primii bani.

De atunci George Müller s-a hotărât să nu ceară nimic de la nimeni, decât de la Dumnezeu. „Domnul va purta de

RUGĂCIUNEA - CHEIA ÎN MÂNA CREDINŢEI

grijă” a devenit motto-ul lui. Unul din principiile lui Müller era, să nu ceară ajutor financiar niciodată de la nici o fiinţă umană, oricât de mare ar fi fost nevoia, ci să-şi prezinte dorinţele înaintea lui Dumnezeu, care a promis să îngrijească de cei ce-L slujesc şi să le asculte rugăciunile.

Prin rugăciune şi credinţă a construit 5 orfelinate, case pentru mai mult de 10.000 de copii orfani, a înfiinţat 117 şcoli care au educat peste 120.000 de copii, incluzând orfanii. Fără să ceară ceva altei persoane decât lui Dumnezeu, a primit peste 7.200.000 $ de-a lungul vieţii, pentru orfani, doar prin rugăciune. A deschis o biserică în Bristol, unde se adunau 7 persoane. Când a murit erau peste 2.000 de membrii. Nu a acceptat niciodată salar de la biserică, ci a predicat mereu, Luca 12:33, „Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul şi unde nu roade molia”.

Se ruga tot timpul cu Biblia deschisă. În fiecare rugăciune se baza pe promisiunile specifice ale lui Dumnezeu, deschidea Biblia şi cu degetul pe acea promisiune venea înaintea lui Dumnezeu.

Acest om al credinţei şi al rugăciunii trăia într-un duh de rugăciune: „mă rog când merg, când vorbesc, când mă culc şi când mă trezesc” spunea el. Şi răspunsurile vin întotdeauna. Nu voi renunţa niciodată, ştiu ce Dumnezeu

slujesc! Era nedezlipit de Scriptură. A citit Biblia de peste 200 de ori, în 92 de ani cât a trăit.

„Dacă un om sărac, a obţinut toate lucrurile pentru construirea a cinci orfelinate şi întreţinerea lor, doar prin rugăciune şi credinţă, fără a cere ceva vreunei alte persoane, decât lui Dumnezeu, atunci aceasta e o dovadă vizibilă că Dumnezeu este încă credincios şi El încă ascultă rugăciunea” scria George Müller în jurnalul său.

„Când m-am predat total lui Dumnezeu, iubirea de bani s-a dus, iubirea după o locuinţă s-a dus, iubirea după averi s-a dus, iubirea după lucrurile lumeşti s-a dus. Dumnezeu a devenit totul pentru mine. Am găsit totul în El. Nu mi-am dorit nimic altceva. Şi am rămas cu El, un om fericit, un om deosebit de fericit, căutând să împlinesc doar lucrurile lui Dumnezeu”.

Avem de învăţat de la acest om care s-a rugat neîncetat şi a crezut pe Dumnezeu pe cuvânt. Credinţa lui Müller a fost o credinţă simplă în suveranitatea lui Dumnezeu. Era total dependent de Dumnezeu. Putem noi manifesta aceeaşi credinţă astăzi? Ne încredem noi total în El?

Este de ajuns să ne încredem în Dumnezeul Cel Viu, spunea Müller, şi să nu ne îngrijorăm pentru lucrurile pământeşti, pentru că: „ÎNCEPUTUL ÎNGRIJORĂRII ESTE SFÂRŞITUL CREDINŢEI; ŞI ÎNCEPUTUL CREDINŢEI ESTE SFÂRŞITUL ÎNGRIJORĂRII”

Puiu Timofte

3

Până la căderea în păcat, Adam şi Eva stăteau în prezenţa lui Dumnezeu, îi vedeau slava, comunicau şi vorbeau cu El. După ce au păcătuit, Dumnezeu i-a îndepărtat de la faţa Lui, oferindu-le totuşi o şansă de a comunica cu El - prin rugăciuni şi jertfe. Biblia ne arată multe şi felurite rugăciuni în timpuri şi vremuri diferite, în locuri diferite şi în poziţii diferite. Accentul bisericii primare era rugăciunea şi când se rugau, se cutremura locul! Rugăciunea e o necesitate pentru credincioşi, dar este şi o poruncă pe care trebuie s-o împlinim cu perseverenţă.

De ce trebuie să ne rugăm? - Trebuie să ne rugăm pentru a avea relaţie cu Dumnezeu. Pentru

a menţine o relaţie vie şi autentică cu Dumnezeu, pe care-l iubim, avem nevoie de rugăciune. Nici o altă lucrare nu poate înlocui rugăciunea. De aceea, apostolul Pavel scrie la imperativ: „ Rugaţi-vă neîncetat.” 1 Tes. 5:17. Rugăciunea este poarta prin care noi putem lua contact cu Dumnezeu. Pentru unii rugăciunea e umilitoare dar ea înalţă şi nicidecum nu-l coboară pe om. Ştim că pentru a fi binecuvântaţi de Dumnezeu trebuie să avem o părtăşie reală cu El. Noi depindem de Dumnezeu iar prin rugăciune comunicăm şi-I putem vorbi Lui, avem o părtăşie intimă cu El şi ne bucurăm în prezenţa Lui, rugându-ne şi cu mintea dar şi cu Duhul (1 Cor.14:15, Rom. 8:26-27).

- Trebuie să ne rugăm pentru slujitori. Dumnezeu a rânduit ca toţi credincioşii să conlucreze cu El pentru Evanghelie; „Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui” Mat. 9:38. Puterea lui Dumnezeu de a scoate lucrători, iar ei să fie eficienţi, acţionează la rugăciunile noastre. Cu toată slujirea aglomerată, Domnul Isus s-a rugat şi acesta a fost secretul puterii Lui: Marcu 1:35 „A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi se ruga acolo“. Marcu 6:46 ,,După ce Şi-a luat rămas bun de la norod, S-a dus în munte, ca să Se roage”. Apostolul Pavel îndeamnă Bisericile să facă rugăciuni pentru ca lucrarea Domnului să înainteze: (Rom. 15:30; Efes. 6:18-19). Noi ne rugăm public pentru slujitori nu pentru a fi discreditată lucrarea făcută de aceştia sau să se arate lipsa lor de eficacitate ci pentru ca să se „deschidă o uşă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Hristos” (Col. 4:3). Dacă Pavel avea nevoie de rugăciuni, cu cât mai mare este nevoia astăzi ca rugăciunile noastre să se concentreze asupra lucrării!

- Trebuie să ne rugăm pentru fraţii şi surorile noastre. Când, prin rugăciune mijlocim pentru anumiţi credincioşi înaintea lui Dumnezeu, noi devenim canale prin care Dumnezeu revarsă puterea Sa. Domnul Isus s-a rugat pentru credincioşi (Ioan 17), Iacov face apel „ rugaţi-vă unii pentru alţii”, la fel şi Pavel în (1 Tes. 5:25) „Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi”. Rugăciunea pentru alţii ne uneşte şi ne întăreşte, întrucât împărtăşim aceeaşi credinţă. Domnul Isus spunea în Matei 18:19 „Vă mai spun iarăşi, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri”. Trebuie să mijlocim unii pentru alţii ca Cel ce cunoaşte taina fiecărui suflet să-şi facă voia Sa.

- Trebuie să ne rugăm pentru creşterea noastră spirituală. Rugăciunea este o necesitate spirituală, este la fel de importantă cum este hrana zilnică pentru viaţă. Rugăciunea este mijlocul rânduit de Dumnezeu pentru a avea biruinţă în lupta cu păcatul, pentru a birui firea pământească cu patimile şi poftele ei şi pentru formarea şi sfinţirea caracterului. Matei 26:41 „Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită”. Ellen G. White spunea:,,Rugăciunea este respiraţia sufletului. Este secretul puterii spirituale”. Rugăciunea pentru un credincios e ca şi capitalul pentru un om de afaceri. Noi trebuie să ne rugăm mai mult pentru aspectele spirituale decât pentru cele personale sau materiale (Matei 6:33).

Luca 18:1 Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase.

Trebuie

sã ne rugãm!

- Trebuie să ne rugăm pentru rezolvarea problemelor noastre. Noi ne rugăm pentru orice lucru, nevoie, situaţie şi problemă, pentru a primi putere, mângâierea, ocrotire şi ajutor de la Dumnezeu Fil. 4:6 „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu...”. Rugăciunea este cea mai puternică armă a creştinului care ne face eficienţi, ne face fericiţi şi, prin ea, primim forţa şi toate cele necesare pentru a putea duce la îndeplinire planurile Lui Dumnezeu. Fără multe cuvinte rugăciunea Anei a fost ascultată şi Dumnezeu i-a rezolvat problema „Ana vorbea în inima ei şi numai buzele le mişca, dar nu i se auzea glasul”(1 Sam. 1:13). Rugăciunea e simplă şi sublimă iar câteodată depăşeşte vocabularul uman. Totuşi este grea, pentru că la rugăciune nu sunt aplauze şi se aşteaptă un răspuns. „Rugăciunea şi credinţa contribuie la o viaţă sănătoasă şi mai lungă” – aceasta este concluzia unui studiu de cercetare al unei Universităţii Ebraice din Ierusalim care a constatat că cei care se roagă trăiesc mai mult. Viaţa noastră este în mâna lui Dumnezeu şi El stabileşte durata vieţii fiecăruia, noi depindem de El şi ce frumos e să ne încredinţăm soarta Lui prin rugăciune.

- Trebuie să ne rugăm pentru a primi binecuvântările şi promisiunile lui Dumnezeu. Domnul Isus le-a promis ucenicilor Săi că vor primi Duhul Sfânt dacă vor cere cu stăruinţă (Luca 11: 13). După înălţarea Domnului Isus, ucenicii „...stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri” Fapte 1:14 până când „toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi” Fapte 2:4. Dumnezeu ne promite că este cu noi până la bătrâneţe, ne mângâie şi ne sprijineşte. Promisiunile lui Dumnezeu le primim prin rugăciune având credinţă, răbdare şi împlinind voia lui Dumnezeu. Ps. 27:14 „Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima”, căci Domnul îşi ţine promisiunile.

- Trebuie să ne rugăm cu mulţumiri Rugăciunea este un act de dragoste , de laudă, de preamărire, de adorare şi de mulţumire Celui care ne-a dat viaţa. Fil. 4:6 „ aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Noi nu trebuie să fim ca cei nouă leproşi vindecaţi care nu au mulţumit şi trebuie să înţelegem că „Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus...” Iacov 1:17. Apostolul Pavel ne atrage atenţia să fim vegheatori în Coloseni 4:2 „Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri”. Rugăciunea de mulţumire este mărturia simţământului de recunoştinţă pentru toate binefacerile, dragostea şi purtarea de grijă a Domnului pentru noi.

- Trebuie să ne rugăm chiar dacă nu am primit încă un răspuns. Dacă rugăciunile noastre au rămas aparent fără răspuns, trebuie să fim perseverenţi în a continua să ne rugăm. Toată viaţa trebuie să fie o viaţă de rugăciune! Dorinţele şi interesele noastre trebuie să se piardă în voia Lui Dumnezeu. Noi ne putem cerceta de ce nu primim răspuns, poate nu ne rugăm în conformitate cu voia lui Dumnezeu sau nu suntem noi în voia Lui. Iacov 4:3 „Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre”. Câteodată, dacă noi păstrăm păcatul în vieţile noastre „nu ne ascultă Domnul” Ps. 66:18. De asemenea, pentru ca rugăciunea să fie eficientă, este nevoie şi de post (Matei 17:21). Altădată Dumnezeu întârzie ca să nu-L uităm şi să preţuim mai mult darul Lui. Să nu obosim, ci să continuăm să ne rugăm, având credinţa că mai devreme sau mai târziu Dumnezeu va răspunde. Facă Domnul ca mesajul acestui număr al revistei să ne provoace mai mult la rugăciune şi El să toarne peste Austria „un duh de îndurare şi de rugăciune” Zaharia 12:10, astfel să împlinim cuvântul Domnului

- Trebuie să ne rugăm necurmat!Ioan Varadin

EDITORIAL

4

Îmi aduc cu plăcere aminte de zilele copilăriei, când eram în România şi aşteptam să vină părinţii de la serviciu. Împreună cu fratele meu şi sora mea făceam repede curăţenie prin casă, măturam şi scuturam covoarele, pentru că era ceasul să vină mămica cu tăticu şi să ne jucăm de-a adunarea... Aşa numeam noi timpul care-l petreceam împreună cu părinţii în rugăciune, cântare şi Cuvânt. Şi timpul acela ne-a amprentat pe toţi trei copiii. Astăzi, suntem implicaţi în lucrarea bisericii. Părinţii noştri n-au fost perfecţi, dar în privinţa aceasta ne-au făcut cel

mai mare bine din lume: ne-au arătat şi ne-au îndelednicit cu rugăciunea, cu Biblia şi cu lucrurile spirituale.

Cred că unul din beneficiile rugăciunii în familie este tocmai acesta: Îndeletnicirea copiilor cu rugăciunea. Copiii nu ar trebui să se întâlnească cu rugăciunea doar la biserică sau la şcoala duminicală. Părinţii credincioşi ştiu cât de important este copilul să audă rugăciuni şi să se roage personal acasă. Mă fascinează Isaac, băiatul făgăduit al lui Avraam. Când Avraam merge spre Moria să aducă jertfă, Isaac imediat observă că lipseşte ceva: „Tată, iată focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea de tot?” (Gen. 22:7). Isaac ştia cum funcţionează lucrurile, deoarece de multe ori îl vedea pe Avraam aducând jertfă lui Dumnezeu. (Observaţi vă rog că Avraam oriunde era şi ajungea avea obiceiul de a zidi un altar Domnului şi de a aduce jertfe). Am auzit despre un om foarte bogat, care i-a cumpărat fiului său tot ce i-a dorit

inima. Îl avea doar pe acesta şi-i împlinea toate dorinţele. Dar într-o zi, aflându-se amândoi într-o călătorie cu maşina, au avut un accident foarte grav. Fiul iubit e atât de grav rănit, încât simte că i se apropie moartea. Se îndreaptă cu ultimele puteri spre tata şi-i spune cu o voce stinsă: „Tată, zi-i un “Tatăl nostru” pentru mine”, iar tata, cu ochii în lacrimi îi răspunde: „Nu-l ştiu, fiule.” Câtă tragedie! Să nu uităm, copiii noştri au nevoie de noi ca exemple în rugăciune pentru ca, atunci când vor fi mari, să nu uite puterea rugăciunii (Prov. 22:6).

Un alt beneficiu pe care-l putem observa este dezvoltarea unităţii familiei. Când soţul şi soţia au obiceiul să se roage împreună, când părintele împreună cu copilul se apleacă în rugăciune, atunci unitatea în familie creşte. Clar, e bine să te rogi singur în cămăruţa ta, şi Biblia încurajează părtăşia intimă, personală cu Dumnezeu (Mat. 6:5, 6), dar tot Biblia încurajează şi unirea în rugăciune a doi sau trei (Mat. 18:19, 20). Şi unde se poate practica lucrul acesta cel mai repede şi cel mai uşor, dacă nu în familie? Când un membru al familiei are nevoie de ajutor în rugăciune, ceilalţi vin în jurul lui şi se roagă pentru el/ea... Unde se dezvoltă unitatea dacă nu aici? Unde te bucuri cu cel ce se bucură şi plângi cu cel care plânge, dacă nu în rugăciunea din familia ta?

Şi un al treilea beneficiu care l-am observat de-a lungul anilor la rugăciunea în familie este că

devii oarecum un om mai bun, mai autentic. În rugăciunile noastre la biserică ne putem da drept alţii, în cămăruţa ta numai tu şi Dumnezeu te ştie, dar nu mă pot ruga împreună cu soţia mea fiind supărat pe ea sau ştiind că ea are ceva împotriva mea. Trebuie să-mi cer iertare şi apoi să ne rugăm, altfel rugăciunea mea ajunge doar până la tavan. În Biblie le este atrasă atenţia soţilor asupra modului de purtare faţă de soţii „pentru a nu fi împiedicate rugăciunile” (1 Petru 3:7). În altă parte Domnul precizează: „Vreau deci ca bărbaţii să se roage în orice loc, ridicând spre cer mâini sfinte, fără mânie şi fără ceartă” (1 Tim. 2:8, NTR). Unde putem dovedi că împlinim cu adevărat aceste versete, dacă nu în familie, unde dispare orice mască de fariseism?

Acestea sunt câteva din beneficiile rugăciunii în familie, pe care le-am văzut în viaţa mea, şi mă rog Domnului să mă facă pe zi ce trece un om mai sensibil faţă de soţia mea, prin practicarea rugăciunii în familie; să putem să dezvoltăm unitatea familiei noastre şi să ne obişnuim copiii cu rugăciunea, cântarea şi Biblia, aşa cum au făcut-o părinţii mei cu mine.

Fiţi binecuvântaţi!

Neluţu Ştefan

5

Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei(Prov.15.33). Tinereţea este perioada marilor transformări. În această perioadă tinerii devin mândri, atotştiutori, dispreţuitori şi puternici. Tot în această perioadă relaţiile cu cei mai în vârstă devin încordate, evită munca şi le plac distracţiile. De aceea profetul Ieremia scrie la cap. 3:27 ,,este bine pentru un om să poarte un jug în tinereţea lui”.

Dumnezeu are nevoie de tineri. Tinerii buni şi credincioşi sunt ca roua dimineţii.

Ei aduc prospeţime, frumuseţe şi viaţă în Biserică.

Ce doreşte Dumnezeu de la tineri?I. Dumnezeu doreşte ca tinerii să fie

smeriţi (1Petru 5:5). Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi decât să

împarţi prada cu cei mândri(Prov. 16:19 ).Biblia este singura carte care aduce

adevărata „lumină” şi ne învaţă cum trebuie să trăim.

Smerenia vine din cer, ea nu se obţine în nici o şcoală, pentru că ea are de-a face cu inima omului. În smerenie vezi lucrurile şi oamenii după voia lui Dumnezeu (Fil. 2:3).

Dumnezeu este cu cei smeriţi (Is. 57:15). El învaţă pe cei smeriţi calea Sa (Ps.25:9).

De ce trebuie sa fim smeriţi?a) Smerenia este capacitatea

noastră de a ne vedea aşa cum ne vede Dumnezeu.

Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii şi smerenia merge înaintea slavei(Prov.15:33).

CUVÂNT PENTRU TINERI 1Petru 5.5-10

Oamenii smeriţi sunt uşor abordabili. Ştiu cum şi când să vorbească. Ei se înţeleg bine cu alţi oameni, cei mândri nici cu ei înşişi. Smerenia te apropie de oameni, mândria te desparte de oameni. Smerenia creează poduri, mândria însă le rupe, asemeni apelor năvalnice. Smerenia se supune, mândria este obraznică şi se împotriveşte!

b)Pentru a avea parte de Harul lui Dumnezeu.

Celor smeriţi Dumnezeu le dă har în rugăciune, în cântare şi în vestirea Evangheliei .

Dacă vrei să ai parte de har, umblă cu Dumnezeu smerit (Mica 6:8).

c)Pentru ca Dumnezeu să te înalţe (v.6)

E o mare diferenţă să încerci tu să te înalţi, sau Domnul să o facă.

Cei smeriţi nu caută înălţarea, dar Domnul ştie când, cum şi pe cine să înalţe.

Să fim smeriţi! Smerenia nu irită pe nimeni.

II. Dumnezeu cere tinerilor să fie treji şi să vegheze. (v.8)

Pentru că avem un duşman care doreşte ruina morală şi spirituală în viaţa fiecărui credincios. Apostolul Pavel îl învaţă pe tânărul Timotei să fugă de poftele tinereţii 2Tim 2:22. Ca să biruieşti trebuie să fugi, să eviţi, să ocoleşti locurile unde eşti conştient că

diavolul stă la pândă. Rugaţi-vă să nu cădeţi în ispită!

III. Dumnezeu cere tinerilor să aibă nădejde .De ce? (v.10)

a)Pentru că Dumnezeu are pentru tineri Har.

El este Dumnezeul oricărui Har şi acesta este felurit. Mântuirea este prin Har (Rom 3:24).

b)Pentru că El poartă de grijă tinerilor.Dumnezeu este interesat de viaţa şi de

viitorul tinerilor. El are un plan pentru fiecare şi nu-i părăseşte pe cei ce sunt a-i Lui (Is. 54:10).

1 Petru 5:7 Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre căci El însuşi îngrijeşte de voi.

Tineri, încredeţi-vă în voia Domnului.

c)Pentru că Domnul cheamă pe tineri la slavă veşnică (1Petru 5:10).

Suferinţele şi încercările sunt pentru o perioadă scurtă, însă slava Domnului este veşnică.

Pentru că avem o astfel de chemare şi un asemenea viitor, să avem nădejde.

Tinerilor, nu rataţi destinul pe care l-a pregătit Dumnezeu pentru voi. Dumnezeu are un plan minunat cu fiecare din voi. El vrea să vă înalţe la vremea Lui. La Moise a durat 40 de ani, la Iosif 13 ani. Domnul să ne-ajute să fim treji şi să veghem!

Nelu Gheju

O femeie a intrat într-un magazin din piaţa centrală a oraşului Kansas City, pentru a-şi cumpăra un corn cu îngheţată. După ce a ales soiul de îngheţată, s-a întors şi s-a trezit faţă în faţă cu actorul Paul Newman, care se afla în oraş pentru turnarea filmului ,,Mr.&Mrs.Bridge”.

Acesta i-a zâmbit şi a salutat-o cu un ,,Hello!” Ochii albaştri ai lui Paul Newman i-au făcut genunchii să-i tremure.

A reuşit să plătească pentru îngheţată şi a ieşit din prăvălie cu inima bătându-i puternic. S-a oprit să-şi revină din emoţie

şi a constatat că nu avea îngheţata pe care o comandase. S-a întors în prăvălie, dar în uşă a dat din nou nas în nas cu Paul Newman.

,,Vă căutaţi îngheţata, nu-i aşa?”, a întrebat-o renumitul ac-tor. A dat din cap fără să poată scoate un cuvânt. ,,Aţi pus-o în poşetă împreună cu restul de bani”, i-a spus actorul zâmbind.

Oare când a fost ultima dată când ne-am înfiorat şi ne-a bătut inima de emoţie la prezenţa lui Cristos în Biserica Sa?

Petru Lascău

6

I. Importanţa rugăciuni:a) Viaţa de rugăciune e vitală

pentru fiecare suflet. Luca 11:1 ,,Doamne învaţă-ne să ne rugăm”.

Timp de trei ani şi jumătate ucenicii sunt cu Domnul şi văd minuni, semne extraordinare, aud predici deosebite. Vin şi cer Domnului să-i înveţe să se roage. M-aş fi aşteptat să-I ceară să-i înveţe să facă minuni, să vindece bolnavii sau măcar să predice deosebit şi cu putere.

Ei cer să fie învăţaţi să se roage.Ne lipsesc binecuvântări în

viaţa spirituală pentru că nu ne rugăm şi nu ştim să ne rugăm corect. Ucenicii aveau nevoie de învăţătură în acest domeniu; şi noi avem nevoie să fim învăţaţi cum să

ne rugăm.b) Viaţa de rugăciune arată

nivelul spiritual al unui om.Nu este greu să faci milostenie,

unii au o natură înnăscută, generoasă şi cu spirit altruist de facere de bine. Nu este greu să te abţii de la anumite lucruri. Nu este greu să cânţi, să predici-sunt daruri dar ne este greu să ne rugăm cu adevărat, să petrecem timp real de părtăşie cu Dumnezeu. Toţi oamenii mari a lui Dumnezeu au petrecut mult timp în conversaţie cu Dumnezeu. Wesley spunea că ,,are păreri foarte proaste despre cine se roagă mai puţin de 4 ore pe zi”.

c) Viaţa de rugăciune arată nivelul de reuşită a unui om.

Spune-mi cât te rogi şi îţi spun ce predicator eşti; spune-mi cât te rogi şi îţi spun ce cântăreţ eşti şi ce efect au cântările tale, ce pocăit eşti, cât de tare te împotriveşti ispitei, păcatului şi cât vei rezista.

Ciudat e! Cu toate că rugăciunea e foarte importantă şi suntem conştienţi de asta, noi avem o viaţă de rugăciune

slabă. Lipseşte rugăciunea în cămăruţă, în adunare durează câteva minute, în familie altarele rugăciunii sunt dărâmate.

Uimitor! Dumnezeu se reprezintă pe Sine ca unul care răspunde la rugăciune.

Ps. 86:6-7, Ps. 50 :15 nr. de telefon al lui Dumnezeu, Is. 30:19; 29:11, Mat. 7:7-11, 1 Ioan 5:14-15, Mat. 18:19, Ioan 14:13-14; 15:7.

Scriptura e plină de exemple cu oameni care se roagă lui Dumnezeu:

1. Avraam, Gen. 20:17.2. Slujitorul a lui Avraam,

Gen. 24:12.3. Ghedeon, Jud. 6:36-40

legătura directă cu Dumnezeu.4. Ana pentru copil, 1 Sam.

1:10,195. Ilie pentru învierea

copilului, 1 Împ. 17:176. Ilie pentru foc din cer, 1

Împ. 18:30-387. Ezechia pentru vindecare,

2 Împ. 20:1-78. Petru în temniţă, Fapte

12:3-15II. Greşeli în atitudinea de

rugăciune, modalitate falsă.Înainte de a vedea cum

trebuie să ne rugăm, să privim foarte scurt câteva modalităţi false de a ne ruga, prezentate de Domnul Însuşi:

1. Preocupat să fii văzut, Matei 6:5. Atragi atenţia asupra ta, nu asupra lui Dumnezeu, interesat de tine însuţi: toată lumea să ştie că mă rog mult, am o listă lungă.

2. Preocupat să fii apreciat pentru mulţimea cuvintelor, exprimare deosebită. Câte din rugăciunile publice nu

sunt destinate decât aprecierii oamenilor?

III. Condiţii de bază ale unei rugăciuni ascultate:

1. Excluderea sau detaşarea Matei 6:6

Dacă vrei ca rugăciunile să-ţi fie ascultate de Domnul, primul lucru pe care trebuie să-l faci este: excluderea şi detaşarea de anumite lucruri. Asta nu se referă la interzicerea rugăciunii în adunare. Trebuie să ne închidem în public sau privat de ceilalţi oameni, să uiţi de ei şi de tine însuţi. Poţi în secret să te rogi şi să fii mândru de tine, totuşi, rugăciunea ta să fie fără valoare.

Unii se plâng că nu se pot ruga pentru că ,,cei de lângă” se roagă prea tare. Excluderea înseamnă că atât de mult te detaşezi de tot ce se întâmplă în jurul tău că nu mai te deranjează. Legătura ta cu Dumnezeu e atât de adâncă încât nimic nu te mai deranjează, îi excluzi pe ceilalţi şi te deschizi în total doar pentru Dumnezeu.

2. Realizarea.Eşti conştient că intri în camera

de audienţă a Stăpânului, în faţa celui sfânt care ştie tot, cunoaşte tot, n-are rost să mă ascund, nu mă dau drept altul pentru că în acelaşi timp e şi Tată îndurător şi plin de milă. Astăzi e la modă atitudinea de dans, carnaval, lipseşte mult atitudinea de veneraţie sfântă.

3. Încrederea.A treia mare condiţie pentru

ca rugăciunea să fie ascultată e încrederea. Te apropii de Acela care poate totul şi care va rezolva totul dupa voia Sa. E o încredere simplă a unui copil care vine cu o cerere în faţa tatălui său.

7

IV. Elementele rugăciunii.Rugăciunea: Tatăl nostru ne este

oferită de Domnul ca o rugăciune model şi ne arată care trebuie să fie structura de bază a unei rugăciuni. Una din cele mai uimitoare caracteristici ale Scripturii e felul cum totul e redus la câteva propoziţii, în cuvinte foarte puţine, se spun foarte multe lucruri pline de adâncime şi profunzime spirituală.

,,Tatăl nostru” ne arată că rugăciunea la adresa lui Dumnezeu trebuie să aibă trei părţi:

1. Adoraţia, slăvirea, proclamarea, venerarea lui Dumnezeu.

De multe ori avem tendinţa de a veni în faţa lui Dumnezeu direct cu cereri personale: ,,fă-mi, dă-mi, drege…”.

Daniel are o problemă urgentă care priveşte tot poporul aflat în robie şi îl caută pe Dumnezeu cu post şi rugăciune; dar primul lucru cu care vine e lauda şi adorarea (Dan. 9:3)

Ieremia, la fel, îşi începe rugăciunea adorându-L şi lăudând-L (Ier. 32:17).

a) ,,Sfinţească-se Numele Tău”Oamenii iau Numele Domnului în

deşert, Il batjocoresc şi Il dispreţuiesc. Daca îl iubim pe Dumnezeu, pe noi ne doare când oamenii iau Numele Domnului în deşert, dorim ca Numele Lui să fie cinstit şi onorat pe întreg pământul.

Ezechiel 36:21 prorocul reproşează poporului lui Israel că n-a sfinţit Numele Domnului, ci l-a pângărit pe oriunde a mers. El vrea să–şi slăvească Numele prin noi. Ce zic oamenii când te văd, mă văd? Il laudă ei pe Domnul? Văd ei în tine un copil al Domnului?

b) ,,vie Împărăţia Ta”Împărăţia lui Dumnezeu este

în cer, dar nu pe pământ. Împărăţia lui Dumnezeu înseamnă Legea şi Stăpânirea lui Dumnezeu. Trebuie să dorim să vină Împărăţia şi s-o grăbim (Pet. 3:12). Noi suntem dintre aceia care vrem să vină ziua în care orice rău, orice păcat, orice se opune lui Dumnezeu va fi izgonit. Vrem să vină ziua în care Dreptatea, Adevărul şi Sfinţenia să domnească pe pământ.

Vrei astfel de lucruri? Te caracterizează pe tine astfel de dorinţe?

c) ,,facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ”

În ceruri voia lui Dumnezeu se face absolut. Dorinţa absolută a tuturor fiinţelor cereşti este să facă voia lui

Dumnezeu şi să-L laude. Fiecare copil a lui Dumnezeu ar trebui să vrea ca întreaga lume să fie un asemenea loc, în care voia lui Dumnezeu să domnească.

Astfel de dorinţe sfinte ar trebui să ne caracterizeze când venim înaintea lui Dumnezeu, atunci primim intrare prin Hristos.

2. Cererile.După adoraţie vin cererile

personale. Destul de uimitor e când lista cererilor e începută cu nevoile noastre fizice.

a) ,,Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”.

Pâinea este materia ce susţine viaţa şi această cerere include toate nevoile noastre materiale, dar Scriptura ne învaţă să ne limităm la necesităţi. Nicăieri în Biblie nu e încurajat traiul în desfătări, lux, din contră e condamnat (1 Tim. 6:8). Această cerere ne mai spune să trăim în dependenţă de Domnul. Spurgeon spunea ,,că Harul nu este calup mare care se dă odată pentru totdeauna”.

Trebuie să înţelegem că zilnic e nevoie să depindem de Domnul.

b) ,,şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”.

A doua cerere se referă la nevoia unui cuget curat şi relaţia cu ceilalţi. Noi facem păcate şi acestea pătează cugetul. Cu cugetul pătat nu intri înaintea lui Dumnezeu şi pierzi credinţa (1 Tim. 1:19). Ne rugăm ca Domnul să ne ierte toate greşelile noastre şi în acelaşi timp avem datoria să iertăm celor ce ne-au greşit. Domnul te leagă: ierţi, ţi se va ierta.

c) ,,şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău”.

Nevoia de a fi feriţi de păcat şi puterea lui. Ne rugăm pentru protecţie. Să nu intrăm în ispita în care nu trebuie să intrăm şi nici să nu ne confruntăm cu lucruri cu care nu trebuie să ne confruntăm. Să nu avem încredere în noi că am putea înfrunta orice ispită.

3. Mulţumirea.A treia parte a rugăciunii

este mulţumirea ,,Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci”. Mulţumim pentru că Împărăţia este a lui Dumnezeu, autoritatea, puterea care lucrează, slava, lauda pentru

ce face. Chiar şi Domnul Isus după ce se roagă Tatălui zice:”…Tată, Iţi mulţumesc că M-ai ascultat” Ioan 11:41.

Cum trebuie să ne rugăm? 1. În cereri concrete.Bartimeu orbul, strigă după

milă, iar Domnul îl întreabă ,,ce vrei să-ţi fac?” (Marcu 10:51)

În Luca 11:5 omul din Pilda Domnului cere concret trei pâini.

2. Insistent.Exemplul cel mai evident de

insistenţă e Ilie. Se suie pe Muntele Carmel şi se roagă pentru ploaie. De 7 ori la rând îşi pune slujitorul să se urce să vadă dacă nu vine ploaia. Câţi dintre noi n-ar fi renunţat, spunându-şi: ,,Domnul poate că nu vrea”, şi s-ar fi dat bătuţi? Iacov 5:17 ,,Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi şi s-a rugat cu stăruinţă să nu plouă, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni, apoi s-a rugat din nou şi cerul a dat ploaie şi pământul şi-a dat rodul” 1 Împ. 18:41.

3. Cu lacrimi.Marcu 9:14 Un tată are

fiul posedat de diavol, mai mult, acest fiu e surdo-mut şi epileptic, iar diavolul încearcă şi să-l omoare. Gândiţi-vă la problemele acestui tată: ,,Nu-l pot lăsa singur un minut”. Mereu în alertă, disperat, epuizat şi, după cum reiese din rugăciunea sa, la capătul puterilor: ,,dacă poţi face ceva”. Nu zice „poţi”sau „întrucât poţi” ci el zice ,,dacă”. Cu alte cuvinte ,,greu de crezut, dar totuşi încearcă”. Isus avea multe motive să ignore rugăciunea. După Muntele Schimbării la faţă, plin de glorie se întoarce în mijlocul ucenicilor care sunt în conflict cu fariseii şi eşuează în vindecarea băiatului.

Cu toate acestea Domnul ascultă rugăciunea sinceră plină de lacrimi a unui tată disperat.

Poate că rugăciunile noastre sunt anemice, cu credinţă mică. Puterea rugăciunii nu stă în cel ce face rugăciunea, ci în Cel ce aude rugăciunea.

RUGăCIUNIlE NoASTRE CoNTEAză!

Daniel Lucuţa

8

la vârsta de 17 ani am avut o dorinţă foarte mare în inima mea pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeu. Pe atunci vizitam împreună cu tatăl meu şi sora mea Biserica din Salzburg, unde fraţii se întâlneau sâmbăta seara la slujbă. la vârsta aceea nu ştiam prea multe despre Dumnezeu, Cuvântul lui şi Bise-rică. Într-o zi am spus tatălui meu că doresc să ţin o zi de post şi să mă rog lui Dumnezeu, ca El să lucreze în viaţa mea, să se descopere şi doream să-l simt. În rugăciunea mea am zis: ,,Doamne doresc ca Tu să lucrezi, să te descoperi şi să te faci simţit în viaţa mea”. Asta s-a întâmplat în 22.11.1997; era sâmbăta. Iar, exact la o săptămână după aceea Dumnezeu a răspuns la dorinţa mea. Împreună cu sora mea şi alte două persoane ne-am rugat lui Dumnezeu în camera în care locuiam, ca Dumnezeu să ne boteze cu Duhul Sfânt şi pe noi. Pentru prima oară în viaţa mea l-am simţit pe Dumnezeu. Am simţit cum o putere, ca un curent electric îmi trecea prin mâini şi un timp am început a vorbi în altă limbă, fără să spun ,,Aleluia” sau alte cuvinte, ci pur şi simplu am vorbit în alte limbi. Nu ştiam despre lucrarea Duhului Sfânt nimic, ci doar atât că Dumnezeu dă Duhul Sfânt. Aşa a răspuns Dumnezeu la rugăciunea mea. Numele lui fie lăudat!

Adrian Poenar

Rugăciune pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu

Am ales să mărturisesc despre o rugăciune ascultată și împlinită de Dumnezeu în viaţa mea, din timpul copilăriei mele (în urmă cu ca. 36 de ani); aș fi putut aduce multe mărturii de rugăciuni ascultate din prezent și din trecutul mai puţin îndepărtat, dar am ales-o pe aceasta care este încă vie în mintea mea, în speranţa că și copiii citesc revista Apa Vieţii, sau cel puţin părinţii le vor povesti copiilor în lecţiunile de seară (în familie).

Dragi copii: aveam în jur de 10 ani și era iarnă, pe-atunci la noi în Halmeu (Satu Mare) iarna era multă zăpadă, iar mie îmi plăcea să hoinăresc în timpul liber, pe câmp prin zăpada. Printre altele îmi mai plăcea să patinez pe gheaţă,

și în acea iarnă am început să-mi strâng bani pentru a-mi putea cumpăra o pereche de patine, bineînţeles vechi, nu aveam bani pentru unele noi. Mi-am confecţionat singur un portmoneu din mușama, în care am

început să-mi pun banii pe care-i primeam în special de la mama mea după ce cumpăram pâine, puţin din restul primit, o rugam pe mama să-mi lase mie. Aveam aproape 25 de Lei, suma care îmi trebuia

pentru a cumpăra acele patine, și evident, portmoneul îl ţineam tot timpul cu mine, așa că într-o zi, pe când mă plimbam pe câmp, prin zăpadă, am constatat cu stupoare că am pierdut portmoneul.

M-am speriat foarte tare, m-am întristat, l-am căutat peste tot în jurul meu, de-acum aproape că se întuneca, pe întregul câmp erau dune de zăpadă adunate de vânt cum le suflase vântul, nu

puteam să văd departe chiar dacă portmoneul era de culoare roșie. Atunci mi-am amintit că Isus Hristos vede totul, aude totul și poate totul. M-am pus pe genunchi acolo în zăpadă și

L-am rugat pe Isus să mă ajute să-mi găsesc banii pierduţi. În timp ce mă rugam, am văzut portmoneul, era după al treilea val de zăpadă, de la mine înspre câmp, m-am ridicat de

pe genunchi, mi-am șters ochii, m-am îndreptat spre acel loc, iar portmoneul era acolo unde mi-l arătase Isus. I-am mulţumit din suflet pentru

că atunci și acolo pe loc mi-a ascultat rugăciunea. Cum am spus la început, am multe mărturii de

rugăciuni ascultate din timpul de-acum, dar vreau ca și copiii să știe că-n orice problemă se pot ruga Domnului, Isus Hristos poate rezolva

totul. De acea dragi copii, indiferent unde vă aflaţi, la grădiniţă, la școală, acasă sau la joacă,

nu uitaţi niciodată că Isus Hristos vă vede, vă aude și poate să vă asculte toate rugăciunile.

A Lui să fie slava acum și-n veci de veci.

Victor Ştrango

Dumnezeu ascultă rugăciunea (şi a copiilor)

Rugăciunea înseamnă comunicare, părtăşie cu Dum-nezeu. În timp ce ne rugăm ne închinăm înaintea Creatorului nostru, îi spunem lui Dumnezeu tot ce avem pe inimă. Dar când ne luăm timp să îl ascultăm şi noi pe El? Comunicarea nu se face pe un singur sens. Noi trebuie să fim sensibili la vocea Lui, să ne luăm timp în rugăciune şi să-L ascultăm. Cuvântul lui Dumne-zeu ne spune în Filipeni 4:6-7 „nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin ru-găciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Isus Hristos”. Pacea lui Dumnezeu vine în urma ascul-tării de El, când noi ne facem liniş-te în mintea şi sufletul nostru şi îl lăsăm pe El să ne vorbească.

Rugăciunea este o legătu-ra strânsă cu Dumnezeu. El este lângă tine, dar nu va forţa uşa să intre. El aşteaptă ca tu să îi des-chizi, ca să poată să dea jos orice barieră de orice natură care stă între tine şi El. O barieră care te poate împiedica să stai de vorbă cu Dumnezeu este îngrijorarea.

Dar şi aici Dumnezeu ne vorbeşte printr-un verset în 1 Petru 5:7 „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi”. Barierele pot fi de mul-te feluri şi cred că fiecare din noi le poate simţi şi vedea în propria viaţă.

Rugăciunea produce putere. Din nou Cuvântul ne învaţă că dacă rămânem în Hristos şi dacă rămân în noi cuvintele Lui să cerem orice vom vrea şi vom căpă-ta. Dumnezeu se îngrijeşte de noi chiar şi în cel mai mic detaliu şi dacă nu ne dă imediat ceea ce am cerut, nu înseamnă că nu ne ascultă. Dar imaginaţi-vă că un copil vă cere cutia de chibrituri; ce veţi face? i-o veţi da sau vă gândiţi că ar putea da foc la casă? În acelaşi fel Dumnezeu nu ne dă ceva ce ne-ar putea face rău.

Rugăciunea produce credinţă. În Evanghelia după Matei 17:20 Domnul ne spune că dacă am ,,avea credinţă cât un grăunte de muştar” am spune muntelui să se mute şi s-ar muta. În timp ce ne rugăm Dumnezeu ne măreşte credinţa. Cât des-pre minuni, Dumnezeu este acelaşi ieri, astăzi şi în veci. El face minuni şi astăzi, dar noi trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne deschidă ochii şi să vedem minunile pe care le face El în viaţa noastră.

Rugăciunea te aduce în prezenţa lui Dumnezeu. Ce poate fi mai frumos,

mai scump decât să fim în prezenţa Cre-atorului nostru? Imaginaţi-vă cum ar fi să fiţi invitaţi la un mic dejun cu preşedintele Statelor Unite? Cum ar fi să staţi la masă cu Obama? Şi totuşi este doar un om. Dar Dumnezeu, care este mai presus de orice nume, El, Creatorul tuturor lucrurilor, te invită să petreci timp cu El în fiecare zi. Eşti tu gata să-ţi iei câteva minute pentru Cel ce te-a creat? El a dat TOTUL pentru tine! Cât de mult eşti tu gata să dai pentru El? Dumnezeu îşi doreşte părtăşia cu tine, abia aşteaptă să stea de vorbă cu tine. În răcoarea dimineţii, Dumnezeu mergea în grădină să aibă păr-tăşie cu Adam. În acelaşi fel şi astăzi Dumnezeu te aşteaptă să ai părtăşie cu El.

Domnul Isus şi-a dat viaţa pentru tine, ţi-a dat totul. Eşti tu gata să te închini? Eşti tu gata să stai de vorbă cu Cel ce te-a creat? Mă rog lui Dumnezeu ca aceste cuvinte să îţi vorbească şi să te aducă în prezenţa Lui, pentru că este mai bine o zi în prezenţa Lui, decât o mie în altă parte.

Domnul să te binecuvinteze şi să-ţi dea tot ce-ţi doreşti!

Cristina Marincu

Mă aflam în lagărul de refugiaţi din Iugoslavia în iulie 1988 şi trebuia să dau interviu privitor la părăsirea României, alegându-mi apoi ţara unde doream să plec.

Mă rugam pentru două lucruri:1.Să-mi dea cuvinte pentru interviu.2.Să mă îndrume în ce ţară vrea El să ajung.

Într-o marţi seara m-am rugat Domnului să-mi dea un răspuns. El mi l-a dat din Ieremia 1:6-8, răspunzându-

Rugăciune ascultată chiaR şi în ,,lagăR”mi la cele două puncte şi adăugând încă unul de încurajare şi protecţie. După două zile am dat interviul, care a decurs bine. Am primit şi completat formulare pentru Australia. După alte două zile m-au trimis în România. Dumnezeu m-a ocrotit să nu fiu bătut pentru trecere ilegală de frontieră şi m-a scăpat şi de condamnare. Imediat după revoluţie am plecat cu soţia legal în Austria unde locuim şi acum.

Muthi Ionel

9

1. Rugăciunea înseamnă comunicare, părtășie cu Dumnezeu.

2. Rugăciunea este o legătura strânsă cu Dumnezeu.

3. Rugăciunea produce putere.

4. Rugăciunea produce credinţă.

5. Rugăciunea te aduce în prezenţa lui Dumnezeu.

Rugăciunea este respiraţia sufletului. Rugăciunea este parte din timpul devoţional pus deoparte pentru Dumnezeu. Rugăciunea este starea de vorbă a omului de pe pământ cu Dumnezeu.

Mi-am dorit ca familia să-mi fie unită şi să mă susţină în lucrare. Mi-am dorit ca Biserica să nu se împrăştie ci să rămână

compactă în timpul acesta când aproape fiecare face ce-i place, întocmai ca pe vremea judecătorilor…Mi-am dorit ca oamenii nemântuiţi să se întoarcă la Domnul cu pocăinţă şi să încheie Legământ cu El în apa botezului. Mi-am dorit ca cei întorşi la Domnul să stăruiască în rugăciune pentru primirea botezului cu

Duhul Sfânt. Toate aceste dorinţe sunt bune, sunt sigur că sunt şi după

voia Domnului, dar…între dorinţă şi împlinire e nevoie de rugăciune.

Aşa că, văzând toate aceste nevoi, am început să mă rog

cu mai multă devoţiune lui Dumnezeu mulţumindu-i pentru ceea ce a făcut din ceea ce mi-am dorit şi rugându-L stăruitor să nu se oprească, ci să continue să lucreze.

Aşa că, pot să afirm cu tărie că Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea, slăvit să fie El!

Astfel, în luna februarie 2010, am organizat o săptămână de stăruinţă pentru Botezul cu Duhul Sfânt.

M-am rugat alături de stăruitori, împreună cu Biserica şi fraţii din comitet, care au fost nelipsiţi în fiecare seară, iar rezultatele nu s-au lăsat prea mult aşteptate.

Chiar din cea de-a doua seară, Domnul a început să toarne din Duhul Sfânt peste cei ce stăruiau şi şapte suflete au fost sigilate de Domnul.

S-a dus vestea şi au început să vină la stăruinţă şi din alte părţi, în mod deosebit de la St. Pölten. Până la sfârşitul săptămânii Domnul a botezat cu Duhul Sfânt treizeci şi patru de suflete. O rugăciune ascultată, slăvit să fie Domnul!

A fost un mare har şi o mare bucurie pentru întreaga adunare. Domnul a întărit şi unit încă odată Biserica, pentru că darurile bune vin numai de la El, de la Tatăl luminilor.

Urmează, cu ajutorul Domnului, cât de curând un Botez Nou Testamental, când parte din stăruitori vor încheia legământ cu Domnul, deci putem spune din nou: O rugăciune ascultată!

Dumnezeu să fie slăvit şi preamărit pentru tot ceea ce a făcut, face şi va mai face în continuare pentru mine, familia mea şi Biserica Lui.

El ascultă rugăciunile. El mi-a ascultat şi rugăciunea mea.

Viorel Boldor

O Rugăciune ascultată

10

11

O fetiţă a primit un cadou de ziua ei, o stropitoare nouă. A doua zi, încântată şi nerăbdătoare, a alergat în grădină, să ude straturile cu flori. Bucuria fetiţei a fost scurtă, pentru că brusc a început să plouă. Picături mari de ploaie cădeau, iar fetiţa s-a mâhnit foarte tare. Privind în sus câteva clipe şi văzând că ploaia nu se opreşte a fugit la mama ei şi a exclamat: „Mămico, oare Dumnezeu nu ştie că acum am o stropitoare nouă?”

Maturitatea multor creştini care formau biserica din Corint era asemănătoare cu cea a acestei fetiţe. Ei au primit daruri din abundenţă şi voiau ca darurile lor să fie cele mai vizibile şi cele mai apreciate. Fără să îşi dea seama, au intrat într-o competiţie(mândria), ceea ce nu Îl onora pe Dumnezeu. Sesizând aceste abuzuri, care creau dezordine publică şi nu le aduceau în nici un fel cinste, apostolul Pavel se văzu nevoit să corecteze astfel de manifestări.

În domeniul exercitării darurilor spirituale în biserică, toţi credincioşii trebuie să urmărească nu satisfacerea personală, ci glorificarea lui Dumnezeu şi zidirea aproapelui. Un spirit care urmăreşte această satisfacerea personală produce egoism, dezbinare şi haos în biserică. Darurile nu au fost date pentru o evidenţiere personală, ci spre folosul Trupului lui Hristos şi pentru zidirea altora. Duhul Sfânt revarsă felurite daruri pentru ca fiecare credincios să-L slujească pe Domnul şi Trupul Său - biserica - în diverse moduri, toţi primind putere de la Dumnezeu. Prin urmare, darurile sunt unite atât prin sursa lor comună cât şi prin scopurile lor. Toate darurile sunt legate de zidirea bisericii pentru atingerea maturităţii. Doar atunci când o biserică atinge un anumit prag al maturităţii, Dumnezeu poate fi reprezentat prin aceasta, împlinindu-şi planul cu ea. Pavel încheie această secţiune a darurilor, subliniind importanţa dragostei, trăsăturile dragostei şi permanenţa dragostei. El pune în contrast darurile şi dragostea, subliniind că dragostea trebuie să se oglindească în toate, inclusiv în folosirea darurilor. Cu alte cuvinte, a zis: ,,Faceţi din dragoste trăsătura definitorie a modului vostru de viaţă şi de slujire”. Când se va atinge perfecţiunea, darurile îşi vor încheia misiunea şi nu vor mai fi necesare. Dar acest lucru nu se va întâmpla şi cu dragostea: „Dragostea nu va pieri niciodată”(1 Cor. 13:8). Dragostea este

eternă şi, ca atare, trebuie să fie prioritară.

Teologul german Dietrich Bonhoeffer a spus: „Biserica nu este altceva decât o secţiune a umanităţii în care Hristos a luat cu adevărat chip.”

Atunci când Isus a plecat de pe pământ, înălţându-se la cer, a lăsat în urmă o comunitate de oameni răscumpăraţi, încredinţându-le un mandat măreţ. El nu a lăsat nici o carte sau vreun cod de legi rigide, ci o comunitate vizibilă, care să-L întruchipeze şi să-L reprezinte în lume. Ce responsabilitate! Ce povară purtăm pe umeri! Prin urmare, lumea cunoaşte un Dumnezeu invizibil numai prin noi, reprezentanţii Lui. Ne împlinim mandatul nostru măreţ?

În Biblie găsim trei imagini extrem de grăitoare care Îi arată intimitatea cu răscumpăraţii Săi.

În Vechiul Testament - Dumnezeu în nor de slavă.

În Noul Testament - Dumnezeu ca Om supus morţii.

După Rusalii - Dumnezeu ca Duh ce ţine laolaltă noul Său Trup: Biserica.

Dumnezeu este prezent în noi, unindu-ne genetic cu Sine, precum şi pe unul cu celălalt. Darurile au fost date pentru zidirea, maturizarea şi desăvârşirea noastră, ca să ne putem îndeplini mandatul încredinţat în aşa fel, încât să-L onorăm pe El.

Se spune că după cel de-al doilea război mondial, câţiva studenţi germani sau oferit să ajute la restaurarea unei catedrale din Anglia, distrusă de bombardamentele forţelor aeriene germane. Pe măsură ce lucrarea înainta, s-au ivit tot felul de discuţii cu privire la modul cel mai bun prin care s-ar putea restaura o statuie mare a lui Isus, cu braţele deschise larg, având o inscripţie: „Veniţi la Mine”. O reparaţie atentă ar fi putut îndepărta toate stricăciunile, mai puţin mâinile, care fusese distruse de schije. Echipa a întâmpinat o problemă: ce să facă, să se apuce de sarcina delicată a reconstituirii mâinilor? În cele din urmă, au ajuns la o soluţie vizibilă până în ziua de azi: statuia lui Isus a rămas fără mâini, dar înscripţia are un nou mesaj: „Hristos nu are alte mâini, decât pe ale voastre”.

Există o provocare pentru fiecare dintre noi în această istorioară. Prin darul pe care El ni l-a sădit în inimă, suntem chemaţi în slujba desăvârşirii sfinţilor.

A fi un mădular în Trupul lui Hristos înseamnă a nu avea viaţă, fiinţă sau capacitate de mișcare proprii, decât prin spiritul organismului și pentru acesta (Blaise Pascal).

Fedor Covaci

Natura şi scopul darurilor

12

S-a născut la 24 martie 1909 la Bucureşti. Este al IV-lea fiu în familie, de origine german-evreu, tatăl de profesie medic stomatolog. Datorită crizei financiare, familia se mută la Istanbul, unde tatăl lui îşi deschide un cabinet stomatologic.

La vârsta de 9 ani rămâne fără tată, iar la vârsta de 15 ani se repatriază în Bucureşti. Ca şi adolescent a fost atras de comunişti, a urmat cursurile unei şcoli politice din Moscova, de unde se

întoarce clandestin în România.În anul 1930, devine om

de afaceri în Bucureşti. Iar în anul 1936 se căsătoreşte cu Sabina oster, tot de origine evreică. Ea şi-a pierdut întreaga familie din

Cernăuţi în Transnistria, unde au fost deportaţi şi de unde nu s-au mai întors niciodată. Astfel, o avertizează înainte de căsătorie ,,vreau să ştii de pe acum că nu vei avea o viaţă uşoară lângă mine”.

În acelaşi an se îmbolnăveşte de tuberculoză, o boală grea pe atunci. Este îndemnat de medici să se odihnească într-un sanatoriu special pentru tuberculoşi. Mai târziu simţindu-se mai bine a plecat pentru a-şi petrece convalescenţa într-un sat de munte. Aici Dumnezeu are un plan special cu el. Se împrieteneşte cu un bătrân dulgher, care într-o zi i-a dăruit o Biblie. ,,Nu era o Biblie obişnuită, cum am aflat mai târziu: el şi soţia lui petreceau ore întregi rugându-se cu ea în mână pentru un evreu care să vină la Hristos’’. Bătrânul dulgher s-a rugat ani de zile ca Dumnezeu să-i aducă un evreu căruia să-i spună despre El, iar acesta să-l accepte.

Anul 1937 este un an binecuvântat pentru Wurmbrand, astfel că el devine creştin, iar apoi pastor la o misiune anglicană pentru evrei.

Prima binecuvântare a fost că în anul 1938 se naşte primul lor fiu,

RICHARD WURMBRAND un erou al credinţei

Mihai. În această perioadă de timp, ura împotriva evreilor a crescut foarte mult. ,,Pe cartea de identitate a lor erau ştampilate, cu litere de o şchioapă, cuvântul Evreu, pentru a putea fi uşor deosebiţi de restul populaţiei’’. Un exemplu concludent pe care l-a trăit Wurmbrand cu vecini săi, care urau de moarte pe evrei. Într-o zi Richard vizitase o familie, femeia era o croitoreasă foarte renumită în Bucureşti. El îi pune următoarea întrebare: ,,Se pare că sunteţi mulţumită de această maşină de cusut? Ce marcă are? Aha, văd: e o maşină Singer. Dar ştiţi oare că inventatorul ei a fost un evreu, cu numele Singer?” Aşa reuşea el, nu o dată să risipească orbirea din ochii celor orbiţi de prejudecăţi şi de ură împotriva poporului evreu.

Misiunea anglicană trebuia să se retragă din România în anul 1941, iar activitatea sa fiind preluată de Biserica Luterană Norvegiană. Wurmbrand intră în conflict direct cu autorităţile comuniste. Astfel, în anul 1945 noul guvern, alcătuit din Petru Groza în funcţia de prim-ministru, marioneta Moscovei şi Teohari Georgescu, noul ministru de interne, a convocat aşa numitul Congres al cultelor la care trebuiau să participe toate cultele şi confesiunile din ţară. Întrucât li se promitea o religie liberă, mulţi slujitori ai altarului au început a susţine Partidul Comunist, dar Wurmbrand a fost singurul care şi-a dat seama de nesinceritatea acestora şi a luat cuvântul. El şi-a început discursul amintind cuvintele Scripturii: ,,Atunci când copiii lui Dumnezeu se întrunesc laolaltă, şi îngerii din cer sunt prezenţi ca să înveţe, prin ei, înţelepciunea lui Dumnezeu. De aceea, datoria noastră

ca slujitorii ai Săi, este aceea de a preamări pe Creatorul şi Mântuitorul nostru, nu puteri pământene care sunt trecătoare. Numai lui Hristos I se cuvine toată gloria şi cinstea, căci a murit pentru păcatele noastre, ale tuturora.” Viaţa în România a devenit foarte grea, oamenii fiind obligaţi să stea la nişte cozi interminabile pentru a-şi ridica alimentele care se dădeau numai pe bază de cartelă. “În acest timp, diplomaţii străini din ţară şi jurnaliştii presei Occidentale puteau vedea circulând de nenumărate ori pe zi camioane încărcate, dar sigilate aşa că nu se putea vedea nimic pe dinafară. Pe pereţii de afară scria cu litere de o şchioapă : CARNE, PEŞTE sau PÂINE, aşa încât reporterii puteau transmite ziarelor lor din Occident că se pare că acest nou guvern are grijă să aprovizioneze ţara cu alimente din belşug. Dar cine putea şti că acele camioane nu conţineau nicidecum alimente, ci cetăţeni nevinovaţi, duşi spre locurile de anchetare, de teroare şi de unde mulţi nu se vor mai întoarce niciodată la familiile lor”.

Wurmbrand este urmărit de autorităţile comuniste, astfel încât într-o duminică, 29 februarie 1948 este arestat în timp ce el plecase spre biserica din Bucureşti. Este mutat în permanenţă de la o închisoare la alta: Rahova, Jilava, Târgu Ocna, … În aceste închisori nu contenea să predice Evanghelia, de la oameni cu rang înalt până la oamenii de rând. Cel mai marcat a fost de condiţiile închisorii de la Jilava spunând: ,,Aceasta e aşa cum îi spune numele : jilavă-plină de umezeală. Este înconjurată de un canal deschis în permanenţă, plin cu apă. Celulele erau săpate la 10 m sub pământ, unde fiecărui deţinut îi revenea 30 cm. Închisoarea de la Jilava era celebră prin faptul că pereţii camerelor erau vopsiţi în negru, raţia de pâine de 200 g pe zi, însoţită de terci şi supă de morcovi stricaţi.

13

În această fortăreaţă erau închişi 3 200 de deţinuţi, dar în schimb această închisoare era destinată numai pentru 600 de persoane”.

După 8 ani de detenţie a fost eliberat în anul 1956.

Întrucât nu încetează să predice Evanghelia lui Hristos în anul 1959 este arestat din nou până în anul 1964. În una din închisorile unde şi-a petrecut un timp din detenţia sa, a fost ca un ambasador al Adevărului, unind toate religiile întruna şi anume: să fii urmaşul lui Hristos. Odată el le-a spus: ,,Când un român cere pâine, un englez “bread,, un neamţ ,,das Brot”, un italian ,,pane”, ei cer toţi acelaşi lucru. Georg este catolic, aşa că face semnul cruci într-un fel, Carol este ortodox, îl face altfel. Ion care este baptist, îşi împreună mâinile. Atunci, de ce n-ar putea şi Nasim care este musulman să-şi îndrepte faţa înspre răsărit când se roagă? Fiecare dintre noi ne adresăm lui Dumnezeu altfel, dar El vede dincolo de gesturile noastre; El se uită în inima noastră. Acolo ar trebui să privim şi noi”.

În iunie 1964, datorită unei amnistii generale, toţi deţinuţii politici de toate categoriile au fost

de a predica Evanghelia dragostei şi a iertării.

În anul 2009 Richard Wurmbrand, a fost nominalizat în Top 10 printre ,, Cei mai mari oameni ai României” de către Televiziunea Română (TVR1), alături de Mihai Eminescu, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi alţii.

„Wurmbrand, care a fost închis timp de 14 ani în temniţele comuniste din România, pentru vederile sate anticomuniste exprimate deschis, îi sfătuieşte pe credincioşi să ducă învăţătura lui Hristos până la marginile pământului. A fost în tot acest timp un adevărat frate în suferinţa miilor de deţinuţi aducând-le alinarea credinţei. Astăzi, numele lui este cunoscut pretutindeni unde se propovăduieşte numele lui Hristos”.

Conform unei inscripţii ce se găsea pe un perete a locuinţei lui Wurmbrand, pe care erau gravate cu migală, pe o bucată de lemn frumos lăcuită următoarele cuvinte: ,,Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, iar ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu’’.

Gaby Bujdei

eliberaţi, astfel şi Richard Wurmbrand. Cu această ocazie spunea: ,,am ieşit din închisoare în hainele altcuiva. Străzile Gherlei mi s-au părut orbitor de luminoase. Automobilele huruiau pe lângă mine şi mă enervau. Culorile pardesiului unei femei, ale unui buchet de flori erau şocante pentru ochii mei. Aerul mirosea curat şi proaspăt, de parcă s-ar fi cosit fânul la marginea oraşului”.

Suma de 10 000 de dolari, a fost plătită pentru Wurmbrand în anul 1965 de o organizaţie norvegiană pentru a părăsi ţara.

Iar în anul 1966 se stabileşte definitiv în America unde înfiinţează o organizaţie creştină ,,Glasul martirilor”, organizaţie care luptă împotriva persecuţiilor îndreptate asupra creştinilor de pe toate continentele.

După revoluţia din 22 decembrie 1989, Wurmbrand se întoarce în anul 1990 vizitând România după 25 de ani de exil, ducând flori la mormintele torţionarilor săi, şi predicând acelaşi mesaj şi anume: mesajul dragostei lui Hristos faţă de noi.

Moare în februarie 2001, la vârsta de 92 de ani în Torrane-SUA, lăsând moştenire tuturor creştinilor

Dacă am avea curajul să facem inventarul rugăciunilor „ascultate”, am constata, poate cu mirare, că nu sunt multe. Vorbesc aici de acele cereri care nu sunt de prisos, pentru că cei care caută mai întâi Împărăţia Cerurilor au promisiunea că vor primi lucrurile necesare „pe deasupra”.

Puţini au cutezanţa să ceară lucruri mari ca apoi să se bucure de ele. „Până acum n-aţi cerut nimic în numele Meu: cereţi şi veţi căpăta” îşi încurajează Domnul ucenicii. Bucuria rugăciunii împlinite vine din sentimentul că „suntem împreună lucrători cu El”. lucrările mari fac parte din planurile lui mari şi rugăciunea împlinită este dovada umblării în voia lui.

„Cere-mi şi-ţi voi da neamurile de moştenire” încurajează Tatăl pe Fiul Său, în psalmul profetic 2:8. Câştigarea de suflete pentru cer este marea misiune a Domnului şi implicit a noastră. Atunci când ne rugăm pentru mântuirea altora, cerem de fapt lucruri mari şi importante.

BucuRia Rugăciunii împlinite (iOan 16: 24)

o frumoasă experienţă pe terenul câştigării de suflete prin rugăciune am trăit cu grupul de studiu Biblic. Aici practicăm rugăciunea cu consemnarea datelor pe hârtie. la 4 martie 2005, am înscris în lista noastră de rugăciune pe Elena, colegă de muncă cu unul din fraţii noştri, la cererea acestuia. Elena era la acea vreme total străină de Domnul şi de pocăinţă. Dimpotrivă, avea plăcerea să ironizeze pe cei care îi ştia pocăiţi. Noi ne-am rugat consecvent până în septembrie, când a venit „din curiozitate” la studiu. la 9 noiembrie 2005, a venit din nou şi, cu lacrimi, ne-a mărturisit că l-a primit pe Domnul Isus ca mântuitor, după ce făcuse cea dintâi rugăciune adevărată. Astăzi este o creştină veritabilă şi soţul ei, care la început s-a împotrivit, a urmat-o şi sunt împreună fericiţi.

o mare bucurie am trăit atunci şi asta ne-a încurajat să continuăm să ne rugăm pentru mântuirea altora. Fie, prin aceasta, înălţat Numele Domnului!

Vasile Darău

14

MăRTURISIRE

EXISTă DUMNEzEU CU ADEVăRAT?

Mă numesc Răduţiu Onisim, fac parte din Biserica Filadelfia Neudau(Austria), am 28 de ani şi m-am născut într-o familie de creştini penticostali. Prin această mărturisire doresc să oglindesc lucrurile minunate pe care le-a făcut Dumnezeu în viaţa mea şi în biserica aceasta. Am numitmăr-

turisirea ,,EXISTĂ DUMNEZEU CU ADEVĂRAT?”O întrebare cu care m-am confruntat încă de mic copil.

La fiecare program re-ligios, părinţii ne duceau la Casa Domnului.Într-o dimineaţă, trezindu-

mă mama pentru a merge din nou la biserică, am întrebat-o nemulţumit:,,De ce atâta biserică? La ce să mai merg, oricum nu înţe-leg nimic? Fraţii şi surorile vorbesc doar despre un Dumnezeu şi Isus, pe care eu nu L-am văzut nicioda-tă”.

Mama mea, fiind o femeie înţeleaptă, mi-a dat o sărutare şi mi-a spus:,,Va veni vremea când

vei mai creşte şi vei înţelege că Domnul Isus vrea să te folosească şi pe tine. Într-o zi îţi va vorbi şi ţie, spunându-ţi ce ai de făcut şi la ce vrea să te folosească”

Într-atât de încântat am fost de vorbele ei, de faptul că Dom-nul Isus mă va folosi şi pe mine, încât m-am hotărât ca, din acel moment, să-L slujesc. Problema era că încă nu Îl cunoşteam. De unde să ştiu că există cu adevărat un Dumnezeu-Isus, care doreşte să-L ajut, şi oare chiar avea nevoie de mine acest Dumnezeu-Isus?

Întrebările acestea au înce-put să mă frământe în drum spre biserică, neştiind ce să fac şi ce să cred.

S-a întâmplat ca, în acea du-minică, să vină la biserica noastră un frate străin, care a mărturisit prin ce necaz a trecut şi cum L-a văzut pe Domnul. Din acea cli-pă am început să mă rog foarte mult să pot face şi eu cunoştinţă cu Isus. Dorinţa aceasta creştea în inima mea, pe zi ce trecea, tot mai mult

Pe când aveam vreo 15-16 ani, petrecându-mi vacanţa de vară în România, am participat, împreună cu doi verişori de-ai mei, la un cerc de rugăciune. Atunci am primit o înştiinţare printr-un frate proroc. Cuvintele Domnului sunau aşa:,,Cât despre tine, tine-re, aşa vorbeşte Domnul:Va veni vremea când Mă vei chema de aproape şi voi sta de vorbă cu tine faţă în faţă şi gură către gură...”

Pe la sfârşitul anului 2001, la biserica din Neudau, o altă lucra-

re printr-o prorociţă, care suna astfel: ,,Iată, poporule, aşa-ţi vorbeşte Dom-nul! Doresc să ridic din mijlocul tău mărturii vii, prin care Eu, Domnul, să Îmi proslăvesc Numele, astfel să vezi cu ochii tăi lucrările Mele minunate, căci sunt neschimbat, şi puterea Mea de Dumnezeu nu s-a micşorat, ci sunt acelaşi ieri, azi şi în veci. Te chem, în vremuri ca acestea, la unitate, post şi rugăciune, căci puţin mai e până Eu, Domnul, voi lucra. Amin”.

Anii s-au scurs, ajungând în floarea vârstei, neîncetând să mă rog Domnului ca să-mi împlinească marea mea dorinţă. Ştiam că doar prin rugă-ciune Îl pot îndupleca pe Dumnezeu

În data de 09 ianuarie 2002 am avut un grav accident auto, pe străzi-le Germaniei. Am fost transportat de urgenţă la cel mai apropiat spital, dar, odată ajuns pe masa de operaţie, am întrat în moarte clinică, organele tru-pului meu refuzând să mai funcţione-ze.

Într-o clipă m-am văzut îmbrăcat într-o haină albă, strălucitoare. Neşti-ind ce s-a întâmplat şi unde mă aflu, am început să mă uit în jur, la norii care mă înconjurau de pretutindeni şi pe care chiar stăteam; mă uitam la pi-cioarele mele şi mă întrebam în gând cum e posibil asta! Apoi am zărit o lu-mină care, pe măsură ce se apropia, devenea tot mai mare, până s-a oprit înaintea mea, luând forma unei fiinţe nespus de frumoase şi strălucitoare. Iar acea fiinţă dumnezeiască a înce-put să-mi vorbească cu glas cald, lin şi mângâietor:,,Eu sunt Domnul Isus, acel pe care tu, din fragedă copilărie, doreai să-L vezi, dovedindu-ţi astfel existenţa Mea. Doreai să Mă cunoşti şi

15

să-ţi vorbesc, doreai să Mă slujeşti. Iată, vreau să-ţi măresc atât de mult credinţa, încât nimeni să nu ţi-o poată clătina. Credinţa existenţei Mele. Te-am chemat la Mine ca Eu, Domnul, să îţi vorbesc, ca astfel să stai de vorbă cu Mine faţă în faţă şi gură către gură, aşa cum ţi-am spus prin unul din slujitorii mei şi cum ai cerut în rugăciunile tale. Îţi iubesc sufletul şi vreau să fii al Meu pentru totdeauna, vreau să-Mi aparţii. Eu sunt cel ce ţi-a pus această dorinţă în inimă încă din copilăria ta; am găsit plăcere în rugăciunile tale şi te iubesc nespus de mult. Dar spune fraţilor tăi şi tuturor bisericilor unde te voi trimite că mulţi se înşală. Nu se ajunge în Împărăţia cerurilor atât de uşor cum cred ei, făcând cu Mine un Legământ pe care nu îl ţin şi ne-lăsându-se călăuziţi de Duhul Sfânt; făcând tot ce vor ei şi nu ce Eu vo-iesc. Eu, Domnul Isus, sunt acel care îţi vorbeşte...”.

Apoi a ridicat mâna, arătând în dreapta mea. Aţintindu-mi privirea într-acolo, am zărit o fiinţă ce stătea pe un tron, cu spatele spre mine,

învăluită de un nor. Când a înce-put să-mi pună întrebări, glasul ei cutremurător şi înspăimântător ca vuietul apelor mari m-a făcut să înţeleg că însuşi Dumnezeu Atotputernic îmi vorbea. Apoi mi s-a adresat din nou Isus, cerându-mi să mărturisesc tuturor ceea ce mi-a făcut El cunoscut; să spun oamenilor, poporului şi popoare-lor cuvintele Domnului.

La porunca Sa şi datorită rugăciunilor familiei mele şi ale bisericii, am fost reîntors în trupul pământesc. Într-o clipită, fără in-tervenţia medicilor, inima a reîn-ceput să-mi bată.

După două luni şi jumătate am revenit din comă. Pe tot par-cursul celor şase luni petrecute în spital, biserica şi familia au stat necontenit în post şi rugăciune. Domnul m-a făcut să preţuiesc valoarea sănătăţii - căci este ne-spus de mare binecuvântare dată de Dumnezeu omului pe pământ, binecuvântare pentru care mulţi nu ştiu să mulţumească îndeajuns.

Astfel, în urma rugăciunilor,

Domnul S-a îndurat şi Şi-a proslă-vit Numele, căci, după cum spune Biblia, Domnul este acela care face ce vrea, cu cine vrea şi nimeni nu-L poate întreba de ce?

De aceea te îndemn, suflete drag, nu te juca cu pocăinţa şi nu lua cu uşurinţă Legământul făcut, căci, aşa cum Domnul mi-a spus,”mulţi se vor înşela”.

Domnul doreşte nu nu-mai vorbe, ci şi fapte, prin care să-I dovedim - Lui dar şi oamenilor - că Îl slujim cu adevă-rat. Botezul în apă şi umplerea cu Duhul Sfânt sunt doar două uşi pe care Domnul le-a pus în faţa omului pentru a trece prin ele, dar Scriptura mai aminteşte şi de alte condiţii pe care trebuie să le îndeplinim

Domnul să ne ajute pe toţi să rămânem neclintiţi pe calea Lui!

Răduţiu Onisim

Mulţumim lui Dumnezeu că ne-a ascultat rugăciunea şi ne-a răspuns la momentul de grea încercare; El nu ne lasă singuri, ori de câte ori strigăm către El şi-L căutăm cu o inimă sinceră şi credincioasă

În anul 1994, fraţii evanghelici de la Biserica din Feldkirchen ne-au dat ,,termin” ca în luna septembrie să părăsim sala. Am căutat peste tot în localitate fără a găsi ceva corespunzător.

Atunci am început un „post cu rugăciune”, ca Dumnezeu să ne trimită un om, prin care să ajungem la o sală potrivită Bisericii noastre. În cursul săptămânii, am primit un îndemn din partea Domnului să mă adresez diaconului Bisericii Catolice, care, la rândul său, ar fi putut mijloci pentru noi în faţa unui preot catolic, a cărui biserică beneficia de o sală de festivităţi religioase.

După trei zile, fiind împreună cu soţia mea în drum spre biserică, ne-am întâlnit cu acel preot şi am aflat marea veste: situaţia bisericii noastre, care la acea dată număra 120 de membri majori, era ca şi salvată! Urma să ne întrunim sâmbăta la ora 11 în biroul său, împreună cu diaconul, ,,omul” pentru care ne rugaserăm să ni-l trimită Dumnezeu. La ziua şi ora stabilită, ne-am întâlnit cu toţii, iar ei ne-au oferit sala

un moment De grea încercarelor, pentru a ne desfăşura serviciu religios. Am obţinut un contract pe termen nelimitat cu Biserica Catolică la o chirie de 3 000 de şillingi (incluse toate cheltuielile). Menţionăm că avem acelaşi contract din anul 1994 şi plătim doar 350 de euro.

Mulţumim lui Dumnezeu pentru că ne-a ascultat rugăciunea şi ne poartă de grijă, până când ne va chema acasă.

Nicolae Seni

16

Ce este rugăciunea? Nu este un act de merit care să ne aducă favoruri din partea Domnului.

Nu este o demonstraţie pretenţioasă de pioşenie.

Nu este o cale de a-L informa pe Dumnezeu de nevoile noastre, pentru că acestea Îi sunt cunoscute deja.

Nu este o modalitate de a-L înduioşa pe Dumnezeu pentru a ne ajuta.

Nu este o modalitate de a-L determina pe Dumnezeu să-şi schimbe planul..

Rugăciunea este recunoaşterea imensei noastre nevoi de Dumnezeu, fără de care nu putem face nimic, dar implică şi cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu pentru ca rugăciunea să fie în concordanţă cu voia lui faţă de noi. Rugăciunea este strict necesară pentru creştin în relaţia sa cu Dumnezeu, este posibilitatea comunicării omului cu Dumnezeu. Prin rugăciune, omul îşi arată dependenţa sa de Dumnezeu de la care primeşte răspuns la rugăciunile şi nevoile sale. Comuniunea noastră cu Domnul are ca esenţă rugăciunea deoarece, prin acest mijloc şi privilegiu dăruit, ne putem exprima şi putem vorbi cu Dumnezeu. De ce Dumnezeu nu ascultă întotdeauna rugăciunile copiilor Săi ?La această întrebare, de obicei se dau mai multe răspunsuri clasice, bazate pe Scriptură, unul dintre ele fiind păcatul:Dumnezeu nu poate răspunde tuturor cererilor ce I se fac din cauza păcatelor în care ne complacem. Şi, pentru a susţine această afirmaţie, privim la textul din Isaia 59: 1-2: - “Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui și-L împiedică să vă asculte.”

Răspunsul este cât se poate de clar şi e dezvoltat şi în alte parţi ale Bibliei.

Care sunt acele păcate care îl împiedică pe Dumnezeu să ne asculte cererile? Care sunt piedicile în calea rugăciunii?

1. Neascultarea de Legea lui Dumnezeu: Prov. 28:9 - ,,Dacă cineva îşi întoarce urechea ca

să n-asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă…”

1 Sam. 15:22 – „Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.”

2. Faptele rele:Mica 3,4 - ,,Apoi strigă către Domnul, dar El nu le

răspunde, ci Îşi ascunde Faţa de ei în vremea aceea pentru că au făcut fapte rele”; Isaia 1:15-16 - „Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi ori cât de mult v-aţi ruga, n-ascult: căci mâinile vă Sunt pline de sânge! Spălaţi-vă, deci, şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul!”

3. Necredinţa:- Iacov 1:6-7 - „Dar s-o ceară cu credinţă, fără să

se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo”; Matei 13:58 - „ Isus (…) n-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor”.

- Necredinţa izvorăşte din necunoaşterea lui Dumnezeu;

- noi credem că Dumnezeu poate, dar nu credem că Dumnezeu face.

4. Religie fără o relaţie cu Dumnezeu:- sunt mulţi oameni religioşi care nu au o relaţie

cu Dumnezeu (ex. cărturarii şi fariseii); Matei 23:14 -

17

„Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osândă.”

- importantă nu e religia ci relaţia cu Dumnezeu;

- relaţia stă în pasiunea pentru Isus - ex. Biserica din Efes şi dragostea dintâi. „Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.” – Apoc. 2:4

5. lipsa dragostei în familie:1Petru 3:7 - „Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la

rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre.”

- mulţi oameni sunt îngeri în public şi diavoli acasă;

- soţii geloase, ironice, capricioase;- soţi neatenţi, neiubitori, leneşi, etc.6. Egoismul:- Iacov 4:3 - „Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru

că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.”

- prima rugăciune din Biblie e egoistă. Geneza 15:2 - „Dumnezeule ce-mi vei da?”

- Cum sunt rugăciunile noastre? Fiul risipitor începe prin a spune în Luca 15 : “Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine”; după pocăinţă, rugăciunea lui este “Tată, fă-mă”, aceasta înseamnă relaţie!

7. Resentimentele:- Matei 5:24 – “Lasă-ţi darul acolo înaintea

altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.”

- neiertarea este o piedică principală în rugăciune;

- iartă pentru binele tău! Matei 18:21- „Atunci Petru s-a apropiat de El, şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.”

- Ura - 1 Ioan 3:15 „Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că nici un ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el.”

- Pentru resentiment există un singur remediu - pocăinţa. Iov a trebuit să se roage pentru duşmanii lui înainte ca Domnul sa îl elibereze şi să îl vindece.

8. Îngrijorările:- Matei 13:22 - “...îngrijorările veacului

acestuia şi înşelăciunea bogăţiei îneacă cuvântul şi el devine neroditor.”

- Luca 21:34 - „Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de

mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.”

- avem timp pentru ce ne place, însă mai puţin pentru rugăciune.

9. Mândria si făţărnicia:- Iov 35:12 ,,Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu

nu răspunde din pricina mândriei celor răi”; Iacov 4:6 – ,,Dumnezeu stă împotriva celor mândri, însă dă har celor smeriţi”; Matei 6:5 - „Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata.”

- În pilda vameşului şi a fariseului, Isus condamna atitudinea fariseului mândru şi făţarnic concluzionând: “Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat ” Luca 18:9-14.

10. ocupaţia: Care sunt priorităţile noastre ca şi copii ai

lui Dumnezeu? - Mat 6:33-34: ,,Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi, deci, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei”; 1 Regi 20:40 - „Şi pe când robul tău făcea câte ceva încoace şi încolo, omul s-a făcut nevăzut”. Împăratul lui Israel i-a zis: ,,Aceasta îţi este osânda; tu însuţi ai rostit-o”.

Strategia diavolului este să îţi dea de lucru să fii ocupat cu altceva precum evreilor în Egipt, activitate, activitate ca să nu mai ai timp de Dumnezeu. Iacov 4:15 - „Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.”

11. Nemulţumirea: 1 Tes. 5:18 „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru

toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi”; 1 Timotei 2:1 - „Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii”.

Unul din păcatele vremurilor din urmă este nemulţumirea: 2 Tim. 3:1 ,,Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi… nemulţumitori…”. Un spirit nemulţumitor nu va primi nimic de la Dumnezeu.

12. zgârcenia: 1 Ioan 3:17 - „Dar cine are bogăţiile lumii

acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?”; Maleahi 3:8-10 - ,,Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi?” Dar voi întrebaţi: „Cu ce Te-am înşelat?” Cu zeciuielile şi darurile de mâncare. Sunteţi blestemaţi, câtă vreme căutaţi să Mă înșelaţi, tot poporul în întregime!Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa

18

Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare”.

13. lipsa postului:- postul este foarte nepopular azi, dar foarte

eficient;- multe rugăciuni nu sunt ascultate pentru

că nu postim şi nu ne putem ruga pentru că nu postim; Matei 17:21- „Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.”

- Matei 6:16 spune: “când postiţi” şi nu spune “dacă postiţi”, adică postul nu este o opţiune, ci un imperativ!

14. opoziţia firii pământeşti:- firii pământeşti nu-i place rugăciunea. Gal.

5:16,17 - ,,Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământești. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi”.

- moartea firii începe pe genunchi- răstignirea ei – Gal. 2:20 „Am fost răstignit

împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.”

Col. 3:5 - „De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli.”

15. Împotrivirea Diavolului:- 1 Petru 5:8-9 ,,Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că

potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.

- diavolul se opune rugăciunii - îţi aduce aminte de probleme nerezolvate, imagini, îţi fură gândurile, îţi creează o scârbă, oboseală faţă de rugăciune. Iacov 4:7-8 – „Supuneţi-vă, deci, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi...”

16. Concluzie: Evrei 12:1 - ,,Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte”.

- Dumnezeu ascultă rugăciunea celui neprihănit: 1 Ioan 1:9 - ,,Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire”; Iac 5:16 - ,,Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi”.

- Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

Supuran Traian

Întorcându-ne dintr-o misiune petrecută în Oltenia, am avut probleme cu maşina (începuse să se defecteze ambreiajul), ne-am oprit scurt şi la Variaş, să luăm pe cumnata cu nepoţelul nostru de un an şi jumătate, care era bolnav. Când am plecat la drum, ştiam că sunt aproape 1 000 de km de călătorie. Ne-am rugat Domnului să fie cu noi, să putem ajunge cu bine acasă în Austria şi să nu rămânem pe drum, deoarece soţia mea trebuia să ajungă la serviciu, iar eu trebuia să fiu duminica la biserică; ne-am mai rugat şi pentru nepoţelul nostru bolnav. Am sosit cu bine şi am putut să îmi duc soţia la muncă, după care eu am putut să merg la biserică. Când m-am întors de la biserică, maşina m-a adus până acasă şi nu am mai putut apoi merge deloc cu ea. Ajuns acasă, am constatat că maşina se defectase total.

Domnul ne-a ascultat rugăciunea. A fost cu noi în Oltenia şi la întoarcere ne-a adus sub protecţia Lui. Domnul a vindecat şi pe nepoţelul nostru. Domnul ia aminte la cererile noastre şi ne bucurăm pentru aceasta. Dumnezeu fie lăudat pentru toate lucrurile!

Paşca Florin

La întoarcere din misiune

Deschide-ţi ochii, fii cu ochii în patru !

19

Ezechiel 18:28 Pentru că îşi deschide ochii şi se abate de la toate fărădelegile pe care le-a săvârşit, va trăi şi nu va muri.“

Ezra 8:29a Fiţi cu ochii în patru,...De cele mai multe ori tinerii în

perioada de prietenie în vederea căsătoriei se uită mai ales la ce izbeşte privirea, neglijând a se uita dincolo de aceasta, la partea spirituală.

Investeşte de tânăr în partea spirituală, şi vei beneficia în căsătorie de o viaţă fericită dar deschide-ţi ochii, fii cu ochii în patru şi alege-ţi tot un partener care a investit şi el de tânăr în partea spirituală!

Aceste întrebări te pot ajuta să începi a-ţi deschide ochii, a fi cu ochii în patru, atît în viaţa ta cît şi a celui cu care doreşti să te căsătoreşti.

1. Ce este o cunoştinţă? Ce este un prieten ? Ce este un prieten apropiat?

2. Care ar fi după părerea ta ordinea scopurilor în viaţa unui tânăr creştin?

3. Dacă valorile unui tânăr creştin sunt mai mult de natură firească, lumească, ţi l-ai alege ca prieten? Proverbe 13:20 Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.

4. Crezi că sfatul părinţilor într-o prietenie în vederea căsătoriei este biblic?

Coloseni 3:20 Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului.

Proverbe 23:22 Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut, şi nu nesocoti pe mamă-ta, când a îmbătrânit.

5. Care alţi sfătuitori ai consulta în vederea unei prietenii, pe lângă părinţi Prov. 15:22?

Proverbe 15:22 Planurile nu izbutesc, când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.

6. De câte ori pe zi te rogi în vederea căsătoriei?

7. Pregătirea pentru căsătorie implică cel puţin, PREGĂTIRE SPIRITUALĂ,

PREGĂTIRE MATERIALĂ, PREGĂTIRE EMOŢIONALĂ, crezi că eşti pregătit pentru pasul căsătoriei?

8. Ca să poţi face faţă dificultăţilor în viaţa de familie trebuie să fii bine pregătit spiritual, de câte ori ai citit toată biblia?

9. Dacă te rogi şi citeşti zilnic biblia?10. Câte versete din biblie ştii pe de

rost?11. Dacă eşti a lui Hristos, sigur

ai primit cel puţin un talant, care este talantul tău şi cum ai lucrat cu el până acum? dar persoana cu care vrei să te căsătoreşti?

12. Dacă ai fi pus în situaţia extremă să alegi între Dumnezeu şi persoana iubită pe cine ai alege?

13. Ce este mai important pentru tine dorinţa de a te căsători sau datoria întreţinerii unei familii fericite?

14. Eşti pregătit să accepţi standardul lui Dumnezeu pentru prietenia dinaintea căsătoriei?

15. Pentru a se ajunge la căsătorie, relaţiile dintre un băiat şi o fată; creştinii trec prin mai multe etape: întâlniri în grup mare, întâlniri în grup mic, întâlnirea de debut, întâlnire în doi, întâlnire de extindere a relaţiei, logodna, cununie, după care etapă crezi că băiatul trebuie să informeze părinţii fetei?

16. Adevărata dragoste nu va cauza niciodată dorinţa implicării fizice înainte de căsătorie, pofta da. Diferenţa dintre cele două este că pofta nu mai poate aştepta, pe când dragostea poate, credeţi că este bine ca înainte de prima atingrere fizică să fie stabilite şi limitele atingerilor fizice înainte de căsătorie?

17. Orice lucru afară de accidente se întâmplă de două ori, odată în minte şi a doua oră în faptă, cât de departe este prea departe?

18. Nu-i aşa că vrei să ai o familie fericită, deschide-ţi ochii! crezi că un tânăr care are conflicte nerezolvate cu părinţii lui este apt pentru căsătorie?

Buda Corneliu

DeschiDe-ţi Ochii, fii cu Ochii în patRu!

Investește

de tânăr

în partea

spirituală, și

vei beneficia

în

căsătorie

de o viaţă

fericită dar

deschide-ţi

ochii, fii cu

ochii în patru

și alege-ţi tot

un partener

care a investit

și el de tânăr

în partea

spirituală!

20

Ca să putem înţelege de unde şi cum provin durerile de spate, doresc mai întâi să explic pe scurt anatomia şi fiziologia coloanei vertebrale.

Coloana vertebrală este constituită din 33-34 de piese osoase numite ver-tebre. Ea este parte componentă a unei formaţiuni complexe numită organ axial, la realizarea căruia participă următoarele componente:

- componenta dura osoasă (vertebre-le care alcătuiesc coloana vertebrală);

- componenta conjunctivă formată din structuri fibroase şi elastice care fac legătura între vertebre (discurile interver-tebrale, capsule articulare, ligamente);

- componenta musculară (muşchii coloanei vertebrale);

- componenta neuro-vasculară (mă-duva spinării, rădăcinile nervoase, vase de sânge).

Corpii vertebrali sunt legaţi prin dis-curile intervertebrale şi ligamente care

împreună cu capsulele articulare formează segmentul de mobilitate. Coloana vertebrală nu este dreaptă, ci prezintă o serie de curburi în regiu-nea cervicală, toracică şi lombară. La nivelul coloanei cervicale şi lombare

ColoANA VERTEBRAlă şi loMBoSCIATICA

există câte o curbură cu concavi-tate posterioară care se numeşte lordoza (cervicală respectiv lom-bară), iar la nivelul coloanei tora-cice există o curbură cu concavi-tate anterioară, denumită cifoza. În regiunea pelviană (la nivelul bazinului) există o curbură cu concavitatea orientată anterior şi este formată de osul sacru şi oase-le coccigiene.

Funcţiile coloanei vertebra-le în organismul uman sunt:

- funcţia de susţinere (susţine trunchiul);

- funcţia de protecţie (prote-jează măduva spinării împotriva loviturilor);

- funcţia de mobilitate (posi-bilitatea corpului de a se mişca şi de a se deplasa în spaţiu);

- funcţia morfogenetică (parti-cularităţile mecanicii coloanei ver-tebrale se răsfrâng asupra formei şi aşezării viscerelor toraco-abdo-minale (viscere[DEX]=totalitatea organelor care se află în marile cavităţi ale corpurilor , mai ales în cavitatea abdominală).

Lombosciatica este un sin-drom care se manifestă prin du-reri acute sau cronice în regiunea lombară, iradiind de-a lungul membrului inferior pe faţa poste-rioară, anterioară sau laterală (în funcţie de partea lezată a rădăci-nii nervului) a coapsei şi gambei, extinzându-se uneori în direcţia halucelui(degetul mare) . În cazul leziunilor discale de ex. a discopa-tiei (discopatie [DEX]=denumire ge-nerică pentru afecţiunile discurilor intervertebrale) şi herniei de disc, lombosciatica este consecinţa iri-tării mecanice a rădăcinilor ner-vului sciatic (nervul sciatic [DEX]= nervul cel mai mare din corpul omenesc, care pleacă din partea de jos a măduvei spinării şi se ramifică în coapsa, gamba şi laba picioru-lui, inervând membrele inferioare) de către discul intervertebral de-gradat care îngustează zonele de trecere ale filetelor nervoase la ni-velul găurilor de conjugare dintre vertebre.

Lombosciatica poate fi gene-rată şi în afara leziunilor discale, de către boli neurologice infecţioase, toxice sau de către tumori care afectează rădăcinile (radiculite)

sau nervul (nevrite). De aceea în cazul apariţiei stării dureroase lombosciatice este necesar con-sultul medical, pentru a se stabili diagnosticul, cauza şi tratamen-tul. O atenţie deosebită trebuie acordată de către persoanele cu obezitate regimului alimentar fiindcă fiecare kilogram în plus apasă uneori cu forţe de zeci de kilograme pe discul degradat şi implicit pe rădăcinile nervoase. Tratamentul este în funcţie de cauza bolii, dar în cazul lombos-ciaticii acute el constă în primul rând într-o terapie conservativă (termen preluat de către autor din limba germană), adică 2-4 săptămâni repaus, terapie me-dicamentoasă analgetică, gim-nastică şi căldură. În Austria, se prescrie de obicei aşa numita Physiotherapie de şapte până la zece şedinţe, compusă din ma-saj, terapie termică (Stromthera-pie) sau nămol (Moorpackung) şi gimnastica pentru întărirea musculaturii.

Sfaturi pentru bolnavii cu lombosciatică vertebrală, dis-cală sau prin hernie de disc:

1. Să nu ridice greutăţi de jos decât în poziţia cu genunchii îndoiţi şi coloana cât mai dreap-tă;

2. Să evite pe cât posibil transportul greutăţilor în spate, care măresc solicitarea discurilor intervertebrale (atenţie! persoa-nele care muncesc pe şantier);

3. Să calce rufe stând pe scaun sau având masa la înăl-ţimea coatelor, pentru a avea coloana dreaptă;

4. Să ducă greutăţi echiva-lente în ambele mâini;

5. Să practice în fiecare zi gimnastica medicală de 10-15 minute dimineaţa şi seara;

6. Să evite îngrăşarea; 7. Să se adreseze medicului

la primele semne dureroase lo-calizate în regiunea lombară.

ATENŢIE: Dispariţia bruscă a durerii însoţită de dificultate în mers anunţă sciatica paralizantă care trebuie operată în cel mult 4-5 ore de la debutul simptome-lor! Este caz de urgenţă care nu acceptă amânare!

Dr. Cami Gagea

schm

a co

loan

ei v

erte

bral

e

21

1. Cea mai mare biserică din lume, care numără aproximativ un milion de membri se găseşte în Seul - Coreea de Sud. Biserica Yoido a Evangheliei Depline este păstorită de dr. Paul Yonggi Cho care susţine că: ,, rugăciunea a fost cheia tuturor trezirilor spirituale…Dumnezeu nu are copii favoriţi. Ceea ce a dat rezultate în viaţa mea, va da rezultate şi în viaţa ta…El poate lucra acum şi prin tine”.

2. Martin luther s-a născut la 10 noiembrie 1483 în Eisleben, Thueringen. Tânărul Martin în vârstă de 21 de ani se închide într-o cameră din turnul Mănăstirii Negre – Erfurt şi se roagă îndelung cu privire la ceea ce descoperea în Scripturi. În anul 1512 îşi ia examenul de doctorat în teologie. El devine profesor la facultatea din Wittenberg şi preot în biserica din aceeaşi localitate. A ajuns să îmbrăţişeze adevărul justificării prin credinţă. A experimentat puterea Duhului şi a Cuvântului. Astfel la data de 31 octombrie 1517 scrie un afiş cu cele Nouăzeci şi cinci de teze şi le înfige pe uşa bisericii din Wittenberg, punând în mişcare Reforma Protestantă.

3. Dunărea izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră (Germania) şi se varsă în Marea Neagră, în apropierea Pădurii Caraorman, care în limba turcă înseamnă Pădurea Neagră. Această pădure, care se află între braţul Sulina şi Sfântul Gheorghe, este formată din stejari vechi cu ramuri impunătoare şi o vegetaţie atât de bogată, dând naştere la locuri foarte întunecoase. În această pădure se găseşte ,,stejarul îngenuncheat”, cel mai bătrân stejar din deltă, care are o vârstă de 400 de ani şi o circumferinţă de 4 m. În anul 1940 Pădurea Caraorman a fost declarată monument al naturii.

4. Boabele de porumb se păstrează foarte bine în frigider dacă le acoperim cu puţin ulei. Mâncarea preparată nu este bine să se introducă fierbinte în frigider, deoarece se alterează mai repede. Este indicat a se lăsa câteva ore pentru a se răci. Se pune într-un vas acoperit cu capac.

5. Când ajungem acasă ,,Codul bunelor maniere” ne învaţă primul lucru pe care ar trebui să-l facem: schimbatul hainelor şi spălatul pe mâini. Ne petrecem o bună parte din zi la serviciu, şcoală, plimbare cu bicicleta, sau orice altă activitate; însă hainele cu care suntem îmbrăcaţi nu putem intra în bucătărie şi să pregătim mâncarea sau să prăjim ceapă. E recomandat să avem haine de casă şi haine de serviciu, şcoală, plimbare…etc. De-a lungul zilei punem mâna pe tot felul de lucruri şi e bine să ne spălăm când ajungem acasă.

ȘTIAŢI CĂ:

6. Circulaţia pe partea dreaptă a şoselei a fost impusă de Napoleon I în anul 1807 în Franţa, ca represalii împotriva englezilor care introduseră blocada continentală. Există câteva ţări ca: Marea Britanie, Australia, Japonia etc. unde se circulă pe partea stângă a drumului. În anul 1967 , Suedia este ultima ţară care a trecut de la circulaţia pe stânga a drumului pe partea dreaptă şi a costat-o aproximativ 2,2 miliarde dolari.

7. o floare extrem de rară a înflorit după 20 de ani la o grădină botanică din Japonia. Floarea înaltă de un metru şi jumătate a înflorit ultima dată în anul 1991, iar la data de 24 iulie 2010 şi-a deschis din nou petalele cu frumuseţea ei sculpturală doar pentru două zile, atrăgând zeci de mii de vizitatori.

8. Albert Einstein, născut la 14 martie 1879 în Ulm, Württemberg-Germania, a fost un fizician evreu german. El este autorul teoriei relativităţii, astfel în anul 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru fizică. A fost un susţinător al poporului evreu şi totodată un militant al păcii. În anul 1952, Einstein a refuzat să fie preşedintele Statului Israel. Se stinge din viaţă în anul 1955 în urma unui atac de cord.

9. Bariton este o voce bărbătească intermediară între tenor şi bas. Pentru prima dată acest cuvânt a apărut în limba franceză sub denumirea ,,baryton”, dar în româneşte ca şi în germană se foloseşte cuvântul ,,bariton”.

10. Martin Cooper s-a născut în 1928 în Chicago-Illinois. În anul 1973 împreună cu echipa sa de cercetători de la Motorola a inventat primul telefon mobil (celularul) care cântărea în jur de 2 kg. Iată după 37 de ani, mai exact în anul 2010, apare cel mai uşor telefon mobil din lume sub denumirea de ,,modu” intrând în cartea recordurilor care cântăreşte 40,1 grame şi măsoară 72*37*7,8 mm inventat de israelianul Dov Moran.

Ghiţă Bujdei

22

Şapte tineri credincioşi au rostit legămîntul de credinţă în Dum-nezeu, definit ca simbol al morţii fără de păcat şi învierii la o viaţă nouă primind, duminică, 30 mai, botezul Domnului. Ei au fost scu-fundaţi în apă de către pastorul Zaharia Ianchiş şi diaconul bise-ricii Ioan Zalomir . La oficierea botezului a participat şi fratele Fedor din Graz .

Le urăm tuturor celor ce s-au hotărât să facă pasul acesta un „drum bun împreună cu Isus spre cer“…

Botez Bruck/Leitha

Biserica „Philadelphia“ Wels informează cu bucurie că la data de 13.06.2010, în cadrul programul duminical a avut loc investirea în slujba de diacon a fratelui Paşca Strugariu Florin; amintindu-ne de cuvintele Domnului Isus Hristos „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrători!”Cu această ocazie au fost invitaţi mai mulţi lucrători care pe lângă lucrarea de investire în slujbă au vestit şi Cuvântul lui Dumnezeu: fr. Ioan Varadin - preşedintele Organizaţiei Penticostale Române din Austria, fr. Martin Schaser - pastorul bisericii „Philadelphia” Wels. fr. Gheorghe Tulbure - misionar in judeţul Mehedinţi, fr. Fred Lambert - pastor „Freie Christen Gemeinde” Wels, fr. Steve Wildman - pastor „Freie Christen Gemeinde” Wels şi fr. Neluţu Ştefan - prezbiter biserica „Salem” Linz.

Ordinare WeLS

Pe data de 23.05.2010, cu ocazia sărbătorii Rusaliilor, la Biserica

Penticostală “BETEL” din Bruck an der Leitha a avut loc un botez nou testamental în apă la care 7 suflete au încheiat legământ cu Domnul. Cu această ocazie au fost

prezenţi fraţii Nati Pavel şi Vlas Ionel care a avut şi predica de bază la acest program. Ne bucurăm pentru aceşti tineri care şi-au predat viaţa în mâna Domnului. Domnul să-i binecuvânteze!

Botez în apă la Biserica penticostală KapfenBerg

23

Pe data de 16.05.2010, la biserica „GLORIA” din Salzburg doi candidaţi şi-au predat viaţa în mâna Domnului prin botezul în apă care a fost oficiat de către fraţii: Mircea Frătuţescu din Linz şi Adi Poenar din Salzburg. Printre invitaţi au mai fost fratele Nelu Covaci din România şi fratele Vasile Micula.

La data de 13 iunie 2010, a avut loc un botez Nou Testamental în Biserica Penticostală din Schalchen. La botez au participat circa 200 de persoane din care 20 austrieci, care nu-L cunosc pe Dumnezeu.În fotografie, de la stânga la dreapta: Nicu Coste, Doru Fechete, Oana Melissa Fechete, Claudia Nica, Dănuţ Covaci, Doru Mircea şi fr. Pop din Italia.

Botez în apă la Biserica

penticostală din

schalchen

BOTEz „GLORIA” SALzBuRG

Mulţumim celor care au colaborat la realizarea acestui număr. Fără articolele dumneavoastră revista nu poate exista. ne cerem scuze pentru articolele nepublicate în limita posibilităţilor vom încerca să le publicăm în numerele viitoare. Vă aşteptăm din nou pentru următorul număr cu tot ceea ce Dumnezeu vă pune pe inimă: articole, poezii, sugestii şi întrebări. următorul număr, va apărea aproximativ la data de 15.12.2010 şi vom avea ca temă principală: “Mulţumirea”.

Revista „Apa Vieţii” este o publicaţie creştină ce îşi propune să împărtăşească cu cititorii din dragostea, înţelepciunea, lumina şi căldura lui Dumnezeu. Autorii articolelor îşi asumă toate responsabilităţile pentru ceea ce scriu de aceea articolele reflectă punctele de vedere ale autorilor nu al revistei cu toate că articolele vor fi selectate.Revista nu are un scop profitabil, ci donaţiile trimise în contul revistei vor fi folosite la acoperirea cheltuielilor următorului număr. ERSTE BANK, Blz.: 20111, Konto-Nr. 282-675-187-04Vă mulţumim celor care a-ţi colaborat la acest număr, vă aşteptăm în continuare pe toţi cu: idei, articole, poezii, sugestii sau întrebări pe adresa: e-mail: apavietii@ymail.com, poştală: Apa Vieţii 1220 Wien, Maculangasse 9 sau la tel. 0699/10447178.