STRAXs. m.Gen de arbori din regiunile tropicale, cuprinznd mai multe specii, dintre care una(Styrax benzoin)d rina numit smirn, iar alta(Styrax officinalis)d storaxul; arbore din acest gen. Dinfr.styrax. 29.10.12LITOGRAFE,litografii,s. f.1.Metod de reproducere i de multiplicare pe hrtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de negative imprimate sau desenate pe o piatr special, calcaroas.2.Atelier, secie sau ntreprindere unde se multiplic prin litografie.3.Desen sau tablou multiplicat prin litografie. Dinfr.Lithographie

PROPEDETIC, - I. adj. referitor la propedeutic. II. s. f. 1. disciplin care constituie o introducere n studiul unei alte discipline. 2. (n unele ri) ciclu preparator (de un an) la treapta de nvmnt superior. 3. ramur a medicinei la nvmntul pregtitor clinic. (< fr. propdeutique, /II/ germ. Propdeutik)

DECONSTRUCTIVSM s. n. (cf. engl. deconstructive [analysis], dup constructivism) coal (teoretic i practic) n critica filozofic i literar, ntemeiat pe deconstrucie, conturat n cultura american dup 1970, cu un impact deosebit asupra gndirii i practicii literare. Utilizat de J. Derrida n mai multe lucrri, deconstructivismul literar proclam eliberarea limbajului figurat de necesitatea de a exprima un adevr i deschide posibiliti nelimitate interpretrii, care nu mai este obligat s in cont de intenia autorului sau de alte determinri exterioare textului ca surse ale semnificaiei.

POLIMERIZ, polimerizez, vb. I. Tranz. i intranz. A (se) uni (spontan sau prin diverse reacii chimice) mai muli monomeri n polimeri, prin pstrarea compoziiei procentuale iniiale i aezarea atomilor n molecul. Din fr. Polymrise

27/02/13DGM, dogme, s. f. 1. nvtur, tez etc. fundamental a unei religii, obligatorie pentru adepii ei, care nu poate fi supus criticii i nu admite obiecii. 2. Tez, doctrin politic, tiinific etc. considerat imuabil i impus ca adevr incontestabil. Din fr. dogme, lat. dogma. Sursa: DEX '98 (1998)

ONTOLOGE s. f., Ramur a filosofiei care studiaz trsturile generale ale existenei. Din fr. ontologie. Sursa: DEX '98 (1998)

SILOGSM, silogisme, s. n. Raionament deductiv care conine trei judeci legate ntre ele astfel nct cea de-a treia judecat, care reprezint o concluzie, se deduce din cea dinti prin intermediul celei de-a doua. Din fr. syllogisme, lat. syllogismus. Sursa: DEX '98 (1998)

SILOGSM ~e n. log. Raionament constnd din trei judeci (major, minor i conclusiv), concluzia fiind dedus din judecata major prin intermediul celei minore. /