DEZINFECTIA

DEZINFECTIA

 

 

DEZINFECŢIA este o metodă de decontaminare care distruge în proporţie de 99-99,9% formele vegetative ale microorganismelor.

 

I. Mijloace fizice

1. 1.       Prin căldură

uscată

flambarea

incinerarea

 

umedă

pasteurizarea

fierberea

 

Flambarea este utilizată în laborator; flambarea instrumentelor medico-chirurgicale în recipiente cu alcool este INTERZISĂ.

Incinerarea se utilizează pentru obiecte contaminate, fără valoare, reziduuri septice de la săli operatorii, cabinete de tratament, piese anatomice, cadavrele animalelor de laborator.

Pasteurizarea: metodă de dezinfecţie a lichidelor, la 55-950C.

Dezinfecţia prin spălare la 60-950C - căldură umedă + detergent (lenjerie, veselă, sticlărie de laborator, instrumente)

Fierberea în apă la 1000C, abur 1000C: distruge în 10-20' formele vegetative ale microorganismelor patogene şi unele forme sporulate mai puţin rezistente.

Este utilizată pentru alimente, apă.

Se pot adăuga substanţe care ridică punctul de fierbere (carbonat de sodiu - pentru lenjerie).

Dezinfecţia prin călcare cu aburi - distruge formele vegetative în 5-10 secunde, iar sporii în 50 secunde.

2. 2.       Raze U.V.

Indicaţii: - suprafeţe netede

- încăperi: boxe de laborator, săli de operaţie

Se utilizează lămpi pentru dezinfecţie, cu tuburi de 15-30 W cu radiaţie directă (fără prezenţa omului) sau radiaţie indirectă.

Temperatura mediului trebuie să fie de 15-300, umiditatea de max. 60%; dezinfecţia este precedată de curăţenie.

 

II. Mijloace chimice

 

1. 1.       Factori care influenţează comportarea dezinfectantelor

spectrul şi puterea germicidă

numărul iniţial de bacterii pe suportul tratat

natura suportului

accesibilitatea dezinfectantelor la bacterii (forma, metoda de aplicare şi gradul de curăţenie al suporturilor)

temperatura

concentraţia

volumul

pH-ul

timpul

stabilitatea în timp

prezenţa materialelor inactive (apa dură, materia organică, pluta, materialele sintetice, săpunurile şi detergenţii anionici)

2. 2.       Criterii de alegere

eficacitatea

uşurinţa în preparare, aplicare şi stocare

economicitatea

lipsa corozivităţii şi a efectelor distructive

3. 3.       Reguli generale de utilizare

completează curăţenia, dar nu înlocuieşte sterilizarea

e condiţionată de o curăţenie riguroasă prealabilă

se aplică numai când nu e posibilă dezinfecţia prin căldură umedă

se utilizează un număr scăzut de dezinfectante cu spectru larg bactericid şi virulicid

în focar se utilizează înaintea curăţeniei

în condiţii de protecţie a muncii

 

HALOGENI (fluor, clor, brom, iod)

1. 1.       Substanţe care eliberează clor

1.1.Clorura de var (var cloros) conţine 25% clor activ.

Acţiune: bactericid, virulicid, sporicid.

Eficacitate: pH = 6, temperatură = 25-350C

Concentraţii: 10-15, 20, 40, 50, 100 g (100 g conţine 2,5 g% clor activ)

1-1,5; 2, 4, 5, 10%

Indicaţii:

dezinfecţia suprafeţelor (pavimente, pereţi, băi): soluţie 20 g

dezinfecţia lenjeriei de pat, echipament de protecţie: 1-2h, soluţie 40 g

recipiente de colectare a reziduurilor, pubele, platforme prin spălare, stropire sau ştergere: soluţie 50-100 g

excrementele bolnavilor contagioşi: pulbere, 200-400 g/1kg excreţii

Păstrare: recipiente de culoare închisă, etanşe, temperatură constantă.

Toxicitate: iritaţii ale tegumentelor (dermite), iritaţia căilor respiratorii şi a conjunctivelor.

1.2.Cloramina conţine 25-29% clor activ (cloramina B)

Acţiune: bactericidă, virulicidă. Efect asupra florei microbiene gram pozitive şi gram negative; în concentraţii mari distruge M. tuberculosis.

Concentraţii: 5, 10, 20 g (05; 1, 2 %)

Indicaţii:

dezinfecţia suprafeţelor, obiectelor

pereţi: sol. 20 g

pavimente: 20 g

muşamale, huse din material plastic: soluţie 10-20 g

dezinfecţia lenjeriei de pat, a echipamentelor de protecţie: 1-2h, soluţie 10-15 g

dezinfecţia jucăriilor, a obiectelor de sticlă, porţelan: soluţie 10 g, scufundare 30-60'

dezinfecţia veselei: soluţie 5-10 g, 30-60', spălate în prealabil

termometre: soluţie 10 g.

Soluţia se schimbă la 12h.

dezinfecţia mâinilor: 5 g

Se evită asocierea cloraminei cu alte substanţe, mai ales cu cele alcaline.

Conservare: vase închise, ferite de lumină, la rece.

Toxicitate: iritaţii ale tegumentelor, mucoaselor, căilor respiratorii (mai puţin intense decât cele provocate de clorura de var).

 

2. 2.       Substanţe care eliberează iod

 

2.1.Septosolul - iodofor

Acţiune: germicidă (bactericidă, virulicidă, fungicidă). Efect scăzut în prezenţa sângelui, puroiului.

Concentraţii: - soluţie 10% (apă distilată) - antiseptic

- soluţie 5% - dezinfectant

Indicaţii:

antiseptic: pentru mâini , 5%

dezinfecţia

suprafeţelor (mese de operaţii, de pansamente, ginecologice): soluţie 5%

instrumentarului medical nemetalic (sonde, catetere) înainte de curăţare şi sterilizare): soluţie 5%

Toxicitate: iritaţii ale tegumentelor, mucoaselor; foarte rar, hipersensibilitate la iod.

 

2.2.Wescodyne

Acţiune: germicidă cu efect asupra florei microbiene gram pozitivă şi gram negativă, faţă de bacili, spori, viruşi.

Concentraţii: 45 ml/10l apă = 75 ppm iod liber

90 ml/10l apă = 150 ppm iod liber

180-200 ml/10l apă = 300 ppm iod liber

Indicaţii:

termometre: ştergere cu soluţie cu conţinut de 75 ppm iod liber

instrumentar: baie în soluţie 20ml Wescodyne + 20g nitrat de sodiu + 1l apă

mănuşi de cauciuc, muşamale, tuburi de plastic: imersie 10' în soluţie cu conţinut de 75 ppm iod liber

suprafeţe din săli de operaţie (mese, paviment): ştergere, pulverizare cu soluţie cu conţinut de 75 ppm iod liber

Nu se amestecă cu săpun sau detergenţi.

Toxicitate: iritaţii ale tegumentelor, mucoaselor; foarte rar, hipersensibilitate la iod.

 

ALDEHIDE

 

Formolul = soluţie de aldehidă formică 40%

 

Acţiune: bactericid, virulicid, fungicid; timp de acţiune: 6h, max. 24h

Factori favorizanţi: umiditatea relativă: 80-90%, temperatura: 22-300C.

Acţiune la suprafaţă, nu difuzează.

Metode: pulverizare, vaporizare, înmuiere.

a) a)      Pulverizarea

concentraţia soluţiei:2-5%

soluţie 2% = 50 ml formol 40% + 950 ml apă

soluţie 5% = 125 ml formol 40% + 875 ml apă

timp de contact: 6-24h

temperatura 220C, umiditatea relativă 80-90%

etanşeizarea încăperilor

b)Vaporizarea

etanşeizare

acoperirea prizelor, aparatelor electrice

aşezarea saltelelor şi pernelor suspendate sau oblic

încăperi încălzite, min. 220C

după 6-24h, aerisire 2-4h

pentru neutralizarea vaporilor restanţi se utilizează amoniac, jumătate din cantitatea de formol, timp de 3h

concentraţia de aldehidă formică: 3-10 g/m3 aer

a = concentraţia în grame aldehidă formică/m3 aer

b = concentraţia în grame aldehidă formică în formolul comercial

x = cantitatea de formol în ml

c) Înmuierea

pentru dezinfecţia lenjeriei: Deroform, Lizoform

concentraţia: 2%

timp: 2-3h

Conservare: în recipiente bine închise, parafinate, temperatură până la 100C.

Toxicitate: iritaţii ale mucoaselor, tegumentelor (dermite), alergii.

 

TENSIDE DE SINTEZĂ

 

1.Bromocet = soluţie 20%

Acţiune:

bactericid cu efect asupra florei microbiene gram pozitive şi unii gram negativi

nu acţionează asupra M. tuberculosis şi Pseudomonas aeruginosa

fungicid

Concentraţie:

1 = 5 ml sol. Bromocet 20% la 1l apă

2 = 10 ml sol. Bromocet 20% la 1l apă

Indicaţii:

pavimente: soluţie 1, 2 prin ştergere, stropire

pereţi: 1 prin ştergere, pulverizare

mobilier: 1 prin ştergere, pulverizare

receptoare telefonice, jucării: 1 prin ştergere

veselă, ustensile de bucătărie: 1 prin imersie 30', după spălare

chiuvete: 2

salvări, mijloace auto: 2 prin pulverizare

Observaţie: nu e compatibil cu săpun şi detergenţi anionici

Toxicitate: slab iritant pentru ţesuturi şi mucoase.

 

2.TEGO 103 G

 

Acţiune: în diluţie 1:100

bactericid (18-210C) asupra Staf. auriu, Corynebacterium diphteriae, E.coli, Proteus, Pseudomonas aeruginosa, M. tuberculosis;

fungicid (Candida).

Concentraţie: sol. 1% = 10 ml TEGO + 990 ml apă

Indicaţii:

pavimente, pereţi, mobilier, aparate telefonice, jucării, mijloace auto, salvări - timp de contact min.10'

veselă - imersie 10'

După dezinfecţie, clătire cu apă.

Toxicitate: D.L. = 3g/kg corp

 

3. 3.       TEGO 103 S

 

Acţiune:

bactericid, la 18-210C

1-15' distruge germenii G +, G -

1 h distruge M. tuberculosis

fungicid (Candida)

Concentraţie:

sol. 1% = 10 ml TEGO + 990 ml apă

sol. 2% = 20 ml TEGO + 980 ml apă

Indicaţii:

instrumente înainte de curăţat şi sterilizat

antiseptic tegumentar - soluţie 2%

 

COMPUŞI ORGANO-MERCURICI

 

1. 1.       Soluţie de borat fenil-mercuric 0,2% (Merfen)

Acţiune:

bactericid, fungicid

Concentraţie:

sol. 0,04% = 20 ml sol.0,2% + 80 ml apă

sol. 0,02% = 10 ml sol.0,2% + 90 ml apă

Indicaţii:

suprafeţe (mese, instrumentar): sol.0,04%, prin ştergere

instrumente: soluţie 0,02% + nitrat de sodiu 2

Toxicitate: crescută

Soluţia apoasă 2 borat fenil-mercuric, pentru uz extern = Fenosept.

 

COMPUŞI FENOLICI

 

1. 1.       Vesfene 256

Acţiune:

spectru larg cu efect bactericid asupra florei G+ şi G-

fungicid

în concentraţie de 1%, în 10', distruge M. tuberculosis

Concentraţie:

sol. 0,4% = 32 g Vesfene 256 la 7,5 l apă

sol. 10% = 100 g Vesfene 256 la 900 ml apă

Indicaţii:

suprafeţe - sol. 0,4% prin ştergere, pulverizare

spaţii: soluţie 10%

 

ALTE DEZINFECTANTE

 

1. 1.       Clorhexidina - spray

Acţiune:

antiseptic topic cu efect bactericid asupra germenilor G+ (acţiune intensă) şi G- (acţiune mai puţin intensă)

Concentraţie: sol. 1% ca atare, prin pulverizare

Indicaţii:

asepsia pre-, post-operatorie a pielii în zona câmpului operator

asepsia zonei cutanate în care se face injecţia

dezinfecţia plăgilor

Observaţie: e incompatibil cu săpunul.

Toxicitate:

reacţii de sensibilizare a pielii

dermite de contact

interzis în chirurgia O.R.L.

2. 2.       Dezinfectante preparate în spital

 

a) Deroform

Formula:

detergent

800 g

carbonat de Na

300 g

formol 40%

250 g

apă

100 l

Acţiune: virulicid, bactericid

Concentraţie: ca atare

Indicaţii: dezinfecţia lenjeriei, alternativ cu cloramina.

Cantitatea necesară: 4l/1 kg lenjerie.

Timp de contact:

2h la temperatura de 20-240C

1h la temperatura de 40-500C

Toxicitate: nu

 

b) Hidrox

Formula:

hidroxid de sodiu

80-100 g

Dero

100 g

apă

10 l

Acţiune: bactericid, virulicid.

Concentraţie: ca atare.

Indicaţii: pavimente, prin ştergere.

Toxicitate: iritant.

 

 

CONTROLUL EFICACIŢĂŢII DEZINFECŢIEI CHIMICE

 

1.Metoda bacteriologică

Condiţii de igienă:

aeromicroflora

suprafeţe

lenjerie

utilaje din blocuri alimentare

Flora microbiană se determină anterior şi posterior dezinfecţiei.

Flora bacteriană:

se prelevează prin ştergere cu tampon umezit pe suprafaţa delimitată (pereţi, mese, pat)

pentru aeromicrofloră se utilizează metode sedimentării Koch în plăci Petri

După termostatarea prelevatului se determină

numărul total de germeni

prezenţa E.coli, proteus, Stafilococ hemolitic

În săli de operaţie, naştere, saloane de nou-născuţi, sugari, prematuri, laboratoare de soluţii perfuzabile, biberonerii nu se admite prezenţa bacteriilor amintite, iar numărul total de germeni nu trebuie să depăşească normele.

 

2.Altă metodă: supunerea unor tulpini bacteriene test operaţiei de dezinfecţie în focare de boli infecţioase.

Pentru infecţii intestinale se folosesc culturi de E.coli (tulp. Bruxelles) puţin patogen.

Pentru infecţiile respiratorii se folosesc culturi de Stafilococ auriu (tulpina Oxford), care e mai rezistent decât Stafilococul hemolitic.

După dezinfecţie, testele bacteriologice se pun în plicuri de pânză sterilă, aşezate în plăci Petri pentru aeromicrofloră sau în părţile profunde ale lenjeriei, se termostatează pe medii adecvate. O bună dezinfecţie distruge flora în proporţie de 99-99,9%.

 

 

 

UTILIZAREA DEZINFECTANTELOR ÎN PRACTICĂ

 

1. Dezinfecţia chimică a saloanelor, la maxim 45 zile în unităţile cu profil neinfecţios:

pulverizare formol 3-5%

vaporizare formol 5 g/m3

nebulizare Vesfene 10%

Anterior, curăţenie generală:

îndepărtarea prafului, spălare, ştergere umedă

ştergerea pavimentului cu apă caldă, carbonat de sodiu 1-2%, cloramină 2%

ştergerea mobilierului du detergenţi cationici, Bromocet 1; detergenţi amfolitici, TEGO 103 G 1%

 

2. Dezinfecţia bolcurilor operatorii, săli de naşteri se face zilnic prin:

ştergerea lămpilor cu dezinfectante

ştergerea meselor operatorii cu detergenţi amfolitici 2%, TEGO

ştergerea mobilierului, suprafeţelor plane, pereţilor cu detergenţi cationici 2% sau cloramină 1-2%

săptămânal formolizare şi nebulizare cu Vesfene 10%

 

3. Cabinete stomatologice:

ventilaţie

formolizare de două ori pe săptămână

spălarea zilnică a pevimentelor cu sodă de rufe 1-2%, cloramină 1-2%, detergenţi cationici 1

ştergerea mobilierului, a pereţilor cu cloramină 1-2%, detergenţi amfolitici 0,5-1%

dezinfecţia instrumentarului prin imersie în cloramină 1-2%, fenosept 1

 

4. Dezinfecţia autosanitarelor:

ştergere, stropire cu cloramină 0,5-1%

ciclic, pulverizare cu formol 5%, bromocet 2

 

5. Dezinfecţia mâinilor:

spălare cu apă şi săpun

alcool etilic 700

fenosept 0,1

 

6. Dezinfecţia lenjeriei:

imersie în soluţie încălzită de cloramină 1-2%, 1-2h

limpezire în soluţie de clorură de var 1-2%

deroform, 1-2h

 

7. Haine de lână, blănuri, covoare, saltele:

pulverizare formol 3-5%

vapori de aldehidă formică

 

8. Veselă, tacâmuri:

30' în cloramină 0,5% încălzită, TEGO 103 1%, bromocet 1

fierbere 15-30' în soluţie de carbonat de sodiu 2%

 

9. Produse patologice (vărsături, materii fecale, spută):

volum egal de cloramină 5%, var cloros 20%, 1-2h

clorură de var pulbere 200-400g/kg

 

10. Latrine, recipiente, platforme de gunoi, stropire cu:

clorură de var 10%

lapte de var 20%

creolină, crezol 5-10%

 

 

 

 

Norme tehnice privind efectuarea sterilizării şi păstrarea sterilităţii obiectelor şi materialelor sanitare

1. 1.       PREGĂTIREA INSTRUMENTELOR ŞI A MATERIALELOR PENTRU STERILIZARE

 

1.1.Curăţirea minuţioasă prin:

1.1.1. 1.1.1.        înmuierea timp de 8-15 minute

în apă rece sau apă cu adaos de amoniac sau carbonat de sodiu în concentraţie de 1-2%;

seringile folosite la injecţii cu substanţe uleioase se degresează cu neofalină.

1.1.2. 1.1.2.        spălare cu apă călduţă şi carbonat de sodiu 1-2%

1.1.3. 1.1.3.        clătirea abundentă

1.2. Aranjarea truselor şi pachetelor pentru sterilizare trebuie să asigure:

pătrunderea uniformă a agentului sterilizant în interiorul truselor şi pachetelor (evitarea presării materialelor moi în recipientele utilizate);

evitarea degradării materialelor;

evitarea posibilităţilor de contaminare a conţinutului trusei, în momentul scoaterii din aparat şi în continuare.

1.3.Precauţii generale. Pregătirea instrumentelor şi materialelor pentru sterilizat se face în spaţii bine precizate. Periile, recipientele şi alte ustensile utilizate la curăţire se spală şi se decontaminează cu soluţii clorigene sau prin fierbere.

 

2. 2.       MIJLOACE CURENTE ŞI MODUL DE STERILIZARE

Sterilizarea la autoclave şi etuve (cuptoare cu aer cald) se efectuează numai de către persoane instruite de SIAM, FIRAM, ACIRAM, cu respectarea tuturor prevederilor cuprinse în cartea tehnică a fiecărui aparat.

Presiunile, temperaturile şi timpul de sterilizare reprezintă valori de siguranţă pentru eficacitatea sterilizării, în funcţie de aparat.

 

2.1.Sterilizarea la autoclave

Autoclavele pot fi folosite pentru sterilizarea materialelor textile, a instrumentelor, seringilor, obiectelor de sticlă, materialelor de cauciuc şi a altor materiale care nu se deteriorează prin tratamentul termic respectiv.

Personalul care efectuează sterilizarea la autoclav trebuie să asigure:

deschiderea colierelor casoletelor şi orificiilor cutiilor cu mănuşi înainte de introducerea în autoclav şi închiderea lor imediată, la scoatere;

respectarea timpilor ciclului de sterilizare (încălzire, purjare, sterilizare, uscare) potrivit cărţii tehnice a fiecărui aparat, a performanţelor reale ale aparatului şi fiecărui tip de încărcătură.

Pentru a se asigura o bună circulaţie a aburului în timpul sterilizării este recomandabil ca seringile şi cutiile cu instrumente sau materiale de cauciuc să fie în autoclav pe rafturi sau în navete de sârmă.

Pentru asigurarea unei bune evacuări a aerului din autoclav, după terminarea timpului de încălzire, se va urmări realizarea corectă a tuturor purjărilor conform indicaţiilor din cartea tehnică a fiecărui aparat. Se va atrage atenţia că purjările la autoclavul (vertical) cu pereţi dubli se efectuează prin robinetul montat la baza autoclavului, până la ieşirea aburului în jet continuu, fără picături.

 

2.2.Sterilizarea la etuve (cuptoare cu aer cald - pupinele) se efectuează la temperatura de 1800C, timp de o oră de la atingerea acestei temperaturi sau 1600C timp de 2 ore.

Ciclul complet al unei sterilizări are trei timpi:

încălzirea la temperatura indicată pentru sterilizare;

menţinerea temperaturii realizate în tot timpul indicat pentru sterilizare;

răcirea aparatului.

În timpul ciclului de sterilizare este interzis să se deschidă aparatul la temperaturi peste 800C.

Sterilizarea la etuve se foloseşte pentru obiecte metalice sau de sticlă.

Personalul care efectuează sterilizarea la cuptorul cu aer cald trebuie să asigure aşezarea materialelor astfel încât aerul să circule uşor între obiecte, respectând planurile delimitate prin rafturi. Este interzisă scoaterea rafturilor.

 

2.3.Sterilizarea apei pentru spălare chirurgicală, se efectuează în autoclave pentru sterilizarea apei, potrivit instrucţiunilor de utilizare din cartea tehnică a acestora, la o presiune de sterilizare de 1,5kgf/cm2 şi un timp de sterilizare de 30 de minute.

Conductele pentru aducerea apei sterile de la autoclave la spălătorie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) a)       distanţa maximă de la autoclav la punctul de distribuţie nu va depăşi 20m;

b) b)       sunt admise numai conducte fără mufe;

c) c)       eliminarea oricărei posibilităţi de contaminare a apei sterile prin stagnarea în sistemul de distribuţie (cu interzicerea coturilor în formă de U sub nivelul conductei);

d) d)       apa sterilă pentru spălarea chirurgicală se prepară în ziua utilizării ei.

2.4.Sterilizarea cu trioximetilen

Pentru sonde care nu pot fi autoclavate, utilizate în urologie, şi pentru cistoscoape se recomandă sterilizarea cu trioximetilen în etuve Janet metalice, în următoarele condiţii:

asigurarea umidităţii necesare acţiunii formaldehidei prin introducerea a 3-5ml apă pe un tampon de vată;

asigurarea unei temperaturi de 600C prin introducerea cutiei Janet într-o etuvă ITM de 100 dm3.

În aceste condiţii, timpul maxim de sterilizare este de 31/2 h.

După efectuarea sterilizării, formolul din cutie se neutralizează prin introducerea pe acelaşi tampon de vată a unei cantităţi de 2 ml amoiniac 5% cu un timp de contact de 30 minute.

Obiectele astfel sterilizate, înainte de a fi utilizate, se spală de reziduuri prin 5 clătiri în apă sterilă.

2.5.Decontaminarea prin fierbere prelungită a seringilor, a unor instrumente de mică chirurgie şi a unor materiale de cauciuc.

În situaţia când unitatea nu dispune de aparatură de sterilizare, cu aprobarea centrului sanitaro-antiepidemic, se pot admite, ca metode de decontaminare, fierberea seringilor, a instrumentelor de mică chirurgie, a unor materiale de cauciuc etc. timp de minimum 30 minute.

Se pot utiliza fie fierbătoare electrice, fie cutii de instrumente pentru care se foloseşte sursă exterioară de căldură, reglând astfel această sursă încât fierberea să se poată efectua pe toată perioada timpului recomandat.

Condiţii de eficacitate:

Pregătirea instrumentelor şi materialelor potrivit indicaţiilor de la pct.1;

După aranjarea materialelor, se toarnă apă suficientă pentru a acoperi în întregime instrumentele sau materialele pe toată durata fierberii, se aşează capacul uşor întredeschis (înclinat) şi se dă drumul la sursa de căldură; apa folosită trebuie să îndeplinească condiţiile de potabilitate;

Timpul de fierbere se calculează din momentul când apa dă în clocot şi trebuie să fie de minimum 30 minute;

După fierbere, cutia, având capacul întredeschis, se scurge astfel încât apa să se evacueze într-o singură direcţie pentru a nu contamina interiorul după ce a atins marginile recipientului; apoi se închide capacul printr-o mişcare de translaţie.

Trusele astfel pregătite pot fi utilizate timp de 2 ore, dacă rămân acoperite şi dacă extragerea instrumentelor s-a făcut cu respectarea tehnicilor aseptice.

 

3. 3.       MENŢINEREA STERILITĂŢII ŞI RESPECTAREA NORMELOR DE TEHNICĂ ASEPTICĂ

Pentru menţinerea sterilităţii obiectelor şi materialelor sterilizate este necesar să se asigure etanşeitatea containerelor cu sterile, păstrarea acestora până la distribuţie în depozite de sterile sau în locurile cu această destinaţie, în dulapuri închise întreţinute în perfectă stare de curăţenie. În aceste locuri este interzisă depozitarea sau păstrarea altor materiale.

Durata de valabilitate a sterilelor este de 24 ore de la sterilizare, cu condiţia menţinerii containerului închis.

Imediat după sterilizare, pe cutii, caserole sau alte tipuri de ambalaje se aplică banderolă de hârtie (care se rupe cu ocazia deschiderii, înainte de folosire). Banderola va cuprinde următoarele date:

ziua şi ora sterilizării;

conţinutul ambalajului;

aparatul la care s-a sterilizat şi numărul ciclului din tura respectivă;

indicativul persoanei care a sterilizat.

Aceste date se înscriu în registrul tipizat pentru evidenţierea activităţii staţiei de sterilizare.

 

4. 4.       METODE DE AUTOCONTROL A EFICIENŢEI STERILIZĂRII

4.1.Aprecierea calităţii curăţirii instrumentelor:

ştergerea acestora cu o compresă curată (uscată sau umectată cu alcool etilic 70%) încărcată pe o pensă adecvată. Compresa utilizată trebuie să rămână complet curată.

4.2.Aprecierea funcţionării aparatelor:

testul cu glucoză şi citrat de sodiu pentru controlul sterilizării la autoclav

testul cu acid benzoic indică temperatura atinsă la un moment dat şi în locul din autoclav în care a fost plasat testul.

 

5. STERILITATEA - NORME

5.1.Controlul microbiologic al personalului sanitar

Controlul tegumentelor

până la 40 germeni/mână

nu se admit: coci enteropatogeni, Proteus, Stafilococ patogen, alţi germeni patogeni

Exudat nazal, faringian

 

5.2. Controlul sterilizării

Bacteriologic:

Stearotest 120 (suspensie limpede violet)

după sterilizare, incubare la 560C, 24h

citire:

menţinut aspectul (culoare, transparenţă) = sterilizare corectă

virajul în galben = sterilizare sub parametrii optimi

virajul în roşcat până la galben = depăşită temperatura de 1200C

 

5.3. Controlul sterilităţii materialelor

prin ştergere cu un tampon steril îmbibat în apă peptonată 1%;

introduse în eprubete (de 180/18mm sau 220/20mm) ce conţin 10-15ml mediu 1 (I.C.), respectiv mediu 2 (I.C.).

 

5.4. Controlul apei sterile:

însămânţarea directă a 5-10ml într-un balon cu gura largă conţinând 20-50ml mediu 1 (I.C.)

 

5.5. Aeromicroflora

pentru fiecare încăpere se folosesc două grupe de cutii Petri cu diametrul de 10cm cuprinzând o placă cu geloză nutritivă 2% şi o placă cu geloză-sânge 5-10%

expunere: o grupă de plăci se expune în mijlocul încăperii, la înălţimea unei mese; a doua grupă se expune într-un colţ al încăperii, la înălţimea unei mese (60cm de la podea)

număr necesar de plăci: 1 placă Petri la 10 m3 aer şi nu mai puţin de 5 plăci într-o încăpere

expunerea se face cu deschiderea în jos timp de 5, 10, 15 minute

examinarea probelor: după termostatare la 370C, 24h

 

RISCUL SI PREVENIREA INFECTIEI CU VIRUSUL

HEPATITEI C: IMPLICATII STOMATOLOGICE

*PCR: Polymerase Chain Reaction

Dezinfectarea suprafetelor de lucru: perspective si subiecte actuale

Controlul asupra contaminårii suprafetelor de lucru si partial a instrumentarului se poate face cu ajutorul agentilor chimici. Selectia acestora trebuie så fie foarte riguros realizatå in conditiile in care:

- Sursele de contaminare sunt variate (salivå, sange, exudate orale).

- Substantele germicide continute pot produce iritatii ale mucoaselor, dermatite sau reactii alergice severe (respiratorii etc).

Desi infectia cu Mycobacterium Tuberculosis nu se transmite prin contact direct ci, numai prin inhalarea aerosolilor, acest bacil reprezintå un standard al rezistentei altor agenti infectiosi precum: stafilococi, Pseudomonas, Salmonelle. In consecintå, actiunea tuberculocidå a dezinfectantilor utilizati este obligatorie si suficientå pentru cå asigurå un spectru larg de actiune asupra bacteriilor, ciupercilor si virusilor.

Recomandåri practice pentru dezinfectarea suprafetelor:

- Acoperiti suprafetele de lucru care sunt dificil de curåtat;

- Acoperiti butoanele electrice de pe fotoliul dentar, Unit sau aparat de röentgen;

- Folositi un agent dezinfectant tuberculocid pe bazå de solutie in apå;

- Selectati un dezinfectant de suprafatå care distruge virusi hidrofobi (hepatita B, C);

- Cititi cu atentie prospectul substantei utilizate si respectati foarte strict instructiunile de folosire;

- Folositi de preferintå apa ca agent pentru dilutie si nu alcoolul;

- Folositi ochelari de protectie, månusi groase de cauciuc si mascå in timpul curåtirii suprafetelor sau instrumentarului pentru a preveni inhalarea sau contactul direct al mucoaselor cu picåturi de solutie dezinfectantå.

Exemple de agenti chimici cu potential dezinfectant:

- Alcool: nu se foloseste pentru dezinfectarea suprafetelor datoritå evaporårii sale rapide

- Substante pe bazå de clor: au actiune rapidå cu spectru larg, sunt economicoase dar necesitå prepararea lor zilnicå si sunt corozive. Se folosesc in dilutie de 1:100 la o temperaturå de 20oC, iar efectul se obtine in 2-10 minute.

- Fenoli sintetici: spectru larg de actiune dar atacå matrialele plastice; la 20oC dezinfecteazå in 10 minute.

- Substante pe bazå de iod: spectru larg de actiune, reactii toxice minime; dezavantajele constau in instabilitatea acestora la temperaturi crescute, necesitatea preparårii lor zilnice, posibilitatea de a modifica culoarea obiectelor cu care vine in contact. La 20oC se obtine dezinfectarea in 10 minute.

- Substante pe baze de detergenti: spectru larg de actiune; dezinfectia se obtine in 10 minute la o temperaturå de 20oC.

Se recomandå utilizarea agentilor dezinfectanti din categoria fenolilor, a celor pe bazå de iod si clor si produse care contin alcool.

Tratamentul profilactic al personalului medical in urma expunerii la HIV

Pericolul expunerii la sange cu factori virali infectiosi si, in special, prin inteparea accidentala cu ace contaminate constituie un motiv de ingrijorare majora pentru personalul medical din unitati sanitare. Este clar ca prevenirea absoluta a expunerii sau a ranirii accidentale este imposibila. Se stie, de asemenea, ca personalul medical utilizeaza mijloacele de profilaxie in cazul tratamentelor aplicate la persoane cunoscute ca fiind posibil infectate, dar nu la populatia pacientilor in general.

Scopul prezentarii de fata este sa expuna recomandarile curente ale tratamentului profilactic, sa determine gradul de risc in raport cu caracterul expunerii si sa discute logica biologica aflata la baza acestor indrumari.

Argumente in favoarea tratamentului profilactic

In anul 1990, au fost inregistrate in S.U.A. 500.000 de accidete intraspitalicesti prin intepare cu ace contaminate. Pana in decembrie 1996, s-au raportat 52 cazuri certe si 111 cazuri probabil infectate cu HIV, din randul personalului medical, in cadrul unitatilor sanitare respective: 39% asistente medicale, 31% laboranti, 11% medici; 45 din cele 52 cazuri s-au contaminat prin intepare cu ace infectate si 5 cazuri prin contact cu mucoase (orala, conjunctiva ochiului).

Comparativ, contaminarea cu HIV prin intepare accidentala a infectat 0,3% (1:300) din cazuri fata de hepatita B, 2-40%, sau hepatita C, 3-10% cazuri, in timp ce, prin contactul cu mucoasele, s-a raportat un procent de 0,09% cazuri infectate cu HIV. Este important de retinut ca, prin contactul sangelui contaminat cu virus HIV cu tegumente integre (2712 cazuri) nu s-a inregistrat seroconversia personalului expus.

Studii epidemiologice au demonstrat ca riscul de contaminare creste proportional cu volumul de sange expus si cu concentratia virala corespunzatoare. De exemplu, sange vizibil pe un instrument este considerat un volum mare, un ac ce a fost introdus intravenos contine o cantitate mare de sange, similar cu patrunderea profunda a acului in diferite tesuturi. Pericolul contaminarii cu sange provenind de la bolnavii seropozitivi aflati in stadii avansate este considerat mai mare decat cel provenit de la bolnavi in stadiul initial al bolii, primii avand o viremie mult crescuta.

Masuri practice pentru personalul medical expus la HIV

1. In orice unitate ce presteaza servicii medicale trebuie sa existe tiparit protocolul referitor la tratamentul profilactic al personalului medical post-expunere la HIV.2. Trebuie stabilit (in scris) mecanismul raportarii accidentului ca si desemnarea unei persoane anumite, responsabile cu consultatia medicala specifica primara (de preferat, un medic specialist boli infectioase).3. Se stabileste laboratorul unde se vor recolta analizele uzuale biochimice si cele specifice HIV ca si unitatea sanitara ce va administra tratamentul profilactic.4. Se recomanda asocierea unui psiholog in cadrul echipei medicale responsabile.

Raportul cu privire la accident va contine:

- instrumentul incriminat in producerea asccidentului: bisturiu, ac, elevator, etc- substanta implicata: sange, urina, saliva- gravitatea expunerii: profunzimea si cantitatea lichidului infectios, perioada de expunere- caracteristicile sursei de contaminare, respectiv ale bolnavului: stadiul de evolutie al bolii, viremia, tratamentul antiviral, prezenta anticorpilor la HIV.

Tratamentul local

- toaleta plagii cu apa si antiseptic;

Nu se exercita presiune pe plaga si nu se incearca "stoarcerea" locului ranit; in cazul expunerii mucoaselor, acestea se splala abundent cu apa.

Evaluarea riscului

- materialul infectios: sange, lichid contaminat cu sange, saliva, etc- modul expunerii: intepare cu ac de seringa (cel mai periculos) sau cu ac chirurgical de sutura (mai putin periculos), expunerea mucoaselor (cel mai putin periculos); contactul tegumentelor intacte cu lichide infectate nu este considerat periculos; contaminarea prin muscaturi este destul de rara.

Tipul de administrare al tratamentului profilactic

Tratamentul se va aplica in PRIMELE ORE dupa accident!!! NU ZILE!

Se recomanda initierea tratamentului cu AZT si 3TC inainte de obtinerea tuturor rezultatelor de la analize. Profilaxia isi pierde eficienta daca se aplica 24 - 36 ore dupa expunere; cu toate acestea, cazurile cu risc major se trateaza chiar daca personalul medical a fost expus cu una sau doua saptamani anterior (este clar ca situatia aceasta trebuie evitata!).

Perioada de tratament necesara este considerata de minim 4 saptamani; este de accentuat faptul ca, tratamentul profilactic nu asigura o protectie de 100%.

Tratamentul farmacologic

1. Asocierea medicamentoasa de baza: AZT (RETROVIR) 600 mg/zi de 2-3 ori / zi + 3TC (EPIVIR) 150 mg de 2 ori / zi. Administrarea se continua pentru patru saptamani.2. Asociere largita care va contine pe langa medicatia de baza prezentata anterior si un inhibitor al proteazei - indinavir (CRICSIVAN): 800 mg de 3 ori / zi sau nelfinavir (VIRACEPT): 750 mg de 3 ori / zi. Se impune ingerarea de lichide minim 2 litri / zi.

Analizele biochimice post-expunere

Anticorpii HIV in sange se determina la prima examinare, dupa 12 saptamani si dupa 2 luni de la accident.

Efectele toxice ale medicamentelor administrate se apreciaza prin: hemoleucograma, indicatorii functiei hepatice, nivelul glicemiei si examene clinice.

Contraindicatii pentru tratamentul profilactic

· insuficienta hepatica si renala- afectiuni ale maduvei osoase- stari imunosupresive

PREVENIREA RANIRII ACCIDENTALE MIJLOACELE DE PROTECTIE raman cel mai eficient tratament!!!!!!!!!!

Tratamentul profilactic al personalului medical expus la virusii hepatitei B si C

Metodele de profilaxie reprezinta o componenta importanta a eforturilor prevenirii si transmiterii infectiei. Virusul hepatitei B sau C se transmite, in special, prin contactul cu sangele infectat de la solutii de continuitate prezente la nivelul mucoaselor (orala, conjunctiva ochiului, etc), pe cale percutanata (plagi ale tegumentelor) sau parenterala.

Conditia esentiala in mod absolut este diagnosticarea infectiei primare la pacientul de tratat care constituie sursa posibilei contaminari!

Examenele serologice care se impun vor fi sustinute de conducerile medicale din institutiile respective. In cazurile in care pacientul - sursa de contaminare nu este identificat sau refuza investigatiile, personalul medical expus necesita automat tratament profilactic post-expunere la virusul hepatitei B.

Riscul de transmisie al virusului hepatitei B (HBV)

In cazul personalului nevaccinat, riscul consecutiv unei intepaturi accidentale depinde de viremia contaminatorului si de prezenta antigenului hepatitei Be (HBeAg) la pacientul - sursa. In lipsa lui, riscul de contaminare este de 2% iar in prezenta lui atinge 40%!! Este de notat faptul ca, sangele pacientilor infectati care nu prezinta nivele titrabile de antigen HBs (HBsAg), in general, nu este infectios.

Infectia cu HBV nu se transmite prin aerosoli. Concentratia de HBV in saliva si lichidul seminal este de 1000-10.000 ori mai mica decat in ser.

Contactul mucoasei cu saliva prezinta un risc mic, aproape neglijabil de transmitere a infectiei. Dar, contaminarea in urma muscaturilor este demonstrata si necesita tratament profilactic.

Indicatii pentru profilaxie post-expunere

Personalul medical expus la HBV va fi testat pentru titrarea anticorpilor la HBsAg: un titru de 10 mIU/ml confera imunitate.

Persoanele cu varsta peste 50 ani, fumatori, imunosupresate sau obeze nu beneficiaza de raspuns favorabil la vaccinare (vaccinul se administreaza la nivelul muschiului deltoid).

Numai 30-50% din persoanele vaccinate vor avea o reactie pozitiva dupa administrarea a trei doze. Celorlalti li se recomanda administrarea globulinei hiperimune HBV dupa fiecare expunere la virusul hepatitei B.

La 9 ani dupa vaccinare, majoritatea persoanelor va prezenta o scadere semnificativa a titrului de anticorpi dar va raspunde favorabil la rapel.

Terapia post-expunere

Se recomanda administrarea globulinei hiperimune si a vaccinului HBV la persoanele susceptibile de a fi contaminate.Dozele recomandate: 0,06 ml hiperimunoglobulina/kg corp; 1 ml vaccin IM pentru rapel; 1 ml vaccin IM la 0, 1 si 6 luni.Administrarea simultana a globulinei hiperimune si a vaccinului este mult mai eficienta decat administrarea selectiva.Globulina hiperimuna HBV confera imunitate pasiva pana ce vaccinul va produce anticorpi la HBsAg. Eficacitatea actiunii globulinei se reduce substantial daca tratamentul este temporizat mai mult de 3 zile post-expunere.

Astfel tratat, personalul medical expus la HBV ce respecta recomandarile terapeutice post-expunere nu va fi infectat si va prezenta un risc minim pentru pacienti.

Hepatita Virala C

Riscul asociat cu expunerea profesionala la virusul hepatitei C nu a fost inca riguros stabilit.

Personalul medical fiind expus cronic la contactul cu sange prezinta un risc serios de contaminare cu HCV fata de populatie in general dar mai redus comparativ cu HBV. Saliva poate contine HCV dar studii epidemiologice sugereaza un risc redus de contaminare pe aceasta cale.

VHC este un virus ARN care produce o infectie cronica hepatica ce conduce la cele mai multe cazuri de transplanturi de ficat. Virusul transmis de persoanele infectate poate produce ciroza hepatica sau carcinom hepatocelular, rezultând circa 10.000 de morti anual.

Aproape patru milioane (1,8%) din populatia americana, de exemplu, este contaminata cu VHC, majoritatea lor fiind asimptomatici; 60-70% din pacienti nu au semne clinice; 20-30% prezinta icter, iar 10-20% sufera de dureri si simptome abdominale.

Perioada de incubatie a VHC este de 2 saptamâni pâna la 6 luni, iar virusul poate fi detectat în sânge la o saptamâna dupa contaminare. Anticorpii specifici apar dupa 8-10 saptamâni.

Bolnavii cu hepatita cronica cu VHC prezinta nivele ridicate de alanin-aminotransfe-raza în ser. Boala hepatica avansata poate apare chiar dupa doua-trei decenii!

Diagnosticul si tratamentul hepatitei C:

Testele se fac prin reactii enzimatice relativ usor de realizat: PCR (reactia in lant a polimerazei) care permite identificarea ADN-ului viral. Tratamentul acceptat este cu INTERFERON (IFN) iar eficacitatea lui e apreciata prin scaderea nivelului de alanin-aminotransferaza si disparitia ARN-ului viral din sânge. Numai 10-20% din pacienti reactioneaza la tratamentul cu IFN- iar 15% sufera de efecte secundare nedorite.

Recent, s-a combinat tratamentul cu IFN- cu un agent antiviral oral RIBAVIRIN. Ca rezultat, 40-50% din cei tratati au reactionat cu o reducere a concentratiei de VHC în sânge.

Transmisia bolii

VHC se transmite, în special, prin contactul cu sângele infectat, pe cale percutanata. În consecinta, majoritatea persoanelor infectate sunt hemofilicii, bolnavii care necesita transfuzii de sânge sau hemodializa si toxicomanii (intravenos).

Prevalenta bolii este joasa (1-10%) la persoanele cu viata sexuala riscanta si la membrii familiilor bolnavilor infectati cu VHC. Personalul medical stomatologic si populatia, în general prezinta o seropozitivitate la VHC cuprinsa între 1-2%.

Personalul medical fiind expus cronic la contactul cu sânge prezinta un risc serios de contaminare. În urma ranirilor accidentale cu ace de seringa sau instrumente ascutite, seroconversia a fost observata la 1,8% dintre ei. Cazuri de seroconversie în urma expunerii mucoaselor nu au fost suficient documentate, dar s-au raportat doua cazuri de transmisie prin conjunctiva ochiului.

Anticorpi la VHC au fost detectati la 2% din chirurgii BMF si la 0,7% din medicii sto-matologi. În concluzie, riscul de seroconversie al personalului medical este foarte scazut.

Profilaxia hepatitei cu VHC

În prezent nu exista un vaccin eficace pentru VHC. Imunoglobulinele administrate pa-renteral nu dau rezultate satisfacatoare. Centrele de diagnostic si control pentru boli transmisibile din SUA (CDC) nu recomanda administrarea de imunoglobuline sau agenti antivirali ca masura de profilaxie în urma expunerii la virusul de hepatita C.

Profilaxia se face prin aplicarea masurilor de preventie universale, utilizarea barierelor de transmisie (manusi, halate, masti si ochelari de protectie), ca si prin utilizarea cu atentie a instrumentarului ascutit.

In cazurile de posibila contaminare accidentala se recomanda urmatoarele masuri:

1. Persoana ce reprezinta sursa posibila va fi examinata pentru anticorpi VHC.

2. Persoana expusa la un bolnav seropozitiv va fi examinata, atât imediat cât si dupa 6 luni, pentru detectarea de anticorpi VHC; profilul enzimatic hepatic este obligatoriu.

3. Examene de laborator suplimentare daca e necesar .

4. Nu se vor administra imunoglobuline sau agenti antivirali ca masura de profilaxie.

5. Educatia personalului medical cu privire la riscul si prevenirea infectiilor transmisibile prin sânge.

Pâna in prezent, nu au fost exprimate reguli cu privire la dreptul de libera practica a personalului medical seropozitiv, fapt ce-i obliga pe toti sa aplice si sa respecte metodele universale de prevenire a transmisiei virusului de hepatita C, precum si a celorlalti virusi.

Terapia post-expunere

In cazurile de contaminare accidentala era recomandata administrarea de imunoglobulina pentru prevenirea formelor de hepatita non-A, non-B dar studii recente au demonstrat ineficienta acestei terapii deoarece nu previne infectia si, mai mult, nu determina formarea de anticorpi ca raspuns la atacul infectios; de aceea, aceasta forma de terapie a fost abandonata.

Tratamentul acceptat include Interferon alfa (IFN) iar actiunea lui este apreciata prin scaderea nivelului de alanin-aminotransferaza si disparitia ARN-ului viral din sange (bolnavii cu hepatita cronica cu VHC prezinta nivele ridicate de alaninaminotransferaza in ser); insa, eficacitatea lui profilactica nu a fost evaluata.

Cu toate acestea, se recomanda urmatoarele masuri:

- persoana ce reprezinta sursa posibila va fi examinata pentru anticorpi VHC- persoana expusa la un bolnav seropozitiv va fi examinata, atat imediat cat si dupa 6, respectiv 9 luni pentru detectarea de anticorpi VHC- profilul enzimatic este obligatoriu daca se considera eventulitatea unui tratament cu INTERFERON alfa- nu se vor administra imunoglobuline sau agenti antivirali ca masura de profilaxie.

Educatia personalului medical cu privire la riscul si prevenirea infectiilor transmisibile prin sange devine acum, mai mult ca niciodata, esentiala.

Profilaxia se face in primul rand prin aplicarea masurilor de protectie universale, utilizarea barierelor de transmisie (manusi, halate, masti si ochelari de protectie) ca si prin utilizarea cu atentie a instrumentarului ascutit.