dezastrele principalele tipuri de dezastre Şi ... dezastrele.pdf · globale a temperatirii,...

18
1 DEZASTRELE PRINCIPALELE TIPURI DE DEZASTRE ŞI CARACTERISTICILE ACESTORA 1. Generalităţi Prin dezastre se înţelege: a) fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică, ori îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau animale, produse în mod brusc, ca fenomene de masă. În această categorie sunt cuprinse: cutremurele, alunecările şi prăbuşirile de teren, inundaţiile şi fenomenele meteorologice periculoase, epidemiile şi epizotiile; b) evenimente cu urmări deosebit de grave, asupra mediului înconjurător, provocate de accidente. În acestă categorie sunt cuprinse: acccidentele chimice, biologice, nucleare, în subteran, avarii la construţiile hidrotehnice sau conducte magistrale, incendiile de masă şi exploziilor, accidentele majore la utilaje şi instalaţii tehnologice periculoase, căderile de obiecte cosmice, accidente majore şi avarii mari la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii. Conform terminologiei adoptate de OCHA/ONU (Internationally agreed glossary of basic terms related to disaster management, UN, IDNDR, Geneva, 1992), prin dezastru (similar catastrofă) se înţelege: - gravă întrerupere a funcţionării unei societăţi, generând pierderi umane, materiale sau modificări nefaste ale mediului, care nu poate fi refăcută prin resursele acesteia. Dezastrele se pot clasifica fie după modul de manifestare (lente sau rapide), fie după cauză (naturale sau antropice). O altă formă de a defini dezastrele este formula următoare: Dezastrele=Vulnerabilităţi+Hazard Termenii formulei au următoarele semnificaţii: - Vulnerabilităţi = urbanizare, degradarea mediului, lipsa de educaţie, creşterea populaţiei, fragilitatea economiei, sărăcie, structuri de urgenţă birocratice etc. - Hazard = fenomen rar sau extrem de natură umană sau naturală care afectează viaţa, proprietăţile şi activitatea umană iar a cărui extindere poate duce la dezastre; - hazard = geologice (cutremure, erupţii vulcanice, alunecări de teren); climatice (cicloane, inundaţii, secetă); de mediu (poluarea mediului, epizootii, deşertificare, efrişare păduri); epidemii şi accidente industriale; războiul (inclusiv terorismul). Conform acestei terminologii, se mai definesc: - criza = situaţie internă sau externă a cărei evoluţie poate genera o ameninţare asupra valorilor, intereselor şi scopurilor prioritare ale părţilor implicate (separat sau împreună); - accident = întâmplare neprevăzută venită pe neaşteptate, curmând o situaţie normală, având drept cauză activitatea umană; - accident complementar = accident care are loc pe timpul sau după desfăşurarea unui dezastru naturale, datorat acestuia. 2. Definiţii pentru fenomene naturale distructive de origine biologică sau meteorologică, ori îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau animale, produse în mod brusc, ca fenomene de masă naturale - alunecare de teren = deplasare a rocilor care formează versanţii unor munţi sau dealuri, pantele unor lucrări de hidroamelioraţii sau a altor lucrări de îmbunătăţiri funciare;

Upload: others

Post on 09-Sep-2019

6 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: DEZASTRELE PRINCIPALELE TIPURI DE DEZASTRE ŞI ... Dezastrele.pdf · globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon. - predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată

1

DEZASTRELE

PRINCIPALELE TIPURI DE DEZASTRE

ŞI CARACTERISTICILE ACESTORA

1. Generalităţi

Prin dezastre se înţelege:

a) fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică, ori îmbolnăvirea unui

număr mare de persoane sau animale, produse în mod brusc, ca fenomene de masă.

În această categorie sunt cuprinse: cutremurele, alunecările şi prăbuşirile de teren, inundaţiile şi

fenomenele meteorologice periculoase, epidemiile şi epizotiile;

b) evenimente cu urmări deosebit de grave, asupra mediului înconjurător, provocate de

accidente.

În acestă categorie sunt cuprinse: acccidentele chimice, biologice, nucleare, în subteran,

avarii la construţiile hidrotehnice sau conducte magistrale, incendiile de masă şi exploziilor,

accidentele majore la utilaje şi instalaţii tehnologice periculoase, căderile de obiecte cosmice,

accidente majore şi avarii mari la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii.

Conform terminologiei adoptate de OCHA/ONU (Internationally agreed glossary of basic

terms related to disaster management, UN, IDNDR, Geneva, 1992), prin dezastru (similar

catastrofă) se înţelege:

- gravă întrerupere a funcţionării unei societăţi, generând pierderi umane, materiale sau

modificări nefaste ale mediului, care nu poate fi refăcută prin resursele acesteia.

Dezastrele se pot clasifica fie după modul de manifestare (lente sau rapide), fie după cauză

(naturale sau antropice).

O altă formă de a defini dezastrele este formula următoare:

Dezastrele=Vulnerabilităţi+Hazard

Termenii formulei au următoarele semnificaţii:

- Vulnerabilităţi = urbanizare, degradarea mediului, lipsa de educaţie, creşterea populaţiei,

fragilitatea economiei, sărăcie, structuri de urgenţă birocratice etc.

- Hazard = fenomen rar sau extrem de natură umană sau naturală care afectează viaţa,

proprietăţile şi activitatea umană iar a cărui extindere poate duce la dezastre;

- hazard =

▪ geologice (cutremure, erupţii vulcanice, alunecări de teren);

▪ climatice (cicloane, inundaţii, secetă); de mediu (poluarea mediului, epizootii,

deşertificare, efrişare păduri);

▪ epidemii şi accidente industriale; războiul (inclusiv terorismul).

Conform acestei terminologii, se mai definesc:

- criza = situaţie internă sau externă a cărei evoluţie poate genera o ameninţare asupra

valorilor, intereselor şi scopurilor prioritare ale părţilor implicate (separat sau împreună);

- accident = întâmplare neprevăzută venită pe neaşteptate, curmând o situaţie normală, având

drept cauză activitatea umană;

- accident complementar = accident care are loc pe timpul sau după desfăşurarea unui

dezastru naturale, datorat acestuia.

2. Definiţii pentru fenomene naturale distructive de origine biologică sau meteorologică,

ori îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau animale, produse în mod brusc, ca

fenomene de masă naturale

- alunecare de teren = deplasare a rocilor care formează versanţii unor munţi sau dealuri,

pantele unor lucrări de hidroamelioraţii sau a altor lucrări de îmbunătăţiri funciare;

Page 2: DEZASTRELE PRINCIPALELE TIPURI DE DEZASTRE ŞI ... Dezastrele.pdf · globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon. - predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată

2

- cutremur = ruptură brutală a rocilor din scoarţa terestră, datorită mişcării plăcilor tectonice,

care generează o mişcare vibratorie a solului ce poate duce la victime umane şi distrugeri

materiale;

- epidemii = răspândirea în proporţii de masă a unei boli transmisibile la oameni;

- epizootii = răspândirea în proporţii de masă a unei boli transmisibile la animale;

- fenomene meteorologice periculoase = fenomene meteorologice care afectează violent

zone relativ mari de teren pe termen lung, provocând pierderi de vieţi omeneşti, pagube

materiale şi degradarea mediului ambiant;

- inundaţii = acoperirea terenului cu un strat de apă în stagnare sau mişcare, care prin

mărimea şi durata sa provoacă victime umane şi distrugeri materiale ce dereglează buna

desfăşurare a activităţilor social-economice din zona afectată.

3. Definiţii pentru evenimente cu urmări deosebit de grave asupra mediului înconjurător

provocate de accidente datorate activităţii umane

- accident chimic = eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a unei substanţe toxice pe

timpul producerii, stocării sau transportului acesteia;

- accident biologic = eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a unui agent patogen pe

timpul producerii, stocării, manipulării sau transportului acestuia;

- accident nuclear = eveniment care afectează instalaţia nucleară şi poate provoca iradierea şi

contaminarea personalului acesteia, populaţiei sau a mediului înconjurător, peste limitele

admise;

- accident hidrotehnic = funcţionare defectuoasă a unei construcţii hidrotehnice ce duce la

pierderi de vieţi umane şi distrugeri materiale, în aval de locaţia acesteia;

- accidente majore la utilajele tehnologice periculoase = distrugerea sau avarierea unor

utilaje tehnologice, datorită neglijenţei umane, ducând la numeroase victime şi mari pierderi

materiale;

- accidente majore pe căile de comunicaţii = întreruperea temporară a circulaţiei, care

generează distrugerea acestor căi de comunicaţii, victime umane, animale, cât şi pagube

materiale;

- avarii majore la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii = distrugerea parţială a reţelelor de

instalaţii şi telecomunicaţii datorită acţiunii umane sau naturale;

- căderi de obiecte cosmice = pierderi umane sau distrugeri materiale generate de impactul

produs asupra pământului de prăbuşire a unor sateliţi, meteoriţi sau comete;

- incendii de masă = ardere declanşată natural sau artificial, în urma căreia se produc

însemnate pierderi de vieţi umane, animale, precum şi pagube materiale.

Apărarea împotriva dezastrelor comportă:

- măsuri de prevenire şi de pregătire pentru intervenţie;

- măsuri operative urgente de intervenţie după declanşarea fenomenelor periculoase cu urmări

deosebit de grave;

- măsuri de intervenţie ulterioară pentru recuperare şi reabilitare.

Scopurile apărării împotriva dezastrelor:

- reducerea (pe cât posibil evitarea) pierderilor posibile generate de diferitele dezastre;

- asigurarea unei asistenţe prompte şi calificate a victimelor;

- realizarea unei refaceri economico-sociale cât mai rapide şi durabile.

Etapele apărării împotriva dezastrelor:

- pregătire pentru limitarea efectelor dezastrelor;

- declanşarea dezastrelor;

- alarmare;

- intervenţia;

- reabilitarea facilităţilor economico sociale afectate;

- dezvoltarea societăţii;

- continuarea pregătirii.

Page 3: DEZASTRELE PRINCIPALELE TIPURI DE DEZASTRE ŞI ... Dezastrele.pdf · globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon. - predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată

3

a) Principalele măsuri de prevenire a dezastrelor:

- includerea problematicii privind apărarea împotriva dezastrelor în strategiile de dezvoltare

ale societăţii, la nivel central şi local;

- realizarea lucrărilor de apărare specifice fiecărui tip de hazard;

- optimizarea activităţii structurilor care asigură coordonarea şi conducerea acţiunilor de

prevenire;

- dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniu.

b) Principalele măsuri de protecţie împotriva dezastrelor:

- instruirea populaţiei privind normele de comportament în caz de dezastru;

- exerciţii şi aplicaţii cu forţele şi mijloacele destinate intervenţiei;

- pregătirea operativă a factorilor cu drept de decizie;

- realizarea unor acorduri internaţionale privind asistenţa umanitară în caz de dezastre.

c) Principalele măsuri de intervenţie în caz de dezastre:

- cercetare zonei afectate;

- coordonare acţiunilor de căutare-salvare (deblocare-salvare în caz de război),

acordarea asistenţei medicale de urgenţă, etc.;

- evacuarea populaţiei şi a valorilor de patrimoniu;

- crearea şi administrarea taberelor de sinistraţi;

- distribuirea ajutoarelor umanitare.

4. Fişele caracteristice ale principalelor tipuri de dezastre

Acest tip de fişe au fost elaborate de către specialiştii OCHA/ONU. Mai jos sunt detaliate

componentele principale ale acestor fişe pentru dezastrele caracteristice ţării noastre.

4.1. Cutremur

- cauza fenomenului: vezi definiţia.

- caracteristici generale: mişcare vibratorie generată de undele seismice care poate genera

prăbuşiri de teren, replici seismice, tsunami, lichefieri ale terenului şi alunecări de teren.

- predictibilitate: se pot realiza prognoze pe termen lung şi mediu cu o mare probabilitate de

reuşită. Pe termen scurt prognozele au o probabilitate de reuşită redusă. Predictibilitatea se

bazează pe monitorizarea activităţii seismice, istoricul acesteia şi observaţii în teren.

- factori de vulnerabilitate: construirea de localităţi în zone cu risc seismic ridicat; clădiri cu

structuri de rezistenţă antiseismică neadecvate (defecte de proiectare sau executare);

densitate mare de locuinţe şi populaţie pe suprafeţe reduse; informarea redusă (în special a

populaţiei) despre cutremure.

- efecte: distrugeri materiale (distrugerea sau avarierea unor clădiri sau a altor tipuri de

infrastructură, incendii, accidente hidrotehnice, alunecări de teren etc.); pierderi umane (

procent ridicat mai ales în zonele des populate sau pentru clădirile prost conformate

antiseismic); sănătate publică (număr ridicat de persoane ce necesită intervenţii chirurgicale,

contaminarea apei potabile şi probleme de asigurare a condiţiilor sanitare minime de

supravieţuire).

- măsuri de reducere a riscului: proiectarea lucrărilor de investiţii conform normelor de zonare

seismice; informarea, pregătirea şi antrenarea populaţiei privind normele de comportament în

caz de cutremur.

- măsuri de pregătire specifice: înştiinţarea populaţiei, întocmirea şi exersarea măsurilor

cuprinse în planurile de protecţie şi intervenţie.

- măsuri post-dezastru: evaluarea distrugerilor şi pierderilor, căutare-salvare, asistenţă

medicală de urgenţă, reabilitarea facilităţilor economico sociale. afectate, distribuirea de

ajutoare.

- instrumente de evaluare a impactului: scările de evaluare a efectelor generate de cutremur

(Mercalli, MSK, japoneză, etc.).

Page 4: DEZASTRELE PRINCIPALELE TIPURI DE DEZASTRE ŞI ... Dezastrele.pdf · globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon. - predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată

4

4.2.Alunecare de teren

- cauza fenomenului: vezi definiţia.

- caracteristici generale: prezintă mai multe forme de manifestare sau pot apare ca efecte

secundare ale altor tipuri de dezastre (cutremur, fenomene meteorologice periculoase, erupţii

vulcanice, etc.), fiind considerat cel mai răspândit fenomen geologic.

- predictibilitate: după frecvenţa de apariţie, extinderea fenomenului şi consecinţele generate

de acesta, pot fi estimate zonele de risc, prin studiul zonei geografice.

- factori de vulnerabilitate: clădiri construite pe versanţii dealurilor şi munţilor, drumuri şi linii

de comunicaţii în zone muntoase, clădiri cu fundaţii slabe, conducte aeriene sau îngropate.

- efecte: distrugeri materiale, blocarea drumurilor, distrugerea liniilor de comunicaţie sau a

cursurilor de apă, reducerea producţiei agricole sau forestiere; pierderi umane.

- măsuri de reducere a riscului: realizarea hărţilor cu zone de risc, realizarea unei legislaţii în

domeniu, asigurarea bunurilor şi persoanelor.

- măsuri de pregătire specifice: educarea comunităţii posibil a fi efectuată, realizarea unui

sistem de monitorizare, înştiinţare şi evacuare.

- măsuri post-dezastru: căutare-salvare, asistenţă medicală, adăpostirea de urgenţă a

persoanelor sinistrat.

- instrumente de evaluare a impactului: echipe de experţii.

4.3.Inundaţii

- cauza fenomenului: vezi definiţia.

- caracteristici generale: viteza de deplasare a viiturii, înălţimea viiturii, durata şi frecvenţa

acesteia.

- predictibilitate: prognoze meteo pe termen lung, mediu şi scurt, în funcţie de nivelul tehnic al

sistemului de monitorizare al vremii şi al cursurilor de apă.

- factori de vulnerabilitate: clădiri construite în zona inundabilă, lipsa sistemului de avertizare

a populaţiei, capacitate redusă de absorbţie a solului, clădiri şi fundaţii cu capacitate de

rezistenţă slabă, stocuri de alimente neprotejate.

- efecte: distrugeri materiale, pierderi umane şi contaminarea surselor de apă.

- măsuri de reducere a riscului: lucrări de apărare şi amenajare a digurilor.

- măsuri de pregătire specifice: sisteme de detecţie şi alarmare, educarea şi participarea

comunităţii, planificarea executării lucrărilor de apărare.

- măsuri post-dezastru: evaluarea efectelor dezastrului, căutare-salvare, asistenţă

medicală, aprovizionarea pe termen scurt cu apă şi alimente, purificarea apei şi adăpostire

temporară.

- instrumente de evaluare a impactului: monitorizarea efectelor.

4.4.Secetă

- cauza fenomenului: deficit fluviometric, degradarea solului, creşterea temperaturii apei

oceanelor, creşterea concentraţiei de dioxid de carbon în atmosferă.

- caracteristici generale: dezastru cu efect temporar, mai ales asupra agriculturii, a căror forme

de manifestare depinde de o serie de factori (existenţa sistemului de irigaţii, etc.).

- predictibilitate: perioadele de precipitaţii reduse sunt normale pentru toate sistemele

climatice. Prognozele meteorologice fac posibilă avertizarea timpurie asupra posibilităţii de

producerea a fenomenului.

- factori de vulnerabilitate: stabilirea de habitate în zone aride, terenuri agricole izolate, lipsa

unor resurse de alimentare cu apă, lipsa unei planificări privind alocarea resurselor în zonele

de risc, etc.

- efecte: scăderea producţiei agricole, viticole şi zootehnice, creşterea preţurilor, creşterea ratei

inflaţiei, reducerea stării nutriţionale a populaţiei, îmbolnăviri, criza energetică, etc.

- măsuri de reducere a riscului: sistem de monitorizare şi înştiinţare imediată.

- măsuri de pregătire specifice: dezvoltarea unui plan interdepartamental de apărare împotriva

efectelor dezastrului;

Page 5: DEZASTRELE PRINCIPALELE TIPURI DE DEZASTRE ŞI ... Dezastrele.pdf · globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon. - predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată

5

- măsuri post-dezastru: menţinerea stabilităţii preţurilor, distribuirea centralizată a hranei,

asigurarea rezervelor de alimente la nivel curent, asigurarea cu apă, etc.

- instrumente de valoare a impactului: monitorizarea situaţiei meteorologice şi hidrologice,

nutriţionale şi economico-sociale.

4.5.Poluarea mediului

- cauza fenomenului: poluarea aerului, poluare marină, poluarea apei potabile, creşterea

globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon.

- predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată la consumul pe cap de locuitor, astfel

că în ţările în curs de dezvoltare ea este în creştere.

- factori de vulnerabilitate: industrializarea şi lipsa legilor în domeniu, lipsa resurselor pentru

contracararea fenomenului.

- efecte: distrugerea recoltelor agricole, pădurilor şi sistemului acvifer, distrugeri materiale,

înrăutăţirea stării de sănătate a populaţiei, creşterea temperaturii etc.

- măsuri de reducere a riscului: stabilirea unor standarde de calitate a mediului, promovarea de

politici pentru promovarea şi protecţia surselor de apă, controlul producerii de aerosol şi

produselor de freon, etc.

- măsuri de pregătire specifice: elaborarea unui plan de protecţie şi siguranţă a mediului la

nivel naţional, includerea problemelor de mediu în programele guvernamentale de dezvoltare

etc.

- instrumente de evaluare a impactului: sisteme de supraveghere terestră şi aeriană a solului şi

apei, evoluţia climei, etc.

4.6.Defrişare păduri

- cauza fenomenului: incendiile de masă, boli ale masei lemnoase, exploatare neraţională.

- caracteristice generale: declanşarea altor hazarde prin slăbirea stabilităţii solului, masa

lemnoasă moartă.

- predictibilitate: depinde de politica ţării respective în domeniul şi existenţa unei baze de date

privind modul de manifestare al fenomenului.

- factori de vulnerabilitate: subdezvoltare, dependenţa de lemn ca sursă de energie, lipsa unei

politici de exploatare, creşterea rapidă a populaţiei etc.

- efecte: distrugerea culturilor tradiţionale şi creşterea necesităţilor de import, inundaţii, secetă,

foamete etc.

- măsuri de pregătire specifice: educarea comunităţii, promovarea unor alternative la folosirea

lemnului ca combustibil.

- instrumente de evaluare a impactului: cartografierea pădurilor şi supravegherea acestora,

monitorizarea programelor de reîmpăduriri.

4.7.Epizootiile

- cauze: vezi definiţia.

- caracteristici generale: se datorează unei combinaţii de mai mulţi factori cum ar fi

temperatura, introducerea de noi soiuri de animale, folosirea de pesticide, calitatea apei şi

migrarea animalelor.

- predictibilitatea: sisteme de examinare a stadiului de dezvoltare a animalelor.

- factori de vulnerabilitate: numărul mare şi variat de animale, lipsa de control asupra

importurilor etc.

- efecte: îmbolnăvirea în proporţii de masă la nivelul comunităţii, foametea etc.

- măsuri de pregătire specifice: elaborarea unui plan naţional de apărare, programe de

pregătire a responsabililor guvernamentali şi a fermierilor, etc.

- instrumente de evaluare a impactului: evaluarea prin testare a incidenţei şi severităţii

infecţiei.

Page 6: DEZASTRELE PRINCIPALELE TIPURI DE DEZASTRE ŞI ... Dezastrele.pdf · globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon. - predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată

6

4.8 Epidemii

- cauza fenomenului: condiţii sanitare precare, sărăcie, contaminarea apei şi alimentelor etc.

- caracteristici generale: posibilitate ridicată de răspândire, existenţa unor dezechilibre

economice şi sociale, lipsa personalului specializat, etc.

- predictibilitatea: studiile şi rapoartele epidemiologice pot creşte capacitatea de diagnoză şi

prognoză, inclusiv la bolile cu perioade mari de incubaţie, etc.

- factori de vulnerabilitate: sarcina, lipsa de imunizare la boli, nutriţie deficitară, apă potabilă

de slabă calitate etc.

- efecte: bolnavi şi morţi, pierderi economice, panică etc.

- măsuri de reducere a riscului: monitorizarea evoluţiei factorului de risc medical de urgenţă,

elaborarea unui plan de protecţie cu alocarea resurselor necesare.

- măsuri de pregătire specifice: verificare şi confirmare diagnostice, identificarea cazurilor,

găsirea surselor epidemice, controlul evoluţiei cazurilor, etc.

- măsuri post-dezastru: existenţa unui serviciu medical de urgenţă, ajutor medical.

- instrumente de evaluare a impactului: supraveghere epidemiologică, evaluarea periodică a

eficienţei serviciului medical de urgenţă.

4.8.Accident chimic şi industrial

- cauza fenomenului: greşeli de exploatare a instalaţiilor, nerespectarea regulilor de depozitare,

manipulare şi transport, accidente pe căile de comunicaţii, etc.

- predictibilitatea: sisteme de monitorizare, deoarece industrializarea va creşte incidenţa

acestora.

- factori de vulnerabilitate: lipsa sistemului de avertizare şi alarmare, neinstruirea populaţiei

posibil a fi afectată, necunoaşterea şi nerespectarea legislaţiei în domeniu.

- efecte: distrugeri ale instalaţiilor şi structurilor industriale, generarea unor incendii de masă,

contaminarea apei, terenului şi aerului, morţi, răniţi, etc.

- măsuri de reducerea a riscului: dezvoltarea unor planuri de pregătire şi intervenţie la nivel

local.

- măsuri de pregătire specifice: identificarea materialelor periculoase, stabilirea zonelor de

risc, elaborarea şi testarea planurilor de protecţie şi intervenţie, etc.

- măsuri post-dezastru: evacuarea din zona de risc, căutare-salvare, decontaminare zonei

afectate şi a personalului, măsuri de prim ajutor, etc.;

- instrumente de evaluare a impactului: sistem de monitorizare.

PROTECŢIA CHIMICĂ ÎN SITUAŢII DE ACCIDENT CHIMIC ŞI POLUARE

ACCIDENTALĂ

Accidentele chimice reprezintă eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a unor

substanţe chimice toxice industriale (S.C.T.I.) în concentraţii mai mari decât cele admise, (în incinta

agenţilor economici, pe timpul transportului acestora, pe timpul depozitării, pe timpul descărcării

substanţelor din / în cisterne, pe timpul folosirii lor în procesul de producţie, nerespectării normelor de

protecţie a muncii şi P.S.I.), punând astfel în pericol sănătatea personalului şi salariaţilor.

Substanţele chimice toxice industriale (S.C.T.I), sunt produsele chimice care datorită

proprietăţilor fizice, chimice şi toxice îşi manifestă acţiunea contaminantă şi vătămătoare, în concentraţii

mici pe distanţe foarte mari, ce depăşesc limitele agentului economic sursă toxică, ce creează zone de

acţiune ce pot cuprinde localităţi întregi şi unităţi economice izolate.

Pe timpul transportului cu mijloace auto, problemele pot să apară ca urmare a unor accidente

de circulaţie, avarii la mijlocul de transport sau ambalaj, reacţii chimice neprevăzute, nerespectării

normelor tehnice de ambalare şi transport sau a altor factori neprevăzuţi. Ca urmare a acestor accidente

se pot produce explozii, incendii, emisii de gaze, vapori toxici sau răspândire de substanţe toxice pe sol

şi în mediu.

Substanţele periculoase se transportă în cisterne, containere sau alte tipuri de ambalaje (în

stare de gaz comprimat, gaz lichefiat, lichid sau solid).

Mijloacele care transportă aceste substanţe trebuie să fie marcate cu etichete şi indicatoare de

avertizare.

Page 7: DEZASTRELE PRINCIPALELE TIPURI DE DEZASTRE ŞI ... Dezastrele.pdf · globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon. - predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată

7

Principalele substanţe chimice toxice industriale (S.C.T.I.) care prezintă pericol pentru

salariaţi (populaţie) şi cele mai des folosite sunt: amoniacul, clorul, hidrogenul sulfurat, acidul

clorhidric, acidul sulfuric, monoxidul de carbon etc.

La producerea unui accident cu implicarea unor asemenea substanţe, se creează o zonă letală

(mortală) şi o zonă de intoxicare. Dimensiunile acestor zone depind de cantitatea de S.C.T.I. eliberată în

mediul înconjurător, concentraţia acesteia, timpul până la remedierea avariei şi punerea în aplicare a

măsurilor ce se impun.

Este deosebit de important ca în momentul producerii unui astfel de eveniment salariaţii

(populaţia) să se adăpostească în clădiri, asigurând rapid primele măsuri de etanşeizare a uşilor şi

ferestrelor utilizând pentru izolare materiale aflate la îndemână (produse textile, bureţi, chit, etc.).

Se va opri orice instalaţie de aer condiţionat sau de ventilare şi nu se va părăsi clădirile decât

la încetarea alarmei transmisă prin mijloacele specifice de către personalul de conducere.

Pentru prevenirea şi protecţia populaţiei împotriva efectelor acestor substanţe legea obligă

agentul economic care deţine, depozitează, foloseşte în procesul de producţie S.C.T.I., să întocmească

plan de protecţie şi intervenţie, să respecte prevederile legislaţiei Uniunii Europene referitoare la

protecţia mediului (H.G. nr.95/2003 privind controlul activităţii care prezintă pericole de accidente

majore în care sunt implicate substanţe periculoase), să facă publice următoarele date:

• care este unitatea sursă de pericol chimic;

• tipul de substanţă toxică industrială pe care îl deţine;

• caracteristicile şi modul de acţiune al substanţei toxice;

• zona de risc în care v-aţi putea afla;

• măsuri de protecţie specifice zonei;

• locul în care se asigură protecţia prin adăpostire sau izolare;

• locurile de dispunere şi itinerarele de evacuare temporară.

În locurile de adăpostire – izolare pentru salariaţi (populaţiei) trebuie asigurate măsurile de

siguranţă prin:

• procurarea materialelor de etanşare (chit, bandă izolantă, bureţi izolatori, purfix etc.);

• asigurarea mijloacelor de protecţie individuală speciale (mască contra gazelor, aparat de

respiraţie, costume de protecţie) sau improvizate;

• realizarea unei truse de prim – ajutor medical;

• pregătirea unei rezerve permanente de apă şi alimente;

• asigurarea unui radioreceptor cu baterii.

Salariaţii (populaţia) trebuie să-şi însuşească:

• cunoştinţele necesare în vederea realizării măsurilor de protecţie;

• regulile de comportare la accident în zona norului toxic.

ACCIDENTUL NUCLEAR

1. Definiţie, clasificare, efecte

2. Materializare grafică

3. Măsuri de prevenire, protecţie şi intervenţie

Radiaţiile sunt frecvente în natură sau pot fi produse în mod artificial fără a fi definite nici

ca tip nici ca efect. Iradierea naturală a organismului uman se datorează radiaţiilor ionizante

existente în mediul înconjurător (radiaţiile cosmice, radioactivitatea solului, a alimentelor etc). La

acestea se adaugă:

- folosirea radiaţiilor în investigaţiile şi tratamentele medicale

- iradierea datorată experimentelor nucleare în atmosferă şi industria energetică

nucleară

Ponderea cea mai importantă în iradierea organismului uman o are iradierea naturală

66% , urmată de iradierea medicală 23% şi cu valori apropriate iradierea profesională şi cea

suplimentară.

Deoarece efectele radiaţiilor sunt legate de doza de radiaţie primită, care asociază un factor

de risc s-a stabilit doza maximă admisă pentru populaţie de 5mSv/an.

Page 8: DEZASTRELE PRINCIPALELE TIPURI DE DEZASTRE ŞI ... Dezastrele.pdf · globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon. - predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată

8

Accidentul nuclear se consideră a fi evenimentul care afectează instalaţia nucleară şi provoacă

iradierea sau contaminarea populaţiei şi mediului înconjurător peste limitele maxime admise.

Instalaţiile şi activităţile care sunt luate în considerare ca sursă de accident nuclear sunt:

- reactoarele nucleare energetice şi de cercetare

- instalaţiile din ciclul de producere a combustibilului nuclear

- instalaţiile de tratare a deşeurilor radioactive

- transportul şi depozitarea combustibilului nucleari sau a deşeurilor radioactivă

- producerea, utilizarea, depozitarea, stocarea şi transportul radioizotopilor folosiţi în

agricultură, industrie, medicină, precum şi în scopuri ştiinţifice şi de cercetare

- utilizarea radioizotopilor pentru producerea de energie în obiecte spaţiale

Centralele nucleare electrice având în structură reactoare nucleare de putere (500 – 1000 MW)

constituie pericolele cele mai grave pentru contaminarea mediului înconjurător şi iradierea

populaţiei în astfel de situaţii, aşa cum au demonstrat accidentele nucleare din tabelul de mai jos:

Ţara (regiunea) Localizare Data Accidentul

SUA Houston Martie 1957 Răspândirea de praf radioactiv în mediu ca

urmare a manipulării greşite a unui container

URSS Kştim 29 sept 1957 Explozia unui rezervor de deşeuri nucleare care

a iradiat o suprafaţă de 300 kmp

Anglia Cumbria Oct 1957

Incendiu la un reactor pentru producerea

plutoniului şi răspândirea unei mari cantităţi de

substanţă radioactivă în mediul înconjurător

SUA Tennesse Nov 1959 Explozie chimică la laboratorul uzinei de

reprocesare radiochimică

SUA Idaho 3 ian. 1961

Explozie la un reactor nuclear militar din Idaho

Falls soldată cu moartea a trei persoane şi

eliberarea unei mici cantităţi de material

radioactiv

Asia Oceanul

Indian 21 apr. 1964

Căderea unui satelit artificial dotat cu un

generator de radioizotopi

SUA Michigan 5 oct. 1966 Defecţiune la sistemul de răcire cu sodiu la un

reactor lângă Monroe

Franţa Saint -

Laurent 17 oct. 1969

Topirea parţială a încărcăturii nucleare la un

reactor

URSS Sevcenko 1974 Explozie la un reactor nuclear

Canada Nord -Vest 24 ian. 1978

Căderea unui satelit sovietic dotat cu un reactor

nuclear a răspândit material radioactiv pe o

fâşie de 1000 km

SUA Three Mile

Island

28 martie

1979

Cel mai grav accident nuclear american

constând din eliberarea în atmosferă de gaze

radioactive

Japonia Tsuruga 25 apr. 1981 Iradierea a cca. 45 de muncitori ce lucrau la

repararea unei uzine nucleare

Anglia Cumbria Nov. 1983 Aruncarea în Marea Irlandei a unei cantităţi de

deşeuri radioactive de la uzina Sellafield

Mexic Ciudad Juarez 1983

Iradierea a 300 – 500 persoane de la o sursă

radioactivă descoperită într-un transport de fier

vechi

Maroc Mohammedia 1984

Iradierea şi moartea a 8 persoane ca urmare a

manipulării greşite a unei surse radioactive

folosite în construcţii

SUA Oklahoma 6 ian. 1986

Explozia unui cilindru cu material nuclear

soldat cu moartea unei persoane şi rănirea altor

100

Page 9: DEZASTRELE PRINCIPALELE TIPURI DE DEZASTRE ŞI ... Dezastrele.pdf · globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon. - predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată

9

URSS Cernobîl 26 apr. 1986

Cel mai mare accident nuclear din lume cu

eliberarea unei foarte mari cantităţi de radiaţii

deasupra celei mai mari părţi ale Europei

Brazilia Goiana 1987

Moartea a 4 persoane, 54 persoane spitalizate

şi 240 iradiate ca urmare a transportării acasă şi

a desfacerii unei surse radioactive

China Prov. Shanxi Sept. 1992

Trei morţi şi cinci iradiaţi ca urmare a

transportării la domiciliu a unei surse

radioactive

În funcţie de riscul radiobiologic pentru populaţie şi de intensitatea sa de acţiune, accidentul

nuclear poate fi încadrat astfel:

- Accidentul nuclear minor (de rutină): este considerat evenimentul în care iradierea sau

contaminarea populaţiei şi a mediului înconjurător depăşeşte doza maximă admisă.

- Accidentul nuclear major: este considerat acel accident care reprezintă risc biologic

mare, prin iradierea externă şi internă a populaţiei.

- Accidentul nuclear maxim credibil de proiect: se ia în calcul la proiectarea centralei

nucleare şi este delimitat de expunerea rezultată din eliberarea de produse de fisiune cu o

iradiere mai mare de 0,25 Sv pe întregul organism şi de 1 Sv /om adult pe tiroidă.

Cauzele producerii accidentelor nucleare

a) cauze interne:

- supraîncălzirea elementelor combustibile

- ambalarea termică a unui reactor spre starea de criticitate, care atrage după sine o intensă

eliberare de materiale radioactive în atmosferă şi care poate duce în extremă situaţie la

topirea zonei active a reactorului

- cedarea circuitelor de răcire

- avarii la sistemul de canalizare – colectare a deşeurilor radioactive

- greşeli de manipulare a deşeurilor radioactive

- neexecutarea la timp a reviziilor tehnice

b) cauze externe:

- dezastre naturale

- acte de sabotaj

- impactul cu obiecte cosmice, rachete, avioane sau proiectile de calibru mare

Urmările accidentului nuclear

Riscul nuclear: acel complex de situaţii şi consecinţe, rezultat în urma eliberării necontrolate a

produşilor radioactivi în mediul înconjurător

Domeniile afectate de accidentul nuclear sunt :

- sănătatea publică

- economia zonei în general şi în special cea agricolă şi zootehnică

- alte aspecte economice şi sociale din zona afectată de răspândirea radioactivităţii

eliberate

Factorii de care depind urmările şi consecinţele accidentului nuclear sunt:

- teritoriul în care se află C.N.E. la care se produce evenimentul (teritoriul naţional sau în

afara acestuia)

- proporţiile accidentului nuclear

- anotimpul în care are loc accidentul

- relieful şi flora zonei înconjurătoare

- condiţiile meteo din momentul accidentului

Page 10: DEZASTRELE PRINCIPALELE TIPURI DE DEZASTRE ŞI ... Dezastrele.pdf · globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon. - predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată

10

- utilizarea terenului din zonă sub aspect agricol şi zootehnic

- distanţele până la localităţi şi densitatea populaţiei din zonă

- distanţele la care sunt situate obiectivele sociale economice şi agrozootehnice importante

- fauna zonei

- mijloacele şi căile de comunicaţie cu localităţile din jur

Într-un accident nuclear, ca urmare a eliberării de substanţe radioactive în mediul înconjurător, există

următoarele riscuri:

a) riscul inhalării de substanţe radioactive:

- datorită gazelor emise şi transportului substanţelor radioactive, la distanţă de către aer

- efectele conjugate ale inhalării şi iradierii se manifestă direct

- inhalarea iodului radioactiv duce la riscul imediat

- efect cumulator asupra tiroidei (doza admisă pt. copii 0,25 Sv)

b) Riscul rezultat din radioactivitatea depusă

Aprecierea riscului în acest caz se face prin:

- determinarea debitului dozei de radiaţie

- stabilirea radionuclizilor prezenţi

În cazul în care doza debit de radiaţie poate fi tolerată din punct de vedere al iradierii externe,

este obligatoriu controlul radioactivităţii produselor alimentare, direct sau indirect afectate de

contaminarea radioactivă.

c) Riscul rezultat din acumularea lentă a radioactivităţii:

- în alimente

- în aer

- în precipitaţii

Alimente critice:

- lapte

- legume cu foi

Dacă efectul inhalării se produce destul de rapid, pericolul datorat depunerilor radioactive este de

durată medie şi mare, ceea ce impune măsuri pe termen lung privind consumul de alimente, apă, furaje

şi controlul permanent al radioactivităţii.

Dozele maxime admise pentru anumite părţi ale organismului:

Organismul întreg 0,01 – 0,05 Sv/h

Pielea , glanda tiroidă 0,006 Sv

Organe simple 0,04 - 0,05 Sv

Mâini, antebraţe 0,225 Sv

Alte organe interne 0,015 Sv

Doze permise pentru personal:

Radiere, o singură dată în 24 ore 0,25 Sv

Radiere repetată,, în decurs de câteva zile 0,75 Sv

Iradiere sistematică (perioada 1 an) Câte 0,01 Sv /24 h dar nu mai mult de 2

SV pe tot timpul iradierii

PRECIZĂRI GENERALE COMUNE

Page 11: DEZASTRELE PRINCIPALELE TIPURI DE DEZASTRE ŞI ... Dezastrele.pdf · globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon. - predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată

11

PROTECŢIEI NUCLEARE, BIOLOGICE SAU CHIMICE

Indiferent de situaţia în care se produce o contaminare radioactivă, biologică sau chimică –

conflict armat, situaţii de pace sau evenimente teroriste la descoperirea contaminării prima măsură care

se aplică de către organismele de protecţie civilă este alarmarea salariaţilor folosind sistemul propriu de

înştiinţare-alarmare.

Semnalul de “ALARMĂ CHIMICĂ” (5 impulsuri a 16 secunde cu pauză de 10

secunde timp de 2 minute) este obligatoriu şi se înştiinţează toţi agenţii economici, instituţiile publice

şi populaţia din zona de intoxicare, pe direcţia de deplasare a norului radioactiv sau contaminat chimic

şi în zona unde s-a descoperit contaminarea.

Se introduc măsuri de restricţie a circulaţiei şi limitarea accesului în zonele afectate cu

excepţia forţelor de specialitate care intervin.

Cercetarea de specialitate, marcarea zonelor interzise, intervenţia propriu-zisă precum şi alte

măsuri specifice se vor executa numai de către formaţiuni de specialitate militare, ale protecţiei civile şi

ale instituţiilor de profil din zonă, care trebuie dotate cu echipament de protecţie, aparatură, materiale

specifice şi care să le permită acţiunea în zonele contaminate R.B.C. (radioactiv, biologic şi chimic) fără

ca viaţa să le fie pusă în pericol.

Protecţia N.B.C. se realizează prin:

• mijloace individuale de protecţie:

a. speciale :

- pentru organele respiratorii:

- masca contra gazelor (agenţii economici deţinători de substanţe toxice să aibă cartuşe

specifice);

- măşti izolante;

- aparate izolante;

- pentru protecţia pielii:

- complete de protecţie;

- complete de protecţie de unică folosinţă;

b. improvizate:

- pentru organele respiratorii:

- mască de tifon sau pânză suprapuse, între care se introduce vată, se umezesc şi se aplică

peste nas şi gură legându-le la ceafă;

- prosop unde în interiorul căruia se introduce vată, se umezeşte şi se leagă la ceafă peste

gură şi nas;

- batistă;

- diferite materiale din pânză.

- pentru protecţia pielii:

- costume de lucru din pânză cauciucată;

- pelerine de ploaie ;

- pelerine şi costume din materiale plastice rezistente;

- haine din piele sau pânză ţesută foarte des ;

- folie de polietilenă;

- hainele se vor încheia până sub gât, se vor lega cu sfoară sau elastic la manşete şi mâneci

;

- pentru protecţia capului :

- eşarfe, căciuli, şepci, prosoape peste care se pun folii sau pungi de plastic;

- pentru protecţia picioarelor:

- cizme de cauciuc, cizme şold de pescar, galoşi, şoşoni, bocanci de schi sau de

iarnă, cizme şi ghete de piele.

- pentru protecţia mâinilor şi palmelor :

- mănuşi de cauciuc, menajere, de vopsit sau de piele.

• mijloace de protecţie colectivă:

Page 12: DEZASTRELE PRINCIPALELE TIPURI DE DEZASTRE ŞI ... Dezastrele.pdf · globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon. - predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată

12

- adăposturile de la agenţii economici;

- adăposturile din subsolurile clădirilor;

- galerii subterane;

- tuneluri;

- spaţii naturale.

• mijloace pentru combaterea contaminării:

- truse sanitare N.B.C.;

- antidoturi;

- radioprotectori;

- alte mijloace specifice pentru decontaminarea personalului, echipamentului, mijloacelor

de transport etc.

- reţeaua zonală de sănătate publică,

- reţeaua zonală sanitar-veterinară

- laboratoare de specialitate: de igiena radiaţiilor, chimice, sanitare şi toxicologice;

• protecţia bunurilor materiale se realizează prin:

- evacuare;

- adăpostire;

- vopsire;

- ignifugare;

- containerizare

- crearea de perdele de apă, spumă, etc.

I. Forţele de protecţie N.B.C.

Aceste forţe prin modul în care acţionează, prin promptitudinea descoperirii începutului

atacului cu arme de distrugere în masă sau despre începutul contaminării R.B.C. (radiologice, chimice

sau biologice), de înştiinţarea şi alarmarea la timp a salariaţilor pentru a se proteja, de cunoaştere a

regulilor ce trebuie respectate în momentul producerii unor asemenea evenimente precum şi de

respectarea lor, depinde evitarea apariţiei unui număr mare de victime şi/sau salvarea celor care au fost

surprinse de eveniment.

Forţele şi mijloacele de protecţie N.B.C. sunt destinate: pentru executarea acţiunilor de

decontaminare a personalului (P.D.P.), echipamentului (P.D.E.), terenului, clădirilor, utilajelor,

mijloacelor tehnice şi de transport (P.D.M.T.) şi pentru executarea cercetării chimice şi de radiaţie a

zonei contaminate.

Aceste acţiuni sunt executate de:

• formaţiunile militare de specialitate;

• formaţiunile de specialitate ale agenţilor economici sursă de risc nuclear, biologic sau

chimic;

• instituţii teritoriale cu atribuţii în domeniu: nuclear, chimic, biologic, protecţia

mediului, sănătate, sanitar-veterinare etc.

• formaţiuni de Protecţie Civilă (echipe, grupe,):

- de la agenţii economici;

- de la eşaloanele superioare (municipiu şi judeţ);

• alte formaţiuni cu care cooperează (M.AP.N, pompieri, de ordine şi pază etc.)

Formaţiunile de protecţie N.B.C. şi punctele de decontaminare sunt organizate, dotate şi

asigurate din timp de pace conform normelor Protecţiei Civile.

La un agent economic se poate organiza următoarele formaţiuni:

-detaşament de decontaminare, compus dintr-un număr variabil de formaţiuni, echipe, grupe

cu un efectiv de până la 95 de persoane pregătite în aceeaşi specialitate sau în specialităţi diferite:

-echipă C.N.C. compusă din 5 persoane pregătite în aceeaşi specialitate

-2 grupe C.N.C.(Cc. Obs.)

Page 13: DEZASTRELE PRINCIPALELE TIPURI DE DEZASTRE ŞI ... Dezastrele.pdf · globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon. - predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată

13

În funcţie de caracterul de distrugere, formaţiunile de protecţie N.B.C. pot îndeplini

următoarele misiuni principale:

- cercetarea chimică şi de radiaţie a personalului, terenului, clădirilor, etc.

- decontaminarea terenului şi clădirilor pentru acţiunile de salvare a răniţilor;

- decontaminarea căilor de acces către agenţii economici, depozite de alimente, de

materiale, instituţii publice şi către locurile unde îşi desfăşoară acţiunea formaţiunile de intervenţie;

- decontaminarea personalului, echipamentului, mijloacelor de transport, (în P.D.P., P.D.E.

şi P.D.M.T.), utilajelor şi instalaţiilor;

- determinarea cantitativă şi calitativă a probelor contaminate radioactiv sau chimic;

Mai poate participa la acţiunile de salvare, de prim ajutor şi transport al răniţilor, de

aprovizionare cu apă sau alte bunuri materiale necesare în zona de distrugeri.

Îndeplinirea la timp a misiunilor formaţiunilor de protecţie N.B.C. se realizează printr-o

organizare judicioasă a acţiunilor de decontaminare, în funcţie de:

- natura raionului contaminat;

- posibilităţile de acţiune ale formaţiunilor de protecţie N.B.C.;

- situaţia concretă în care se desfăşoară acţiunile formaţiunilor N.B.C..

SUBSTANŢE DE NEUTRALIZARE:

- pentru amoniac – soluţii de acid clorhidric sau acetic în diverse concentraţii.

Diminuarea emisiei se realizează prin stropirea cu apă sau prin crearea unei perdele de apă. Pentru a

diminua evaporarea se acoperă substanţa toxică -amoniacul- răspândită pe teren cu nisip, pământ

sau granule din materiale plastice adecvate.

- pentru clor – soluţii de bisulfit şi sulfat de fier, hiposulfit de sodiu în soluţii concentrate,

lapte de var, terci de var stins, apă amoniacală, soluţii de sodă calcinată şi hidroxid de sodiu;

- pentru acid clorhidric, acid cianhidric, hidrogen sulfurat, dioxid de sulf – soluţii

alcaline de hidroxid de sodiu, lapte de var, sodă calcinată sau apă amoniacală. De asemenea se pot folosi

următoarele substanţe solide: praf sau pietriş de calcar, praf de var nestins;

- pentru sulfura de carbon – sulfura de carbon împrăştiată se absoarbe în nisip sau

pulbere şi se acoperă cu apă, materialele absorbante impregnate cu substanţă se colectează în butoaie de

tablă, se etanşează şi se transportă în locaţii special amenajate unde se aprind de la distanţă. Se arde cu

grijă. În acţiunea de neutralizare şi colectare a deşeurilor rezultate se vor folosi unelte care nu produc

scântei.

- pentru acidul sulfuric – se va înlătura acidul cu multă apă sau cu lapte de var. Pe locul

respectiv se poate pune nisip sau cenuşă. Acest amestec după ce a absorbit acidul se îngroapă în pământ.

Este interzisă folosirea cârpelor, rumeguşului sau altor materiale absorbante combustibile.

- pentru cianuri – la neutralizare se foloseşte hipoclorit de sodiu, clor sau apă oxigenată.

Limita de expunere acută exprimată în ppm (1m3 de aer conţine 1 cm3 de gaz) este doza

de absorbţie la o singură expunere care nu produce vătămări ireversibile sănătăţii umane.

Limitele specificate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale se bazează pe expunerea timp de

60 de minute. Ca şi în situaţiile reale, timpul de expunere trebuie să fie cât mai scurt decât cel

planificat. Această valoare trebuie privită ca o limită de expunere de siguranţă.

Concentraţia maximă admisă (CMA) este concentraţia maxim admisă a unei substanţe

prezente în aer (la locul de muncă), sub formă de gaz, vapori sau materie suspendată, care, în lumina

cunoştinţelor actuale, nu este vătămătoare pentru sănătatea salariaţilor şi nu constituie o jenă

nerezonabilă, chiar şi în cazul unei expuneri prelungite şi repetate (8 ore pe zi la o săptămână medie de

muncă de 40 de ore).

- ppm – părţi per milion

- 1 ppm de gaz înseamnă că 1m3 de aer conţine 1 cm3 de gaz, prin urmare ppm-ul este

echivalentul mg/m3.

Câteva exemple

Page 14: DEZASTRELE PRINCIPALELE TIPURI DE DEZASTRE ŞI ... Dezastrele.pdf · globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon. - predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată

14

Substanţa

CMA

Concentraţia maximă

admisă

Limi

ta de expunere

Acut

ă

mg/m3

Ppm Ppm

Acrilonitril 20 9.20 30

Amoniac 30 42.30 500

Benzen 50 15.65 500

Acid cianhidric 10 10 35

Clor 2 0.67 20

Acid clorhidric 7 5 90

Clorurura de alil 6 1.86 6

Etilenoxid 60 33 400

Acid fluorhidric 2 3 30

Formaldehidă 4 3.26 10

Hidrogenul sulfurat 15 10.65 40

Fosgen 0.5 0.125 2

Fosfin 0.5 0.33 5

Tetraclorura de carbon 100 16 1000

Dioxid de sulf 15 5.70 30

Sulfură de carbon 50 16 500

Xilen 400 92 1000

TRANSPORTUL DE SUBSTANŢE PERICULOASE - SURSĂ POTENŢIALĂ DE PERICOL

Substanţele periculoase sunt foarte comune în societatea industrială de azi, frecvent şi în cele

mai neaşteptate locuri. Cu toate acestea, chiar şi unde riscul asociat cu amplasamentele specifice este

cunoscut, pericolele sunt deseori apreciate greşit.

Accidentele de transport reprezintă un risc deosebit, mai cu seamă pentru zonele care, în mod

normal, nu sunt supuse ameninţărilor unor accidente industriale, prin urmare, pregătirea şi reacţia

populaţiei sunt deficitare.

Căile de transport a substanţelor periculoase sunt diverse: şosele- 50 %; căi ferate- 30 %; căi

fluviale şi maritime - 20 %.

Substanţele (mărfurile) periculoase pot fi transportate în cisterne, containere sau alte tipuri de

ambalaje, în stare de:

- gaz, la presiune normală;

- gaz comprimat;

- gaz lichefiat;

- lichid;

- solid (compact, cristale, pulberi)

Din totalul de mărfuri transportate în decursul unui an, aproximativ 15 % îl reprezintă mărfurile

şi substanţele periculoase.

Unul din aspectele critice ale accidentelor de transport este acela că măsurile de prevenire nu pot

fi luate, datorită unor parametri cheie de la locul accidentului (zona, tipul de substanţe, cantităţile

eliberate), imposibil de prevăzut. Acest impediment face să crească riscul pentru populaţia din

apropierea căilor de comunicaţie.

În cazul producerii unui accident, explozia, incendiul, emisia de gaze sau vapori se pot produce

direct în mijlocul de transport sau ca urmare a răspândirii substanţei periculoase pe sol.

Apare în acest fel un pericol pentru sănătatea oamenilor şi animalelor, riscul de contaminare a

mediului înconjurător, pericolul distrugerii unor construcţii şi bunuri materiale, cu efecte dăunătoare de

scurtă sau lungă durată.

Page 15: DEZASTRELE PRINCIPALELE TIPURI DE DEZASTRE ŞI ... Dezastrele.pdf · globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon. - predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată

15

Pentru firmele angrenate în transportul rutier de mărfuri periculoase (atât în trafic intern, cât şi

internaţional), se impune cu stringenţă cunoaşterea şi respectare celor mai recente reglementări intrate în

vigoare şi incluse într-o nouă structură a Acordului european referitor la transportul rutier internaţional

al mărfurilor periculoase (ADR),

încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin legea nr.31/1994.

Prin acest acord se pun bazele procedurilor şi condiţiilor care trebuie să fie respectate pentru a

se asigura protecţia şi siguranţa rutieră în transportul de produse periculoase.

El constituie, în egală măsură, instrumente de lucru şi pentru principalii furnizori de produse

periculoase din România, ca şi pentru ceilalţi operatori de transport implicaţi în transportul multimodal

de astfel de mărfuri.

Complementar cu legislaţia internaţională , ţinând cont de particularităţile proprii, România şi-a

adaptat cadrul legislativ, astfel transportul deşeurilor dintr-un loc în altul pe teritoriul României este

supus unui proceduri de reglementare şi control stabilite prin Ordinul comun nr.2/211/118 din

15.04.2004, al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului, al ministrului transporturilor,

construcţiilor şi turismului şi al ministrului economiei şi comerţului pentru aprobarea Procedurii de

reglementare şi control al transportului deşeurilor pe teritoriul României.

În baza acestui ordin s-a adoptat procedura de avizare a transportului de deşeuri periculoase pe

teritoriul României de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Judeţean;

- documentul pentru aprobarea transportului, conţine avizul Agenţiei Protecţiei Mediului şi acordul

destinatarului;

- stabilirea rutei de transport a deşeurilor periculoase se propune de către expeditor şi transportator, se

avizează de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Judeţean şi se înscrie în documentele de

însoţire a transportului;

- la stabilirea rutei de transport, în cazul transportului rutier, se va avea în vedere ocolirea localităţilor

mari;

- se interzice transportul substanţelor periculoase pe timp noapte,sâmbăta,duminica şi sărbătorile legale;

- pentru avizarea rutei de transport Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Judeţean va consulta

Inspectoratul Judeţean de Poliţie, precum şi Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă Judeţene ale

judeţelor vecine pe raza cărora urmează a fi efectuat transportul;

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Judeţean va notifica instituţiile responsabile în asigura

buna desfăşurare a transportului, astfel:

- Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bacău;

- Comandamentului de Jandarmi Judeţean Bacău;

- Serviciul de ambulanţă Bacău

- Agenţia de Protecţia Mediului Bacău;

- Sistemul de Gospodărire a Apelor Bacău;

- Autoritatea Rutieră Bacău;

- reprezentanţii administraţiei publice locale, pe baza obligativităţii transportatorului

de a furniza datele necesare efectuării transportului înainte cu 48 ore.

Notificarea va cuprinde:

- numele şi adresa expeditorului;

- numele şi adresa transportatorului;

- numele şi adresa destinatarului;

- numărul de transporturi planificate;

- cantitatea de deşeuri planificată şi transportată;

- modalităţi de transport;

- tipurile de ambalare a deşeurilor;

- traseul pentru transportul deşeurilor avizat de. Inspectoratului Judeţean pentru

Situaţii de Urgenţă ;

- numărul formularului de aprobare a transportului şi numărul avizului.

Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă ;

- data de începere a transportului;

- data de finalizare a transportului;

- persoana de contact (şofer, persoană însoţire, jandarmi, etc);

- alte informaţii utile (telefoane, mobile).

Page 16: DEZASTRELE PRINCIPALELE TIPURI DE DEZASTRE ŞI ... Dezastrele.pdf · globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon. - predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată

16

ALGORITMUL ACTIVITĂŢILOR DE PROTECŢIE CIVILĂ ÎN CAZUL

PRODUCERII UNUI ACCIDENT CHIMIC PE TIMPUL TRANSPORTULUI

- culegerea datelor şi informaţiilor despre accident;

- dispoziţii preliminare;

- identificarea substanţei periculoase

- evaluarea pericolului;

- aplicarea măsurilor de protecţie şi intervenţie.(se realizează în funcţie de natura substanţei

periculoase,cantitate, condiţii meteo, etc )

- alarmarea şi înştiinţarea populaţiei din zona de acţiune se va realizează cu mijloace de alarmare

din localitate - în cazul în care evenimentul s-a produs pe raza localităţii ,iar în cazul în care

locul evenimentului este în afara localităţii, organele de poliţie interzic accesul în zonă,

îndepărtează persoanele neautorizate,asigură paza zonei, îndrumă circulaţia, iar în cazul când se

apreciază producerea unui eveniment cu efecte majore se va evacua întreaga suprafaţă a zonei

de izolare (oameni, animale, autovehicule, etc.).

Sistemul de legături necesare fluxului informaţional se realizează prin telefonie mobilă,

radiotelefon şi telefon.

ATENŢIE ! Succesiunea executării activităţilor este determinată de gradul de urgenţă al

evenimentului. Este necesar ca unele activităţi să se execute simultan de două sau mai multe

persoane.

Culegerea datelor şi informaţiilor despre accident

-Timpul şi locul producerii accidentului

-Tipul mijlocului de transport (auto, cale ferată)

-Situaţia accidentului : fisură la rezervor, răsturnare, împrăştiere pe teren, degajare de

gaze sau vapori, incendiu, explozie etc

-Direcţia şi viteza vântului la sol

-Detalii despre teren

-Persoane şi bunuri în pericol.

Înştiinţarea autorităţilor publice interesate

-Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Judeţean

-poliţia judeţeană şi/sau locală

-primăria localităţii pe raza căreia s-a produs accidentul

-staţia de salvare

-spitalul la care pot fi primiţi vătămaţii

-agenţia de protecţie a mediului

-inspectoratul de poliţie sanitară şi medicină preventivă-laboratorul de toxicologie

-administraţia domeniului public

Dispoziţii preliminare

Dispoziţii preliminare se transmit organelor care urmează să realizeze acţiunile urgente de

protecţie, şi se referă la:

-oprirea circulaţiei în ambele sensuri, pe calea de circulaţie unde s-a produs accidentul,

-stabilirea şi marcarea unei zone de izolare cu o rază de cel puţin 100- 1600 m,

-evacuarea tuturor persoanelor din această zonă,

-interzicerea accesului în zona de izolare a persoanelor neautorizate,

-adăpostirea prin izolare în locuinţe a persoanelor de pe direcţia vântului, etanşarea uşilor

şi ferestrelor.

Identificarea substanţei periculoase

-Interogarea şoferului sau /şi însoţitorului;

-Consultarea documentelor de transport (acte de expediţie, foi de transport etc)

-Identificarea naturii şi tipului substanţei periculoase .

Page 17: DEZASTRELE PRINCIPALELE TIPURI DE DEZASTRE ŞI ... Dezastrele.pdf · globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon. - predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată

17

Evaluarea pericolului

Evaluarea zonelor,în funcţie de natura substanţei periculoase, stabilindu-se:

-Zona de răspândire

-Zona de pericol

-Zona de izolare

-Zona de evacuare

Aplicarea măsurilor de protecţie şi intervenţie

Măsurile de protecţie ce trebuie intreprinse după accident, pe măsura sosirii forţelor de

inervenţie, cuprind:

-stabilirea locului de conducere a acţiunilor şi a legăturilor;

-delimitarea şi marcarea zonelor de răspândire, pericol, izolare şi evacuare;

-stabilirea direcţiei de deplasare şi a dimensiunilor zonei de acţiune a norului toxic cu

efecte periculoase;

-alarmarea populaţiei din zona de acţiune a norului toxic, dacă este cazul;

-realizarea protecţiei prin izolare în locuinţă cu etanşarea uşilor şi a ferestrelor;

-evacuarea temporară a populaţiei şi a animalelor din zona de acţiune a norului toxic pe

toată durata acestuia, dacă este cazul;

-scoaterea vătămaţilor din zona accidentului, acordarea primului ajutor şi a asistenţei

medicale de urgenţă şi transportul lor la spital;

-interzicerea accesului în zonă şi îndepărtarea de zonă a persoanelor neautorizate, paza

zonei, îndrumarea circulaţiei;

-desfăşurarea acţiunilor de limitare a urmărilor accidentului;

-neutralizarea şi curăţirea zonei;

-ridicarea / îndepărtarea vehicolului avariat;

-controlul şi supravegherea în zonă;

-restabilirea circulaţiei;

-informarea populaţiei.

ATENŢIE!

Pentru neutralizarea şi împiedicarea răspândirii norului toxic, natura şi concentraţia

substanţei care se va utiliza se stabileşte de către speciaşti.

Pe timpul executării operaţiilor de neutralizare se respectă toate normele de protecţie a muncii,

utilizând mijloacele de protecţie individuală adecvate substanţei toxice industriale, concentraţiei

acesteia şi duratei de desfăşurare a acţiunilor.

După terminarea operaţiilor de neutralizare se asigură decontaminarea totală a personalului

şi a utilajelor cu care s-a acţionat. La nevoie, se administrează antidoturile şi se aplică tratamentul

stabilit de către organele medicale de specialitate.

RECOMANDĂRI PENTRU SIGURANŢA

PE TIMPUL ACŢIUNILOR

Pentru a asigura eficienţa acţiunilor şi siguranţa (protecţia) în zona de intervenţie este necesar a

se respecta următoarele:

— Nu vă angajaţi în acţiune în grabă, alergând.

— Accesul în zonă se realizează numai lateral faţă de direcţia vântului.

— Ţineţi persoanele neautorizate şi curioşii la distanţă de zona de izolare şi de zona de acţiune a

norului toxic.

— Reţineţi că, de regulă, substanţele angajate în accident sunt colorate şi au miros pătrunzător. Chiar

dacă nu au miros unele substanţe pot fi periculoase. Evitaţi zona de acţiune a gazelor sau vaporilor.

— În general, gazele şi vaporii de substanţe periculoase pot fi şi mai grele decât aerul. Ele se pot

acumula în locurile joase, în subsoluri sau spaţii închise. Evitaţi aceste locuri.

— Nu atingeţi substanţa răspândită la locul accidentului şi nu mergeţi prin această zonă.

— Utilizaţi pentru desfăşurarea acţiunilor mijloacele de protecţie individuală adecvate.

Page 18: DEZASTRELE PRINCIPALELE TIPURI DE DEZASTRE ŞI ... Dezastrele.pdf · globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon. - predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată

18

— Nu acţionaţi asupra rezervorului avariat şi/sau pentru neutralizarea substanţei periculoase decât

atunci când cunoaşteţi toate condiţiile (restricţiile) şi numai la recomandările

(indicaţiile)specialiştilor.

— Nu desfăşuraţi în zona de pericol alte activităţi decât cele strict necesare.

— În caz de pericol, părăsiţi zona de acţiune cu calm, lateral faţă de direcţia vântului.

— După terminarea acţiunilor dezbrăcaţi echipamentul de protecţie decontaminaţi-l şi depozitaţi-l în

locurile stabilite, sub supraveghere.

— Nu fumaţi, nu consumaţi apă sau alimente în zona de acţiune.

ATENŢIE !

În cele mai multe cazuri, în zona de răspândire, masca contra gazelor şi completul de

protecţie nu asigură protecţia chiar dacă se folosesc cartuşe filtrante specifice!

Pentru desfăşurarea acţiunilor în zona de pericol utilizaţi numai aparate de respiraţie cu

funcţionare autonomă (aparate izolante) şi costume izolante, verificate şi în perfectă stare de

funcţionare!