deteriorarea ecosistemelor prin poluarea cu pesticide si ingrasaminte

37
DETERIORAREA ECOSISTEMELOR PRIN POLUAREA CU PESTICIDE ŞI ÎNGRAŞAMINTE CHIMICE 1

Upload: flori79

Post on 03-Jul-2015

1.524 views

Category:

Documents


7 download

TRANSCRIPT

Page 1: Deteriorarea Ecosistemelor Prin Poluarea Cu Pesticide Si Ingrasaminte

DETERIORAREA ECOSISTEMELORPRIN POLUAREA CU PESTICIDE ŞI

ÎNGRAŞAMINTE CHIMICE

1

Page 2: Deteriorarea Ecosistemelor Prin Poluarea Cu Pesticide Si Ingrasaminte

Cuprins

Argument ..........................................................................................................pag.3

Capitolul 1- Dezechilibre ecologice în ecosisteme

1.1. Echilibre ecologice în ecosisteme ....................................................................pag.5

1.2. Cauzele dezechilibrelor ecologice ...................................................................pag.6

Capitolul 2 – Starea solurilor în România

2.1. Calitatea solurilor în România ...............................................................pag. 7

2.2. Presiuni ale unor factori asupra stării de calitate a solurilor în România

2.2.1. Îngrăşăminte ........................................................................pag.8

2.2.2. Produse de uz fitosanitar .....................................................pag.11

Capitolul 3 – Poluarea solului şi modul de dispersie a poluanţilor

3.1. Poluarea cu pesticide .................................................................pag.15

3.1.1. Clasificarea pesticidelor ................................................pag.15

3.1.2. Acţiunea negativă a pesticidelor asupra organismelor...pag.16

3.2. Poluarea cu îngrăşăminte ..........................................................pag.18

3.3. Eutrofizarea ...............................................................................pag.18

3.4. Studii şi cercetări privind absorbţia , degradarea şi migrarea

pesticidelor în sol .......................................................................................pag.19

Concluzii .....................................................................................................pag.21

Bibliografie ................................................................................................pag.22

2

Page 3: Deteriorarea Ecosistemelor Prin Poluarea Cu Pesticide Si Ingrasaminte

Argument

Solul e o vastă uzină a naturii , care produce o mare cantitate de biomasă

folosită ca hrană de o parte din vieţuitoare , inclusiv de om . Este cel mai important

mijloc de producţie pentru agricultura şi silvicultura .Este tot mai mult influenţat de om.

Asupra solului intervenţiile antropice pot produce modificări însemnate .Prin arături

omul transformă anual 3000 Km3 de soluri naturale în pământuri afânate ce schimbă

radical condiţiile de aerisire , de umiditate , procesele biologice .

Prelucrat,solul devine un corp artificializat care implică un alt regim al

infiltrării apelor din precipitaţii , un alt regim al scurgerilor , alte posibilităţi de

evaporare şi de înmagazinare a apei , a substanţelor minerale , o slabă coeziune şi mult

mai redusă rezistenţă la eroziune .De aceea în ţinuturile cultivate agricol , schimbările în

relief sunt mult mai active ,eroziunea şi depunerile putând căpăta viteze îngrijorătoare .

  Protecţia mediului ambiant în cadrul producţiei agricole prezintă o importanţă

deosebită pentru ansamblul economiei naţionale şi în mod special pentru asigurarea

unui cadru optim vieţii sociale din comunităţile rurale şi urbane. În ultimele decenii se

înregistrează o chimizare continuă a agriculturii în scopul menţinerii recoltelor la un

nivel ridicat, concomitent cu sărăcirea evidentă a solului în substanţe naturale nutritive.

Un loc important în procesul agricol îl ocupă utilizarea unei game largi de pesticide.

Acestea sunt deosebit de utile în măsura în care rezolvă problemele pentru care au fost

create şi aplicate. Dar, acumularea acestora în sol, floră şi fauna, precum şi migrarea

necontrolată a lor în mediu, sau a reziduurilor din procesele de valorificare, poate

produce o serie de efecte nedorite atât asupra plantelor, cât şi a ecosistemului în

ansamblu. O situaţie deosebită se înregistrează în cazul în care sunt aplicate cantităţi

suplimentare în dorinţa creşterii valorice a recoltelor. În acest caz, acumularea şi

migrarea necontrolată în sol şi apa subterană a pesticidelor pot determina dereglări

importante a parametrilor factorilor de mediu.

Utilizarea pesticidelor a permis creşterea considerabilă a producţei agricole , prin

distrugerea diferiţilor dăunători care provocau pierderi economice imense (mana

cartofului , făinarea viţei de vie , ploşniţele cerealelor , filoxera , gândacul de Colorado )

, dar a afectat calitatea produselor . A permis reducerea drastică a cazurilor de malarie ,

tripanosomoza , tifos exantematic la om .

3

Page 4: Deteriorarea Ecosistemelor Prin Poluarea Cu Pesticide Si Ingrasaminte

S-au constatat şi efecte ale pesticidelor , pe măsură ce a crescut şi s-a diversificat sinteza

de compuşi chimici de tipul pesticidelor crescând rata similară şi rezistenţa dăunătorilor

la compuşi .

De asemenea, îngrăşămintele chimice au fost folosite în agricultură pe scară largă

şi fără discernământ neţinându-se cont de necesarul specific al plantelor de cultură , de

momentul de aplicare a lor şi de modalitatea cea mai adecvată.

Pentru reducerea efectelor negative ce pot apărea la utilizarea pesticidelor,

pentru evitarea poluării cu reziduuri de pesticide a plantelor, solului, apei şi a

altor componente ale agroecosistemelor, este necesară respectarea tehnologiilor de

aplicare şi supravegherea atentă a utilizatorilor şi prestatorilor de servicii ai acestor

produse.

Excesul de pesticide prezent în sol poate afecta sănătatea umană prin intermediul

contaminării apelor, solului, alimentelor şi a aerului. Contaminarea apelor subterane este

o problemă specială. In medie, 65% din cantitatea de apă potabilă din Europa este

furnizată din rezervele de apă subterană, iar acţiunea de purificare este de lungă durată.

De asemenea, o problemă gravă o constituie contaminarea alimentelor şi acumularea

continuă în plante şi animale a anumitor pesticide, precum şi impactul asociat asupra

sănătăţii şi capacităţii lor de reproducere.O parte a produselor fitosanitare au efect

caustic distrugând complet celulele. Acestea sunt produse de contact, spre deosebire de

celelaltem care sunt denumite sistemice şi care produc efecte în timp, la distanţă, printr-

un ciclu de reacţii ce modifică funcţiunile fiziologice ale celulelor şi ţesuturilor.

În prezenta lucrare „Deteriorarea ecosistemelor prin poluarea cu pesticide şi

îngrăşăminte chimice” se urmăreşte efectele pesticidelor şi îngrăşămintelor chimice atât

pe termen scurt, cât şi pe termen lung, asupra oamenilor, precum şi asupra

ecosistemelor naturale şi antropizate. În cuprinsul lucrării sunt prezentate date generale

asupra pesticidelor, clasificare, precum şi aspecte legate de fenomenul de eutrofizare.

Tema de cercetare abordata se incadreaza in suita cercetarilor stiintifice

desfasurate in comunitatea europeana si cea mondiala, privind protectia mediului

ambiant la actiunea pesticidelor utilizate in procesul agricol. Totodata, tema de cercetare

este valorificata in evaluarea impactului activitatilor social-economice asupra mediului

inconjurator.

4

Page 5: Deteriorarea Ecosistemelor Prin Poluarea Cu Pesticide Si Ingrasaminte

Capitolul 1

Dezechilibre ecologice în ecosisteme

1.1. Echilibre ecologice în ecositeme

Asa cum ştim, în materia vie este o continua mişcare. Un oraganism preia

din mediu materie şi energie, construindu-se pe sine şi în acelaşi timp, cedează

materie şi energie mediului. Putem spune că organismul este străbătut permanent

de un flux material şi energetic şi cu toate acestea, el continuă să existe.Mai

mult:el nici n-ar putea exista fără acest flux, iar între ceea ce primeşte şi ceea ce

elimină trebuie să existe un echilibru. La fel se pune problema şi în cazul

nivelurilor spraindividuale de organizare a materiei vii:populaţie, biocenoză,

biosferă. Fiecare dintre aceste sisteme supraindividuale realizează schimburi

echilibrate cu mediul său, rezulând de aici chiar echilibrul ecologic.

Populaţie: -producători

-consumatori primari

-consumatori secundari

-consumatori terţiari

Între cele 4 populaţii există un echilibru cantitativ:există atâţia indivizi într-o

populaţie câţi poate hrăni populaţia anterioară.

Echilibrul dintre doua verigi învecinate ale lanţului trofic nu este fix. El este

permanent modificat de factorii întâmplători care fac să crească sau să scadă

efectivul uneia dintre populaţii.

Lanţurile tofice se întretaie deoarece fiecare populaţie de regulă face parte

în acelaşi timp din mai multe lanţuri trofice, rezultând reţeaua trofică. Cu cât o

biocenoză este mai bogată în specii, cu atât ea se ehilibrează mai rapid, având mai

multe sisteme reglatoare.

5

Page 6: Deteriorarea Ecosistemelor Prin Poluarea Cu Pesticide Si Ingrasaminte

În biocenoză există un echilibru între cele trei categori trofice:producători,

consumatori şi descompunători. La nivel plantelor există un echilibru între

fotosinteză şi respiraţie prin care se menţine constantă compoziţia atmosferei.

1.2.Cauzele dezichilibrelor ecologice

Echilibrul ecologic(care se manifestă în sistemele biologice

supraindividuale) este supus permanent acţiunii unor factori pertubatori. Materia

vie are mecanisme de autotreglare, stabilizatoare. Totuşi, dacă perturbaţiile sunt

prea puternice, echilibrarea nu se mai produce.

Din păcate, civilizaţia umana execută cele mai periculoase influenţe

destabilizatoare la nivelul întregii biosfere. Câteva dintre acestea sunt:

Supraexploatarea resurselor biosferei. Prin supraexploatare înţelegem

extragerea unei cantităţi de biomasă mai mare decât sporul ei natural.rezultatul

este distrugerea specilor asupra cărora se exercită.

Restrangerea ecosistemelor naturale.Omul primitiv, culegător şi vânător se

integra organic în ecosistemele naturale punând în primejdie multe specii, mai

ales pe consumatorii de varf , care au nevoie de un spaţiu mai mare de hrănire. Ea

nu are numai un înţeles geometric. Multe specii nu se mai pot repoduce deoarece

chiar în spaţiul în care le-a mai rămas nu au liniştea necesară sau nu mai au baza

trofică suficentă pentru reproducere.

Restrângerea biodiversităţii. Cea mai evidentă consecinţă a

supraexploatării este dispariţia unor specii. Ecosistemele naturale devin tot mai

sărace în specii şi, din această cauză, din ce în ce mai nestabile.

Introducerea unor specii noi în ecosisteme. O populaţie introdusă într-un

ecosistem nou poate produce dezichilibre deoarece efectivul nu mai este controlat

de duşmanii naturali din ecosistemul de origine.

Poluarea. Diferite forme ale poluării afectează toate speciile.

Populanţii chimici şi radioactivi se concentrează progresiv de-a lungul lanţurilor

trofice, atingând concentraţii mortale în organismul consumatorilor de varf.

6

Page 7: Deteriorarea Ecosistemelor Prin Poluarea Cu Pesticide Si Ingrasaminte

Capitolul 2

Starea solurilor în România

2.1. Calitatea solurilor în România

Solul, prin poziţia, natura şi rolul său este un component al

biosferei şi produs al interacţiunii dintre mediul biotic şi abiotic,

reprezentând un organism viu, în care se desfăşoară o viaţă intensă şi în care s-a

stabilit un anumit echilibru ecologic.

Solurile determină producţia agricolă şi starea pădurilor, condiţionează

învelişul vegetal, ca şi calitatea apei, în special a râurilor, lacurilor şi a apelor

subterane, reglează scurgerea lichidă şi solidă în bazinele hidrografice şi

acţionează ca o geomembrană pentru diminuarea poluării aerului şi a apei

prin reţinerea, reciclarea şi neutralizarea poluanţilor, cum sunt substanţele

chimice folosite în agricultură, deşeurile şi reziduurile organice şi alte

substanţe chimice. Solurile, prin proprietăţile lor de a întreţine şi a dezvolta

viaţa, de a se regenera, filtrează poluanţii, îi absorb şi îi transformă.

Formarea solurilor este un proces complex, după cum complexe sunt

constituţia şi funcţiile lor, şi reflectă efectul factorilor pedogenetici, atât naturali

cât şi antropici.

Solul este alcătuit din: material mineral provenit din dezagregarea şi

alterarea rocilor, material organic provenit din transformarea resturilor

vegetale, apa provenită din precipitaţiile atmosferice sau irigaţii şi din

aer. Proporţia în care aceste componente se găsesc în sol determină gradul

de fertilitate al solului.

Repartiţia solurilor variază de la o ţară la alta în funcţie de relief,

climă şi, nu în ultimul rând, de activităţile biologice.

Factorii naturali care determină calitatea solurilor din România

sunt: relieful, litologia, clima, vegetaţia şi timpul. Clima şi vegetaţia

7

Page 8: Deteriorarea Ecosistemelor Prin Poluarea Cu Pesticide Si Ingrasaminte

sunt influenţate de activitatea omului şi din acest punct de vedere omul trebuie

să intervină în conservarea calităţii solurilor.

Factorii antropici sunt factorii care au modificat şi modifică sensibil şi

rapid calitatea solurilor.

Calitatea solului rezultă din interacţiunile complexe între elementele

componente ale acestuia şi poate fi legată de intervenţiile defavorabile şi

practicile agricole neadaptate la condiţiile de mediu, introducerea în sol de

compuşi mai mult sau mai puţin toxici acumularea de produse

toxice provenind din activităţile industriale şi urbane. Calitatea solurilor este

determinată în principal de proprietăţile acestora.

Evaluarea calităţii solurilor constă în identificarea şi caracterizarea

factorilor care limitează capacitatea productivă a acestora.

Textura determină sau influenţează alte proprietăţi ale solului,

influenţează condiţiile de creştere a plantelor, determină stabilirea

diferenţiată a măsurilor agrotehnice, agrochimice şi ameliorative ce urmează

să fie aplicate solului. De aceea, prin îngrijirea solului se are în vedere

promovarea protecţiei mediului înconjurǎtor şi ameliorarea condiţiilor

ecologice, în scopul pǎstrǎrii echilibrului dinamic al sistemelor biologice.

2.2. Presiuni ale unor factori asupra stării de calitate a solurilor în România

2.2.1. Îngrăşăminte

Agricultura viitorului trebuie să fie nu numai durabilă ci şi

performantă, acest fapt realizându- se prin aplicarea corectă a tuturor

verigilor tehnologice specifice culturilor agricole din zonă. In cadrul acestor

verigi, îngrăşămintele, de orice natură, aplicate în mod raţional, trebuie să ocupe

un loc prioritar pentru menţinerea şi sporirea fertilităţii solurilor, pentru

creşterea producţiilor agricole.

8

Page 9: Deteriorarea Ecosistemelor Prin Poluarea Cu Pesticide Si Ingrasaminte

Cantităţile de substanţe ce pot servi ca sursă de nutriţie pentru plante se

află (în marea majoritate a solurilor), în cantităţi foarte mari, comparativ cu

necesarul acestora, dar în forme asimilabile se găsesc în cantităţi mici şi

variabile, deseori sub nivelul de consum reclamat de vegetaţia plantelor.

Bilanţul între cantităţile de substanţe nutritive ce rezultă din procesele

naturale de transformare a materiei minerale şi organice asimilate din sol şi

necesarul plantelor, cantitativ şi calitativ, este deficitar şi impune aplicarea

îngrăşămintelor.

Prin aplicarea de îngrăşăminte se creează posibilitatea

sporirii fondului de elemente nutritive în forme accesibile plantelor, a măririi

mobilităţii diferiţilor ioni şi a potenţialului acestora, a modificării reacţiei

şi a raporturilor dintre diferiţi ioni, modificări care au ca rezultat nu numai

uşurarea şi completarea nutriţiei cu elemente conţinute în îngrăşăminte, dar şi

mobilizarea altor elemente nutritive din rezerva solului.

Aplicarea îngrăşămintelor este un factor important, care determină

creşterea productivităţii plantelor şi a fertilităţii solului. Totuşi, în ultimul

timp, s-a observat scăderea gradului de recuperare a îngrăşămintelor, însoţită de

creşterea nivelului de impurificare a mediului ambiant. Cercetările

efectuate au demonstrat că îngrăşămintele pot provoca dereglarea

echilibrului ecologic (mai cu seamă prin acumularea nitraţilor), în cazul în care

sunt folosite fără a se lua în considerare natura solurilor, condiţiile

meteorologice concrete şi necesităţile plantelor.

Îngrăşămintele chimice sunt substanţe ce conţin unul sau mai multe

elemente nutritive care, încorporate în sol, completează rezerva de

substanţe nutritive, în forme uşor asimilabile în scopul sporirii fertilităţii solului

şi creşterii producţiei vegetale.

Prin completarea deficitului de elemente nutritive în sol, în raport cu

cerinţeleefective ale plantelor şi prin influenţa pe care acestea o exercită

în dinamica tuturor substanţelor nutritive ca urmare a reacţiilor la care dau

naştere în timpul descompunerii – hidrolizare, dizolvare, disociere, urmate de

noi recombinări şi asimilări, îngrăşămintele chimice minerale constituie

mijlocul cel mai important de dirijare a nutriţiei plantelor

.

9

Page 10: Deteriorarea Ecosistemelor Prin Poluarea Cu Pesticide Si Ingrasaminte

Cerinţele creşterii producţiei agricole au determinat o exploatare

intensivă a solului care a condus la reducerea rezervelor de substanţe nutritive

disponibile plantelor. Cunoaşterea stării de fertilitate a solului se realizează prin

cartarea agrochimică diferenţiată, pe parcele, ceea ce permite aplicarea

raţională, corectă şi echilibrată a îngrăşămintelor chimice în cadrul unor

tehnologii performante de cultură.

Principalele îngrăşăminte chimice folosite în ţara noastră se pot împărţi

în următoarele grupe mari:

îngrăşăminte cu azot;

îngrăşăminte cu fosfor;

îngrăşăminte cu potasiu;

îngrăşăminte complexe;

îngrăşăminte cu microelemente.

Îngrăşămintele chimice trebuie păstrate în încăperi uscate, la

temperaturi scăzute, aşezate depreferat pe pardosealădin scândură gudronată sau

asfalt.

Încăperile unde se păstrează îngrăşămintele chimice trebuie să fie

construite din cărămidă, acoperite cu carton gudronat sau cu ţiglă şi situate

la o distanţă de 30 – 40 m de alte clădiri. Ele trebuie ţinute sub observaţie

strictă. In condiţiile de astăzi, cea mai mare parte a producătorilor

agricoli utilizează îngrăşăminte chimice complexe şi, în mod deosebit,

îngrăşăminte care au ca substanţă activă azotul. Depozitarea şi

utilizarea defectuoasă a îngrăşămintelor chimice cu azot pot produce

prejudicii şi intoxicaţii dintre cele mai grave pentru om şi animale.

Utilizarea neraţională a îngrăşămintelor determină apariţia unui exces

de azotaţi şi fosfaţi care are un efect toxic asupra microflorei din sol şi duce

la acumularea în vegetaţie a acestor elemente. Limita dintre deficitul şi

excesul unui element este greu de sesizat, totul depinzând de natura plantelor şi a

mediului.

10

Page 11: Deteriorarea Ecosistemelor Prin Poluarea Cu Pesticide Si Ingrasaminte

Îngrăşămintele azotoase folosite în exces au efectul poluant cel mai

intens. Prin levigare, excesul de nitraţi intensifică procesul de

eutrofizare a apelor de suprafaţă.

Cercetări recente au arătat că nitraţii, în condiţii reducătoare, se

transformă în nitriţi care sunt toxici. Ei se combină cu hemoglobina dând

methemoglobina care nu mai poate fixa oxigenul, generând grave anemii şi

tulburări la copii.

Supradozările cu îngrăşăminte chimice pe bază de azot alterează

flora bacteriană din sol, modificând raporturile dintre destructori

şi celelalte grupe de organisme ale agrosistemului şi fac să dispară sau inhibă

bacteriile fixatoare de azot, anulând regenerarea fertilităţii solurilor.

În categoria îngrăşămintelor naturale se include o serie de reziduuri

organice – dejecţii solide şi lichide ale animalelor, reziduuri

vegetale reprezentate de tulpinile şi frunzele rămase după recoltarea unor

plante, precum şi toată masa vegetală de la plante cultivate special pentru a fi

încorporate în sol ca îngrăşământ. In această categorie se include şi turba,

utilizată ca atare sau sub formă de compost.

Pentru obţinerea unei eficienţe superioare, se impune diferenţierea

fertilizării după consumul plantelor în diferite elemente, după capacitatea

acestora de a asimila sărurile nutritive din sol şi după însuşirile tipului de sol.

2.2.2. Produse de uz fitosanitar

În categoria substanţelor fitosanitare sunt incluse substanţele chimice

utilizate pentru combaterea buruienilor – erbicidele, pentru combaterea insectelor

dăunătoare – insecticidele şi pentru combaterea diferitelor boli criptogamice

– fungicidele, bactericidele şi virucidele.

Însuşirea comună a acestor substanţe o constituie acţiunea

chimic activă şi fiziologic activă de tulburare a funcţiilor fiziologice, respectiv

distrugerea parţială sau totală a micro şi macroorganismelor vii.

O parte a produselor fitosanitare au efect caustic distrugând

complet celulele. Acestea sunt produse de contact, spre deosebire de

celelalte care sunt denumite sistemice şi care produc efecte în timp, la

11

Page 12: Deteriorarea Ecosistemelor Prin Poluarea Cu Pesticide Si Ingrasaminte

distanţă, printr-un ciclu de reacţii ce modifică funcţiunile fiziologice ale

celulelor şi ţesuturilor.

Datorită capacităţii de a acţionaselectiv,

pesticidele încorporate în sol modifică prezenţa şi dezvoltarea diferitelor

specii de buruieni, insecte şi microorganisme şi, în consecinţă,

corespunzător acestor influenţe se modifică o serie de reacţii şi procese

condiţionate de aceste influenţe în masa solului. Astfel, solul tratat cu substanţe

fitosanitare dobândeşte pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de

timp, modificări în fertilitate.

Majoritatea erbicidelor se acumulează în stratul superficial de la

suprafaţa solului şi multe dintre ele au o remanenţă îndelungată, existând

pericolul poluării solului.

Prevenirea poluării solului prin acumularea de cantităţi mari de

erbicide presupune atât utilizarea lor controlată în funcţie de condiţiile de

degradare cât şi aplicarea de tratamente care să grăbească stingerea remanenţei.

Principala măsură tehnologică constă în alcătuirea de asocieri de erbicide

care să permită reducerea dozelor la minimum şi rotaţia tratamentelor în care

erbicidele cu remanenţă îndelungată să alterneze cu cele care au remanenţă

scurtă, cele care se aplică în sol cu cele care se aplică pe plante, cele care sunt

descompuse în principal prin reacţii fotochimice cu cele care

sunt descompuse în principal prin reacţii biochimice şi, în mod deosebit,

acelaşi erbicid să nu revină în tratament la o perioadă mai scurtă decât remanenţa.

În urma a numeroase cercetări s-a ajuns la concluzia că pagubele

produse de insecte afectează anual între 10–35% din volumul producţiei

plantelor. În prezent, numărul substanţelor entomotoxice este mult mai mare

decât al erbicidelor Din analiza interacţiunii insecticidelor cu solul, se remarcă

marea complexitate a căilor de degradare a acestora în sol şi remanenţa foarte

îndelungată.

Evitarea acumulării de reziduuri toxice de insecticide în sol

se poate realiza prin:

rotaţia insecticidelor astfel încât acelaşi insecticid să revină în

tratamente pe acelaşi loc la intervale mai lungi de 3 – 5 ori faţă de perioada de

degradare;

12

Page 13: Deteriorarea Ecosistemelor Prin Poluarea Cu Pesticide Si Ingrasaminte

aplicarea insecticidelor în cantităţi foarte reduse, fără adaos de

apă sau adezivi;

fertilizarea solului din cultura tratată cu îngrăşăminte organice.

Bolile criptogamice afectează toate speciile de plante cultivate şi

pagubele pe care le pot produce, de ordin cantitativ şi calitativ, afectează între

20–70% din valoarea producţiei posibile.

Fungicidele sunt, de asemenea, descompuse în sol, unele cu formare de

produşi inactivi, altele cu formare de produşi toxici.

Prevenirea acumulării de reziduuri de produse anticriptogamice în sol

se poate realiza prin folosirea alternativă a produselor, astfel încât acelaşi tip

să revină pe acelaşi loc la intervale de peste 1–2 ani şi prin fertilizarea

sistematică cu îngrăşăminte organice a solurilor după culturile tratate intensiv.

Utilizarea pesticidelor în agricultură pe lângă avantajul obţinerii unor

producţii sporite prezintă dezavantajul poluării mediului fiind cea mai

periculoasă sursă de impurificare a mediului prin vastitatea suprafeţelor pe care se

folosesc şi prin toxicitatea lor ridicată. Solul acţionează ca un receptor şi

rezervor pentru pesticide, unde acesta se degradează.

Pesticidele sunt treptat dispersate în mediu sau translocate în plante, unele

putând totuşi persista în sol mulţi ani de la aplicare.

Comparativ cu ţările membre ale Uniunii Europene,

România nu se găseşte nici pe departe în situaţia de a fi “saturată” cu

produse de uz fitosanitar. In ţara noastră, consumul la hectar de teren arabil, vii

şi livezi este în ultimii10 ani între 1,61 şi 0,73 kg substanţă activă/ha.

Reducerea consumului produselor fitosanitare şi scăderea suprafeţelor

şi a culturilor tratate a fost determinată de reorganizarea şi

restructurarea roprietăţilordin agricultură, concomitent cu creşterea

preţurilor la tratamentele fitosanitare.

Sortimentul actual de produse de uz fitosanitar include peste 300 de

substanţe active din diverse clase de compuşi chimici, sortiment care se

completează şi se perfecţionează sistematic, în concordanţă cu cerinţele tot mai

severe care se impun, şi anume:

realizarea de compuşi noi cu activitate biologică ridicată la doze

reduse de utilizare (g/ha) şi cu impact minim asupra mediului înconjurător;

13

Page 14: Deteriorarea Ecosistemelor Prin Poluarea Cu Pesticide Si Ingrasaminte

reducerea numărului de stropiri, diminuarea riscului formării speciilor

rezistente, creşterea eficacităţii şi lărgirea spectrului de acţiune;

perfecţionarea compoziţiei, a formelor de condiţionare şi a

modului de aplicare, în vederea diminuării impactului asupra sănătăţii

oamenilor, animalelor şi a mediului înconjurător.

În realizarea de compuşi noi, orientarea în domeniul insecticidelor

se îndreaptă către produse pe bază de fipronil, acetamiprid, bensultap,

imidacloprid, deşi piretroizii rămân încă pe primul loc în ceea ce priveşte

preferinţa utilizatorului. In domeniul fungicidelor, orientarea se îndreaptă spre

produse din grupa triazolilor şi imidazolilor iar în domeniul erbicidelor se vor

dezvolta şi perfecţiona substanţele active din grupa sulfonilureice.

Excesul de pesticide prezent în sol poate afecta sănătatea umană prin

intermediul contaminării apelor, solului, alimentelor şi a aerului.

Contaminarea apelor subterane este o problemă specială. In medie, 65%

din cantitatea de apă potabilă din Europa este furnizată din rezervele de apă

subterană, iar acţiunea de purificare este de lungă durată.

De asemenea, o problemă gravă o constituie contaminarea

alimentelor şi acumularea continuă în plante şi animale a anumitor

pesticide, precum şi impactul asociat asupra sănătăţii şi capacităţii lor de

reproducere.

Laboratorul Central pentru Controlul Reziduurilor de Pesticide în

Plante şi Produse Vegetale este responsabil cu analiza oficială a probelor

pentru determinarea calitativă şi cantitativă a reziduurilor din plante şi

produse vegetale destinate importului,exportului şi consumului intern şi

monitorizarea acestora.

Determinări recente confirmă reducerea încărcării solurilor cu

reziduuri de insecticide organoclorurate, DDT şi HCH, ca urmare a

interzicerii utilizării lor în urmă cu 20 ani; totuşi acestea persistă în unele

areale, în general, în concentraţii reduse.

14

Page 15: Deteriorarea Ecosistemelor Prin Poluarea Cu Pesticide Si Ingrasaminte

Capitolul 3

Poluarea solului şi modul de dispersie a poluanţilor

3.1. Poluarea cu pesticide

3.1.1. Clasificarea pesticidelor

Pesticidele sunt substanţe chimice utilizate pentru combaterea speciilor

considerate dăunătoare economiei şi/sau sănătăţii omului .

Odată cu distrugerea dăunătoarelor sunt distruse şi alte vieţuitoare ,

deoarece pesticidele nu au proprietăţi selective .

Pesticidele cu toxicitate mare sunt :

- Hidrocarburi clorurate - DDT (diclor diferit – tricloretan)

- aldrinul

- dieldrinul

- lindanul

- toxafenul

- Ierbicide - Nabam

- Fenoprop

Folosirea pesticidelor a dus la combaterea dezastrelor economice produse

de filoxera , de gândacul de Colorado , de malarie sau tripanozomiaze .

Efectele alarmante ale utilizării pesticidelor - acumularea acestora în lungul

lanţurilor trofice de la baza lanţului (producătorii primari) către speciile de vârf ,

având ca prima verigă plantele .

După categoria de dăunători împotriva cărora se utilizează pesticidele

sunt : insecticidele (insecte) , rodenticide (rozatoare) , fungicide (ciuperci sau

fungi) , ierbicide (buruieni) .

Dupa origine şi compoziţia chimică sunt organice şi anorganice .

15

Page 16: Deteriorarea Ecosistemelor Prin Poluarea Cu Pesticide Si Ingrasaminte

- pesticidele organice sunt naturale şi de sinteză.

naturale : piretrina , anabasina , nicotina – extrase din plante

de sinteză : substanţe organoclorurate (pe baza de hidrocarburi , cele mai

utilizate) –, substanţe organofosforice , carbonice , piretroizi .

-- pesticidele anorganice : sunt săruri de mercur şi plumb , compuşi cu arsenic ,

acid cianhidric , compuşi ai borului , polisulfura de calciu şi bariu .

Dupa toxicitate pot fi grupate în patru categorii :

- extrem de toxice

- puternic toxice

- moderat toxice

- slab toxice

Dupa modul de prezentare pot fi : solide (granule , pulberi ) lichide sau gazoase .

3.1.2. Acţiunea negativă a pesticidelor asupra organismelor

Utilizarea pesticidelor a permis creşterea considerabilă a producţiei

agricole , prin distrugerea diferiţilor dăunători care provocau pierderi economice

imense (mana cartofului , făinarea viţei de vie , ploşniţele cerealelor , filoxera ,

gândacul de Colorado ) , dar a afectat calitatea produselor . A permis reducerea

drastică a cazurilor de malarie , tripanosomoza , tifos exematic la om .

S-au constatat şi efecte ale pesticidelor , pe măsură ce a crescut şi s-a

diversificat sinteza de compuşi chimici de tipul pesticidelor crescând rata similară

şi rezistenţa dăunătorilor la compuşi .

Acţiunea negativă a pesticidelor asupra organismelor se exercită prin:

toxicitatea substanţei active din produsul utilizat

doza de substanţă activă existentă în produsul comercial .

cantitatea de pesticid aplicată pe hectar

remanenţa substanţelor toxice , în produsele obţinute din culturile

respective , în sol , în apa .

frecvenţa aplicării tratamentului chimic .

modul de aplicare - prin stropiri , prăfuiri , gazări , ca granule .

16

Page 17: Deteriorarea Ecosistemelor Prin Poluarea Cu Pesticide Si Ingrasaminte

suprafaţa pe care se aplică trebuie să coincidă cu cea pe care densitatea

dăunătorului poate duce la înregistrarea celor mai mari pierderi .

Din atmosferă pesticidele pot ajunge din nou pe sol sau în râuri , lacuri

şi mări unde sunt preluate de alge . Pesticidele decelate astăzi în unele alimente

determină afectări ale funcţiei reproductive a organismelor .

Într-o oarecare măsură poluarea solului depinde şi de vegetaţia care îl

acoperă, precum şi de natura însaşi a solului. Lucrul acesta este foarte important

pentru urmărirea persistenţei pesticidelor şi îngrăşămintelor artificiale pe

terenurile agricole. Interesul econamic şi de protejare a mediului cere ca atât

ingrăşămintele cât şi pesticidele să rămână cât mai bine fixate în sol. În realitate, o

parte din ele este luată de vânt, alta este spălată de ploi, iar restul se descompune

în timp, datorită oxidării în aer sau acţiunii enzimelor secretate de bacteriile din

sol.

În tabelul următor sunt prezentate unele date în legătură cu persistenţa în

sol a unor insecticide comune.

Insecticidul Timpul pt. Dispariţia

a 50% din doza

admin. solului

Timpul pt a se

ajunge la

concentraţia de 0,1

ppm

Aldrin 2 luni

Carbaryil 1 lună

Phorate 1 lună

Azinphosmetil 20 zile

Parathion 20 zile 90 zile

Metilparation 30 zile

Malation 8 zile

17

Page 18: Deteriorarea Ecosistemelor Prin Poluarea Cu Pesticide Si Ingrasaminte

3.2. Poluarea cu îngrăşăminte

Îngrăşămintele - au fost folosite în agricultură pe scară largă şi fără

discernamânt neţinându-se cont de necesarul specific al plantelor de cultură , de

momentul de aplicare a lor şi de modalitatea cea mai adecvată . Ca urmare a

folosirii lor , o parte rămân în sol şi sunt antrenate prin apele de şiroire , de

infiltraţie sau prin sistemul de drenaj al apelor de irigaţii , ajungând în râuri sau în

apele freatice unde conduc la accelerarea fenomenului de eutrofizare .

Dezvoltarea agriculturii intensive a fost legata de utilizarea îngrăşămintelor ,

în special a celor cu potasiu , azot , fosfor .

Efectul poluant derivă din doua elemente :

conţin multe impurităţi toxice

sunt folosite în cantităţi excesive

Efectul poluant cel mai intens îl determină utilizarea în exces a azotaţilor .

3.3. Eutrofizarea – reprezintă o formă de poluare a ecosistemelor , mai ales a

apelor stătătoare , prin introducerea unor cantităţi excesive de nutrienţi , ca urmare

a activităţii umane .

Poate fi un fenomen natural ce se desfăşoara pe timp îndelungat , sau un

fenomen indus de om ce determină schimburi importante la nivelul

ecosistemelor , ducând la degradarea lor . Eutrofizarea s-a extins şi s-a intensificat

în timp , afectând lacurile mari , lacurile de baraj , râurile şi apa unor mări .

Procesul de eutrofizare (inflorire) al apelor de suprafaţă este o consecinţă a

îmbogăţirii apei cu substanţe nutritive care conduce la proliferarea excesivă a

algelor şi a altor plante acvatice, la determinarea calităţii apei din punct de vedere

igienic şi estetic şi la dificultăţi în prelucrarea şi utilizarea ei în scop potabil şi

industrial.

Acest tip de poluare (de fapt o poluare secundară) este determinată de

dezvoltarea vegetaţiei acvatice ca urmare a poluării primare cu substanţe nutritive

bogate în azot şi phosphor. Phosphorul este de regulă factorul iniţial al eutrofizării

având un rol preponderent în proliferarea algelor.

18

Page 19: Deteriorarea Ecosistemelor Prin Poluarea Cu Pesticide Si Ingrasaminte

O sursă importantă de substanţe nutritive antrenate de pe suprafaţa

solului o reprezintă îngrăşămintele organice naturale sau chimice.

O creştere semnificativă a înregistrat utilizarea îngrăşămintelor chimice în

special a celor cu azot şi superfosfaţi. Datele statistice arată că în ceea ce priveşte

eutrofizarea apelor cantităţile de azot si fosfor care provin şi îngrăşăminte chimice

sunt comparabile cu cantităţile de elemente eutrofizante rezultate din activităţile

umane.

3.4. Studii şi cercetări privind absorbţia , degradarea şi migrarea

pesticidelor în sol

Protecţia mediului ambiant în cadrul producţiei agricole prezintă o

importanţă deosebită pentru ansamblul economiei naţionale şi în mod special

pentru asigurarea unui cadru optim vieţii sociale din comunităţile rurale şi urbane.

În ultimele decenii se înregistrează o chimizare continuă agriculturii în scopul

menţinerii recoltelor la un nivel ridicat, concomitent cu sărăcirea evidentă a

solului în substanţe naturale nutritive. Un loc important în procesul agricol il

ocupă utilizarea unei game largi de pesticide. Acestea sunt deosebit de utile în

măsura în care rezolvă problemele pentru care au fost create şi aplicate. Dar,

acumularea acestora în sol, flora şi fauna, precum şi migrarea necontrolată a lor în

mediu, sau a reziduurilor din procesele de valorificare, poate produce o serie de

efecte nedorite atat asupra plantelor, cât şi a ecosistemului în ansamblu. O situaţie

deosebită se înregistrează în cazul în care sunt aplicate cantităţi suplimentare în

dorinţa creşterii valorice a recoltelor. În acest caz, acumularea şi migrarea

necontrolată în sol şi apa subterană a pesticidelor pot determină dereglări

importante a parametrilor factorilor de mediu.

Comportarea pesticidelor în sol, care este o problemă complexă şi dificilă

de studiat datorită multitudinii factorilor de natură aleatoare, a impus abordarea

unor tehnici moderne de cercetare şi specializarea profesională a colectivului de

cercetători. Principalele probleme care intervin în dinamica pesticidelor în sol

(adsorbţie, volatizare, absorbţie, degradare, migrare, acumulare etc.) constituie

obiectul unor studii aprofundate de laborator şi teren, cu profil teoretic şi

experimental, prin valorificarea potenţialului ştiinţific al colectivului de cercetare

şi a bazei materiale a catedrei. În ultimii ani, cercetările teoretice şi experimentale

19

Page 20: Deteriorarea Ecosistemelor Prin Poluarea Cu Pesticide Si Ingrasaminte

ale colectivului de cercetători au contribuit la evidenţierea unor rezultate de certă

valoare ştiinţifica şi aplicativă. Aceste rezultate s-au concretizat în următoarele

direcţii:

- analiza principalilor factori care determină migrarea pesticidelor în sol;

- stabilirea pe baza de coeficienţi specifici a influenţei exercitate de diferiţi factori

pedoclimatici asupra proceselor la care participă pesticidele în complexul fizico -

chimic şi biologic al solului;

- elaborarea criteriilor de edificare pentru un model de prognoză a poluării

solurilor; definirea modelului de prognoză pentru poluarea unor tipuri

caracteristice de sol;

- elaborarea criteriilor de edificare a unui model de prognoză a poluării apelor

subterane; definirea modelului de prognoză pentru poluarea apelor subterane

aflate în regim static şi dinamic;

- determinarea calitativă şi cantitativă a unor coeficienţi specifici procesului de

poluare (de difuzie, de reţinere, de degradare etc.).

20

Page 21: Deteriorarea Ecosistemelor Prin Poluarea Cu Pesticide Si Ingrasaminte

Concluzii

Pesticidele sunt compuşi foarte periculoşi prin persistenţa în mediu

, acumularea de reziduuri în produsele alimentare , infiltrarea în sol

, antrenarea în apele de şiroire , în râuri şi lacuri , “spălarea” în

straturile profunde ale solului , în apa interstiţiala şi freatică ,

antrenarea în atmosferă de curenţii de aer .

Îngrăşămintele - au fost folosite în agricultură pe scară largă şi fără

discernamânt neţinându-se cont de necesarul specific al plantelor

de cultură , de momentul de aplicare a lor şi de modalitatea cea mai

adecvată

Efectul poluant cel mai intens îl determină utilizarea în exces a

azotaţilor .

Acumularea şi migrarea necontrolată în sol şi apa subterană a

pesticidelor pot determină dereglări importante a parametrilor

factorilor de mediu.

21

Page 22: Deteriorarea Ecosistemelor Prin Poluarea Cu Pesticide Si Ingrasaminte

BIBLIOGRAFIE

1. “Efectele unor poluanţi şi prevenirea lor” - Gheorge Zamfir

Editura Academiei Republicii Socialiste România

Bucuresti 1979

2. “Chimia sanitară a mediului” – Prof. Dr. Sergiu Manescu

– Dr. Manole Cucu

– Dr. chim. Mona Ligia Diaconescu

Editura medicală

Bucureşti 1978

3. “ABC Metode de analiză a calităţii factorilor de mediu”

– Mioara Surpăteanu

– Carmen Zaharia

Editura T

Iasi 2002

4. “Analiza factorilor de mediu” – Posea Paula

– Cojocaru Ileana

– Fiera Michaela

– Fratila Mariana

– Preoteasa Mariana

– Chirca Valeria

– Ciurea Camelia

Editura Conphys

Râmnicu Vâlcea 2004

22