01

D LLestine iterare

POR

T@LE

U(R

OM

ÂN

IA)

Pentru a da localitãþilor, co-munitãþilor ºi instituþiilor cultu-rale centrale, locale sau ob-ºteºti posibilitatea de a în-cepe de pe acum pregãtirile,publicãm mai jos documentuliniþial al propunerii din anul2008, precum ºi o bibliografiea tuturor materialelor exis-tente în colecþia revistei ºi înmeniurile portalului nostru:

TOÞI ROMÂNII SUNTCHEMAÞI A SÃRBÃTORILAOLALTÃ CU FRAÞII LORDIN BASARABIAZIUA LIMBII ROMÂNEFÃCÂND DIN ACEASTA OSÃRBÃTOARE NAÞIONALÃPROPUNERE PRIVINDSÃRBÃTORIREA LIMBIIROMÂNE

Vom intra în curând în celde al douãzecilea an de cândfraþii noºtri din Basarabiaaniverseazã evenimentele dinacea varã fierbinte a lui 1989când cãrturari ºi vorbitori ailimbii române s-au ridicatlaolaltã la Chiºinãu cerândrecunoaºterea acesteia calimbã de stat ºi trecerea laalfabetul firesc al scrierii cucaractere latine. An de an, eiconsiderã aceasta cea mai

însemnatã sãrbãtoare a afir-mãrii lor moderne, iar ecoulei, fiind vorba de limba noas-trã comunã, se întinde mereuîn þarã ºi în comunitãþileromânilor de pretutindeni.

Anul trecut, un evenimentasemãnãtor a avut loc la ro-mânii din Valea Timocului,una dintre încã nedreptãþiteleenclave româneºti care, ve-nind sã-ºi afirme limba strã-moºeascã, a dat avânt ºimiºcãrii de afirmare culturalãa ultimelor comunitãþi de ro-mâni care nu au fãcut încã unasemenea pas, atrãgându-neîn acelaºi timp atenþia ºinouã, celor din þara ce con-stituie miezul ºi locul perma-nent de regenerare, lãrgire ºimodernizare a acestei culturistrãvechi pe pãmântul euro-pean.

Într-un asemenea context,revista noastrã a lansat pen-tru prima datã ideea extinderiisãrbãtorii limbii române la toþicei care o vorbesc, iar cea dea opta ediþie a ConsfãtuiriiNaþionale a Intelectualilor dela Sate, dezbãtând aspecteleacestei sãrbãtori în contextistoric, a demonstrat cã actulafirmãrii independenþei, înprimul rând prin limba naþio-

nalã, a statului fraþilor noºtride peste Prut, face parte dincontextul larg al tuturor eve-nimentelor de pe parcursulanului 1989, ca an al prã-buºirii definitive a dictaturii co-muniste ºi al afirmãrii româ-neºti în omenirea modernã ºi-n lumea ei democraticã.

Din acest motiv, chemareanoastrã de a stabili la sfârºitullunii august o zi a sãrbãtoriilimbii române aºezând-o peaceasta în contextul tuturorcelorlalte sãrbãtoriri careevocã eliberarea întru demo-craþie a românilor, aseamãnãanul 1989 în întregul lui, cuanul 1848 care, având mani-festãri deosebite în Princi-patele Române de atunci,pornind la date diferite miºcãride emancipare în toate pro-vinciile istorice româneºti, seconfirmã istoriceºte, prin adu-narea într-un singur context atuturor acestor date ºi mani-festãri, ca an al pornirii ma-rilor miºcãri naþionale care auurcat din treaptã în treaptãpânã la realizarea StatuluiUnitar Român.

La fel cu însemnãtatea anu-lui 1848 pentru istoria româ-neascã a urmãtoarelor douãsecole, anul 1989 a culminat

SĂRBĂTOAREALIMBII ROMÂNE

(Material preluat din site-ul port@leu, coordonat de Maestrul Corneliu Leu,cu mulþumirile noastre!)

cu evenimentele eliberãrii noas-tre din Decembrie, tocmai pentrucã a fost pe tot parcursul sãu unan frãmântat de miºcãri deemancipare româneascã mani-festate în diverse moduri. Elmeritã o notare specialã ºi, prinstabilirea conjugãrii mai multor

aniversãri, printre care ceapropusã de noi sãrbãtorind cutoþii ZIUA LIMBII ROMÂNE, îivom acorda întreaga însem-nãtate, ca un prag de conºtiinþãromâneascã ce vine a se afirma

în faþa chemãrilor de iluminaredemocraticã ale secolului aldouãzeciºiunulea.

Pentru cã, atunci când vor-bim despre anul 1989, am ne-glija un aspect esenþial al osmo-zei noastre naþionale întru aspi-raþii democratice dacã ne-am

referi numai la acele zile dedecembrie de nemaipomenitãînsemnãtate. Pentru definireamomentului istoric trebuie pre-cizate elementele unui drama-tism mult mai amplu, mult mai

cuprinzãtor ca teritoriu ºi casimþire naþionalã, subliniindfaptul cã tensiunea unei aseme-nea trãiri de mult mocnindeîncepuse sã se generalizeze cuo iarnã înainte, unii dintre noistând în frig ºi obligaþi sãciteascã în ziare lecþii desprealimentaþia raþionalã fiindcãtiranul înnebunise pânã la a-imustra pe români cã mãnâncã,în vreme ce alþii, stând tot lacozile comunismului inconºtientla îndatorirea elementarã deaprovizionare a populaþiei, nicimãcar nu puteau citi minciunilepropagandistice într-un ziar înlimba lor, sau cu alfabetul lor.Într-un asemenea mod, chiar decomunicare peste graniþi, seproducea o nemulþumire gene-ralã ºi, în felul acesta, întristãtorºi mocnind peste tot, se pro-ducea osmoza nemulþumiriinaþionale premergând eveni-mentele anului 1989. Care pri-mea un timid ajutor dinafarã,aºa cum venise prin opera-þiunea "Villages roumaines", darse manifesta prin vãdite con-vulsii în þarã, în satele demolate,în ecourile revoltei de la Braºovsau aºa cum a fost protestulspontan din faþa demolãrii mã-nãstirii Sfânta Vineri ºi circulaþiaorganizatã a listei de semnãturicare cereau pãstrarea monu-mentelor de cult.

Pentru ca, deodatã, în ciudaforþelor mari desfãºurate desecuritate - ºi represiv, prinaccentuarea aproape teroristã asupravegherii dinãuntru, a goa-nei dupã informatori ºi a repar-tizãrii fãþiºe de "sectoriºti ai se-curitãþii" în toate instituþiile ºi

02

D LLestine iterare

Dora Groza

03

D LLestine iterare

întreprinderile - dar ºi diversio-nist prin infiltrarea de cârtiþe îndiasporã, în ciuda unei nemaiîn-tâlnite întãriri piramidale aputerii poliþieneºti din þarã, s-aîntâmplat minunea: Printr-unpor românesc dinafara sfereiacestei puteri, atrãgându-ºiopresiunea de la o altã poliþie,se sparge membrana ce realizadoar înceata osmozã, iar do-rinþa de afirmare naþionalã, deeliberare mãcar moralã a tuturorromânilor, izbucneºte la Chi-ºinãu în varã, prin adevãratelupte de stradã pentru obþinereadreptului la ceea ce are maietnic un popor: Limba maternã.

Osmoza, funcþionând ca oreacþie la departajãrile ºi delimi-tãrile artificiale, a devenit atuncirealã circulaþie de sentimenteromâneºti oriunde inima deve-nirii noastre pompa acelaºisânge. Iar, de atunci, acel 29 -31 August 1989 care s-a încu-nunat cu Ziua Limbii Române,ziua recunoaºterii ei oficiale calimbã a încã patru milioane deromâni, se înscrie în istoria anu-lui revoluþionar la fel de evidentca ºi marile noastre zile din 17 -23 Decembrie... Sãrbãtoare desuflet nu numai a fraþilor noºtribasarabeni, Ziua Limbii Ro-mâne trebuie aºadar sã devinão sãrbãtoare în toate colþurileRomâniei ºi în toate colþurileromâneºti din lume. Ea face

parte din istoria îndelungateinoastre lupte de emancipare ºi,alãturi de Decembrie, ca ºi dealte momente ale rezistenþei, eava reflecta lumini de referinþãatunci când vom ajunge sãînscriem fenomenul românescal anului 1989, la fel cum îlavem înscris, de mai multegeneraþii de istorici, pe cel alanului 1848.

Pentru aceasta, Miºcareapentru Progresul Satului Româ-

nesc, propune ca cea de a nouaediþie a Consfãtuirii Naþionale aIntelectualilor de la Sate sã sedesfãºoare în ultimele trei zileale lunii august 2008, devenindun simpozion de evocare ºi stu-diu a datelor istorice de afirmarenaþionalã din anul 1989 ºi sta-bilind, prin aceasta, data exactãla care sã se definitiveze trece-rea în calendar a Zilei LimbiiRomâne, ca sãrbãtoare naþio-nalã a românilor de pretutindeni.

Dora Groza

BIBLIOGRAFIE INTERNETcu extrase ºi texte de folosit la manifestãrile Sãrbãtorii Limbii Române precum ºi în seminariile

sau simpozioanele pregãtitoare:http://cartesiarte.ro/portaleu/p2.php?nr=6&an=2009#contenthttp://cartesiarte.ro/portaleu/p2.php?nr=7&an=2009http://www.cartesiarte.ro/index.php?pid=93http://www.cartesiarte.ro/index.php?pid=94

D LLestine iterare

04

CET

ÃÞE

AN

U A

LEXA

ND

RU

(CA

NA

DA

)

În perioada 28 august - 4septembrie a.c., a avut loc laKenosha (The Shining City On AHill - Oraºul luminos de pe colinã),în statul Wisconsin, cel de-al 31-lea Congres mondial al poeþilor,sub egida UNESCO - World Aca-demy of Arts and Culture - WAAC(Academia mondialã de arte ºiculturã). Am participat ºi eu laacest congres, deci voi relatatotul, pe scurt, aºa cum am vãzut

ºi simþit la faþa locului. Ba chiarpot sã spun cã am purtat steagulCanadei la festivitatea de deschi-dere. A fost pentru prima datã înistoria WAAC - dupã cum a afir-mat Dr. Maurus Young (preºedin-tele organizaþiei) când s-a fãcut oparadã cu steagurile naþiunilorparticipante. "Delegaþia cana-dianã" a avut încã doi membri -

poetul Kok Chai Lu din Montreal ºiun poet (i-am uitat numele - sorry)din Toronto, tot de origine asia-ticã. Din România, nu a participatniciun poet, cu toate cã în anul2002 Congresul mondial al poe-þilor s-a þinut la Iaºi (am aflat acestlucru la Kenosha).

La aceastã ediþie a congresuluiau participat aprox. 100 de poeþiºi invitaþi din USA, China, Japo-nia, Canada, Argentina, Colum-

bia, Ecuador, Franþa, Ungaria,India, Iran, Iraq, Israel, Coreea deSud, Mexic, Polonia, Portugalia,Spania, Asiria Ocupatã, Maroc,Filipine ºi Taiwan, în total 21 deþãri, plus Assyria Ocupatã (Occu-pied Assyria). Faþã de anii prece-denþi, când au participat pânã la300 de poeþi, participarea a fostextrem de redusã. Vina s-a dat pe

exigenþele crescute ale consula-telor ºi ambasadelor americanedin lume, în acordarea vizelor deintrare în USA. Am remarcat parti-ciparea fãrã precedent a poeþilorºi caligrafilor din China - 22 întotal. Pe locul doi ca participare s-a aflat Mexicul cu 11 participanþi ºipe locul trei Japonia, cu 5 partici-panþi. Din þara gazdã au participatla congres 5 poeþi, incluzând-o peorganizatoarea acestei ediþii acongresului, distinsa poetã MaryAnn Lackovich. În Antologia pe2011 a WCP de 318 pagini color(pãcat cã are unele defecte teh-nice, foile s-au dezlipit, lipsescmulte poze de poeþi - dar a meaeste!), au semnat poezii ºi eseuriaprox. 70 de scriitori, participanþisau nu la eveniment. Este sigurcã anul viitor, la ediþia 32-a aWCP care se va þine în Uruguay ºiArgentina (în luna septembrie sauoctombrie - încã nu s-a decis) vorparticipa mult mai mulþi poeþi. Mãgândesc de pe acum ce dificilã vafi organizarea unui eveniment deaºa proporþii - timpul de citit ºidiscutat despre poezie a fostfoarte limitat chiar ºi la acest con-gres, cu mai puþini participanþi.

Pe scurt, despre derulareaevenimentului: "La început a fostcuvântul" de altfel cuvântãrile laceremonia de deschidere a Con-gresului, care s-a þinut într-ocapelã superbã a ColegiuluiCarthage (baptist, dupã câte mi-am dat seama), numitã A.F.Siebert Chapel. Au fost prezenþi ºi

Cel de-al 31-lea Congresmondial al poeţilor - XXXI

WORLD CONGRESSof POETS (WCP)

au þinut scurte cuvântãri - primaruloraºului, Keith G. Bosman, repre-zentantul statului Wisconsin JohnSteinbrink ºi George Tsorgas,directorul cultural al statului. Din par-tea WCP au vorbit preºedinteleorganizaþiei, Dr. Maurus Young,vicepreºedintele Ernesto Kahan ºipreºedinta celei de-a 31-a sesiuni aWCP, Dr. Mary Ann Lackovich. Apoi,s-au decernat diplome de doctorateonorifice pentru literaturã - priete-nului meu din Viena, Darius Pacak,unui peruvian, unei columbiene ºiunui coreean (nu mai menþionez nu-mele - cine le-ar reþine!). Dease-menea s-au decernat diplome dedoctor în "humanities" primarului ºialtor personalitãþi prezente. Am uitatsã spun cã dupã mica "Parade ofNations" cu steaguri, Miss Wiscon-sin 2011, Laura Kaeppeler, a cântatimnul USA ºi mai târziu, alte douãcântece, iar Mia Stacey a cântat"The Shining City on a Hill", cântecdedicat congresului.

Deosebit de interesant a fostschimbul cultural cu China ºi Japo-nia - un renumit caligraf chinez, Dr.Yu Liansheng, împreunã cu alþi optcaligrafi au prezentat ºi au donat

operele lor oraºului Kenosha. DinJaponia, o caligrafã renumitã -Toshie Tai a oferit de asemenea olucrare oraºului. Din partea oraºuluiKenosha, primarul Bosman ºi o pic-toriþã localã pe nume LorettaGrabske, au oferit musafirilor chineziºi japonezi 11 tablouri originale.

Dupã aceea, s-au constituit treigrupe de poeþi - chinezi (limba man-darin), de limba spaniolã ºi de limbaenglezã. S-au citit poezii, s-audecernat premii pe anumite teme(nu mai intru în amãnunte) ºi s-auvizitat locuri frumoase din statulWisconsin, într-un turneu la care eunu am mai putut sã merg, fiind che-mat de urgenþã la alte treburi. Ampierdut astfel ocazia de a vizita noiobiective (prin unele oraºe dinWisconsin am mai fost) ºi am ratatfestivitatea de închidere a Congre-sului, care a avut loc la hotelul Hil-ton, din Minneapolis.

La grupa din care am fãcut parte,am fost cam 30 de poeþi vorbitori deenglezã, dintre care 3 din India, ceimai activi. În fruntea delegaþiei in-diene s-a aflat Dr. Va Mu Sethura-man, un tamil cu mustaþã respec-tabilã pânã la piept ºi în cãmaºãalbã cu flori lungã pânã la genunchi,care a recitat - de altfel cântat - con-form tradiþiei tamililor în ale poeziei,

cel mai mult. Foarte interesant pen-tru urechi - chiar dacã nu înþelegeammare lucru. Am recitat ºi eu o fabulãºi o poezie. Cam atât. Câþiva m-aufelicitat. Impresionantã a fost partici-parea la WCP a doi poeþi din AsiriaOcupatã (în mare parte de Iran - eunu am mai auzit de "OccupiedAssyria" pânã la Congres), care suntconvinºi cã într-o bunã zi, Asiria vadeveni o þarã de sine stãtãtoare.Visele nu se pot stinge nici dupãsute de ani. Cei doi poeþi în cauzã -Ninos Aho ºi Joseph Azar, au recitatîn englezã ºi în limba aramaicã -limba pe care o vorbea IisusChristos.

Poeta Kae Morii, cunoscutãromânilor de la Curtea de Argeº,precum ºi poeta Michiko Shida aurecitat cu multã mãiestrie poeme înlimba englezã, în aplauzele tuturor.

Poetul polonez, stabilit în Viena -Dariusz Pacak a impresionat cupoezia lui subtilã, cu mesaje puter-nice, recitatã cu talent ºi cu o voceimpunãtoare (este un cunoscut bari-ton).

La sesiunea doua, timpul nu amai permis sã recite toþi participanþii- au recitat din nou indienii ºi alþicâþiva. Mai mulþi poeþi au fost depãrere cã nu a existat o prea bunãcoordonare a Congresului - nu a fost

05

D LLestine iterare

o criticã, ci o constatare. Acest Congres a fost o "binecu-

vântare" pentru mine din mai multemotive: m-am împrietenit cu DariuszPacak - o prietenie pe viaþã, suntconvins - ºi cu marele artist ame-rican (pictor, sculptor, poet) WilliamMarr. În plus, am stabilit legãturiprieteneºti cu poeþi din Japonia,China, USA ºi Argentina.

Într-una din zile, am "chiulit" dimi-neaþa (eu, cu Dariusz ºi cu poetaMichiko Shida) ºi am tras o fugãpânã la Muzeul de Artã din Chicago.A meritat efortul, sper sã conving pedistinºii mei cititori; a fost o mareºansã pentru noi sã vedem aºaceva, iatã despre ce a fost vorba:

Pentru prima datã în USA, s-auprezentat publicului în jur de 150 depostere din anii 1917 - 1948, celemai multe ale renumitei agenþii deºtiri TASS - acronim pentru Tele-graph Agency of the Soviet Union. ªiamuzantã ºi înfiorãtoare propa-ganda de rãzboi ºi bine inþeles -politicã, din acei ani tulburi! O mareparte a acestor postere au fostdescoperite în urmã cu 10 ani într-undepozit al muzeului, iar altele auprovenit de la colecþionari particulari.Expoziþia, care a adus zeci de mii devizitatori acestei redutabile instituþiide artã (unde se afla ºi 6 mari lucrãriale lui Brâncuºi ºi nicio picturã avreunui pictor roman!) s-a intitulat:Windows on the War: Soviet TASSPosters at Home and Abroad, 1941-1945 (Ferestre spre Rãzboi: Postereale Agenþiei Sovietice TASS, Acasãºi în Strãinãtate, 1941-1945). Impro-priu titlu - am vãzut în expoziþiemulte postere create ºi folosite deURSS înainte de Tratatul Ribentrop -Molotov, atacând expansionismulgerman, apãrând Republica comu-nistã de la Weimar, atacând capita-lismul în general, ba chiar din timpulrãzboiului civil din Rusia. Mai nimicdespre politicã expansionistã aURSS. În plus, s-au expus posteredin cele trei mari acþiuni (expoziþii)naziste de propagandã împotriva

comunismului - The Great Anti-Bolshevich Exibition (1936-1937),Degenerate Art (1937) ºi The Eter-nal Jew (1937). Câteva postere,printre care ºi posterul "The EternalJew" (Evreul etern) nu puteau fifotografiate pe motivul cã provin dincolecþii private. Ar fi multe de spusdespre aceastã expoziþie care tre-buia neapãrat vãzutã, s-ar puteascrie cãrþi întregi pe aceste teme.Dar sã revenim la WCP, unde ne-amîntors în grabã, ca niºte elevichiulangii.

Scopul principal ºi bine cunoscutal Congresului (ºi deviza, dealtfel)este "Promotion of World Brother-hood and Peace through Poetry"(Promovarea înfrãþirii planetare ºi apãcii prin poezie). Excepþional "goal"(obiectiv), însã din nefericire nu s-adiscutat mai nimic, într-un cadruorganizat, despre dorita pace pla-netarã, în special în învrãjbita zonã aOrientului Mijlociu.

O acþiune notabilã totuºi, simbo-licã pentru pace, la care au participattoþi poeþii prezenþi la WCP, plus maimulþi oficiali, a fost "naºterea" unei"Grãdini a pãcii" în superbul parcWolfenbuttel, de pe malul lacului

Michigan din Kenosha, care ur-meazã sã se definitiveze în viitorulapropiat. Denumirea exactã a noii"grãdini" va fi "The Kenosha Interna-þional Noble Garden of Peace" ºi vaface ca niciodatã sã nu se uite cãpoeþii planetei au trecut pe acolo.Marele caligraf chinez Yu Lianshenga oferit cadou oraºului Kenosha ooalã din lut de 7200 de ani vechimedin partea oraºului Sheyang ºi apoporului chinez, Ernesto Kahan aadus o piatrã din Zidul de la Ieru-salim (aºa am înþeles!) ºi o piatrã(cãrãmidã) din Chile. Poetul chileanPedro Serazzi, acoperit cu un steagcu semnãturile celor 33 de minerisupravieþuitori ai accidentului minierdin Chile (salvaþi dupã 69 de zile subpãmânt ) a þinut o cuvântare lungã siemoþionantã, dupã care a dãruitoraºului o altã marmorã din parteaminerilor supravieþuitori ca prinminune acelei tragedii. Cu siguranþãcã voi trece sa vãd aceastã "Grãdinãa pãcii" când voi mai ajunge pe laChicago (Kenosha este situatã la oorã de nordul marelui oraº dinIllinois).

Noi, poeþii, printre "picãturi" ammai vorbit câte ceva despre subiec-tele "fierbinþi" ale zilei, mai ales depacea mult doritã pe planetã. Odistinsã poetã din Israel (nãscutã înRomânia, dar plecatã la 6 ani - numai ºtia limba românã!?), de exem-plu, ne-a explicat cât de ticãloºi suntpalestinienii, cât de teroriºti ºi ban-diþi, atacând israeliþi nevinovaþi ºimenþinând astfel o permanentãstare de stress în þara ei. Întrebãrilecare s-au pus au fost cam acestea,reproduc din memorie:

- De ce nu faceþi pace cu pales-tinienii?

- Cu cine sã facem pace, nu vorpace.

- De ce nu apelaþi la forþele ONUsã procedeze la fel ca în Cipru cuciprioþii greci ºi turci, unde acumeste liniºte ºi pace?

- Nu au fost forþe ONU în Liban ºinu a funcþionat?

06

D LLestine iterare

- Acolo a fost altã situaþie, dar aicieste diferit. Încercaþi, ce veþi pierde?

- Nu ai cu cine face pace, neterorizeazã, omoarã copiii ºi oameniinevinovaþi.

- De ce îi provocaþi ºi îi umiliþi - einu au decât pietre ca arme, dum-neavoastrã tot arsenalul militarmodern.

- Nu îi provocãm, ei sunt rãi.- Câþi israeliþi au murit în acest

conflict ºi câþi palestinieni?- Nu ºtiu.- Nu este posibil sã nu aveþi o

idee, în orice conflict se numãrã cuatenþie victimele.

- Cred cã în jur de 10.000 de copiiºi adulþi israelieni au fost uciºi ºirãniþi de palestinieni.

- ªi la palestinieni? - Nu ºtiu.- Chiar nu ºtiþi, sunt ºi ei oa-

meni… sau nu vreþi sã ºtiþi?- Nu ºtiu, dumneavoastrã nu

înþelegeþi nimic, nu înþelegeþi cã suntteroriºti?

- Credem cã nu toþi, poate numaio micã parte care nu poate fi con-trolatã de nimeni. Când disperareaajunge la maxim ºi oamenii nu maiau ce pierde, se sinucid cu bombe laburtã ºi ucid ºi pe alþii.

- Ei vor asta. Sunt teroriºti.- Chiar ºi dupã ce se va face pace

- dacã se va face, vor mai existarãzbunãtori încã mulþi ani. Credeþi cãteroristul de la Oklahoma City, saumai recent - cel din Finlanda auputut fi controlaþi?

- Asta este altceva. Nu înþelegeþinimic….

Ne-am dat seama cã ura reducelogica chiar ºi la poeþi. Ce minunatar fi sã se facã pace în aceastã zonãatât de minunatã a planetei, unde de65 de ani existã atâta suferinþã ºiconflict! Sã sperãm cã personalitãþiprecum prof. Dr. Ernesto Kahan dela Univ. Tel Aviv (a fãcut parte dinechipa de "Medici împotriva armeiatomice" laureaþi ai Premiului Nobelpentru Pace), primul vicepreºedinteal WCP, va lupta pentru încetarea

provocãrilor cu noi aºezãri în teri-toriile ocupate (care cu siguranþã vorprovoca un nou val de atacuri) ºi seva face pace, aºa cum doresc toþipoeþii planetei.

Înainte de plecarea mea grãbitã,dupã ce mi-am luat rãmas bun de latoþi, am întâlnit la hotel pe BenjaminR. Yuzon, fiul regretatului Amado M.Yuzon, fondatorul asociaþiei UnitedPoets Laureate Internaþional - WorldCongress of Poets, în anul 1969, înManila, Filipine. Cum de nu a fostprezentat? Mi-a relatat cã a venitspecial pentru WCP din Hercules,California ºi nu a fost bãgat înseamã - vroia sã adreseze câtevacuvinte participanþilor, dar este con-siderat adversar al WCP. Era foartetrist, se vedea pe faþa lui - la fel ºisoþia. Am aflat cã este preºedinteleorganizaþiei United Poets LaureateInternaþional - pãrintele lui WorldCongress of Poets. Deviza celordouã asociaþii este aceiaºi - "Pro-motion of World Brotherhood andPeace through Poetry". Deci douãWCP, din aceiaºi rãdãcinã! UPLI -WCP tine un Congres la fiecare doiani, anul acesta s-a þinut la Larissa,în Grecia ºi a fost cel de-al 22-lea

congres. Preºedinte, a fost poetulgrec Dimitris P. Kraniotis. Nu amînþeles ºi nici nu am vrut sã înþelegde ce existã dezbinare ºi conflictîntre cele douã organizaþii - urãscdezbinarea (cum s-a întâmplat ºi laMontreal!), urãsc conflictele. PeInternet se pot afla mai multe despreacest subiect, evident, pentru cineeste interesat sã caute.

Încã nu am decis dacã voi mergesau nu în Uruguay ºi Argentina,unde nu m-a dus destinul pânã înprezent. Totul depinde ºi de prieteniipoeþi pe care mi i-am fãcut laKenosha ºi cu ocazia altor întâlniricu poeþi; ce minunat ar fi dacã amreface "Clubul celor 6" din Maghar,Israel (Denisa Comãnescu, FlaviaTeoc, Yuliy Gugolev si Valery, saudacã aº reîntîlni prietenii de laCurtea de Argeº! În fond, farmecul ºibucuria cea mai mare la aceste oca-zii, este acela de a-þi face prieteni îndiferite þãri ale lumii, oameni delitere, sensibili ºi sufletiºti, de care teapropii cu sufletul, care au acelaºimod de gândire cu tine ºi cu careintri cumva în rezonanþã. Adicã ooazã, la care sã se împlteascã mariºi trainice prietenii.

07

D LLestine iterare

Cine a auzit de PANACA? Nici eu, pânã acum câtevasãptãmâni, când prietenul meu Kim Antol din Chicago,m-a rugat sã merg pânã acolo pentru a rezolva o pro-blemã tehnicã mai delicatã - nu intru în detalii. Menþio-nez totuºi cã era vorba de un aparat panoramic digitalde raze X, modernizat cu un senzor cu tehnologie CCD,adaptatã în premierã mondialã pentru acest tip deaparate de inginerul oltean ºi prieten Cãtãlin Stoichiþa,stabilit la Paris dupã "mineriadã". Atât trebuie sã ºtiþitehnic ºi poate nici atât. Povestea este alta:

- Panaca se aflã cam în "the middle of nowhere"(mijlocul a niciunde), eu nu sunt tentat sã merg pânãacolo, m-a avertizat Kim, a cãrui sinceritate am admirat-o încã de când l-amcunoscut la Minto,New Brunswick, înurmã cu peste 15ani.

Trebuie sã mãrtu-risesc distinºilor meicititori cã am fost,sunt ºi voi fi întot-deauna fascinat delocurile sãlbatice aleplanetei, mai izolateºi evident, mai puþincunoscute. Deci,cum sã refuz rugã-mintea prietenuluimeu din Chicago,proprietarul compa-niei Sigma Biomedics? ªi pentru cã sunt pus pemãrturisiri, sã vã mai fac una: Mã consider extrem denorocos cã pot face cãlãtorii costisitoare, prin locuripitoreºti - exotice ºi cã mai sunt ºi plãtit sã le fac… Nu-iaºa cã destinul (pe care ni-l facem pe jumãtate singuri)m-a favorizat?

Aºa se face cã am fãcut pe Internet rezervare de biletpânã la Las Vegas, am rezervat o maºinã ºi în ziua de16 iulie, la ora 5 dimineaþa prietenul meu George R.(poet în devenire) ne-a lãsat la aeroportul Dorval. Spun"ne-a lãsat" deoarece s-a întâmplat sã am acelaºi drumcu fratele meu Doru Cetãþeanu, care mergea la LA cadestinaþie finalã, dar ºi la… Las Vegas unde avea prie-teni buni, Luminiþa ºi Petruþ. Cei doi, ne-au aºteptat cudrag, ba chiar au organizat o petrecere în cinstea noas-trã, cu vreo 20 de americani români ºi americani. Este

tare bine sã ai la cine sã tragi, când mergi în altã þarã!Închirierea la faþa locului a maºinii ( Las Vegas), nu a

durat decât câteva minute. Opt zile cu numai 176 dedolari la prima vedere, dar cu taxe s-a mai adãugat osutã. Asta fãrã asigurare. Reprezentantul companiei atot încercat - fãrã succes (am destulã experienþã "ameri-canã"), sã mã facã sã închiriez o maºinã mai mare ºimult mai scumpã, sã iau o asigurare scumpã, sã iauGPS (aveam unul cu mine) etc. Am luat totuºi asigurare- 11 dolari pe zi, aºa cã am depãºit 400 de dolari pentrutoatã perioada. Însã, când am luat maºina, am înþelesde ce insista reprezentantul sã-mi închirieze o maºinãmai mare - nu mai aveau maºini mici, vorba vine (oricum

mai mari decât Lo-gan-urile noastre).Am rezervat o ma-ºinã micã, deoarecenu aveam nevoiede o maºinã mare ºiiatã cã am primituna mare - un Jeeproºu de toatã fru-museþea la acelaºipreþ cu o maºinamicã. Mi s-a întâm-plat asta de maimulte ori - acumvreo 10 ani amprimit un Hammerpentru preþul deînchiriat o maºinã

micã sau "economicã", aºa cum se mai spune pe aici. Drumul de la Las Vegas la Panaca, s-a dovedit a fi

fantastic pentru ochii mei, obiºnuiþi cu alte forme derelief decât deºertul muntos. Îmi þineam rãsuflarea defrumuseþea sãlbaticã a locurilor ºi nu m-am putut abþinesã nu opresc de mai multe ori pentru a face poze. Rartrece câte o maºinã pe ºoseaua 93, care ajunge pânã înUtah. Câteva exemple de imagini superbe pe care le voiataºa la acest reportaj, sper sã convingã. Am fost eu peacolo acum câteva sãptãmâni? Parcã nici nu-mi vine sãcred.

La Panaca, doctorul Steven Klomp mã aºtepta cunerãbdare, dar… ghinion. Îi lipsea o piesã specialã, greude gãsit. Am comandat-o în Canada ºi..înapoi la LasVegas iar de acolo la Los Angeles, unde am tras înBurnbank, la prof. Adrian Fercu, prieten vechi. Nu ne

Panaca via Las Vegas, prindereapurceluşului uns şi altele…

08

D LLestine iterare

mai vãzusem de câþiva ani. În douã zile cât am stat laLA am depanat multe amintiri ºi am bãut multã bere. Amavut ºi treabã în zonã - a trebuit sã merg la dr. Prasadîn Whittier, la care am instalat un aparat panoramic digi-tal în urmã cu 10 ani ºi am rãmas prieteni. Nu micã afost bucuria revederii. Am rezolvat o micã problemã teh-nicã (încurcãturã fãcutã de un specialist local), am servitmasa împreunã ºi din nou la drum - înapoi la Panaca,via Las Vegas. Cunosc destul de bine zona, dar m-amlãsat în voia GPS-ului, programat sã evite traficul. Maregreºealã, dacã nu-mi dãdeam seama, nu mai ajungeamcurând la Las Vegas, traficul la orele de vârf în LA ºiîmprejurimi fiind o mare durere de cap.

Urãsc oraºele în care îþi consumi viaþa la volan, aºacã mã bucur când plec spre alte locuri mai liniºtite.

Dar sã fac "the long story, short"… Din nou la Pa-naca, strãbãtând acelaºi drum parcã de pe altã planetã,cam 4 ore de la Las Vegas printre munþi ºi vãi deºertice.Doctorul Steve Klomp mã aºtepta ca pe un vechiprieten, dar piesa necesarã s-a rãtãcit. Compania depoºta rapidã mai încurcã..borcanele.

- Mai rãmâi o zi, mi-a sugerat doctorul Steven, pecare acum, când scriu aceste rânduri amintire, pot sã-lnumesc fãrã ezitare - prieten.

- Existã hoteluri pe aici?- Nu ai nevoie, te invit sã stai la mine. Hai sã-þi arãt

casa. Eu ºi soþia vom pleca la bãiatul nostru din Utah,(am aflat mai târziu - medic - specialist în chirurgieesteticã), iar tu vei avea toatã casa la dispoziþie. Numaisã dai mâncare lui Blackie and Silvester, pisicile mele detreabã.

- Eu sunt un hoþ, voi gãsi ceva de furat din casa?Prietenul meu a râs ca de o glumã bunã.

- Poþi sã iei ce vrei, dar nu pisicile, mi-a replicat fãrãezitare.

M-am urcat într-o maºinã cam jerpelita - un "papuc"pentru cãrat ocazional câte ceva mai voluminos, ºi ammers sã vãd unde se aflã casa, undeva, ascunsã întremunþii pleºuvi.

- Îmi laºi cheile? Unde sã le pun?- Care chei, aici nu încuiem niciodatã. Vezi acolo -

este frigiderul, serveºti ce gãseºti - aici este cãmara cualimente - te descurci. Îmi pare rãu cã nu vom fi acasã.

Soþia lui Steve, Thory, m-a "adoptat" imediat, deparcã ne cunoºteam de când lumea. Aºa am aflat cãeste pilot, cã au vândut avionul (este mai ieftin deînchiriat când au nevoie), cã bãiatul cel mare este ofiþer(Major) în aviaþia SUA ºi câte ºi mai câte. Ce oameniminunaþi ºi câtã încredere în mine, un strãin venit tocmaidin Canada, pe care nici nu îl cunoºteau bine ºi îlvedeau pentru prima datã!

Impresionant, aº zice. Dar pentru mine nu este onoutate - nu este prima datã când am fost "adoptat" de

americani la prima întâlnire. Dea lungul anilor mi-amfãcut mulþi prieteni, în special dentiºti, prin diferite pãrþiale Statelor Unite ºi Canada ºi sunt mândru de asta.Americanii pe care i-am întâlnit în peregrinãrile meleprin America nu m-au dezamãgit niciodatã, fãrãexcepþie.

Casa în care au crescut doi copii minunaþi, unulmaior de aviaþie ºi altul chirurg, este plinã de poze cufamiliile întregite, poze cu nepoþii, afiºe cu vorbeînþelepte sau glume, puse pe pereþi alãturi de diferiteobiecte fãcute de mânã, aºezate cu gust. Pe soba culemne, de exemplu, este scris - "My house was cleanlast week - sorry you missed it." (Casa mea a fost curatãsãptãmâna trecutã - scuze cã ai pierdut-o) - curãþenia,evident, însã pot sã afirm cã eu am nimerit …în primasãptãmânã - totul sclipea de curãþenie.

O carpetã micã pusã pe un perete aminteºte regulilecasei (Home rules), dealtfel citate din Biblie precum -Always be honest, Count your blessings, Forgive andforget, Keep your promises, Love one other ºi altele.Sunt citate pe care mai toþi romanii le ºtiu si le citeazã,dar câþi oare le ºi aplicã?, mã gândeam in sinea mea.Oriunde aºi fi ºi oricât de departe de România, gândurilemi se îndreaptã fãrã sa vreau în altã parte - acolo deunde am plecat odatã.

Din vorbã în vorbã am aflat ºi alte lucruri interesantedespre oamenii ºi locurile

de vis în care m-a dus soarta - ar trebui sã scriu ocarte despre aceastã zonã a statului Nevada, aproapesãlbaticã. Multe ar fi de povestit! Aflând cã mai ºi scriu(printre altele), lui Steve i-a venit o idee:

- Alex, mâine vei avea ce vedea aici, poate cã te vainspira. Este ziua cea mai frumoasã a anului - estesãrbãtoare în Panaca - se numeºte Pionieer's Day. Va fifrumos.

09

D LLestine iterare

10

D LLestine iterare

ªi a avut dreptate Steve. Dealtfel, observasem pelângã o bisericã mai mare ceva…miºcare, panacheziierau în pregãtiri de sarbãtoare..

Am dormit neîntors, singur cuc în casa prietenilormei, dar la ora 6 dimineaþa, s-a dat deºteptarea cu un ºirde 12 explozii cu dinamitã, care au speriat ºi pisicile.Aºa este tradiþia - deºteptarea cu dinamitã, sã audã ºicei tari de urechi. În ziarul local, Lincoln County Record,pe care mi l-a lãsat Steve, am gãsit programul zilei desãrbãtoare "2011 Pioneer Day" în cinstea temerarilorcare s-au aventurat prin aceste locuri, ºi pe care îlreproduc cât mai exact, pentru a nu-i strica frumuseþea:

2011 PIONEER DAYCELEBRATION SCHEDULE

But With Joy, Wend Your WaySâmbãtã, 23 iulie

6 a.m. - Trezirea cu dinamitã6:45 a.m. Ridicarea steagului7 a.m. Micul dejun - (Adulþi - $6, copii -$4, familie -$28)9 a.m. Jocuri (alergãri ºi concursul cu purceluºul uns)4 p.m. Paradã5 p.m. Masa de searã (Adult -$8, copii -$6, familie -$40)La alegere între vitã, pui, costiþe sau hamburgheri.

La micul dejun, am mâncat pe sãturate clãtite cusirop de arþar, omletã cu ºuncã prãjitã ºi am bãut suc deportocale, totul la discreþie. Apoi, am urmãrit jocurile,care de care mai amuzante.

S-a început cu alergãrile; atleþii, copiii începând de la2(doi) ani în sus, pe categorii de vârstã - 2 ani, 3 ani, 4

ani º.a.m.d., pânã la orice vârstã. Cei mici, trebuiau sãalerge de la un grup de pãrinþi sau spectatori, la altul. Lacei mici de tot (2, 3, 4 ani) mama copilului stãtea la startºi tatãl la linia de sosire, dar unii micuþi dupã ce au merscâþiva metri, s-au întors înapoi. Alþii, mai temerari, auajuns la linia de sosire, spre aplauzele tuturor. Premiile- 25 de cenþi pentru orice participant, indiferent dacã aajuns la linia de sosire sau nu, primul sau ultimul -acelaºi premiu la fiecare - un bãnuþ de 25 de cenþi.

A urmat alergarea în mâini - un bãiat sau o fatã þinecoechipierul de picioare, care mergea în mâini spre liniade sosire. Premiile - la fel ca la prima competiþie, chiardacã efortul era mult mai mare.

Dar atracþia cea mai mare a sãrbãtorii a fostprinderea purceluºului uns. Trebuie sã recunosc, suntde 27 de ani în Nord America, dar nu am mai auzit deprinderea purceluºului uns, aºa cã am fost foarte atentºi am fotografiat fiecare miºcare. Iatã despre ce estevorba - vedeþi ºi pozele ataºate: Într-un þarc din paiepresate în baloturi, cu un strat gros de paie pe jos, deaduce câte un purceluº (mai mare sau mai mic funcþiede vârsta copiilor din competiþie), care înainte, se ungebine cu o unsoare - pãrea sã fie unturã. Câºtiga compe-tiþia copilul care prindea purceluºul - dar ce greu era deprins! Câtã larmã, câtã voioºie!

ªi ce bucurie când era prins groºteiul - ºi pentru copii,dar ºi pentru micul patruped - mai ales când era lãsat înpace.

Dar, cãlãtorului îi stã bine cu drumul - aºa cã a trebuitsã îmi iau rãmas bun de la prietenii mei din satul dintremunþi, uitat de lume, fãrã sã mai asist la partea a douaa sãrbãtorii. Am plecat cu o strângere de inimã, caatunci când pleci pentru totdeauna dintr-un loc drag.

La revedere, Panaca! Te voi mai revedea vreodatã?

11

D LLestine iterare

IOA

N B

AR

BU

(RO

MÂ

NIA

)

Am parcurs cu emoþie toate corespondenþele pe care mi le-a expediat, timp de patru luni, ProfesorulPompiliu Manea de peste mãrile ºi oceanele lumii. Le-am publicat în "Curierul de Vâlcea", de fiecare datã,în pagini speciale, sub genericul OCOLUL PÃMÂNTULUI ÎN 120 DE ZILE. Dupã aceastã lungã cãlãtorieîn jurul lumii, ne-a dãruit o carte: "Peregrin pe cinci continente". Nu numai nouã, ci ºi celor care vor urmadupã noi, fiindcã este scrisã cu râvnã ºi sudoare. Ziditã în rafturile bibliotecilor, cartea sa rãmâne mereu vie,promiþând o prietenie veºnicã cititorilor.

"Peregrin pe cinci continente" o citisem on-line. Am fost invitat la Cluj, la lansarea ei organizatã laBiblioteca Centralã Universitarã "Lucian Blaga". Cum am sosit în capitala transilvanã ardeam de nerãbdaresã am cartea în mânã, s-o pipãi ºi s-o sãrut. Orice carte este ca un nou nãscut, þi se lipeºte de suflet, maicu seamã când pruncul este al tãu sau al unui prieten foarte drag. De îndatã ce am intrat în posesia cãrþii,m-am retras în apartamentul ce mi-a fost rezervat ºi m-am strecurat tiptil în paradisul ei. Am încercat sãintru miraculos în pielea autorului ºi am atins pragul unei lumini. Când stai faþã în faþã cu ea ºi citeºti filãdupã filã, când priveºti imaginile presãrate în texte, sute de imagini, un vis frumos te poartã printr-un universfermecat. Dacã se sfârºeºte visul, treci la alt capitol ºi un nou vis þi se strecoarã în creier… ªi, astfel,cãlãtorind alãturi de autor, dintr-un ocean în altul ºi dintr-o þarã în alta, din personaj în personaj (PompiliuManea ne face cunoºtinþã cu oameni diverºi cu care a cãlãtorit pe vaporul Ms Amsterdam sau pe care i-acunoscut în þãri îndepãrtate) devii ºi tu, ca cititor, erou al cãlãtoriei, trãind aventurã dupã aventurã înuniversul fascinat al unei lumi necunoscute. Cartea este, aºa cum ne spune chiar cel care a scris-o, izvorde viaþã ºi de armonie, mereu fãcând aluzie la viaþa românilor de rând, orbecãind în întuneric - ºi acestaîncarcerat. Pompiliu Manea ne cãlãtoreºte prin þãri despre care am învãþat, cândva, la geografie, dar fãrãsã fi ºtiut cã viaþa unora dintre popoarele acestora corespunde unui paradis terestru, în care fiecare locuitorîºi gãseºte bucuria ºi pacea lãuntricã.

Cu ce-am rãmas, comparând? Cu o profundã dezamãgire. Acolo, în þãri din depãrtãri, viaþa coboarãdintr-un spaþiu cu luminã, iar la noi, dintr-unul fãrã culoare, dintr-un tunel cãruia nu i se mai vede ieºirea.Românul se strecoarã, astãzi, în þara lui, printre lucruri rele, pe lângã o lume ciudatã; se simte ca unnaufragiat. În timpul cãlãtoriei sale pe cele cinci continente, Pompiliu Manea a avut, totuºi, bucuria, mãcarpentru 120 de zile, sã fie stãpân al lumii. "Peregrin pe cinci continente" este un manual al cãlãtoriilor prin

lume; lectura sa va marca profund pe oriceiubitor de drum lung, mai cu seamã pe celce are de gând sã plece, vreodatã, în jurulpãmântului.

Profesorul Pompiliu Manea a scris ocarte care va avea viitor. Maculatura, tonelede maculaturã de azi nu vor încãpea înbiblioteci! Cartea sa ne dezvãluie luminã ºiva rezista. Umberto Eco, într-un recentvolum tradus în România, spunea: "Cãrþilesunt bãtrânii noºtri". Asemenea celebruluiromancier, spunem ºi noi: Cãrþile bune deieri au fost bãtrânii noºtri, iar cãrþile bune deazi vor fi bãtrânii urmaºilor noºtri.

Lumina unei cărţi

D LLestine iterare

12

MA

RIA

N B

AR

BU

(RO

MÂ

NIA

)

1. Nicolae Bãlaºa (Craiova)

Cele ºapte romane ale scriitorului NicolaeBãlaºa, deºi abordeazã subiecte total diferite, dinspaþiile complexe ale existenþei româneºti, de lasate ºi oraºe, instituþii culturale proeminente, au osingurã axã metodologicã - povestirea. Ori cât decomplexã se prezintã ea, în diferenþierile de abor-dare, povestirea nu dispare programatic. Autorul, cuo pregãtire de specialitate în domeniul comunicãrii,a transferat vizibil povestirea de tip clasic, caretrecea prin transfer al realului invocat, spre imaginar,într-un impuls catalitic al dezbaterii la vedere. Me-toda este a eseului, pe care englezii, apoi ameri-canii, în epocile moderne, au folosit-o cu presti-gioase realizãri. Orice s-ar spune ºi de cãtre oricine,avizat sau nu, realitatea existentã (parþial sau total),cea imaginativã, demonstrativã, dincolo de cauzadirectã, rãmâne programatoare pentru texte literarecare sã susþinã durabil asemenea faþete ale prozei.

Deschiderea spre literar presupune - în perioadaactualã (!) - stãpânire, nu atât de informaþie specia-lizatã, cât putere de interpretare, de a impune for-mulãri, limbaje adecvate care au semnificaþii. Trece-rea romancierului prin medii sociale, profesionale,cu irizãri în spaþii multiple, þine de capacitateaanalizei, a producþiei de…vorbire cu sens.

Mi-am procurat aceste mici eºantioane teoretice,consultând îndeaproape, cu viu interes, romanul alºaptelea, semnat Nicolae Bãlaºa, intitulat ca unpoem în prozã: Viaþa ca iluzie ºi clipa ca destin,Editura "Mãiastrã", Târgu Jiu, 2011, 184 pagini.

Faþã de celelalte scrieri ale sale, acesta iese dincanoanele ºtiute, din interiorul þãrii noastre, ºi îºiplaseazã personajele într-un mediu specializat - uncolocviu internaþional de comunicare, care s-adesfãºurat la Montpellier.

Pe autor nu-l intereseazã decât "în trecere"spaþiile franceze în care a vieþuit un timp limitat. Dece? Fiindcã este acut interesat, ºi în aceastã

privinþã, de grãitoare comparaþii, cu ceea ce a lãsatîn România ºi în spaþiul est european. La acest capi-tol, îl ajutã istoria, oricât a fost de maºterã, geografiaºi politica sucitã, adesea distrugãtoare, fãrã vreomustrare. Numai cã Nicolae Bãlaºa, având bineclarificate ligamentele politicii, în epocile moderne,din þãrile lumii, ºi ale marilor puteri, expres capita-liste, dezbate nu cauze, ci efecte. Eseul se insta-leazã prin jocuri de idei, în cadrul cãrora se gãsescidentificaþi filosofi, istorici ºi geografi, conducãtori depopoare ºi naþiuni, ca-ntr-un tur de orizont al definiriimarginilor în care s-a miºcat lumea: Heidegger,Parmenide, Alexandru cel Mare, Pilat, Socrate,Dumnezeu, Iisus, Asia, Istanbul, Moscova, Siberia,Beijing, Shanghai, Pascal, Europa, Berlin, Marx.

Ca în orice oratorie, retorica se infiltreazã ca înpropria-i conferinþã. ªi aºa apar principiile, logicastrânsã a demonstraþiilor, eliberarea aserþiunilor devituperãri stângace ori hazardate.

La o asemenea þinutã academicã a discursuluinarativ sunt excluse, chipurile, abaterile întâmplã-toare. ªi totuºi, clipeºte piºcherliceºte prozatorul,îngãduindu-ºi sã citeze secvenþe fie din înþelepciu-nea lui moº Gogu ("Bã, n-ai sã o duci niciodatã binedacã nu munceºte altul pentru tine!"), fie a uneibabe, de la el din sat ("Bã, Marine, mai du-te, mãibãiete, ºi tu la Bisericã! Mai roagã-te la Dumnezeu,cã prea eºti dus, mumã!"). De ce prozatorul i-a oferitbabei o asemenea partiturã? Deoarece, mai înainte,cugetând ori scriind, în spirit reflexiv, Nicolae Bãlaºareþinuse: "Cãutãm în beznã, scânteia, cu gândul cãdoar-doar, însã singurele noastre semne trimise înunivers sunt cele lãsate de piroaiele rãstignirii. Dealtfel, lumea, de când e lumea, s-a tot frãmântat,încoace ºi-n acolo, ca sã mai capete, mãcar, ungram de minte. ªi minte, neam! - vorba uneibabe…".

Deja, stilul indirect liber se instaleazã confortabil!(În roman sunt zeci de asemenea exemple, sã lenumim parafraze la anumite limbaje deja cunos-cute).

PROZATORICU ŞTAIF

Epicentrul romanului îl ocupã ºi-l dezvoltã, într-unmod clasic, iubirea, raþiunea ei, obligaþiile, speranþele,avatarurile închegãrii unui cuplu. El-Nick (un alter egoretuºat, deºi pare un portret în oglinda de cristal), ea -Olesya, o româncã din Cernãuþi, prietenã bunã cuYanina din Odesa.

Felul cum se încheagã prietenia, apoi dragosteacelor doi-el, profesor român, ea profesoarã în Ucraina-evidenþiazã victoria lor ca pe un blam dat celor bogaþiveniþi ºi ei la simpozion: nemþi, englezi, francezi ºi câþivaitalieni. Compãtimitor, începând de la sine, romancierulse exprimã: "Singuratici, temãtori, dar, totuºi, alãturi, eu,român, niºte blonde ucrainience ºi câþiva rãtãciþi deturci, rãmaºi, parcã, bezmetici, de când a cãzutConstantinopolul sau Imperiul Otoman".

Dupã expunerea ex cathedra, eul creator începe pro-cesul cunoaºterii. Ca odinioarã Balzac sau Rebreanu spa-þiul înconjurãtor îl reprezintã strada în cele douã ipostaze:populatã pânã la sufocare, doar ne aflãm într-un oraºimportant-Montpellier!, ºi degajatã pânã la a fi pustie.

Secvenþa a doua face posibilã apariþia actanþilor învizorul protagonistului. Erau douã tinere frumoase -Olesya ºi Yanina. Observatorul de serviciu le traseazãnumaidecât particularitãþile vii, inclusiv cazuistica iden-titãþi lor în istorie ºi-n politicã.

De aici în acolo, fulguraþiile politice poposesc cuasuprã de mãsurã, înclinând disertaþia, nu odatã, sprespecificul naþional al românilor. Chiar ºi în controverselelui cu ele, secvenþial doar cu ucrainianca Yanina, înmul-þite alternativ cu Olesya, învioreazã neprevãzut naraþiu-

nea. Ea înainteazã… productiv, scriitorul deconspirândteoria "facerii" unei lumi literare, fãrã modele anterioare.

Conform tradiþiei româneºti, dupã ce tinerii conchidcã vor sã-ºi ducã viaþa împreunã pentru totdeauna, seapeleazã la etapele premergãtoare consfinþirii decizieiluate.

Scriitorul vine cu suspansul. Textul se încarcã detensiune: acþiune ºi reflecþii, frãmântãri în neliniºte ºihotãrâri. Despãrþirea este iminentã! Deºi fiecare trãieºteîn þara lui, comunicarea oficiatã cu… telefonul mobil îiþine un timp în mrejele speranþei, a retoricii asumate pecont propriu. Un accident nefericit, produs în cadrul unormiºcãri de stradã, în Ucraina, pune sub semnulîntrebãrii însãºi existenþa Olesyei. Odatã aflatã vestea,iubitul Nick se mobilizeazã, în fel ºi chip, doar simþea cãtrebuie sã fie tatã!, ºi reuºeºte sã se gãseascã în ace-eaºi camerã de spital cu femeia visurilor sale. Aºadar,salvare reuºitã.

Schematic, romanul ar prezenta urmãtoarele cadre:întâmplare (în Franþa) - cãutare (de cãtre Nick) - hotã-râre (amândoi) - întâmplare (Ucraina, România).

Romanul oferã elegante disertaþii, o bogatã dialogie,dar ºi inserþii ale unor descrieri, toate gravitând în jurultitlului. El va fi fost întâiul sau i-a urmat textului?

2. Ion Catrina (Caracal)

Dupã spusele (ºi scrisele) prefaþatoarei - ProfesoaraVeturia Adina Colceag, la romanul Pãpuºa de sticlã,Craiova, Editura Contrafort, 2011, 380 de pagini, actualascriere "ne oferã, de aceastã datã, o nouã formã deabordare prin apariþia romanului psihologic". Anterioa-rele, tot romane (Potecile destinului, 2003, Tãrâmulumbrelor, 2003, Pãmântul îngerilor, 2006, Cerul infer-nului, 2006, Urmaºul, 2009), au "urmãrit disoluþia satuluiromânesc în secolul trecut", dupã sublinierea exactã,fãcutã inteligent de cãtre aceeaºi profesoarã. De altfel,substanþa criticã a prefeþei atinge nivelul unui textimpresionant de obiectiv ºi redactat la tensiunea refe-rinþei de profil. O aceeaºi modernitate, cu inserþii stilis-tice aparte, întâlnim ºi în expozeul lui Marian Drãghici,de pe coperta a IV-a a cãrþii în discuþie.

Pe ansamblu, în afara multor denivelãri stilistice ºiale unor amputãri tematice, vãdit discutabile, întregulroman este apanajul "strong" studiat al autorului. Altfelspus, scriitorul Ion Catrina se aratã maestrul de ºah, înmutãrile dezinvolte ale temelor din literaturile lumii. Însãnu puþine sunt interstiþiile care lumineazã descrieri,portrete, comentarii apres, folosirea adecvatã a unuilexic supus obiectului, ºi nu puþine dialoguri din pletoravivacitãþii acestora.

Partea nevãzutã care se cumuleazã secvenþial lanivelul totalului, se reduce la selectarea, purificarea ºi

13

D LLestine iterare

Vasile Mic

abordarea temelor, toate descendente din artaclasicismului… clasicizat (din antichitatea greco-romanãpânã în pragul teoretizãrii din veacul lui Corneille ºiRacine, ajungând în sec. al XIX-lea, cu precãdere înFranþa, sã fie nu numai o miºcare cu principii, ci cufoarte bune realizãri narative. Poate ºi din cauza…opoziþiei romantismului, cu doctrinã afiºatã bãtãios, întâiîn Anglia, chiar mai înainte, în sec. al XVIII-lea, apoi înGermania ºi Italia, Franþa, lovitura romantismului s-aafiºat fãrã tãgadã, vizibil zgomotos). Realismul, care ainterferat cu multe valenþe ale clasicismului, n-aacceptat restricþiile, rigorile, dogmele, canoanele dusepânã la absurd. Dupã cum naturalismul, teoretizat ºi eldupã "inovaþiile" lui Zola, n-a rezistat în faþa psihologis-mului, deoarece, lângã Dostoievski a venit S. Freud. ªitot aºa, cel puþin în Europa, privind doar proza, resus-citarea unor teme, dacã nu eterne (sau universale), aunor subsecvenþe ale acestora, a fãcut sã circule nestin-gherit benefic în toate þãrile interesate de schimbãri.Cele majore, orice s-ar spune, au apãrut dupã consu-marea unor evenimente în plan politic ºi social.

Ei bine, prozatorii români, din epocile moderne ale sec.al XIX-lea ºi XX-lea, sunt debitori, pe arii întinse, modeleloroccidentale, cu inserþii parþial româneºti, cu excepþiaperioadei proletcultiste ºi politizate (1948-1989).

Popasul acesta - excesiv de restrictiv - ni l-a impuscartea actualã care se prezintã cu un autor ºtiutor, preabine, de miºcãri literare ºi de multiple forme de abordarea unor teme, viabile ºi acum! Cãci ce ne propune IonCatrina? Secvenþe ale unei conºtiinþe de intelectual, încãutarea unei stabilitãþi psihice.

Ciprian Protopopescu este supus unei degringoladeinterioare pe care cu toate eforturile sale de redresarenu reuºeºte sã fie convingãtor faþã de sine, implicit faþãde cei apropiaþi.

Romanul debuteazã rebrenian a la Ion. Dupãpãrãsirea ºoselei, se ajunge la intrarea temporarã într-omãnãstire, departe, undeva în munþi, ca sã îºi limpe-zeascã, pe cât posibil, gândurile. Secvenþa incipituluiare loc în momentul înjghebãrii unei familii, alãturi deEleonora ºi fiica lor, Ioana. Numai cã eroului nostru,scriitorul îi impune ºi grija pentru bãiatul sãu, Adrian, acãrui mamã, Dafina, i-a tãinuit secretul despre pãrintelesãu pânã dincolo de mormânt.

Rod fericit al unei întâlniri de vacanþã, pe care Cipriana petrecut-o la familia colegului sãu, Mihai. Descope-rindu-l târziu, mai mult instinctiv, scriitorul îl obligã peprotagonist sã acþioneze în duplicitate - cu societatea,muncind ca burlac pânã la epuizare ºi cu sine. Ei, acestsine îl poartã prin literatura fantomelor (de tip englez),de mistere (de tip francez ºi nu numai), religios-mistic(mistere medievale, Umberto Eco). Din fericire, nimicterifiant, visele se aratã blânde ºi explicate. Din pãcate,

nu personajele realizeazã dezlegãri de enigme, ci auto-cratorul, fiindcã romanul este scris la persoana a III-a!

Privind exprimarea, douã forme cheie dezvoltã IonCatrina: în prima parte, limbajul se pliazã pe religios.Acesta îi dã posibilitatea sã filosofeze speculativ ºi sãincludã, fãrã tãgadã, aforisme, chiar silogisme. Mentalulscriitorului îi oferã dezlegare de a trece graniþa sprespeculativ, deductiv, iar datoritã singurãtãþii, sã poatãcomunica în voie cu Divinitatea. Ori mãnãstirea îi creatoate posibilitãþile de a se regãsi prin mãrturisire ºi, dece nu?, prin judecatã.

Partea finalã a romanului, care închide în aceeaºitonalitate meditaþia nu mai reprezintã o noutate îndemersul propus. Lui Ciprian i se atribuie, din tabloul decomandã al autorului, textul urmãtor, de fapt un sofism:"e calea pe care n-am mers niciodatã ºi ea se dove-deºte atât de beneficã ºi atât de utilã spiritului uman".

De la acelaºi tablou, în linia aceloraºi generalitãþi,vocea retorului roman sunã pilduitor, de luat aminte:"despovãrarea spiritualã îl fãcea sã fie mai bun, maiînþelegãtor, mai blând ºi mai uman".

El, Ciprian, care jucase cu sine alba-neagra, a gãsitde acum calea vieþii ºi a înþelegerii spinoase a acesteia.

Din pãcate, finalul romanului motiveazã, tot aºa,didactic-moralizator (dedus) întoarcerea… eroului lafamilie ºi la cariera universitarã.

Aºadar, forma religioasã de exprimare se intersec-teazã cu planurile social ºi profesional.

A doua formã vizeazã psihicul, în multe cazuri, psiho-logia clinicã ºi nu patologicul. Deoarece acesta presu-pune degenerescenþã în comportament ºi în gândire.Ori în comportament, el trecea în colectivul de muncãdrept un om normal, cu capul pe umeri, cu toate cã sevedea închiderea în sine, aproape derutantã.

Bine a procedat romancierul cã lui Ciprian, ca tatã, i-astrecurat abil, adesea ingenios, ºi rezistent, în economiatramei, sarcinile de dedublare, interogare, de solilocviu,fiului sãu Adrian. Din aceastã perspectivã, ca personaj,Adrian Vrânceanu este mai realizat. El este copilul gãsit,pierdut în gunoaiele vieþii, cel care trece prin paradisuliubirii de la 17 ani, ca apoi, refuzat de Miluþa, sã cunoascãinfernul (Suferinþele tânãrului Verther), fãrã a înregistracândva purgatoriul, în aceastã privinþã.

Scriitorul omniscient îi atribuie aproape "de toate"protagonistului, fiindcã, la un moment dat, îl sufocã. Ba cuamintiri din copilãrie, din ºcoalã, superficial, cu obligaþii deserviciu ºi neverosimil de multe întâmplãri, fantome,coincidenþe, vise onirice, corecte pe spaþii înguste.

Se lasã impresia unui resemnat, prins în capcaneledestinului, ale unor forþe care acþioneazã haotic, la careeroul nici nu se opune întâlnindu-le, purtându-le inexpli-cabil, ca pe o cocoaºã pãgubitoare. Ciprian rãmânepersonajul cumva resemnat. Nu este nici eroul de pri-

14

D LLestine iterare

sos, nici inadaptabilul, cu toate acestea el se strãduieºtesã fie erou al timpurilor noastre. Ion Catrina apare maiapropiat de Max Blecher, decât de Camil Petrescu sauAnton Holban. Scriitorului îi este atât de folositorpersonajul, încât, totalizând ieºirile în spaþiu ale luiCiprian, s-ar putea spune cã înregistreazã "întâmplãri înirealitatea imediatã". El se vrea pentru multã vreme un"corp transparent" ("Ar fi vrut sã-ºi poatã controla simþu-rile ºi impulsurile, aºa cum reuºise mai înainte, dar ele,de aceastã datã - au ieºit învingãtoare. Simþea în el osupraabundenþã de forþã creatoare, cel mâna vertiginosîn vâltorile necunoscutului").

De la persoana a III-a, autorul îi oferã lui Ciprian untext în aceeaºi tãrie de reflecþie: "Suntem în fond atât desinguri, din cauza semenilor noºtri ºi ne refugiem în noi,unde creãm o altã lume, mai bunã, poate, dar tot atât deplinã de contradicþii".

Mitul oglinzii se redimensioneazã de fiecare datã cândeste pãrãsitã conºtiinþa. Toate eforturile scriitorului pentrua ajunge la sondajul abisalului, în cazul cuplului tatã-fiu,reuºesc doar parþial, mai vizibil pentru personalitatea înformare a adolescentului ºi apoi a tânãrului. Înfrânt îniubire de cãtre Miluþa, prin refuzul ei categoric de a pãstraaprinsã flacãra dorinþei, Adrian se dezmeticeºte dupã ceaflã cã este înlocuit de Doru, în aceeaºi pasiune.

Paginile de bunã prozã, eficientã ºi individualizatã,sunt circumscrise triunghiului, Miluþa-Adrian-Doru.Sterilitatea confirmatã a lui Sorin, soþul Miluþei, l-a deter-minat sã-ºi împingã nevasta în braþele adolescentuluivirgin. Legãtura cu Doru, amant profesionist, extracon-jugalã, a intrat ºi ea în mormânt odatã cu accidentulprodus de maºina condusã chiar de Doru.

Înmulþirea episoadelor cu Ciprian, în avant-post, el ºiumbra, el ºi conºtiinþa, el ºi oglinda, ºi nedumeririlezadarnice ale acestuia încarcã nepermis naraþiunea caîn romanele cu sertare, strãlucit însã motivate de W.Faulkner (la pagina 51 se invocã numele Galswortydupã o scenã întâlnitã într-un local).

Aº defini romanul lui Ion Catrina cu unul din multelesale texte: "Confuzi amintirile cu trecutul. Amintirile sepot estompa, trecutul însã te urmãreºte ºi se rãzbunã".

Dincolo ºi dincoace de intenþiile autorului, din dorinþalui expresã de a realiza un roman psihologic, scrierearãmâne pur realistã, în clasicitatea notorie ca structurã,având toate determinãrile de referinþã în aceastã pri-vinþã. Am putea sã-i spunem întregului demers narativrealism psihologic dupã modelul Mircea Eliade, care,tangenþial se vede ºi în aceastã scriere.

Talentul de narator este indubitabil al lui Ion Catrina.De cunoscãtor al schemelor de realizare, al umplerii lorcu materiale de profil.

Romanul Pãpuºa de sticlã se defineºte ca o scriereautenticã, prin zecile de secvenþe alãturate - ca în orice

scriere de acþiune!, cu mai puþinã originalitate din cauzainfiltraþiilor teoretice, stringent de vizibile.

I-aº apropia scrierea de unele romane ale lui NicolaeBreban, expurgat de anumite pasaje sau chiar capitoleîntregi.

Pentru latura psihologiei aplicate în literaturã, lui IonCatrina îi pot sta la dispoziþie alte romane ale lui Augus-tin Buzura. Continuarea în "ciclul" psihologic nu sepoate face decât dupã o documentare serioasã, cumpã-nitã ºi reglabilã în spaþiul psihologie teoretice ºi al ramu-rilor acesteia.

Sã nu fugim cazuistã, deoarece vremea acesteia s-ainstalat fãrã tãgadã dupã decembrie '89 ºi în România.

3. Maria Diana Popescu(Piteºti-Stuttgart)

Pânã la mijlocul lunii mai a anului 2011, când amparticipat la un Simpozion Naþional de Literaturã"Rotonda plopilor aprinºi" de la Râmnicu Vâlcea, dedi-cat memoriei Mitropolitului Bartolomeu Anania, dispãrutdintre noi în luna februarie a.c., nu ºtiam mai nimicdespre Maria Diana Popescu din Piteºti, jurnalista ºiscriitoarea de la revista "Agero" din Stuttgart.

Cãrþile oferite ºi studierea atentã a bibliografiei dejaînregistratã m-au impresionat într-un mod aparte, nuatât prin numãrul volumelor de poeme (9), de interviuri(3), cât prin limpidatea exprimãrii, a coerenþei ºi a logiciiformulãrilor, fie într-un plan literar sau altul.

Din cele patru cãrþi, date cu autograf, am zãbovit, cuun interes sporit, asupra volumului Omenirea în para-ginã savantã, apãrutã la Editura Conphys, din RâmnicuVâlcea, în 2009, 172 pagini.

Oximoronul din titlul cãrþii nu este nici pe departe ocoincidentia oppositorum, cãci tocmai despre dezbinare,aproape categorialã, se dezbat foiletonistic, prin implica-rea imediatã ºi dreaptã a autoarei, atâtea comparti-mente ale vieþii noastre actuale. Toate cele 53 de textebeneficiazã de un stil dezinvolt, corosive cu mãsurã

15

D LLestine iterare

Vasile Mic

literarã despre mai toate realitãþile post-decembriste dinRomânia. ªi volens-nolens despre cele din Europa, cuprecãdere din þãrile afiliate monedei euro. Prin extensie,lumea ideilor promovate de autoare atinge spaþiileamericane ºi parþial, afro-asiatice.

Dominanta expunerilor dinamice ale autoarei ia încalcul douã elemente cheie ale vieþii: puterea (ºi formeleei de manifestare - de la stãpânirea directã, ba chiarautorizatã, pânã la reunirea în organisme ºi foruri inter-naþionale, cu direcþii de acþiune planificatã, de reparti-zare pe zone de influenþã, pânã la declanºarea de ostili-tãþi ºi ostracizãri, chipurile, motivate, dar îndelung me-diatizate) ºi banii (finanþele mondiale de câteva deceniiau ieºit la drumul mare, drãmuind în vãzul lumii, exis-tenþa acesteia - de la sãnãtate ºi învãþãmânt, pânã lamuncã ºi rãzboaie sectoriale, nu importã în ce parte aglobului se desfãºoarã).

Este de minune ce pledant pro causa se aratãjurnalista Diana Popescu atunci când referirile sale secircumscriu României, interesului pe care politicieniiactuali ar trebui sã îl arate mersului normal al þãrii sprebunãstare ºi civilizaþie.

Cartea debuteazã sub semnul unei observaþii delocsevere: "Aproape 20 de ani de libertãþi ºi debusolarecvasi-totalã, timp în care noi forme de poluare au vinde-cat pânã ºi urmele noþiunilor de respect, generozitate,demnitate, adevãr, compasiune, în locul lor fiind susþi-nute altele, precum: vulgaritate, vedetism, prostie, vio-lenþã, tupeu, senzaþional, sexualitate.

Când vorbim de poluare, nu ne gândim numai la apã,aer ºi pãmânt, ci la o gravã poluare a spiritului, foarteevidentã în ultima vreme".

Pe direcþiile de implicare în actul comunicãrii a fiecã-ruia dintre termenii subliniaþi, se manifestã dezbaterilejurnalistei Diana Popescu. Dintre zecile de formulãrimemorabile, originale prin puterea de asociere, prinrapida aerisire cu o figurã de stil (deh, poetã!), aº reþinedoare câteva, ele putând figura într-o antologie tema-ticã, menitã sã aibã câteva zeci de subteme mãrturisi-toare. Aºadar: "În bãtaia vânturilor dinspre Europa, e dedorit sã nu ne mai însuºim psihologia muchiei de cuþit";"instituþiile europene se comportã cu noi la fel ca ºi cu oþãriºoarã din fundul Africii"; "Cât de fericitã va mai fi viaþanoastrã, a sclavilor moderni, dupã devastatoarea crizãprefabricatã, cum ne vom simþi când cãruciorul de cum-pãrãturi se va supune, a câta oarã, legilor comerþului,cum ne vom mai raporta la realitatea concretã a ghetou-lui consumist?"; "La imensa mizerie moralã a prezen-tului, adaugã sistematic alte mizerii ºi fraude, adân-cindu-ne ºi mai mult în mocirlã, în crizã, susþin ei într-unmondial glas comun, cã e gratis! În funcþie de afiliere,lupii se îmbracã în piele de oaie ºi împing în faþã ba orudã de vie, ba un cumãtru sau chiar ei primesc funcþii

importante de dat iama la stâni, ori câte un post cãlduþpe lângã piraþii mioritici, mai mult sau mai puþin legaþi dedregãtoria mare. Previziunile s-au adeverit, ei vâneazãîn haitã, se apãrã cu armamentul din dotare, se aplaudãreciproc"; "În cartea celor 322 de vorbe memorabile, alelui Petre Þuþea, stã scris negru pe alb: "Americanii n-auvocaþie, ei gândesc negustoreºte". Adevãr grãit-a teo-logul ºi filosoful român, americanii îl invocã pe Dumne-zeu ca sã le binecuvânteze prãvãliile, exercitând stãpâ-nirea lumii doar la casele de bani".

Cum e firesc, în cadrul unor rostiri de mare deschi-dere interpretativã, când se aduc argumente peremptoriipentru susþinerea unei afirmaþii, sunt citate nume deautoritãþi în materie. În ordinea înaintãrii paginilor: Par-menide, Sundar Singh, Ortega y Gasset, Angelus Sile-sius, Joyce, Beckett, Adamov, Arrabal, Dumnezeu, Hris-tos, George Sörös (numai în primele 29 de pagini!).

Pluridimensionalitatea tematicã a cãrþii o scot în afaraschemelor cunoscute în sistemul de comunicare ºi orecomandã oricãrui masterand în jurnalism, aºa încât,autoarea Maria Diana Popescu îºi continuã prelegerileacademice, în care inserþiile culturale devin lianteprestabilite ºi bine fixate în text.

O determinare interpretativã, prin prisma unei criticiacute, evidente de profil, n-ar fi posibilã, deoarece fie-care text în parte se sustrage uneia asemenea operaþii,neexistând un etalon de supraveghere totalã. Decon-structivismul n-ar folosi la nimic în asemenea situaþie.Prefaþatorul cãrþii - Ion Mãldãrescu, a angajat un discursencomiastic, care nu foloseºte niciunui cititor interesatde culturã, cu atât mai mult, unui specialist.

Autoarea rãmâne familiarizatã prea bine cu ideile (nunumai contemporane!) ºi cu limbajele care li se cuvin,pentru ca textele sã rãmânã bine fixate în tiparele morfo-sintactice ale limbii române.

4. Nicolae Pârvulescu (Craiova)

Dacã e sã-i dãm crezare criticii literare de tip francez,actuala carte a lui Nicolae Pârvulescu debuteazã ex-abrupto cu o reflecþie de naturã proustianã, ca ºi când încãutarea timpului pierdut, ar fi acþiune revendicabilã numai pe cont propriu. Indirect, Silviu Grigoraºcu, înpostura pacientului care doreºte sã-ºi salveze memoria,sã-o apere de corozitãþile vieþii, convingãtor, din cameratraumatizantã a spitalului, confirmã spiritul justiþiar alRoxanei, înlãturând, prin ierarhizare, ba imagineabunicului, mereu predominantã, ba a tatãlui, pierdutã înceaþã.

Metoda de invocare este de tip balzacian - din afarãcãtre interior, în formula spiralei -, din lumea dezlãnþuitã,în cãutarea vieþii liniºtite, pe cât posibil, cu punct termi-nus în familie.

16

D LLestine iterare

Studiul de caz psihologic se construieºte admirabil cavenind din partea cunoscãtorului de scheme narative,dãtãtoare de noi impulsuri în economia limbajului proiec-tat. Schema ca atare, la origini, a suferit multe influenþe,modificate însã, prin tertipuri originale, de la fiziologiile sec.al XIX-lea, pânã la moderniºtii, contemporanii luiRebreanu, ajungând la proletcultiºtii gâtuitori de eforturiestetice ale altora. Deloc întâmplãtor, derularea (posibilã)a acþiunii romanului (Cât vãd ochii…, Editura Autograf"MJM", Craiova, 2011, 456 pagini) se declanºeazã,desigur, în memorie, nu cu mult înainte, în localitateaPoienari, de 29 iunie 1956, de ziua Sfinþilor Petru ºi Pavel.

Aºadar, un remember programat, la care s-a apelat,acesta acþionând în consecinþã. De îndatã ce scriitorulomniscient are fixatã departajarea pe teme, pesubteme, pe devieri, pe încrengãturi strict necesare îneconomia textului, pe scheme de dus-întors, el trece lalucru (labor omnia vincint impprobus).

În acest caz, romanul devenirii personagiale câºtigã,pas cu pas, cu foarte multe detalii (e drept, nu întotdea-una motivate, semnificative) ca într-un film de acþiune,satisfãcând toate cerinþele unui lector interesat decoincidenþe, de suprapuneri, de mentalitãþi. Unele con-verg spre ceea ce prozatorul ar spune despre tulbu-rãtorul destin al eu-lui creator cã viaþa acestuia a fost unroman. De ce? Pentru cã autorul ºi-a fixat un epicentrupe care gloseazã diverse detalii, întregitoare, însã scor-monind pe douã fronturi - al celui natural ºi al celui derezonanþã. Pe al doilea, îl jongleazã dupã propria-iorientare, adesea psihologicã. În acest al doilea plan,Nicolae Pârvulescu probeazã un atent spirit analitic, îneconomia propusã a textului.

Pe linia lui Marin Preda, al lui Constantin Noica,filosoful, care fãceau apologia tatãlui în spaþiul familieiunitare, a unor prozatori americani, cum au fost: WilliamFaulkner sau John Updike (ºi a altor europeni), profe-sorul Nicolae Pârvulescu pedaleazã (croºeteazã abil!)pe o asemenea pânzã a inspiraþiei. Reuºeºte astfel sãstrecoare ideea de vulnerabilitate a timpului într-unspaþiu prestabilit. Miºcarea ca atare, în spaþii sociale ºiprofesionale, devine un target al autorului, aºa încâtorice deplasare realã de la sat cãtre oraº (Bandava -citeºte Craiova!, compus fortificat de la autohtonul dava)rãmâne însoþitã de explicaþii concrete privind denumiride strãzi, funcþii ºi responsabilitãþi ale unor oameni,surprinzãtor de plãcut, miºcându-se viu, uneori preaexplicativ, deloc întregitor pentru biografia lor doritã.

Personajele principale - întâi copii, adolescenþi, apoimaturi ºi, în final, puºi în faþa vieþii fãrã ieºire voluntarã orila comanda unui eu rival, nechibzuit - Roxana ºi SilviuGrigoraºcu traverseazã toate canoanele ofertate de autor.

Ele se impun printr-un realism stenic, închegatstilistic, fiind gata oricând sã înlocuiascã pe "ai casei" -

fie pe cei din localitatea Poienari, rãmaºi permanent învizorul autorului, fie pe cei de la oraº, prezenþi în angre-najul epic, prestabilit de romancier.

Legãtura strânsã dintre bunic ºi nepot rãmâne ceamai realizatã epic în romanul lui Nicolae Pârvulescu.Sunt scotocite toate ungherele relaþiilor directe ºi indi-recte, de la ascultarea divinã, pânã la pierderea distan-þelor efective, rãmânând doar afecþiunea, cuibãritã înamintiri, reverberatoare ºi regeneratoare.

Silviu are o sorã, cãreia profesional i se stabileºte…destinul, devenind medic.

În suita "amintirilor din copilãrie", circulã ca un sângealbastru, mereu protejat, jocurile celor mici, când um-brele vieþii n-aveau acces la orizontul lor de existenþã.Alãturi de acest al doilea val de rezistenþã narativã alcãrþii, se insinueazã ºi o bunã dozã de destindere ºi maiincitantã, curgerea limpede a interpretãrii. Pe mãsurã cepicii cresc, jocurile lor sunt înlocuite cu altele care-iîmbie sã devinã oameni în firea lor. Socialul rãmâneþintã pânã ce profesiunea îi acapareazã. În acest peri-plu, o adevãratã aventurã spre necunoscut, autorul pãs-treazã prezenþa a doi vecini - Manole ºi Diamant -,colegi peste timp cu Vasile Porojan.

Cumva, în subsidiar, romancierul are o întreþinutã zã-bavã, ca un omagiu convingãtor, adus dascãlilor de la sate,a cãror trudã este prea puþin apreciatã, ºi mai mult þinutã înatenþia… lumii. Ca dovadã, romanul se încheie cu observaþiinobile despre folosul adus de… ºcolirea oamenilor.

Nu ºtiu dacã trebuie spus cã minunatul roman alscriitorului Nicolae Pârvulescu este extrem de conden-sat în privinþa vieþii pe care a reflectat-o aristotelic. Înfond, ea este o lume prin care a trecut nu fãrã folos chiarautorul. De aceea, n-are þesãturã rarã, prin care moder-niºtii ar putea croºeta cu materialul propriu ºi desprerealismul fantastic, dislocãrile personagiale, confuzia deplanuri existenþiale, plasate unde nu te aºtepþi, în vis,despre exacerbarea, desigur, la maximul imaginarului,al cãutãrii neliniºtite a eu-ului, a cazurilor deliberat bol-nave de politicã (aici, în roman, doar întâmplãtor se gã-sesc conºtiinþe mãrturisitoare, asaltate direct sau indi-

17

D LLestine iterare

Vasile Mic

rect de unii, de alþii, dar, cu precãdere, de cãtre autor).Deci ºi el joacã dublu - în prim plan, prin puzderia deverbe care îi aparþin în exclusivitate, ºi indirect, când re-lateazã (mai mereu) despre alþii, despre participaþia sa.

Romanul colcãie de evenimente - mai importante saumai puþin, fie cã ele sunt de familie, - cele mai numeroase-, fie din societatea înconjurãtoare, cu toate meandreleprin care se manifestã ca identitate reprezentativã.

Apreciez cã romancierul ºi-a revãrsat în aceastãcarte mai toate acumulãrile teoretice despre literaturaviabilã (n-am sã mai scriu veridicã!), dar ºi dezbatereaca modalitate de întreþinere a unui interes sporit înlectura prestabilitã.

Este el, Nicolae Pârvulescu, lector in fabula?

5. Nicolae Radu (Franþa)

Într-o împrejurare memorabilã, dedicatã MitropolituluiBartolomeu Anania, trecut la cele veºnice în lunafebruarie a anului 2011, profesorul dr. Ion Soare mi-aînmânat, la Râmnicu Vâlcea, în luna mai, un volum deprozã, intitulat Memorie incomodã, Ed. Semne,Bucureºti, 2011, 314 pagini.

Coperta a IV-a prezintã un C.V. edificator pentrumedicul, filosoful ºi scriitorul Nicolae Radu, identifi-cându-se contribuþiile sale editoriale în cele trei domeniide activitate scripturalã. Debutul în literaturã s-a produsîn anul 2001, astãzi împlinindu-se un deceniu de activi-tate recunoscutã. La acest mic bilanþ, panoplia medicu-lui Nicolae Radu a înscris tot volume de prozã: Cerbulde la tufanul trãznit (2002), Memorie uitatã (2005),Paradisul Mateilor (2007), Memorie resuscitatã (2007),Cerbul Acteon (2008). Cel de acum oficiazã, parcãexperimental, dezbaterea de tip religios, pe canavauaeseului (II, III), cu implicarea eu-lui, fremãtãtor în em-brionul lui de cugetãtor, cu sau fãrã avizul raþionalului;portretul - care abordeazã registre stilistice, adeseamemorabile, fiind realiste par lui meme, decupate cugrijã ºi semnificaþie din lumea satului natal; o undã denostalgie zãboveºte interstiþial dimpreunã cu un lirismstenic.

Pânã la mãrturisirile de viaþã în care a fost implicat,autorul se suspecteazã adesea dur, ridicându-ºi mingeala fileu, ca ºi când sinele ar trebui sã rãmânã mut, ne-participativ.

Scriitorul Nicolae Radu are asimilatã foarte bineºtiinþa acoladei sau a interludiului, trecând motivat de lareligie, mitologie, la concretul barbar din atâtea împre-jurãri ale comunismului neiertãtor. În aceeaºi orientarepidosnicã, intrã ºi turnãtoriile, una mai cu moþ decât alta,fie ºi atunci când politica a fost distructivã, praf ºi pul-bere. Apoi, nicio justificare în timp, care dacã ar fi fost

explicatã poate cã se ajungea la… crezãmânt!.Aºa dupã cum a intuit autorul, capitolul al V-lea - Ne-

buni ºi nebunii - nu mutã sensuri ale cuvintelor înrãdã-cinate în vocabularul românesc, ci creeazã o opoziþiemai normalã în funcþiona-litatea acestora. Totul esteprivit însã prin grila cazuisticii atât embrionare, cât ºi acelei desfãºurate. Medicul se lanseazã în stabilirea deQI, urmãrind istoricul domeniului, departajarea în trepte,pentru ca evaluarea inteligenþei sã fie cât mai aproapede adevãr. Fiºele de bibliotecã ies aici cu toatã contri-buþia lor. Nicolae Radu trece, cu mãsurã, mereu restric-tiv, la exemplificãri de la nominalizãri în tot spectrul artei,muzicii, literaturii, din spaþii europene, rãsãritene sauoccidentale. Oricum, speculativ!

Ca în orice carte, gen puzzle, lipsa unitãþii tematice,a unui subiect curgãtor, cu dese încrengãturi sau aba-teri, se motiveazã de la sine. Aºa cã ataºul capitolului alVI-lea - Fugar ºi fugãrit, rãmâne, pânã la urmã, prelua-rea unui jurnal de cãlãtorie spre Oceanul Atlantic almedicului de la scriitorul Nicolae Radu.

O breºã, de concreteþe durã, opereazã scriitorul înbiografia sa atunci când spune ºi interpreteazã fãrãparti-pris-uri sejururile sala în Libia, în oraºe total necu-noscute, înainte de a ajunge pe pãmânt african.

Mi se pare uluitor cum ºtie medicul sã se descurce înhãþiºul informaþiilor dobândite ºi, cu precãdere folosite întimpii oportuni. Se succed în bibliografia la care s-a ape-lat titluri de cãrþi ºi nume de oameni din domenii specia-lizate - de la cele influenþate de culturi asiate, pânã lacele greceºti ºi bizantine, ori buddiste. În toate sau printoate trece fiorul cunoaºterii înfrigurate a autorului. Sedezvoltã aici miracolul cunoaºterii enciclopedice, care-lprinde elegant de bine. Din acest punct de vedere,dilatarea eu-ului ºi plasarea lui în varii ipostaze - Cuget,Cârtitorul, Curiosul, Mãrturisitorul, Tãmãduitorul. Suntipostaze simbol, reînviind o tradiþie bogatã în semni-ficaþii - Cantemir, Budai, Deleanu, Gr. Alexandrescu ºicei care le-au urmat.

Medicul Nicolae Radu cotrobãie în labirintul memo-riei, cãutând sã explice natura centrilor durerii, iubirii,mândriei, lãcomiei, invidiei, mâniei, ai lenii - care, dacãnu sunt supravegheaþi trebuitor, se transformã în pãcatecapitale (altele decât pãcatele istoriei!). Aºadar, de lasubiectiv, la obiectiv!

O frazã de alint se impune ipso-facto: "În ceea ce îlpriveºte pe mãrturisitorul din aceastã carte, o mãrturisirejenantã se impune: ºi-a pus gândurile în cuvinte, fãrã sãle mãsoare tãria ºi consecinþele".

Rog pe cititorul acestei notiþe… critice sã înlocuiascã,pe orice cale, cuvântul "jenantã" cu "nobilã". Abia atuncise poate rosti adevãrul despre acest puzzle, unul derealã inteligenþã ºi culturã.

18

D LLestine iterare

Dispariþia poeþilor importanþiopreºte timpul în loc ca pe o clipãneverosimilã, împingându-l în diso-luþie. Abia atunci, jocul de-a eterni-tatea în cazul unora dintre noi îirevine operei, cuvânt scris cu saufãrã majusculã. În cazul lui CezarIvãnescu (6 august1941-24 aprilie 2008),majuscula s-a impus dintimpul vieþii sale. A avuttrei teme predilecte, pecare le-a rãsucit într-unmod particular ca-n de-senele animate ale japo-nezilor, vizând, de fie-care datã, cerul saucerurile: iubirea, moar-tea, arta ºi condiþia lu-meascã a artistului.

Marginaliile mele, maimult cultural-jurnalieredecât apãsat analitice,au punct de plecare înexcelenta carte a MarieiDobrescu - intitulatãCezar, fiul Xantipei (cupoetul Cezar Ivãnescu,în viaþã ºi dincolo de ea),Bucureºti, Editura Privi-rea a Asociaþiei Liga Albanezilor dinRomânia, 2010, 208 pagini.

Pulsul limbajului autoarei esteunul antrenant, încât te poate þineconectat la exprimarea încãrcatã devivacitatea poetului. El era neliniºtitca un aed antic, cuprins de febracântecelor din marile tragedii aleGreciei lui Platon ºi Musaios.Fiindcã poetul Cezar Ivãnescu (nea-pãrat se cuvine sã-i caligrafiemastfel numele, în mod expres, pentrua-l personaliza, diferenþiindu-l cate-goric de celãlalt, poet ºi traducãtor,Mircea Ivãnescu. Din aceeaºi stirpe,cu Don Cezar - fratele D. Ivãnescu,

specialist în istoria modernã a Ro-mâniei, de la Institutul "A.D. Xeno-pol" din Iaºi, Marlena D. Ivãnescu,sorã, ºi unchiul academician Gheor-ghe Ivãnescu - G. Ivãnescu) aproa-pe cã "i-a scris" cartea PreºedinteiAsociaþiei Jurnaliºtilor ºi Scriitorilor

Minoritãþilor Etnice din România"Europa" 21. În spiritul demnitãþiiprofesionale, a rostirii adevãruluidespre o activitate sau alta, MariaDobrescu noteazã în finalul aceluipro domo: "Cartea nu este una deinterviuri. Am suprimat întrebãrilecare existau iniþial, iar dialogul s-atopit într-un lung monolog al destãi-nuirilor ocazionale. Am vrut sã-mirespect cuvântul dat þie (lui CezarIvãnescu - n.n. M.B), de a face ocarte ºi de a întocmi din rãmãºite unportret, altul ºi acelaºi. Nu este unstudiu critic, ci doar o tuºã subiectivãspre aducere aminte. Dar, mai ales,

este o veche vorbire cu "Cezar, fiulXantipei".

Ingenioasã idee de a structuracartea!

În parte, realizarea ei a fost po-sibilã ºi datoritã textelor de biblio-grafie puse la dispoziþia cercetã-

toarei de cãtre fiica poe-tului, Clara Aruºtei. În acestsens, Maria Dobrescu acombinat admirabil infor-maþia ºtiutã cu cea primitã,încât ea a putut sã dea ºahla rege dupã variabile com-binaþii în mutãri. E de totinteresul informal biografiapoetului care pulseazã deprivirea în oglinzi rebrand-tiene, schimbate de MariaDobrescu, din când încând, ca în cadrele de fil-mare, când trebuie inter-sectate idei ºi limbaje.Deductiv, ºi capitole, careoricum se cuvine sã aibã ounitate. Iar în cadrul aces-teia, gen mozaic veneþian,ne-ntâlnim ºi cu spusapoetului, cu trimiteri priel-nice la creaþia sa, la con-

fraþii de breaslã, la contribuþia aces-tora "ieri" ºi dupã '89. Nu în puþinecazuri Don Cezar a avut observaþiiacide, în parte, motivate ºi prinocheanul timpului consumat de el.

Iatã o secvenþã de cândva! Zicebiograful de azi, reproducând: "S-aspus despre tine cã erai boier ºifiarã, animal domestic ºi sãlbãti-ciune, cã erai atât de bun, încât ori-cine îþi putea subjuga sufletul, ºi atâtde impulsiv cã dãdeai cu ranga încine apucai. Poet, boxer ºi trom-petist. Aºa-mi te-ai prezentat primadatã. Ca sã ºtiu de la bun început cucine am de-a face. Eu am luat doar

19

D LLestine iterare

CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂDINCOLO DE FRUNTARIILE TIMPULUI

Vasile Mic

partea cu poezia".De altfel, în penultima parte a

cãrþii de faþã (100 pagini), scriitoareaMaria Dobrescu publicã o antologiede poezie, cu predominantele titluriRosarium, Rod, Doina, La Baad. Elese aflã în multe variante tematice,încât o redenumire a lor se poateface doar dupã primul vers. Deo-camdatã, le lãsãm intangibile! Can-tabilitatea lor ne obligã sã subscriemîncadrãrilor operate de autoare acãrþii: "litanii, doine, rugãciuni".

Pentru Cezar Ivãnescu, senti-mentele autentice ºi, totodatã, origi-nale pentru poeþii înnãscuþi, suntiubirea ºi moartea. Termeniprin definiþie abstracþi, im-posibil de a fi vreodatãcuantificabili, sunt vãzuþi deCezar Ivãnescu ca ade-vãrate fiinþe naturale. Elese comportã… omeneºte,concomitent ºi supranaturalprin imaginarul indus cuvariaþiuni pe aceeaºi temã.Zeificarea sau trecerea înmitologia unor poezii ero-tice ºi thanatice trebuie sã-ifi apãrut din impulsurileofertate de Mircea Eliade,din opera cãruia a fãcuttraduceri reperabile (alãturide soþia sa, Maria); dar nunumai! Bunãoarã, în ace-laºi admirabil tandem, segãsesc scrieri semnate L.F.Céline, René Guenon, RudolfSteiner, Blaise Pascal.

Meritã sã reiterãm ideea unuicomportament orfic al lui Cezar Ivã-nescu. Mai înainte spuneam deMusaios, nume mai puþin vehiculatcând amintim de cantautori vestiþi(astãzi, puzderia lor, mai corect, tur-ma acestora, nu numai în România).Mitologia ne-a precizat cã Musaios afost prieten cu Orfeu, dacã nu fraþi,în drumul spre golgota cânteculuinemuritor. ªi cum mama lui CezarIvãnescu avea nume grecesc, origi-narã din sudul Albaniei, este firescde el sã-i fi lãsat numele de Xantipa

(1903-1963), ca sã-ºi aminteascã înveac de Socrate, de faimosul"Cunoaºte-te pe tine însuþi". Cumaltfel a procedat trubadurul în deve-nirea lui decât exorcizându-se lamodul real - ca fiinþã ºi biciuind capersanul Xerxes mãrile Greciei sã ise supunã.

Trãind însã în alte veacuri, Poetuln-a avut la îndemânã decât Cuvinte.Adevãrate cuvinte, deoarece încasã, tatãl (Dumitru Ivãnescu -1914-1994) le-a impus sã înveþecorect ºi îndeajuns limba românã.

Francheþea cu care se rosteºtePoetul în multe privinþe cultural-lite-

rare i-a adâncit inamiciþiile, dar ºi-acâºtigat mulþi adepþi ai creaþiei pecare a dezvoltat-o: de la Petru Creþi,la Constantin Noica ºi Marin Preda.De la poeþii din Republica Moldova,pânã la cei din Serbia ºi Albania. Lapropunerea acestora, din RepublicaAlbania, Cezar Ivãnescu a fostnominalizat pentru Premiul Nobel.

Invoc aura rarisimã a mãrturiilordin capitolul al doilea, intitulat Artapoeziei este o casã fundamentalã,religioasã ºi totalã. Structura lui estecompozitã, dar istoricul literar MariaDobrescu i-a creat fiecãrui subca-pitol un profil independent: Harry

Zupperman, evreul, profesorul meude limba românã, Sunt ºi muzician,nu numai poet, Cronovizorul ºivibraþiile cosmice, Existenþa poeziei,Nu mai existã public de poezie,Pentru Marin Preda, What is a man,Preafericite?, Testamentul Poetului.

Sãgeþi politice, nu de venin, ci deadevãruri incalculabile, nu numai înspaþiul românesc au fost îndreptateîmpotriva opresorilor roºii ºi a aco-liþilor care i-au servit, în plan cultural,editorial, din România.

Mã aºteptam ca în TestamentulPoetului sã regãsesc efuziuni reli-gioase, dar am gãsit echilibru cultu-

ral ºi grija tonicã pentru viito-rul umanitãþii. Gândul cel dinurmã i s-a îndreptat cãrturã-reºte cãtre cei care l-au spriji-nit în viaþã, dovedindu-ºi "cali-tatea umanã profundã [care]ºi-au depãºit particularismulºi problemele mãrunte ºi s-aumanifestat ca adevãraþioameni universali. Nu doareuropeni, ci universali. În faþalor mã plec, precum statuiledin templu în faþa lui Buddha.Ei sunt speranþa mea cã vormodela o nouã umanitate. Onouã umanitate, sau dacãvreþi, o transumanitate, aºacum s-ar exprima genial unprieten de la Paris, BasarabNicolescu.

P.S. 1. I-a fost dat poetului ca ultimul

sãu drum în viaþã sã-l efectueze înAlbania, însoþit de fiica lui ºi de unbun prieten, Alex Cetãþeanu, preºe-dintele Asociaþiei Canadiene a Scrii-torilor Români. Urma ca dupã popa-sul din Bucureºti sã se îndrepte, înaceeaºi companie, spre Craiova.Apoi, spre Râmnicu Vâlcea, Amã-rãºtii de Vâlcea ºi Iaºi. Dar luminaSf. Paºti n-a mai fost vãzutã de DonCezar.

2. Cât priveºte poezia lui CezarIvãnescu, cu altã ocazie!

20

D LLestine iterare

Vasile Mic

21

D LLestine iterare

NIC

OLA

E B

ÃLA

ªA(R

OM

ÂN

IA)

Pe la jumãtatea lui august, de Sfânta Maria,mami s-a întors acasã. Era ºi ziua ei. Purta numelede Maria-Magdalena. O combinaþie biblicã asupracãreia mi-am aplecat fruntea mult mai târziu. Atunci,o priveam ca pe o doamnã. Înaltã ºi elegantã, pãreao frumuseþe desprinsã de pe ecranul televizorului. Înziua când ne-am revãzut, m-am ruºinat ºi m-amascuns dupã mamaie, între pliurile fustei largi cât oparaºutã. Când mami a despachetat bagajele, curio-zitatea ne-a apropiat. Ba mai mult, am devenit prie-tene deºi mã simþeam mai în siguranþã þinând-o defustã pe bunica. Dulciurile de calitate, câteva pãpu-ºele, dar mai ales hãinuþele parfumate, în cele dinurmã, m-au îmblânzit.

- Stai sã încãlzesc o cãldare cu apã! S-o despã-duchem... Mai ieri i-am fãcut baie, dar se pãstreazã?Câte e ziua de lungã, prin toate coclaurile! Mai nou,una, douã, dã fuga, peste gard, la Gheorghe, iarãsta e plin de pãduchi! - m-a pârât bunica.

- Pureci, mamaie! Cã i-am vãzut eu. Þopãiau caºi ãºtia ai tãi.

- Vai, mamã! Sper sã nu aibã Sara dreptate, cã n-am sã închid ochii, la noapte.

- E, te-ai fi coconit ºi tu?! De cu searã ce e maigreu, cã dupã aceea... Parcã n-ai fi plecat de aci?!ªi uite, mânca-o-ar mama, femeie în toatã regula.Lasã cã nu te mânâncã!

- Le-au picat dinþii! - am râs eu.- Fã, eu þi-am spus cã o sã-þi tai limba!- Aºa mi-a zis moº Gheorghe când a prins ieri

unul. Cicã nu avea dinþi. Mai spunea cã era ºiºchiop de un picior! ...Cã îi cãzuserã potcoavele...

- Bietul purece! Uitã-te ºi tu cine îmi mãnâncã miezilele!

- Copil, mamã! - a zâmbit Maria.- Pãi se putea? Aºchia nu sare departe de

trunchi! Când mã uit la ea, parcã te vãd pe tine micã.N-am crezut, în ruptul capului, cã o sã ºi trãieºti! Câtlingura ºi vânãtã toatã! Ai avut zile, fatã! Asta e!Când vrea Dumnezeu, azi un nimic, mâine poþi fizeu. Dacã aveai ºi un gram de noroc, iar ãla... nu ar

fi fost un aºa porc, acum erai avocatã. Se minunasatul, mã mândream ºi eu...

- Mamã! Iar o luãm de la capãt? Sunt sãnãtoasã,mã descurc... Dã-l, Doamne, iartã-mã, cã pânãacum, oricum îl lãsam.

- Înseamnã cã am ºi eu un tãtic? Când o fi ºi o fi,o sã-mi spunã ea, mami, ce ºi cum. Sau cine e -mi-am zis în gând.

- ªtiu, numai cã una era sã fii cu mine aici ºi altadeparte, la capãtul pãmântului.

- Mai bine vezi dacã s-a încãlzit apa aia, cã înziua de astãzi, la felul în care vã miºcaþi voi, cât aiface o mãmãligã, ajungi acasã. De oriunde dinEuropa. Mâine, poimâine, ºi de pe Marte.

- O fi ºi cum spui tu, numai cã pãmântul, uite-l,pârloage! Ãia, ãi bãtrâni, s-au omorât pentru el, iaracum a rãmas nemuncit...

- Mai lasã-l încolo ºi de pãmânt! Cã-l lucraþi ca înEvul Mediu. Cu calul ºi cu cãruþa. Vã rupeþi oaseledegeaba. Probabil cã asta se ºi vrea! Mai puþini îngrija statului. Cum se mai duce unul, cum o pensieplãtitã mai puþin. Plugul de lemn vã mai lipseºte ºi aþifi buni de pus pe ecranul televizorului, la CNN.

- Unde, fatã?!- La un post de televiziune. Nu ai de unde ºti

dumneata. - N-am! Cã nici la TV nu prea mã mai uit. Vorba

fetii ãsteia, prea sunt toþi împãiaþi. Iar când vorbesc,îmi îngheaþã apa în gãleatã.

- Moº Gheorghe zicea cã îngheaþã ºi când spuidumneata câte una mai gogonatã...

- Fii-þi-ar moºu-tãu al dracu! Cã mi-ai împuiatcapul cu el. Când o cauþi, la hodorogul ãsta, pestegard.

- ªtie sã facã pãsat cu jumãri din gãleata cuunturã...Þi-am mai spus, dar vãd cã n-ai prea bãgatla cap!

- I-auzi! Ca sã vezi ºi tu! Fie-ta! Acum, are ºicuraj, cã e cu tine.

- Sara! Nu, e frumos, mami!- Ba e, cã aºa e! - m-am rãzvrãtit eu.

Din braţele lui moşGheorghe, spre lume

(fragment de roman)

- O fi, dar mamaie... Are grijã de tine...- Are, dar vrea sã-i spargã capul cu mãciuca... - Aºa mamã?- Caºti gura la zgâtia asta?!- E, vezi? E doar geloasã. N-o sã-i facã nimic. - ªi eu cred cã m-a pãcãlit... - Mã pãcãlea ºi pe mine... Viaþa-i un ºir de pãcãleli ºi

lumea-i o adunãturã de nebuni. Dar tocmai acolo, înpãcãlealã, stã, uneori, chiar ºi fericirea.

- Da? Înseamnã cã ºi ursul când a fost pãcãlit de obabã...

- De vulpe, fatã... Cã mi s-a albit pãrul, de câte oriþi-am spus.

- Babã, ai zis, dar fie! Ursul ãsta, pãcãlit de vulpe,când a rãmas fãrã coadã, a fost fericit?

- De! Eu ºtiu, mami?! La un adicã, dacã tot nu aveace face cu ea... Imagineazã-þi ºi tu un urs cu coadã!

- Ar fi tare caraghios! - am râs eu.- E, vezi? ªi-a fãcut un fel de operaþie esteticã, adicã

l-a fãcut o vulpe, urs. Dar urs, urs! Iar de aici, fericirea!- ...Durerea, fatã! - a intervenit bunica. - Nici tu peºte,

nici tu coadã... ªi asta doar pentru cã i-a luat minþile ovulpe ºireatã.

- Da? ªi dacã o fi fost vreun vulpoi?- Tot un drac e! - s-a mâniat bunica ºi a plecat sã ia

albia.- E, vezi? Acum pe cine sã cred? - Mda! Totul e sã nu-þi ieºi din minþi ºi ai sã vezi ce

bine o sã-þi fie când singurã o sã afli. Dar asta maitârziu... Când þi se mai coace mintea.

- ªi o sã se coacã?....

** *

Dupã baie, parcã ºi hainele stãteau mai bine pemine. Am probat una dupã alta ºi am fãcut, de fiecaredatã, piruete. Dintre toate, cel mai mult mi-au plãcutniºte pantalonaºi tip ºalvari ºi o bustierã care se înnodaîn faþã, sub piept, cu fundiþã. M-am privit în oglindã ºimintea mi-a fugit la cadânele dintr-un grup de dansa-toare, pe care le vãzusem într-una din zilele trecute, latelevizor. Pentru o clipã, m-am simþit un fel de prinþesãa Orientului.

- Mânca-o-ar mami de frumoasã! - Aoleo, fatã, când o sã se facã asta mare...- O sã mã fac?- Da, mami... Cum m-am fãcut eu, bunica...- ªi o sã-mi creascã ºi sâniºorii? - am întrebat cu

nerãbdare.- Ca sã vezi, sâniºorii?! Fatã, ai grijã cu limbuta asta

cã cine mai ºtie ce te mai întreabã?!- Ce sã-i faci, mamã, vede, aude, vrea sã ºtie. La

vârsta ei, toþi învaþã lumea. Mai târziu, se mai adaugã un

fel de experienþã. În rest, mai nimic. - Experienþã?! Mda! Nu prea mã pricep eu ca tine la

vorbe, dar fie. Dupã mine, datul cu capul de pragul desus chiar înseamnã ceva. ªi asta, dupã cum calci ºidupã cum umbli.

- Dupã cum þi-e dat, mamã! Ce-i drept, mai e ºi dupãcum ºi-o face omul. Altfel nici cã se poate. Cam asta eviaþa!

- Când o sã-mi creascã o sã-mi cumperi sutien ca altãu? - le-am întrerupt eu.

- Da, mami, o sã-þi cumpãr.- ªi pânã atunci ce am sã fac?- Mai taci, meliþã! De unde sã ºtie mumã-ta ce ai sã

faci?- O sã mergi la ºcoalã, o sã înveþi sã scrii, sã citeºti...- Poveºti! ...Cã îmi plac poveºtile. Chiar ºi aia cu

cocoºul pe care mi-o spune mamaie deºi cred cã e ominciunã gogonatã de-a ei. Mi-o spune, în fiecare searã,ca sã adorm.

- ªi ca sã visezi frumos.- Eu visez doar ziua, când îmi spune moº Gheorghe

bazaconii de-ale lui. ...Cu baba, cu moºul ºi cocoºul, curãzbelul...

- Rãzboiul, fatã! Aoleo, numai prostii înveþi de lahodorogul ãsta ºi mai zici sã nu-i rup oasele.

- Iuuuu ºi bum! - zicea moº Gheorghe. - Ghiulelele detun. Apoi, trrr, trrr, poc, poc! -pistoale. De ce nu mi-aicumpãrat ºi mie unul?

- Pentru cã fetiþele se joacã mai mult cu pãpuºile. - Voiam sã-i împuºc pe ãia care îl urmãreau pe moº

Gheorghe ca sã-l omoare.- Ehe, ãia or fi acum oale ºi ulcele. Numai pe moºu`-

tãu, luara-l dracu, l-a uitat moartea pe-aci! - mi-a zisbunica apoi a vrut sã mã dezbrace.

- Aºa zici tu, de ciudã.- Las-o mamã, cã de-aia i- am luat hãinuþe. - Fatã, asta, pânã-n scãpãtatul soarelui, le face tot

una cu pãmântul. Mai acum, câteva zile, se linciurea înpiua raþelor.

- Mã spãlam, mamaie! Cã doar ce cãzusem îngroapa cu noroi a porcilor.

- Aºa e, mami?- Pãi da, dar ea e de vinã cã aruncã apa acolo, în

fiecare dimineaþã. ªi eu, hopaaa! Cã sunt micã. Amalunecat.

- E, peste douã, trei sãptãmâni, când o sã fim înAnglia, nu o sã mai aluneci. Acolo, e altfel... O sã ai obonã...

- Unde, fatã? - a tresãrit bunica.- Acolo unde sunt eu, mamã! Trebuie sã înveþe

engleza de acum, de când e micã. Prinde mai repedeºi o sã se descurce mai uºor în viaþã. În plus, simt cumSara îmi duce dorul.

22

D LLestine iterare

- Parcã numai ea? Dar eu, sã zicem, cã sunt maibãtrânã. ªtiu sã-mi înec plânsul.

- E, ºi cu tine, sã nu exagerãm! Vara, în vacanþã, þi-oaduc acasã. Dupã cum vezi, vin ºi eu...

- ªi iarna? - am întrebat curioasã.- Iarna?!... Nu prea ºtiu. Oricum, am cam sta pe

drumuri ºi...- Of, tocmai atunci coace moº Gheorghe floricele de

porumb în cuptorul de la sobã. ªi afarã ninge, ninge...- Draga mea, acolo, departe, florice sunt câte vrei ºi

când îþi pofteºte inima. - Or fi, dar nu e moº Gheorghe. Ca sã-l trag de mustãþi.

...ªi el sã mã pupe pe nãsuc. Vrei sã îl luãm cu noi? - Ptiu! Deocheto! Batã-te norocul sã te batã! I-auzi, a

focului, îi arde de pupat! Iar hodorogul ãla... De-aia, într-ozi, am sã-i sparg capul! Cu mãciuca! Sã se sature!

- Mamã! Da, ce þi-a venit pe bietul om?- Sã lase fata în pace. ...Cã-i spune numai prostii!- Bazaconii, mamaie! Bazaconii... Cicã o fi ºi o pãþi...

iar femeia lui: ,,bã, Gheorghe, bã, ai dat în mintea copii-lor! Aoleo! Vai de capul tãu!"

Pãi aflã cã a dat! Of, of, câte a mai tras ºi femeia astacu ãl nãrod!

** *

O lunã mai târziu, în faþa porþii, înainte de a sosiautobuzul, bunica plângea, lui moº Gheorghe i seînnodau lacrimile sub barbã, iar mie mi se pusese unnod în gât. Nici mami nu era prea departe, însã cinevatrebuia sã-ºi pãstreze cumpãtul ºi sã mai domoleascãsuspinele.

- Nu o înþeleg nici pe ea, nici pe dumneata! - A bãtutmami ºaua sã priceapã toþi - Ditamai omul ºi zmiorcãimai ceva ca o muiere? Se poate?! Nu e sfârºitul lumii.

- Ba pentru mine... Ce ºtiu eu dacã mai e ceva pedincolo?! Dacã mor, mort sunt.

- Tataie, nu se poate. Pe dumneata te face carevavreo oalã, vreo ulcea, cã ai suflet mare...

- Mai ºtii, dacã zici tu, m-o face! O ulcea dintr-aia cucare bem noi vinul la butoi când nu e hoaºca asta, amea, acasã...

- Da, una ca aia smãlþuitã, în care îþi înmoi mustãþile.ªi apoi gâl-gâl, gâl-gâl !

- Gheorghe, fii-þi-ar spinarea a dracu, sã-þi fie! Ca sãvezi! Þi-a luat seama pânã ºi copilul ãsta! - l-a dojenitnevastã-sa. Pãi nu pun eu la beci ºapte lacãte?

- Vezi, tataie, hârca!- Mamii, hârca! - Sara, nu e frumos! - Lasã, moºule, cã o sã mor eu ºi am sã mã fac moroi

ºi abia atunci am sã-i beau toatã þuica ºi tot vinul dinbutoi. - mi-a zis moº Gheorghe cu un zâmbet amar încolþul gurii, apoi s-a întors cãtre maica Ioana - Pãi, fã

femeie, lacãtele sunt ºi ele lacãte doar ca sã uiþi pe undeai pus cheile... ªi-apoi sã te frãmânþi încoace ºi încolo ºisã huidui ca sã îþi treacã ºi þie într-un fel ziua. Sã zici cãai avut de ce trãi astãzi, cã altfel mureai dracu, de ieri,cã tot nu mai ai nicio treabã pe aci ºi încurci lumea demâine.

- Bine cã ai dumneata! - l-a apostrofat iar soþia.- Am, nu am, uite cã eu gãsesc ceva de fãcut, dar tu...

Fã, ºtii ce? Dacã din noi doi moare unul, eu am sã plecla fata asta, în Anglia. Sã-mi stea aci, pe genunchi, ºi sãmã tragã de mustãþi! Cã tot se pricepe, mânca-o-armoºul pe ea!

- O sã-mi fie dor de ele!- ªi mie de nãsucul ãsta al tãu.- Bã hodorogule, nici acum nu-mi laºi fata în pace? -

s-a rãþoit ºi bunica la el.- Vezi, moºule, alta! Iarba rea, peste tot! Pe ãstea o

sã le gãseºti tot aici. Dar ºi eu te aºtept. Uite, n-am sãmor nici de-al dracu! Sã vãd, crapã careva din ele? Iarde o fi ºi o fi, mã gãseºti acolo, în vale. Þi-am arãtatunde. O sã las un semn. Îþi mai spun câte o una de-amea, mai stãm ºi noi de vorbã, cã altã treabã nu cred cão sã mai am pe-acolo.

** *

Maria s-a uitat la ceas. Din clipã în clipã, maºina tre-buia sã aparã. Un soi de emoþie m-a rãscolit din creº-tetul capului pânã în vârful picioarelor. Mami i-a pupat pefiecare în parte ºi le-a urat de sãnãtate. La fel ºi eu. Înbraþele lui moº Gheorghe, am rãmas mai mult. Nu m-amputut abþine ºi l-am tras, totuºi, uºor, de mustãþi, apoi ile-am rãsucit ºi dat la o parte ca sã-ºi apropie buzele luicãrnoase de nãsuc. M-a gâdilat cu barba, apoi ºi-a lipittâmpla de trupul meu, în dreptul inimii.

- Aici, e rostul vieþii! Totul e sã nu-l falsifici! Pe lumeaasta, în adevãr nu se stã prea lejer, dar, oricând, ieºi laluminã. Sau dacã tot te apuci, sã falsifici totul. Chiar ºipe Cel de Sus ºi cine ºtie...

- Filosofie, Moº Gheorghe! Nu înþeleg eu, dar ea, cãe micã?!

- Acum nu, dar o sã þinã minte. E ºi frumoasã ºi deº-teaptã. Seamãnã cu mumã-ta când era tânãrã, numaicã acum s-a cam prostit. ...Ca sã nu zic mai mult.

- I-auzi, mamaie, ce þi-am spus eu?! Ce mai zici?- Bine, fatã, bine! Mergi sãnãtoasã ºi sã vii la fel! -

mi-a urat bunica, parcã înfrântã, în timp ce ºi-a ºters olacrimã rãmasã agãþatã între gene. Iar tu sã ai grijã. Nue uºor cu un copil dupã tine!

- Doamne, ce vã mai tachinaþi! - a intervenit mamiîntre ei.

- E, ca vecinii. Sã zicem ºi noi cã mai ºi trãim ºi maiavem ºi un rost, altfel... - i-a rãspuns moº Gheorgheapoi mi-a dat ºi mie drumul din braþe, spre lume.

23

D LLestine iterare

De multã vreme Sala "I. Muºlea"a Bibliotecii Centrale Universitare"Lucian Blaga" din Cluj-Napoca n-amai fost animatã de o aºa nume-roasã ºi distinsã adunare, de o ase-menea aglomerare de academi-cieni ºi universitari din elita acade-micã a þãrii - în frunte cu Preºe-dintele Academiei Române, Profe-sorul Ionel Haiduc, - de savanþi,clerici, scriitori de primã mãrime, deoameni de culturã, în general, ca lalansarea cãrþii prof. dr. ing. PompiliuManea - "PEREGRIN PE CINCICONTINENTE", apãrutã, recent, laEditura Mediamira din capitala tran-silvanã ºi tipãritã la S.C. Semne 94SRL Bucureºti, cu o prefaþã sem-natã de Ioan Barbu.

Lansarea a fost precedatã demomentul încãrcat de emoþie alrostirii unui Tatãl Nostru ºi al uneirugãciuni de binecuvântare din par-tea PS Vasile Someºanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului,Feleacului ºi Clujului.

"Închin aceastã carte copiilormei, surorilor, nepoþilor, prietenilorºi românilor de pretutindeni" - ededicaþia cu care autorul deschidevolumul, adãugând ºi un moto câtse poate de sugestiv: "Nu-mi spunecât eºti de educat, spune-mi cât aicãlãtorit" (Mohamed)

A cãlãtorit mai bine de 60.000 demile în peste 120 de zile, a strã-bãtut cele trei oceane ale planetei,30 de mãri, 70 de strâmtori, zeci ºizeci de golfuri ºi douã canale; aparticipat la 46 de debarcãri peuscat între 12 ºi 48 de ore ºi a tra-versat de douã ori International Da-teline. ªi s-a ales cu mii te imagini

fotografice ºi de film, cu amintiri ºiprietenii de neuitat, cu experienþede viaþã pe care doar aventura lepoate oferi, cu învãþãminte ºi unbagaj de informaþie greu de cuprinsîn doar câteva cuvinte. O bogãþienepreþuitã, pe care nu i-o poate luanimeni ºi care se cere împãrtãºitã.Aceasta e, de altfel, adevãrata,marea menire a cãrþii.

Au þinut sã-i fie alãturi bravului"cãpitan de cursã lungã" PompiliuManea, cu ocazia lansãrii, scriitorulCornel Udrea - în calitate de mode-rator al reuniunii, editorul, gazetarulºi scriitorul de mare forþã IoanBarbu - directorul general al "Curie-rului de Vâlcea", cotidian care apreluat, asemeni FÃCLIEI de Cluj,reportajele transmise de cãlãtorulPompiliu Manea de la mii de miledepãrtare, mezzosoprana LaviniaBocu, cu un micro-recital al cãruirepertoriu a fost ales special pentrueveniment, venerabilul profesor dr.inginer ºi om de culturã NicolaePompei Patachi - cu o admirabilãpledoarie pentru viaþã ºi cunoaº-

tere, profesorul ºi cercetãtorulAlexandru Stãnescu, poeta ºi pro-zatoarea Hanna Bota ºi, cu permi-siunea dumneavoastrã, autoareaacestei corespondenþe. Alãturi dealþi peste 150 de oameni - invitaþide onoare, de suflet ºi aleºi prie-teni, oaspeþi dragi ºi colaboratori denepreþuit - din domeniile ºtiinþelor ºiale culturii, din þarã ºi de pestehotare - între care profesorul WimMulder, coordonatorul Muzeului deaparaturã medicalã de la Universi-tatea din Utrecht, Olanda, cu soþia,sau poetul român din Canada,George Filip, cu o dedicaþie versi-ficatã - care, cu toþii, nu numai cã-lsimpatizeazã pe profesorul Pom-piliu Manea, dar îi ºi admirã tenaci-tatea ºi curajul, zbaterea fãrãodihnã, dorinþa de a se autodepãºiºi de a lãsa ceva în urmã, durabil ºide neclintit, aºa cum îi e felul ºineamul din mijlocul cãruia s-aridicat. Nu sunt vorbe mari ºi poatenici îndeajuns de meºteºugitepentru a realiza o schiþã de portretpentru un temerar care, la cei 76 deani împliniþi zilele trecute, ia în piepto altã mare încercare: la ora la careapar aceste rânduri, profesorulPompiliu Manea ºi-a ocupat dejalocul rezervat într-una din sãlile destudiu de la Bibliotheque Nationalede France din Paris. Timp de cincisãptãmâni, domnia sa va apro-funda studiul început acum câtãvavreme, pentru finalizarea celui de-aldoilea doctorat, de aceastã datã laSorbona, în Franþa, cu o tezã des-pre ingineria medicalã din toatãlumea. O mare aventurã s-a înche-iat, o alta începe!

D LLestine iterare

24

MIC

HA

ELA

BO

CU

(RO

MÂ

NIA

)

Marginalii la o lansareLa braţ cu un PEREGRINPE CINCI CONTINENTE

25

D LLestine iterare

AD

RIA

N B

OTE

Z(R

OM

ÂN

IA)

…Existã, în Commedia dell'arte, restauratã ºiadusã pânã la strãlucirea celei mai înalte arte, decãtre veneþianul Carlo Goldoni - un personaj inte-resant: PANTALONE. Criticul Alexandru Balaci,definind spectacolul improvizaþiilor burleºti italiene, îldefineºte ºi pe Pantalone:

"Aºa cum se ºtie, commedia dell'arte era bazatãîndeosebi pe arta actorului, mai mult decât pe artaautorului, pentru cã în realitate în commediadell'arte nu exista textul scris, exista numai unscenariu cu o serie de indicaþii regizorale în legãturãcu apariþia, cu ieºirea din scenã a actorilor careimprovizau pe baza unor date foarte cunoscute, darîn acelaºi timp ºi actualizau, uneori chiar comentaufenomene ale realitãþii veneþiene. Existau atunciaºa-numitele maschere (mãºtile), deci caracterefixe. Una, caracteristicã pentru Veneþia acelui timp,PANTALONE, ERA TIPUL DE NEGUSTOR DE OANUMITà VÂRSTÃ, NU FOARTE INTELIGENT(s.mea), de obicei victima unei alte categorii dincommedia dell'arte, servitorii, care, prin contrast so-cial, erau inteligenþi, imaginativi, precum Arlecchino,Brighella etc. Commedia dell'arte a fost un fenomencare a depãºit graniþele Italiei, pentru cã ºi la Paris,în Teatrul italian, aveau loc asemenea spectacole.La un moment dat commedia dell'arte nu maireprezenta decât imaginaþia, ficþiunea, nu era legatãstrict de realitate. ªi atunci a apãrut Carlo Goldoni,reformatorul teatrului italian." (Alexandru Balaci, înemisiunea Clasicii dramaturgiei universale, RadioRomânia Cultural, 14 decembrie 1997).

În DEX, existã definitã "pantalonada": "PANTA-LONÁDà s.f. Scenã burlescã; (p. ext.) bufonerie;discurs ipocrit. [< fr. pantalonnade, cf. Pantalone -personaj tipic din comedia italianã]" - cu o eventualãcompletare, din partea unui amator anonim de eti-mologii : "Pantalonul a fost inventat de veneþieni ºi,oriunde mergeau în lume ºi deschideau un magazinde pantaloni. îºi afiºau simbolul Veneþiei, leul. Astfel,de la "pianta" plus "leone", adicã "locul cu leu" - senaºte "pantaloni". Revine apoi ºi ca un personaj al

Commedia dell'árte, PANTALONE, caracter tipicveneþian - NEGUSTOR, AMOREZ, LUXOS - îmbrã-cat într-un fel de costum întreg roºu mulat pe corp,ce recitã poezii în pieþe. Deci ºi el un «pantalonar»".

…De aici, vine ºi depreciativul, pentru "târgoveþºmecher", la români: "PANTALONÁR, pantalonari,s.m. 1. Denumire depreciativã datã de cãtre boieriiconservatori în secolul trecut tinerilor progresiºticare adoptaserã îmbrãcãmintea occidentalã. ?(Pop.) Nume depreciativ dat de þãrani celor îmbrã-caþi orãºeneºte; spec. orãºean, târgoveþ. 2. (Rar)Croitor specializat în confecþionarea pantalonilor. -Pantalon + suf. -ar" - cf. Dicþionarul explicativ allimbii române, Academia Românã, Institutul de Ling-visticã "Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic,1998 - ºi:

"PANTALONÁR s. nãdrãgar "- cf. Dicþionar desinonime, Mircea ºi Luiza Seche, Editura LiteraInternaþional, 2002 - sau: "PANTALONÁR s. v. orã-ºean, târgoveþ" - cf. Dicþionar de sinonime, Mircea ºiLuiza Seche, Editura Litera Internaþional, 2002

…Într-o cronicã la o piesã în limba maghiarã, cro-nicarul ei (Bogdan Zenko) subliniazã: "Pantalone deiBisognosi, interpretat de György Molnár, prin faptulcã a reuºit sã construiascã UN PERSONAJ ATÂTDE ZGÂRCIT ªI AVAR" - cf. teatroblog.wordpress.com.

…Ei bine, presa româneascã, scrisã ºi, mai cuseamã, audio-vizualã (urmând modelul cel mai nociv,al celei americane!), în majoritatea ei îngrijorãtoare,a devenit atât o presã de "pantalonari", în sensul de"ºmecheri manipulatori"/"nãdrãgari de Feren-tari", ipocriþi ºi ticãloºi - cât ºi, de multe ori, una deimbecili. O presã extrem de zgârcitã ºi ocultã, în cepriveºte informaþiile esenþiale - ºi o "peltea nesfâr-ºitã", în ce priveºte fleacurile …"de senzaþie". Înniciun caz, o astfel de presã nu serveºte publiculuiaudio-vizual, ci pierderii inutile a timpului ºi energiilortelespectatorilor - ºi, nu mai puþin, manipulãrii groso-lane, cu scopul prostirii… proºtilor!

…Evident, presa aceasta despre care facemvorbire este, vorba lui Al. Balaci, "victima unei alte

PRESA LUI...PANTALONE

categorii din commedia dell'arte, servitorii…" - servitoriiunor stãpâni grozav de TICÃLOªI ºi BOGAÞI (credemcã, deja, am comis un cvasi-pleonasm!) - …pentru cã,nu-i aºa, doar nu vã închipuiþi cã, în lumea Viþelului deAur, ar putea subzista ceva, fãrã un scop lucrativ, foc derentabil! Presa "mare"( cel puþin aºa se socoteºte…eaînsãºi!) este, precum se ºtie, în mâna negustorilor("ATÂT DE ZGÂRCIÞI ªI AVARI"!)…"mondialiºti", aitrusturilor lui Rothschild, Rockefeller, Morgan…Deci, încazul României (sluga Marelui Licurici ºi a…LicuricilorOculþi), presa, pe zi ce trece, este tot mai apropiatã deidealul…"Sfinxului din Canaan" ºi, fireºte, al servitorilorsãi "valahi" (?!): Bãsescu ºi PDL-ul (aripa CURATiudaicã/iudaizatã a PSD-ului/FSN-ului!).

…Iatã cã azi, 21 octombrie 2011, aºa-zisul "postindependento-anti-bãsist" al lui Dan Voiculescu, Antena3, anunþã intrarea în parteneriat cu…CNN! Postul deteleviziune american care a "servit" lumii terestre celemai cinice minciuni, tip "atacurile teroriste din 11 sep-tembrie 2001", "arme biologice irakiano-saddamiste","odiosul criminal Gaddafi" etc. etc.

…Doar câteva "monstre" de aºa-zis "profesionalism"jurnalistic audio-vizual (audio-vizualul, prin capacitateasa infinitã de manipulare, "bate" chiar Internetul!):

1. între orele 15 ºi 15,30, pe 20 octombrie 2011, oprezentatoare "pantalonardã" de la Antena 3 s-a strã-duit, din rãsputeri, sã-ºi convingã publicul telespectator,precum cã, la Grupul Industrial din Teleajen, ar fi avutloc un masacru, mai ceva decât la Hiroshima ºi Naga-saki, dimpreunã…!: un elev ºi-a "înjunghiat" (sic!) prie-

tenul, cu… o unghierã! Ex-tra-or-din-nar! Pãi, o astfel deºtire, te lasã paralizat cel puþin o sãptãmânã, din viaþã…zãu dacã nu!

…Maestrul Tudor Gheorghe îi întreba pe rectorii de launiversitãþile englezeºti, de la Oxford ºi Cambridge,acum câþiva ani: "Cum aþi reuºit sã obþineþi generaþiileastea de tineri atât de inteligenþi ºi de harnici ºi respon-sabili?" Rãspunsul a fost unul teribil de ciudat, pentruadepþii imbecilitãþii contemporane, zisã "copilul-rege":"PÃI, AM BÃTUT LA EI 150 DE ANI…!" Evident cã nuasta este rezolvarea, azi, în mediul ºcolar ºi studios, dinRomânia… - cu actualul corp profesoral, nu doar "copiisãraci ºi sceptici", ci aflat în plinã dezintegrare intelec-tual-moralã, degradat (majoritar!) pânã la ultima treaptãde servilism ºi corupþie (moralã ºi fizicã!) - dar, pentru unviitor imprevizibil…cine ºtie? - poate cã nu este DELOCdesuet/inutil sã reþinem vorbele de mai sus, ale rectorilor"conservatori" (dar nu numai!), de mai sus…!

2. Tot la Antena 3, "pantalonarzii" retardaþi au dat, azi,21 octombrie, o ºtire-bombã: ajuns, cu avocat cu tot, încasa uneia dintre victimele sale (din arhi-mediatizatulaccident rutier, de la Timiºul de Sus…!), ªerban Huiduar fi …"PLÂNS"!

Mã-ntreb (ºi cred cã NU eu sunt caraghiosul!), cumar fi reacþionat familia mortului dacã Huidu ar fi…RÂS!

…Nu ajunge cã televiziunile au fãcut un spectacolpenibil ºi cinic (de aproape o sãptãmânã!), dintr-o tra-gedie!!! - …nu ajunge cã nicio televiziune n-a clamat,sus ºi tare, cã POLIÞIA ROMÂNÃ TREBUIE DATÃ ÎNJUDECATÃ, DIMPREUNÃ CU MEDICII… (cei care l-auavut, sub supraveghere, pe ªerban Huidu!) - pentru cãnici medicii n-au raportat Poliþiei cã ªerban Huidu,urmare a gravului accident din Austria, de anul trecut,are, în continuare, afectaþi atât centrii vorbirii, cât ºi pecei motrici-locomotorii, dar nici Grãsana ºi Mãrlãneascanoastrã Poliþie Românã (fireºte, nu mã refer, aici, laîntreg corpul poliþienesc, dar la o mare parte a lui, DA!)nu s-a autosesizat, vis-?-vis de un caz atât de media-tizat, ºi …"nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-imiroase"! - … pentru cã, lui ªerban Huidu, NU I S-ASUSPENDAT NICIO CLIPÃ PERMISUL DE CONDU-CERE AUTO, în perioada dintre accidentul sãu perso-nal, din Austria ("Pe 29 decembrie 2010, realizatorul TVªerban Huidu a fost internat în stare gravã la SpitalulUniversitar din Innsbruck, dupã ce a suferit un accidentpe o pârtie de schi din apropierea staþiunii austriece. Întimp ce cobora pe pârtie, a încercat sã evite un grup decopii ºi s-a izbit cu capul într-un copac, intrând în comãpentru câteva zile" - cf. evz.ro, 16 octombrie 2011) - ºitragedia rutierã de la Timiºul de Sus (16 octombrie2011), în care au murit trei oameni - DIN PRICINATOTALEI INDIFERENÞE (ATÂT A MINISTERULUI DEINTERNE, CÂT ªI A SISTEMULUI SANITAR DIN

26

D LLestine iterare

Vasile Mic

ROMÂNIA!), FAÞÃ DE SECURITATEA ªI SÃNÃTATEACETÃÞENILOR DIN ÞARA NOASTRÃ!!! NU! Mai eranevoie ºi de aruncarea tragediei (produse la Timiºul deSus) într-un ridicol imbecil ºi blasfemic!

3. …În fine, la Realitatea TV, ieri, 20 octombrie 2011:a) nu doar cã au fost proferate tot felul de tâmpenii ºi

blasfemii "în serie", legate de modul cum ar fi muritMuammar Gaddafi (tâmpenii ºi manipulãri lipsite deorice dram de imaginaþie, urmând un tipar instituit depresa iudeo-americanã, mondialistã, referitoare la asa-sinarea mârºavã ºi ritualicã a oricãrui aºa-zis "dictator"- …tip Ceauºescu, Miloºevici, Saddam Hussein etc.),împotrivitor la "democratizarea corporatist-globalistã",fãcutã cu bombardierele, mitralierele, cu tunul ºi ba-zooka… deci, fireºte: "pentru binele poporului ºi refor-marea þãrilor"… de ne-reformat! - …când, de fapt, mon-dialiºtii se loveau de eroi naþionaliºti "insuportabili", pen-tru gustul rafinat al "preacurviile lor" masonice, dornicede "liniºte în front" ºi de sclavie mondialã!) - afirmând bacã Gaddafi a fost gãsit într-o groapã, implorând cruþareavieþii…, ba cã a fost luat de o ambulanþã… ba cã e mort,ba cã… e tocmai pe punctul de a muri (de parcã eravorba despre o galinacee pusã pe "treabã" ºi aflatã "înpoziþie", gata sã ouã… - iar nu de un genocid, de caresunt vinovaþi toþi plutocraþii Terrei!),

b) dar, în plus, au fost prezentate, pe micul ecran,niºte zvârcoliri suspecte, un soi de furtuni de umbre ºilumini, absolut informe, sub indicaþia grijulie: "imagininerecomandate pentru minori, ale prinderii ºi ucideriidictatorului Gaddafi"… Într-adevãr, cât de uimitor devagi erau aºa-zisele "imagini", ele puteau sã reprezinte,foarte bine, ºi…UN ACT SEXUAL, PETRECUT SUBPLAPUMÃ! Deci… bulinã roºie: "COMPLET nereco-mandat pentru minori"!

…Câtã ipocrizie! Câtã ticãloºie mediaticã! Þi-e ºiscârbã sã mai deschizi televizorul…dar þi-e teamã cã,vreun neofit din vreo televiziune, va "scãpa", totuºi,cândva (nu se ºtie când, dar, cu siguranþã, CÂNDVA!),pe post, vreo imagine cenzuratã (sau… prea târziudecisã a fi cenzuratã!) despre…PANTALONE, "UNPERSONAJ ATÂT DE ZGÂRCIT ªI AVAR" …ºi tu nu veifi fiind "la post"! - …precum au ºi fost, în anii aceºtia dinurmã, vreo douã imagini, cu totul interesante: cea de laAntena 3, din toamna lui 2010, cu Isãrescu Mugurel, înfaþa cãruia se aplecau, pânã la pãmânt, ca-n faþasultanului, indivizii "frãcuiþi" ai GRUPULUI BILDER-BERG ("In ceea ce priveºte România, BÃNCILE SUNTTOATE PRIVATIZATE, CEDATE CÃTRE STRUCTURICONDUSE DE OLIGARHIA EVREIASCÃ, iar þaranoastrã are cea mai mare datorie cãtre FMI ºi UniuneaEuropeanã, ce se ridicã la aproape 70 de miliarde deeuro, dintre care numai 19,95 de miliarde se vor totaliza

în urma ultimului acord stand-by" - cf. ALTERME-DIA.INFO, 4 ianuarie 2010)… dar ºi cea cu declaraþiatelevizatã (tot la Antena 3 ºi la Realitatea TV), a ex-premierului israelian, Shimon Perez, din 10 octombrie2007, de la Hotelul Hilton, din Tel Aviv: "Israel cumpãrãManhattan, cumpãrã Ungaria, cumpãrã România,cumpãrã Polonia…Dupã cum vãd eu, nu avemprobleme! Cu talentul, relaþiile personale ºidinamismul nostru, ajungem aproape peste tot" - cf.ALTERMEDIA.INFO, 4 ianuarie 2010.

"Talentul" vostru de hingheri…

…Cu ajutorul Lui Dumnezeu (ºi în pofida "pantalo-narilor" presei, care nu cred, de data aceasta, cã… "auscãpat" discursul lui Shimon Perez, ci au primit ordin,chiar de la "ipochimenul" cu pricina!, sã facã, ªI prinintermediul presei audio-vizuale - …ajunsã atât degroaznic identificabilã cu imbecilul de Pantalone!... -, opropagandã extuziastã ºi destul de hiperbolizantã, DEINTIMIDARE A LUMII!, prin clamarea "pantalonardã"a puterii - brutale ºi versatile! - ºi a "talentului" iu-daic…) - …deci, având noi ajutorul Lui Dumnezeu-Hristos, Excelenþa Voastrã, stimate domnule (ex)Premier al Israelului, tragem nãdejde cã, totuºi, aþi intuitbine: "cu talentul, relaþiile personale ºi dinamismul"vostru, de PANTALONE-IPOCRITUL LUMII, ajungeþi…"APROAPE peste tot"! Adicã, NU CHIAR PESTETOT! - … cu toþi banii voºtri "curgãtori-sunãtori", printoate cotloanele spaþiului terestru… - ºi cu toate ispitirilevoastre fantasmagorico-burleºti - ºi, mai ales, cu întregarsenalul vostru de "crime strategice" ºi de TERO-RISM INTERNAÞIONAL (inclusiv MEDIATIC!)…

…Adicã, nu ºi în sufletele noastre, care nu-s de vân-zare, ºi, cu atât mai puþin, în Duhul nostru, pe care vatrebui sã-l trudim, mult mai mult, spre LUMINÃ, cu multmai puþinã lene ºi cu mult mai mult spor dumnezeiesc! -spre a scãpa de IPOCRITUL ªI REPTILIANUL PAN-TALONE ºi… a da de Cel Rãstignit (tocmai de cãtre"pantalonarii" Lumii!): HRISTOS-MÂNTUITORULOMENIRII, CEL CARE, SINGURUL, NE POATE SAL-VA DE…"PANTALONARII/NEGUSTORII", TRANS-FORMAÞI ÎN CÃLÃI AI OMENIRII ªI AI LUMII!!!

…Priviþi, oameni buni, totuºi, mizeria asta, tot maicinicã, crudã ºi penibilã, oferitã de cãtre presa audio-vizualã, tocmai pentru ca sã nu uitaþi sã urâþi tot ceeace-i urât ºi ticãlos ºi… "pantalonard" - …ªI, ÎNSCHIMB, SÃ TÂNJIÞI, CU TOT MAI MULTÃ FER-VOARE ªI CREDINÞÃ, SPRE CEEA CE ESTEAUTENTIC ÎNTRU ADEVÃR, FRUMUSEÞE ªIBINE/VIAÞÃ - CALEA SPRE DUHUL VOSTRUHRISTIC, DE LUMINÃ ÎNVIATÃ!!!

27

D LLestine iterare

SÂNGELE CRIMEI ªI RIMA

ar trebui sã blestem întreaga lumear trebui sã iert întreaga lumear trebui sã mã blestem pe minear trebui sã mã iert pe mine

nu sunt în stare sã navighez prin oceanul de sângenu sunt în stare sã recunosc cã mã trag dinsãmânþa crimei

este atât de târziu - pânã ºi pentru a blestemaeste atât de târziu - pânã ºi pentru a iertamai ales - este cu totul târziu - pentru a recunoaºte

va veni judecata - vor veni devãlmãºii de nori înflãcãraþi - va veni - deasupra de nori - judecãtorul - cutoate judecãþile atârnându-i din palme: toate judecãþile judecãtorului vorcurge peste noi - ca un nou sânge - proaspãt! - toatenerecunoaºterile noastre ne vor reboteza cuun nou sânge

blestem ºi iertare ºi recunoaºtere ºi viaþã ºi moarte ºi a vorbi ºi laº orineputincios - a tãcea - a cântãri ºia falsifica jalnic cântarul ºi - nãtâng enervant cabotin - a te cumpli ºi a te trage din sãmânþa crimei - toate sunt legate de aventuracorãbiei scufundate a sângelui - toate sunt din pricinaîn lumea asta - a crâncenei lipse a rimei

luaþi rãdãcinile crimei - ºi ardeþi-le cufocul cel viu alrimei: sângele se va stinge - ºipeste toatã lumea ºi firea - din nou ºidesãvârºit - va ninge

SEMNE DE COBORÂRE

e frigcurând va tãbãrî pe-aici ºi iarna - iar eu cutreier strãzi - pustiite ºi arse defebre - vinovat de prea multe

...de multe sunt vinovat: nu ºi depuhoiul de frunze - doborât pe trotuare - deghilotinele brumei: sunt vinovat de multenecredinþe: nu ºi de cerul mocnind a turbare -tremurându-ºiisteric - dorinþã de crimã

inima-mi stã într-un picior - gata sã-nceapã - graþioasã - zâmbind ascuþit ºi pusã pe relele toate - baletul morþii

inima-mi a-nvãþat - cumilenii multe-nainte ca eu sã mã dezmeticesc - o

nouã - salvatoare identitate: nu mi-o spune nici moartã - ºi mã-mbie sã trecpârleazuri cereºti cãtrecase înmãrmuritoare - care-mi þintesc - clocotind duºmãnos - prin ferestre - îmi þintesc ºi-mi salutã prin salve - orbia mea - melancolica

28

D LLestine iterare

Poezii de Adrian Botez

Vasile Mic

blânda orbie - dobânditã în timp ºidin ceaþa de lacrimi

...e frig ºi va-ncepe - curând - pe aicivalsul sinistru-al scheletelor ierniinimic nu se poate salva - cuvintele deja s-au aºternut la pãmânt - cu ochii închiºi împãcat - pregãtitede necruþãtorul mãcel

nicãieri nu mai dã semne ori zborea - enigmatica: Pasãrea-Înger

...e atât de frig - încât nu mai poate fi vorbanici de speranþã - cât despreiubire - pur ºi simplu a devenit o butadã pe care ºi-o spun între elespectrele: consemn ºi parola de azi

...zgomotele se nãruiesc peste mine apocaliptic - precum barosul pemisticã - vina ilãului: zgomotedesprinse deorice le-a germinat - de oricine ºi-orice cãruia ele sã-idatorezemonstruoasã - fiinþa desfiinþãrii prin vuiet - triumfalãlepãdare - viscolind - descãrcând peste mine - totce apasã - tot cecoboarã-n abis - obsedat furios - demenþã în spume ºihohot de rune - fãrã chin izbãvitor alîntoarcerii la coºmarul preþios - pretenþios - alluminii

DRUMUL SPRE PARADIS

faci la dreapta - apoi la stânga - lastânga ºi iar la dreapta - ºiiatã paradisul!...nu simt nimic prin deget - n-am niciun presentiment - când dau clic pe un fiºier: se vadeschide - nu se va deschide... - ...ºi peste ce voida - acolo - în deschiderea tainei - precum deschidereacorolei neagre (cât ºibezna pãcatelor toate - vrãjitînvoalt-dezinvoltã) - a unei flori rareprinsã între mii ºi mii dedosare......nu mai ºtiu ce înseamnã afarã - în aceastã continuãboalã a mea deînãuntru: poate cã acolo - afarã - sunt comori defrunze ºi zei - poate cã oameniinumai acolo se gãsesc între ei... - ...pur ºi simplu

mi-e silã de oameni - de zei - de gãsire - deieºire...: miezul rãului - binelui - putorii ºimiresmei - pentru mine - numaiînãuntru se aflã - acolo de unde bat clopotele - cu-ndârjire - sprenord - numai ºi surzind de tot clopotarii: SPRE NORD!...sunt precum toþi - scriu precum toþi - nu e deosebire dediscurs între mine ºi uncimpanzeu: poate - nu ºtiu: numai cã niciun cimpanzeunu se vadeclara vreodatã complet translucid - isteric detranslucid - fiind gata sã ucidã pe primul care-i vaîncãlca imperiul transluciditãþii!...de ce sã mai scrii - când toþiscriu? - ...de ce? - pentru cã Hristos m-a întrebat ceva -ºinu e politicos sã nu-i dau rãspuns... - ...dar rãspunsurileseamãnãîntre ele! - ...poate - dar nu seamãnã între ele niciîntrebãrile Lui - nici durerile - niciobrãzniciile ºi nici rugãciunile stoarse - precum puroiuldin rãnile sufletului meu - infectat de-atâta aºteptarecumplitã - lipsitã derost - sadicã umilitoare rãzvrãtitoare: nicio rãzvrãtire nu seamãnã cu alta - pentru cã - mereu - scapã de subcontroluloricui - având în vedere gradul perfect aleatoriu deînnebunire a hoardelor dedureri cu totul inexplicabile - din imperiulde crin hialin al fistulelor......a - era sã uit: nici stelele nu seamãnã una cualta - ...chiar mai puþin (brutal - agresiv maipuþin) seamãnã - decâtscriitorii descrisori - rãspunzând cãtreHrist...! - ...dacã nu crezi - acuºi îþi dau cu o supernovãîndovleacul tãu teribil de friabil - pe care þi-l crezi impermeabil!...faci la dreapta - apoi la stânga - lastânga mereu ºi iar la dreapta - pertotal - te-ai învârtit în loc... - în jurul proprieicozi... - ...darn-ai pierdut nimic dinparadis - nicio clipã: fiiliniºtit - dacã nu - avem pentru tinenoi - tranchilizante! - ...abia atunci sã vezi tu ceparadis îþi dãm pecocoaºã!

29

D LLestine iterare

D LLestine iterare

30

ELEN

AB

UIC

Ã(C

AN

AD

A)

Au trecut trei ani ºi vor maitrece mulþi alþii de la urcarea înNirvana de când marele cãrturarºi promotor al culturii noastreArtur Silvestri s-a urcat în Nir-vana la data de 30 noiembrie,2008. Au trecut trei ani ºi ne emereu dor de prezenþa sa vie ºide cuvântul sãu "cules de pepajiºtile infinit colorate ºi cuparfumuri inefabile, pe care leparcurge fãrã oprire, ne cu-prinde ºi ne supune, strecurândîn noi înþelesuri superioare, me-nite sã ne extragã din contigent".(Acad. Prof. Dr. Zoe Dumi-trescu-Buºulenga).

Chiar dacã au trecut trei anide când a trecut în lumeaumbrelor, a rãmas numele sãusã strãluceascã în luminã prinscrisul ºi faptele sale.

Unul din marele mele regreteeste acela cã a plecat în eter-nitate fãrã sã am ºansa sã-lcunosc personal, de altfel, aºacum s-a întâmplat cu foartemulte persoane cu care comu-nica prin internet. Nu ne-amvãzut ochi în ochi, dar am simþitde la bun început cã fãcea partedin viaþa mea, motiv pentru caremerg la mormântul sãu pentrureculegere ori de câte ori mãaflu în þarã ºi nu uit nici aici înCanada, din când în când, sã-iaprind o lumânare. Asemeneasituaþii nu se întâmplã decâtatunci când în viaþã întâlneºti

ceva special ºi n-am nicioîndoialã cã acest om atât dedeosebit a fost un om special, cuo forþã spiritualã ieºitã din co-mun, înzestrat ºi cu ceva puteriparanormale, un om care degajaatâta liniºte, siguranþã, înþele-gere ºi bunãtate aºa cum nu îþieste dat sã întâlneºti decâtrareori în viaþã. Când am trimisprimele scrieri spre publicare cudestinaþia "Intermundus Media",nu aveam nici cea mai vagã ideecu cine voi intra în legãturã,luasem adresa la întâmplare depe internet, îmi plãcea cumsuna. Cu fiecare mesaj pe care-l primeam semnat Artur Silvestrise degaja câte ceva dinputernica sa personalitate ºiceva din fiorul rafinamentuluiunei culturi vaste, încât mãfãcea sã deschid ochii tot mailarg, ca în faþa unor descoperirivenite pe neaºteptate. Semãnacu o comoarã pe care odezvãluiam treptat ºi nu puteamsã-mi dau crezare ochilor. Intr-un timp, când am vãzut cã numi-au apãrut niºte scrieri pecare le trimisesem pentru publi-care, am adresat rugãmintea sã-mi comunice cu ce aspect dincele scrise nu au fost de acord.Mi-a rãspuns imediat cã nu ausosit aceste scrieri. "Eu am unnumãr de scriitori de care mãocup personal ºi scrierile lor vindirect la mine. Aceste scrieri nu

mi-au sosit ºi în altã parte nu amunde sã le caut. Aºtept sã leretrimiteþi." Comunicarea astam-a surprins. Venea de laPreºedintele "Asociaþiei Româ-nilor pentru Patrimoniu", perso-nalitate marcantã a culturii noas-tre ºi eu eram la începutul încer-cãrilor mele literare. ªi astfel,am pãºit înainte ºi mereu amavut în minte cuvintele sale deîndemn din care reproduc acumdoar câteva: "fericit cel ce ocupãun loc pe pãmânt, iar dacã acelloc este binecuvântat de spiritulliterei scrise, atunci este cuadevãrat un om fericit". ªi eu amgustat din aceastã fericire.

Din toatã corespondenþa pur-tatã pe internet am constatat cãgândurile mele, chiar ºi cele maiadânci, cele pe care nu le sco-sesem nici eu la suprafaþã, mile-a recepþionat ºi cã au avutecou în gândurile sale, ba maimult, le-a dus mai departe. Nune-am întâlnit faþã în faþã, darne-am întâlnit în spirit. A existatun flux care era reciproc ºi amrãmas cu convingerea cã eraînzestrat ºi cu ceva puteriparanormale ºi cã a fost un omcu aurã misticã. Chiar ºi atuncicând trimitea mesaje colective,eu simþeam cã mi se adreseazãdirect ºi mie. Fãrã aceastã pre-zenþã în viaþa mea, deºi scurtã,astãzi nu aº fi unde mã afluacum.

ARTUR SILVESTRILA TREI ANI DE LA

URCAREA IN NIRVANA

Dar dincolo de ceea ce mãdeterminã personal la recunoºtinþãºi neuitare, sunt multe altele care îlsitueazã pe podiumul înalt aloamenilor aleºi ai unei þãri.

Ideile la care mã refer acum nusunt noi, au fost spuse ºi subliniatede multe personalitãþi remarcabileale culturii noastre, dar socotesccã nu s-a spus îndeajuns, oricât demult le-am repeta ºi de aceea revinasupra lor, mai ales asupra unuifapt ieºit din comun.

Puterea cu care a fost înzestratacest om de excepþie, l-a deter-minat sã încerce o faptã uriaºã, sãopreascã declinul spiritual al þãriinoastre, sã punã stavilã distrugeriimultor tradiþii care de-a lungulanilor au fost considerate temeiuriale vieþii în spaþiul nostru carpatin,sã schimbe acest mod de a gândicare ne sufocã, un mod de viaþãviclean ºi fals. A vrut sã lupteîmpotriva dezrãdãcinãrii românilorºi a modelelor de viaþã atât de ero-nate care s-au impus în modulnostru de existenþã ºi sã aducã unaer proaspãt în þarã, sã situezeRomania pe un loc onorabil înlume. Pentru înfãptuirea acestuigând a înfiinþat "Asociaþia Românãpentru Patrimoniu" adunând înjurul sãu intelectuali romani depretutindeni, care "privesc în ace-eaºi direcþie".

A fost uimitoare forþa cu care aluptat pentru a-ºi îndeplini acestmare vis, Renaºterea României.Credea cu toatã convingerea cã înacea profunda Românie Tainicãsunt valori umane capabile de onouã construcþie moralã a þãrii. Nue inutil sã ne reamintim, iarãºi ºiiarãºi cã avem atâta nevoie derenaºterea acelei Românii Tainice,acea Românie curatã, capabilã sã-ºi iubeascã înaintaºii, sã-ºi pri-veascã critic trecutul, sã-ºi în-drepte privirile spre un viitor lumi-

nos, o Românie dupã care tânjesctoþi românii de bunã credinþã, mulþila numãr. Într-o astfel de Românie,câþi români nu s-ar întoarce lavatra strãbunã, câþi alþii n-ar re-nunþa la visul împlinirii pe altemeleaguri, câþi romani n-ar fi fericiþibând apa limpede din fântânapãmântului strãmoºesc!

Dar Dumnezeu l-a chemat la Elfiindcã þãrii noastre poate cã nu-ivenise încã momentul mântuirii,

poate cã mai avem de plãtit pentrumultele îndepãrtãri de la CeleSfinte, sau poate cã este numai oîncercare pe care trebuie sã otrãim aºa cum ne-a fost datul sorþii.Cine poate desluºi rosturilehãrãzite de Cel de Sus?!

Pentru lumina unui astfel degând mãreþ se impune sã ne rea-mintim chipul celui care începuse

sã îi punã câteva temelii. Staumãrturie, scrieri ºi nenumãratefapte în folosul românilor ºi în modspecial, demersurile fãcute pentrua aduna în sentimente ºi în gânduripe românii de pretutindeni înfiin-þând pe cheltuiala sa prestigiosulimperiu mediatic "Asociaþia Româ-nilor de Pretutindeni" pentru o miº-care culturalã în þarã ºi în strãi-nãtate, activitate preluatã dupãdispariþia sa de cãtre devotata sa

soþie, Mariana Brãescu-Silvestri. Artur Silvestri a însemnat Spe-

ranþa ca lumea sã fie mai bunã ºiasta nu trebuie s-o uitãm niciodatã.

Am aºternut aceste însemnãriavând în minte cuvintele pe carele-a notat referindu-se la istorianoastrã ºi la oamenii mari ai ei:

"Uitarea meritã sã fie un bles-tem."

31

D LLestine iterare

Vasile Mic

D LLestine iterare

32

MEL

AN

IAR

USU

CA

RA

GIO

IU(C

AN

AD

A)

Unde-i varaFuge toamna despletitã, pe cãrãri,Caravanele de frunze fac vârtej,Chicoteºte-n ciudã, vântul, din gâtlej;Nori neliniºtiþi se plimbã-n zãri.

E sonor ca gongul, lutul din manej,Murgul mã întreabã, fremãtând din nãri;Sufletu-mi doreºte cocori, peste mãri,Hallowen-ul furã dovlecii, din vrej.

Plin este paharul de nectar din varã,Plesneºte butoiul strâns în cercul lui,Se-nvârteºte-ntr-una teascul, de afarã,

Funigei se-ncurã ºi plutesc hai-hui;Moºul umple cada, cu bruma de searã,Murmurând refrenul -,, Unde-i vara ? Nu-i !''

Florile trecFlorile trec,

Ca visul de varã,ªi nu se-ntorc, iarã;

Anii-mi petrec…

Apele fug;În ochii tãi tulburi

Simt taine sub colburi,Inimi pe rug !

Nu pot sã plâng.Ploile - mi susurã,

Vântul îmi murmurã;Inima-mi strâng.

Crinii ºoptescSânului, dor,

ªi anilor…Feþe-mi zâmbesc.

Cade din norLuna deºartã,

Prin zarea spartã;Cutezãtor !

Nu pot sa plâng,Inima-mi strâng;Anii-mi petrec:Vieþi pe rug…

Crinii ºoptesc,Florile trec,

Feþe-mi zâmbesc.

Cade din norCutezãtor…

Apele fug…

PelinPierdutã stau în spaþiul dintre ape,Înconjuratã de ostilitate;Mã simt lipsitã de fertilitate,ªi-n vis vãd cioclii, ce vin sã mã-ngroape.....................................................................

Din când în când, mã-nchin pe la icoane,Sufletul sã mi-l strâng, de piept, aproape.Grãunþii de nisip îi simt sub pleoape;Mã voi salva, cândva, de sub bulboane ?

Târziu, când îmi voi împlini destinul,ªi-n lumea mea, arþarii vor apune,Doar apele îºi vor vãrsa preaplinul,Luându-mã cu ele, dinspre lume…....................................................................

P o e z i i

E trist sã mergi întins, între piroane,Pe magistralã sã îþi presari chinul….........................................................

Dar… pe când urci, în lest, aruncipelinul …

Formã ºidezagregare

Lui Mihai Eminescu

Azi m-am nãscut din infinitªi parcã vin deaproape,Sau ceþuri m-au acoperitCu ferestre de ape.

Pãºesc peste nisipul greu.Alb, presãrat cu sare ªi simt cã neantul e al meu :Aer, pãmânt ºi mare.

Oglinda soarelui sus pusÎmi urmãreºte umbra.El da, Eu încã n-am apus,Dar îi încalc penumbra.

Când zbor ca un meteor stins,În prag de disipire,Se-opreºte în loc timpul învinsSub neagra mea privire.

Dezagregat, m-am tot pierdut In cãi fãrã de ºtire…Dintr-o scânteie-am înviatCu foc de nemurire.

Fug norii toamneiFug norii peste pomii dezgoliþi,Se clatinã vãzduhul, de frunzeîmpânzit,ªi plâng în scorburi, puii pãrãsiþi…

κi leagã babele fuior în chicã,Dovlecii galbeni murmurã subcoajã,Al iernii corb, înstrunã o aripã.

Cãmãrile umplute, dau sã crape,ªi mustul negru curge din butoaie;Vin gâºtele spre casã, dinspre ape…

Se parfumeazã perele pe grindã;Ai casei sunt plecaþi în sat, cugraba…Doar, singur vântul, hornul, maicolindã.

Pisica leneveºte; de ce-ar toarce?Profitã de absenþa gospodinei!De trece-un ºoarec', capul nu-lîntoarce..........................................................

Zãvorul sare enervat din chingã;Mezinul a intrat ca o furtunã,Ca un vârtej, ce focul vrea sã-lstingã!

Sufletul casei îl mai domoleºte,Pisica i se-ncurcã în picioare, ºiPrâslea stã… ca focul cemocneºte!...

Gingaºã floarede mesteacãnGingaºã floare de mesteacãn,Sfioasã ca un cântecel,Te-ascunzi sub franj, când vinevântul,ªi-adormi în patul ca un cearcãn.

Când pãsãrelele zglobiiCiupesc din cupa ta cât meiul,Eºti veselã cã te-au gãsit,În verdele tãu smãlþuit.

Tu te-ai nãscut ca o pãrere,ªi ai crescut - un firicel,Între surorile - o mie,În haina lor de brotãcel...

Te - alinþi în soare, sus, pe ram În jos privind la stratul reavãn;Spre toamnã te desprinzi uºor,ªi cauþi pentru iarnã, leagãn...

Lumea mea de viseUnde-i lumea mea de vise?Mã întreb cu glasul stins,Unde-s florile ucise?Unde-i lacrima din plâns?

Au zburat cu frunza…, toamna,ªi cu ghiocei în pãr...Numai luna, numai doamnaLe-a vãzut într-adevãr...

Cerc sã le gãsesc, zadarnic;Ele s-au ascuns în neant,Sub al brumelor zãbranic,Al temutului Garant.

Pleacã lumea mea de viseCum pier florile ucise...

MelancolieApusul de searãZmeuriu, ca vinul,Acoperã iarã,Gându-mi, ca pelinul.

Zdrenþuiþii noriFug sã se îngroape;Zeii cãlãtoriSe îmbracã-n ape.

Pomii se deºirã Dinspre soare-apune,Umbrele se-nºirãªi trag spre genune.

Cu aripa frântã,Pãsãrile cad;Volburi se frãmântã-nApe, fãrã vad.

Lestul zilei stinseMã afundã-n lut,Stelele aprinse Râd, cãtre trecut !

Toate mã-nfioarã,În tristeþea mea;Pentru-a câta orã,Îmi cade o stea?

33

D LLestine iterare

Culegerede înţelepciune

(urmare din numãrul trecut)

1101. Nu rezistenþa la cel ce se luptã împotriva speranþelor tale conteazã ci Destinul ce a fost demult datde Dumnezeu pe taraba deºertãciunii acestei lumi.1102. Lacrima este lumea scoasã de sub masca speranþei sub care se ascunde.1103. Ridurile sunt albii sãpate de râul suferinþelor acestei lumi.1104. Care furtunã nu-ºi are ºi vraja ei sau Destinul viscolul sãu?1105. Rotunjimea oului a fãcut lumea sã se învârtã la nesfârºit în jurul absurdului.1106. Scânteia este o stea neînþeleasã de eternitatea propriei sale clipe.1107. O lume fãrã de paºi ar fi uitatã de timp.1108. Dispãrând bisericile ar dispare ºi pãcatele pentru care sunt necesare?1109. Viitorul este jocul de lumini al lumii cu voinþa noastrã imaginarã.1110. Zidul ne aminteºte cã trãim arãtându-ne esenþa vieþii.1111. Pacea sufletului a fost dintotdeauna un tren fãrã ºine care venea de nicãieri ºi mergea de unde a sosit.1112. Sentimentul este o culoare de Destin ce ne-a pãtat sufletul.1113. Fierul este metalul cu care ne comparãm adeseori când uitãm cã rugineºte.1114. Forþa este o boare de remuºcare a ceea ce ºi-ar fi dorit Dumnezeu de la noi înainte sã ne împartãpãcatul cel mare al lumii, greºind cã l-a creat pe Diavol.1115. Vraja este o picturã ieftinã cumpãratã de creaþie la taraba de chilipiruri a lumilor cu durere.1116. Natura este imaginea Lui Dumnezeu vãzutã de Iluzia Vieþii noastre.1117. Ce s-ar face cerul fãrã boltã dar lumea fãrã iubire?1118. Jarul este sufletul pierdut al focului.1119. Oare ar mai aduce potcoava noroc dacã nu ar bate þãrâna din noi?1120. Urma este o frazã întreruptã a Destinului.1121. Bunãtatea este o loviturã ascunsã datã despãrþirii.1122. Cerul este lacrima Timpului care îºi recunoaºte existenþa sa fãrã nici o valoare în faþa eternitãþii lumilor.1123. Normalul înseamnã a fi la fel de anormal ca toþi ceilalþi.1124. Lumina este identitatea gândului.1125. Graba este o mãsurã a uitãrii de unde ai plecat ºi unde vei ajunge.1126. Taina este o torþã a Destinului.1127. Seducþia este sabia simþirii scoasã din teaca deºertãciunii.1128. Zorii sunt geana adormitã a luminii din noi.1129. Forma este îmbrãcãmintea Iluziei Vieþii.1130. Frumuseþe fãrã formã este ca ºi cum ar fi viaþã fãrã gând, sau iluzie fãrã haina sa.1131. Ornamentul este tactica deºertãciunii de a-ºi dovedi valoarea.1132. Ce altceva este rostul lumii decât o pensulã care nu-ºi gãseºte vopseaua niciodatã pentru a pictaimaginea adevãrului?1133. Valoarea este o notã din solfegiul amãgirilor fredonat de Dumnezeu la ceasul creaþiei.1134. Onoarea este o ruinã a unei amintiri ce trebuie sã fie valoroasã.1135. Bunãtatea este imaginea pe care am vândut-o demult Lui Dumnezeu pentru fericirea de a ne ficreat atât de absurzi.1136. Nonºalanþa este o filã din uitarea de sine nerecunoscutã de nimeni.1137. Cumpãtarea este un dar al absurdului.

D LLestine iterare

34

SOR

IN C

ERIN

(RO

MÂ

NIA

)

1138. Evenimentul este un timp care-ºi uitã acasã propriul sãu ceasornic.1139. Societatea este o rãmãºiþã din ceea ce suntem fiecare dintre noi.1140. Istoria care nu se repetã nu mai este istorie.1141. Istoria este o succesiune de amintiri ce au avut norocul sã poatã fi înþelese de Iluzia Vieþii.1142. Care rai ºi-a uitat iadul acasã ºi mai este cãlcat de Dumnezeu?1143. Ofranda este un mijloc de a-L mitui pe Dumnezeu pentru pãcate.1144. Depãrtarea este o lacrimã a apropierii.1145. Supãrarea este curcubeul fericirii de a cunoaºte patima lumii.1146. Patima este o spãrturã de Destin ale cãrui cioburi se pot aduna doar cu abstinenþã.1147. Numai rugina poate ºti ce înseamnã fierul.1148. Oricâte frunze ale amintirii vor aºterne copacii sufletelor în þãrânã acestea tot þãrânã vor deveni ºi niciodatãarbore.1149. Mai lung sau mai scurt drumdecât acela pânã la Dumnezeu nu estenici unul. 1150. Norii sufletului îþi varsã ploaialacrimilor spre a rãcori arºiþasentimentalã din deºertul deºertãciuniiacestei lumi.1151. Care nuanþã a Luminii Divine dintine nu este cea mai caldã atunci cândiubeºti?1152. Nu existã întuneric mai maredecât în sufletul ce nu poate iubi.1153. Prãpastia dintre dor ºi durere areadâncimea unui simplu rid pe faþa arsãde aºteptare a Timpului.1154. Numai valul ºtie cât de durerosse sparge de stânca întâmplãrii de a fiapa care-ºi stinge focul propriuluisuflet.1155. Cine îºi poate înþelege necuviinþacu sine însuºi?1156. Cel ce-ºi aruncã crezul pe aparâului uitãrii este cel mai nãpãstuit deumbra adevãrului propriei sale naºteri.1157. Nimic nu este mai importantpentru viaþã decât moartea.1158. Nu existã o orânduire a moraleifãrã o ierarhie a durerii.1159. Doar cel ce înfruntã morala poate ºti cât de beneficã este aceasta.1160. Morala este piatra de hotar a limitei dintre fericire, suferinþã ºi rãzbunare.1161. Deznãdejdea este o speranþã bolnavã, încât abia mai poate lãsa paºi Destinului.1162. Amintirea de a fi a vieþii este esenþa a ceea ce suntem noi azi.1163. Sufletul este o amintire a propriului trecut ce s-ar vrea mereu viitor, devenind dor ºi astfel care suflet nu-ºipoartã dorul sãu?1164. Pedeapsa este o rãzbunare a moralei.1165. Doar cel ce cunoaºte ºtie cât nu ºtie.1166. Renumele este un nume pe care a patinat timpul lãsându-ºi urma propriei sale patine.1167. De n-ar fi floarea inimii tale ce s-ar face frumosul?1168. Paºii sunt idolii creaþiei.1169. Ce ar mai rãmâne din noi dacã L-am înlãtura pe Dumnezeu? Nimic!

35

D LLestine iterare

Vasile Mic

1170. Cultura va fi mereu oglinda moralei care se doreºte altfel decât este acum.1171. Visul este ceea ce credem cã nu suntem pentru a fi.1172. Care nor nu-ºi are ploaia lui sau pasãre aripa ei? Dar care om nu-ºi areDestinul sãu sau care viaþãmoartea ei?1173. Fã pace cu tine însuþi ca viaþa sã nu-þi impunã propria ei pace.1174. Dacã originea pãcatului îl are ca ºi creator pe Dumnezeu mai este acesta pãcat sau devine creaþiemirificã?1175. Chiar dacã Dumnezeu ar fi cel mai mare pãcãtos din aceastã lume nu l-am putea conºtientiza decât cafiind cel mai bun ºi curat, iar pãcatul Lui ar deveni imediat numai al nostru, fiindcã dacã am pierde iluzia celuimai puternic în care sã credem ºi care este Dumnezeu nu ne-ar mai rãmâne nimic. 1176. Oricât de neînsemnat ar fi izvorul, el este creatorul oceanului.1177. Ce-i poate lipsi cel mai mult acestei lumi în afarã de Dumnezeu?1178. Rolul zorilor este de a ºterge visele cu buretele uitãrii de noi înºine.1179. Amãgirea este o replicã pierdutã a firii.1180. Grija este o datorie a vieþii de pe vremea când se împrumuta la Destin crezând cã va putea plãti înapoifiecare simþire a sa.1181. Lãcomia este o formã absurdã de rugãciune prin care se doreºte mai mult decât îndestulãtor.1182. Invidia este libertatea de a fi înlãnþuit cu propriile tale lanþuri.1183. Rãutatea este o formã de sado - masochism meschin ce se vrea adeseori moralã.1184. Linguºitorul este o fiinþã nesigurã pe sine ce vrea sã se hrãneascã deseori cu forþa celorlalþi.1185. Cât spaþiu îi este necesar unei clipe eterne?1186. Locul sufletului este în dor, amintire ºi speranþã.1187. Bine ai venit luminã a iubirii mele fiindcã am obosit de atâta întuneric meschin al societãþii.1188. Societatea este forma supremã de sado-masochism pe care a putut sã o descopere omenirea.1189. Doar cel ce cautã va ºti de ce nu poate gãsi.1190. Nuferii sãlbatici ai inimii plutesc doar pe râul vieþii în valurile cãruia strãlucesc ochii morþii.1191. Eleganþa este un furt de priviri al luminii din noi.1192. Romantismul este arta inimii.1193. Sobrietatea este o petalã care ºtie cã odatã ce va fi smulsã din floarea ochilor ei se va veºteji.1194. Ce poate fi mai versatil decât viaþa?1195. Amãgirea este calea atât de lunecoasã a paºilor lumii încât te pierzi ºi cazi în braþele unui Destin apropiatdar strãin de tine.1196. Graþia este un joc de lumini divine al sufletelor.1197. Admiraþia este o lebãdã al cãrei graþie se oglindeºte pe lacul ochilor de jad ai împlinirii.1198. Singurãtatea este o filã ruptã adeseori din noi pe care am pierdut-o la jocul nostru cu nume de Târziu.1199. Uimirea este natura în stare de beþie inocentã la crâºma infantilã a speranþei din noi.1200. Reproºul este o sabie poleitã cu sentimente ruginite.1201. Intriga este natura vieþii.1202. Asuprirea este fardul pus unor suflete spre a fi purtat obligatoriu de acestea.1203. Învingãtorul va rãmâne doar cel ce va reuºi sã se învingã pe sine.1204. Care casã nu-ºi are zidurile ei?1205. Nu existã gard pentru sufletul ce sperã.1206. Oricât de mare ar fi o nenorocire nu uita cã pot fi altele ºi mai mari, de aceea nenorocirea ta poate fi omare bucurie pentru cei care trãiesc în nenorociri ºi mai mari ca tine.1207. Dacã am fi cunoscut numai fericirea aceasta nu ar fi însemnat nimic fãrã de durere.1208. Versul furtunii din noi va începe mereu cu: sper!1209. Dogma este o corabie în derivã care în loc sã vadã salvarea în þãrmul care se zãreºte la orizont, vede caunicã salvare tocmai naufragiul în sine.1210. Risipa este un ideal al dorinþei ascuns adesea sub masca necunoaºterii.1211. Sexul este o insultã adusã iubirii.1212. Rãzboiul este o mare neîmplinire a unor speranþe la nivel social.

(continuare în numãrul viitor)36

D LLestine iterare

37

D LLestine iterare

NIC

K C

ETAT

EAN

U(C

HIN

A)

The clock's short and stubby hand moves slowly,so slowly that you cannot even tell it's moving. It isthe same with a man's age, year after year go byand one day suddenly you realize you've reachedmiddle age. There are two things that will usuallymake you take notice: obituaries start showing up;some impatient friends and acquaintances havedecided to go ahead to the next life, real party-spoilers. At the same time, there are lots and lots ofyoung folks everywhere - at the gym, on the street,at work - not sure where they were hiding beforebut now they dangle themselves before your eyes,strutting their stuff with verve and pride.Young folks don't know fear when looking into amirror, they don't get scared of their reflection inshop windows; even on bad hair days it's stilllooking good. The habit of admiring oneself in amirror slowly goes away as years go by, until one

day when you do look into one you discover yourforehead's got lines, long and deep ones; you wantto believe it's because you're frowning but nomatter how you twist your face the lines are stillthere; then you look more carefully and you realizeyour hair seems to be migrating from your head toplaces lower down your body, and the scariest isseeing gray hairs appearing around your temple;this matter is so grave that even the stingiest ofmen will bite the bullet and invest heavily in hairdyes. But it's no use, for there is no fooling fatherTime.

For you my dear lady, reaching middle age in nofun either. You used to look like a plump and juicygrape, ready to burst with gooey freshness. Youused to fly like a swallow, quick and nimble, lightbut strong. At middle age, all that changes. Theplumpness is still there, but somehow instead ofpointing outwards like it used to do, it is nowpointing downwards. The plump grape had turnedinto a raisin, the swallow into a turkey.That doesn't mean that middle age is the end of itall. Take mountain climbing for example: it is middleage mountaineers who have conquered the highestpeaks. Next time you go climbing, look down andyou will see groups of young folks following behind,striding vigorously without showing any sweat. Butlook at the path you left behind and you will seethere are many obstacles that will leave some ofthem with bloody noses and swollen faces; manytraps that will ensnare the less clever ones. Thenthink of the times you were the moth on the stove,having challenged the fire and gotten burned; thinkof the times you were the fly knocking against thewindow. And you realize the reason you can see allthis is because you are already standing on thehighest peak. The road ahead is downhill, and it isa lot easier to hike.

On middle age

Vasile Mic

D LLestine iterare

38

CO

NST

AN

TIN

CLI

SU(C

AN

AD

A)

Când iarna încã nu ºi-a fãcut încã bagajele, firavul ghiocel, ca un voievod neînfricat, îizoreºte plecarea. În florile primãverii se zãmislesc roadele toamnei.Livezile înflorite primãvara sunt întocmai unor mirese în faþa altarului. Fluturii sunt primele vietãþi care viziteazã florile în zorii zilei, pentru a-ºi parfuma aripile. În fiecare petalã de floare este ca o tainicã rugãciune. Perlele de rouã de pe flori, din faptul dimineþii,sunt lacrimile pe care nostalgiile nopþii le-aaºezat pe corole.Albinele cunosc mai bine decât oamenii tainiþele florilor. Vara florile þes pretutindeni covoare colorate, pentru a spori bucuria oamenilor. În casa unde sunt flori domneºte pacea, dragostea, iubirea.Cel mai frumos dar, rãmâne întotdeauna, o floare. Din limbajul florilor nu lipseºte niciodatã cuvântul dragoste.Florile dau strãlucire ºi frumuseþe tuturor sãrbãtorilor.O datã cu pãtrunderea unei flori în casã pãsãrile negre ale gândurilor ies pe fereastrã. Cine ºtie sã vorbeascã cu florile, vorbeºte cu Dumnezeu.Când un tânãr îndrãgostit oferã o floare iubitei sale, nu mai are nevoie de cuvinte.Florile îºi scriu poveºtile pe anotimpuri.Crizantemele ºi dumitriþele sunt cele mai îndrãzneþe flori de toamnã; ele înfruntã vânturivrãjmaºe ºi ploi, pânã când nemiloasa iarnã le frânge zborul.Muºcatele sunt printre puþinele flori care la sfârºitul toamnei se mutã în casã ºi din ferestre,de dupã perdele de tul, râd multicolor de nãstruºniciile iernii.O rândunicã a împrumutat unei flori rochiþa sa ºi de atunci floarea poartã mândrã numele de"Rochiþa rândunicii".

Nimeni nu a sintetizat ca George Topârceanu. cu atâta sensibilitate ºi nostalgicã duioºietopirea florilor ºi dispariþia gâzelor, când întreaga naturã cade pradã zãpezilor ºi geruriloriernii:

"Gâze, flori întârziate Muza mea satiricã

V-a-nchinat de drag la toateCâte-o strofã liricã.

Dar când ºtiu c-o sã vã-ngheþe Iarna mizerabilã

Mã cuprinde o tristeþe Iremediabilã!

O floare este o tainicã purtãtoare de înþelesuri...

GÂNDURINEPIEPTĂNATE

Despre flori prin curgerea anotimpurilor

39

D LLestine iterare

MA

IAC

RIS

TEA

-VIE

RU

(CA

NA

DA

)

Vers le mois d'avril, sur l'une des rues portant des noms des peintres, enveloppée d'une tranquillitémoins habituelle, un arbre penche ses branches à fleurs roses comme dans un paysage d'estampejaponaise. Naguère, un coup de téléphone m'avertissait que ce jour-la s'étaient ouvertes lespremières fleurs.- Viens cet après-midi, l'arbre rose est en fleur.Désormais cette voix ne pourra plus me parvenir, mais un dialogue dans l'éternité peut continuersans aucune contrainte.Dès que je m'approche du coin de la rue, je commence à revivre intensément de vieux souvenirs etd'inoubliables émotions. Comme dans tant d' autres printemps l' arbre est chargé de fleurs, le trottoir

et même une partie de la largeurde la rue sont couverts de pétaleset de fleurs roses, mais unetristesse immense m'enveloppe.Au numéro 19 de la rue PeintreNegulici, personne ne m' accueilledu balcon d'ou l'on entendait lerire inimitable de Militza.Le mur de la porte est presque enruines, les fenêtres ont toujoursdes rideaux.Dans cette maison, oeuvre deson grand ami l'architecte MarcelIancu, a habité et a travailléJusqu'à la fin de sa vie la femmesculpteur la plus renommée -Militza Petrascu, qui me racontaitque lorsqu on avait construit samaison et son atelier il y avait trèspeu de maisons dans lesalentours, séparées entre ellespar de grandes oasis deverdures.

Dialogue dansl'Eternité

Vasile Mic

D LLestine iterare

40

RIT

AD

AH

L(F

INLA

ND

A)

HelvettiKonkreettinen suppilomainen rakennelma,jossa on kaikkiaan yhdeksänsisäänpääsyä. Helvetti onkin sitä, että kaikkitoistuu,

eteenpäin ei pääse. Helvetti on jäässä.Minne kaikki lihavat mässäilijät joutuvatkuoltuaan?

Helvetti on irti, tuiki tavallinen toimintapläjäys,onnettomista sieluista vuotaneita kristalleja,jotka ottavat toisiaan käsistä.

Ehkä helvetti onkin kaunis? Helvetti soikoon.Vuosien saatossa olen tullut johtopäätökseen

ettei tässä maassa ole oikeudenmukaisuutta.Ovikello soi. Oven takana seisoo kaksi

siististi pukeutunutta mormonia.Helvetti on jäätynyt maan päälle.

Kommenttiosasto meni rikki samalla.Helvetti perheessä tai taivaassa, kummassa

aiot viettää iäisyytesi? Olen yrittänyt sietääitseäni ja ymmärtää, miksi haikailentavoittamattoman

perään. Todellinen antikapitalistien helvettion päässyt valloilleen. Mitä tapahtuu tämänjälkeen?

Me uhrattiin kuusi pullollista, mitäänei tapahdu ja lähetysaika pitäisi saada täyteen.

Muista että perusmasokistille taivas on helvetti.Onko helvetti kylmä vai kuuma paikka?

Jos helvetti on täynnä, joutuu seisomaanja odottamaan. Mikä teissä on vikana?

Etkö tiedä? Jos helvetti on jäätynyt,Suomi on voittanut Euroviisut.

HellA concrete funnel-shaped structure, with a totalof nine entries. Hell is the recurrence of all,

unable to move forward. Hell is frozen over.Where do all heavy gluttons go after death?

Hell is on the loose, a quite standard actionpotboiler,crystals exuding from the wretched souls, handin hand.

Perhaps, hell is beautiful after all? Blimey!Over the years, I've reached the conclusion

that there is no fairness in this country.The doorbell rings. Behind the door, stand two

well clad Mormons.Hell has frozen over on earth.

The comment box froze up at the same time.Hell in the family or in heaven, in which one

do you intend to spend your eternity? I havetried to put upwith myself and see why I yearn for theunattainable.

P o e m s

41

D LLestine iterare

An actual anti-capitalists' hellhas broken loose. What happens then?

We sacrificed six bottles, nothinghappens and, in the broadcast time, we mustwaffle on.

Remember that for a basic masochist heaven ishell.Is hell a hot or a cold place?

If hell is fully booked, you'll have to stand upand wait. What's wrong with you?

Don't you know? If hell is frozen over,Finland has won the Eurovision Song Contest.

Translated by Omar García-Obregón

Bettina-Gedichte1.

Milloin on?Onko

ilmansinua

levottomasti lennättävät tuuletilmaa, oikukkaasti

putoavatemit lähteet

ehtyvät, oravatkuolevat oksat

eivät pidä kiinni kenestäkään filosofia lehteilee ihmissielua

jyrkänne

Mistä alkaaunien muutos, mistähän?

Olenko vain ilmassa? Putoanko

1.When is?

Is it without

you

the winds make fly pistils springs

dry up, squirrelsdie branches

do not hold on to anybodyphilosophy leafs a human soul

a rock

Where does changingof dreams begin, where he?

Am I only in the air? Do I fall down

1. Wannist es?

Wenn es

ohnedich ist

durchfliegen unruhige Windedie Luft, launisch

stürzen Pistilleherab, die Quellen

vertrocknen, Eichhörnchensterben die Zweige

halten sich an niemandem fest,der Philosoph - ein Felsen - blättert in der

Menschenseel.

Wohin drehn sichdie Träume, wohiner?

Bin ich nur im Luft? Werde ich herausfallen

Vasile Mic

D LLestine iterare

42

ION

AN

TON

DAT

CU

(CA

NA

DA

)

În luna iunie 2011, preºedinteleRomâniei, Traian Bãsescu, a afir-mat cã, prin abdicarea de la 30decembrie 1947, regele Mihai asãvârºit un act de înaltã trãdare,dovedind cã a fost sluga sovie-ticilor. Referitor la aceastã decla-raþie au izbucnit torente de pro-teste din partea opozanþilor sau aaltora, dispuºi sã-ºi dea cu pã-rerea.

Profesorul universitar, ZoePetre, a ieºit în presa din Româ-nia cu precizarea cã, preºedinteleRomâniei este un derbedeu. Alþilideri politici ºi jurnaliºti l-au încon-deiat pe Traian Bãsescu cu fel defel de expresii triviale, de la puº-lama pânã la satirizarea cã nu i-aplãcut cartea, fiindu-i mai uºor sãse exprime mârlãneºte ºi infantil.Chiar dacã a fost marinar ºicãlãreþ al lãzilor cu sticle, mulþi nuþin cont cã este, totuºi, preºedin-tele ales al unei þãri ºi are dreptulla opinii personale. Chiar ºi fostulpreºedinte, Ion Iliescu, l-a criticatpe Traian Bãsescu pentru ofensaadusã regelui, dar uitã cã, atuncicând era preºedinte, ºi-a asmuþitdulãii, care l-au urcat pe rege cuforþa în avion, ca pe un delinc-vent. Casa Regalã a refuzat sãcomenteze incidentul actual. Înschimb, o serie de intelectuali,apologeþii negativismului, au sãritla beregata preºedintelui TraianBãsescu, în dorinþa de a ieºi dinanonimat. Mulþi nu sunt admiratoriai regelui ºi nu au avut legãturi cumonarhia, provenind din struc-

turile ºi mentalitãþile comuniste. Eiau ce au cu Traian Bãsescu, indi-ferent de domeniul declaraþiiloracestuia. Visul lor e sã-i vadã, câtmai repede, capul pe butuc. Înurma protestelor diplomaþiei Fe-deraþiei Ruse, Traian Bãsescu adat de înþeles cã, Uniunea Sovie-ticã nu a dispãrut.

În calitate de memorialist amcules diferite opinii ale celor careau trãit acele vremuri ºi care audat diferite definiþii trãdãrii. Trã-darea este de un singur fel. Nuare direcþii, pasiuni ºi preferinþe.Nu existã noþiunea de trãdarepozitivã ºi alta negativã, de trã-dare bunã ºi de trãdare rea, aºacum încearcã diverse tabere sã-lplaseze pe regele Mihai ºi pe ge-neralul Pacepa. Trãdarea îi avan-tajeazã pe unii ºi îi nefericeºte pealþii. Este apreciatã de cei inte-resaþi ºi detestatã de perdanþi.Trãdarea nu poate fi patrioticã,dar nici patriotardã. Cine trãdeazão datã, trãdeazã ºi altã datã.

Consultând comentariile unorcititori constat cã, unii considerãacþiunile fostului rege Mihai cafiind binefãcãtoare ºi, alþii le eva-lueazã în cu totul alt fel. Regele acoordonat, cu luciditate ºi simþ derãspundere, trãdarea de la 23 au-gust 1944, despre care a afirmatcã nu avea de ales. Tot regele afost un naiv la validarea alegerilormãsluite de comuniºti, la 19 no-iembrie 1946, când au pus mânape putere. Acelaºi rege a datdovadã de laºitate, la 30 decem-

brie 1947, ziua abdicãrii, când in-teresele României, ale poporuluiºi ale Armatei Române au fostgrav afectate. A renunþat la tron,la þarã ºi la poporul lãsat deizbeliºte, pe mâna unor rãzbunã-tori politici, care, în anii urmãtori,au fãcut peste 400.000 de vic-time, din rândul opozanþilor anti-comuniºti ºi monarhiºti, fãrã caasasinii sã pãþeascã ceva, vreo-datã. Elitele ofiþerimii au luat dru-mul închisorilor, iar noua armatãpopularã era formatã din cadrefãrã carte, dar fidele noilor auto-ritãþi comuniste.

Pentru a înþelege acele vre-muri vitrege ºi coclite, este binesã fie amintite câteva puncte dereper. La 6 septembrie 1940,regele Carol al II-lea nu a folositexpresia de abdicare, cu gândulcã se v-a reîntoarce pe Tron, la felca altã datã. A scris la repezealã oproclamaþie, având rolul uneidelegaþii, prin care trecea putereamonarhicã în mâinile fiului sãu,prinþul Mihai, cerând ca þara sã-idea tot sprijinul tânãrului suveran.Noul rege a depus jurãmântul înfaþa patriarhului Nicodim, a luiGheorghe Lupu, preºedinteleCurþii de Casaþie ºi a premieruluiIon Antonescu, care, la acea datãavea gradul de general. Din aceaclipã, regele avea douã responsa-bilitãþi: prima, sã aibã grijã deþarã, sã moarã pentru ea ca unmonarh adevãrat; a doua, sã nu otrãdeze niciodatã, deoarece aveacalitatea de ofiþer, purtãtor al hai-

Trădarea patriotică,între miere şi fiere,

între glorie şi decădere,între lauri şi dezamăgiri

43

D LLestine iterare

nei militare a Armatei Române. La 22 iunie 1941, dupã declan-

ºarea rãzboiului pentru recuperareaBasarabiei ºi Bucovinei de Nord, auînceput cunoscutele represalii îm-potriva evreilor nevinovaþi, în opiniaunora, sau împotriva comuniºtiloragresivi, pro sovietici, aºa cum afir-mau oficialitãþile timpului, despre ceiostili României. Ulterior, pentruaceste represalii, în care au murit ºiþigani, au fost acuzaþi numai guver-nanþii vremii, în frunte cu premierulIon Antonescu. Pogromul de la Iaºis-a considerat o gravã eroare ºioroare, care nu a avut justificare,chiar dacã lucrurile s-au complicatdin cauza implicãrii unui comandantSS german, în calitate de aliat.Despre acceptul sau opoziþia regeluila masacrarea evreilor, nu s-auclarificat lucrurile, s-au ocolit cumare atenþie. Nu a rãspuns nimeni laîntrebarea, de ce, sau nu avem voiesã ºtim adevãrul. Deºi complice lamasacrele din Transnistria ºi Iaºi,fiind, totuºi, regele României, mo-narhul a fost scos din rândul crimina-lilor de rãzboi. Restul guvernanþilorau fost ciuruiþi fãrã milã ºi regrete, la1 iunie 1946, în spatele închisoriiJilava, iar alþii au murit în lagãrele deexterminare. La acest aspect voireveni cu altã ocazie.

La 23 august 1944 a avut loc oloviturã de stat ruºinoasã, dupã uniiºi beneficã, în opinia altora. Istoriciiau plasat-o în mod diferit, în funcþiede justificare, apreciere, necesitateºi trãdare. Trãdarea a avut la bazã oconspiraþie, pe care Ion Antonescunu a luat-o în seamã. Hitler l-aavertizat pe mareºal sã ocoleascãPalatul Regal ºi sã nu aibã încredereîn generalii promovaþi în funcþiiînalte. Interesant este faptul cã, toþicomplotiºtii au crezut cã, prin aceatrãdare, faþã de aliatul german ºi faþãde Conducãtorul Armatei Române,îºi vor construi un viitor luminos ºi unculcuº cãlduþ, fãcând jocul ArmateiRoºii eliberatoare. Regele a crezutcã va fi etern. Dar nu a fost aºa.

Sovieticii i-au recompensat pe toþi cuvârf ºi îndesat. Regele Mihai a fostobligat sã plece, conform acelei ab-dicãri, acceptate cu mare uºurinþã.Generalul Constantin Sãnãtescu afost ameninþat sã demisioneze,dupã ce a condus guvernul 100 dezile, murind dupã aceea în condiþiineelucidate. Generalul Nicolae Rã-descu, dupã ce a coordonat urmã-torul guvern 88 de zile, a fugit laNew York, deoarece urma sã fiearestat ºi încarcerat pentru mulþi ani.Generalul Aurel Aldea a decedat laînchisoarea Aiud, cu privirea ridicatãspre cer, cerându-ºi iertare mareºa-lului pentru fapta abjectã pe care asãvârºit-o, fiind prezent la arestareaacestuia. Supusul regal Ioan Stâr-cea a efectuat zece ani de temniþã.Colonelul Emilian Ionescu, alt prea-plecat al Palatului, a suportat mulþiani de închisoare la Jilava ºi înlagãrul de la Ocnele Mari, cu toatecã devenise smeritul sovieticilor.Liderul comunist Lucreþiu Pãtrãº-canu a fost executat, tot de comu-niºti, deoarece, având multã carte,devenise incomod democraþieipopulare ºi dictaturii proletare. Dince în ce se aude mai des întrebarearetoricã: Între rege ºi mareºal, oarecine a fost mai patriot? Rãspunsulne este interzis.

Completul de judecatã, carehotãra cine este criminal de rãzboi ºicine nu, era format din AlexandruVoitinovici, un magistrat anonimadus din Moldova, dar care a aderatla cauza comunistã. Lângã el, hotã-rau soarta mareºalului Ion Anto-nescu, doi muncitori, Vasile Niþã ºiIon Pãuna, un plugar, Joviþã Dum-bravã ºi ospãtarul, Dumitru Sãracu,procuror la unele procese. Toþifãceau parte din triada de stânga,Partidul Comunist, Partidul SocialDemocrat ºi Frontul Plugarilor.Aceste Tribunale al Poporului au fostînfiinþate de Lucreþiu Pãtrãºcanu ºi,componenþa lor era stabilitã deAbraham Gutman, cunoscut ºi subnumele de Avram Bunaciu. Înainte

de a fi împuºcat, mareºalul Ion Anto-nescu i-a scris câteva rânduri soþieisale, Maria Niculescu, din careextrag un scurt fragment: ...Eu n-amfost un om politic, n-am fost în vechi-me, în cadrul nici unui sistem politic.Am fost omul þãrii, pe care am consi-derat-o totdeauna deasupra monar-hiei ºi a partidelor politice. Am fostchemat de regele Carol sã mi se în-credinþeze o înaltã funcþie în stat,ocazie cu care i-am spus cã nu sepoate forma o armatã sãnãtoasãîntr-un stat bolnav. Trebuie statulsã-l vindecaþi. La ora 18, în ziua de1 iunie 1946, în Valea Piersicilor, dinspatele închisorii Jilava, mareºalul afost executat, împreunã cu alþi treidemnitari. Criminalul de rãzboi, IonAntonescu, a fost incriminat de ad-versari, contestat de alþii ca dictatorºi apreciat de o altã categorie, cafiind un mare patriot, calitate cu caresuntem obligaþi sã nu fim de acord.

Mai trebuie menþionat cã, dupãcâteva ore de la arestarea mareºa-lului, a urmat o altã mare eroareistoricã. În seara zile de 23 august1944, regele Mihai a anunþat laRadio cã a fost semnat un armistiþiucu sovieticii. În baza acestui nea-devãr, trupele române din Basarabiaºi de pe frontul fortificat PiatraNeamþ - Iaºi, care luptau sã oprea-scã ofensiva sovieticã, au depusarmele, pentru a respecta ordinulmonarhului. În schimb, sovieticii nuau þinut cont cã, românii au devenitaliaþii lor ºi, timp de 21 de zile, auluat prizonieri tot ce au întâlnit încale pânã la Bucureºti. Mai concret,regele ºi-a predat duºmanuluiîntreaga armatã, care a devenitcaptivã, datoritã unui ordin nefericit.A capitulat necondiþionat, fãrã undocument parafat. Armistiþiul legal,oficial, pe hârtie, s-a semnat la Mos-cova, abia la 12 septembrie 1944.Pentru sutele de mii de nevinovaþi,oferiþi pe tavã, care au murit înprizonierat, datoritã unei erori mo-narhice, rãspunde cineva? Nimeni.

Dupã cum se ºtie de contempo-

44

D LLestine iterare

ranii timpului, alegerile din 19 noiem-brie 1946, au fost fraudate într-unmod unicat de cãtre comuniºti. Eraepoca în care Partidul NaþionalÞãrãnesc a fost votat de majoritateaalegãtorilor. Urnele cu buletinele devot au fost golite în case clandestineºi umplute cu buletine ºtampilate pesemnul electoral, Soarele, adicãBlocul Partidelor Democratice, coor-donat de comuniºti. La Craiova, unadin aceste case conspirative a fostpodul restaurantului Craiova, de pestrada Buzeºti. Printre cei careschimbau buletinele de vot, se aflatânãrul tipograf, Tudor Gavrilã, careurma sã aibã un viitor asigurat. Vã-zând rezultatele alegerilor, populaþiaconsternatã, ºtiind cã a votat semnulelectoral ochiul, care reprezentasigla Partidului Naþional Þãrãnesc, aînceput sã fredoneze douã versuri,exprimându-ºi amãrãciunea: Foaieverde de cicoare/ Votez ochi ºi iesesoare. Toatã suflarea spera ca,regele Mihai sã nu accepte validareaunor rezultate electorale mãsluite,prin metodele abjecte despre careºtia ºi un copil.

Dar nu a fost aºa. La 1 decembrie1946, regele a dat citire MesajuluiTronului, prin care a recunoscutoficial ascensiunea ilegalã a comu-niºtilor la putere. Din nou spera cãva fi etern. Adunarea Deputaþilor asalutat cu unanimã ºi deosebitã dra-goste mãsurile înþelepte ale suvera-nului. Dar, la un an ºi 20 de zile maitârziu, aceiaºi deputaþi vor saluta cuaplauze ºi urale prelungite, abdi-carea regelui ºi instituirea RepubliciiPopulare Române, la 30 decembrie1947. Abolirea monarhiei a fost sãr-bãtoritã într-o totalã isterie. Cei patruregi care au condus România au fostscoºi din manualul de istorie.

Plachetele cu imaginile regilor aufost desprinse cu dalta de pe Arculde Triumf din Bucureºti. Pe scafa dininteriorul Ateneului Român, picturilecu bustul regilor au fost rãzuite cucuþitul. De la feudalismul modern allui Cuza se trecea direct la comunis-

mul agresiv al lui Gheorghe Gheor-ghiu-Dej. Elevii perioadei totalitaristese întrebau de ce în România nu aexistat perioada capitalistã?

Juriºtii anticomuniºti ºi ofiþerii decarierã lãsaþi pe drumuri, au declaratcã, prin abdicarea de la 30 decem-brie 1947, regele a încãlcat jurãmân-

tul de ofiþer ºi de monarh al tuturorromânilor. A dat dovadã de o laºitatecertã. A oferit pe tavã, comuniºtilor ºisovieticilor, o þarã ºi un popor latin,care au crezut în sinceritatea regeluilor, au sperat cã vor fi protejaþi decel în care îºi puneau mari speranþeºi care se recomanda cã este român

get-beget. Conform jurãmântului,regele trebuia sã moarã pentru þarãºi popor. Prin sacrificiul supremdevenea eroul naþional de neegalat,cãruia i se iertau ezitãrile diletante,precum ºi trãdarea de la 23 august1944, în urma cãreia, Stalin l-adecorat cu înalta medalie Pobeda cu

diamante, urmând sã-l umileascã cuprima ocazie, prin comisarul sovieticVâºinski, coordonatorul implemen-tãrii comunismului în România.Chiar dacã, Gheorghe Gheorghiu-Dej ºi Petru Groza i-au arãtatpistoalele, monarhul nu trebuia sãsemneze abdicarea. În loc sã-i

Vasile Mic

45

D LLestine iterare

înfrunte cu mult curaj, a renunþat cuuºurinþã la Tron, la þarã, la popor, latitluri ºi însemnele regale. Implicit, aacceptat cã renunþã definitiv la titlulde rege, nu temporar. A devenit unsimplu muritor, dupã care i-a fostretrasã ºi cetãþenia românã. La abdi-care a asigurat cã, nici urmaºii lui nuvor avea titluri monarhice, apelândla o formulare nefericitã: Renunþ înnumele meu ºi al urmaºilor mei,gafã imputatã de tatãl sãu, Carol alII-lea, stabilit în Portugalia, la Estorilºi justificatã ca fiind impusã desovietici.

Marile democraþii vestice nu l-aumai ajutat cu nimic pe tânãrul mo-narh, care a plecat într-un exil ruºi-nos. Anterior, în 1946, preºedinteleSUA, Harry Truman, l-a lãudatpentru întoarcerea armelor împo-triva germanilor aliaþi României,oferindu-i chiar ºi o decoraþie impor-tantã. Citez din comunicat: Regele adat þel, direcþie ºi inspiraþie forþelorinterne (...), a adus o contribuþieextraordinarã la cauza libertãþii ºidemocraþiei. Un an mai târziu, cândregele a abdicat, Truman a tãcutchitic. Sovieticii erau prea puternici.Stalin speculase la maxim naivitateaanglo-americanã, punând stãpânirepe þãrile Europei de Est. Dupã abdi-care, trenul suveranului a fost însoþitpânã în Elveþia de viitorul general deSecuritate, Boris Grumberg, care înalte documente se numea AlexandruSergheevici Nicolschi. Trecând gra-niþa elveþianã, acesta i-a dat telefonministrului Afacerilor Interne, Sa-muel Bureh Tescovici, nimeni altuldecât Teoharie Georgescu, cã mi-siunea a fost îndeplinitã cu succes,urmând ca, cetãþeanului Mihai, fostrege, sã i se retragã cetãþenia ro-mânã. În anii urmãtori, admiratoriisuveranului au fugit în munþi, undeau fost prinºi de Securitate, princelebra trãdare a delatorilor, care afuncþionat perfect.

Repet, nu vreau sã se înþeleagãgreºit. Nu am nimic împotriva mo-narhiei luatã în ansamblu. Din

contrã, prin venirea primilor doi regila tron, statul român s-a modernizatºi a devenit respectat de cãtre marileputeri. Apelând la o formulare maisimplã ºi la o rimã forþatã, se poatespune cã este o mare diferenþã întreFerdinand, Întregitorul ºi nepotulMihai, Renunþãtorul. Carol I a obþinuto importantã independenþã faþã deimperiile din jur ºi a recuperatDobrogea ºi Cadrilaterul. Ferdinand,cu mari sacrificii a alipit la ÞaraMamã întinse teritorii româneºti,precum Ardealul, Basarabia ºiBucovina de Nord, rezultând un statputernic, dupã care, leul a devenitvalutã forte la bursele occidentale. Înschimb, Carol al II-lea ºi Mihai I ºi-aubãtut joc de munca ºi lupta înain-taºilor, oferind strãinilor bucãþi dinþarã, ca în final, ultimul sã o vândãcu totul., pentru a scãpa cu viaþã. Alþianaliºti sunt de pãrere cã, actulabdicãrii regelui Mihai a fost odovadã de înalt patriotism ºi dra-goste de popor.

Sunt interesante opiniile unorcomentatori, care susþin cã, la oraactualã, fostul rege Mihai, este unsimplu locuitor al României, cãruia is-au restituit cetãþenia ºi moºtenirile.Titlul de rege îl poate recuperanumai prin lege, în faþa unui grup depersonalitãþi, din care sã facã partePatriarhul, premierul în exerciþiu, unlider al Înaltei Curþi de Justiþie, cuacceptul Parlamentului ºi alte proce-duri bine stabilite. Dacã au avut locaceste etape, înseamnã cã nu aufost suficient mediatizate, când,unde ºi în faþa cui. În ceea ce pri-veºte repunerea pe tronul României,la ora actualã este ceva mai com-plicat, în funcþie de preferinþeleelectoratului. Este jenantã apariþia afel de fel de rude, descendenþimonarhici legali ºi mai puþin legali,care aºteaptã moºteniri întinse, fãrãsã ºtie limba românã.

Pentru a se pune bomboana pecolivã, la 9 mai 2010, fostul suverana fost invitat la Moscova pentru asãrbãtori ziua victoriei Armatei

Sovietice, împotriva fiarei hitleriste,în urmã cu 65 de ani. A fost ºi ziua încare sãrmana Basarabie a fostalipitã URSS-ului, tot în urmã cu 65de ani. Subiectul este vast, poate vafi dezvoltat pe bucãþi, altãdatã, în altcontext.

În încheiere, trebuie sã precizezcã, personal, nu sunt eu în mãsurãsã dau verdicte asupra fostului rege.Sunt destui profesioniºti în rãsturna-rea probelor ºi construirea unuirechizitoriu solid, prin credibilizareaunei singure ipoteze firave. Ca me-morialist, am prezentat doar faptelesuveranului ºi opiniile supuºilor, fieei monarhiºti sau republicani, vete-rani de rãzboi sau nostalgici ai dicta-turilor regale, militare sau proletare.Fãcând o simplã comparaþie, seconstatã o mare diferenþã. Crimelecoordonate de guvernul condus deIon Antonescu, în perioada 1940-1944, au fost pedepsite drastic deinstanþele vremii, recunoscute ºiasumate de urmaºi, înfierate cumultã mânie de comuniºti ºi deposteritatea motivatã. În schimb,crimele coordonate de cei treisecretari ai CC ai PMR, Ana Pauker,Teoharie Georgescu ºi Vasile Luca,în perioada 1948-1952, nu au fostniciodatã pedepsite, recunoscutesau asumate de cineva. În ziua de22 decembrie 1990, la un an de laalte crime nepedepsite, ministrulJustiþiei, Victor Babiuc declara, latelevizor, cu multã convingere, naivi-tate, demagogie sau sfidare:Procuratura va duce pânã la capãtdescoperirea celor ce s-au fãcutvinovaþi faþã de poporul român, atâtîn timpul regimului comunist, cât ºiîn timpul revoluþiei, pentru a fisancþionaþi de instanþele de jude-catã, potrivit legii. Renaºterea þãrii,reconcilierea naþionalã, restituirea înlume a imaginii adevãrate a Româ-niei, nu pot fi concepute fãrã aces-tea. Urmarea s-a vãzut. Comentariulîi aparþine cititorului avizat, în funcþiede partea baricadei unde se pla-seazã.

46

D LLestine iterare

De mai mulþi ani am asudat pe meterezele cerce-tãrii ororilor totalitarismului, pentru a ºterge prafuluitãrii de pe fruntea unor simboluri ale demnitãþii,împinse, cândva, într-o negurã pe care nu o meritã.Sã nu uitãm cã, peste mirifica Românie au tropãit cucizmele dictaturii proletare, fel de fel de brute, carei-au exterminat pe intelectualii incomozi, transfor-mându-i în martiri. Pentru a stârpi din faºã tendinþelecelor consideraþi reacþionari, opozanþi ai imple-mentãrii cu forþa a comunismului, forþele represive s-au gândit cã trebuie anihilat, în primul rând tineretul,începând cu elevii de liceu ºi continuând cu stu-denþii, care refuzau sã adere la cauzã.

Mentalitãþile bolºevice ale noilor structuri, au trasîn jos mii de elite, tineri studioºi care visau cã voratinge, cândva, cu fruntea bolta cereascã. Dar totulera mãturat ºi anulat de avalanºa torentelordoctrinare. Dacã nu te prindea primul, erai luat de aldoilea, care te afunda în adâncurile mlãºtinoase.Torþionarii de toate felurile promiteau binele, oferindrãul. Cerul se umplea de sfinþi ºi cimitirele se lãr-geau cu generozitate. Sloganul, omul este cel maipreþios capital, era o apreciere demagogicã, defaþadã. Noua orânduire comunistã începuse sãreducã la tãcere tineretul studios, fãrã sã punã cevaîn locul celor exterminaþi. Din maidanele periferiilorau apãrut cu pumnul ridicat cele mai decãzute fiinþe,recrutate, în mare grabã, figuri abjecte careovaþionau, într-o totalã isterie pe marii criminali aivremii. Barbaria, ura ºi duºmãnia s-au dezvoltat peun teren infestat, datoritã putregaiului adus democirla adunatã de ºenilele tancurilor de ocupaþie.

În vara care s-a încheiat recent, Editura CurteaVeche, din Bucureºti, a scos de sub tipar un volumautobiografic, de mare însemnãtate. Este vorba delucrarea ºtiinþificã, Experimentul Târgºor, înce-putul represiunii comuniste, autor fiind fostuldeþinut politic, Victor Roºca. În lucrarea citatã seconstatã cã, autorul a investit o mare încãrcãturãsufleteascã ºi emoþionalã, în dorinþa de a încerca

reabilitarea unor valori, respinse, cândva, în moddeliberat, spre un nedrept anonimat. Victor Roºca acãutat sã scoatã în relief prejudiciile aduse, cândva,unor tineri încrezãtori în viaþã, de cãtre malaxorulunei istorii, contaminatã de virusul oportunismuluiagresiv ºi abundent poluatã de impostorii prolifici,forþe malefice, instituite cu puteri depline.

Noua apariþie editorialã trebuie cititã cu mareatenþie. De aceea, fãrã sã fac un rezumat al cãrþii,aduc precizarea cã, de-a lungul paginilor este vorbade chinurile la care au fost supuºi tinerii elevi, închiºiîntre zidurile unei temniþe de tristã amintire. Experi-mentul Târgºor a fost aplicat, timp de trei ani asupraa peste opt sute de elevi de liceu din toatã þara.Copiii de 14, 15 sau 17 ani, care s-au opus acþiuniide reeducare, au fost trimiºi disciplinar la alte închi-sori sau au fost izolaþi în celulele speciale, în condiþiiinumane. Alþii au îmbãtrânit în temniþele ºi lagãrelede exterminare ale iadului dictaturii proletare, mulþifiind îngropaþi sub malurile de pãmânt lacom sau încimitire fãrã cruce.

Descrierea infernului concentraþionar este fabu-loasã. Frazele sunt de o acurateþe aparte. Într-unritm alert ºi progresiv este arãtatã faþa adevãratã aunor clipe incredibile. Autorul detaliazã maltratãrilede care au avut parte tinerele vlãstare, cu viitorulincert, în scopul de a fi transformate în oameni noi,în comuniºti vigilenþi, delatori necesari partidului,clasei muncitoare ºi democraþiei populare. În urmabãtãilor, a bolilor, a foametei programate ºi friguluinemilos, mulþi nu au rezistat fizic ºi psihic ºi auacceptat pactul cu diavolul, care avea epoleþiipurpurii. Au devenit informatori, declarând cã suntreeducaþi în spiritul marxismului biruitor, în speranþacã vor fi eliberaþi, aºa cum sunau promisiunile ºarla-tanice ale ofiþerilor politici. Cei 50 de elevi carefãceau parte din Organizaþia Tinerilor Reeducaþi, auavut surpriza sã fie pãcãliþi de minciunile organelorde decizie ale închisorilor.

În mare lor majoritate, elevii ºi-au pãstrat cre-

Infernul concentraţionardin închisoarea Târgşor

dinþa, valorile morale ºi educaþia primitã în familie,acceptând pedepse grele, dar nu au cedat sufle-teºte. Aºa cum scrie autorul, Viaþa este un labirint, încare avansãm orbeºte sau urmãrim pas cu pasluminiþa din faþã, care ne cãlãuzeºte drumul sprecapãtul destinului(...). În Þara Româneascã, de-alungul secolelor, libertatea nu a fost dãruitã nicio-datã, niciunui român. Ea nu s-a putut obþine decâtprin risc ºi mari suferinþe (...) Târgºorul nu a fost opuºcãrie politicã obiºnuitã. Târgºorul a fost un loc deexperiment, pregãtit de Securitate, cu acceptul Par-

tidului, în care s-a urmãrit îngenuncherea noastrãfizicã ºi aservirea moralã. Aici s-a dat o luptã întredouã concepþii de viaþã opuse: una care, prin ame-ninþãri ºi ºantaj, încerca sã ne spele creierul ºi sã neimpunã aºa-zisele valori concepute de Marx ºi Leninºi, alta care apãra cu îndârjire valorile morale tra-diþionale(...). Târgºorul a fost un câmp de bãtãlie,unde s-au format caractere. În timpul celor aproapetrei ani de existenþã carceralã, a existat o per-manentã stare de rãzboi, zi de zi eram atacaþi ºi, defiecare datã, luam atitudine faþã de provocatori.

Este grãitor finalul poeziei Zodie, care semnificãscrisoarea cãtre pãrinþi a unui tânãr elev încarcerat:(...) ªi din þâncul vostru firav ca lumina/ N-a mairãmas decât jivina/ Jivina din temniþa asta spur-catã.../ Jeliþi-mã, mamã ºi tatã.

Dupã cum spune autorul, Experimentul Târgºornu este complet fãrã cunoaºterea tuturor patimilorsuferite de elevi, în celelalte locuri de detenþie, Aiud,Jilava, Piteºti, Gherla, Canalul Morþii ºi în Balta Brãi-lei, unde au fost transferaþi pe motive disciplinare,pentru a fi pedepsiþi exemplar. Glasurile reunite alevictimelor, care ºi-au lãsat tinereþea în acele locuride tristã amintire, au fost reunite în partea a doua avolumului. Sunt pagini care scot în evidenþã fluviulsuferinþelor unor martiri, maltrataþi peste limita incre-dibilului. Se ajunsese pânã acolo, încât schingiuiþiiîºi doreau moartea, ca pe o salvare miraculoasã,eterna izbãvire.

Exemplul grãitor este ultimul gest al disperãrii lacare a recurs doctorul Ioan Simionescu, fostprofesor universitar la Facultatea de Medicinã dinBucureºti. Înfometat, umilit prin metodele cele maiscabroase, bãtut fãrã întrerupere, a declarat brusc:Nu, mai rezist. Peste un minut s-a aruncat în gardulde sârmã ghimpatã, conºtient cã va fi împuºcat cu orafalã de pistol automat, de cãtre soldaþii Securitãþii,care pãzeau lagãrul de exterminare de la PoartaAlbã. Tot în acel perimetru al morþii asistate, fostulofiþer de aviaþie Dragoº Rambela, dupã ce a fostomorât în bãtaie, torþionarii l-au bãgat în cuptorul încare se ardea cãrãmida. A doua zi, din falnicul co-mandor rãmãsese o gãleatã de cenuºã. ªirulmãrturiilor este impresionant, prezentarea chinuriloreste sfâºietoare.

Paradoxal este faptul cã toþi temnicerii-cãlãi pri-mesc, în continuare pensii substanþiale, mai multdecât sfidãtoare, mor în liniºte acasã, sunt conduºila cimitir de cãtre un sobor de preoþi, în acorduri defanfarã, cu gardã militarã, ca marii eroi ai neamuluiromânesc.

Volumul, Experimentul Târgºor, este o carte-do-cument. Reprezintã un strigãt de durere, pierdereadefinitivã a unor frumoºi ani ai tinereþii. Figurilelegendare menþionate sunt exemple rare, simboluriunicat, iar fotografia lor reprezintã o imensã IcoanãSfântã. În amintirea acelor înaintaºi plini de demni-tate, este bine sã þinem mereu aprinsã o candelãstrãlucitoare, a cãrei luminã sã-i vegheze permanentpe acei martiri, ca un simbol al veºniciei peste timp.

47

D LLestine iterare

Vasile Mic

D LLestine iterare

48

JULI

AD

EAC

ON

U(C

AN

AD

A)

Zi frumoasã de varã, cu cersenin ºi aer cãlduþ. Dupã ceservesc micul dejun acasã, îmipropun sã fac o plimbare princentrul "oraºului meu natal",Montreal. Aici m-am nãscut a 2-a oarã, în urmã cu peste 27 deani; o naºtere la care am parti-cipat deplin ºi pe care n-amregretat-o niciodatã, cãci Mont-realul îºi menþine farmecul lui deoraº european confruntat laorice moment cu tendinþa de a fiasimilat de valul american. Esteatât de dificil sã rãmâi, tu însuþica persoanã dar ca oraº trebuiesã fie ºi mai greu. Eu însumi mãîntreb adeseori: Ce sunt euacum? Sunt un român? Atuncide ce mã simt aºa de strãinã înpatria mamã? Odatã ajunsãacolo, îmi doresc sã mã întorccât mai repede "acasã". Ori suntcanadiancã? Atunci de ce, dupãun timp, uitând momentele difi-cile petrecute în þara de pesteocean, dorul revine ºi mãcheamã înapoi, acolo unde pã-rinþii ºi-au sfârºit zilele iar fraþiimã aºteaptã cu drag!

Mã întorc la Montrealul re-descoperit parcã în aceastãdimineaþã, cãci rãspunsul laîntrebãrile mele nu va veni poateniciodatã: Mergând pe stradaSte-Catherine, admiram cerulperfect senin ºi atmosfera plã-cutã de oraº civilizat; aceeaºiimpresie care am avut-o despre

acest oraº, de la prima întâlnire,prin anii '80. Liniºtit, curat, însãpuþin blazat acum. Criza econo-micã se simte la tot pasul: puþinituriºti, cafenele goale, reduceride preþuri(pânã la 70%) în ma-gazine; în fapt rareori mai vezipe cineva care mai cumpãrãcâte ceva. Dar nu este tristdeloc. Poate cã aºa este mainormal sã fie. Societatea ame-ricanã, supranumitã "societateade consum" începe sã se redre-seze. Pe ce drum vom mergemai departe, dupã aceste "con-vulsii" ale bursei ºi devalorizareamonedei americane? O vomvedea. Pentru noi, "generaþiababyboomers" aceasta este oexperienþã negativã din care mi-ar place sã ieºim victorioºi. Deºine dor, cãci în acest moment separe cã economiile noastre sepierd sub ochii noºtri. Rãmânemoptimiºti mereu cu speranþapãsãrii Phoenix, ce renaºte dincenuºa.

Optimismul ºi atitudinea pozi-tivã în fata adversitãþilor servescîntotdeauna la ameliorarea ori-cãrei situaþii; ºi apoi totul e tre-cãtor, cum însãºi viaþa noastrã.Generaþiile viitoare aduc cu elenoi idei, noi perspective. Copiinoºtri, mai mult americani decâtromâni vor contribui din plin laconstruirea unei lumi mai bune.Nepoþii noºtri (în cazul meuromâni - chinezi) vor apropia

China de America de Nord. Celimbã vor mai vorbi ei? Nici cã-mi pasã. Tocmai citeam în"Gândacul de Colorado" (un ziarpe care-l citesc cu regularitate -mulþumim prietenilor noºtri careni-l trimit cu regularitate ) unarticol intitulat - Dincolo deocean, cuvintele de acasã, înse-teazã - unde se exprimã îngri-jorarea cã limba românã se vapierde la cei care emigreazã lavârstã fragedã în America. Eunu vãd nici un pericol în acestsens. Dacã existã un interespentru limbã, copilul poate s-oînveþe cu mare uºurinþã, iardacã nu - too bad, vorba ame-ricanului!

Aº dori sã ajung sã mã plimbprin Bucureºti cu aceeaºi plã-cere cu care mã plimb astãziprin Montreal. Aº dori sã nu-mimai doresc sã pãrãsesc Româ-nia, dupã maxim 3 sãptãmânipetrecute acolo. Aº dori ca ceide acolo sã nu se mai plângã detoate lipsurile care-i copleºesc ºiatunci aº fi sigurã cã ai noºtricopii ºi nepoþii noºtri îºi vor dorisã vorbeascã ºi sã trãiascã înþara unde pãrinþii ºi bunicii lors-au nãscut.

Pânã atunci, eu salut oraºulcare m-a primit cu braþeledeschise în pragul tinereþii meleºi care acum îmi e credincios, ºi-mi oferã zile senine ºi pline desperanþã!

Montrealul drag

49

D LLestine iterare

RA

DU

DEC

A(C

AN

AD

A)

Am asistat acum câteva sãptãmâni la lansareacãrþii Experimentul Târgºor a d-lui Victor Roºca, laCentrul Cultural Român din Montréal. Am constatatînsã cu mâhnire ºi de aceastã datã cã opereleremarcabile îºi au detractorii lor acerbi. Mai exact, lasfârºitul prezentãrii, am fost ºocat de intervenþianeverosimilã a unui domn din salã, care a criticatscriitorul pe motiv cã nu ºi-a publicat cartea maidevreme (prin anii '90). Þinând cont de complexi-tatea creaþiei artistice (ilustrata inclusiv de scriitoricelebri, care ºi-au publicat cãrþile la vârste înaintate)precum ºi de vicisitudinile vieþii de imigrant, considercã o asemenea criticã este total nefondatã.

Ulterior, d-l Marian Costache a continuat ofensivamediaticã publicând un articol în care îi cautã "nodîn papurã" acestei cãrþi. Una din cele mai absurdecritici din articol constã în negarea meritelor scriito-rului în lupta împotriva "tãvãlugului comunist". Dinpaginile cãrþii reiese clar cã acþiunile grupurilor anti-comuniste din Fãgãraº au fost organizate, aºa cumera de aºteptat, în cea mai deplinã tainã. În modevident, de felul în care erau pãstrate informaþiile re-feritoare la existenþa ºi acþiunile luptãtorilor ascunºiîn munþi depindeau atât vieþile acestora cât ºi alecelor ce deþineau aceste informaþii. Faptul cã luptã-torii anticomuniºti Nicolae Mazilu ºi Ioan Mogoº nuau fost deconspiraþi se datoreazã faptului cã li s-auacordat ajutoare ºi gãzduire fãrã trâmbiþe ºi surle,aºa cum s-ar fi aºteptat Marian Costache. Ei aumurit încercând sã treacã graniþa de vest, luând cuei în mormânt taine care ar fi trimis la moarte sigurãatât pe tânãrul Victor Roºca cât ºi familia sa (mamã,fraþi, surori, etc.).

În plus, într-o interpretare de-a dreptul supra-realistã, demnã de "spiritul materialismului dialecticºi istoric" de tristã amintire, Marian Costache îireproºeazã scriitorului iscusinþa scriiturii ºi valenþeleartistice ale cãrþii. În virtutea acestei "estetici"distorsionate, valoarea artisticã ar constitui un marecusur, iar lipsa acesteia - o mare calitate!

Despre încercarea de a-i opune pe doi dintre

luptãtorii anticomuniºti care trãiesc acum la Mon-tréal, domnii George Sarry ºi Victor Roºca, pot sãspun cã mi se pare o diversiune jalnicã, nedemnã dea mânji hârtia imaculata. Amândoi au rezistat "Ciu-mei roºii" cu dârzenie, curaj ºi inteligenþã, ºi s-aususþinut reciproc cu altruismul sublim al adoles-cenþei, în clipe de grea cumpãnã atât pentru ei înºiºicât ºi pentru România. Uniþi de aceleaºi idealuri înfaþa morþii acum mai bine de o jumãtate de secol,cum ar putea ei sã se lase dezbinaþi tocmai acum deun articol fals ºi tendenþios? De altfel, în salã fiind laprezentarea cãrþii, d-l Sarry a luat cuvântul, mani-festându-ºi (în mod proactiv, înainte de publicareaarticolului incriminat) sprijinul ºi preþuirea la adresadistinsului sãu prieten, d-l Roºca.

În concluzie, consider cã pretinsa "critica literarã"exprimatã în articolul d-lui Marian Costache estesubiectivã, aprecierile sale fiind puternic influenþatede ranchiuna sa, cunoscutã ca "secretul lui Poli-chinelle", faþã de d-l Victor Roºca.

Nota redacþiei:În Canada, în ultimii ani, au emigrat români de tot

felul, aºa cum existã ºi în România - toate cate-goriile, toate meseriile, toate profesiile, toate bolile…Ba au ajuns pe aici ºi hoþi, dar nu cei mai "buni", cãmereu sunt prinºi în acþiunile lor, aruncând o luminãnegativã pe întreaga comunitate româneascã dinCanada. Foarte des le vedem figurile prin ziarelecanadiene, de s-ar putea crede cã numai româniisunt bandiþi - nu am vãzut niciodatã poze de hoþi dealte naþionalitãþi europene. Nici jurnaliºtii nu au statlângã ziarele lor din România, au venit pe aici ºi audeschis ziare româneºti, care se oferã gratuit, numaisã le ia cineva. Unii sunt buni ºi valoroºi, dar maisunt ºi unii, certaþi cu deontologia jurnalisticii (aºacum se întâmplã ºi în România, nimic nou de altfel).Este motivul pentru care publicãm aceastã "Replicã"ce nu ºi-a gãsit loc în publicaþia lunarã ( bine cã numai este sãptãmânalã!) numitã mai sus.

R e p l i c ăla articolul "domnului" Marian Costache publicat în ediþia

Paginilor Româneºti din 14 octombrie, anul curent

D LLestine iterare

50

RED

AC

ÞIA

DES

TIN

E LI

TER

AR

E(C

AN

AD

A)

"…Este prima carte importantã de dupã Revoluþie care abordeazã viaþa din epoca lui Dej ºiconsecinþele psihologice ale fundamentalismului comunist ºi care, nefiind scrisã cu permisiuneapartidului, cum s-a întâmplat cu marea serie a romanelor obsedantului deceniu, are tãria sãrãzuiascã rãnile pânã la sânge." (Eugen Negrici)

"…Viorel Savin, beneficiind (…) de arsenalul de mijloace împrumutate ºi adaptate din romanulclasic-tradiþional, modern ºi postmodern, (…) alternând momentelor odihnitoare de poezieadolescentinã, de contemplaþie ºi reflecþie (…) ºi scene de un real ºi consistent dramatism, unelelubrice sau groteºti, cu talentul sãu de povestitor ºi constructor pe spaþii largi, a reuºit un romanremarcabil al ultimelor decenii…" (Mircea Dinutz - Pro Saeculum)

"…E un text incitant, paradoxal, copiind o realitate posibilã pânã la capãt. (…) E perioadacolectivizãrilor forþate, a deportãrilor, a construcþiei Canalului, a delaþiunilor ºi torþionãrilor, apromovãrilor uluitoare din rândurile unor ignoranþi satrapi ºi a interdicþiei intelectuale pentruprofesioniºti, e perioada uriaºã de fricã, de anulare a respectului propriu ºi a demnitãþii umane, eo vreme în care se supravieþuia, dacã se mai putea…" (Constantin Dram - Convorbiri literare)

"…Balzacian vorbind, Viorel Savin (con)figureazã tipul impostorului, care radiografiat /psihanalizat revelã ideea cã omul este remodelat succesiv, în serviciul unui prezent / viitor utopic.Astfel "omul recent" este în realitate, impostorul absolut, cel care a reuºit sã supravieþuiascã,paradoxal prin pierderea memoriei, legionarismului, dejismului, ceauºismului ºi sã se adaptezecameleonic, postcomunismului, fãcând tabula rasa dintr-o istorie babilonicã ºi neasumatã."(Petre Isachi - Bucovina literarã)

"…Propunându-ºi sã atace problema fundamentalã a atitudinii individului în comunism, ViorelSavin scrie un roman total, o carte de o sinceritate dezarmantã, care sã ne vindece de (toþi)demonii trecutului. De la legionari la bolºevici ºi de la comuniºti la democraþia postdecembristã,problemele societãþii româneºti sunt analizate cu un ochi critic, cãruia ipocrizia îi este strãinã."(Adrian Jicu - Ateneu)

"Viorel Savin e un maestru al dialogului. În paginile romanului, mai la tot pasul, se divulgãdramaturgul care fortificã atât de mult þesãtura epicã, încât imaginea realitãþii nu suferã niciun felde postiºe pentru a se arãta în splendoarea ei fireascã: exactã, proaspãtã, convingãtoare. Cine vaciti, va face cunoºtinþa unei mãiestrii artistice de excepþie…" (Gruia Novac - Baaadul literar)

În colecþia "Romanele Istoriei",Editura "Dacia XXI", a apãrut volumul

„I m p o s t o r u l”de Viorel Savin

51

D LLestine iterare

NIC

OLA

E D

IMA

(US

A)

Confratele Mihai mi-a fostcoleg de redacþie la Vocea Ame-ricii unde am trudit ani de zile subun ºef "abou", care mai era ºi plinde el ºi de suficienþã. L-am to-lerat pe acel nemernic gelatinospentru cã, vezi doamne eraciripitor "aci la noi," dar nu ºtiamcã era ºi "gavaritor" la securitate.Un alt compatriot scriitor, DT,trecut ºi el pe la VOA, l-a datrecent în vileag cu acte în regulã,aºa ca sã-i mai taie din pretenþii,cã din omenie nu avea de unde.

Dar, ca sã copiez stilul… deneimitat al lui Mihai, nu desprelichele e vorba în "Sãrut de Aurpe Masca de Lut"… E vorba defaptul cã retraºi în cuºtile noastevecine de la "Voce" ne tachinamreciproc cu fel de fel de vorbe deduh, agonisite de Mihai împreunãcu multe altele culese de pe totmapamondul pe unde s-a preum-blat, pentru a ni le servi acum peo tãviþã multicolorã de argint cumulte oglinjoare ºi diamante dincare pe mãsurã ce te serveºti cucâte o poantã apar mereu alteleºi altele… ªi cum i-aº puteaimita oare fraza, stilul, ºi mai aleshazul? Cu fraze nesfârºite ca ceade mai sus? Sau poate cu altelescurte ca cea de la pagina 15,unde autorul redã discuþia dintreCosticã ºi soþia lui: "Pentru tineIleanã mã duc pânã la capãtulpãmântului… Mã bucur Costicã,da' fã bine ºi rãmâi acolo!..."

Compatriotul Mihai din Blã-

geºti de pe lângã Bacãu a ajunsmare actor la Bucureºti. Dar nu s-a mulþumit cu aplauzele între-gului oraº, drept pentru care s-astrãmutat peste ocean unde aluat destule ºuturi în loc deaplauze pânã s-a aciuit la VoceaAmericii. Norocul meu cã amavut în sfârºit pe cineva cu caresã-mi bandajez pãsurile. ªighinionul lui, dar nu vreau sãintru în amãnunte… Am avut ºicontroverse cu el. Odatã i-amspus cã "mamarea" mea laCurcani în fiecare zi îmi fãceabanana split. Chit cã nu vãzusemnici o bananã pânã atunci ºi nicisplit nu ºtiam ce însemna (de faptnici azi nu prea ºtiu). ªi Mihai n-a vrut sã mã creadã. Vã puteþiimagina aºa ceva? Deci s-o iaude la cap ca sã nu uit de ce scriuaceste rânduri. Cã deh! Nici eunu mai sunt tânãr. Împreunã cuMihai am peste o sutã de ani…

Scrierea începe cu fata cu"papainoage," nu prea am înþeleseu cuvântul, dar sper cã dvs. o sãvã faceþi cã-l pricepeþi. De faptnici Mihai nu prea a înþeles totul,dar geniile trebuie luate aºa cumsunt. De exemplu, un þãran învârstã din Blãgeºti l-a întâlnitodatã pe o uliþã ºi i-a spus cumândrie cã feciorul sãu care s-amutat la oraº ºi-a cumpãrat uncalculator. ªi l-a întrebat, mãiMihae ce e aia lator?... Adicã cefel de cal cu lator? Sãracul Mihaidin toatã cultura lui adunatã pe

douã continente n-a ºtiut sãrãspundã. Se întrebã ºi în cartece-i aia lator? (pagina x, sã nucredeþi cã inventez).

Cicã fata cu papainoage,pasã-mi-te o încarnare multrâvnitã de autor, a deschis ochiipe undeva pe lângã Washingtonºi la ºapte ani vorbea doua limbila perfecþie. Totuºi pãrinþii autrimis-o la Blãgeºti pe valeaBistriþei pentru a deprinde limbavechilor cazanii. (Pagina 2. Minteautorul, mint ºi eu). Aici i-a avutca învãþãtori pe Sfinx, cel cu corpde leu ºi picioare de lut, originardin Blãgeºti dar rãtãcit în pustieîn afara geografiei, ºi care le ºtiape toate; pe Saltimbancul isteþdin Todireni, pripãºit pe la Blã-geºti, fost actor la Piteºti, ºi carese prefãcea cã ºtie multe; pe MoºBazilie Mãrturisitorul, înþeleptulsatului ºi om de prin partea locu-lui; pe Costicã, pe Ileana, pe ovrãjitoare din sat, multe lichelecocoþate prin vârfurile puterii (cala VOA), ºi oameni de rând buniºi la locul lor de la care fatanoastrã învãþa rosturile vieþii. (ªiaici nu mã rabdã inima ºi trebuiesa fac o parantezã. Ce bine eradacã ºi eu ºi Mihai învãþam latimp aceste rosturi. Dar n-a fostsã fie. Le-am învãþat pe pieleanoastrã)...

Altfel, multe a deprins fata:învãþãturi prinse acum într-ocarte plinã de snoave, zicãtori,alegorii, pilde, poveþe, gânduri cu

„Sărut de Aurpe Masca de Lut”

roman de Mihai PruteanuEditura Vinea, Bucureºti, 2011.O carte micã de mare haz scrisã de un autor hâtru ºi cu mult talent.

Semnal

Editorial

52

D LLestine iterare

aripi zburãtoare, înþepãturi ascuþite,limbi de foc ºi chiar dinþi de câlþi. Ocãrticicã scrisã aparent pentru copii,dar copii mari, preferabil cu facul-tate ºi multã experienþã. O scriereplinã de moldovenisme neaoºeromâneºti care îþi amintesc de dul-cea limba a lui Ion Creangã. Moldo-venisme care îþi merg la suflet, nuca la Stati din Chiºinãu ori la ãlacare ar fi inventat ceva neinventabil,un dicþionar Româno-Moldovean.Cartea este deci o lungã cimiliturãplinã de ghiduºii, scrisã hâtru ºiºugubãþ, ºi care merge direct lainimã. Dar sã savurãm împreunãcâteva pasaje ca sã nu vã cer sãmã credeþi pe cuvânt. Cine mai areonoare în ziua de azi? Poate Sfinxulºi Saltimbancul lui Mihai…

…M-aº lua la trântã cu Mihai, darnu prea mã încumet sã mã lovescîn spirit cu un ins care a gãsit întrealtele… "cuþite de tãiat pofta ºiîmblânzitori de fiare vechi." Mãapucã îngrijorarea, dar iatã cespune Sfinxul: "Îngrijorarea nu îþiîndepãrteazã necazurile de mâine,îþi furã doar liniºtea de azi"…. Ori,"la nevoie schimbaþi direcþia, darmenþine-þi destinaþia…" Saltimban-cul e însã mai filozof: "Nu te punecu prostul cã are mintea odihnitã!"(Nu e vorba de autor cã el s-a oste-nit destul de mult cu scrisul)... Apoi,Ileana, femeie simplã, dar plinã dehar ºi de haz, îi dã un sfat bun ºibãtrânesc fetei: "Dacã te supui,soarta te duce unde vrea ea. Dacãte împotriveºti, te târãºte tot acolo.Dacã n-ai noroc te îneci ºi pe us-cat."… "Totul se poate schimba înrãu cât ai clipi. Noroc cã Dumnezeunu clipeºte," susþine Ileana filozoficla pagina 16.

Concetãþeanul Mihai le culege,le alege, le combinã, le îmbinã, ºiscrie ºi despre noi Românii…"Dupã ce a fãcut lumea pe care aaºezat-o în prãpastia dintre MareaNeagrã ºi Carpaþi, Dumnezeu s-aspãlat pe mâini. ªi pânã sã ajungã

la ºtergar, au tãbãrât legiunile ro-mane…" La rândul lui, Sfinxul dãmãrturie cã pe fundul cutiei Pando-rei la Români n-a mai rãmas decâtsperanþa… "ªi-au dat buzna tãtarii,turcii, iar ruºii au adus timpuri detemniþã ºi pustiire, de hulã ºi pri-goanã, de prãpãd ºi neorânduialã."Totuºi a venit revoluþia ºi lucrurile s-au mai îndreptat… "Lume, lume,începând de mâine se va dapãmânt la þãrani. ªi celui ce nu vafi gãsit acasã i se va lãsa în faþaporþii…" "Cãpeteniilor noastre sã ledea Dumnezeu pâinea cea de toatezilele ºi sarea sã ºi-o sape singuri."Vai de biata noastrã þãriºoara. Lacine se refera însa Sfinxul la pagina19? "Când Dumnezeu se mânie peo þarã, acolo înceteazã legea, încre-derea-i gonitã, fruntaºi ajung ceistrâmbi ºi hrãpãreþi, cei înþelepþiajung sub cei vicleni…" Doamnefereºte! Nu e vorba de America.Aici dacã te-ai aranjat ai de toate.Pânã ºi Mihai ºtie asta.

ªi ce mai învaþã fata cu papai-noage despre ce s-a întâmplat prinþara noastrã ceva mai recent, dupãlovitura de revoluþie, ºi mai alesdespre cei înrãiþi acum la ciolan ºicocoþaþi la guvernare?... "Cãlãuziþide ºtiinþa ºobolanului ºi mai prãdal-nici decât uliul, s-au rostuit prin furturmându-ºi cursul spre putere pre-cum larva se face lãcustã… Lãfãiþiîn bogãþii ºi jaf au uzurpat noroculþãrii." (p. 27). Rezultatele sunt ºi eleclare… "Se mãresc preþurile laalimente ca sã se evite obezitateala pensionari. Se face totul caoamenii sã moarã sãnãtoºi." "Altfel,guvernul asigurã slujbe pentruºomeri." Ele vor fi oficiate de preoþilocali. (p. 29)… "Din flote, fabrici ºiuzine, au rãmas numai ruine…Lupul-lup când se saturã îºi vedede treabã. Omul-lup nu are limite înlãcomia lui." (P. 33)

Omul de la þarã rãmâne însã cuale lui: "Toadere, te vãd mâhnit! Mi-a murit boul mãi Dumitre. Lasã, nu

þine supãrare, aºa ne-om duce unuldupã altul"… ªi oamenii vorbesc ºivorba umblã din sat în sat: "Unul dela Tardeni ºi-a gãurit umbrela ca sãvadã când stã ploaia." Altul filo-zofeazã: "Bãutura nu e rãspunsul,dar te ajutã sã uiþi întrebarea." Unvecin se plânge peste gard:"Asearã m-am întors acasã treaz ºinu m-a recunoscut câinele." Iar prinAmerica, unde a mai studiat ºipuþinã medicinã, Mihai le-a spuscolegilor cã de fapt acupunctura nua fost inventatã de Chinezi, ci deVlad Þepeº. Aºa ca sã ºtie lumea!

...ªi când s-a tras Cortina pestescriere, Dumnezeu a descins pepãmânt ºi a ajuns la Blãgeºti ca sãvadã ce se mai întâmplã, "cã ºi el etata." În sat a dat cu ochii deSaltimbanc, care trecuse prin multenecazuri ºi nefericiri. ªi acesta aîndrãznit ºi a intrat în vorbã… "Dece Doamne?... Pentru cã eu îi punla grele încercãri pe cei care vreausã-i binecuvântez." (p. 81) ªi astfel,dupã ce te poartã zglobiu câtevaore prin istorie, peste geografie ºipe lângã filozofie, Mihai îºi încheieperiplul cu speranþe pentru neamulnostru atât de obidit. ªi la coadacãrþii el rãmâne în literaturã, iar noirãmânem pe gânduri!

Semneazã confratele NicolaeDima, fost de prin Curcani, dinBucureºti, New York, Washington,Adis Abeba… de fapt, de peste totºi de nicãieri…ca ºi Mihai ºi mulþialþii ca noi.

Terra, Octombrie 2011

P.S. Pentru autor: Când în urmarecenziei mele vei ajunge milionarºi cu prestigiu cât Carpaþii tu sã-þipãstrezi prestigiul. Restul sã împarþiechitabil între mine ºi semnatar. ªipoate schimbi ºi titlul cãrþii în "Sãrutde Lut pe Masca de Aur." Rimeazãºi se potriveºte mai bine.

(continuare din numãrul trecut)

Vãzând multiplele virtuþi ale acestei Desco-periri, a utilizãrii Banilor paraleli, ca mijloc finan-ciar ºi economic, cu efecte pozitive pentru în-treaga procesualitate a Sistemului socio-eco-nomic, ne-am gândit ºi am studiat (realizândmai multe simulãri pe creºteri lente ºi pe stãri destagnare ale Sistemelor socio-economicenaþionale, ca ºi studii aprofundate pe aceastãtemã) posibilitatea ca Metoda Banilor paralelisau a Bonurilor valorice naþionale sã fie utilizatãnu numai pentru scoaterea Economiilor dincrizã financiarã ºi bugetarã, ºi economicã, ci ºipentru Stimularea dezvoltãrii Sistemelor socio-economice. În situaþia în care Sistemul socio-economic naþional este agresat economic, este,altfel spus, Obiectul ºi Victima unui Rãzboi Mas-cat (financiar, informaþional, economic, cultural,educaþional) aceastã metodã dã rezultateextraordinare. Rezultate bune dã însã ºi însituaþia când nu se gãseºte în aceastã situaþie,când Sistemul socio-economic nu este deciObiectul unui Rãzboi mascat, situaþie rarisimãîn lumea de azi, ci are doare o dezvoltare lentã,sau stagnantã..

Aºa dupã cum se ºtie în lucrarea noastrã"NOUA ªTIINÞÃ ECONOMICÃ A SECOLULUIXXI SAU PSIHO-ECONOMIA", studiind Siste-mele socio-economice naþionale (afirmaþia estevalabilã ºi pentru Sistemul socio-economic alCivilizaþiei umane) Sistemele socio-economicese gãsesc în aceste trei stãri, ºi numai în acestetrei stãri:

1. Starea de evoluþie, când Sistemul econo-mic este înscris pe o linie ascendentã, evolu-tivã, când indicatorii sãi principali cresc, ºi, sub-

liniem, când Sistemul socio-economic înscris peaceastã Linie evolutivã, se situeazã la un mo-ment dat pe un Nivel superior de evoluþie. (Teo-ria nivelelor de evoluþie) Dacã Sistemul socio-economic nu ajunge pe un Nivel superior deevoluþie, nu putem vorbi de evoluþia sa.

2. Starea de stagnare, când indicatorii Siste-mului socio-economic naþional rãmân aceiaºipe o duratã mai mare de timp, un an, doi, treiani etc. Este o stare negativã ºi periculoasã,pentru cã Sistemul dupã o perioadã mai marede stagnare are tendinþa de a o lua în jos ºi dea intra în starea de involuþie, care este o starepericuloasã. De aceea este bine ca un Sistemsocio-economic aflat în stare de stagnare sã fiescos cât mai repede din starea aceasta ºiînscris pe o linie de evoluþie.

3. Starea de Involuþie a unui Sistem socio-economic, care este o stare negativã, foartepericuloasã, pentru sistemul însuºi ºi subsiste-mele sale, pentru oamenii care trãiesc în acelsistem socio-economic. Este Sistemul în careindicatorii principali descresc, producþia scade,sãrãcie creºte an de an, nivelul educaþional ºicultural scade ºi el, producþia ºi calitatea produ-selor se prãbuºesc, în care subsistemele suntînscrise ºi ele pe o curbã descendentã. Este ostare periculoasã pentru cã Sistemul în involuþiasa poate atinge un Punct, un Nivel limitã, dejos, de la care încolo se dezintegreazã, se de-centreazã, se autodistruge. Rãzboiul Economicmascat urmãreºte tocmai lucrul acesta, intro-ducerea ºi menþinerea Sistemelor economiceagresate, pe care urmãreºte sã le exploateze,în starea de involuþie. Este ceea ce s-a întâm-plat cu România dupã cãderea regimului comu-nist, când Sistemul socio-economic românesc adevenit Obiectul ºi Victima unui mare Rãzboi

53

D LLestine iterare

ªTEF

AN

DU

MIT

RES

CU

(RO

MÂ

NIA

)

UTILIZAREA METODEI BANILOR PARALELISAU A BONURILOR VALORICE

NAŢIONALE NU NUMAI PENTRU A SCOATEŢĂRILE DIN CRIZA FINANCIARĂ, BUGETARĂ ŞI

DIN CRIZĂ ECONOMICĂ CI CHIAR PENTRUSTIMULAREA DEZVOLTĂRII ECONOMICE

54

D LLestine iterare

Mascat, care l-a menþinut de atunci încoace numaiîn stare de involuþie.

Când Sistemele socio-economic naþionale,oricare ar fi ele, al SUA, al Japoniei, al României,se gãsesc în stare de stagnare sau de involuþie elesunt în stare de crizã, (starea de involuþie a Siste-mului este o stare de crizã mult mai gravã) ºi Siste-mul trebuie scos cât mai repede din starea de crizãºi introdus în starea de evoluþie, care este cea maibunã stare.

Când un Sistem socio-economic naþional se aflãîn stare de crizã (de stagnare sau de involuþie) elpoate fi scos din aceastã stare de crizã prin ceea ceam numit noi Reforma economicã autenticã.

Reforma economicã se defineºte ca fiind Unsistem de schimbãri pozitive (care produc efectepozitive), care se introduce pe o perioadã optimãde timp într-un Sistem socio-economic aflat în starede crizã, efectul fiind acela cã Sistemul este scosdin starea de stagnare sau de involuþie ºi intrã înstarea de evoluþie. Dacã un Sistem socio-uman, unSistem socio-economic naþional, un Sistem naþionalde învãþãmânt aflat în stare de crizã (stagnare,involuþie) nu intrã în starea de evoluþie aceea nupoate fi numitã reforma, ci Pseudo-reformã sauAnti-reformã.

(Toate Reformele fãcute în România dupã 1990,în Economie, în Învãþãmânt, în Sãnãtate, etc, nu aufost Reforme autentice, ci Pseudo-reforme ºi Anti-reforme, pentru cã ele în loc sã scoatã Sistemul dinstarea de stagnare sau de involuþia pentru a-l intro-duce în starea de evoluþie, mai mult l-au înfundat,l-au dus în jos.)

Ei bine, când un Sistem stocio-economic se aflãîn stare de stagnare, sau se aflã într-o stare decreºtere lentã, noi putem sã scoatem Sistemulsocio-economic din starea de stagnare sau dinstarea lentã de creºtere economicã, de dezvoltarelentã ºi sã-i accelerãm dezvoltarea, utilizândMETODA BANILOR PARALELI, SAU A BONU-RILOR VALORICE NAÞIONALE, despre care amvorbit mai sus. Putem folosi aceastã Metodã ºi însituaþia în care Sistemul socio-economic se aflã înstare de involuþie, în cazul acesta însã este bine caMetoda banilor paraleli sã fie însoþitã de realizareaunei Reforme autentice a Sistemului.

În ambele cazuri este bine ca Metoda utilizãriiBanilor Paraleli sã fie însoþitã de Reforma autenticã

a Sistemului socio-economic ºi atunci rezultatelevor fi cu adevãrat extraordinare.

În cazul în care Metoda banilor paraleli estefolositã pentru stimularea unei dezvoltãri lente aSistemului socio-economic, sau pentru scoaterealui din starea de stagnare pentru a fi introdus înstarea de evoluþie ACEASTÃ METODÃ A BANILORPARALELI FUNCÞIONEAZÃ CA O INFUZIE DECAPITAL ! De fapt este mult mai mult decât osimplã infuzie de capital, aºa cum arãtãm într-un altstudiu !

De asemenea aceastã Metodã a Banilor Paralelipoate fi utilizatã în cazul în care o Þarã are de plãtito datorie economicã, aºa cum a fost cazul Româ-niei înainte de cãderea lui Ceauºescu. Sau cumeste situaþia României acum când are de plãtit odatorie foarte mare. În aceastã situaþie vor fi utilizaþiBanii paraleli pentru stimularea creºterii econo-mice, a dezvoltãrii Sistemului socio-economicnaþional, iar leii, deci moneda naþionalã, pe care oproduc banii paraleli ºi procesul de creºtereeconomicã, vor fi folosiþi (o parte din ei) pentru platadatoriei. Fãrã ca Statul român, sau Statul care arede plãtit o datoria sã mai apeleze la împrumuturiexterne de la FMI sau de la alte Bãnci !

12

PRECIZÃRI FINALEUTILIZAREA METODEI

BANILOR PARALELI,PENTRU SCOATEREA DIN

CRIZA FINANCIARĂ ŞIBUGETARĂ, DIN CRIZA

ECONOMICĂ, AROMÂNIEI.

Aceastã Metodã ar fi putut desigur sã fie folositãde cãtre Guvernul României încã de la începutulanului 2010, (încã din 2009) pentru cã Biroul deViitorologie de la Bucureºti realizase aceastãdescoperire, ºi o punea cu toatã dragostea, ca sãspunem aºa, la dispoziþia Guvernului Bãsescu-Boc.În acest caz lucrurile ar fi stat cum nu se poate mai

bine în cazul României. În primul rând cã utilizândMetoda Banilor Paraleli România nu ar fi intratabsolut deloc în crizã. Nu ar mai fi fost nevoie sã neîmprumutãm la FMI, ºi sã înrobim poporul acestape zeci de ani. Pentru cã nu ºtim când ºi dacã vomputea plãti vreodatã datoriile! Apoi nu ar mai fiexistat atâta tensiune socialã, atâtea demonstraþii,greve, mitinguri, care bineînþeles cã au tras Econo-mia în jos, ºi au produs numeroase efecte negativeîn toate planurile.

Dimpotrivã utilizarea Metodei Banilor Paraleli nunumai cã ar fi fãcut inutile împrumuturile de la FMI,nu numai cã am fi avut un an social liniºtit, darMetoda aceasta ar fi produs creºtere economicã,dezvoltare economicã, ar fi redus numãrul ºome-rilor, i-ar fi adus pe românii care au plecat în strãi-nãtate sã munceascã în þarã. Ar fi permis mãrireasalariilor medicilor ºi profesorilor, iar medici nu armai fi plecat pe capete din Þarã.

De aceea noi suntem profund îngrijoraþi, ºtiindcã Preºedintele României, (cel puþin consilierii sãicare aveau obligaþia sã-l anunþe) Guvernul Româ-nia aveau cunoºtinþã de existenþa acestei Desco-periri, ªI TOTUªI NU AU FOLOSIT-O.

În al doilea rând, Economia României a fostpusã la pãmânt din cauza faptului cã poporul românºi România au devenit Victima ºi Obiectul acestuiMare Rãzboi mascat, despre care am vorbit. Rãz-boi mascat care a introdus România pe o Caleautodistructivã, care a introdus-o într-o Macro-Si-tuaþie autodistructivã, în care Mafia naþionalã,Politicienii ºi clientela lor au jefuit economia naþio-nalã, îmbogãþindu-se din Sistemul economic con-struit de comuniºti.

Oamenii politici ºi clientela lor folosesc ºi cel mai micprilej de a lua de la stat ca sã se îmbogãþeascã ei.

Teama noastrã este cã, în cazul României, chiardacã am folosi Metoda Banilor Paraleli pentru ascoate Þara din situaþie de crizã financiarã ºi buge-tar, din situaþia de crizã economicã, Politicienii arbãga în buzunar ºi ar fura în continuare, ºi baniiadevãraþi ºi pe cei paraleli, încât ar compromitetotalmente aceastã metodã. Aºa cum au compro-mis Capitalismul românesc, aºa cum au compromisRomânia ºi poporul român.

Pentru cã Metoda descoperitã de noi, MetodaBanilor Paraleli este eficientã dacã este folositã depoliticieni cinstiþi, de economiºti, de oameni cinstiþi.

Ea este de asemenea foarte eficientã dacã esteînsoþitã, aºa cum am specificat mai sus, derealizarea unor Reforme Economice (în SistemulÎnvãþãmânt, în Sãnãtate, în Culturã) autentice.

12.Iulie 2010

Precizare. Acest text ºi aceastã Descoperire,Descoperirea Metodei utilizãrii Banilor Paraleli,(Metoda Dumitrescu) pentru scoaterea din Crizafinanciarã ºi bugetarã, din Criza Economicã a þãrilorcare se aflã în aceastã stare de crizã, ca ºi utiliza-rea ei pentru stimularea dezvoltãrii economice aSistemelor socio-economice naþionale, sunt pro-prietatea intelectualã a Biroului de Viitorologie de laBucureºti, a domnului profesor ªtefan Dumitrescu,autorul acestei descoperiri. Biroul de Viitorologieaprobã acest text ºi susþine aceastã Descoperire.Descoperirea acestei Metode a fost înregistratã laORDA, (Oficiul pentru Drepturile de Autor), ºi utili-zarea ei în practicã nu poate fi fãcutã decât cuacordul Autorului descoperirii, e-mailstefandumitrescu@yahoo.com , în urma cumpãrãriipatentului,a drepturilor de autor. Iulie 2010. Biroulde Viitorologie de la Bucureºti. Grupul coordonator.

55

D LLestine iterare

Dora Groza

DEBUT

Tu ºtii s-aduni cuvintele-mpreunãªi sã le dãruieºti cu suflet ºtiiLe împleteºti apoi ca pe-o cununãªi le descânþi frumos..., ca pe copii.

Eu sunt doar o novice cãlãtoarePrin lanul poeziei înverzit,De dragoste de semeni nãscãtoarePrin nefirescul lumii - infinit.

ªi m-am trezit vibrând de armoniaDin suflet izvorâtã ºi seninãÎmbrãþiºând cu doruri poeziaScãldatã prin scoruºii de luminã

Lumina ce prea mult a stat timidãªi-a dogorât lãuntric, sacadatS-a revãrsat apoi într-o grãdinãªi flori de suflet multe-a adunat.

ªi-am fost prin rouã poleitã--n tainãDe un izvor imens de apã vie,Crescutã-n munþi ºi îmbrãcatã-n hainãDe fericiri ... ascunse-n poezie.

ÎMBRÃÞIªÃRI

Din gardul viu de suflete stropiteCu verde de smarald în ceas de noapte,Un mic vlãstar cu vise neîmpliniteªi-a plãsmuit un univers aparte.

ªi-n inima-i ce nu mai vrea durereaªi-a aºezat o floare din grãdinãÎnvãluindu-ºi dulce, mângâierea,Cu dragoste-mbrãcatã în Luminã.

Iar paradisul strâns în cercul roºuAl sufletelor ce sfios vibreazã,Necunoscut rãmâne-n jurul nostruªi în tãcere îºi îmbrãþiºeazã

D LLestine iterare

56

GEO

RG

E FI

LIP

(CA

NA

DA

)

O NOUĂ POETĂDestinul a adus-o pe poeta ardeleancã DOINA ROSEMAN pânã în pragulrevistei noastre DESTINE LITERARE de departe... din Montreal. Manuscrisul eivoluminos este o dovadã certã cã în România - poezia n-a murit. Versurile pecare le citesc ºi recitesc mã cuprind cu magia lor ºi mã plimbã acasã, prin Þaradorurilor noastre. Pânã o vom cunoaºte personal îi privim fotografia ºi o citim cuplãcere alãturi de dumneavoastrã. Bine ai venit poeto din raiul Ardealului,lecturã plãcutã prietenilor de pretutindeni ai revistei noastre!

DOINA ROSEMAN

Trãiri, ce-i stãpânesc pe toþi aceiaCare îºi vãd în flori eliberareaªi îºi adunã-n suflet odiseeaDintre ruine izgonind uitarea.

Sãrutul dat vãzduhului trudeºteS-alunge cu blândeþe un pustiuCare-a domnit în sufletul ce creºteVerde smarald nãscut din gardul viu.

MUGURI

Muguri de magnolii se deschid uºorLasã-n urm-arome de suflet pustiu,Sângerii ei fost-au, dar arzând de dorSe prefac în floarea sufletului viu.

Sute de miresme adunate-n mineRisipesc tristeþea ºi-o transformã-n fumRenãscând dorinþa, clocotind de bine,Bucuria dulce-a timpului de-acum.

Luminatã-i floarea ce din mugur naºte!Timpul rãtãcirii fost-a spulberatLãsând loc Iubirii ºi-n suspin de PaºteVa aprinde-n suflet dor înaripat.

ªi purtat cu-ardoare cãtre feeriaNopþilor cu Lunã, strãlucind pe Cer,Dorul ce topeºte creºte-n temeliaLacrimilor scurse pe obraz, stingher.

Muguri de magnolii ce-au plesnit în noapte,Tandru-mbrãþiºarea o strecoarã-n visDãruind frumosul tãinuit de ºoapteªi zidesc în suflet colþ de paradi

RENAªTERE

Sublime miresme înoatã-n albastru,Cireºi înfloriþi, sãlcii verzi, alb de nufãrPrivesc cu sfialã spre-al zilelor astru,Încet mã strecor înspre vis … nu mai sufãr.

Vãd firul de iarbã cum creºte-n tãcereªi muguru-i gata plesnit - ce splendoare!Narcisa-mi zâmbeºte-vibrând de plãcereCernând bucuria-n petale de floare.

Un zumzet sãlbatic e tot-universul.Cu zgomot de-aripã, uºor, mã pãtrunde...Deschid cãlimara suratã cu, versulSã picure-n calde, mirifice unde.

Apoi, las deoparte tristeþi adunateMã umplu fiori de o dulce dorinþãªi toate acele ce-n viaþã mi-s dateCu liniºti îmi scaldã întreaga fiinþã.

Renasc idealuri, adun bunãtateCu flori presãrate pe file-mi iau zborulPlutesc înspre nouri ºi-n eternitateCuprind infinitul ºi-mare mi-i…dorul.

RÃVêIRE

Rãtãcitã în noapte mã plimb printre steleMã-mbrac în mantia ce-mi este-acum scutCu-o palmã-ating Cerul, iar buzele meleRostesc nemurirea-ntr-un tainic sãrut.

Împart cu sfialã picãturi de iubireAdunatã de vremuri, pãstratã-n cãmãri…În marea de astre presar fericireNãscutã din doruri pierdute pe zãri.

Tãceri ancestrale mi-ascund rãvãºireaªi sfios caut drum de Luminã-n destinPreamãresc legãmântul fãcut, ca iubireaSã-mi fie de-a pururi al vieþii festin.

Universul mi-e leagãn de dor ºi visare,Licãriri de speranþe apar printre nori,Dansul lor îl privesc, respirând alinareªi crâmpeie de viaþã-n miraj de culori.

Zbuciumãri adunate-n unghere de sufletClocotesc iar dorinþa-mi se naºte-n priviriMã-nfior ºi-mi ascult al trãirilor plânsetÎn lacrimi ce curg ºi trezesc amintiri…

ªi iarãºi mã-ntorc dintr-a astrelor lume,Pãmântul îl simt sub picioare ºi sperSã birui vântoase ºi marea în spumeS-o mistui în flãcãri de suflet - mister.

57

D LLestine iterare

D LLestine iterare

58

CO

RN

ELIU

LEU

(RO

MÂ

NIA

)

CAPITOLUL ÎNTÂICând guvernul Boc i-a tãiat o parte substan-

þialã din salariu cu aceeaºi grijulie atitudine cucare l-ar fi obligat sã þinã regim alimentar în inte-resul propriei sale sãnãtãþi, procurorul Dumi-traºcu de la Parchetul de pe lângã Tribunalul dinX... a ridicat din umeri ca ºi cum ºi-ar fi spus cãare ºi el o parte din vinã. Iar, când a ajunsacasã, s-a dus direct la ºifonier, a deschis uºade la acel raft unde, în casa lor, ca în zeci ºi sutede mii de case de lefegii obiºnuiþi, fãrã maripretenþii, se þineau între cearceafuri banii de lao lunã la alta, a apreciat cam cât cheltuise saucam cât economisise de când i s-a prãpãditnevasta ºi a ridicat din nou din umeri, ca ºi cums-ar fi consolat cu un "ne descurcãm noi". Abiaapoi îºi consemnã frustrarea înjurând zemos ºiîmpãtimit, dar nu pe cineva anume, ci la modulgeneral, cu o adresã pe cât de cuprinzãtoare peatât de incertã, care ar fi putut sã-l cuprindã ºipe el. Fapt pentru care, mai târziu, chiar îºi gãsiexplicaþia vinei spunându-ºi cã: Ehe, aºa-i tre-buie dacã pe cei mai mulþi dintre "ãºtia" i-a fãcutscãpaþi când i-au trecut prin mânã!... ªi n-a vrutsã audã nici de protestele, nici de greva japo-nezã pe care unii colegi de-ai lui, sau judecãtoridin instanþe le puneau la cale, el pãstrându-ºitotdeauna rangul fãrã mofturi, adicã plãcându-idintotdeauna a fi "un legalist", aºa cum îi conve-nea sã-ºi numeascã supuºenia faþã de statulcãruia îi era salariat nu numai de acum, ci chiardinainte când, în sinea sa îi înjura pe mulþi de lapartid care îi dãdeau diverse ordine, dar nici nu-ºi permitea sã nu li le execute. Era un om alLegii, ambiþionat pe corectitudinea cu care îºiasigura supravieþuirea, tot aºa cum în facultate

tocise cartea ca sã-ºi asigure promovarea. Otocise cu atâta îndârjire încât, dupã ce ºi-a luatlicenþa, aproape cã n-a mai vrut sã audã de ea.

De fapt, acesta era instinctul lui de conser-vare sau, poate, chiar convingerea de om legatprin leafa ca un cordon ombilical de existenþaguvernãrii ºi a acelora care o exercitau, în des-tinul lui ne existând vreun concept cum cã ar fiputut trãi altfel muncind liber, cã ar fi putut aveaaltfel de iniþiative ºi ar fi putut câºtiga altfel banidecât prin leafa de la stat. Aºa cã a rãmas totlegalist ºi cu cei de acum, cãrora, nu cã li s-ar fipus el în slujbã ci, mai degrabã, s-au pus eideasupra, zbãtându-se ºi cotonogindu-se ca sãajungã importanþi în noua societate, sau, mãcar,cu ce-au adunat ilicit când el închidea ochii însocietatea care condamna averile, sã-ºi cum-pere, tot destul de ilicit, un locºor de ºefi deunde sã roadã astãzi. ªi, cum politicienii rãsãriþidintre aceste javre, au ºtiut sã-l flateze laînceput pe unul ca el, vorbindu-i de importanþaacþiunilor sale în societate ºi mãrindu-i leafa, s-a mulþumit sã stea în banca sa, fãrã a se gândicã salariul ãla bun e un fel de mitã din parteacelor care, prin el, ar vrea sã se apere de duº-mani sau chiar sã ºi-i înfunde, ci considerând cãe firesc sã fie apreciat ºi are dreptul sã trãiascãmai bine decât alþii.

Fapt pentru care, aceastã reducere, ca oamputare bruscã pe care, ºmecheraºii cu limbajpolitic nou o muiau în sos de înþelegere patrioticãa dezastrului de care nu erau deloc strãini, l-adescumpãnit ºi, instinctual, l-ar fi fãcut sã pro-testeze. Dar, precaut, ºi-a impus o atitudine derezervã faþã de vehemenþa unora mai tineri ºi, pecât de neciopliþi sau de agresivi în manifestareainteresului personal, lipsiþi de teama de a se purtadeschis, mai pe ºleau decât vechea generaþie.

PROCURORULDIN X…

- o novelã româneascã ºi contemporanã -

59

D LLestine iterare

Pentru cã el, fiind tipul de om care ajunge a semândri cu modestele privilegii, dar privilegii, pecare le are legal, aºa cum îi dictau ºi cele învãþatepentru a-ºi exercita profesia, ajunsese cu vremea afi mulþumit cu statutul sãu de "bun în grad", acolo,la Parchetul de pe lângã Tribunalul din X..., orãºelmodest, lipsit de industrii ºi înconjurat de ogoarelenelucrate ale þãranilor falimentari. Un fost târgbanal de câmpie, altã datã bogatã, care l-a dãruitcu câteva clãdiri impozante, astãzi sãrãcitã,lãsându-l cu blocurile urâte în care i-a înghesuitCeauºescu pe þãrani ºi ruinele fabricilor care i-auconcediat apoi pe aceºtia, asemeni multor altorasemenea localitãþi ce meritã a fi notate cu un "X"generalizator al banalitãþii lejere, oferind pentru unlefegiu neambiþios ca el multe comode trãsãturiprovinciale. Dar ºi trezind, pentru unii iubitori deputere, absconse orgolii de centru administrativ alunei zone la fel de modeste ºi provinciale, bunã demuls tocmai pentru cã pãrea a vegeta într-ocirculaþie, mai degrabã subteranã, a miºcãrilor tran-ziþiei care nu mai trecea, dar cocea mereu surprize,fie venind din partea unor oameni de la care nu te-ai fi aºteptat sã-ºi modifice destinul ºi cariera, fiescoþându-þi în faþã mutre noi, de dubioasã calitate.Tranziþie care pentru el era marcatã, în acelaºitimp, ºi prin trecerea de la niºte ºefi cãrora li sesubordonase în tinereþe, când leafa era micã, dar ºiposibilitãþile de a obþine multe lucruri cu preþuri maimici decât alþii îl avantajau în acea societate carese declara a egalitãþii depline, la alþii apãruþi, uniimai exploziv - alþii mai dubios, din magma aceeacam neclarã care s-a tot convulsionat dupã ce ºi înoraºul X... se auzise cã la Bucureºti se strigase"olé". Pânã ce lucrurile au început sã se stabilizezeprin niºte averi fãcute în baza acelui articol deConstituþie pe care el, jurist legalist considerându-se, îl cunoºtea dar nu-l comenta, fiind vorba tocmaide prezumpþia de nevinovãþie pe care ei fuseserãînvãþaþi sã jure încã din anul întâi al facultãþii dedrept.

Aºa cã procurorul Dumitraºcu de la Parchetul depe lângã Tribunalul din X… a tãcut în legãturã cuacea curbã de reducere a salariilor, s-a abþinut ºi,tocmai asta, se pare, i-a fãcut foarte rãu. Conformfaptului bine ºtiut cã omul care þine-n el, la unmoment dat explodeazã!... Mai ales dacã þiiascunse niºte supãrãri care te fac a te autoacuza

spunându-þi cã aºa îþi trebuie dacã, atunci când ai fiputut, nu i-ai bãgat la zdup pe cei care acum îþi daucu tifla de pe înaltele poziþii pe care ºi le-au cum-pãrat cu, ºtii tu ce fel de bani ºi de unde!...

Fapt pentru care, aºa cum nimeni nu s-ar fi aºteptat,bomba cea mare a acestor ani de tranziþie a explodattocmai în acel modest ºi provincial oraº X… unde, înaparenþã, aproape cã nu s-ar fi putut constata nici unfel de tranziþie, ci doar niºte schimbãri de figuri înfotoliile importante ºi niºte apariþii de vile de lux într-uncartier altã datã rãu famat. Iar Parchetul de pe lângãTribunalul din X… a avut de suferit una dintre cele maiputernice zguduituri pomenite în istoria recentã ainstituþiilor încã firave, ale încã firavului stat de dreptpeste care, nu este clar încã faptul dacã guvernarea cupricina a adus beleaua crizei, sau criza, drãguþa crizãimportatã ca toate lucrurile specifice acestei lumi atâtde bine integrate, a adus guvernarea de belea.

(continuare în numãrul viitor)

Dora Groza

Îmi place sã mã amuz privind ingeniozitatea ºi realizarea artisticã în format electronic aleaºa numitelor "emoticoane". Iniþial vizibile doar pe reþelele de "chat & dating" (adicã "flirt &întâlniri romantice"), ele s-au extins treptat ca întrebuinþare chiar ºi pentru trimiterea demesaje electronice sau la postarea / publicarea de comentarii pe diferitele pagini de Internet.Indiferent însã de locul lor de utilizare, nu pot sã nu remarc mesajul emoþional nostim,romantic sau patetic, dupã caz, ataºat trimiterii sau primirii unor astfel de simboluri grafice.

Mai nou, ºi graþie tehnologiei tot mai perfecþionate, aceste emoticoane sunt realizate dinimagini animate, care prin repetiþie sugereazã o anumitã atitudine sau diferite sentimente, cear fi fost imposibil sã fie descrise pe deplin în cuvinte. Compensând dialogul sumar, chiarîntretãiat de diferite semne de punctuaþie aruncate la final de cuvinte pe "mess", emoticonuldã dintr-odatã viaþã întregului mesaj, adãugând un plus de sens.

De aceea, am convingerea cã utilizarea lor în comunicarea prin Internet nu face altcevadecât sã suplineascã lipsa semnalelor non-verbale pe care le transmitem prin gesticã,mimicã sau atingere atunci când suntem faþã în faþã cu persoana cu care discutãm. În plus,aceste simboluri grafice animate ne permit de multe ori sã exprimãm chiar lucruri ce ne-ar ficreat o anumitã sfialã în raport cu situaþia în care ar fi trebuit sã emitem un anumit mesaj înmod direct.

De câte ori un adolescent îndrãgostit nu a avut probleme sã îºi exprime sentimentele faþã depersoana iubitã, fiindu-i în acelaºi timp ruºine sã facã acest lucru în mod public de teamã cãva fi refuzat sau chiar umilit. Însã prin intermediul unor emoticoane emise progresiv îndiferitele etape ale comunicãrii, acest joc al tatonãrii sentimentelor celui cu care se vorbeºtepoate sã fie un avantaj pentru a ºti dacã poþi merge mai departe sau trebuie sã te opreºti.Acest lucru este valabil ºi pentru alte genuri de relaþii ce implicã o emoþie profundã, în genuldiscuþiilor cu persoanele dragi sau cu prietenii.

Analizând paleta de opþiuni ce þi se oferã, ai ocazia de a-þi exprima sentimentele prinpictograme ce acoperã cele mai variate sentimente, de la bucurie la tristeþe, de la interes laplictis, de la iubire la supãrare, de la sentimente pozitive la cele negative. De exemplu, demulte ori îmi place sã utilizez emoticonul numit "Smile" ("Te invit sã râzi"), însã nu de puþineori am apelat la "Wink" ("Îþi fac cu ochiul"), fiindcã mi s-a pãrut ingenios ºi foarte amuzant.De regulã am cãutat sã evit "In love" ("Sunt îndrãgostit") sau "Kiss" ("Te sãrut"), intensfolosite de cãtre persoanele de sex feminin pentru a-ºi exprima mai direct sentimentele faþã

D LLestine iterare

60

OC

TAVI

AN

LU

PU(R

OM

ÂN

IA)

EMOTICONUL CA SUBSTITUTAL EMOŢIEI COMUNICĂRII

NON-VERBALE

61

D LLestine iterare

de cel drag. În cazul meu prefer "Heart" ("Inimã"), pentru a spune persoanei pe care o iubesc cã þinla ea în mod profund ºi sincer.

Nu pot uita nici emoticoanele de sãrbãtoare, cum ar fi "Cake" ("Tort") ºi "Flower" ("Floare") oferitecelor cunoscuþi de ziua lor sau cu ocazia diferitelor evenimente. "Coffee" ("Cafea"), "Drink"("Bãuturã") sau "Beer" ("Bere") sunt ºi ele sugestive mai ales pentru reuniunile între prieteni,cunoscuþi sau colegi de serviciu. Prin urmare, în funcþie de ceea ce doreºti sã transmiþi ca emoþie,motivaþie sau atitudine ai la dispoziþie un întreg set de pictograme animate ce te pot ajuta ca printr-un simplu gest sã exprimi ceea ce nici o mie de cuvinte nu ar fi întotdeauna suficiente.

Trebuie menþionat cã în istoriadezvoltãrii sistemelor de comunicareîn scris cu mult înainte destructurarea primelor alfabetefonetice, la care semnele suntataºate sunetelor produse vocal, aexistat un sistem de transmitere ainformaþiei prin imagini, numitepictograme sau alteori ideograme,fãcându-se asocierea dintre semnelegrafice ºi diferitele stãri sausentimente. Scrierea alfabeticã apermis o compactare a comunicãriipermiþând o eficienþã crescutã, dar înacelaºi timp fãrã imagini conþinutul adevenit tot mai sãrac în ce priveºteexprimarea sentimentelor sauemoþiilor.

De ce oare copiii se bucurã de cãrþilebogat colorate cu imagini felurite cele stimuleazã imaginaþia ºi reveria,procese fundamentale în dezvoltareafiinþei umane? Sau de ce adulþiiselecteazã, de multe ori involuntar,acele materiale sau documente ceau alãturi de textul scris ºi anumiteimagini sau simboluri grafice? De ce alegem cãrþile pe care le vom cumpãra uitându-ne în primulrând la copertã, graficã ºi dupã aceea la conþinut?

Este clar cã putem vorbi de un aspect emoþional, non-verbal al comunicãrii, ce face parteintegrantã din modul în care fiinþa umanã comunicã, întregind paleta de exprimare nu numai cuinformaþii, ci ºi cu sentimente sau atitudini. Nu în ultimul rând, memorarea are la bazã tot un procesde asociere dintre imagine ºi conþinutul informaþional ce se cere a fi reþinut.

Prin urmare, nu pot decât sã mã bucur de revenirea în forþã a pictogramelor alãturi de caractereleextrase dintr-un alfabet ce reproduce mai mult sau mai puþin fonetica sau vorbirea umanã. De fapt,în scrierea veche egipteanã, sau ieroglificã, erau deopotrivã stilizate elemente ce þineau desunetele vorbirii, precum ºi de partea emoþionalã, imposibil de descris pe deplin în cuvintearticulate. De multe ori un ochi de ºoim sau imaginea unui anumit obiect sau animal era maipotrivitã decât expunerea plicticoasã ºi plinã de simboluri grafice a ideilor comunicate.

Scrierea pur alfabeticã a constituit o simplificare a acestei vechi scrieri cu scopul comunicãrii cunaþiuni strãine pentru ei la acea datã, în genul popoarelor semitice, inclusiv cu evreii. Dar îmbinareadintre caractere fonetice, sau fonograme, ºi imagini, sau pictograme, reprezintã o transpunerecorespunzãtoare a componentelor informaþionale dar ºi emoþionale ale comunicãrii umane.

Prin urmare, vã invit sã folosiþi aceste simboluri grafice, însã fãrã a abuza de ele, fiindcã oricât demulte sentimente am avea de exprimat, totuºi cuvintele sunt cele care contureazã în cele din urmãsensul. ªi de asemenea, invit pe toþi fanii de "messenger" sã foloseascã propoziþii complete atuncicând au de spus ceva ºi sã nu se mãrgineascã doar la limbajul de peºterã, parþial articulat, lipsit depredicat, în genul "Eu, Tarzan. Tu, Jane". Frumuseþea comunicãrii se atinge atunci când îmbinãminformaþia cu sentimente ºi atitudini, când cuvintele sunt exprimate pe fundalul celor mai caldeemoþii, care aduc în cele din urmã nu numai cunoºtinþã, ci ºi bucurie în inima celor care iau act deceea ce noi exprimãm.

Sã facem comunicarea umanã cât mai frumoasã cu putinþã, aceasta este dorinþa mea, iar viaþanoastrã sã fie plinã de sentimente pozitive ºi luminoase. Atunci nu ne va pãrea rãu cã trãim,suferim sau plecãm din aceastã lume. Trãim unii prin ceilalþi, acest lucru fiind valabil pe întreagaduratã a vieþii noastre. Sã nu fim egoiºti în exprimarea bucuriei, solidaritãþii ºi ataºamentului dintrenoi ºi semenii noºtri.

62

D LLestine iterare

Dora Groza

MetamorfozãUneori eram floareªi tu - fluture ce încercai sãpoposeºtiPe petale-mi.Odatã, erai izvor, Iar eu - salcie plângãtoareCe-ºi plimba frunzele înrãtãcirea-þi…Cândva, eram copiiªi încercam mereu sã neîntâlnim,Uitând frãmântãrile zilnice,Astãzi, suntem doi strãiniCe încearcã sã dea totuluitãrii.

Romanþã tatãluiLacrimi de fatãPentru o lume curatã…

Mâini tremurânde,Priviri rãtãcite,Vorbe-nghiþite,Buze-ofilite, Rugi nerostite…Sãrutul iertãrii -Lumina-mpãcãrii

Strigãt de buhãTe-a luat sã te ducã

Lacrimi de fatãPentru-o lume uitatã.

Dorinþã(fiului meu, Vincenþiu)

Aº fi vrut sã fiu potecaPe care urci mereu spreînãlþimi,Dar nu pot fi decât floarea decolþCe se fereºte de mâinihulpave,Voiam sã fiu trandafirul regalCe încântã o mulþime depriviri,Dar nu pot fi decât ghiocelultimidCe nu lasã în urma sa dor ºijale.Aº fi vrut sã fiu scânteiaCe þi se-aprinde-n priviri,Dar nu pot fi decât lacrima-vorbei de-o clipã,Aº fi vrut sã-þi spunCât de mult te-am dorit,Dar mi-ai spus:"Sã nu faci de vorbe risipã!"

IdaSunt liniºtitã iubirea meaPierdutã în calcule meschineAtât de singurã ºi atâtaºteptatãPrintre salcâmii în floareIeºirile incidentale,Surâsul cu mii de fãgãduieli -Niciodatã þinute,Zefirul - veºnic acelaºi

Toate trecute prin sitã,Fãrã ºanse de a fi naturaleAfarã de þãrmul opritSpre care alergaiPrin cãldura fluidã

JocÎmi place sã mã joc cu pãru-þiAlbastru de negruªi-mi place sã alerg prinploaie,Râzând de nedumerirea-þivãditãÎn timp ce magnolii se scuturãîn cale-miªi stropi se scurg ºiroindPe obraz, pe buze, pe tâmple,Ascunzându-se-n sân,Dând un rece fiorTrupului meu plãpând…Îmi place sã mã amãgescAscultând simfonia stropilorreciCe se pierd în eternul Pãmântªi-mi place sã vãd cum încerciSã te apropii de mine,Deºi… ºtii prea bineCã nu vom putea niciodatãFii unul!

FantezieMã cheamã urmele paºilor tãiAfarã e ploaie,Rãsunã chemãrile inimii meleªi-o grea aºteptare

63

D LLestine iterare

DO

RIN

AM

ÃG

ÃR

IN(R

OM

ÂN

IA)

P o e z i i

Mã-nvãlui în privirea-þiDe-un verde opal,Tânjesc dupã ploaie…Priviri rãtãcite, pierdute în zãri,Ne cheamã-n vãpaie

Rãsar dintre rouã,Mã-nalþ cãtre cer -De-a pururi uitatãªi stropii de rouã uimiþi iarãºipierÎntr-o lume visatã.

Dacã tu…Pe buzele tale Îmi revãrs durerea de-a trãiªi teama de singurãtate ºitãcere…

Dacã tu n-ai fi existat,Nu m-aº fi apucat de scrisPe frunze de rouãTot ce cu sânge n-am scrisPe nisipul umedÎntr-o viaþã, în careM-am închis în aºteptarePânã ce soarele rãsare din mare

Pe buzele tale Îmi revãrs durerea de-a trãiªi teama de singurãtate ºitãcere…

Vis pierdutZbor nesfârºit -Inimi curate,Zbor frânt -Inimi pãtate,ªoapte ce dor,Sãruturi fugare,Scrisori care mint -Vorbe murdare…Condamnãri - ani în ºir,Condamnãri ºi regrete,Zâmbet prelinsÎn dosare secrete.

Libertate, sfârºit…Libertate fugarãPentru-un suflet rãtãcitÎntr-o lume amarã.Mã visez în trecut -Bucurii, flori ºi soareÎntr-o mare de alb,Într-o mare de mare.

TalismanCredeam cã nu eºti ca alþii.Dar m-am înºelat…Credeai cã sunt ca toate oalelesparte,Trecute prin mâinile multora,Dar te-ai înºelat…Mi-aº fi dorit sã putem trãi pe unpisc,Sã þesem câmp de floriªi Tinereþe fãrã bãtrâneþe,Dar între noi s-a cãscat oprãpastieªi numai eu am ajuns pe pisculînalt.

M-am îndrãgostit de o fotografieUitatã într-un scrin mâncat demolii,Dintr-o camerã cu miros devopsele ºi lutFotografia aceea - erai chiar tu -

cel care nu mai eºti Acum.

AmãgireMâinile reci ale toamneiLe-am simþit în biopsia sufletuluimozaicat de trecerea vremii.Zvârcolirile soarelui m-au gãsitpe trepte, în faþa unei porþiînchise,încercând sã întrezãresc prin firidãsperanþa cã sunt sãnãtoasã

45 de ani pe un drum de þarã,lângã o vioarã amorþitã.O femeie dospitã cãra apãsã dea pomanã pentru morþiCobiliþa uitatã la izvor,O va lua vre-o fatãamãgitã de tresãririle guºteruluitrezit din poalele iernii

Eu-tu-noiEU tac, TU taci, NOI tãcem...Ascult mugetul ierbii zdrobitede melcii ieºiþi dupã ploaieªi simt zvârcolirile curcubeuluice se prelinge din marecãci EU tac, TU taci, noi tãcem

Dora Groza

64

D LLestine iterare

65

D LLestine iterare

SEM

ELA

MÃ

GÃ

RIN

(RO

MÂ

NIA

)

E liniºte, prea liniºte,Încât îmi aud gândul,Iar conºtiinþa mã cheamã,Dar prezentul e deja trecut.

Îmi fumez tristeþeaÎn umbra vieþii,Iar speranþa o ascundÎn conceptul tinereþii.

Atâtea amintiri,Atâtea zâmbete, Sunt absorbite, ºterseDe portalu-nspre trecut.

Rãmân doar picãturi ºi urmeAle amintirilor pe care le-am avut.

Se aude ecoul tinereþiiCe mã cheamã spre trecutIar paºii zglobii ai vieþiiI-am simþit ºi i-am fãcutÎn miezul straniu al lucrurilorViaþa-i o-ncercareRâzi, zâmbeºti, te bucuri,Dar în esenþã doare

Speranþa se îneacãÎn vâltoarea mâhnirii

ªi-mi dau toate clipeleÎn braþele amintirii

De ce-s atâtea ziduriDe care te izbeºti?Aceasta este viaþaTrãieºti, dar nu trãieºti.

În înaltul ceruluiNorii au început sã plângãVãrsându-þi suferinþaÎn simpli stropi de ploaie

Fulgerele reprezintã doar frustrãriA unei inimi, care nu înceteazã a suferi

Cu glas pierdut, gând singuraticVântul cautã-mpãcareIar speranþa uºor se stingeCa flacãra-nspre care vine marea

Ploaia strigã a disperareImplorând cu-n ultim dorSufletul rugin de-aramãSã sufle încet, domol

Se aude doar fanfaraStropilor izbiþi de geamCe se prãbuºesc în garaUnde amintiri aveam.

Trecutu-n suflet plângeCând cei doi copiiVoiau la lunã a ajungeªi-n eternitatea a fi.

Ploaie

Gând

Rame de amintiri

POEZIIDE DEBUT

Însã visele nu se-mpletescCu sinistra realitateDar poate cândva, în alt universVor fi îngemãnate.

Trandafirul speranþei se ofileºteCu fiecare clipã petale-ºi pãleºteRãmâne covorul arãmiuCa semn apãsat, timpuriu

De ce mã torturezi nestingheritGând arzãtor ca soriiÎn interiorul meu tot a muritS-au rupt ºi corzile viorii.

O dorinþã, un gând, un visTotul este un pastel nescrisPeste care rãmâne securea timpuluiClipe, momente, secunde în bãtaia vântului

Trãirile explodeazã în sineSe frâng, se rãsfrângÎn gândul meu, în mineUnde rãmân pe veci levitând.

Când pleoapele cad obositeIar somnul te iaÎn a sa vrajãVei ºtii cã ai ajuns pe tãrâmul viselor

Acolo, ca întotdeaunaÎþi întâlnesc privireaDesprinsã total de realitateCare îmi surâde ºi mã îmbrãþiºeazã

Bãtãile inimii explodeazã în mineIar cuvintele timide vorbescTu vei rãmâne mereuDragostea mea din vis.

O primã notã a iubiriiMã cheamã spre necunoscutIar amintirile, dorinþeleSe-neacã în firul timpuriu trecut

Mereu dorinþa va ardeÎn a mea fiinþãDragostea e avalanºaCe obtureazã suferinþã

Clasa a IX-a,Liceul de Artã "I. ST. Paulian"Drobeta Turnu-Severin

Avalanºã

În vis

Clepsidra

Aripi de speranþã

66

D LLestine iterare

Dora Groza

Pânã la marginilepãmântului

Înaltul,Dar ºi adâncurile,Îmbrãþiºate suntDe corali.În tam-tamValuri bat…O floare,De undeva,?ine prelegeriDespre iubire.CinevaIubeºteDoar focul.Cãrãrile,În dulcea lor nebunie,Se rãzboiescCu patimile.Înºine, trebuie sã dãmAscultareAscezeiPe care ne-o impunem…Cãci iubirea ajungePânã la marginilePãmântului.

Statui ºi nemurire

Statui fãrã capNe vorbescDespre moarte ºi nemurire;Cele fãrã mâini

Sigur iubescZeii ºi cerul.Dar cheileUºilor casteluluiAu ºi eleCântecul lor…PaºiiÎn întuneric,Prin castel,Se vãdÎn rostogolirea luminii.Dupã care,StatuileNu mai vorbesc…

La temelia lumii

La temelia lumiiS-a pusªiOPicãturãDeVin.Zeii nu s-au împotrivitAtunci…ªi nici oceanul planetar.Doar femeiaA avutCevaDe spus;SingurãtateaA pierdut,Iar scaraDe luminãExistã.

Peste departe

Am desenat un chipDe zeuPe val.Un ºirDe munþiAm pusPeste departe.Apoi, o scarãªi o carteAm dãruitÞinutului albastru…Scriu doar,Iubesc…Nu sunt un astru.

Numai al meu

BalanþeleSe vor salvaÎn destinulVânturilor.CerbiiCãrareDin aurAuPeste grãdinileSuspendate…CaiiÎn galopVor mergePeste cascade.Dar sigur sunt:

67

D LLestine iterare

VASI

LE M

IC(R

OM

ÂN

IA)

Poezii

Cerul ce se vedeDe aiciE numai al meu.

Azurul zidit

AzurulFu ziditÎntre cascadeleMunteluiDe foc.GranitulEste o izbucnireDe primãvarã…CândMareaTainãA albuluiAbiaRedescoperãCerul.

Undeva a fost

UndevaA fostRecreatChipul morþii.Nu era o fãpturãCe a fost,Nici unaFictivãO piarã dãltuitã…Ceea ceMoartea însãºiEste…Doar o poveste.

Parcã o rugãciune

Soldaþii mãrºãluiauPe un cer mlãºtinos.FiecareZiceaiCã esteUn tanc

ObiºnuitA trecePeste tranºeePline de cadavre.Parcã o rugãciuneSe auzeaDe undeva…CândGoarnaTocmai trebuiaSã aducãNebãnuita veste.

Istoria nopþiicare a fost

FemeiRebeleRescriuIstoriaNopþiiCare a fost.FiecareSecundãEste pusãÎn ecuaþiaAlbului.Iubite ale zeilor,Regine,Dar ºi femei obiºnuiteRefacTraseele…Aºa,ImperiulSe vedeLuatLa întrebãri.

Pe un nor, foiºorulde foc

Pe un norVoi desenaFoiºorul de foc..Pe un altul,Voi sãpa o fântânã;

Am sã plantezUn mãslin,PoateO pãdureDe mesteceni…Ceva mai încolo…LunaVa coborîPe o scarã albã,κi va spãla faþaCu rouã.Într-un vas de lut,Luna va luaApãDin fântânã…Pentru arborii ei,Pentru pãsãrileLumii,Pentru zoriiCe se vor ivi.

Pe urma oiloralbastrePe urma oilor albastrePãºeºte râul-zeu ne-nvolburat,Pãstorul, însoþit de astreVine ºi el ºi… vântul-împãrat..Calea e lungã…Codri prin împrejurimi nu sînt,Arºiþa biciuieºte, boarea oalungã,Zici cã albul e tot mai aproapede pãmânt.Dar oile albastre merg încet,Parcã e tot o oaie ºi o stâncã…Le vezi numai privind în sus,discret,Dar poþi sã le ascunzi tocmai îninima-þi adâncã.Spre ziuã, oile albastre seîndepãrteazã,Râul-zeu se duce ºi el sã seculce,Poate chiar dupã a lunii razã,Când visul meu… se duce, setot duce…

68

D LLestine iterare

69

D LLestine iterare

GH

EOR

GH

E N

EAG

U(R

OM

ÂN

IA)

Luminile purtate de sclavi,goneau puterile întunericului.

Pocalele umplute de ba-cante nu se isprãveau nici oclipã. Consulul roman Lucullusera ameþit. Se retrãgea. Strajapalatului se sprijinea când dezid, când în suliþi, schimbându-ºi greutatea trupului de pe unpicior pe altul, când ultimulgrup de invitaþi era purtaþi pebraþe de sclavi spre a fi aºezatîn lecticã. Cea mai bogatã dinele era a lui Perigeu, care-ºicâºtigase averea prin grija luiEros ºi a nobilelor sale însuºiri.Scria ode împãraþilor ºi maiales victimelor sale din ultimavreme. Avea un chip ales ºi opanã ce o întrecea cu mult pe-a lui Vergiliu. Cu trupul uºorîmbrãcat era tulburat, nu atâtde vinul de Chios, ci mai alesde una din sclavele aduse decurând din pãrþile Donarisului,cu pielea mai albã decât cre-tanele ºi pãrul mai presus de alaltor fiinþe.

Inima în piept îi ardea ºi dincând în când, fãrã ca sã-l audãcineva, slobozea câte un gea-mãt. Sclavii îl urcarã în lecticã,crezându-l bolnav, dar sebucurarã când Perigeu strigãcu glas tare, s-audã toþi cei ceieºirã odatã cu dânsul.

- Prieteni, fiþi astã searã oas-peþii mei, apoi venindu-i brusc

o altã idee, adãugã surâzândfericit:

- Dar mai înainte de apetrece se cuvine, ca buniprieteni ce suntem, sã mergemla consul ºi sã-l luãm cu noi.

- Sã mergem, adãugarãcâþiva din cei ce mai erau înstare. Pe Lucullus îl gãsirã înpat, gata de culcare. O sclavãabia terminase de ars miro-deniile în camerã. Ceata dãdubuzna din triclimum.

- Ce vreþi? îi întâmpinã Lu-cullus.

- Pe tine, o, mãrite consul, îispuse vesel Perigeu. Chipultãu, sã lumineze calea noastrãasemeni stelelor luminoase.

- Bine, dar m-am culcat...- Te-oi fi culcat tu, dar do-

rinþa de a te avea printre noi emai puternicã decât obosealace-þi învãluie trupul.

Pe Lucullus toate acestea îlbucurau atunci când erau binespuse ºi Perigeu era unul din-tre favoriþii sãi. Cu toate aces-tea spuse:

- Cinstiþi prieteni, eu vã mul-þumesc, dar vã rog sã mã cre-deþi cã regret nespus cã n-amsã pot veni. O obosealã cum-plitã s-a cuibãrit în oasele meleca o durere plãcutã...

Perigeu, prinzând un mo-ment prielnic, îl întrerupse:

- Te cred, iubite Lucullus,

pentru cã eu însumi sunt cu-prins de durere. Trupul meu sezbate nebun mai ales dupãrefuzul tãu, de a ne însoþi ºidupã încã ceva pe care nu în-drãznesc a-þi spune:

- Dar spune.- ªi dacã leacul durerii mele

ar sta în puterea ta, sã mã vin-deci ai face-o?

- Pe sufletul strãmoºilor mei,þi-o jur cã nu am dorinþã maimare decât sã te ajut, iubitePerigeu.

Acestuia îi sticlirã ochii deºiretenie adãugând:

- Aflã scumpe Lucullus cã înseara aceasta, în casa asta,m-am îndrãgostit.

- E iarãºi vreo aventurãnebuneascã de-a ta.

- O, nu, te asigur. Sunt ne-bun, ºi sufletul meu geme dupãuna din sclavele tale. Simt caun nemernic ce-ar putea înghiþipentru sufletul sãu pocaleîntregi de Chios fãrã de sfârºit.Nisipul din mine-i fierbinte, ºinu numai oasele mã dor, darmã doare sufletul acesta pecare tu oricând ai putea sã-lvindeci sau sã-l distrugi. Cei-lalþi tãceau.

- O, nu, Perigeu. Oricare dinsclavele mele care au deº-teptat în tine asemenea dorinþi,trebuie sã fie mândrã deatenþia ce i-o acorzi.

P Ă M Â N TV I O L A T

De aceea, fãrã sã ºtiu denumele ei, dã tu însuþi poruncãsã-þi fie adusã oricând doreºti.

- Aº vrea s-o iau cu mine înlecticã.

- A ta este, ºi fie ca dorulacesta sã-þi îmbogãþeascã stru-nele sufletului tãu, atât de dragmie ºi lumilor romane. Decimergeþi acum fãrã mine ºi fericiþi-l pe Perigen pentru leacul ce elînsuºi ºi l-a gãsit.

- Prin darul tãu, o iubite Lu-cullus, ai adus lumina în sufletulmeu. ªi dacã strãlucirea steleitale este acum mai palidã deobosealã, mã bucur cã am dincasa ta una din cele mai ne-preþuite podoabe pe care tu însuþim-ai fericit.

Apoi urându-i cele cuvenite-ºiluarã rãmas bun. Sclavii lui Peri-gen duceau acum o dublã po-varã.

Pe strãzile Romei, ceata tre-cea cãlcând sub sandale primeleraze de soare.

IIDezmãþul se sfârºise. Câteva

bacante bãute chicoteau. Peri-geu, se aºezã pe treptele bãii,chemând sclava tracã la dânsul.Trupul îi tremura ca bolnav. Ba-cantele triste plecarã sã-ºi vin-dece rãnile ciupiturilor cu uleiuride mãslin. Soarele pãtrundeaprin plafon, sãgetându-l. ªiaºteptarea asta-l duru.

Când draperiile furã trase înlãturi, sclava-l orbi. El, Perigeu,curtezanul de temut al Romeicãzu în genunchi de pe trepte. Eaveni pãºind ca-n vis. Apoi, îºiplecã privirile, clãtinându-se. Pe-

rigeu se cutremurã înfiorat! Seridicã în picioare. Cu greu a reuºits-o întrebe.

- O, care þi-e numele tãu nepã-mânteanã fiinþã ?

- Numele meu este Geea,stãpâne!

- Geea?! Dar Geea e numegrecesc.

- Grecesc mi-e ºi trupul, stã-pâne, deºi mulþi mã socot dinTracia. Dar cu toþii au uitat cãTracia-ºi trage obârºia din vechiulimperiul al marelui Macedon ºi cãLisimah a fost unul dintre primiisãi conducãtori.

- Ce-ai fost tu înainte? o în-trebã din ce în ce mai uimit Peri-geu. Nici nu-i venea sã creadã cão sclavã putea vorbi despre astfelde lucruri, pe care puþini romaniputeau sã le ºtie.

- Mare preoteasã, stãpâne.Sunt de viþã regalã ºi mã pregã-team sã fiu o Pitia a templuluiDelfi, stãpâne.

Perigeu se cutremurã.- O frumuseþe ca tine sã fie

astfel jertfitã?- Pentru mine aceasta nu era o

jertfã, stãpâne. Era culmea su-premã a vieþii mele. Am fost pre-destinatã pentru aceasta, stã-pâne!

- O, Geea. Nici nu-þi închipuicâtã durere ‚îmi faci spunându-miastfel de cuvinte. Apoi vãzândmirarea de pe chipul ei, adãugã:Pentru cã eu te iubesc, Geea. ªiard de durere când te privesc.Sunt nebun. Sunt omul care arvrea sã-þi fie stãpânul ºi sclavultãu, Geea.

- Asta niciodatã, stãpâne. Ori-cine mi-ar pângãri fecioria arprimi blestemul Pitiei. Ea n-ar ac-cepta ca eu sã am un alt destin.ªi toate forþele întunericului te-ar

osândi, stãpâne! - Dar eu te vreau!- Vei fi nefericit stãpâne!...- Dar te iubesc!- Vei suferi stãpâne!- Nu vreau sã ºtiu de nimic. Pe

tine te vreau ºi-atât, mai zisePerigeu apropiindu-se.

- O! Nu, stãpâne. Fie-þi milã detine. Eu sunt o sclavã. Mã voisupune. Dar pe Geea, templul ova rãzbuna. ªi rãzbunându-mãpe mine vei fi pedepsit.

ªi-atunci Perigeu ca turbat serepezi cãtre Geea. O cuprinse înbraþe sãrutând-o sãlbatic. Geeanu se împotrivi ºi nici nu-i rãs-punse îmbrãþiºãrii. Repetacuprinsã de spaimã.

- O, nu stãpâne. O, nu stã-pâne... lãsându-se dusã în braþeîn alcovul imens. Nu se puteaîmpotrivi forþei.

În patul unduind de mãtãsuriabia putu sã scoatã un geamãt.Se înãbuºea. Ceva nou, nede-finit, începu sã-i învãluie trupul.Simþea din ce în ce mai puþinbraþele stãpânului sãu. O mole-ºealã stranie-i cuprindea vârfuldegetelor, apoi tot trupul. Uºor,uºor, tot mai puþin perceptibil. ªileºinã.

Trupul i se rãcea din ce în ce,devenind tot mai greu. Rãsufla-rea-i era ca de gheaþã. Braþele-ilunecarã. Ochii-i se închideauuºor. Pieptul îi tresãrea din ce înce mai rar.

Perigeu simþi. Cutremurat, seridicã. O spaimã cumplitã-i cu-prinse oasele. Mâinile-i fierbinþi îicuprinserã chipul. Cãuta sã-nþe-leagã ºi rãceala trupului ei creº-tea. Fiori de groazã-l strãbãteaupânã-n creºtet.

- Geea! Geea! strigã disperat.Ea nu-i rãspunse.

70

D LLestine iterare

71

D LLestine iterare

O durere nebunã îl þintuia.Dorea sã facã ceva, orice. Trupuliubitei devenise rece,dar de ostrãlucire marmoreicã. ªi un glassfâºie vãzduhul !

- Perigeu, tu cel mai nelegiuitdintre muritori!O! Perigeu! Te bles-tem sã nu-þi afli vocea pânã cândn-o vei învia pe Geea. Era preo-teasa noastrã. Tu ne-ai rãpit-o. Tus-o învii. Un milion de amfore devin va trebui sã jertfeºti la picioa-rele Geei. Sã nu-þi afli liniºtea. Fiiblestemat!...

Perigeu se cutremurã. Seaplecã peste Geea cu gândul s-oia în braþe. Trupu-i era rigid.Sclavii pãtrunserã-n cinegeu.Perigen nu-i vedea. Se cãznea s-o ridice. Dar greutatea deveniseprea mare. Un sclav s-aplecã sã-l ajute.

Dar Geea era ca de piatrã.Abia cu ajutorul a patru sclavireuºi s-o ridice.

Baldachinul se crãpã. Printrestâlpii ce susþinuserã perdelele,sclavii reuºirã cu greu s-o care.Perigeu ºedea nemiºcat. Sclaviinedumeriþi, în tãcere, cãrarãstatuia în curte. Apoi sprijinind-ocu niºte pilaºtri se depãrtarã,lãsându-ºi stãpânul doborât dedurere.

IIIRoma îºi alegea împãratul.

Parfumul ghirlandelor grele deflori strãbãtea oraºul. Lei fioroºi,puºi sub zãvoare în cuºti eraucãraþi cãtre Circus Maximus.

Urºi din Carpaþi, cu gheareleroase de stânci, se zbãteau subgratiile grele. Liberþii mergeau pestrãzi, sorbind din vinurile Romei.

Numai în casa lui Perigeu dom-nea o tristeþe adâncã. Sclaviifuseserã eliberaþi ºi nici unprieten nu mai cãlcase pe dalelealeilor de la împietrirea preafrumoasei Geea. Perigeu cumpã-

rase butoaie de vin pentru a-ºiduce blestemul la capãt. Trupu-iardea. Mâinile i se umflaserã.Zilnic venea un alai pregãtit,priceput, cu o duzinã de amforenoi, care abia de-i mai ajungeauosânditului sã le pãstreze pânãseara târziu. De obosealã le

spãrgea de treptele care duceauîn bazinul ce-o înconjura peGeea.

Rece ºi nemiºcatã, Geea pri-vea cu ochii de piatrã amforele cese vãrsau în bazinul de la picioa-

rele ei. Buþile mari erau împrãº-tiate în toate camerele palatului.

Pânã la a milioana amforã devin mai era mult. Trebuia sã-ºivândã toate pãmânturile. Trebuiasã se vândã el însuºi, numai s-omai poatã avea pe Geea. S-osimtã iarãºi vibrând în braþele lui.

Dora Groza

72

D LLestine iterare

S-o primeneascã de pãcatulsãvârºit fãrã de voia ei. ªi aniitreceau. Trupu-i devenea din ceîn ce mai bãtrân. Încheieturile i seumflaserã, apoi devenirã dure-roase, cu noduri. Din straiele atâtde bogate altãdatã, doar niºtejalnice zdrenþe îi atârnau pe tru-pul schilodit.

Vinul din bazin se revãrsa princurte. Cãra amfore fãrã sã mainumere dacã mai avea pânã laun milion sau nu. Cãra în neºtire.Cãra cu credinþa cã zeii s-ar în-dura la ultima amforã blestematãsã-i redea Geei suflarea. κivânduse palatul. Pentru trupul lui,acuma bãtrân, un pat sub cerulliber, de unde s-o poatã vedea,era de-ajuns.

Consulul Lucullus murise. Oaflase de la fiul olarului caremurise ºi el. Bani avea din ce înce mai puþini. Acum când Romaîºi alegea un nou împãrat, tânãrulolar îºi luã banii de pe ultimacomandã de amfore. Perigeu erala capãtul puterilor. Ar fi vrut sãiasã pe strãzi. Sã închine ºi el debucurie alãturi de oamenii aceia.

Dar o sfârºealã cumplitã-l þintuipe marginea unui butoi înnegritde vreme. Sub apãsarea trupuluisãu, lemnul cedã, sfãrâmându-se.

Perigen zâmbi amar. Era unuldintre primele butoaie, cu vin deChios, din care-i plãcuse maimult. Spera ca alãturi de Geea sãpoatã gusta din nou. Îi era foame.O bucatã de pâine muiatã în vinavea sã-i mai dea puþinã putere.

Soarele ardea nemilos. Patri-cienii bogaþi se retrãgeau în bazi-nele vilelor sã se-mbãieze.

În casa lui s-auzeau râsete.De-aceea despãrþise cu un zid detot ce a fost vreodatã a lui. Sã-ºi

uite pãcatul. Întremat de dumica-tul înghiþit mai aruncã o amforã-nbazin. Amfora se scufundã înfundul bazinului. Necãjit Perigeuse aºezã pe marginea lui uitân-du-se la statuie. ªedea în umbraei ºi i se pãrea cã miºcã.Aveaoare halucinaþii? Întâi un braþapoi un picior - ºi-apoi toatã fãp-tura. De bucurie se prãbuºi.Geea cobora de pe soclu prinlacul de vin, cãtre dânsul. Ameþi.Apoi pe mãsurã ce s-apropia deel, Geea-i pãrea mai maturã. Chi-pul feciorelnic, se transforma înfemeie bãtrânã. Din ce în ce maibãtrânã. Umerii zvelþi altãdatã selãsau tot mai mult gârbovind-o.Iar când ajunse lângã el, Perigeun-o mai recunoscu. Uimit se uitãla locul statuii.

Postamentul era gol. Decibãtrâna cu ochii înroºiþi denesomn de lângã el era frumoasaGeea. Pãru-i albise. ªuviþele câ-nepii de neîngrijire i se lipeau desânii fleºcãiþi ce se vedeau subvesmântul subþire. Un zâmbetamar îi aduna ridurile chipului cao pungã.

- Te aºteptai sã mã vezi astfelPerigeu?

Perigeu nu mai putu scoate ovorbã. Cu ochii rãtãciþi se ridicãîmpleticindu-se. Nu mai dorialtceva decât sã fugã.

- Zeii te pedepsesc pe ne-drept, o ºtiu. Dar nu poþi sã le faciceva. Sunt zei, adãugã Geea cuglas gâjâit de bãtrînã.

- Sunt zei... relua ca un ecouPerigeu fugând din calea ei cãtrezidul cu care se izolase de lume.Cu braþele îmbãrbãtate degroazã se cãþãra pânã aproapede coamã. Zidul era destul deînalt ºi se ºubrezise. Când apucãde coama uºor mãcinatã de ploi

cãzu. Câteva pietre cãzurã subel. Atunci bãtrâna s-apropie îndu-ioºatã. Perigeu, adunându-ºi ulti-mile-i puteri, zise:

- Tu nu eºti Geea. Tu nu eºtiGeea. Pleacã. Eºti Pitia. Fugi...

ªi se sfârºi horcãind. Dintrupu-i bãtrân câteva ºuviþe desânge îºi fãcurã loc în colþul gurii.Iar Geea, luându-i capul în poalavesmântului strãveziu, urlã cuglas de bãtrânã.

- O zei, fiþi blestemaþi. Geea,ruptã ºi roasã de voi vã blestemã.Fiþi blestemaþi! Urletul ei rãsunasinistru în împrejmuirea de piatrã.Stãpânul casei lui Perigeu ieºiîngrozit în grãdinã.

Apoi s-apropie însoþit de-oceatã de sclavi adunaþi la urletelebãtrânei turbate.

Urcându-se pe zid se-nfiorarã.- L-a omorât pe Perigeu stã-

pâne, adãugã unul din ei.- Prindeþi-o ºi-aduceþi-o în-

coace. ªi dãrâmaþi zidul acesta.ªi-atunci, în timp ce zidul se

crãpa tot mai mult, Geea sescufundã în lacul de vin, dispã-rând. Când trupul îi fu scos laivealã, era rece ca o statuie. Apoiîn timp ce o lãsarã pe trepte sã seusuce, trupu-i crãpã. Ochii marise rostogolirã din orbitele goalesfãrâmându-se, în timp ce pielease fisurã împrãºtiindu-se la primaadiere de vânt. Când se întoar-serã sclavii s-o ia, doar o grã-mãjoarã de cioburi prãfuite era petreptele suflate de vânt. Undeva,uitat de vreme, trupul lui Perigeuaºtepta sã cadã victimã vârco-lacilor lumii.

Ciocane imense bãteau, sfâºiindvãzduhul: aiurea plutea un sicriugros de piatrã, ca o ultimã licãrirede-adevãr. Umbra morþii cuprin-sese totul ca o noapte de granit.

73

D LLestine iterare

LIVI

AN

EMÞE

AN

U-C

HIR

IAC

ESC

U(C

AN

AD

A)

Recitesc cartea lui Kim Thui "Ru", pe care amcitit-o acum o sãptãmânã pe nerãsuflate. 140 depagini înguste, majoritatea scrise doar pejumãtate de paginã, cu momente din viaþa ei înVietnam înainte de fuga spre Occident. Frumu-seþea ºi urâþenia unor episoade privitoare lasupravieþuire m-au cutremurat. Timiditatea ei,frica, foamea ºi riscul permanent care-au urmatperioadei de ocupaþie francezã ºi americanã, fugasutelor de mii de vietnamezi din faþa comuniºtilorîn bãrci improvizate, din care multe au fost înghi-þite de ape, fac din aceastã carte micã o bijuterie.

"Ru" e jurnalul vieþii ei ºi a familiei ei.Kim, autoarea, crede cã naºterea ei a avut ca

misiune sã înlocuiascã vieþile pierdute în rãzboiulcivil care a deºirat Vietnamul în douã pãrþi opuse: nordul comunist ºi sudul capitalist subvenþionatde americani. Pânã la fuga pe mare, la vârsta dezece ani, Kim a trãit ca fiind o prelungire naturalãa mamei ei. Exilul, paradisul ºi infernul trãitesimultan în cala unui mic vapor în care 200 depersoane au vieþuit zi ºi noapte unii peste alþii, i-au tãiat cordonul ombilical.

Nu pot sã nu compar condiþiile acestei evadãridin infern în infern (de frica de piraþi, de a muri defoame, de a se intoxica cu resturi de alimenteîmbibate de uleiul motorului, de lipsa de apã, de afi obligaþi sã urineze într-un vas ce trecea dinmânã în mânã), cu condiþiile civilizate în care amajuns noi în Canada.

Încremeniþi în fricã, de fricã, ei au fost pradasigurã a acestui monstru care i-a terotizat, dar pecare l-au preferat faþã de teroarea comunistãajunsã la Saigon, care a omorît în chinuri în lagãrepeste un milion din proprii lor conaþionalinecomuniºti. Autoarea povesteºte cum un marechirurg de la Saigon ºi-a pus cei cinci copii între 5ºi 12 ani în cinci bãrci diferite, sperând ca mãcarunul sau doi sã scape cu viaþã. ªi dupã ce a trãit

asemenea cataclisme, Kim, devenitã mamã, n-amai putut plânge când i s-a spus cã a nãscut uncopil autist, cu care nu v-a putea comunicaniciodatã.

Autoarea, ajunsã în Canada la vârsta de 10ani, a fost debusolatã de tot ce vedea, nerecu-noscând nici mâncãrurile oferite, nici suneteleauzite, îmbãtatã ºi orbitã dar fãrã puncte de reperpentru prezent ºi viitor. În timp ce eu, în primulmeu voiaj de turism în Asia, chiar în Vietnam, în2008, am trãit cu intensã bucurie tot ineditul culi-nar, muzical, peisagistic ºi istoric, multicentenar ºimultinaþional al acelui teritoriu, care nu se asea-mãnã totuºi cu nimic din lumea europeanã sauamericanã, datoritã condiþiilor diametral opuse, încare am ajuns fiecare în þara celeilalte..

Visul american nu i-a satisfãcut însã pe toþivietnamezii ajunºi în America. Unii au preferatîntoarcerea în jungla lor vietnamezã, decât rãtã-cirea prin jungla incomprehensibilã a Bronxului.

Dar, ca ºi Kim, am trãit ºi eu aceleaºi senti-mente: rãzboiul ºi pacea nu sunt antonime. Amân-douã am trãit în pace în timpul rãzboiului ºi amcunoscut teama ºi asuprirea abia când s-a instalatpacea. Un proverb vietnamez spune cã "viaþa e oluptã în care tristeþea antreneazã înfrângerea".

Povestea vieþii familiei ei, înainte de ocupaþiacomunistã, se aseamãnã cu a mea. O viaþã nor-malã, îmbelºugatã, bine orânduitã.

Dar odatã ajunºi în Canada, la Gramby, aceºticopii, elevi, se întorceau la ºcoalã cu stomaculaproape gol, neºtiind ºi neputând sã mãnânce cufurculiþa orezul care nu se lipeºte, obiºnuiþi cubeþiºoarele lor pe care le foloseau ca un cleºte,þinute cu o singurã mânã. Reflectând, cred cãdeterminant pentru ei a fost ºocul psihic întreOrient ºi Occident.

Unii din noi au stat în lagãre la Viena, la Roma,dar amintirile lor nu sunt septice, infestate de

O SCRIITOAREDE 14 KARATE

74

D LLestine iterare

microbi. În timp ce ºederea în Malaezia, unde a acos-tat vaporul vietnamez a fost o altã oroare devasta-toare de sãnãtate fizicã ºi mentalã, prin convieþuireacu muscãraia perpetuã din jurul gropilor de excre-mente ale celor din lagãr ºi pericolul de a cãdea înele.

Unul din caracterele diferite ºi admirabile aleorientalilor este fraternizarea între indivizi apropiaþisau strãini. Noi, occidentalii, suntem individualiºti. ÎnVietnam, când trei fraþi nu se înþeleg, pãrinþii intervincu o înþelepciune solomonianã. Le dau douã mangosã le împartã între ei (chiar dacã pe masã e o fructierãplinã cu mango) ºi dacã nu se pot înþelege le iauînapoi, dar nu le dau o a treia mango. Iar altã mamãa lãsat celor doi fii care au ridicat un zid întrelocuinþele lor, unuia ventilatorul fãrã întrerupãtor, ºiceluilalt întrerupãtorul fãrã ventilator.

Cartea este scrisã cu discreþie ºi poezie. Vorbindde mamele copiilor procreaþi de americani în timpulocupaþiei sudului, scriitoarea spune cã vârsta lor,aceeaºi cu a ei, nu se numãrã în ani, ci în numãrul destele pe care acestea le-au vãzut în timpul loviturilorprimite pentru a se plia acelor soldaþi.

Copii de 6-7 ani îi povesteau râzând cum au mas-turbat bãrbaþi pentru a obþine un bol cu supã. Încandoarea lor noþiunea de prostituþie era o chestiunede bani între adulþi.

Iar în altã parte, ea relateazã cum scrisul a salvatde la moarte un prizonier din lagãrul de reeducarecomunist, care a scris mai mult în gând decât pe unsingur biet petic de hârtie, câteva cãrþi. Fãrã acestsuport moral, el n-ar mai putea auzi astãzi cum setopeºte zãpada, cum cresc frunzele ºi cum se plimbã

norii. N-ar mai vedea drumul fãrã ieºire al unui gând,stelele stinse sau constituþia unei virgule careschimbã sensul unui text.

Inspirata scriitoare Kim Thui ne împãrtãºeºte cumirare o întâmplare care a tras iar clopotul uneiamintiri asemãnãtoare din viaþa mea. Odatã întoarsãla Hanoi, dupã o lungã ºedere în Canada, chelnerulcare a servit-o s-a mirat cã-i vorbeºte în vietnamezã,deoarece ea era prea grasã ca sã fie o vietnamezã.Cãci deºi n-avea decât 45 de kilograme, corpul ei s-aîmplinit ºi îngreunat prin trãirea visului american.Acesta i-a dat altã siguranþã vocii ºi gesturilor ei. Iar ovânzãtoare la piaþã la Hanoi explica unei vecinedespre Kim cã era japonezã, dar cã vietnameza eiprogresa rapid (ea vorbea cu accentul oamenilor dinsud, vag deosebit de cel din nord).

Iar eu, mergând la piaþã la Bucureºti cu o prietenãde-acolo, m-am vãzut luatã peste picior de o vânzã-toare care mi-a spus net:

- Dumneata nu eºti de aici. Vorbeºti româneºte,dar vii din altã parte.

- Cum adicã, am întrebat-o eu, de ce zici cã nu-sde-aici?

- Pãi se vede cât de colo.- Dupã ce se vede? am insistat eu nedumiritã.- Dupã privirea dumitale, dupã cum te miºti, dupã

cum vorbeºti, dumneata trãieºti în altã þarã.Aceleaºi reflexii pe douã continente diferite. Deter-

minarea gestului, precizia exprimãrii dorinþelor ºi pre-tenþiilor, viteza hotãrârilor ºi forþa privirii au transpiratdincolo de limba vorbitã ºi de relaþia cu lumea. Dacã"omul sfinþeºte locul", are ºi locul o importanþã majorãîn modelarea omului.DARIUSZ PACAK - SHORT CV

Într-o bisericãMã aflam într-o bisericã. Slujba

se terminase. Câteva persoanestãteau de vorbã, înainte sã plece

fiecare în treaba ei. S-a îndreptat spre mine un

prelat, fost prelat, nu ºtiu. Eraîmbrãcat civil, dar avea aerul unuirang religios. Nu era marþial, nicirigid, din contra, pãrea blând ºicomunicativ, dar avea o prestanþã

disimulatã. Mi-a spus cã are sã-miarate ceva ºi am pornit în sus pescãri. Am ajuns la ultimul cat, subclopotniþã. A descuiat o uºã. Amintrat într-o încãpere destul demare, ca un apartament.

- La subsol e o arhivã, spuse el.

Fragmente din cartea

MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALULVIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989

de Livia Nemþeanu-Chiriacescuapãrutã în Editura Paralela 45, în iunie 2010

75

D LLestine iterare

E deja puþin avariatã de umezealãºi cãldurã ºi mã gândesc sã o mutaici. Ce zici ? Sigur, e multã treabãde fãcut, de pus în ordine pentru aputea fi folositã. Dar va fi un lucruplãtit. Te intereseazã ?

M-am gândit cã mi-ar prindebine. Un job care îmi dãdea liber-tate ºi iniþiativã.

- Poþi lucra când vrei, cât vrei, aicheile, vii, pleci, cum te aranjeazã.Ai cãldurã, luminã, sigur cã e ºipraf la început. ªi nu e uºor.

Nu ºtiu cum, dar simþeam oatracþie pentru bãrbatul acesta. ªisimþeam ºi din partea lui o timidi-tate, o rezervã pe care ºi-o impu-nea. Ne priveam ºi privirile ne fu-geau în lãturi, ca sã rupem mag-netul dintre ele.

Apoi am coborât ºi am plecat cucheile în buzunar. Când m-am dusdin nou acolo peste câteva zile,arhiva fusese adusã sus în cutii decarton pe care era scris anulbibliorafturilor cu acte. Erau actelebisericii pe zeci de ani, dar ºi aleunei case de comerþ peste care s-a construit biserica.

De-a lungul pereþilor acesteimari încãperi, fuseserã instalatestelajele cu rafturi care se aflau lasubsol.

Au trecut sãptãmâni. Scãpasemde praful primelor zile de muncã.Lucram fãrã grabã, dar cu atenþieºi minuþiozitate. Dupã ce terminamporþia de lucru pe care mi-o propu-sesem pe ziua respectivã, mairãmâneam uneori sã meditez, orisã scriu ceva.

Ningea. Se fãcuse searã ºieram încã în turnul acela. Mã pre-gãteam sã plec. Am auzit paºi ºi obãtaie în uºã.

- Am vãzut luminã din stradã. M-am gândit cã poate ai uitat s-ostingi ºi am urcat.

Ciudat, nu mã mai gândisem lael, sau poate nu conºtient. Acum

am realizat cã de fapt eram miratãcã nu a apãrut mai demult, când îlaºteptam fãrã sã-mi dau seama.M-am simþit ca ºi prima datãîncurcatã de privirea lui iscoditoarecare parcã-mi citea gândurile ºiemoþiile. Îi simþeam mâinile, bra-þele care mã cuprindeau, sãrutulpe buzele-mi arse de aºteptare,dar nimic nu se întâmpla cu adevã-rat. Erau poate senzaþii transmisede privirea lui, erau poate doarînchipuite de fantezia mea sen-zualã, fiind lipsitã de dragoste, detandreþe.

Am plecat împreunã încuinduºile ºi ieºind în stradã sub nin-soarea care cãdea peste unscenariu inexistent. Dar când, ladespãrþire, am dat mâna cu el, amsimþit mâinile noastre stângacetremurând ºi tot filmul acestaimaginar a prins viaþã ºi realitate.Când ne-am privit s-a aprins înjurul nostru o catedralã de dorinþi ºiiluzii care ne-a fulgerat cu desco-perirea unui adevãr ce fuseseascuns. ªi intensitatea acestorsenzaþii care deveneau sentimentem-a zguduit ºi m-am trezit brusc.

SenzaþiiEra searã târziu. In tramvai

luminile nu erau aprinse. Feþelepasagerilor se distingeau, dar nubine. Bãncile ºi scaunele erauconfortabile, îmbrãcate în plasticmaron, dar nu era niciun loc liber.Stam în picioare. M-am miºcat lastânga, la dreapta, când s-a ridicatcineva, dar n-am apucat sã mãaºez. Altcineva care era maiaproape se aºeza înaintea mea.Tocurile înalte ale pantofilor meimã oboseau. La o altã staþie s-aliberat un loc pe o bancã. M-amaºezat lângã un bãrbat. Pãrea

elegant în mantoul lui bleumarin,fãrã pãlãrie, relativ tânãr, cât seputea vedea în semi-întunericulvagonului.

Din cauza paltoanelor, sau adimensiunilor bãncilor, eram camla strâmtoare. Când se miºca îisimþeam ºoldul. A întors capul spremine. Nu ºtiu ce a vãzut el, eu n-am vãzut nimic. Avea pãr, n-aveaochelari, barbã, mustaþã. Pe întu-neric era alb. Stãteam picior pestepicior. Glezna lui a atins-o pe amea. N-a fost neplãcut. Dupã untimp de câteva staþii, mâna luidreaptã a aterizat pe mâna meastângã. M-a trecut un frison. Pãreacã adormise. Am pus mâna meadreaptã peste a lui. Dupã douãsecunde am luat-o ºi am ridicat-ope a lui punând-o alãturi. Nu ºtiucum, dar m-am simþit deodatãfericitã. Mi-era cald, mi-era bine.

Am ajuns la staþia mea ºi amcoborât. A coborât ºi el ºi m-aajuns. Am fãcut câþiva paºi împre-unã fãrã sã vorbim. Apoi eu amluat-o la dreapta, el la stânga. Îmipãrea rãu.

Peste câteva zile mã aflam la osãrbãtorire. Era lume multã. Vor-beam cu douã colege. Încercam sãle povestesc întâmplarea din tram-vai. Una îmi spunea parcã cevasimilar. Deodatã l-am vãzut. Era ºiel acolo, în spatele altora, dar ochiini s-au întâlnit.

Când am plecat cu fetele, avenit ºi el. Fetele s-au risipit. El arãmas mergând pe drum cu mine.Am ajuns iar la rãscrucea de lacare drumurile noastre se separau,ca în noaptea când am coborât dintramvai. Acum însã ne-am oprit,ne-am privit. Eu aveam cincizeciºi. El treizeci ºi.

- ªi ºase, spuse el, citindu-migândul. Nu mã simþeam bine. Euam luat-o la dreapta, el la stânga.Drumul sau poteca lui cobora

76

D LLestine iterare

câteva zeci de trepte, la vale.Rãmãsesem pe muchia dealu-

lui, înþepenitã pe tocurile meleînalte ºi-l priveam ducându-se.Când a ajuns jos, la plat, s-a întorscu faþa spre deal. Un timp ne-amprivit, câteva secunde, mai multesecunde. Apoi el a urcat iar scãrilevenind spre mine. Eu aºteptam.Am plecat împreunã pe drumulmeu. Îmi era iar bine, ºi m-am trezitdin vis.

Se nasc izvoarele

Eram goi în soare, culcaþi pecojocul întins pe zãpadã în creieriimunþilor.

Nici dracu, nici dumnezeu, ni-meni nu se aventura la înãlþimeaaceea, printre crestele prãpãs-tioase în luna mai.

Soarele dogorea, zãpada sepeticise pe ici, pe colo ºi din pã-mântul înierbat de ãst an, îmbibatde apã, ieºeau aburi.

Priveam albastrul cerului printr-un filtru de raze ºi deodatã, prinliniºtea irealã prin care se auzeadoar dansul luminii, strãbãtu unzumzet ca de þânþar ºi o foaie dehârtie care zbura ºi cobora parcãspre noi la numai câþiva metrilãsându-se când pe o parte, cândpe alta. Un manifest, mi-am zis!Dar de unde? Cãci nu trecuseniciun avion. Din alte lumi oare?ªi-am zvâcnit în sus ca un arc,fugind sã-l prind, sã nu-l ducãcurentul de aer în prãpãstii. De cefugeam, de ce nu-l ajungeam, deparcã se ferea ºi eu tot dupã el ºiel tot mai înainte, pânã când seîntoarse pe o parte ºi se depãrtã.Cu mâna întinsã ca dupã fluturi,am rãmas descumpãnitã. Cuciudã, aproape cu lacrimi în ochi

de ruºine, mi-am dat deodatãseama. Fugisem dupã un avioncare era sus, în înaltul cerului ºi pecare numai un reflex de luminã îlproiectase în razele soarelui lacinci metri înaintea mea. Aºa o fi ºicu farfuriile zburãtoare?

M-am aºezat din nou pe cojoc,cu ochii umezi închiºi de sfialã cãmã lãsasem înºelatã atât dedeplin.

Lãsam auzul sã se umple deimensul calm care domnea pesteaceste locuri izolate, sãlbatice, încare omul ºi civilizaþia nu puseserãîncã piciorul.

Mirosul zãpezii ºi al pãmântului,al cãldurii, al aburului ºi al brazilorpitici care se mai cãþãrau pe stânci,îmi pãtrundea toatã fiinþa. Era osenzaþie de împlinire care seadãuga dragostei corpurilor noas-tre ºi râsului ºi alergãrii pe zãpadaîngheþatã cu "pisici" legate debocanci ºi chiotelor care, toate, neistoviserã mai înainte.

Stãteam într-o nemiºcare mor-tuarã. N-am fi suportat zgomotulnici celei mai anemice miºcãri înaceastã baie de liniºte ºi luminã încare eram scufundaþi. Mã simþeampretutindeni ºi în afara timpului.Aceasta învãþasem la ºcoalã cãera parcã definiþia dumnezeirii. Mãdezagregasem în materia înconju-rãtoare. Trãiam într-o simbiozãperfectã cu natura cu care fãceamuna, o singurã existenþã, fãrãcontur, fãrã sfârºit. Timpul s-ascurs astfel pe lângã noi, în afaranoastrã, nu ºtiu cât, nu ºtiu când.

Deodatã, parcã întorcându-mãde undeva, de foarte departe, amauzit un zgomot uºor dar repetat,rar, repetat, ca o prezenþã înpreajmã, ca un intrus. Persuasi-unea zgomotului care nu dispãreamã convingea cã nu este o pãrere,nici o închipuire, ci o realitate. O

teamã de ceva necunoscut a intratîn mine ºi dorinþa de a ºti, de apreveni apariþia acestui intrus m-afãcut sã mã ridic brusc în sus capentru o înfruntare. Zgomotulcreºtea, dar nu se apropia; el eratotuºi mai clar, mai ferm. Ne-amridicat amândoi ºi am pãºit încet îndirecþia de unde venea. Scrutamfiecare piatrã, fiecare stâncã,pândind pe acela care ne pândea.Nimeni nu se apropia. Am mers dinnou în întâmpinarea noului, cuinima strânsã, cu neliniºtea pogo-râtã în noi din senin. ªi deodatã,de sub un mal de zãpadã înghe-þatã, iatã picãtura care se topeºteºi cade, ºi cade ºi curge, ºi curgeºi ajunge la picioarele noastre, firde argint, de mercur viu în razelesoarelui, ºi începe sã susure,dulce alint, fraged izvor nãscut subochii noºtri înmãrmuriþi de emoþiecã ne-a fost dat sã asistãm lafacerea lumii. Cãci e o parte dinfacerea lumii ceea ce am trãit noi,bucuria facerii, bucuria naºterii, aizvorului condiþie a vieþii, a frumu-seþii. Ne-am întors la cojocul nos-tru ºi ne-am aºezat în liniºte, caîntr-o bisericã în care credincioºiistau smeriþi când se oficiazã, ºipriveam firul de apã lunecândsubþire ºi alene la picioarelenoastre, ca un prunc care învaþãsã meargã, încet, nesigur, dar fãrãsã se opreascã.

Natura, ca ºi dumnezeirea, nuse dezvãluie tuturor. Trebuie sã oiubeºti nesfârºit ºi sã fii veºnic pre-gãtit sã o descoperi, ca sã-þi aratetainele. Într-o picãturã de ploaie uncurcubeu, într-o razã de soarepuzderie de microorganisme ca unpraf, într-un foºnet o veveriþã ori osalamandrã iute ca o lamã de cuþitcare alunecã în întuneric. Iar noifuseserãm cei aleºi...

77

D LLestine iterare

DA

RIU

SZ P

AC

AK

(AU

STR

IA)

Dariusz Pacak, born in Lodz, Poland. The scholar-ships recipient from The Ministry of Culture and Arts/Warsaw/, The Ministry of Research & Science/Vienna/1997. M.F.A. /Poland, 1998/. Professional study/Austria, 2000/.

Honorary Doctorate of Literature /Kenosha, WI USA,2011/ [WAAC].

Member: Union of Polish Writers Abroad [ZPPnO]/London, Great Britain/, World Academy of Arts &Culture/CA, USA/, Society of Polish Authors [SAP]/Warsaw, Poland/, and others.

Honorary President /in Vienna/ of SIPEA (society ofIiberoamerican writers, poets & artists).

Poetry awards: Warsaw 2001,Washington D.C.2002,Vienna 2004, Los Angeles 2005, Tai-an /China/2005,Vienna 2006, Durgapur /India/2009, Kenosha 2011, andothers.

His poetry books: Birds of Emanations /Poland,2001/, W Podruzgotanym Ci¹gu /Poland, 2003/, bilingualPolish-German: Dom Z³otego runa-Das Haus desGoldenen Vlieses /Poland, 2004/, bilingual Polish-English: Dojrza³oœæ-The Seasons /Sweden, 2006/.

In literary magazines, Pacak has over 100 poetrypublications & essays, in English, Polish, German,Chinese, Korean, Mongolian, Czech, Slovakian. Hispoems are included in 42 World Anthologies.

He is an active ambassador for poetry between Eastand West in his search for truth and meaning throughculture's interior, having attended a number ofinternational festivals & congresses on poetry inAmerica, Europe, Asia, among others: Bruxelles 2001,Warsaw 2001,Washington D.C. 2002, Taipei 2003,Vienna 2004, Seoul 2004, Los Angeles 2005, Tai-an2005, Ulaanbaatar 2006, Stockholm 2006, Chennai2007,Vienna 2008, Kenosha 2011.

His search for personal development has seen himspend time across the four corners of the globe. He hasvisited 48 countries.

Readings in Poland, China, Taiwan, Austria, Korea,USA, Mongolia, Sweden, Czech Rep.

He lives in Vienna, Austria.

2011 Oct. New York(...) nothing more can be attempted than to establish

the beginning and the direction of an infinitiely longroad-the pretension of any systematic and definitivecompletness would be at least, a self-illusion. Perfectioncan be here obtained by the invividual student only inthe subjective sense that he communicates everythinghe has been able to see.* (1950:xxxiii)

Georg Simmel*

Dariusz Pacak

INSPIRATIONSurtout ne dis rienne touche pasmon cœur tourmenté bat tantau bord de l'horizon

car je n'arriverai jamais plusà retenir la galaxiemême un momentpar ma plume

Traduction: Beatrice Crane-Mikolajczyk /AdamMickiewicz University/

DARIUSZ PACAK -SHORT CV

78

D LLestine iterare

INTENSITY OF IMPRESSIONThe Son of Mantries come across Eden out of grasp spacewhere The Light stays& fulfilment completely iswhether or not to believethat Promised Land existsat the Word's beginningwhere hitherto unexplored lives the whole creation of a man therein

PRIMORDIAL CANONif solitude in the desertreallyleads to contactthan contactrevealreally seclusion

LITTLE WINGsentenced now rara avisup cloud down cloudi wing my way a crystalpastelled glow not to be bound

and name thee life Thisfar for other be their dreams

over earth where time is nottoo in pain too torn apart

,,Little Wing" translated from Polish by Ryszard J.Reisner

HOWEVERbeyond The Seven Worldshuman' shadow exists no more

luminosity of redemption uncoveredSupernova stays there endless

ITthe first ever word turnedinto the act createssource in thestone

throughout hourglass spins the sides

couldit be thatWord of God gotlost it's way lone today

IT

Knowing God inspires love for him.

Baruch de Spinoza, Intellectual Love of God

FIDE ET AMORE Place You me where ample is their fill

making wholeevery given quaff more hardy

with the lightfurnace that hardens heart yet meek

made liegeI pass with each turn of Your wave

distilled towards the pure blue hush

,,Fide et amore" translated from Polishby Ryszard J.Reisner

* CRITICAL ASSESSMENTES, Edited by David Frisby Band I.Methodological Issues p. 41, Publishing House Routledge, New York 1994

79

D LLestine iterare

FLO

REN

TIN

PO

PESC

U(R

OM

ÂN

IA)

Adolescenþa mea, ca ºi acolegilor de generaþie a fostfascinatã ºi s-a petrecut subsemnul lui Nicolae Labiº ºi allui Serghei Esenin. Pe coridoa-rele ori în parcul Liceului "B.P.Hasdeu", pe aleile umbrite decastani ale Crângului buzoian,imortalizat cândva pe pânzã deIon Andreescu, ori la Cenaclulliterar de la Casa de Culturã nerecitam unii altora strofe întregidin cei doi poeþi, fermecaþi demelodioasele ºi atât de since-rele lor rostiri lirice.

Dupã ani ºi ani, când lectu-rile ºi gusturile ni s-au maidiversificat ecourile creaþieicelor doi barzi nu s-au stins, ci,dimpotrivã, au intrat în panteo-nul sufletesc al fiecãruia, dacãexistã aºa ceva în noi.

Perioada, aºa-zis post-revo-luþionarã de dupã 1990 a aduscu sine, pe lângã aºteptata ºibenefica libertate a cuvântuluiºi o serie întreagã de "pãcate"ale confraþilor noºtri într-alescrisului. ªi unul dintre celemai mari a fost (este încã) celal demolãrilor. Cum se ºtie, cuo furie demnã de cauze maibune, unii critici s-au nãpustitpur ºi simplu asupra biografieiºi operei unor scriitori impor-tanþi (nici mãcar geniul naþio-nal, Eminescu n-a scãpat deasta!), mai ales asupra celor

care le-a fost dat sã trãiascã înºi sub comunism, gãsindu-1i-se tot felul de culpe privitoarela oportunismul ºi obedienþe lorfaþã de trecutul regim politic.

ªi ca orice ins onest, cusimþul mãsurii ºi cu preþuirefaþã de valorile culturale româ-neºti de ieri ºi de azi, ºi eu,unul, am fost de-a dreptul con-sternat sã observ cum, întrealþii, Nicolae Labiº, poetul ado-lescenþei noastre este "pus lazid", etichetat ca rapsod al co-munismului, cântãreþ al uneiideologii care s-a dovedit a fi,pânã la urmã, falimentarã. Se-nþelege din capul locului cã unastfel de proces purtat prinpresã m-a revoltat ºi m-a pro-vocat sã recitesc (de dataaceea cu ochii unui critic literarce se situeazã dincolo depatimile ideologice) opera luiN. Labiº, sã caut a afla în cemãturã acuzele ce i se adu-ceau îºi aflau ori nu un suportde argumente viabile ºi cre-dibile.

Aºa am scris monografiaNicolae Labiº, ajungând laconcluzia de bun simt cã tre-buie sã judecãm ºi sã evaluãmacest geniu al poeziei noastrecu discernãmânt, sã vedem nuatât ideologia cât mai degrabãvâna liricã, poezia propriu-zisã(care, în treacãt fie zis, este

una de excepþie!). De aseme-nea am încercat sã aduc noimãrturii despre încã nelãmu-rita, pe atunci, moarte sus-pectã a tânãrului din Mãlini.

ªi aºa se face cã am ajunss-o cunosc ºi pe d-na Marga-reta Labiº, sora poetului, uncaracter deosebit, cea care ºi-a fãcut un ideal de viaþã dinperpetuarea memoriei ilustruluiei frate, nu atât prin vorbe cât -mai ales! - prin fapte.

Profesoarã de literaturã(deci ºi prin profesie apropiatãde lumea creatorilor), unul din-tre cei ce menþin vie flacãraconcurs literar naþional, desti-nat tinerilor ce viseazã la gloriene tãrâmul literelor.

Mai în glumã, mai în serios,la câþiva ani dupã apariþiamonografiei amintite (petrecutãîn 2006) m-am întâlnit cu d-naMargareta Labiº ºi i-am repro-ºat cã nu m-a invitat niciodatãla Mãlini, pentru a participa lamanifestãrile prilejuite de amin-titul concurs ºi, mai ales, pen-tru a vedea ºi vizita casa me-morialã a poetului ºi locurileatât sugestiv reflectate în poe-zie lui Nicolae Labiº.

Fire deosebit de sensibilã,d-na Margareta mi-a luat repro-ºul în serios ºi într-o searã deoctombrie mi-a telefonat, spu-nându-mi între altele: "Am

Sora poetuluiNicolae Labiş

Portrete în peniþã

80

D LLestine iterare

aranjat sã mergeþi cu mine la Mã-lini. Iatã cã îmi îndeplinesc acea-stã promisiune. ªi îndeplinindu-mi-o, de acum pot sã mor!...".

Pentru o clipã am rãmasblocat, ºi am început sã-mi fac felde fel de probleme de conºtiinþã.Cum adicã, m-am întrebat, chiaraºa de importantã sã fi fostpentru domnia sa o promisiunepe care, sã fiu sincer, nu puse-sem nici eu prea mare preþ laînceput?

Mignonã, modestã, cu un chipce mai poartã încã trãsãturilefetiþei care apare în unele foto-grafii alãturi de N. Labiº, la Mãlini,d-na Margareta nu fãcea figuraunei simple rude a poetului, invi-tatã acolo mai mult din protocoldecât din convingere, cum mi s-aîntâmplat sã vãd în alte locuri ºiîn alte împrejurãri cu rubedeniiale scriitorilor.

Nu, d-na Margareta era impli-catã efectiv în buna desfãºurarea evenimentelor. Deopotrivã carudã a celui omagiat, dar ºi caorganizatoare. În calitatea ei desorã a scriitorului a inclus înprogram o ceremonie religioasãla biserica din Mãlini, iar în aceeade co-participantã în staff-ulconcursului a venit cu un premiuspecial decernat de PrimãrieSectorului 2 din Capitalã, ca sãnu mai spun cã ºi celorlalte pre-mii le-a adãugat, în nume perso-nal, mici daruri: ghiozdane, trusede scris, cãrþi etc.

Privind-o cum înmâna acestemici cadouri copiilor, mi-am ima-ginat, pentru o clipã, cum se va fibucurat, alãturi de fratele ei, înîndepãrtata lor copilãrie, de sãr-bãtorile Crãciunului ºi de colinde,iar gândul m-a purtat numaidecâtla "Zurgãlãul", la "Cântec de înce-

put" ºi la multe alte poeme ale luiNicolae Labiº, de o surprinzã-toare puritate ºi candoare...

Doamna Margareta Labiº afost înzestratã de Dumnezeu nunumai cu o generozitate ºi fru-

museþe moralã aparte, ci ºi cuvirtuþi reale de actor. Recitând"Moartea cãprioarei" ori altepoeme reuºeºte sã trezeascã însufletul celor ce o ascultã senti-mente dintre cele mai înãlþãtoare,trãiri dintre cele mai profunde.

Rar mi-a fost dat sã întâlnesco asemenea dãruire întru poeziape care a scris-o o rudã de sân-ge, apropiatã nu numai biologic,

ci ºi moral, sufletesc.Gesturile de acest fel nu tre-

buie trecute sub tãcere. Ele secuvin a fi puse în luminã, capilduitoare pentru alþii, fiindcãsunt parte integrantã dintr-o

istorie literarã aºa-zisã de culise,dar care, alãturi de istoria scrisã,au darul de a vorbi cât se poatede convingãtor (ºi miºcãtortotodatã!) despre caracterul, fireaºi frumuseþea sufleteascã a unoroameni fãrã de care n-am avea,poate, niciodatã, imaginea com-pletã ºi complexã a unor perso-nalitãþi culturale de anvergurãnaþionalã.

Dora Groza

81

D LLestine iterare

VIR

GIL

SAC

ERD

OÞE

AN

U(F

RA

NÞA

)

Pe mãsurã ce citeam mã destindeam ºi un zâmbet larg mi s-a aºternut pe gurã, de cred cãajunsese pânã la urechi. Ba am ºi rãsuflat uºurat, ceea ce îmi aduc aminte cã a stârnit râsete însalã.

Mi-am aruncat ochii sã vãd cine era ºi primul pe care l-am am vãzut era ªeful care mã priveacu ochii mari.

Nu ºtiu dacã de emoþie sau de fricã pentru mine.Vãzându-mi mutra fericitã a ridicat din sprincene a semn de întrebare, iar eu obraznicul i-am

fãcut cu ochiul, ceea ce a stârnit alte râsete în salã ºi nedumerire la comisie.Dupã o scurtã pauzã - aveam timp de gândire - preºedintele a întrebat.- Este cineva gata sã rãspundã? Nu se respecta ordinea alfabeticã, cel ce era gata cu

rãspunsul, putea începe.- Eu! Am sãrit ca din puºcã, ceea ce a stârnit alte râsete. Preºedintele comisiei a intervenit,

rugând sã se pãstreze liniºte cãci altfel va fi nevoit sã evacueze sala.- Ce subiect ai?- Drama istoricã a lui Bogdan Petriceicu Hajdeu.(Unde eºti Nea Costicã, pupa-þ-aº tãlpile,

gândeam în sinea mea.) Sigur de mine am început:- În drama istoricã Rãzvan ºi Vidra, Hajdeu nu trateazã numai un subiect istoric ci ºi realitatea

socialã din acea vreme, precum ºi situaþia de robie a þiganilor. Astfel, când Rãzvan gãseºte pungapierdutã de Sbierea, scoate galbenii ºi þinându-i în mânã, spune cu amar. (Vã jur cã redau totuldin memorie. Aici în Franþa unde scriu aceste amintiri nu am piesa de teatru. Versurile ce le redaumi-au rãmas întipãrite în minte din timpul repetiþiilor, nu mi s-au ºters din amintire. Ce vreþi, aveamnumai 11 ani.)

Douãzeci, ºi toþi cu gãuri. Parc-ar fi sã povesteascãCum se odihneau sãrmanii pe-o salbã sãrbãtoreascã,Pe-un grumaz de þãrãncuþã grãsuliu ºi rãsfãþatPân' ce ghiara ciocoimii, din care i-a înhãþat.De-ar avea banii o limbã, lucrurile ce ne-ar spunePe mulþi albi i-ar face negri, ca cel mai negru tãciune.Nu! nu vreau aceastã pungã!ªi chiar foame de mi-ar fiPâinea astfel cumpãratã, mi-e teamã cã m-ar otrãviApoi, adresându-se moºului cerºetor - ce vreþi, aveam în minte tot spectacolul de pe vremea

când stând în culise sã-mi vinã rândul, sorbeam toate replicile - spune:- Moºule, jupânul nu þi-a dat leþcaie frântã,- Iatã, eu îþi dau o pungã, scoalã moºule ºi cântã.!- De la un þigan pomanã?- Dec, ºi totuºi pe boier,- De-þi da o scârbã de-aramã, tu l-ai fi-nãlþat în cer.Trãgeam cu coada ochiului în timp ce recitam cu emfazã replicile - eram pe cai - la comisie ºi

LiceulAlexandru Lahovary

Vâlcea(continuare din numãrul trecut)

82

D LLestine iterare

nu a fost greu sã-mi dau seama cã erau toþi plãcut surprinºi, neavând de unde sã ºtie cum de cunoscatâtea versuri pe dinafarã. Mã uitam ºi la ªefu, care zâmbea fericit þinând tira cu mine, cãci el cunoºteatoatã tãrãºenia.

- E Român oricum.- Jupânul e român? Vai moºule ce ocarã.El e lup, strigoi sau fiarãDar numai Român nu este cã mult mai Român sunt eu.Nu cãta cã este searbãd ºi pârlit obrazul meuCã ºi pâinea de secarã, este neagrã, dar hrãneºte.Cã nici noaptea nu e albã, dar pãmântul odihneºte.ªi-apoi moºule mai aflã cã eu nu sunt oriºicum.Mãiculiþa fu Româncã.- Moldoveancã?- Se-nþelege.- Ce-aud Doamne. Unde s-a aflatCã s-a-mpreunatCorbi cu turtureleªerpi cu floricele?- Taci mãiCã simþesc cum intrã-n mine zeci de mii de nãbãdãi.N-atinge þãrâna mamii, cã nu mai ºtiu ce-o sã fie.Mi se-ntâmplã multe pozne când sunt cuprins de mânie,Mai pe scurt na! Þine punga. Du-te dracului de-aci.Apoi am dat-o pe prozã dându-mi seama cã aveau nevoie de un respiro.Când Sbierea revine în scenã ºi Rãzvan cu curaj ºi demnitate ia apãrarea asupriþilor, Sbierea îi spune

cu furie, cu dispreþ ºi urã:- Þigan...Cioarã...Faraoane- Fie toate cum ai vreaDar pe bietul om jupâne, iartã-l, nu-l mai spânzura.El nu-i faraon. Nu-i cioarã. E Român ºi-þi este frate.(Iar mulþimea)- Are dreptate þiganul,- Þiganul are dreptate.- Vrei sã treci mai departe? Intervine preºedintele.ªi am început în prozã sã descriu acþiunea. Dar demonul din mine nu s-a lãsat ºi am continuat.- Dor de þarã... dor de þarã.Rândunicile când pleacã se gândesc la primãvarãPentru ca sã se întoarcã, mai voioase în cuibul lorªi numai omul sãrmanul, sã nu simtã-al þãrii dor?Dor de þarã... dor de þarã... Mãi Rãzeºule... Vulpoi..- Ce vrei?- Fie pace între noi.- Destul, spune plin de admiraþie preºedintele, ºi-mi dã un pahar cu apã de pe catedrã. Probabil cã-ºi

dãduse seama cã nu mai aveam salivã. Dar nu de la recitare, ci din cauza emoþiilor dinainte, cã de mersla toaletã uitasem de-a binelea. Profitând de acest moment, ªeful se ridicã în picioare ºi spune:

- Domnule preºedinte ºi onoratã comisie. Aveþi în faþa dumneavoastrã un fenomen. Vã solicit oexcepþie ca sã faceþi o experienþã. Iatã aici un volum cu versurile lui Eminescu. S-a îndreptat spre comisieºi a depus pe catedrã în faþa preºedintelui volumul. Desfaceþi carte la întâmplare indiferent la ce paginã.

83

D LLestine iterare

Puneþi degetul pe un vers, indiferent dacã la începutul poeziei sau la mijloc, spuneþi versul ºi sã vedeþiconsecinþa. Preºedintele a schimbat o privire cu membri ºi ne întâlnind nicio obiecþie, a luat cartea ºi adeschis spunând:

- Biserica - n ruinã...Iar euStã cuvioasã, tristã, pustie ºi bãtrânãªi prin ferestre sparte, prin uºi þiuie vântul.Se pare cã vrãjeºte, ºi cã-i auzi cuvântul- Lunã tu stãpâna lumii - desface cartea un alt profesor -- Ce pe-a lumii boltã luneciªi gândirilor dând viaþã suferinþele întuneci

Câte frunþi pline de gânduri, gânditoare le priveºtiªi prin câte mii de case, lin pãtruns - ai prin fereºti...Vezi un rege ce la masa-i face planuri pentru - n veacCând la ziua cea de mâine abia cuget - un sãrac.- De din vale de Rovine - intervine un al treilea -- Grãim Doamnã cãtre tine- Nu din gurã, ci din carte- Cã ne eºti aºa departe...- Domnule profesor, la fel de prodigios este ºi cu alþi poeþi?- Nu vreau sã vã reþin din examinare, ºi aºa mai aveþi mulþi elevi, dar pot sã vã spun cã la fel poate

recita din Coºbuc, St. O. Iosif, Blaga sau Macedonski.- Mulþumesc domnule profesor ºi felicitãri.Colegii mei nu au prea avut probleme cu rãspunsurile. Nu numai pentru cã erau bine pregãtiþi, dar se

crease o atmosferã favorabilã nouã. Îmi aduc aminte cã a doua materie a fost istoria dar nu ni s-au maidat subiecte. Profesorii au îndeplinit o simplã formalitate. Pe mine m-a întrebat râzând dacã ºtiu unde s-a petrecut acþiunea din pãdure în Rãzvan ºi Vidra, ºi "În codrul Cosminului" a venit rãspunsul prompt.

Deºi nici astãzi nu ºtiu dacã aºa e, dar am rãspuns cu atâta tupeu (Codrul Cosminului mi-a venit înminte, probabil de la Dumbrava Roºie,) cã toþi au luat-o de bunã.

Când la francezã ne-a dat profesorul subiectele am bãgat-o pe mânecã când am vãzut: Arta Poeticãa lui Boileau. Am rãspuns tot ce ºtiam, ceea ce nu era mare lucru. Cã în arta poeticã Boileau susþineregula clasicilor Greci, adicã a timpului, a spaþiului ºi a locului. Mai mult neºtiind nici astãzi.

Bineînþeles era clar cã luasem bacalaureatul ºi cum am ieºit afarã, direct la...Coana Miþa.- De ªefu mai mã leagã încã o amintire.Prin 1965 când Vâlcea nu mai exista ca judeþ cãci în jocul de-a v-aþi-ascunselea al inconºtienþei politice

din acele vremuri ajunsese remorca regiunii Argeº, lucrând pentru un timp ca regizor artistic la Teatrul Al.Davila din Piteºti am fost trimis de comitetul de culturã ºi artã judeþean (Prof. Radu era preºedinte: unbãiat de treabã de altfel care avea sã urce pe treapta ierarhicã ajungând director în ministerul învãþã-mântului) ca preºedintele juriului ce avea sã decidã soarta participanþilor la al nu ºtiu câtelea festivalartistic. În afarã de recitãri ºi piese de teatru, erau ºi coruri ºi mai ales formaþii folclorice ºi tarafe populare.Concursul dura trei zile nonstop(vai de bieþii culturnici-inimosul Diaconu la Casa de Creaþie ºi Romanpreºedintele de culturã-cât aveau de alergat). A treia zi s-a prezentat ºi formaþia artisticã a profesorilor ºipensionarilor din Râmnic dar cum membrii juriului cam aveau lehamite de atâta concurs îºi fãceau delucru ºi dispãreau, apãrând numai când venea rândul unei echipe favorite. Eu ca biet preºedinte nuputeam pãrãsi sala. Mare mi-a fost surprinderea când, ridicându-se cortina, am vãzut cã în formaþie eraºi ªefu.

ªi nu oricum.Era pe post de concert maistru.Nedumerirea mea era cu atât mai mare cu cât nu îi cunoºteam ºi asemenea înclinãri artistice ºi

muzicale.Dupã primele fraze muzicale nu ºtiu cum ªefu ºi-a aruncat ochii spre salã, bineînþeles spre juriu dar a

trecut repede nerealizând cine erau membri juriului. Dupã douã trei trãsãturi de arcuº a realizat.A luat ochii de la dirijor ºi s-a uitat iar insistent spre juriu.Vãzându-mã, a cãscat ochii ca un viþel înjunghiat holbându-se pur ºi simplu la mine ºi strâmbând din

buze a"Piei drace".Priveºte din nou la dirijor dar nici dupã un minut se întoarce iarãºi spre salã. mã priveºte din nou

insistent. Ia aceiaºi mutrã de"Piei drace", ridicã din umãrul stâng de era sã-i scape vioara apoi pur ºisimplu lasã arcuºul cu vioara pe genunchi ºi îºi face semnul crucii clãtinând din cap cu amãrãciune, a

- "Uite cine ajunsã sã mã judece pe mine", gestul fiind o surprizã nu numai pentru dirijor ºi juriu, ci ºipentru toatã sala.

Numai eu abia îmi puteam þine râsul...Dupã câþiva ani, întâlnind la televiziune pe nepotul lui Zamfirescu, talentatul ºi plinul de sensibilitate

actor Florin Zamfirescu, l-am întrebat:- Ce face ªefu?- Moare, domnule Sacerdoþeanu...Dupã slujba de la episcopie pentru parastasul colegilor plecaþi la loc de hodinã, la loc de verdeaþã,

pânã la întâlnirea de searã organizatã la colegul Guriþã Lazãr, m-am dus sã mã plimb pe Capela.- Îþi mai aduci aminte Guriþã de figura pe care i-ai fãcut-o lui Kaþ? ªi de fapt nu tu ai fost tartorul, ci

dracul de Bebe ªtefãnescu. Tu Guriþã fãceai parte din favorizaþii soartei de a avea pãrinþii în Râmnic ºi

84

D LLestine iterare

nu ºtiu cum fãcea mama ta dar în fiecare zi îþi dãdea câte o bucatã de plãcintã pe care o mâncai înrecreaþia mare.

Când apucai, cãci de obicei îþi dispãrea.Pânã ce Bebe ªtefãnescu pentru a prinde fãptaºul (avea înclinaþii bãiatul, cãci înainte de a muri stupid

de un cancer la ochi, ajunsese sã lucreze la serviciul de contrainformaþii al armatei) a avut ideeanãstruºnicã de a pune rahat de la V. C. în mijlocul plãcintei.

Bineînþeles tu ai fost avertizat, dar numai tu, pentru a nu deconspira acþiunea.Când a sunat de recreaþia mare primul care ai plecat din clasã ai fost tu Guriþã, uitând ca din întâmplare

sã-þi iei plãcinta.Noi ceilalþi, habar neavând de nimic, ne vedeam de ale noastre pânã ce tu ai intrat în clasã cu mutra

cea mai nevinovatã.Popescu Alecu din Pesceana, cãci ªefu îl botezase Popescu Pesceana înainte de a fi botezat de noi

toþi de "kaþ," cu plãcinta în mânã, îþi spune.- Mersi Guriþã pentru plãcintã.În ziua aceia întârziase, adicã uitase sã se serveascã ºi când ºi-a adus aminte, se termina recreaþia.

Cum tu l-ai surprins chiar când cotrobãia în geantã, a bravat ºi triumfãtor a muºcat o gurã plinã.Dupã o secundã a început sã urle ca din gurã de ºarpe:- Futu-þi Dumnezeul mã-ti Guriþã!ªi s-a îndreptat spre uºã unde s-a izbit cu (tot cu ea sãraca) domniºoara Puchiu care tocmai intra pe

uºã cãci aveam orã de italianã. Alecu, înnebunit, cât pe-aci sã o trânteascã, alerga înnebunit sã-ºi spelegura la chiuveta de pe culoar.

- Ce e domnule Popescu, ce ai?La care Alecu, bagã degetul în gurã ºi scoate o bucatã de plãcintã plinã de rahat.- Cãcat domniºoarã Puchiu. Cãcat...ªi de atunci i-a rãmas numele "Kaþ," ca sã nu ºtie lumea cã "Kaþ" era diminutivul lui CÃCAÞI.Am urcat pe Capela pe drumul de lângã episcopie.Vechia pârtie de schi era acum asfaltatã. Pe locul unde era platforma cu ºoproane unde vara se

instalau bufete era acum un motel cu restaurant.Aº fi vrut sã urc mãcar pânã la trambulina micã sã vãd dacã a mai rãmas ceva din scheletul de

odinioarã, dar vârsta nemiloasã ºi-a spus cuvântul.Cu un oftat am luat-o pe vechea potecuþã atât de bine cunoscutã din timpul chiulurilor mele ºi am ajuns

unde trebuia sã fie foiºorul de foc de unde era o privire de ansamblu asupra Râmnicului ºi unde pânã prinanii 1939 era întotdeauna un militar pompier cu un binoclu ce scurta zarea ºi care în caz de foc, puneaîn miºcare o sirenã cu manivelã sã alerteze pompierii...

Nici urmã de foiºor...Nici mãcar temelia de ciment. ...Numai iarbã ºi buruieni...M-am aºezat pe un bolovan ºi m-au cuprins amintirile...Ca prin vis am desfãcut sârma cu care era legatã uºa foiºorului... De când pompierii fuseserã

modernizaþi nu se mai folosea foiºorul... Am urcat scãrile de lemn, lucru total interzis. Dar ce, era pentruprima datã când urcam în vârful foiºorului deºi era interzis? Scãrile scârþãiau sub paºii mei ... Când amajuns în vârful foiºorului am ieºit pe balcon ºi am privit Râmnicul... Spre stânga, pe podul peste râulOlãneºti, era lume multã. Probabil cã a început bãtaia peºtelui... Spre piaþã era un zumzetsurd...bineînþeles e marþi, zi de târg... Am coborât pe strada Tãbãcari pânã spre fabricã de pielãrie a luiSimian de unde se auzea sirena... Ia te uitã, e deja prânzul de sunã sirena de pauza de prânz... Am luat-o pe malul Oltului ºi parcã l-am vãzut pe Emil ªtefãnescu cu undiþa lui de trestie pe malul Oltului lapescuit... A nu... M-am înºelat. Nu era undiþa. Era trepiedul pe umãr, îºi cãuta un loc pentru a picta... Amrevenit pe bulevard unde era forfotã mare: pe partea stângã mergeau elevii cu seminariºtii iar pe parte

85

D LLestine iterare

dreaptã fetele de la liceu...Dar cum se face cã se plimbã? Doar nu e Duminicã...Ori e o închipuire? ...Bineînþeles cã e o închipuire ...ªi câte nu se întâmplã în închipuiri...Am luat-o pe strada Traian... Am trecut pe lângã liceu unde parcã auzeam un cor de sute de voci care

cânta"Iupaidia-Iupaida... Am ajuns la Cetãþuia... Am urcat la biserica lui Radu de la Afumaþi ... mi-a fostfricã sã mai cobor prin tunelul care se spunea cã ducea pe sub Olt pânã la Malul Alb... Pe parcursul anilorse surupase cãci nimeni nu l-a mai întreþinut, deºi inimosul Popa Grigore a vrut sã înceapã sãpãturi sãvadã dacã e adevãratã legenda. (Apropo, or mai fi marcate cu vopsea verde sau roºie potecile de peCapela, marcate de ecologistul, fãrã sã o ºtie, popa Grigore?)... Atenþia mi-a fost atrasã de o muzicãmilitarã. Mi-am îndreptat privirea spre Zãvoi crezând cã era muzica militarã ce cânta în chioºcul din parcîn fiecare Duminicã sau în zilele de sãrbãtoare.

Dar nu.Nu e muzica militarã în parc.E muzica militarã, cu dirijorul Sandu în frunte, ce merge în faþa carului mortuar ºi cântã un marº

funebru... În spate este o mare mulþime de oameni îmbrãcaþi în doliu ºi cu lumânãri mari albe în mânã...Ce nostimã imagine... lumea îmbrãcatã în negru dar cu lumânãri albe în mânã... În spatele carului estePopa Beºtea în odãjdii... Merge cãdelniþând ºi murmurã ceva, probabil cântã stâlpii... Apoi Guºetoiu ºiPopian...tot drepþi ca bradul... Guºetoiu este îmbrãcat în smokul lui pe care îl îmbrãca la mari festivitãþiiar Popian, e singurul care face excepþie, e în costum gorjenesc... ªi Papadopol... ªi Creþu...Dar nu esingur. Alãturi de el e Nelu, bãiatul lui, în uniformã de licean ºi cu numãrul pe braþul stâng... ªi Popa Creþu,cu barba lui a la"Iorga"ºi cu veºnica lavalierã neagrã la gât... Dar fãrã cunoscuta lui pãlãrie cu borurilelargi pe cap...O are sub subþioara dreaptã, în stânga având lumânarea... ªi Papadopol...ªi Piþurcã... ªiGore ªtefãnescu, la fel de trist ca de obicei,...ªi ªefu... uite cã ªefu nici nu-mi rãspunde când îi fac cuochiul, parcã nici nu m-ar vedea... ªi profesoarele, domniºoara Puchiu ca de obicei cu Beba, (Dar undee Zinelli) ...ªi Safta ...ºi Sica ...ºi Sofica de au bãgat în fete frica... ªi Uite-l ºi pe Pendifranga. Dar ce cautãPendifranga printre profesori? Credeam cã e înmormântarea unui cadru didactic... Ba uite ºi peMântulescu...ºi pe Mãrunþelu...Asta-i bunã, uite ºi pe Ibrahim cu cãruþul lui...

Dar ce e fraþilor, pe cine îngropaþi de v-aþi adunat tot oraºul?Cine e în coºciug? Cã nu vãd bine.ªi în coada convoiului, uite-l pe Firuþã...- Da ce e Gicã cu tine? Când ai avut timp sã te îmbraci în negru, cã adineaori te-am lãsat în curtea

episcopiei cu bãieþii. Tu urma sã pleci cu - Guriþã la el acasã sã puneþi la punct ultimele pregãtiri pentruagapa de disearã. Spune-mi mãcar tu frãþioare, pe cine îngropaþi, cine e în coºciug?

- Ah, da! Acum înþeleg.- În coºciug era,RÂMNICUL adolescenþei mele,RÂMNICUL MEU DE ODINIOARÃ.

P. S. Gicã Firuþã avea, peste puþin timp de la aniversarea a 50 de ani de la absolvirea liceului AlexandruLahovari, sã fie într-adevãr în convoiul umbrelor ce colindã prin amintiri...

NARBONNE Martie 1999

La data când revãd aceste amintiri - Februarie 2002 - au mai plecat dintre noi ºi profesorul Zinelli ºiTicã Perovici ºi Dorel Viºan ºi Duci Pârvu, ba pânã ºi Guriþã.

Câþi vor supravieþui pânã la 60 de ani de la absolvirea liceului Alexandru Lahovary din Râmnicul-Vâlceaîn 2006?

NARBONNE, Februarie 2002

86

D LLestine iterare

Se observase cã autoritãþilorromâne, sau mai bine zis orga-nelor Securitãþii, nu le plãceaprezenþa în Constanþa a vre-unui corp diplomatic englezsau american. Misiunea Mili-tarã Americanã s-a desfiinþataici ºi la Bucureºti, deoarecenu mai eram în stare de rãzboi,în schimb, s-au deschis amba-sade, legaþii ºi consulate. LaConstanþa exista, cum amspus, numai Consulatul Brita-nic, care reprezenta ºi intere-sele americane. Aici Securi-tatea încerca prin toate vicleºu-gurile sã împiedice bunul mersal serviciului consular. Pânã laun moment dat, am avut per-mis de intrare în port cu vala-bilitate pe timp de un an ºi îlprelungeam în fiecare an, apoinu am mai putut intra în portdecât pentru vasele engleze ºiamericane, ºi pe baza permi-sului eliberat pe durata staþio-nãrii vasului în port. Acum cândmergeam sã scot permisepentru echipajul vaselor, tre-buia sã scot ºi pentru mine ºiºoferul nostru.

Stanley avea permis pe timpnelimitat. Ce nu le mai conve-nea celor de la Securitate erafaptul cã deseori, când unelevase erau docate mai departe,noi trebuia sã luãm un bar-

cagiu cu barca sã ne ducã lavapor ºi înapoi. Aceºti barcagiiserveau ca un taxi pe apã.Erau plãtiþi de pasagerii trans-portaþi de ei. În general echipa-jele vapoarelor engleze ºi ame-ricane erau clienþii care folo-seau "taxiurile". Fãrã acestmijloc de transport erau nevoiþisã meargã pe jos patru-cincikm, ocolind o parte a portului.Majoritatea barcagiilor ºtiau sãse descurce în englezeºte ºierau deºtepþi. Clienþii lor, pelângã costul transportului, careera destul de generos plãtit, ledãdeau întotdeauna þigãri ºialte obiecte.

Securitatea era îngrijoratãde contactul între barcagii ºipasagerii lor, mai ales fiindcãîn barcã, pe apã, nimeni nuputea intercepta convorbirile.Aºa cã îºi tocmise oamenii eiprintre barcagii ºi aproapetoate bãrcile erau înzestrate cumicrofoane ascunse. Cu toateastea, dacã vreun barcagiuvoia sã transmitã vreunui en-glez sau american ceva secret,era foarte uºor sã-i dea unbileþel. Când eu cu Stanleyluam barca sã mergem la va-por, întotdeauna acest barca-giu era chemat la securitateaportului ºi întrebat dacã Stan-ley l-a angajat în vreo discuþie

sau dacã a vrut sã ºtie ceva.Lipitã de curtea consulatului

era o clãdire cu o fereastrã lacinci metri distanþã, faþã în faþãcu uºa de intrare în locuinþaconsulului. Locatarii sau pro-prietarii acestei clãdiri au fostevacuaþi, iar în locul lor nu amputut niciodatã ºti sau vedeacine a venit. Ce am putut afladespre noii locatari, era faptulcã dupã perdeaua ferestrei cedãdea în curtea consulatului,era întotdeauna cineva ºi nicio-datã nu am vãzut lumina aprin-sã. Eram supravegheaþi zi ºinoapte. Clãdirea consulatuluiera situatã la un capãt de stra-dã cu ieºirea în trei strãzi ºiasta irita ºi mai mult Securi-tatea. În special, gardul careînconjura clãdirea era foartejos, de niciun metru, jumãtatedin el era din beton, iar parteade sus era din ornament de fierforjat. Era foarte uºor de sãritpeste el. Oricine putea sãriînãuntru sau afarã.

Aºa s-a întâmplat într-o zi,când un om cam de douãzeciºi cinci-treizeci de ani a sãritgardul ºi a reuºit sã intre înlocuinþa lui Stanley, care seafla deasupra biroului consular.Alþi doi indivizi care au sãrit ºiei gardul, dar nu au încercat sãurce sus, au pãrãsit curtea tot

87

D LLestine iterare

GEO

RG

E SA

RRY

(CA

NA

DA

)

A VENIT STANLEY(continuare din numãrul trecut)

88

D LLestine iterare

peste gard. I-am recunoscut pecei doi indivizi. Fãceau partedintre cei care se schimbau dincând în când în jurul clãdirii, deunde observau cine intrã sau iesedin sediul consulatului, sau oriceactivitate pe care o consideraususpectã. A fost uºor sã aflãm dece au sãrit gardul cei doi, pur ºisimplu au vrut sã-l opreascã peomul care reuºise sã intre înlocuinþa lui Stanley.

Odatã ajuns în faþa lui Stanley,acesta a cãzut în genunchi ºi l-arugat sã-l ajute sã fugã cu vapo-rul. A scos din buzunare actele luiºi fotografii ale soþiei ºi ale celordoi copii pe care-i avea. Nu seoprea din plâns. Stanley încercasã-l calmeze ºi am mers toþi treijos, în biroul lui Stanley. Aici omulcontinua sã spunã cã nu maipoate trãi sub comuniºti ºi cãviaþa devine imposibilã. Eu mi-amaruncat ochii pe fereastrã, unde,pe lângã cei doi care sãriserãînainte în curte, mai erau acumalþi doi, care arãtau foarte agitaþi.Stanley, cu calmul lui de englez, îlasculta pe acest musa - firnepoftit. Dupã mai bine de o orã,în care obosise vorbind, dându-ºiseama cã era în siguranþã, undea putut vorbi tot ce avea pe suflet,omul a început sã asculte ºi ceavea Stanley sã spunã.

Acesta a început prin a-ispune cã nu a fãcut bine sã sarãgardul ºi sã intre în consulat, i-aarãtat pe fereastrã afarã pe ceidoi, care încercaserã sã punãmâna pe el ºi cã acest act vaavea repercusiuni neplãcute ºicã el nu încurajeazã pe nimeni laastfel de acþiuni. "Tot ce pot face,i-a spus, este sã te las sã stai aicipânã vei gãsi un moment de nea-tenþie din partea agenþilor comu-

niºti care zi ºi noapte supra-vegheazã clãdirea consulatului,ºi sã pãrãseºti consulatul tot peunde ai venit." Fãrã ca musafirulnostru sã ºtie, am aranjat cuStanley ca, în momentul când seva întuneca, eu sã ies pe uºacare dãdea spre strada opusã destrada pe unde sãrise el gardul,ºi sã atrag astfel atenþia pentru

câteva momente celor de afarã,pentru ca în clipa aceea musafirulnostru sã poatã sã se strecoarepe unde venise, fãrã sã fie vãzut.Am aºteptat pânã când o maºinãa trecut prin faþa consulatului ºiam ieºit aºa cum plãnuisem.Zgomotul maºinii de pe stradã, i-a fãcut pe urmãritori sã-ºi

îndrepte privirea spre mine. Înacel moment Stanley i-a fãcutsemn omului sã fugã în liniºte.Dupã ce am fãcut o plimbare devreo treizeci de minute, eu m-amîntors ºi Stanley mi-a spus cãtotul a mers bine. Nu am vrut camusafirul nostru sã ºtie cã eu amjucat rolul de momealã, ca el sãse poatã strecura nevãzut, pentru

cã, în caz cã avea sã fie prins ºiobligat sã spunã asta, eu aº fifost compromis.

Au mai fost câteva cazuri de-astea, însã toate au fost aranjatede Securitatea dornicã sã ºtiereacþia lui Stanley. Se aºteptau caStanley sã-i cheme la telefon, sãraporteze cazul, însã telefonul lor

Dora Groza

89

D LLestine iterare

n-a sunat chemat de Stanley, iarcelor nepoftiþi le-am arãtat drumulpe unde veniserã. Au fost cazuricând oamenii veneau la consulatpentru informaþii. Mi-aduc bineaminte de un domn cam depatruzeci ºi cinci - cincizeci deani, bine îmbrãcat ºi foartemanierat care a venit ºi a cerut sãvorbeascã cu consulul englez.

L-am rugat sã ia loc în holul deaºteptare ºi m-am dus sã-l anunþpe Stanley. În holul de aºteptarenu mai era nimeni afarã de acestdomn. Aici, ca sã nu se plicti-seascã, cei care aºteptau aveaula dispoziþia lor toate felurile demagazine, ziare, formulare decompletat dacã aveau nevoie sãcompleteze formulare ºi informa-þii afiºate pe pereþi. L-am introduspe acest domn în biroul luiStanley. Era la ora prânzului, iardomnul acela a stat mai bine de oorã.

Stanley ne-a spus apoi cãatunci când a intrat în biroul lui,acest domn i-a dat mâna ºi spu-nând cum îl cheamã, i-a declaratcã este militar cu gradul de maior,dar a venit îmbrãcat civil, ca sãnu fie suspectat. A început prin ai se plânge cã este într-o crizãfinanciarã ºi îi este teamã cã osa-l lase soþia. A venit aici spe-rând sã vândã douã carpetepersiene. Alt mijloc de a obþinebani nu are ºi aceastã decizie aluat-o în disperare. Cum am spusmai devreme, Stanley avea uncalm cu adevãrat englezesc. Elasculta mult ºi vorbea puþin, darcumpãnit, de fiecare datã. Aºa s-a purtat ºi în acest caz. L-a lãsatpe om sã vorbeascã, fãrã sã-ipunã întrebãri. Pânã la urmã i-aspus cã îi pare rãu de situaþia încare se aflã, dar cã nu-l poate

ajuta sã iasã din aceastã crizãfinanciarã. Chiar dacã acea per-soanã era de bunã credinþã ºimotivul care-l determinase sãvinã acolo era adevãrat, Stanleytot nu ar fi fãcut un pas în aceadirecþie, întrucât ºtia foarte binecum lucreazã agenþii comuniºti.

În 1948, fraþii mei Alecu ºiConstantin, fiind cetãþeni britaniciprin naºtere, au pãrãsit Româniaºi s-au stabilit la Londra. Acasãcu mama am rãmas numai patru,cu cele douã surori, Chrisanti,care ºi ea nãscutã în Anglia, dara rãmas aici, fiind bolnavã de lanaºtere, ºi Ema, nãscutã în Ro-mânia, ca ºi mine. La consulat,unde eram angajat, aveam unsalariu foarte bun ºi ca întotdea-una când primeam salariul, lasfârºitul lunii, i-l dãdeam mameicare-l administra pentru consu-mul zilnic, iar când aveam nevoiede ceva bani, îi ceream tot ei.Astãzi nu vezi un tânãr de douã-zeci de ani sã-ºi dea întregulsalariu pãrinþilor, nici în Canada,ºi nici în România.

Mai primeam din Anglia pa-chete de la sora noastrã Haricleaºi de la ceilalþi fraþi. Erau trimisela Ministerul de Externe englezdin Londra, pe numele lui Stanleyºi la rândul lor, cei de la ministerle trimiteau prin curier diploma ticla Bucureºti ºi de acolo laConstanþa. A fost o perioadãbunã pentru noi ºi nu ºtiam cât osã þinã.

Dupã ce fraþii mei au plecat înAnglia, tot în 1948, am cunoscuto fatã care mi-a plãcut mult ºi cucare mã înþelegeam foarte bine.Pânã ºi Stanley ºi soþia lui, Katy,au gãsit-o foarte simpaticã. Nevedeam destul de des. La 8ianuarie 1949, când am sãrbãtorit

ziua mea de naºtere, împlininddouãzeci ºi unu de ani, eram lanoi acasã. Mama, care auzise deMaria, dar nu o cunoscuse pânãacum, a fost ºi ea încântatã decunoºtinþa ei. La fel ºi eu, cândam cunoscut familia ei. La aceadatã, nu ºtiam cã urmãtoareleunsprezece aniversãri ale zileimele de naºtere o sã le sãrbã-toresc în închisori ºi mine deplumb. Aveau sã fie aniversãritriste, dar fiind în compania celor-lalþi deþinuþi, mã simþeam mândruîn mijlocul lor. Erau oameni cucare împãrþeam aceleaºi idei ºinu puteam decât sã învãþ de la ei.

În acel an, Stanley cu familiaplecaserã pentru trei luni învacanþã, în Anglia. A fost înlocuitcu domnul Ted Mathews, carevenise de la Cluj, unde reprezen-tase interesele Angliei ºi undeconsulatul fusese închis. Sau maiexact, cu metodele lor, reuºiserãagenþii comuniºti sã-l închidã,aºa cum mai târziu vor reuºi sã-lînchidã ºi pe acesta dinConstanþa. De fiecare datã cânddomnul Mathews ieºea sã seplimbe, era urmãrit de cel puþinunul sau doi agenþi. ªi Stanleyera urmãrit, dar el nu ieºea sã seplimbe. În plus, Mathews se jucacu ei, ºi anume, într-o zi, când îlînsoþeam chiar eu la plimbare, iardoi indivizi ne urmãreau, ajungând la un colþ de stradã, o iabrusc la dreapta ºi se ascundedupã un copac gros, unde mãtrage ºi pe mine. Eram la doarcinci metri de colþ. Dupã câtevasecunde, cei doi trec colþul ºi suntsurprinºi ºi panicaþi cã ne-aupierdut. Cum au trecut de noi,Mathews le strigã: "Cãutaþi pecineva?". S-au uitat unul la altul ºiºi-au continuat drumul.

90

D LLestine iterare

Mie nu mi-a plãcut joculacesta, pentru cã fusesem ames-tecat ºi eu. Lui Mathews nuputeau sã-i facã nimic, însã mieputeau sã-mi facã orice. I-amspus lui Mathews asta, iar el îmispune sã nu am nicio grijã cãidioþii ãºtia nu vor raporta ce aupãþit. Eu ºtiam cã sunt urmãrit,chiar când plecam de acasãindiferent unde. Era un individsau doi care se luau dupã mine ºioriunde intram sã cumpãr ceva,erau foarte atenþi sã observedacã am contactat pe cineva saudacã se întâmplã ceva deosebitîntre mine ºi negustor. Mi s-aspus de multe ori cã, dupã ce amintrat în unele prãvãlii unde eramcunoscut, dupã plecarea mea dinprãvãlie, soseau doi inºi de laSecuritate ºi întrebau ce am cum-pãrat, dacã sunt client regulat ºidacã ei mã cunosc.

Dupã plecarea lui Stanley învacanþã eu nu mai mer geamacasã sã dorm, dormeam susîntr-un dormitor alãturi de dormi-torul lui Mathews. Ne venisevestea cã ºi Consulatul Turc afost închis, iar personalul româna fost arestat. Cât priveºte Con-sulatul Francez, acesta nu fuseseînchis, în schimb personalul ro-mân împreunã cu alþi români carefrecventau consulatul pentru aîmprumuta reviste, magazine ºiziare franceze fuseserã arestaþi,pentru ca mai târziu sã-i întâlnescprin diferite închisori.

Nu înþelegeam de ce Mathewsnu voise s-o vadã pe soþia consu-lului francez când aceasta venisela Consulatul Englez. Acest mis-ter am putut sã-l dezleg maitârziu, în închisoare, când i-amîntâlnit pe cei arestaþi în legãturãcu Consulatul Francez. Consulul

francez era infirm ºi umbla într-unscaun cu rotile ºi nu ºtia cã soþialui fusese recrutatã de Securitatesã informeze în legãturã cu activi-tatea celor care veneau la con-sulat. Mathews probabil ºtiaacest lucru ºi evita s-o vadã. Decâteva ori mi-a cerut cã, dacãvine soþia consulului francez, sã-ispun cã el nu este acolo. Tot dela aceºti deþinuþi am aflat cumlucra soþia consulului francez.Anumite persoane care înapoiaumagazinul sau revista la consu-lat, puneau între paginile aces-teia o notiþã cu informaþii secrete,

iar când persoana respectivãpleca, lua o revistã care conþineabani sau instrucþiuni. Atât cândomul înapoia revista, cât ºi la ple-care, când o lua pe cealaltã,schimbul se fãcea din mâna per-soanei în mâna soþiei consululuiºi viceversa. Consulul era maipuþin angajat, fiind infirm, însã elconducea toatã operaþia execu-tatã de soþia lui, neºtiind cã eafusese recrutatã de Securitate ºicã lua toate notiþele ºi le preda

Securitãþii. La rândul lor, agenþiiSecuritãþii îi dãdeau notiþe cu ce îiinteresa sã afle ºi ea le punea înrevistele pe care le înmânapersoanelor cu pricina, care nuºtiau, desigur, ce rol juca soþiaconsulului.

Aºa s-a întâmplat cã pestedouãzeci de persoane au fostarestate în urma unei notiþe pecare i-a dat-o Securitatea soþieiconsulului ca sã o punã în revis-tele înmânate celor implicaþi înreþeaua acestui grup. Dupã câteam înþeles de la una dintre victi-mele arestate, într-o notiþã pri-mitã în revista de la consulat, i secerea sã ia legãtura cu persoanede încredere anticomuniste ºi sãle recruteze pentru o organizaþiesubversivã, apoi sã facã o listã,pe care s-o punã în revistã ºi s-oducã la consulat. Am cunoscut înînchisoare multe victime aleacestei femei, chiar ºi cetãþenifrancezi, aºa cum era inginerulBoisset, directorul uzinei electricedin Constanþa. Mai erau doivameºi din port, câþiva ofiþeri demarinã ºi câþiva comercianþicunoscuþi din oraº.

Cu toate astea, ConsulatulFrancez nu a fost închis aºa cumau reuºit cu cel englez, mai târ-ziu, când, printr-un proces însce-nat, ºapte persoane, inclusiv sub-semnatul, au fost date în jude-catã ºi condamnate de TribunalulMilitar la pedepse de la zece anila douãzeci ºi cinci de ani demuncã silnicã pentru înaltãtrãdare, eu primind condamnarede cincisprezece ani. Prin acea-stã înscenare, Consulatul Englezdin Constanþa a fost închis.

(continuare în numãrul viitor)

Dora Groza

91

D LLestine iterare

DO

REL

SCH

OR

(ISR

AE

L)

Iatã o surprizã deosebit de plãcutã: maestrulBriss mã invita la vernisajul expoziþiei sale depicturã la galeria de artã "Dana" din Iaºi. Era deaºteptat. Pentru cã Sami Briss s-a nãscut întârgul Ieºilor, a studiat la Academia de arte dinBucureºti, a trãit ºi creat în Israel, s-a stabilit laPariº ºi a devenit un faimos artist al lumii,câºtigând, în timp, o solidã ºi binemeritatã noto-rietate.

Exegeþii considerã cã opera sã reflectã înmare mãsurã biografia sa. Pictorul e influenþatstructural de folclorul românesc ºi de miturilerurale, are nostalgia icoanelor ºi a plaiurilormoldave ºi multe dintre lucrãrile sale sunt deesenþã popularã. Israelul l-a apropiat de valorileºi simbolurile iudaice, de temele biblice, de tra-diþiile, sãrbãtorile ºi arta muzicanþilor cleizmeri.Iar Parisul i-a prilejuit impactul frenetic cu creu-zetul tendinþelor ºi cãutãrilor artistice contem-

porane, care l-au plasat în familia preþioasã a luiPaul Klee ºi Victor Brauner.

Probabil cã aceasta explicã dece Sami Brisseste, aproape în acelas timp, ºi surrealist, ºisimbolist, ºi cubist ºi… bizantin. El vede lumeaîntr-o perspectivã foarte personalã, care îipermite sã descopere fericirea zilnicã. Este unpictor al magicului cotidian tradus într-un voca-bular propriu al simbolurilor. Peºtele, conformcredinþei iudaice, simbolizeazã abundenþã, mâi-nile comunicã forþa ºi bucurie, pasãrea - liber-tate ºi noroc, muzica spiritualitate.

Personajele din picturile lui Sami Briss au fi-gurile serene, reflectã un dinamism calm, com-plex dar precis. În mod paradoxal (sau nu) sim-bolurile universale ale iubirii ºi prosperitãþii, carel-au fãcut pe pictor atât de popular în Europa, nesunt reprezentate prin culori calme dar ºiexuberante. Ambianþa de vis din tablouri conþinevizibil mesajul cã viaþa este vibrantã ºi plinã deconþinut. Unicitatea stilului, soluþiile originale,conþinutul artistic personal ºi compoziþia liricã,poeticã, fac opera lui Briss inconfundabilã.

Expoziþia de la galeria "Dana" Iaºi, în prezen-tarea calificatã a criticului de artã Valentin Ciucaºi a scriitorului Adi Cristi, prilejuieºte publicului(re)descoperirea unui artist de dimensiunimajore, prezent în muzee ºi colecþii reputate dinIsrael, Franþa, România, Marea Britanie, Ger-mania, Suedia, Olanda, Luxemburg, Canada,Statele Unite…Pictorul israelian roman francezexpune mãcar o datã pe an într-o galerie dinIsrael. Dacã expoziþia din Iaºi va fi ºi ea înce-putul unei asemenea tradiþii benefice, cu atâtmai bine.

SAMI BRISS,REVINE ÎN IAŞUL NATAL

Sami Briss

92

D LLestine iterare

• Omul e ca fructul. Care e moale e mâncat pri-mul.• Prostia se plãteºte, dar uneori te mai poþi tocmi.• Credem orice, cu condiþia sã fie incredibil.• Trãim ca la poarta raiului…Nu ºtiu încã de careparte (Nae Cernaianu).• N-am fãcut mare brânzã la raionul de meze-luri…• Laºii sunt întotdeauna de partea celui puternic.• Democraþia limbii e dictatura vulgului.• Diavolii au apãrut odatã cu religia.• Patriotismul este amintirea lucrurilor bune pecare le-ai mâncat în copilãrie (Andrei Bacalu).• M-a pus pe gânduri… Nu e deloc comod !• Mai bine sãrac ºi cinstit, decât cinstit ºi sãrac.• Atunci se îngroaºã gluma, când lipseºte simþulumorului.• Cu necazurile stãm bine, avem de toate…(Zoltan Terner).• De regulã, e trimis în schimb de experienþa unulfãrã nici o experienþã.• Vai nouã, ºi mediocritatea s-a degradat.• Ziua în care nu ai râs e o zi derizorie.• L-am citit des, dar l-am înþeles rar.• Aºeazã-te comod în punctul tãu de vedere (VladNicolau). • Sã nu-þi faci chip cioplit! De aia avem atâþianeciopliþi…!?• Dezacordul ca formã de existenþã.• Prostia câte unuia poate fi salvarea lui…• Lumea e întotdeauna interbelicã (BeatriceWaisman).• Un tip de doi bani…La care mai primeºti ºi rest.• Unele vorbe cântãresc mult. Altele sunt grelefãrã sã cântãreascã.

SE ÎNGROAŞĂ GLUMAde Dorel Schor

Sami Briss

93

D LLestine iterare

CÃ

TÃLI

NA

STR

OE

(CA

NA

DA

)

Cãtãlina Stroe: Domnule general, cititoriirevistei "Destine literare" v-au cunoscut pânã înprezent în calitatea dumneavoastrã de eseist, prinpublicarea în paginile revistei a selecþiunilordin"Tangentã la infinit" carte apãrutã la edituraNemesis din Montreal.

Alãturi de activitatea de scriitor ºi realizator deemisiuni de televiziune, sunteþi consultant ºtiinþificpentru "Jurnalul conspiraþiei" din România,director al revistei de specialitate "Focul viu", cer-cetãtor militar specializat în arme geofizice, cli-matologice, membru fondator al Asociaþiei pentrustudiul fenomenelor aerospaþiale neidentificate.

În aceastã calitate vã rog sã aveþi amabilitatea sãoferiþi câteva explicaþii, cititorilor revistei noastre.

Dr. Emil Strãinu: Cu deosebitã plãcere!C.S.: Dacã ar fi sã ierarhizaþi principalele eve-

nimente din perioada trecutã pânã acum in anul2011, care credeþi cã ar fi elementul definitoriu?

Dr. E.S.: Evenimentul central al anului, deºitrecut mult prea repede sub tãcere de oculta mon-dialã este tragicul ºi catastrofalul accident de laFukushima din Japonia, ale cãrui urmãri, din pã-cate, sunt departe de a fi evaluate în totalitate ºicu simþ de rãspundere pentru viitor. Aici aº vrea sãsubliniez cã încã din prima jumãtate a secoluluitrecut marele savant Nikola Tesla a atenþionatasupra pericolului letal pentru civilizaþia umanã alfolosirii, pe scarã industrialã, a energiei nucleareîn scopul producerii energiei electrice. Dacã nu vafi conºtientizat acest pericol uriaº, consecinþelevor fi tragice pe termen lung pentru specia umanã.Pe scurt trebuie renunþat definitiv la aceastãtehnologie.

C.S.: Cum vedeþi perspectiva anului 2012?Dr. E.S.: Încã de la început am fost un adversar

de neclintit al "isteriei ANUL 2012". Anul viitor va fiun an obiºnuit în tabloul actualului început dedeceniu, presãrat însã cu fenomene meteo

extreme mult mãrite ca intensitate, amploare ºirãspândire pe glob. Se vor accentua fenomenelelegate de globalizare, foamete, lupta pentruresurse de apã ºi combustibili. Pe termen lung vaîncepe un proces dureros de înlocuire a actualeiorânduiri capitaliste aºa cum o cunoaºtem acum,dominantã astãzi, cu un sistem corporatist maiflexibil la schimbãri, dar totodatã cu un sistem multmai precis, centralizat ºi planificat de legi econo-mice adaptate la schimbãrile evoluþiei actuale ºiviitoare a societãþii umane.

C.S.: A stârnit multã panicã apropierea cometeiEilen, ce spuneþi?

Dr. E.S.: Este strigãtul disperat al sectelor mile-nariste care de douã mii de ani nu mai contenesc înefortul lor disperat de a anunþa, de a proroci sfârºitullumii. Caracteristicile ºi evoluþia cometei sunt clasiceºi este posibil ca din octombrie sã o vedem pe cerºi la latitudinea caracteristicã þãrii noastre.

Amintesc în mod obiºnuit coada unei cometepoate atinge pânã la câteva sute de milioane dekilometri în lungime, iar capul poate fi comparat cudiametru Soarelui nostru, în timp ce nucleul densal cometei poate atinge, cu greu, câþiva kilometriîn diametru, de regulã unu-doi kilometri! În resteste formatã din vapori, praf ºi pulbere cosmicã cuo densitate infimã.

Faptul cã ºi-a schimbat traiectoria de câteva orise datoreazã interacþiunii gravitaþionale cu câm-purile aºtrilor pe care i-a întâlnit în drum. Reamin-tesc cã planetele grele au rolul de a devia acestecomete ce intrã în sistemul nostru solar, de regulãplaneta Neptun este cea care respinge spreSoare aceste comete, trimiþându-le la dezinte-grare. Cometele vin din spaþiu din adâncul Univer-sului, din zona cunoscutã ca "Norul lui OORT".

C.S.: Care este marea problemã a contactuluicu civilizaþiile extraterestre?

Dr. E.S.: Dupã pãrerea mea este o ipotezã

Viitorul, între speranţăşi incertitudine

Interviu realizat cu dl. gen. (r.) dr. Emil STRÃINU - România

94

D LLestine iterare

falsã! Contactul cu civilizaþiile extraterestre s-arealizat de mult, începând cu preistoria lui homosapiens. Au fost ºi sunt permanent între noi, având peTerra observatori în mod constant. Nu este vorba deo singurã civilizaþie, ci de un grup de civilizaþii, fãcândparte din aºa-zisul "Club Galactic", un fel de ONUgalactic, marea problemã a prezentului stã înrecunoaºterea acestui contact ce a devenit din ce înce mai evident, numai cine nu vrea nu îl vede! Reþineþicã numai în galaxia noastrã, Calea Lactee, se gãsescestimate, peste douã sute de miliarde de sistemesolare asemãnãtoare cu al nostru!

C.S.: Sunteþi singurul european recunoscut cã aþiintrat în celebra Zonã 51 din statul Nevada - SUA, ceamai secretã bazã din lume, spuneþi-ne pe scurt cevace v-a impresionat acolo...

Dr. E.S.: Sunt multe lucruri foarte interesante despus... nici nu prea ºtiu la care sã mã hotãrãsc! Totuºicred cã printre cele mai impresionante lucruriobservate îl constituie zborul aeronavelor ce evoluaucu viteze de 15-20 Mach (1 Mach reprezintã vitezasunetului), din pãcate zborul l-am urmãrit noaptea,ghidându-mã dupã luminile de poziþie ale acestora,deoarece ele sunt scoase din hangarele subterane, lazbor, numai noaptea. Este impresionant sã vezi acelzbor ce sfideazã legile fizicii cu întoarceri bruºte înunghi drept sau la 180 de grade, urmate de staþionãrila punct fix sau þâºniri instantanee cu viteze uluitoare.Suprasarcinile sunt colosale, 25-30 G, reamintind cãun pilot supraantrenat rezistã, cu greu, la 7-8 G, iarmaterialele realizate pe Terra la 12-14 G maximum (Geste acceleraþia gravitaþionalã). Este fascinant, de-adreptul ireal pentru tehnologia terestrã actualã pecare o cunoaºtem!

C.S.: Care credeþi cã este cel mai mare pericol cucare se confruntã în prezent umanitatea?

Dr. E.S.: Dupã eclipsa totalã de soare din 1999, cea fost observatã ºi de pe teritoriul României, în urmamãsurãtorilor efectuate cu aceastã ocazie am averti-zat cã activitatea Soarelui devine din ce în ce mai im-previzibilã ºi nu mai respectã ciclurile de 11 ani întreanul "Soarelui calm" ºi anul "Soarelui de maximãintensitate". De la începutul anului 2001 specialiºtii înfizica Soarelui au observat o accelerare a unor feno-mene din Soare materializate prin creºterea ca numãrºi intensitate a exploziilor solare, creºterea emisiilorde radiaþie infraroºie, ultravioletã, gama, electromag-neticã ºi a expulzãrilor de materie ionizatã (plasmã)din Soare. Acestea au urmãri grave pentru clima tere-strã, economia mondialã ºi în primul rând asupra

sãnãtãþii oamenilor, crescând alarmant numãrul decancere de piele, cataracte oculare ºi au explodataccidentele vasculare cerebrale ºi cardiace, alãturi dedezvoltarea ºi a altor afecþiuni grave ca de exemplubolile psihice.

C.S.: Care este cea mai importantã realizare adumneavoastrã din ultimul an?

Dr. E.S.: Am avut un an bun, una dintre invenþii -este vorba de dispozitivul de protecþie bioenergeticã,cunoscut sub numele de "Super ELFI" sau "SpiriduºHCX" realizat în colaborare cu fizicianul AlexandruMuºat de la firma AIM Electronic, a obþinut nu maipuþin de zece medalii, dintre care ºase de aur, la celemai prestigioase simpozioane, congrese ºi târguri deprofilul medicinei energetice ºi psihotronicii. Personalam obþinut Premiul "The Best Archimedes" ce s-aacordat pentru prima oarã unei persoane fizice, pen-tru contribuþia în cercetãri privind protecþia împotrivaagresiunilor psihotronice a oamenilor, pânã acumacest premiu s-a acordat numai unor institute de cer-cetãri, universitãþi (entitãþi juridice în domeniul cerce-tãrii) etc.

C.S.: Care ar fi principalele utilizãri ale acestuiaparat?

Dr. E.S.: Deºi pare incredibil, are utilizãri multipleºi nebãnuite, de la protecþia împotriva radiaþiilor emisede telefonia mobilã, calculatoare ºi alte tipuri de apa-raturã, la lupta cu stresul, stãrile de panicã ºi obo-sealã psihicã, ajutã la creºterea vitalitãþii ºi la ridica-rea pragului de imunitate al organismului. Plus cãeste eficient în multe alte situaþii delicate pentru orga-nismul uman ºi o gamã mare de afecþiuni. Este avizatde Ministerul Sãnãtãþii. Detalii pe Internet la adresa:www.spiridus.ro.

C.S.: Am citit cã faceþi parte dintr-un "Club" foarteselect...

Dr. E.S.: Este o parabolã a presei. Am primit într-adevãr Premiul Nikita Mihalkov, care se acordã pen-tru contribuþii originale ºi de succes în domeniul eco-nomic, artistic, dar ºi ºtiinþific ºi politic. Acest premiu l-au primit, în ultimii ani, savanþi ºi cercetãtori, astro-nauþi, dar ºi personalitãþi ca Angela Merkel, VladimirPutin, Silvio Berlusconi sau primul ministru Brown alMarii Britanii ºi alþii, cam 3-4 persoane din lume pe an.Dacã vreþi este un fel de "Club"...

C.S.: Ce aþi dori sã transmiteþi cititorilor revistei"Destine literare"?

Dr. E.S.: În primul rând sãnãtate ºi încredere în viitor.Îmi doresc o întâlnire cu membrii ACSR din Montreal.Toate cele bune ºi pe curând în numãrul viitor!

95

D LLestine iterare

GEO

RG

E TU

ZLEA

NU

(CA

NA

DA

)

Duminicã, 30 octombrie, a.c., prolifica scriitoare Felicia Mihali ºi-a lansat la librãriaGALIMAR, din Montreal, noul roman L'ENVELEMENT DE SABINA - publicat la EdituraXYZ.

Salonul încãpãtor era populat majoritar de cititori români de Limbã francezã - tineri,foarte tineri. Zumzetul de voci s-a domolit doar când a sunat un clopoþel. Disciplinã... ca la

ºcoalã!Vreo optzeci de amatori de carte ºi-au

îndreptat frunþile ºi atenþia spre eroina zilei.Da... era o sãrbãtoare pe Felicia Mihali oîmpãrþea cu noi toþi.

Autoarea, cu excesul ei specific depopularitate ºi simpatie generalã ºi-aprezentat noul roman în câteva fraze de ofacturã reuºit comicã. Ca o aluzie subtilã ºiglumeaþã scriitoarea a evidenþiat rolulprimordial al femeii în societate, în familie ºichiar în particular. De asemeni, a conturathazliu ºi foarte pozitiv personajul CALINIC- un bun fãcãtor de vinuri de casã care,întâmplãtor, îi este ºi soþ.

Pe ea, Felicia Mihali nu s-a scos înevidenþã. Ba chiar m-a rugat (îmbârligãtorde situaþii ºtiindu-mã) sã n-o întreb în publicdacã ea gãteºte mai bine decât scrie... sauinvers?

I-am promis sã nu lansez gluma aceasta ironicã ºi cã totul va rãmâne între noi. De faptîi las pe cititori sã tragã singuri concluzia: în faþa societãþii este mai la înãlþime scriitoarea,sau soþia, mama, bucãtãreasa - Doamna FELICIA MIHALI?!

Constat mereu ºi þin sã adaug în încheiere cã noi, românii, ºtim sã fim glumeþi ºiprietenoºi chiar ºi în alte limbi, vorbite, cântate sau scrise.

Lecturã plãcutã!...

O LANSARE ZÎMBITOARE

Dora Groza

D LLestine iterare

96

AL.

FLO

RIN

ÞEN

E(R

OM

ÂN

IA)

Scriitorii europeni, vrând-ne-vrând, îl cautã pe Don Quijote caerou al viselor lor pe motiv cãnu-i o fiinþã realã, ci un om deficþiune ºi de acþiune, mai realdecât toþi scriitorii. Un om ficþi-une plecat sã preschimbe zareafinitã din La Mancha cu orizon-turi nesfârºite, o fiinþã imortaliza-tã pe drumul veºnicilor cãutãri.

Prozatorii ºi poeþii europeni,din toate timpurile, conºtienþisau inconºtienþi, l-au cãutat peînþeleptul Quijote în viitor, ca ocãutare a speranþei, a visuluiveºnic neîmplinit, pe care îl gã-sim în poemele ºi prozele aces-tora. Îl cautã pe "Cavalerul ne-buniei" în viitor, dar pentru acea-sta, ei îl descoperã în trecut. Încãutarea lor, cheamã la o nema-vãzutã cruciadã însoþitã demuzica sferelor, cãlãuzitã de"steaua cea strãlucitoare ºisonorã" care-o încuviinþeazã depe cer ºi le spune calea. Aºacum o fac poeþii: Johann Wolf-gang von Goethe ("Suferinþeletânãrului Werther" sau "Prome-teu"), George Gordon Byron("Pelerinajul lui Childe Harold","Manfred" sau "Cain"), prozatoriiGiuseppe Antonio Borgese("Rube" ºi "Furtunã în neant"),etc.

Scriitorii ºi poeþii europeni nuviseazã, precum Don Quijote

pentru Sancho Panza la ocâr-muirea unei insule, ci la ocâr-muirea propriului lor suflet, regã-sirea înãuntru a unui Don Qui-jote interior, dar numai dupã ce-lregãsesc pe acela din afarã.Fãrã sã-ºi propunã o cruciadã încãutarea acestui personaj, scrii-torii europeni din toate timpurileau pornit aceastã cruciadã a"morilor de vânt". Participareaacestora la cruciadã conferã odemnitate unicã, uriaºã: conºtiinþade sine a quijotismului. Pe care ogãsim ºi la Feodor MihailoviciDostoievski în "Amintiri din casamorþilor" (unde descoperim noulproces de analizã psihologicã dinperspectiva interiorului uman).

Nu are rost sã ne întrebãm cea lãsat Don Quijote culturii.Fiindcã acest "fenomen" ne-alãsat o întreagã metodã, o com-plexã epistemologie, o întreagãesteticã, o întreagã logicã, oîntreagã religie mai ales, adicã oîntreagã economie a eternului ºia divinului, o întreagã speranþãîn absurdul raþional, pe care legãsim sub diferite forme în lite-ratura ºi filozofia europeanã.Moºtenitoare a înzestrãrii cos-mice lãsate de "Cavalerul nebu-niei", sau cum i se mai spune"Cavalerul tristei figuri", culturaeuropeanã încã nu ºi-a asumatcum se cuvine legatul. Poeþii, caEminescu, Sorescu, Nichita Stã-

nescu, Pierre Louys, JohanChristoph Friedrich Schiller,Johann Cristian Holderlin, sauprozatorii Henry Rene AlbertMaupassant, Lo-Johansson,Arno Holz, Jean Francois Mar-montel, Anton Holban, Gib I.Mihãescu, Ion Lãncrãjan, etc,prin operele lor sunt sclavi aitimpului, se forþeazã sã dau orealitate de timp prezent viitoru-lui sau trecutului, ºi nu au intuiþiaeternului, pentru cã îl cautã întimp, în Istorie ºi nu în ei însuºi.

Constat cã fântânile nemãr-ginirii care susurã în scrisul luiCervantes au secat în operelescriitorilor europeni. Cã exis-tenþa diurnã a nenumãraþilorSancho se scaldã în apele im-pure ale mãrginirii ºi resemnãrii,cã lumea dezbinatã într-o Eu-ropã ce se crede unitã, în loc deo confrerie a iubirii ºi a curajului,domneºte o confrerie a fricii ºi aurii. Vârsta de aur, magnificavârstã a convieþuirii în bunãpace între litere ºi politicã, edeparte de a se întrupa. Scriitoriieuropeni, prin cruciada lor lite-rarã, doresc ca omul conºtient ºimândru de zestrea quijoteascã,sã-l hotãrascã sã ºi-o revendice,sã-l înveþe sã o merite, pentru caastfel sã se înalþe ca om.

Atitudinea lui Valery esteatitudinea unui om singur care

"CAVALERUL NEBUNIEI" STRĂBATE

LITERATURA EUROPEI

97

D LLestine iterare

se luptã cu "morile de vânt". El seraporteazã la dificultãþile gândirii ºiale creaþiei ca ºi cum ar fi singurulchemat sã dea seama de ele.Tensiunea care îl consumã, înacelaºi timp provocatã ºi supor-tatã, e tensiunea între propria-ifiinþã ºi gândirea proprie: "Ceea cegândesc îmi ascund de ceea cesunt". Impas gnoseologic sau actal luptei "cu morile de vânt"?tentaþia lui Valery este acea de avoi sã dea seama numai prin luptacu sine despre tot ºi de a încercas-o facã fãrã sã se dea cu totul înceva, neresemnându-se sã fie"ceva, indiferent ce". El poartãmasca "cavalerului tristei nebunii",asemeni lui Teste - fantoma nãs-cutã din lupta "morilor de vânt", cainutilitate a vieþii într-o societate cenu-l înþelege.

Tradiþia raþionalistã, anchilozatãîn contemplarea omului ca fiinþãraþionalã, împiedicã întâlnirea cu"Cavalerul Nebuniei". S-a spus cãraþiunea îl deosebeºte pe om deanimal. Eu spun asemeni lui Una-muno cã ceea ce-l distinge e maimult sentimental decât raþiunea.

La Bacovia aceastã luptã cu"morile de vânt" surprinde prinaparenta abandonare a metafizi-cului ºi persiflarea filosofiei, sus-pectatã de neputinþa descifrãriicondiþiei umane ºi a misterului cos-mic. Omul, pentru autorul volumu-lui "Plumb", este damnat sã repete,cu fiecare generaþie, acelaºi traseucircular. Ea se instituie ca iluzio-nare inutilã ori ca luptã cu "morilorde vânt", ca un "dicþionar" pe carese poate "adormi uitat", înainte dea se ajunge la un gând salvator.

La capãtul petrecerii, ca luptã"cu morile de vânt", lumea seumple de "un cântec", spune

Blaga. Dar cântecul nu pare a fi ocompoziþie pe de-a-ntregul ome-neascã, ci un atribut de originetainicã ("noi suntem purtãtori decântec") ºi ambivalent. Dacã luptacu "morile de vânt" cunoaºte ex-taza cântecului, drumul spremoarte prinde la fel "chip de cân-tec", al cãrui motiv pare a fi trece-rea însãºi, în sonoritãþi stinse, ele-giace, fãcute pentru uitare ºi leac:"Câteodatã prin fluier de os strã-moºesc/ mã trimit în chip de cân-tec spre moarte". (Fiu al faptei nusunt).

ªi la Eminescu în poeziile sale,dar mai ales în publicisticã, desco-perim aceaºi luptã cu "morile devânt". Aceastã luptã o descoperimîn îndoiala faþã de lume, dar maiales de distanþarea faþã de "pre-

zent ", dar ºi implicarea în acesta.

Scriitorii europeni ºi-au dorit ºiîºi doresc sã descopere în lume ºialtceva decât "repetabila povarã",un fel de "elice" a "morilor de vânt",ce se învârteºte inutil ºi sisific, îºidoresc sã descopere priveliºteaunui om care cãlãtoreºte cu gândulpentru a se cunoaºte mai întâi pesine, apoi pe ceilalþi, ºi pentru a seiubi mai puþin pe sine ºi mai multpe ceilalþi. Acelaº erou care învin-ge Meduza-suferinþã, acelaºi Per-seu care se fereºte de privirea ei,intrã mai apoi în rolul lui Orfeu, ialira în mâini ºi cântã atât de fru-mos, încât clinteºtze pietrele dinloc, îmblânzeºte fiarele sãlbatice,adduce alinare în cugetele tuturorºi înduioºeazã sufletul celor maiaspri oameni.

D LLestine iterare

98

DU

MIT

RU

VEL

EA(R

OM

ÂN

IA)

2. Pe coperta ultimã a volumului Oglinziledin Chicago, Marian Barbu dã câteva datedespre aventura "americanã" a experienþei salepoetice: "Trãind ceva timp în zona megapo-lisului Chicago (U.S.A.), am constatat pe viucum poezia americanã are altã turnurã ideaticãºi mai ales forme stilistice mult diferite de celeale europenilor. Evaluãrile realizate oficial decritica literarã, de o parte ºi de alta, m-auîndemnat sã vãd din interior cum limba românãpoate întreprinde comunicãri pe mãsurã. Deaici, o primã explicaþie a titlului ºi a componen-telor adiacente acestuia." Pe de o parte,constatarea teoreticã "altã turnurã ideaticã" ºi"mai ales forme stilistice", iar pe de altã parte,implicarea practicã, artisticã, sã vadã "cumlimba românã poate întreprinde comunicãri pemãsurã". Pentru aspectul teoretic, criticul ºiistoricul literar Marian Barbu vine cu un întregarsenal de cunoºtinþe ºi, fiind peste patrudecenii profesor, diversitatea acestora nu esteobturatã de niciun fel de subiectivitãþi. El este,fãrã îndoialã, adeptul principiului kantian: "degustibus non disputandum". Pentru parteapracticã, se vede cu limpiditate cã nu se puneproblema unei condiþii ºi posibilitãþi a limbii(dacã poate?) - orice limbã este aptã ºi poate sãatingã mãsura poematicului -, ci a unei moda-litãþi de realizare a poematicului. Acel "sã vãddin interior cum" rezoneazã cu anteriorul sãuprincipiu, vãzând ºi fãcând, ºi presupune impli-carea reflecþiei în experienþã. Volumul Oglin-zile din Chicago cuprinde 104 "aproapepoeme", aºezate dupã principiul egalitãþii caimportanþã, adicã alfabetic. Însã ele respectãcele douã coordonate: a reflexivitãþii cu des-facerile sale pe verticalã ºi cea a experienþei cudesfãºurãrile ei practice pe orizontalã; prima,

temporalã, a doua, spaþialã; prima, cu raportãride metodã subiect-obiect, de culturã euro-peanã-americanã; a doua, încãrcatã de realitãþiamericane (cel puþin din trei state: Illinois,Winsconsin ºi Indiana), din care sã surprindã ºisã decupeze "individualuri" semnificative, apteinterpretãrii; prima se întrevede prin coliziunileeului, a doua prin încercarea de mântuire aacestora. Iar principiul generativ, poetic, cumar fi zis Poe, consistã în chiar prima ºi esenþialadistincþie a filosofiei analitice, aceea dintrecunoaºterea prin experienþã nemijlocitã ºicunoaºterea prin descriere. Cu alte cuvinte,dupã identificarea individualului, pentru o posi-bilã recuperare a lui în artã, sau o avansarespre cunoaºterea adevãrurilor în cunoaºtereateoreticã, trebuie sã urmeze descrierea ana-liticã. I s-a zis "teoria descripþiei". Aceastaaruncã la coºul "idolilor" tot ce este confuz saugenereazã confuzie, tot ce este inconsistent sause învãluie în miraj metafizic. Metaforizareaanterioarã îºi gãseºte aici sfârºitul. ªi trebuieînþeles ca fiind una din faze în procesul delãmurire a poeziei de oriunde ºi oricând.Aceastã "descripþie" pãstreazã drept instrumentdisocierea cu claritate ºi precizie a materialuluidescris în unitãþi din ce în ce mai mici, pânã ladetalii ºi nuanþe pentru surprinderea individua-lului, ca apoi sã se încerce o sintetizare a lorspre a se obþine o nouã unitate. Astfel se poateformula, simplificat, un procedeu analitic. Înartã, ºi mai ales în ceea ce întreprinde MarianBarbu, vizibilã este mai mult reasocierea - diso-cierea fiind retrasã, ca factor de prima instanþãal procesului analitic. Reasocierea, în cazul sãu,urmeazã un demers intelectiv, care încorpo-reazã faptele descrise conform sensurilorobservate, curbeazã erudiþia în sensibilitate ºi

MARIAN BARBU ŞIPOEZIA ANALITICĂ

(urmare din numãrul trecut)

99

D LLestine iterare

face din aceasta cutia de rezonanþã a lecturilorproprii ºi a gândirii în context. Nu zice el "inter-pretãri libere dupã realitãþi americane"? "Libere",adicã atât cât asigurã declicul reflexiv, în afaraacestuia nefiind decât pãºire oarbã ºi indistincþie ametaforizãrii. Tentaþia de a recupera individualul,chiar în cazul în care actele gândirii l-au pierdut, sevede în acþiunea de a aduce gândirea pe caleasimþurilor, sã-i dea aura caldã a sentimentului. Înpoezia analiticã ochii poetului coboarã de la cerulcu universalele sale, la privirea pãmântului cu infini-tatea de individualuri ºi de experienþe omeneºti. Secautã într-un timbru o lume; într-o amprentã, un om.Marian Barbu se înscrie în tendinþa spre concreti-tudine a scriitorilor americani, vizibilã fie ºi dinîndreptarea "observaþiei" lor spre un oraº saustradã, spre o maºinã sau om, spre un copac saupod, spre un panou sau reclamã, spre o cifrã sauepitaf sãpat pe cruci. Nu altfel va face ºi el. CuOglinzile din Chicago, Marian Barbu împingegândul din 2006 spre Chicago Poems ale lui CarlSandburg din 1916, spre celebra revistã Poetry,din acest oraº, care a pus bazele modernismului,sau Expoziþia The Armory Show, din New York,unde expune avangarda europeanã, în frunte cuBrâncuºi, redeschisã la 24 martie 1913 ºi laInstitutul de Artã din Chicago, situaþie în care efigiilelui Brâncuºi, Matisse ºi Walter Pach (organizatorulamerican al expoziþiei) sunt arse de studenþiiinstigaþi de artiºtii conservatori. La aproape unsecol, un român, un alt oltean, scrie o carte despreacest oraº. Sculptorul ducea zvon de modernitatepeste ocean; al doilea, încearcã o eperienþã liricã.Modernitatea aici ºi-a luat mai multe feþe ºi poatesã împãrtãºeascã din ale sale. În poemulGlobalizare, criticul savant Harold Bloom, devenitpersonaj, spune: "noi avem modernitatea cu toatevârstele ei (...) / De la concretul cotidian, pânã lapsihologicul de caz. / A fi planetar presupune sãstabileºti creuzetul de bazã / Modernitatea nu poatefi în altã parte / Decât la noi!" (p. 45). Fapteledeseori o iau înaintea ideilor! Schimbã ºi ceea cepare ireversibil, putem zice. Sã citãm un poem încare este detaliatã aceastã schimbare ºi, în pofidaumorului, este clarã decizia poetului: "Pentru caretrebuinþã mai pot fi poeziile clasice / Care cerrigurozitate metricã, fantezie, / Asocieri de cuvinte,pe cât posibil originale, / Ca sã rezulte o sintezã

ineditã, cu trend asigurat? / Nu sunt mai bune poe-mele inventate de americani / Pe când încercau sãintre ºi ei în legende? / Cã doar miturile Asiei, aleEuropei le-au aflat târziu! / Poate au speculat rãz-boinicul din miturile Greciei / Iar astãzi, sporindu-le,s-au îndepãrtat de cuvinte / Fãurind prin filme ºiarmament o spaimã a universului. / Poeþii ameri-cani nu se iau în seamã decât pe ei înºiºi / Mai auputerea sã creadã cã engleza americanã îi impune./ Zãdãrnicia muncii lor a înconjurat Casa Albã decâteva ori / Ei însã nu se lasã. Stau zburdalnici întredouã oceane ºi scriu. / Vorba unora de la Neptun -eu scriu, cine mã citeºte? / Rãspunsul asigurat -Publius Ovidius Naso / El, Ovidiu, care scria Fas-tele, Ponticele / Tristele, Hercidele, Metamor-fozele / Poetul european le apare americanilor / Cavenind dintr-o viaþã anterioarã. /.../ Lumea de azi eviteazã ºi preferã poemul modern / Atunci când îlgãsesc - cu condiþia sã-l caute / Deoarece el poatefi grai, fãrã culoare, / Dar respirabil în clipe derestriºte / Sau de cotituri ale lunii pe cer. // Poemulpoate fi un bun corãbier / Al adevãrului asumat. /Rãmâne cea mai esteticã fiinþã / Pentru sãrac, ca ºipentru împãrat." (Ovidiu - autor de poeme, p. 78).

Poemele lui Marian Barbu, din aceastã "expe-rienþã americanã", au concreteþea smulgerii dinrealitatea nemijlocitã ºi nu imaginarã. Starea civilãa societãþii este sub lupã. (De câteva ori scrie, depildã: "Binoclul mi-aducea imagini stranii", În plinãiarnã, p. 57). Ele sunt ample desfãºurãri de fapte ºiobiecte, de situaþii ºi relaþii, de elemente ºi legi, deacte de culturã ºi civilizaþie, de resturi arheologiceºi amintiri, de istorii cu oameni ºi locuri, de cuvinteºi plante, de idei ºi animale, de gesturi ºi întâmplãriobservate, decupate ºi descrise, legate intelectivdupã principiul analitic. ªi fapt extrem de impor-tant, pe care îl desemnãm metaforic. Fiecare poemîºi are o celulã stem extrasã din cordonul ombilicalal lumii cuvântului în stare de naºtere ºi al exis-tenþei, sau din acea placentã existenþialã, nutritivã,în care se formeazã lumea conºtiinþei, în sensnemþesc, de Bewusstsein. Se ºtie cã aceste celuletulpinare, universale ale organismului uman se potdezvolta în mai multe tipuri de celule specializate înþesuturi, înlocuindu-le pe cele distruse. Cu altecuvinte, aceastã celulã poartã informaþia necesarãºi proprie pentru întregul organism ºi îl supune, prinsine, re-facerii. Ceea ce intereseazã în comparaþie,

100

D LLestine iterare

revenind la poemul analitic, nu este geneza aces-tei celule stem, ci procesul de re-facere, conforminformaþiei, a þesutului organic al întregului. Cu altecuvinte, nu geneza din prima instanþã conteazã, ci"re-facerea" din a doua instanþã. "Celula tulpinarã","universalã" este "prelevatã", adicã descoperitã,decupatã ºi pusã în funcþiune, în dezvoltare poe-maticã. Sã nu uitãm, informaþia ei individualãpoartã date universale. Prin urmare, în cazul poe-mului analitic, poetul trebuie sã aibã intuiþie ºiculturã ca sã o descopere ºi sã o punã în miºcare.Ea va duce spre configurãri ºi sensuri universale.Miºcarea îi este proprie, poetului revenindu-i poziþiade observator, descriptor ºi, în unele cazuri, deinterpret. El trebuie sã o descopere, prin intuiþie ºiculturã, sã o vadã, sã-i surprindã ºi sã-i expunãdesfãºurarea, sã o descompunã ºi recompunã,asemãnãtor metodei analitico-sintetice, încâtimaginaþia cu arbitrarul ei sã lase loc reflexiei cuadevãrurile-i necesare. Poezia porneºte de la o

"celulã", element, situaþie individualã ºi concretã ºiajunge sã comunice în orizontul analitic al reflexi-vitãþii. (Particularul cu determinaþiile sale, se de-conspirã ºi în acest caz, ca fiind atins de preca-ritate, dar nu-i acum locul de dat seamã.) Poetulexpune (ºi interpreteazã) exact sensul, încât poeziaanaliticã vine în atingere cu eseistica. Poemele luiMarian Barbu au reflexe cristaline de eseu.

Autorul pune accentul pe experienþã, deºi eapare subiectivã, este experienþa unui om într-unanumit loc ºi spaþiu, într-un anumit raport de cauza-litate cu lumea ºi sine, rezultat al unui ºir de expe-rienþe. Conteazã dacã reuºeºte sã prindã ºi sãapuce obiectul. În cazul de faþã, "întâmplãrile","situaþiile", "elementele", persoanele cu "istorii".Aproape în fiecare poem analitic al lui Marian Barbuse întâlnesc personaje, ca în epicã, sau ca în

teatru, nu preluând sarcina poetului, ci pe cea apoemului. Fiecare poem "creºte" din "vocea" unuipersonaj, dintr-o situaþie ce iese din comun sauchiar se ascunde în comun fãcându-l sã persiste.Poetul ne ajutã sã vedem traseul de "multiplicare" a"celulei stem", modul de re-facere a pãrþii în întreg,al configurãrii poematicului de naturã reflexivã. Elaratã stratele ce se formeazã ºi acced la confi-guraþii, el demonstreazã ºi interpreteazã. Ca unprofesor în faþa auditorilor. Trece de la individualla universal, de la concret la abstract. Nu inven-teazã, el descrie. Observã ºi descrie. Lângã un"ochi orizontal" ºi un "ochi vertical" îºi alãturã "atreia dimensiune", dar nu în afara cãrþii, "A sufletuluinerãbdãtor sã atingã / Plonjonul din sângeleversetelor biblice" (Nerãbdare, p. 71). Ochiul sãucuprinde totul, dar nu mai mult decât culturaasumatã. El se transformã în oglindã, în oglindã aCuvântului ("Numai poeþii vedem oglinzile Cuvân-tului", Într-o bibliotecã, p. 60).

Marian Barbu posedã perspectiva a douã lumi ºiculturi, aºezate în prelungire, complementar sau încontrast. În Oglinzile din Chicago se vãd realitãþisociale, politice, culturale, psihice ale lumii dintrecele douã oceane ºi, ca într-un palimpsest, ale lumiieuropene, dar ºi ale celei preamericane. Contrastepeste contraste, citiri ºi descifrãri peste descifrãri,însã dupã cum "decide", în desfãºurarea analiticã,elementul generator al poemului, acea "celulãstem". Spre evidenþiere, câteva "celule": personajecu istorii în contraste semnificative pentru demon-straþie: Chuck, ce-a fost în Vietnam, îºi deapãnã cunãduf povestea la conacul fermierului, prietenului-gazdã care a rãmas acasã, fãrã sã ia în seamãprezenþa poetului-observator (ascuns "în scris") -cu concluzia: "Unul fusese în rãzboi ºi s-a întors /Celãlalt ºi-a înmulþit dolarii cu folos", (Amintirinejugulate, p. 4); bãiatul cu chitara, a cãrui pre-zenþã cu cânt lumineazã coliziunea lumii: el"Trãieºte în planeta lui de cântece ºi vis", iar ceilalþi,trecãtorii, care "Mai scot câte-un dolar ºi în pãlãriamare / Îl zvârl" au "gânduri abãtute" - cu derivarealogicã: "Transformã-n evantai a lumii clipã stear-pã", (Bãiatul cu chitara, p. 6); "apaºii nãuci", ima-ginaþi în "trenul cu circuit oval" de la gara dinChicago spre O'Hare, cu amintirea preriei, "privindprin geamurile securit / La turmele de animalepierdute sub beton" - peste care vine tãietura

Dora Groza

101

D LLestine iterare

bruscã ºi dureroasã a civilizaþiei: "Cãlãtoresc cu eipânã la mecanicul de tren. / Aici, stupoare! Omullipseºte / Fantoma de apaºi ºi-ar fi dorit o sorã /Când acolo, un computer, august 2006", (Cãlã-torie, p. 12); "copiii strãzii din Buffalo Grove" pes-cuind pãstrãvi din râul Racine ºi noaptea dormindsub pod, spãlaþi de apele rãului - cu observaþiaconcluzivã: "Numai pãstrãvii mai se zbenguiau /lovindu-le mâinile amorþite / De cãutãri prin toatecotloanele / Refuzate de locuitorii din BuffaloGrove", (Cãutãri silnice, p. 15); Mac Gregory,pustnic, "scârbit sau izolat de lume", "ºi-a asumatrolul de paria", trãieºte lângã un arþar, iar iarna "co-boarã la grajdurile unui congresman", este "paz-nicul pãdurii, / Al aerului curat, al anotimpurilor", alnaturii - se înþelege - ºi din aceastã perspectivã ºi-a asumat rolul de consultanþã pentru îndrãgostiþi,cu subînþelesul: "facerea de bine nu e a noastrã /Ne-a lãsat-o Dumnezeu, ca sã ne aducem amintede El", (Consulul îndrãgostiþilor, p. 18); Pierre,chiropracter la Chicago, recitã versuri în francezã ºile traduce pentru sine în englezã. Pourqui? îlîntreabã poetul-observator. Rãspunsul: "- Sã-mipãstrez în activitate creierul. La policlinicã, îl con-duce pacientul / Aici, îl conduc eu. Iar în somn, mãconduce el. / Nu este ºi el chiropracter?", (Corp cutrei responsabilitãþi, p. 19); dascãlul nepot alindianului Kirksy; doamna în vârstã, Iudith, careplonjeazã în apele lacului din Indian Prairie Park;domnul Richard, funcþionar de patru decenii la obancã de comerþ, care o urmãreºte din spatele vilei,sâmbãta ºi duminica, pe "doamna din Þara Cea-iului", sperând sã dea de "Cuvântul Dintâi"; grã-dinarul bogat "Duce de Valois" în zbaterea continuãde prelungire a frumosului natural; contabilulegiptean, Hussein, ºi Ciu Cen, asistent social, ofamilie cu sclavie asumatã din partea soþiei;pictoriþa Joel, care pleacã din Atlanta, cu prunculMatew, ºi se instaleazã în Valea Cucutelor dinAlgonquin; jamaicana lui Johnny, cunoscutã "la-mpachetat de peºte" cu care a cochetat, s-a iubit ºiau fãcut o fetiþã ºi - demonstraþia se încarcãpsihanalitic - o viseazã ca peºte, fetiþa înoatã "prininima lui / Prin sângele lui, prin ochii dilataþi spreimposibil", întregul corp fiindu-i "ocupat de femeia-peºte" ºi concluzia, dacã soþia îi va fi mutatã în altloc, în mod firesc, ºi el va visa altceva, dacã va fimutatã la "departamentul jucãrii pentru copii",

atunci ºi el, îi spune patronul, va visa cã a devenitcopac sã facã umbrã copiilor (Familie fãrã acte, p.39). (Poemul aminteºte, însã fãrã izul psihanalitic,de versurile lui Ezra Pound, din perioada imagis-mului, unde copacul creºte prin om: "Copacul mi-aintrat în mâini, / Seva mi-a urcat în braþe, / Copaculmi-a crescut în piept - / În jos cresc crengile, ieºinddin mine ca braþele...", Riposte, 1912); obiecte:prezenþa, lângã o benzinãrie, a unui panou cuanunþul "vând zece acri de pãmânt" ºi în scurt timprãsãrirea clãdirii "Academia de Muzicã ºi Dans" - cudemonstraþia: celeritatea schimbãrilor dintre naturãºi civilizaþie - ºi efectul "Stupoare pentru europeanulcare scrie acum" (Acri de vânzare, p. 3). În fine,elemente ale naturii, de la arbori ºi ape la vegetaþieºi animale, aflate în conexiune cu omul ºi coliziunecu civilizaþia, cu regele sãu, dolarul, ºi cu omulalunecat în coliziune - sunt tot atâtea elementegenerative ale poemelor, desfãºurate analitic.

Întâmplãri ºi situaþii se alãturã acestei miºcãri,ducând spre concluzia încãrcatã de lirism reflexiv.Se porneºte de la concreteþea individualului, pro-priu viziunii empirice cu toate desfacerile filosoficeajunse la zi, ºi se ajunge la desfãºurãri deductiveale cunoaºterii artistice. Eliberat de Ideale ºisofisme poetice, Marian Barbu cautã concretul ºianvergura reflexivã a experienþei poetice. Fireºte,în aceastã experienþã liricã de influenþã americanã,se porneºte de la individualul nemijlocit, însã dupãcum s-a vãzut, acesta, cel descoperit ºi decupat,"celulã stem", poartã cu sine informaþii ce îl (o)depãºesc ºi se relevã într-o unitate de altã împli-nire, în unitãþi de unitãþi sau întreguri de întreguri.Contrar aºteptãrilor, cursul inductiv este înlocuit cucel deductiv, traseele urmeazã metoda analitico-sinteticã. Se ajunge la reflexie ºi universal, numaicã în genere dubla miºcare din particular a fostobturatã sau nu fructificatã îndeajuns. PentruMarian Barbu, în structura sa profesor, ce îmbu-curãtor ºi fascinant este acest demers poetic, dereflexie ºi eseisticã! În cea mai mare parte, poeþiiamericani nu duc experienþa poeticã pânã înorizonturile reflexivului, ci se cantoneazã sub celepalpabile, sau atitudinale, ale individualului frust,precar ºi rebarbativ. Dupã cum stãrile sociale, ideo-logice ºi politice, cu subterana psihicã, o cer.

(continuare în numãrul viitor)

D LLestine iterare

102

HER

MA

N V

ICTO

RO

V(C

AN

AD

A)

Nu-mi aduc aminte unde mã aflam, în China sau în Vietnam, când m-a sunat asistenta meadin Canada pentru a discuta, spunea ea, o problemã importantã:

- Domnule Victorov aþi primit o invitaþie oficiala din partea cabinetului primului ministru, JeanChrétien, de a face parte din delegaþia canadianã care viziteazã România cu ocazia punerii înfuncþiune a Centralei Nucleare de la Cernavodã. Trebuie sã confirmãm participarea dumnea-voastrã pânã la începutul sãptãmânii viitoare.

Eram onorat sã merg în România împreunã cu Prim Ministrul Canadei Jean Chrétien împre-unã cu care am fost în misiuni economice în jurul lumii ºi am participat la câteva evenimentepolitice ºi sociale. Am fost membru al delegaþiei canadiene în misiunile economice din China,Coreea de Sud, Filipine, Tailanda, Vietnam ºi Rusia etc., am fost invitat sã particip la deschidereaAmbasadei Canadei în Vietnam în 1994, ºi la primirea oficialã a Preºedintelui României EmilConstantinescu în Canada în 1999.

Vizita Preºedintelui Emil Constantinescu în Canada a fost pentru mine un eveniment foarteimportant ºi emoþionant. Am fost mândru cã Preºedintele României a fost primit oficial în Canada,cu covorul roºu, ca un adevãrat ºef de stat. În 1996 am fost entuziasmat cã Emil Constantinescua fost ales Preºedinte al României. M-am bucurat cã þara a scãpat de un fost comunist ca IonIliescu, alegând un Preºedinte susþinut de partidele de dreapta. Am fost însã înºelat în aºteptãrilemele. Emil Constantinescu m-a dezamãgit prin modul în care a condus þara ºi o datã cu mine adezamãgit ºi alte milioane de români.

Perioada despre care vreau sã vorbesc acum l-a avut preºedinte pe Ion Iliescu. Pânã laintrarea în dizgraþia familiei Ceauºescu, acesta a fãcut parte din nomenclatura comunistã.Adeseori m-am întrebat care ar fi fost soarta poporului român dacã noi românii obiºnuiþi am fi ieºitîn stradã nu în 1989, ci cu douãzeci de ani mai devreme. Într-o poezie, ale cãrei versuri suntcântate admirabil de Tudor Gheorghe, Adrian Pãunescu, vorbeºte despre vinovãþia prin tãcere:"ªi prin tãcere suntem vinovaþi". Vinovãþia poporului român în perioada comunismului poate ficlasificatã în câteva categorii: prin acceptare, prin promovare, prin executare ºi printr-o politicãla nivel de ideologie. Consider cã masele de români, printre care mã numãr ºi eu, s-au fãcutvinovate de acceptarea ideologiei ºi politicii comuniste. Ion Iliescu însã a fãcut parte din categoriavinovaþilor care au promovat, executat ºi creat ideologia comunistã în România. Ca ºef alpropagandei în forurile superioare ale partidului comunist, Iliescu a fost conºtient de efectelepoliticii partidului asupra poporului român. A ºtiut cã la canalul Dunãre - Marea Neagrã a fostîngropatã fãrã cruce floarea intelectualitãþii româneºti, a ºtiut ce s-a întâmplat la Piteºti, la Gherla,la Aiud, la Jilava, Râmnicu Sãrat etc. A participat activ la crimele ºi ororile care s-au întâmplat înRomânia ºi care sunt comparabile cu crimele sãvârºite de Khemer Rouge, comuniºtii dinCambodgia, sau de comuniºtii din Etiopia dupã ce împãratul Halie Sellasie I a fost detronat. IonIliescu a fost cel care în timpul mandatului sãu de preºedinte a chemat minerii în Bucureºti ºi apermis comiterea de crime ºi de acte de terorism. Vinovãþia lui este mare ºi nimic nu o poate

Centrala nuclearăde la Cernavodă

103

D LLestine iterare

ºterge, nici chiar faptul cã la un moment dat a intratîn dizgraþia familiei Ceauºescu.

Am confirmat cabinetului primului ministru cã voiparticipa alãturi de delegaþia canadianã la punereaîn funcþiune a centralei de la Cernavoda ºi m-amdus în România la data stabilitã.

Istoria centralei de la Cernavodã îºi are origineaîn perioada dictaturii comuniste ºi a avut o traiec-torie interesantã. ªtiam încã dinainte de a pleca dinRomânia, în 1975, cã statul român urmãrea con-struirea unei centrale atomo-electrice. Erau pole-mici în legãturã cu locul în care sã fie amplasatã -lângã Slatina pe Olt sau la Cernavoda. În 1979 gu-vernele Canadei ºi României au semnat un contractde colaborare pentru dezvoltarea ºi aplicareaenergiei atomice pentru scopuri paºnice. Centralaurma sã fie construitã la Cernavodã iar echipamen-tele sã fie furnizate de Atomic Energy of Canada(AECL) care proiecta ºi construia reactoare Candu.Reactoarele Candu erau considerate unele dintrecele mai sigure din lume în acea perioadã în ceeace privea contaminarea ºi rezistenþa la seisme.Foloseau uraniu natural ca ºi combustibil ºi apãgrea, care urma sã fie produsã în România, pentrurãcire. Tehnologia Candu era testatã ºi consideratãsigurã deoarece fusese deja folositã în câtevalocuri în lume. Regimul Ceauºescu avea planulambiþios de a instala 15-20 de reactoare Candu.

S-a negociat finanþarea proiectului de cãtreExport Development Corporation ( EDC) ºi un grupde bãnci care urmau sã împrumute României în pri-ma fazã un miliard de dolari. Primul împrumut s-arealizat în 1979. Contractul nu era atrãgãtor pentru EDC deoarece împrumutul se fãcea pentru operioadã foarte lungã de timp, cea mai lungã perioadã de împrumut pe care aceasta corporaþiefinanciarã, care încuraja exporturile, a fãcut-o vreodatã.

Nesocotind clauzele contractuale, Ceauºescu a încercat sã copieze tehnologia canadianã ºi sãconstruiascã o parte a echipamentelor în România. Dacã acest lucru s-ar fi realizat, probabil cãaccidentul de la Cernobîl ar fi fost o glumã în comparaþie cu ce s-ar fi putut întâmpla la Cernavodã.Canada a respins însã categoric propunerile lui Ceauºescu ºi proiectul s-a sistat pentru o perioadã detimp. Renegocierile între partea românã ºi cea canadianã s-au reluat dupã 1990. Într-o încercare de asalva proiectul AECL a înfiinþat un consorþiu împreunã cu Ansaldo, o companie italianã ºiRenel,reprezentând partea românã. AECL ºi Ansaldo, ca principali contractori au coordonat ºisupravegheat întregul proiect. Ingineri ºi tehnicieni canadieni ºi italieni au venit în România. Mulþi dintreei au învãþat româneºte ºi s-au cãsãtorit cu românce. Contractul a fost finanþat în proporþie deaproximativ 60% de EDC, iar diferenþa de 40 % de banca italianã Medio Credito Centrale ºi guvernulromân.

Un tren special care pleca din Gara Basarabi a fost pus la dispoziþia delegaþiei canadiene pentru

Dora Groza

104

D LLestine iterare

deplasarea la Cernavodã. Am plecat ºi eu cu acesttren. În program era prevãzutã întoarcerea laBucureºti cu câteva autobuze speciale. Pentru cãaveam treburi de rezolvat în Bucureºti ºi nu ºtiamcât de mult se va lungi festivitatea de inaugurare acentralei,i-am spus ºoferului meu, Laurenþiu, sã mãaºtepte la Cernavodã. Drumul cu trenul de laBucureºti la Cernavodã a fost foarte plãcut. Primulministru Jean Chrétien era într-o bunã dispoziþiemolipsitoare. Umbla dintr-un compartiment în altul,întreþinându-se ºi glumind cu membrii delegaþiei.Deºi ca orientare politicã am fost ºi sunt conser-vativ, iar Jean Chrétien a fost ºi este liberal l-amapreciat ºi stimat întotdeauna. A fost un politicianremarcabil ºi un mare prim ministru. Ca ºi politicianºi ministru de justiþie al Canadei în anii optzeci s-aopus miºcãrilor de obþinere a suveranitãþii de cãtreQuebec. Discursurile sale prin care atrãgea atenþiaasupra consecinþelor obþinerii suveranitãþii auemoþionat populaþia Canadei ºi au avut un impactimportant în Referendumul din Quebec din 1980.Ca prim ministru a dezvoltat relaþiile economice aleCanadei cu alte þãri ºi a redus deficitul bugetar. Pe,plan social a promovat ºi susþinut bilingvismul ºimulticulturalismul. Ca om, Jean Chretien a reuºit sãdepãºeascã infirmitatea pe care o avea - o paraliziea pãrþii stângi a feþei - ºi sã facã o carierã politicãsclipitoare.

Eram într-un compartiment ºi discutam cu undomn foarte agreabil. Atunci l-am cunoscut pentruprima datã pe Gilles Duguay, un om de mare cul-turã ºi un diplomat prestigios, cu care am devenit

de-a lungul anilor în care a fost Ambasador al Canadei în România ºi apoi consul general în Franþa,buni prieteni.

- Hi, Herman, vãd cã l-ai cunoscut deja pe Ambasadorul nostru în România, mi s-a adresat cu un glasprietenos ºi strângându-mi mâna Jean Chrétien.

- Sunt onorat sã particip la acest eveniment important pentru România, domnule prim ministru. Ca ºiroman canadian sunt mândru cã þara în care m-am nãscut ºi în care am trãit jumãtate din viaþã estepartenera unei þãri moderne ca si Canada în acest proiect important, i-am rãspuns primului ministru.

La festivitate a fost o participare impresionantã. Pe podium stãteau pe lângã oficialitãþile canadiene,române ºi italiene ºi reprezentanþii lui International Atomic Energy de la Viena.

- Domnule Victorov, mã bucur sã vã vãd. Nu v-aþi schimbat prea mult de când nu v-am vãzut, l-amauzit spunându-mi pe vecinul din partea dreaptã.

Vãzând cã sunt nedumerit acesta s-a prezentat.- Sunt inginerul Niculescu, vã cunosc de pe ºantierul de la Bascov. Mi-am adus atunci aminte cã am lucrat împreunã pentru câteva luni. Venise ca tânãr stagiar dupã

terminarea facultãþii. Mi-a povestit cã a lucrat câþiva ani la termocentrala de la Rovinari unde a avut loc

Dora Groza

105

D LLestine iterare

un accident foarte mare. A scãpat de închisoare pentru cã a reuºit sã fugã din þarã ºi sã ajungã înElveþia.

Primul care a luat cuvântul a fost directorul general român al centralei de la Cernavodã. Acesta ºi-aînceput discursul în stilul caracteristic sistemului comunist.

- Domnilor, astãzi sãrbãtorim punerea în funcþiune a primului reactor de la Cernavodã. A fost un drumlung, dar prin hãrnicia ºi priceperea oamenilor noºtri am reuºit sã realizãm o centralã modernã, la stan-darde internaþionale. Centrala este expresia clarã a tehnologiei avansate realizate în România.

Mã bucura faptul cã directorul general elogia rezultatele obþinute de tehnicienii români, dar aºteptamsã vorbeascã ºi despre contribuþia Canadei, mai ales cã era prezent la întâlnire ºi prim ministrulcanadian. Directorul român ºi-a încheiat însã discursul doar menþionând cã la aceastã lucrare aucolaborat companii italienii,americane ºi canadiene. Eram consternat ºi mã simþeam jenat de bãdãrãniadirectorului român.

- Domnule Victorov, auziþi ce spune acest individ cu cap pãtrat ºi cu o voce ca de buhai? m-a întrebatintrigat inginerul Niculescu. Contribuþia Canadei la acest proiect a fost substanþialã: echipamentele suntcanadiene, montajul ºi punerea în funcþiune a reactorului au fost realizate de AECL ºi finanþareaproiectului a fost fãcutã de EDC. Este ofensator pentru partea canadianã. Sper cã PreºedinteleRomâniei va repara acest lucru.

Urmãtorul a luat cuvântul Prim Ministrul Jean Chrétien. Nesocotind discursul directoruluiromân,acesta a fãcut o prezentare a evoluþiei proiectului, a vorbit despre implicarea tehnologicã ºifinanciarã a Canadei ºi despre perspectiva relaþiilor bilaterale cu România. În prezentarea fãcutã apomenit ºi despre tehnologia de producere a apei grele. Jean Chrétien este de profesie avocat. Probabilcã poate sã facã anumite greºeli din punct de vedere tehnic. Nu ºtiu dacã s-a întâmplat acest lucru întimpul discursului sãu, dar oricum nu a fost ceva important ºi nu ar fi trebuit sã se speculeze o eventualãgreºealã. Jean Chrétien nu a vorbit în calitate de expert în tehnicã, ci de prim ministru al Canadei.

- Domnilor, eu sunt de profesie inginer hidrotehnic,( nu a menþionat cã ºi-a fãcut studiile în URSS, afost ºeful studenþilor români care studiau acolo ºi cã probabil a avut legãturi cu poliþia secretã din URSS)ºi-a început discursul Ion Iliescu, fãrã sã ureze bun venit Primului Ministru al Canadei ºi celorlalþi invitaþi.Vã daþi seama cã am temeinice cunoºtinþe tehnice. Îmi pare rãu cã trebuie sã-l contrazic pe domnulPrim Ministru al Canadei, pentru cã apa grea...

Am rãmas stupefiat. Nu am mai ascultat discursul lui Ion Iliescu. Eram dezgustat cã PreºedinteleRomâniei se poartã cu atâta mârlãnie. În salã s-a aºternut o tãcere totalã. I-am vãzut pe reprezentanþiilui Atomic Energy privind nedumeriþi. Nu înþelegeau ce vrea sã spunã Iliescu care ºi-a continuatdiscursul într-o englezã relativã.Ca român am avut senzaþia cã þara mea este condusã de un personajcare o face de ruºine, iar ca ºi canadian m-am simþit insultat de nepoliteþea oficialitãþilor române faþã dePrim Ministrul Jean Chrétien.

De la emigrarea în Canada m-am simþit mereu ca un bãrbat care iubeºte douã femei ºi nu ºtie cumsã se împartã: iubesc România, þara mea natalã, cu toate bucuriile ºi necazurile pe care le-am trãitacolo, dar iubesc ºi Canada, þara libertãþii mele, þara care mi-a dat oportunitatea sã realizez fãrã restricþiiceea ce mi-am dorit bun sã fac.

Dupã încheierea festivitãþii de deschidere urma vizitarea centralei ºi o recepþie oficialã. Am lucratdouãzeci de ani în montaj de centrale electrice ºi aº fi fost bucuros sã vizitez centrala nuclearã de laCernavodã. Dar discursul lui Iliescu, lipsa de diplomaþie ºi chiar politeþe faþã de oficialitãþile canadienem-au dezgustat în aºa mãsurã cã nu mi-am dorit decât sã plec cât mai repede de acolo. Nu maisuportam sã stau în prezenþa acestui personaj, cu zâmbet fals, care pe lângã faptul cã a discreditatRomânia, a ºi insultat Canada.

Era o zi de sfârºit de februarie, început de martie. Un frig umed ºi rece îþi pãtrundea în oase. M-amdus la locul de parcare sã-l gãsesc pe ºoferul Laurenþiu. Maºina nu era acolo. Mi-am adus aminte cã

106

D LLestine iterare

i-am spus sã urmãreascã autobuzul cu care urma sã se întoarcã delegaþia oficialã la Bucureºti, ºiprobabil cã fãcuse asta. Parcarea era supravegheatã de un colonel de jandarmi. M-am îndreptat spreel. Avea faþa vânãtã de frig. Lângã el se aflau alþi câþiva jandarmi de grade inferioare.

- Domnule colonel, îmi caut maºina. Un Ford de culoare roºu închis cu numãr canadian. I-am spusºoferului sã urmãreascã autobuzul delegaþiei canadiene. Dar nu vãd maºina în parcare. Existã un altloc unde ar putea fi parcate maºinile, l-am întrebat pe colonelul care pãrea destul de supãrat de atâtastat în frig.

- Probabil cã idiotul de ºofer s-a luat dupã un alt autobuz. Am sã verific prin radio dacã nu este încealaltã parcare, mi-a spus cu glas îndatoritor colonelul, în timp ce apela prin sistemul "walking-talking"un plutonier din altã parcare.

- Verificã dacã este o maºinã roºie cu numãr de Canada la tine în parcare, i-a spus colonelul cu glasautoritar.

Nefericitul plutonier a pus o întrebare care i s-a pãrut nepotrivitã colonelului, pentru cã l-am auzit urlând:- Bine, mãi boule, câte maºini roºii cu numãr de Canada ai în parcare? Spune-i ºoferului sã vinã

imediat aici.Laurenþiu, ºoferul, a ajuns în câteva minute. În maºinã era cald ºi bine. Am uitat de frigul de afarã,

dar nu am putut uita mascarada directorului general de la Cernavodã ºi a Preºedintelui României. Laprimul chioºc am cumpãrat trei sticle de bere de un litru. Am bãut douã dintre ele, ºi am adormit. M-amtrezit în zgâlþâiturile lui Laurenþiu. Eram în faþa hotelului Helveþia unde locuiam.

- Domnule Victorov, am ajuns. Vreþi sã vã conduc în camerã, m-a întrebat ºoferul?- Nu este necesar. Du-te ºi tu acasã, Laurenþiu. Vino sã mã iei dimineaþã la ora 8:00. Mergem la Micron.Ajuns în camerã, m-am dezbrãcat ºi m-am pus în pat. Noaptea am avut un coºmar despre un grup

de broaºte care ascultau discursul unui broscoidespre apa grea. Am fost fericit când m-am trezit ºiam vãzut cã am visat. În timp ce îmi beam cafeauam-am gândit cu amãrãciune la ziua precedentã ºi lacei pe mâna cãrora a încãput biata Românie.

L-am reîntâlnit pe Jean Chrétien cu ocazia re-cepþiei oficiale de primire a lui Emil Constantinescuîn Canada.

- Hi, Herman, mã bucur sã te vãd, dar sã ºtii cãnu am uitat cã ai plecat de la recepþia oficialã lapunerea în funcþiune a reactorului de la Cernavodã.Ai fost singurul român din delegaþia canadianã, nuaveam cum sã nu observ.

- Îmi cer scuze, domnule Prim Ministru. Dar amfost supãrat cã oficialitãþile române nu au arãtatimportanþa ºi rolul Canadei în acel proiect.

A râs, m-a bãtut prieteneºte pe umãr ºi a plecat.Mi-am dat seama cã a înþeles explicaþiile mele. Amfost bucuros cã am avut ocazia sã-i mãrturisescPrimului Ministru Jean Chrétien, recunoºtinþapentru rolul major al Canadei într-un proiectimportant pentru România. Nu reprezentam oficialRomânia, dar ca cetãþean al þãrii mele mã simþeamobligat sã spun ceea ce atunci ar fi trebuit sã spunãPreºedintele României, dar din pãcate nu a fãcut-o.

Dora Groza

Printr-o întâmplare, am aflatcu numai o zi înainte de Foru-mul Românilor de Pretutindeni(FRP), care s-a desfãºurat laBucureºti în zilele de 30 sep-tembrie ºi 1 octombrie. ªi totdin întâmplare, mã aflam în"Cetatea lui Bucur" în zilelerespective. Am fost deci invitatsã particip în ultimul moment,fiind ºi eu "de pretutindeni" depeste un sfert de secol ºi înplus, preºedintele AsociaþieiCanadiene a Scriitorilor Ro-mâni, asociaþie înfiinþatã nu deun an - doi, ci de peste 10 ani.Cum de nu am fost invitat dintimp (au fost invitaþi 200 de

români din strãinãtate !), cumde nici mãcar nu am aflat deaceastã iniþiativã, lãudabilã dealtfel, rãmâne pentru mine unmister. Probabil cã scriitoriiromâni din Canada sunt preadeparte de þarã ºi nu suntimportanþi în ochii guvernan-þilor, aºa mi-am zis. Veþi aflamai jos cã într-un fel amdreptate ºi în alt fel, nu.

Departe de mine gândul sãscriu un reportaj obiºnuit des-pre acest Forum, informaþiiexacte, detaliate, despre cums-au derulat lucrãrile, tematica,cine a vorbit dintre demnitari,când ºi cum etc. se pot gãsi pe

Internet din belºug, inclusiv lasite-ul DRP, www.dprp.gov.roVoi încerca numai sã redau ceam simþit ºi ce am fãcut la FRP- încercând sã fiu total pozitiv.Aceastã acþiune, dupã a meapãrere, este un mare pasînainte în apropierea de þarã aromânilor îndepãrtaþi de vetrelelor din motive varii. Dar, com-plicate ºi total diferite sunt pro-blemele legate de consanguiniinoºtri din afara graniþeloractuale ale României - româniidin Republica Moldova, deexemplu, au cu totul alte pro-bleme ºi preocupãri decât ro-manii din Canada, sau chiar

DIN FRĂMÂNTĂRILEROMÂNILOR

Nota redacþiei:

Începând cu acest numãr, în revista Destine Literare vom introduce rubrica - Din

frãmântãrile Românilor. Ne propunem sã aducem sub ochii cititorilor noºtri reportaje de la

anumite activitãþi ºi evenimente din þarã ºi din lumea largã, nu neapãrat literare, dar care

prezintã interes general major. Viitorul României depinde mult de informaþie, de culturã, de

sinergia planetarã a românilor. Realitatea tristã este cu nu suntem uniþi, "blestemul lui

Herodot" ne urmãreºte încã. Marea majoritate a românilor sunt neîncrezãtori unii în alþii, se

izoleazã unii de alþii, nu-i mai intereseazã þara în care au respirat pentru prima oarã. În

Romania, s-a dezvoltat o neîncredere patologicã în politicieni ºi în oricine, oricât de valoros

ºi de bine intenþionat ar fi. Ura ºi insultele se propagã în toate mediile - a dispãrut armonia

din societate. De la distanþa ce ne separã de þarã (distanþã învinsã de viteza de comunicare

a informaþiilor în zilele noastre), vom încerca sã aducem spre cunoaºtere, gândurile ºi felul

nostru de a gândi, necontaminate (sau decontaminate) de mizeria moralã din România de

azi. Totul, spre binele þãrii noastre din depãrtãri!

Forumul Românilor de Pretutindeni - un secret bine păstrat!de Alexandru Cetãþeanu

107

DIV

ERSE

D LLestine iterare

faþã de cei din Italia ºi Spania. Înplus, sunt mult mai mulþi ºi estejustificat de a se face eforturi sus-þinute pentru a fi apropiaþi de þaracare le-a fost odatã "mamã", iarîn prezent le este un fel de"mamã vitregã". Timpul scurt, afãcut ca vocile ºi pãsurile repre-zentanþilor fraþilor moldoveni ºibasarabeni sã se piardã printre

alte voci care reprezentau grupãrimai mici de români, rãspândiþiprin diferite þãri ale lumii. Aºa amsimþit în timpul discuþiilor. Dar sãrevin mai la subiectul - Forumulromânilor de pretutindeni (FRP):

Temele propuse spre dezba-tere au fost ºi sunt de o impor-tanþã covârºitoare pentru toþiromânii, fãrã discuþie, dar timpulalocat pentru prezentãri ºi discuþiia fost foarte scurt. Iatã sesiunile:Programe ºi proiecte ale statuluiromân pentru românii de pretutin-deni (o orã ºi jumãtate); Identi-tatea româneascã în contexteuropean ºi internaþional (3 ore);Drepturile ºi obligaþiile cetãþenilorromâni care trãiesc în afara

graniþelor þãrii (o orã ºi jumãtate);Imaginea românilor în strãinãtate(o orã ºi jumãtate); Modelareastrategiilor privind comunitãþileromâneºti din afara graniþelor (3ore). Poate cã o zi în plus de FRPar fi ajutat la o mai bunã comu-nicare ºi înþelegere a subiectelorpropuse, dar "time is money",cum se spune pe aici ºi se pare

cã vorba englezului a ajuns ºi înRomânia.

În primul rând, sã mã refer laproiectul de lege al votului princorespondenþã, despre care s-avorbit mult la FRP: Nimic nu facesens, dacã acest proiect de legenu va deveni lege în cel mai scurttimp posibil ºi nu prea înþeleg dece s-a tergiversat atât. Este totalanormal ca cetãþenii români dinstrãinãtate sã aibã drept de votnumai teoretic, aºa cum a fostpânã în prezent. Nu cunosc situa-þia în alte þãri cu români mulþi, darcunosc destul de bine situaþia înCanada ºi USA. Practic, era im-posibil sã voteze mai mult de 4 %din români (ºi nici atât, oricâtã

bunãvoinþã ar fi avut), din cauzacentrelor de vot mici, la distanþemari de alegãtori, plasate în cen-trele aglomerate ºi greu accesi-bile ale marilor oraºe nord-ame-ricane. Simplu, la alegerile prece-dente nu a fost nicidecum vorbade un dezinteres în proporþie de96%, ci de dificultatea de a sevota. Sã nu mai vorbim de absur-ditatea româneascã a birocraþilorromâni sau a nu ºtiu cui - bieþiialegãtori fiind nevoiþi sã comple-teze douã formulare (unul - odeclaraþie cã nu au mai votat înaltã parte - ce stupid - oare undeau mai vãzut ei aºa ceva ?). Co-zile pe la uºi îi fãceau pe mulþi sãrenunþe sã voteze ºi sã plecebodogãnind, ca sã spun numaiatât... Am fost vicepreºedinte alcomisiei de alegeri de la Montrealºi ºtiu bine ce spun.

În dosarul frumos ºi bine întoc-mit (felicitãri organizatorilor!) ofe-rit participanþilor la FRP, s-a aflatºi Proiectul de lege al votului princorespondenþa - 27 de articole pe17 pagini! Mã îngrijoreazã biro-craþia ºi pierderea de timp a ro-mânilor în orice fac, cred cã estevorba de o absurditate româ-neascã, un fel de paranoia,ajunsã la extrem. Chiar ºi celemai simple lucruri devin compli-cate la români, lipsind total spiri-tul practic. Compatrioþii mei sepierd în amãnunte ºi nu potajunge decât cu multã greutatesã facã fapte mari. Asta am simþitºi simt - iertaþi-mi divagaþia ºi...sinceritatea.

Dar sã revin la Forumul la caream avut onoarea sã particip.Demnitarii au venit, au vorbit ºiau plecat cât mai repede. Aveaualte treburi importante de fãcut.Deputatul nostru Mircea Luba-

108

D LLestine iterare

novici a plecat de la FRP a douazi la prânz, sã ne reprezinte deundeva, de la Suceava! Mã rog,avea treburi mai importante peacolo. Nu m-am înghesuit sã facpoze cu nimeni, dar câþiva nu auscãpat prilejul sã facã poze cumai marii zilei - cu prim-ministrulBoc (ce de reporteri ºi câtãaglomeraþie în jurul domniei-sale,de parcã nu l-ar fi vãzut demult !),cu domnul Eugen Tomac, cudomnul ministru Baconschi ºi cualþii. Pãcat cã am pierdut întâlni-rea cu H.R. Patapievici, aº fi avutceva întrebãri sã-i pun, dacã mis-ar fi dat cuvântul, evident. Mulþiromâni din Canada ºi USA îl con-siderã un manipulator ºi mai credcã este total indecent sã fie pus"conducãtor" al Institutului Cultu-ral Român. Dar, cine ºtie - dacãam comunica, poate cã ne-amschimba pãrerea. Cert este cã înurmã cu peste trei ani, când amparticipat cu mare bucurie (eu ºipoetul George Filip) la o fru-moasã ºi meritatã prezentare acolegei noastre Felicia Mihali laICR, am avut o surprizã neplã-cutã: sus-numitul, când a aflat cãsuntem din Canada (ºi cinesuntem) nu a ºtiut cum sã fugãmai repede prin cotloanele Insti-tutului. Oare nu ar fi fost normalsã ne spunã un scurt "Bun venit"sau aºa ceva, cã veneam dedeparte?

Cu multã ezitare mi s-a dat ºimie cuvântul la FRP. Un deputatfoarte vigilent pe nume WillimBrânzã (îmi place numele - sespune cã a fost ospãtar) pe postad-hoc de animator, mã tot lãsamai la urmã, poate cã se va intraîn crizã de timp (unii români nuau prea avut disciplina de a-ºirezuma cuvântãrile la 2-3 minute

ºi chiar se cam intrase în crizã detimp). De ce nu-i prea conveneadomniei-sale sã spun ºi eucâteva cuvinte? Am înþeles pânãla urma - era programat din timpsã ia cuvântul un "reprezentant"de "vazã" al scriitorilor dinQuebec, un invitat de soi la Fo-rum, ca mulþumire pentru activi-tatea lui din ultimii ani de dezbi-nare a românilor din Montreal, înniciun caz de unire (aºa cum fru-mos a fãcut apel domnul ministruBaconschi). Era un "reprezen-tant" pe care eu nu l-am vãzutniciodatã la acþiunile noastre deluptã împotriva comunismului, deajutorare a României când aveanevoie etc. A apãrut aºa, ca dinsenin în ultimul timp, sã se bageîn "faþã" ºi... felicitãri lui ºi susþi-nãtorilor lui din "umbrã" - a reuºit.Dar mã întreb ºi vã întreb - cumde nu s-a ºtiut de FRP decât înultimul moment, cum s-au selec-þionat reprezentaþii organizaþiilorromâneºti "de pretutindeni", cinei-a propus etc. Ar trebui ca MAEsã mai schimbe informatorii (saudezinformatorii, mai bine spus),

deoarece este pãcat ca printremarile personalitãþi invitate laFRP (Nicului Popa din LA, aca-demicianul Mihai Cimpoi dinChiºinãu, sã dau numai douãexemple), s-au strecurat ºi fel defel de personaje ciudate. Oarevom vedea vreodatã lista celor200 de invitaþi oficiali la FRP?Pentru credibilitate, este nevoiede transparentã în totul. Greºesccumva? Iar pentru a fi mai uniþi(aºa cum au fãcut apel mai mulþidemnitari), nu ar trebui sã necunoaºtem, sã ne avem adreselede email, telefoanele etc.? Poatecã invitaþii care au fost cazaþi lahotelul Iris s-au cunoscut maibine între ei, dar în rest, nici nu s-au fãcut prezentãrile celor...prezenþi. Nici lista invitaþilor nu afost la vedere. Norocul meu cãdupã ce m-am prezentat partici-panþilor, aflându-se astfel cã suntîn salã, am avut bucuria sã strângmâna marelui român, academi-cianul Mihai Cimpoi, care mi-aoferit cartea O ISTORIE DES-CHISÃ A LITERATURII ROMÂNEÎN BASARABIA pentru care îi

109

D LLestine iterare

mulþumesc - o vom expune laTârgul de carte de la Montreal.De asemenea, prin domnulGheorghe Grigorescu, vicepreºe-dinte la Liga Culturalã Românã(prezent în salã), am reîntâlnit pecunoscutul prof. Victor Crãciun ,un adevãrat erou al românilor dinlumea largã. LIGA CULTURALÃPENTRU UNITATEA ROMÂNI-LOR DE PRETUTUNDENI (nu-mitã odatã ºi LIGA LUI IORGA),înfiinþatã în anul 1890 a fost rea-dusã la viaþã de distinsul profesorCrãciun ºi a adus o contribuþiemajorã la dorita unitate ºi cu-noaºtere reciprocã a românilor

din lume, prin organizarea a nu-meroase manifestãri culturale deexcepþie. Nu am cuvinte sã îi mul-þumesc domnului Profesor, pen-tru minunatele cãrþi oferite, pecare le vom expune la standulACSR la Târgul de carte de laMontreal.

M-am adresat pe scurt celorprezenþi la FRP în a doua jumã-tate a celei de-a doua zi (cu salaceva mai goalã decât în prima zi,era sâmbãtã!), cu ceasul în mâna- ce greu este sã te grãbeºti când

ai ceva a spune! Oare nu amvorbit în "vânt" - s-a reþinut cevadin ce am propus? Mã camîndoiesc. Oricum, întâi am spuscine sunt ºi unde respir - în þaracu trei statui ale lui Eminescu(mai nimeni nu ºtia care este...aia). Am propus a se face publicedenumirile asociaþiilor româneºtirecunoscute de Departamentulpentru Românii de pretutindeni,sã existe un fel de disciplinã, unfel de ISO impus acestora - sã nuse mai lucreze cu asociaþii fan-tomã care existã mai mult pehârtie ºi din anumite interese ºimai puþin în realitate; am sugerat

sã se reducã birocraþia la recu-noaºterea cetãþeniei române laromânii din strãinãtate nãscuþi înRomânia ºi cãrora nu li s-a retrasniciodatã cetãþenia românã, darle este aproape imposibil sãobþinã card ID românesc. M-amreferit, ca exemplu, la obligativi-tatea ca un român care a trãit înstrãinãtate sã aducã fiºe decazier din toate þãrile în care atrãit (!) - dacã ar avea cazier (sãzicem) nu mai poate primi acte deidentitate de cetãþean român?

Absurd! Nu întâmplãtor am maipropus ca România sã se scoatão lege prin care sã reducã entu-ziasmul hoþilor români de a maiopera în strãinãtate. Am devenitproverbiali ºi de ruºinea planeteica hoþi - este un subiect foarteserios, nu exagerez deloc. Înziarele canadiene, apar mereufotografiile bandiþilor români prin-ºi în acþiune. Nu fotografii de hoþibulgari, maghiari, sârbi, albanezietc. ci numai de români. De ceoare? Dacã România se vaadresa þãrilor în care existã ro-mâni infractori, cu rugãmintea caaceºtia sã fie trimiºi în þarã (extrã-daþi) sã-ºi ispãºeascã pedepsele,însã triplate (conform unei legiromâneºti în acest sens care nuexistã în momentul de faþã), cemesaj puternic s-ar transmiteþãrilor lumii! De ce sã nu fim ºi noiodatã originali în ceva? Nu credcã alte þãri au mai avut astfel deiniþiative lãudabile. În final, mi-amarãtat entuziasmul pentru votulprin corespondenþã, atât de ne-cesar pentru toþi românii, din þarãºi din depãrtãri, aºa cum am spusºi mai sus. Numai sã nu fie fãcuttotul complicat (adaug acum -romanii au mare talent în a-ºicomplica viaþa) cu formulare ºicerinþe inutile, încât sã descura-jeze oamenii sã mai voteze. Ar fipãcat!

În final (chiar finalul acestorrânduri), vreau sã îi mulþumescdeputatului nostru Mircea Luba-novici care m-a invitat ºi pe minela FRP (chiar dacã a fãcut-onumai cu o zi înainte) fãrã sã þinãsupãrarea cã mi-am dat demisiadin PDL în urmã cu doi ani. Foru-mului Românilor de Pretutindeni,îi doresc viaþa lungã ºi... trans-parenþã cât mai multã pe viitor!

110

D LLestine iterare

Reproducem textul din numãrul pe ianuarie al revistei Destine literare -

editorialul „2008 - AN AL MARILOR PIERDERI”

...Despre maestrul Vasile Gorduz, sculptor de valoare mondialã, profesoruniversitar la Universitatea Naþionalã de Arte, câºtigãtor a numeroase premiinaþionale ºi internaþionale, membru onorific al Asociaþiei Canadiene a Scrii-torilor Români, ºtiam de multã vreme cã se lupta cu un cancer la gât. Separe cã ºtia de cumplita boalã încã din anul 2004, când a venit la Montrealpentru a asista la dezvelirea statuii lui Eminescu din Piaþa României, al cãreicreator era. A scãpat de suferinþã pe 12 decembrie, în anul nefast 2008.

Când l-am vizitat la Bucureºti ultima oarã, acum un an, nu mai puteavorbi. La gât, avea un bandaj care acoperea o ranã ce nu se mai vindeca.Avea corzile vocale distruse. Cu numai un alt an înainte, când l-am vizitat laatelier împreunã cu poetul George Filip, fãcea vin din strugurii pe caretocmai îi culesese din curte. Nu pentru el, ne-a explicat distinsa doamnãSilvia Radu, ci pentru prieteni ºi admiratori, care gãseau întotdeauna unpahar de vin bun la Maestru. Era fericit când putea face o bucurie celor dinjurul domniei sale, aºa cum se bucura ºi sculptoriþa ºi pictoriþa Silvia Radu,distinsa vestalã a profesorului. A cerut o bucatã de hârtie ºi cu mânatremurândã ne-a scris: «Vã rog sã faceþi tot posibilul ca statuia lui Eminescude la Montreal sã fie înãlþatã pe un soclu, aºa cum am conceput-o».

Aceastã dorinþã sfântã a Maestrului trebuie sã fie îndeplinitã, ºi fac unapel la toþi romanii iubitori de þarã ºi de cultura noastrã, din Canada, dinRomânia ºi de oriunde s-ar afla, sã contribuie la construirea unui soclupentru statuia lui Eminescu de la Montreal. În numãrul viitor al revisteiDestine literare ºi pe internet la site-ul ACSR se va reveni cu detalii. Numaiatunci când magnifica sculpturã în bronz a lui Eminescu va fi prezentatã aºacum se cuvine, chiar ºi cei mai sceptici români vor înþelege ce genialãcapodoperã ne-a lãsat Maestrul, care se va bucura ºi ne va binecuvânta deacolo, de sus, din Rai.

Drum bun spre eternitate, Maestre Gorduz.

Alexandru Cetãþeanu

N.R. Se pot trimite bani prin postã (cec) sau se poate face o contribuþiecu VISA (tel. 450-373-8399).

Adresa: ACSR (pentru proiectul Gorduz), 7091 Hebért Boul., Salaberryde Valleyfield, Qc., J6S 2G6, Canada.

Lista contribuabililor va fi publicatã în revistã.

111

DIV

ERSE

D LLestine iterare

Director: Alexandru Cetãþeanu (romwriters@yahoo.com)Redactor-ºef: Eliza GhineaRedactor-ºef adjunct: Maia Cristea VieruRedactor-ºef adjunct: Daniela GîfuRedactor tehnic: Valentin Gheorghe Piþigoi (valentinpitigoi@gmail.com)Consultant literar: Marian BarbuSecretar literar principal: George FilipSecretar literar adjunct: Ion Anton Datcu

CCoolleeccttiivvuull ddee rreeddaaccþþiiee::CCoolleeccttiivvuull ddee rreeddaaccþþiiee::

MEMBRII ACSR:Alex Cetãþeanu - Preºedinte

Jacques Bouchard - VicepreºedinteCamil Moisa

Cãtãlina StroeCezar Vasiliu

Constantin ClisuCorneliu Florea

Dragoº Samoilã - Vice preºedinteElena Buicã

Eugen CaraghiaurEugene Giurgiu

Felicia MihaliFlorin Oncescu

Francisc Ion DworschakGeorge DavidGeorge Filip

George GeorgescuGeorges Tãutan

Daniela GîfuEliza Ghinea+ Ion Þãranu

Ion-Anton Datcu – Vice preºedinteIonela Manolesco

Luminiþa SuseIrina Egli

Livia NemþeanuMargareta Amza

Maia Cristea-VieruMihai Cristina - Vice preºedinte

Mircea GheorgheMiruna Tarcãu

Florin Mãlaele ToropuRadu RãºcanuSorin Sonea

+ Zoe Torneanu Vasiliu

SECRETAR ACSR:Corina Luca

MEMBRII ASOCIAÞI:Clara Aruºtei - RomâniaOctavian Curpaº - USA

Petruº Andrei - RomâniaNicolae Bãlaºa - RomâniaMichaela Bocu - România

Hanna Bota - RomâniaRareº Burlacu - România

Sorin Cerin - RomâniaNicholas Cetãþeanu - China

Julia Deaconu - CanadaLucreþia Berzintu - Israel

Mihaela Donciulescu - CanadaNicholas Dima - USADorel Schor - Israel

ªtefan Dumitrescu - RomâniaVictoriþa Duþu - RomâniaDarie Ducan - RomâniaTraian Gãrduº - Canada

Ioana Gherman - Canada

D LLestine iterare

112

DIV

ERSE

113

D LLestine iterare

Laura T. Ilea - RomâniaLiviu Florian Jianu - RomâniaMariana Gheorghe - CanadaMihai Mãlaimare - RomâniaCalin Mihãilescu - Canada

Daniel Constantin Manolescu - CanadaSilvia Miler - RomâniaKae Morii - Japonia

Ion Murgeanu - RomâniaGheorghe Neagu - România

Adrian Sãhlean - USAVictor Roºca - Canada

Andrei Seleanu - RomâniaAl. Florin Tene - RomâniaVeronica Balaj - România

Daniela Voiculescu - RomâniaLe Verne - GermaniaAlina Voicu - Franþa

ªtefan Viºan - RomâniaDan Vulpe - Canada

Dan Brudaºcu - RomâniaVirgil Diaconu - România

Petre Fluieraºu - RomâniaAna-Maria Gibu - România

Iury Gugolev - Federaþia RusãManea Pompiliu - România

General Emil Strãinu - RomâniaFlorentin Smarandache - USA

Mihai Batog Bujeniþa - RomâniaGeorge Cãlin - România

Radu Mihai Criºan - RomâniaVali Niþu - România

Octavian Sãrbãtoare - AustraliaOctavian Doreanu - USA

Vasile Mic - RomâniaGheorghe Culicovschi - România

Viorel Dinescu - RomâniaEugen Evu - România

Ion Pachia Tatomirescu - RomâniaVirgil Sacerdoþeanu - Franþa

Tsipi Sharor - Israel

Flavia Teoc - RomâniaVictor Stroe - CanadaMagda Botez - USA

Irina Suatean - RomâniaTsvica Szternfeld - IsraelRoni Cãciularu - Israel

Carmen Doreal - CanadaIon Floricel Teicani - România

Luisa Marc - RomâniaIon Enescu Pietroºita - România

Titina Nica Þene - RomâniaMihaela Dordea - RomâniaMaurice Lebeuf - Canada

Adrian Bebe - ElveþiaRita Dahl - FinlandaEduard Filip - USA

MEMBRII DE ONOARE:Martin Alexander - Hong Kong

Ioan Barbu - RomâniaMarian Barbu - România

Jaques Bouchard - CanadaDan Brudaºcu - România

Jean-Yves Conrad - FranþaGilles Duguay - Canada

+ Vasile Gorduz - RomâniaCarolina Ilica - România

Dumitru M. Ion - RomâniaShirley Lee - South Coreea

Corneliu Leu - RomâniaCaludiu Matasã - USAKae Morii - Japonia

Doru Moþoc - RomâniaGeneral Ion Mihai Pacepa - USA

Dorel Schor - IsraelHerman Victorov - Canada

MEMBRII DE ONOAREPOST-MORTEM:

Grigore VieruCezar IvãnescuArthur Silvestri

D LLestine iterare

114

Fiecare autor care semneazãîn revista „Destine literare”

rãspunde moral ºi juridic de conþinutul articolului sãu.Redacþia respectã ortografia autorului.

Materialele nepublicatenu se înapoiazã autorilor.

Pentru a putea primi varianta tipãritã a revistei „Destine Literare”,puteþi face un abonament în valoare de 80 de dolari pe an, plustaxele de expediere.

Trimiteþi un e-mail pe adresa Asociaþiei cu toate informaþiiledumneavoastrã: romwriters@yahoo.com.

La cerere putem imprima orice numãr.

ISSN 1916-0623