Chestionarul de interese Holland

Teoria personalitatii a lui John Holland, este la ora actuala una din teoriile care suscita un

deosebit interes. Holland considera ca alegerile vocationale constitue o exprimare a

personalitatii, iar mediile de munca, la fel ca si personalitatile, pot fi structurate in categorii bine

determinate si definite. El afirma ca:

1. Alegerea profesie reprezinta o expresie a personalitatii

2. Inventarele de interese sunt inventare ale personalitatii

3. Stereotipurile vocationale au implicatiipsihologice si intelesuri sociologice

4. Membrii unui aceluiasi domeniu de activitate au personalitati similare, precum si istorii

similare ale dezvoltarii personalitatii

5. Indivizii unui grup vocational, avnd personalitati similare, vor raspunde in multe situatii si la

multe probleme, in mod similar punndu-si amprenta asupra mediului de munca, dndu-i

acestuia anumite caracteristici

6. Satisfactia vocationala, stabilitatea si realizarea in profesie depind de congruenta dintre

propria personalitate si mediul in care lucreaza

J. Holland ajunge la urmatoarele concluzii:

- in cultura noastra, majoritatea oamenilor pot fi impartiti in sase tipuri; realist, intelectual,

social, conventional, intreprinzator si artistic

- Sunt sase categorii de medii de munca: realist, intelectual, social, conventional, intreprinzator si

artistic

- Oamenii cauta medii si vocatii care sa le permita sa-si exerciteze deprinderile si aptitudinile, sa-

si exprime atitudinile si valorile, sa rezolve probleme sau sa joace roluri agreabile si sa le

ocoleasca pe cele dezagreabile

- Comportamentul unei persoane poate fi explicat prin interactiunea personalitatii sale cu mediul

inconjurator.

Prezentam in cele ce urmeaza, cele sase tipuri de pesonalitate:

1. Tipul REALIST ( motor ) - ii plac activitatile care impun forta fizica; este agresiv, are o

organizare motorie buna; nu are deprinderi verbale si interpersonale; prefera sa rezolve

problemele concrete si nu pe cele abstracte; este nesociabil.

Preferintele sale se indreapta spre activitati care nu solicita manipularea ordonata si

sistematica a obiectelor, instrumentelor, masinilor.

Achizitioneaza competente manuale in domeniul mecanic, agricol, tehnic.

ii displac activitatile sociale si educationale.

2. Tipul INTELECTUAL ( investigativ ) – este orientat in sarcina, gndeste problemele; incearca

sa inteleaga si sa organizeze lumea; ii plac sarcinile ambigue si activitatile intracceptive; este

orientat spre abstract.

Preferintele sale se orienteaza spre acele activitati care implica investigatii creative ale

fenomenelor fizice, biologice si culturale.

Achizitioneaza competente stiintifice si matematice.

ii displac activitatile persuasive, sociale si repetitive.

3. Tipul ARTISTIC ( estetic ) – prefera relationarea personala indirecta printr-o autoexprimare

proprie mediului artistic.

Preferintele sale sunt axate pe activitati nestructurate care presupun manipularea materialelor

pentru a crea forme artistice noi.

Achizitioneaza competente artistice in domeniul muzical, lingvistic, al artelor plastice, literar.

ii displac activitatile ordonate, administrative, sistematizate, de afaceri.

4. Tipul SOCIAL ( de sustinere ) – alege roluri de predare si terapeutice; ii plac lucrurile sigure;

are deprinderi verbale si interpersonale; este orientat social; accepta impulsurile feminine.

Preferintele sale se indreapta spre acele activitati care implica informarea, pregatirea,

dezvoltarea, grija pentru alte persoane.

Achizitioneaza competente in stabilirea unei bune relationari cu alte persoane.

ii displac activitatile manuale si tehnice care presupun utilizarea de materiale siAsau

masiniAunelte de lucru.

5. Tipul iNTREPRINZ|TOR (persuasiv) – prefera utilizarea deprinderilor sale verbale in situatii

care-i furnizeaza ocazii de vnzare, de dominare, de conducere a altora.

Prefera acele activitati in care solicita alte persoane pentru atingerea scopurilor sale

organizatorice sau financiare.

Achizitioneaza competente de lider, de persuasiune,de realtionare interpersonala.

6. Tipul CONVENTIONAL (conformist) – are o structura verbala,

prefera activitatile in care se utilizeaza cifrele; alege rolurile de subordonat; isi realizeaza

scopurile prin conformism; este loial puterii.

Prefera activitatile care solicita manipulari ordonate si sistematizate a datelor, organiznd

informatiile scrise si pe cele numerice pentru atingerea scopurilor sale organizationale sau

financiare. I displac activitatile nestructurate, nesistematice si artistice.J. Holland face o

transpunere grafica a celor sase tipuri de personalitate sub forma unui hexagon, in care fiecare

punct de legatura dintre doua laturi, reprezinta un tip de personalitate. in urmatoarea ordine:

- realist

- intelectual

- artistic

- social

- intreprinzator

- conventional

Conventional Realist

intreprinzatorIntelectual

Social Artistic

El considera ca daca o persoana nu are posibilitatea de a-si desfasura activitatea conform

propriei personalitati, alegerile sale trebuie sa se indrepte spre domeniile invecinate, cele mai

putin indicate ocupatii aflndu-se in coltul diametral opus al hexagonului. De exemplu, daca un

individ o personalitate de tip social, se poate afirma ca;

- cu ct interesele sociale cresc, descresc interesele realiste. Realistul se afla la polul opus

socialului, iar prin desenarea liniilor care unesc toate celelalte interesecu cele sociale se vede

foarte clar aceasta departare de interese a celor doua tipuri de personalitate.

- ariile de interese cela mai apropiate socialului, ar putea constitui alte prioritati de interese

pentru individ ( artistic si intreprinzator )         

- ariile de interese mai indepartate ( conventional si intelectual ) sunt arii cu interese mai scazute,

iar realistul contine cele mai scazute interese.

Holland afirma ca pentru orice tip de personalitate, ocupatia care contine caracteristici

congruente tipului respectiv de personalitate ii ofera individului o satisfactie potentiala. Astfel

ca, daca luam exemplul dat anterior, constatam ca o persoana care are interese sociale , ea va fii

satisfacuta intr-o activitate care contine factori sociali. O metoda buna de predictie a succesului

profesional este cea prin care se face o identificare obiectiva a trasaturilor individului cu

cerintele cerute pentru succes intr-o profesie si, deci, o potrivire intre individ – activitate.

Holland sugereaza ca, cu ct ne creste interesul pentru o anumite preferinte specifice, cu att

descreste interesul pentru lucrurile care ne displac, iar ocupatiile care contin sau sunt strns legate

de preferintele noastre conduc la un succes mai amre dect acelea care contin foarte putine din

problematicile noastre.

PRELUCRAREA SI INTERPRETAREA REZULTATELOR

Primul lucru care trebuie facut este sa adunati, pe verticala, toate punctele inscrise in

fiecare din cele sase coloane. Fiecare coloana corespunde unui anumit tip de personalitate, dupa

cum urmeaza:

1. REALIST

2. INVESTIGATOR

3. ARTISTIC

4. SOCIAL

5.iNTREPRINZATOR

6. CONVENTIONAL

in calcularea codului pot aparea mai multe variante, in functie de punctele totalizate

( scorurile ) obtinute pe verticala, la cele sase coloane:

Varianta A:

Codul poate fi format din combinatia a doua scoruricu punctajele cele mai mari, din

cele sase trecute la rubrica TOTAL PUNCTE.

De exemplu:

- cel mai mare punctaj este in coloana 5, ( de ex. 43 )

- punctajul imediat inferior se gaseste in coloana 4, (de ex. 36 )

codul va fi:

- iNTREPRINZATOR – SOCIAL

Varianta B:

Daca 2 sau 3 domenii de interes pentru cariera au acelasi scor maxim si se situeaza pe

primul loc, veti trece toate domeniile in casutele de mai jos. ( daca sunt mai mult de trei domenii

egale, trebuie refacut chestionarul, deoarece rezultatele nu vor fi semnificative ):

De exemplu, daca avem scoruri egale la coloanele 4 si 6, veti scrie:

SOCIAL INTREPRINZ|TOR

si veti avea in aceasta situatie, 2 combinatii de coduri:

- SOCIAL - INTREPRINZATOR

- INTREPRINZATOR - SOCIAL

In cazul in care ati obtinut scoruri egale pe trei coloane, de exemplu 1,4 si 6 vom scrie:

REALIST SOCIAL INTREPRINZATOR

si vor rezulta astfel, 6 combinatii de coduri:

- REALIST – SOCIAL

- SOCIAL - REALIST

- REALIST - iNTREPRINZATOR

- iNTREPRINZATOR – REALIST

- SOCIAL - iNTREPRINZATOR

- iNTREPRINZATOR - SOCIAL

Varianta C:

Daca aveti un singur domeniu de interes cu scor foarte mare, dar apar 2 sau mai multe

scoruri egale pe locul 2, veti sc 545d39f rie in prima casuta domeniul cu scorul cel mai mare, iar

pe cele cu scoruri egale pe locul 2 in celelalte casute:

De exemplu:

- Locul 1, punctaj maxim = REALIST

- Locul 2, la egalitate de punctaj = SOCIAL si CONVENTIONAL

Loc 1 Locul 2 ( egalitate de punctaj )

REALIST SOCIAL CONVENTIONAL

in aceasta situatie se vor obtine 2 combinatii de coduri:

- REALIST – SOCIAL

- REALIST - CONVENTIONAL

in continuare, in tabelul de mai jos, in dreptul fiecarui cod, sunt date domeniile de

activitate corespunzatoare, cu informatiile legate de interesele avute pentru diferite cariere:  

CODUL Domeniile de activitate

REALIST– INVESTIGATOR Activitati tehnice, activitati de tip mestesugaresc, domeniul

stiintelor exacte

REALIST – ARTISTIC Activitati de tip mestesugaresc, activitati artistice, activitati

tehnice

REALIST – SOCIAL Activitate cu publicul, departamente de personal, activitati

de tip mestesugaresc

REALIST-

INTREPRINZATOR

Activitati de tip mestesugaresc, activitate cu publicul,

management

REALIST–

CONVENTIONAL

Activitati de tip mestesugaresc, activitati administrative,

activitati manuale

INVESTIGATOR– REALIST Domeniul stiintelor  exacte, activitati tehnice, activitati de tip

mestesugaresc

INVESTIGATOR– ARTISTIC Domeniul stiintelor  exacte, domeniul medico-dentar,

activitati literare, activitati artistice

INVESTIGATOR – SOCIAL Domeniul medico-dentar, domeniul stiintelor matematice,

servicii sociale

INVESTIGATOR– Domeniul stiintelor  exacte, management, activitati tehnice

INTREPRINZĂTOR

INVESTIGATOR–

CONVENTIONAL

Domeniul stiintelor  exacte, analize de date, activitati tehnice

ARTISTIC – REALIST Activitati artistice, activitati de tip mestesugaresc, activitati

tehnice

ARTISTIC– INVESTIGATOR Activitati literare, domeniul stiintelor  exacte, activitati

artistice

ARTISTIC– SOCIAL Servicii sociale, activitati muzicale, activitati educative

ARTISTIC-

iNTREPRINZATOR

Spectacole, management, activitati artistice

ARTISTIC-

CONVENTIONAL

Activitati artistice, activitati administrative, activitati literare

SOCIAL – REALIST Departamente de personal, servicii sociale, activitate cu

publicul

SOCIAL – INVESTIGATOR Servicii sociale, domeniul medico-dentar, domeniul

stiintelor  exacte

SOCIAL – ARTISTIC Servicii sociale, munca educativa, activitati muzicale,

spectacole

SOCIAL- INTREPRINZ|TOR Servicii sociale, management, activitati de vnzare

SOCIAL- CONVENTIONAL Servicii sociale, activitati administrative, management

iNTREPRINZ|TOR–

REALIST

Management, activitati de tip mestesugaresc, activitate cu

publicul

INTREPRINZ|TOR–

INVESTIGATOR

Management, activitati de vnzare, domeniul stiintelor  exacte

INTREPRINZĂTOR–

ARTISTIC

        Spectacole, management, activitati artistice

INTREPRINZ|TOR–SOCIAL Management, activitati de vînzare, servicii sociale

INTREPRINZ|TOR–

CONVENTIONAL

Management, activitati de vnzare, analize de date, activitati

administrative

CONVENTIONAL-REALIST Activitati administrative, analize de date, activitati de tip

mestesugaresti

CONVENTIONAL-

INVESTIGATOR

Analize de date, domeniul stiintelor exacte, activitati

administrative

CONVENTIONAL- Activitati administrative, analize de date, activitati artistice

ARTISTIC

CONVENTIONAL - SOCIAL Activitati administrative, analize de date, servicii sociale

CONVENTIONAL-

INTREPRINZ|TOR

Analize de date, activitati administrative, management

TIPURILE DE PERSONALITATE

1. Tipul REALIST ( motor ) - ii plac activitatile care impun forta fizica; este agresiv, are o

organizare motorie buna; nu are deprinderi verbale si interpersonale; prefera sa rezolve

problemele concrete si nu pe cele abstracte; este nesociabil.

Preferintele sale se indreapta spre activitati care nu solicita manipularea ordonata si

sistematica a obiectelor, instrumentelor, masinilor.

Achizitioneaza competente manuale in domeniul mecanic, agricol, tehnic.

ii displac activitatile sociale si educationale.

2. Tipul INTELECTUAL ( investigativ ) – este orientat in sarcina, gndeste problemele; incearca

sa inteleaga si sa organizeze lumea; ii plac sarcinile ambigue si activitatile intracceptive; este

orientat spre abstract.

Preferintele sale se orienteaza spre acele activitati care implica investigatii creative ale

fenomenelor fizice, biologice si culturale.

Achizitioneaza competente stiintifice si matematice.

ii displac activitatile persuasive, sociale si repetitive.

3. Tipul ARTISTIC ( estetic ) – prefera relationarea personala indirecta printr-o autoexprimare

proprie mediului artistic.

Preferintele sale sunt axate pe activitati nestructurate care presupun manipularea materialelor

pentru a crea forme artistice noi.

Achizitioneaza competente artistice in domeniul muzical, lingvistic, al artelor plastice, literar.

ii displac activitatile ordonate, administrative, sistematizate, de afaceri.

4. Tipul SOCIAL ( de sustinere ) – alege roluri de predare si terapeutice; ii plac lucrurile sigure;

are deprinderi verbale si interpersonale; este orientat social; accepta impulsurile feminine.

Preferintele sale se indreapta spre acele activitati care implica informarea, pregatirea,

dezvoltarea, grija pentru alte persoanem.Achizitioneaza competente in stabilirea unei bune

relationari cu alte persoane.

ii displac activitatile manuale si tehnice care presupun utilizarea de materiale siAsau

masiniAunelte de lucru.

5. Tipul INTREPRINZATOR (persuasiv) – prefera utilizarea deprinderilor sale verbale in

situatii care-i furnizeaza ocazii de vnzare, de dominare, de conducere a altora.

Prefera acele activitati in care solicita alte persoane pentru atingerea scopurilor sale

organizatorice sau financiare.

Achizitioneaza competente de lider, de persuasiune,de relationare interpersonala.

6. Tipul CONVENTIONAL (conformist )– are o structura verbala, prefera activitatile in care se

utilizeaza cifrele; alege rolurile de subordonat; isi realizeaza scopurile prin conformism; este

loial puterii.

Prefera activitatile care solicita manipulari ordonate si sistematizate a datelor, organiznd

informatiile scrise si pe cele numerice pentru atingerea scopurilor sale organizationale sau

financiare.

ii displac activitatile nestructurate, nesistematice si artistice.

Chestionarul de valori profesionale ale lui Super

Chestionarul cuprinde 15 factori, fiecare factor descriind o caracteristicaesentiala, specifica unui

ansamblu de profesii sau activitati, prin intermediul a 3 enunturi.

 Se poate face suma notelor acordate pentru fiecare factor la cele 3 enunturi relevante pentru

acesta. Scorul poate varia de la 3 la 15, deoarece fiecare dintre factorii enumerati are 3 enunturi

cu o scara de evaluare de 5 grade.

1.ALTRUISM ( enunturile 2, 30, 31 ) - profesii care privesc lucrul cu oamenii si contribuie la

ameliorarea vietii acestora ; medicina, relatii umane, asistenta sociala, invatamnt, comert, etc.

2. SIMT ESTETIC ( 7, 20, 41 ) – profesii care permit realizarea unor obiecte estetice: arta,

design, etc.

3. CREATIVITATE ( 15, 16, 45 ) – activitati care permit crearea de noi produse, aplicarea de

idei noi,inventarea de lucruri noi: profesii tehnice, stiintifice, artistice, literare,

organizatorice, etc.

4.  STIMULARE  INTELECTUALA ( 1, 23, 38 ) – activitati ce ofera posibilitatea de a invata

ceva nou si solicitao gndire independenta, reflexii abstracte

5. REUSITA OBIECTIVATA ( 13, 17, 44 ) – munci cu caracter executiv, finalizate prin

produse concrete si care dau sentimentul de satisfactie prin buna executare a sarcinilor

profesionale.

6. INDEPENDENTA ( 5, 21, 40 ) – ocupatii care permit    persoanei sa lucreze dupa propriul ei

ritm si sa aplice propriile idei ( conceptii ).

7. PRESTIGIU ( 6, 28, 33 ) – ocupatii cu un statut social ridicat si care confera importanta si

impun respect.

8. CONDUCEREA ALTORA ( 14, 24, 37 ) – profesii care dau posibilitatea de a planifica si

organiza munca altora.

9. AVANTAJE MATERIALE ( 3, 22, 39 ) – valoare asociata   unor munci cu renumerare

mare. Tendinta de orientare in alegerea profesiei dupa cstiguri materiale.

10. SIGURANTA ( 9, 19, 42 ) – valoare asociata unor profesii care prezinta certitudinea

mentinerii lor, asigurarea aceluiasi tip de munca si garantarea veniturilor materiale.

11. AMBIANTA DE LUCRU ( 12, 25, 36 ) – ocupatii caracterizate prin conditii bune de

munca, si anume curatenie, caldura, lipsa de zgomot.

10. RELATII CU SUPERIORII ( 11, 18, 43 ) – alegerea locului        de munca in functie de

cadrele de conducere din domeniul respectiv.

11. RELATII CU COLEGII DE MUNCA ( 8, 27, 34 ) – alegerea locului de muncape criteriul

unor relatii bune in colectivul de munca, ceea ce are importanta majora in ocupatiile

semicalificate si la functionarii administrativi.

12. STILUL DE VIATA pe care il implica profesia ( 10, 26, 35 ) – valoare asociata la tipul de

munca ce permite desfasurarea unei vieti corespunzatoare imaginii faurite de persoana

respectiva, si anume profesii cu program neregulat, care implica deplasari, calatorii, etc.

13. VARIETATE  ( 4, 29, 32 ) – profesii care permit activitati   diverse, variate, nerepetitive.

Orientare spre satisfactii personale.

Se stabileste ordinea ierarhica a factorilor. Primii 3-5 factori la care ati obtinut punctajul

cel mai amre reprezinta domeniul de activitate in care puteti avea succes si va puteti realiza din

punt de vedere profesional.

1. Directii importante in sociometria moderna

Există 3 direcţii mai importante în sociometria modernă:

1.O direcţie tehnicistă, care ignora problemele teoretice legate de dificultăţile

explicative teoretice implicate în fundamentul teoretic al sociometriei:

2. A doua direcţie acordă atenţie problemelor teoretice, unor inconsevenţe tehnologice,

aspectelor contradictorii, care se constituie în cercetarea  sociometrică (J. Maisonneuve, R.

Muchielli şi alţii);

3. In fine, a treia direcţie se centrează pe caracteristicile măsurabile ale teleelementelor.

Teleelementele circulă spre un subiect dat si de la acesta spre alţi subiecţi, fapt ce

permite să se efectueze sociograme individuate si de grup facilitând, astfel, diagnosticarea

aspectelor sociale ale grupului şi cele individuale. Rezultatul global se numeste sociomatrice.

Aceasta permite o eficientă decodificare a unor structuri sociale ale grupului.

2. Stadiile dezvoltarii sociabilitatii dupa Moreno

Moreno a studiat copii mici şi a depistat 3 stadii de dezvoltare a sociabilităţii:

1. Deficit de sociabilitate în primele 6 luni şi o săptămână după naştere. Este stadiul în

care nu apare nici un interes pentru copii aflaţi împreună (sunt indiferenţi unul faţă de altul).

2. In al doilea stadiu, începe să se manifeste curiozitatea - se numeşte etapa diferenţierii

orizontale după 6 luni şi o săptămână până aproape de 9 luni.

3. In al treilea stadiu, de la 9 la 10 luni, copiii încep să se apropie şi de alţi copii decât de

cei de aceeaşi vârstă - incepe etapa diferenţierii verticale.

Prin sociometrie se calculează gradul de coeziune asociativă a grupului mare, dar si a celui mic şi

se poate face descrierea caracteristicilor sociometrice ale celor din grup.

In genere, grupurile pot avea o compoziţie foarte eterogenă sau o compozitie mai omogenă; pot

fi mai mari sau mai mici. Grupurile manifestă, adesea, creşteri ale productivităţii ideilor,

deoarece acestea dispun de varietatea resurselor - dar pe de altă parte chiar acest fenomen

afectează luarea deciziilor. Grupurile eterogene rezolvă mai eficient problemele. În grupurile

coesive, comunicarea este mai eficientă şi rapidă şi creşte productivitatea celorlalţi.

Moreno a mai facut o împărţire a grupurilor, în psihogrupuri şi sociogrupuri.

Psihogrupurile au teleelementele mai încărcate şi mai interesate de afinităţi afective.

Sociogrupurile au teleelementele încărcate mai mult cu rolul si statutui social de aprecierile

randamentului de către colectiv.

3. Calitatile grupului social dupa Hemphill si Westle

După Hemphill si Westle, grupul social se descrie prin:

1. Anatomia grupului - adica măsura in care funcţile sunt independente de ale altuia.

2. Controlul sau gradul - în care se exercită permanent relaţiile funcţionale ale grupului.

3. Flexibilitatea grupului - estimarea ariei de activitate şi adaptarea procedurilor la

condiţi şi situaţii diferite.

4. Tonalitatea hedonica a grupului ~ extinderea caracteristicilor de agreabil si antrenant

in activităţile membrilor grupului ca atare.

5. Omogenitatea - extinderea caracteristicilor relevante ce sunt proprii tuturor

membrilor grupului.

6. Intimitatea - gradul de apropiere şi efort pe care-l acordă fiecare membru al grupului

altora. Pune în evidenţă distanţa intimă şi personală.

7. Participarea - gradul de timp şi efort pe care-l acordă fiecare membru al grupului.

8. Permeabilitatea - până unde permite grupul integrarea şi accesul altor persoane.

9. Polarizarea - caracteristica grupului de a fi orientat spre obiective clare şi specifice

pentru toţi membrii săi.

10. Potenţa - gradul în care grupul are semnificaţie primară pentru membrii săi.

11. Mărimea - numărul membrilor incluşi în grup.

12. Stabilitatea - persistenţa, în timp, a caracteristicilor esenţiale ale grupului.

13. Stratificarea - structurile ierarhice în grup.

14. Unitatea grupului.

4. Testul Bales

• Unul din cele mai interesante teste de personalitate este testul Bales. Are 3 variante: A,

B. C. fiecare de cât 26 de itemi. De fapt. conţinutul de fond al celor 3 variante este aceIaşi,

fiecare item este însă schimbat ca formulare, dar identic ca fond în cele 3 variante.

- Răspunsurile se dau prin da sau nu (forţate), pe o foaie separată. Subiecţilor li se

spune, în instructaj, că pentru intrebările (itemii) la care subiectui nu optează e bine să pună un

semn de întrebare.

- Analiza răspunsurilor, în ansamblul lor, pune în evidenţă o tipologie a sociabilităţii.

Tipurile de personalitate, prezentate printr-un cod, sunt de fapt o expresie a realităţii

sociale cu aspectele ei controversate, Testul Bales R.T. solicită o mare cantitate de informaţii, de

pătrundere şi evaluare, legate de membrii grupului şi permite o analiză a capacităţilor de

comportamente interpersonale în cele mai diverse şi complexe forme de autoanaliză a aspectelor

interrelaţionale.

Testul are un cod cu indiciu al tipurilor de personalitate şi cu sociabilitate diferită - o

cheie de clasificare în patru tipuri principale de personalitate, şi anume:

- Tipul V. ~ orientat spre succes material şi putere;

- Tipul P. - orientat pe egalitate;

-Tipul B. - orientat pe respingerea convingerilor şi ideilor conservatoare de grup;

- Tipul D - orientat spre autoapreciere.

• In afara de cele 4 tipuri fundamentale, fiecare tip are variante, în funcţie de o serie de

caracteristici de saturaţie a itemilor ce valorizează un anumit tip, si itemii de ansamblu şi de

poziţie ai celorlalte tipuri.

De pilda, Tipul U, orientat spre succes material şi putere, se manifestă in 7 variante (faţă

de alt tip apropiat de el ca saturaţie).

Cele 7 variante U sunt:

- UP - reprezinta o persoana orientată spre succes social;

- UPP este orientat spre solidaritate şi progres social;

- UF este orientat spre loialitate si cooperare de grup;

- UNT este orientat spre autoritate si autocontrol;

- UN este orientat spre succes şi afirmare de sine;

- UNB este orientat spre relativism valoric si expresie;

- UPB este orientat spre sprijin emoţional şi entuziasm.

Caracterizarea finala se realizează prin analiza raspunsurilor DA -NU - în măsura în

care domină în tipurile consemnate mai sus. Fiecare răspuns este semnificativ pentru un tip sau

altul de interrelaţii care indică aspectele ierarhice în analiza finală a caracteristicilor dominante

din răspunsuri.

Există o mare şi interesantă posibilitate de prelucrare a rezultatelor şi a analizei

calitative cuprinsă în prelucrare. Printre altele, tipul U pune în evidenţă, tendinţe de dominaţie

versus tendinţe de acceptare a dominantiei altora asupra sa.

Conotaţia D evidenţiează tendinţe de conservatorism versus tendinţe de radicalism.

La tipul P, se validează tendinţe de izolare atât ca dimensiune pozitivă, cât şi pozitiv-

negativă de relaţii personale. Poate fi in profilul psihosocial pe poziţia 3 sau 4.

- Testul are o foarte mare flexibilitate interpretativă privind evaluarea probabilistă a

interrelaţiilor cu grupul de apartenenţe, dar şi cu persoane din alte grupuri - inclusiv forme

tipologice de motivaţii comportamentale, orientate în anumite direcţii. Se îmbină, însă,

caracteristicile valorice cu cele de securizare.

Testul pune in evidenţă şi aspecte disfuncţionale între cele două sexe.

Băieţii lideri apar, mai ales, in zonele UP. UPF. iar fetele, mai ales in zonele PF, P si

DP. Nu toţi subiecţii se integrează în portretisticile acestea. Fiecare grup are cafe 5-7 membri

izolaţi.

Folosindu-se acest test, s-au mai definitivat, de către unii autori, câteva aspecte

interesante. Cocech I. a diferenţiat factorul N, orientat spre izolare. Răspunsurile celor orientaţi

spre succes social U N indica saturaţii in emotivitate, iar dacă sunt putemice indică şi

agresivitate. Răspunsurile PF pun in evidenţă orientări spre iubire altruistă, saturate in această

structură, iar răspunsurile B indică activitatea spre iubire, respingerea convingerilor

conservatoare ale grupului aflat în ascensiune (mai ales).

In testul Bales, sunt 26 tipuri de personalitate, codificate prin literele U, D, P, F, N si B;

cele decodificate de autor, au urmatoarele forme combinatorii.

Cu dominaţia U (variantele) sunt 8 variante UP, orientari spre succes social, iar U orientare spre

succes (in genere).

UPP - orientarea spre solidaritate şi succes social;

UF - orientarea spre loialitate si cooperare;

UB - orientarea spre relativism - social;

UPB - orientarea spre sprijin social şi entuziasm;

UNF - orientare spre autorelaţie autentică;

UN - orientare spre afirmare;

UNB - orientare spre individualism si gratificaţie.

• Pentru D - care se afla pe locul 2 - sunt variantele:

DP " orientare spre depreciere de sine;

DFF - orientare spre încredere în bunătatea altora;

DPB - orientari şi identificare, neprivilegiată de viaţă;

DB - orientare spre reţinerea cooperării;

DNF - orientari spre autosacrificare pentru valori;

DN - orientare spre respingerea convingerilor conservatoare.

• Pentru P - orientare spre egalitarism; s-au obţinut 2 tipuri:

PF - orientare spre valori altruiste;

PB - orientare spre liberalism permisiv.

In fine, pentru B persistă orientarea spre respingerea convingerilor conservatoare, iar

pentru F, orientare spre convingerile de grup conservatoare.

TESTUL BALES

Forma A

1. Esti implicat în relaţii numeroase cu alţi?

2. Îţi place sa fii in fruntea colegilor tăi?

3. Te simţi demn de a realiza o sarcină de seamă?

4. Îţi asumi, uneori, responsabilitatea (răspunderea) pentru sarcina coordonării

colegilor?

5. Vrei sa-ţi afirmi autoritatea completă?

6. Ai tendinţa sa-ţi afirmi autoritatea completa?

7. Ai tendinţe de dominaţie?

8. Ceri satisfacţie şi promovări, când consideri că e cazul?

9. Eşti cordial şi prietenos?

10. Stâmeşti admiratia celorlalţi?

11. li ajuţi pe alţii să-şi afirme opiniile (părerile)?

12. Pledezi pentru ideile şi convingerile tradiţionale ale grupului?

13. Tinzi întotdeauna să fii obiectiv?

14. Consideri că este deosebit de importantă independenţa individuală?

15. Crezi ca alţii sunt prea confuzi la normele (regulile) concepţionale de conduită

morală şi socială?

16. Respingi, în genere, superstiţiile?

17. Simpatizezi uşor pe alţii?

18. Reuşeşti să faci ca alţii să simtă că ii admiri?

19. Crezi că şi pentru alţii reprezintă ceva foarte important relaţiile de egalitate si

umanitate?

20. Esti o persoana inchisă in sine, netravestită, serioasă, introspectivă?

21. Crezi ca e necesar sa-ţi sacrifici propria personalitate pentru valori superioare?

22. Eşti, în genere, refractar la tot felul de schimbări rapide ce survin?

23. Accepţi cu uşurinţă insuccesul şi retragerea?

24. Dai impresia ca te abţii şi esti pasiv la cooperare (colaborări)?

25. Tinzi să stabilesti relaţii şi să te indentifici cu persoanele mai puţin necunoscute din

grup?

26. Tinzi să te dezapreciezi?

Forma B

1. Participi intens la activitatea socială a colectivului?

2. Iţi asumi uşor succesul social şi popularitatea?

3. Consideri ca ai fi un bun şi amabil părinte?

4. Ai contribuţii în numeroase succese privind sarcinile grupului?

5. Accepţi uşor dezaprobările?

6. Dai impresia ca nu-i poţi suferi pe alţii?

7. Îţi place mai mult atmosfera veselă?

8. Esti o persoana deschisă, extravertită?

9. Pari capabil (a) de multă afecţiune?

10. Pari prietenos?

11. Esti, in genere, înţelegător cu ceilalţi si aprobator?

12. Ai tendinţa mai mult sa imiţi opinii (păreri) decât să analizezi problemele când

participi la o activitate colectivă?

13. Esti înclinat (ă) spre modelare si obiectivitate?

14. Pari neprietenos?

15. Pari neâncrezător în idealurile grupului?

16. Pari preocupat de idei fanteziste?

17. Dai unora impresia că îi consideri distractivi si amuzanţi?

18. Esti o persoana calmă şi înţelegătoare?

19. Dai impresia ca eşti ascultător?

20. Dai, adesea, impresia ca te impui în conducerea colectivului din care faci parte?

21.Manifeşti anxietate (nelinişte, îngrijorare) şi frică, neconformism?

22. Te mulţumesti doar să răspunzi când ţi se cere opinia (părerea) fară a da sugestii?

23. Te preocupi de antipatia (aversiunea faţă de cineva) ce o manifeşti faţă de alţii?

24. Manifeşti tensiune si opoziţie?

25. Ţi se pare imposibil să stârneşti antipatie?

26. Tinzi să-ţi limitezi participarea la a da doar informaţii când eşti solicitat?

Forma C

1. Ai tendinţa de a te adresa mai degrabă grupului ca unui întreg, decăt fiecărui membru

în parte?

2. Ai tendinţa de a te supraaprecia în popularitate şi succes social?

3. Eşti deosebit de apreciat pentru aptitudinea de a conduce?

4. Ocupi un loc proeminent în grup?

5. Exprimi revendicări şi doreşti să impui discipline?

6. Ai tendinţa de a subaprecia încrederea în sine a celorlalţi?

7. Te crezi apreciat în mod deosebit pentru modul în care îi domini pe ceilalţi?

8. Faci multe glume, bancuri sau manifeşti multă fantezie?

9. Esti capabil sa-i faci pe alţii să se simtă mai puţin anxioşi (neliniştiţi, îngrijoraţi)?

10. Soliciţi, adesea, opiniile altora?

11. Manifeşti admiraţie faţă de alţii?

12. Esti, în genere, bine apreciat în sarcină?

13. Tinzi să stâmeşti agresivitatea în alţii?

14. Eşti, adesea, gata de dezaprobare?

15. Crezi că mulţi oameni se complac in a fi dominaţi?

16. Ai tendinţa de a considera ca alţii acceptă prea multe autorităţi?

17. Colegii tăi tind sa-ţi adreseze glumele şi fanteziile lor?

18. Ai tendinţa de a crede că impulsurile agresive şi instinctive pot fi exprimate prin

dragoste faţă de oameni?

19. Accepţi autoritatea altora?

20. Te orientezi cu interes spre activităţi ştiinţifice?

21. Pari a fi deprimat intr-o oarecare măsură?

22. Crezi că ai putea fi dispreţuit de unii?

23. Cand râzi, eşti vesel sau aceasta este doar modalitatea de a participa la grup

(colectiv)?

24. Optezi pentru înţelegere?

25. Participi, în general, foarte puţin la viaţa colectivă?

In genere, testul a declanşat discuţii privind influenţa învăţământului.

Prin anii '90, s-a conturat ,,codul pragmatic al tranziţiei", recomandat de organismele

financiare internaţionale: F.M.I. şi Banca Mondială. Apoi, şi Comunitatea Uniunii Europene a

privit cu atenţie problemele din România. S-a constatat o involuţie în învăţământ - s-au schimbat

profilurile liceelor, au avut loc reduceri ale duratei invăţământului; apoi, au apărut, spontan,

universităţile private (de învăţământ particular).

Testele de sociabilitate au alimentat ideea inteligenţei sociale. Ele au devenit tot mai

numeroase, fenomen firesc, dată flind creşterea socializării in viaţa curenta. S-au constituit

numeroase teste de sociabilitate si se vor mai constitui; in ele domină interogaţii numeroase mai

ales incepând cu finalul secolului XX şi începutul unui nou secol, dominat de o modificare de

fond a vieţii sociale, fapt ce va crea o noua conversie în statutul psihologului şi în reevaluarea şi

restructurarea testelor într-un ritm mai alert şi de o mai mare deschidere spre psihologie şi

psihodiagnoză.

5. Metoda Vierregge metoda de cunoaştere a nivelului mnezic al subiecţilor

Metode de investigare a funcţiei mnezice

Este important de ştiut că:

– Investigarea capacităţii de stocare nu poate fi făcută decât pe baza unei corecte funcţionări

prosexice;

– Orice ,,amnezie izolată” fără alte simptome clinice trebuie să atragă atenţia asupra eventualei

posibilităţi de simulare din partea subiectului;

– De obicei, memoria interferă cu elemente de inteligenţă, cunoştinţe acumulate, experienţă

cognitivă, afectivă;

– Numai solicitarea de a fixa şi reproduce cupluri de silabe ne ajută în exprimarea fidelă a

„memoriei brute”. Psihologul poate folosi în clinică una sau mai multe tehnici, metode de

cunoaştere a nivelului mnezic al subiectului. Între cele existente enumerăm:

A. Metoda Viérregge: reprezintă o tehnică binecunoscută. Concret persoanei de

investigat i se repetă unele cifre pe care le pronunţă examinatorul. Se cere repetarea cifrelor după

un minut petrecut în linişte şi încă o repetare după un alt minut, în care s-a încercat distragerea

atenţiei printr-un mijloc oarecare. Un adult sănătos poate repeta după primul minut 6-8 cifre şi

după al doilea 5-6 cifre.

O altă variantă este proba „oraşelor”: i se dau subiectului 6-10 nume de oraşe şi i se

atrage atenţia că trebuie să le reţină; după ce i se distrage timp de un minut atenţia, acesta este

solicitat să le reproducă.

Generic, este important de urmărit relatarea subiectului în legătură cu istoria existenţei

6. Scala Wechsler pentru memorie

Scala Wechsler pentru memorie (W.M.S.) conţine următoarele probe:

- de informaţie generală,

- de orientare,

- de control mintal (repetarea alfabetului sau numărare în sens invers),

- memorarea unui paragraf,

- memorarea imediată a cifrelor,- memorarea perechilor de cuvinte.

7. Proba auditiv-verbala Rey

Proba auditiv-verbală REY – explorează funcţia mnezică reliefând capacitatea de fixare

şi reproducere a ei. Proba este foarte utilizată ca metodă de psihodiagnoză a memoriei. Ea se

desfăşoară în cinci etape, stimulii fiind citiţi succesiv de examinator.

După instructajul dat subiectului de a reţine şi reproduce cât mai mult şi cât mai corect (fidel)

din  stimulii prezentaţi, examinatorul pronunţă clar, cu voce tare cele 15 cuvinte ale uneia din 

cele patru variante Rey, etalonate pe populaţie românească. Proba poate fi folosită în clinică, în

industrie, în şcoli etc., sub forma test-retest.

Sunt notate toate cuvintele, atât cele corecte, cele „greşite” (imaginate de subiect), cât şi cele

„duble” (repetate în cadrul aceleiaşi reproduceri de 2-3 ori). Proba nu se desfăşoară contra-

cronometru, iar subiectului nu i se impune să redea cuvintele în ordinea stabilită de autor.

Operaţiunea se repetă de cinci ori chiar dacă subiectul a redat integral toţi stimulii din  a treia ori

a patra evocare.

Curba „dublelor” (cuvinte spuse de 2-3 ori) oferă un indice de impromptitudine, iar cea a

greşelilor un indice al infidelităţii mnezice.

Se ţine cont de rezultatele etalonării pe populaţia ţării noastre în evaluarea diferenţiată a

capacităţii de fixare şi reproducere în funcţie de nivelul cultural. De asemenea, se pot efectua

medii aritmetice pentru cele cinci etape când proba este folosită n maniera test-retest.

PROBA REY (15 CUVINTE)

VARIANTA AUDITIVĂ

REY I    REY II

Nr. crt. StimuliETAPE

Nr. crt. StimuliETAPE

I II III IV V I II III IV V

  1. Vioară             1. Pară          

  2. Copac             2. Fotoliu          

  3. Cravată             3. Crap          

  4. Şuncă             4. Dop          

  5. Valiză             5. Trăsură          

  6. Pernă             6. Bărbie          

  7. Ureche             7. Lac          

  8. Cuţit             8. Săpun          

  9. Scară             9. Hotel          

10. Câine           10. Cal          

11. Banană           11. Insectă          

12. Unealtă           12. Dulap          

13. Vânător           13. Oală          

14. Găleată           14. Soldat          

15. Câmpie           15. Broască          

Figura 1

Recunoaştere: Câinele (1) muzi-

cianului (2) orb (3) care cânta la

vioară (4) stând pe o pernă (5) veche

lângă scara (6) podului (7) păzea

mâncarea (8) stăpânului (9) său

alcătuită din  pâine (10) şi şuncă

(11). Merindele (12) erau închise

într-o valiză (13) aşezată în spatele

zidului (14) printre bolovani (15),

unelte (16) vechi, coji (17) de

banane (18) şi găleţi (19) ruginite.

El îşi ciuli urechile (20) şi-şi arătă

dinţii (21) căci văzuse departe pe

câmpie (22), lângă un copac (23) pe

cei doi prepelicari (24) ai

vânătorului (25) care, cu puşca (26)

pe umăr (27) şi cuţitul (28) în mână

(29) dar fără pălărie (30) şi cravată

(31) se apropia fluierând un cântec

(32).

Recunoaştere: Întors din  război (1),

soldatul (2) îşi căuta (3) prietenii (4) la

barul (5) unui hotel (6) unde se adunau de

obicei ca să ciocnească o oală (7) cu vÎn

(8). El luă o trăsură (9) cu un cal (10) dar

observă curând că vehiculul (11) era plÎn

cu insecte (12) aşa că se duse mai întâi la

lac (13) şi se spală pe tot corpul (14) cu

săpun (15). Apoi îşi scutură hainele (16)

dar observă că totuşi trebuie să le schimbe

cu cele curate pe care le avea în dulap (17)

şi se întoarse acasă(18). Aici îşi puse

costumul (19) nou şi porni vesel (20) spre

locul (21) unde socotea că se va distra de

minune. Ajuns acolo se aşeză într-un

fotoliu, comandă o bere (22), o porţie de

crap (23) şi pâine (24). El scoase dopul

(25) sticlei (26), bău, mâncă totul cu poftă

şi mai ceru o pară (27). Deodată, o

broască (28) venită de nu ştiu unde începu

să sară pe podea (29) şi omul (30) nostru

amuzat nu-şi putu stăpâni un hohot (31)

de rîs (32).

PROBA REY (15 CUVINTE)

VARIANTA VIZUALĂ

REY III   REY IV

Nr.

crt.Stimuli

ETAPE Nr.

crt.Stimuli

ETAPE

I II III IV V I II III IV V

 1. Bancă            1. Toboşar          

 2. Cioban            2. Perdea          

 3. Vrabie            3. Curea          

 4. Pantof            4. Cafenea          

 5. Cuptor            5. Şcoală          

 6. Munte            6. Rudă          

 7. Ochelari            7. Soare          

 8. Burete            8. Grădină          

 9. Tablou            9. Şapcă          

10. Vapor           10. Ţăran          

11. Oaie           11. Mustaţă          

12. Puşcă           12. Gâscan          

13. Creion           13. Culoare          

14. Teatru           14. Casă          

15. Peşte           15. Râu          

Figura 2

Recunoaştere: Prietenii (1) şedeau pe o bancă

(2) în grădina (3) publică schimbând (4) păreri

despre teatrul (5) care vizitase de curând orăşelul

(6) lor de munte (7). Marele actor (8) jucase rolul

(9) unui cioban (10) care cutreiera ţara (11) cu

oile (12) şi puşca (13) lui. Iarna (14) şi-o petrecea

pe cuptor (15) aşteptând vremea zilelor (16)

calde. Unul din  cei doi (17) spuse că acţiunea

(18) piesei (19) este lipsită de interes (20) mai

ales că în ultimul tablou (21) apărea pe scenă (22)

un vapor (23) pus acolo fără nici un rost. Autorul

(24) nu merită să ţină un creion (25) în mână

(26), opera (27) lui merită să fie ştearsă cu

buretele (28). Celălalt amic (29) povesti că nu

Recunoaştere: Un bătrân ţăran (1) cu mustăţi

(2) lungi şedea pe o bancă (3) la soare (4), în

grădina (5) sa, aproape de râul (6) ce curgea

printre copaci (7) şi supraveghea gâscanul (8) şi

găinile (9). El privea un copil (10) care trece pe

şosea (11) prin faţa cafenelei (12) de lângă gară

(13) îndreptându-se spre şcoală (14). Elevul

(15) îşi uitase mănuşile (16), şapca (17),

mantaua (18) şi ghiozdanul (19) dar sufla fără

grijă (20) într-o trompetă (21) şi fâlfâia un steag

(22). El purta, legată cu o curea (23) de gât (24)

o mic tobă (25) vopsită în culori (26) vii dar nu

o putea folosi. din  casă (27) de după perdea

(28) rudele (29) şi îndeosebi fratele (31) mai

aşteptase sfârşitul (30) spectacolului (31)

deoarece îşi uitase acasă (32) ochelarii (33), îl

strângea un pantof (34), iar pe masă (35) îl

aştepta o straşnică mâncare de peşte (36). Or, ar

fi fost o greşeală (37) să dea vrabia (38) din 

mână (39) pe cioara (40) de pe gard.

mic îl urmăreau cu atenţie pe micul şcolar (32).

După cum se observă cu uşurinţă proba are atât o variantă de tip reproducere şi una de tip

reconoaştere. Ambele se pot utiliza, doar psihologul stabileşte ce variantă va folosi.

PROBA REY deţine etaloane pe populaţie românească.

Tabel cu etaloanele probei de memorie rey (15 cuvinte)

Nivel de instrucţie Etapele probei şi stimulii reţinuţi

  I II III IV V

Nivel scăzut de şcolaritate 4 6  8 10  12

Nivel mediu şi bun de şcolaritate 6 8 10 12 13,9

Exemplificarea cu acest tip de probe reprezintă un model de folosit pentru că probele au etaloane

pe populaţie românească. Trebuie ştiut că există alte numeroase probe (doar unele etalonate) care

sunt interesante şi pot tenta orice psiholog. Ele pot fi cunoscute şi doar după eforturi de validare

şi etalonare pot intra în patrimoniul psihodiagnozei clinice din România. În acelaşi timp, ţinem

să subliniem că fragmente din alte probe sunt utilizate pentru investigarea funcţiei mnezice la

normali şi la bolnavi – din diverse clinici

8. Calităţile atenţiei

Calităţile atenţiei

1. Stabilitatea atenţiei – se caracterizează prin menţinerea neîntreruptă, intensivă şi durabilă a

orientării şi concentrării noastre asupra aceluiaşi obiect sau fenomen.

Când începem să privim fie un punct pe hârtie, un obiect simplu ori nişte figuri reversibile

observăm că atenţia noastră după câteva secunde se abate de la obiectul atenţiei, apoi revine şi îl

percepem cu o doză sporită de claritate. Procesele de excitaţie şi inhibiţie, prezente în anumite

celule nervoase necesare perceperii, alternează dar când figura este foarte simplă apare rapid

inhibiţia de protecţie în celulele respective şi nu ne mai putem concentra.

Insul poate fi atent un timp mai îndelungat asupra unuia şi aceluiaşi obiect dacă acesta se mişcă

sau se modifică. În acest caz este implicată succesiv activitatea diferiţilor centri nervoşi, fapt ce

ajută la evitarea apariţiei inhibiţiei de protecţie.

S-a constatat prin numeroase studii şi experienţe că atenţia se poate menţine concentrată

neîntrerupt asupra unui obiect aproximativ 15-20 minute, dacă acesta este observat, examinat şi

nu este privit pasiv. Distragerea atenţiei timp de câteva secunde după o concentrare de 15-20

minute este suficientă pentru realizarea odihnei necesare. Stabilitatea atenţiei nu trebuie înţeleasă

ca o încremenire a acesteia, în cadrul ei se menţine direcţia şi orientarea de bază a atenţiei, dar

variaţii mici ale gradului de concentrare sunt posibile şi necesare. Când este prezent un interes

deosebit faţă de acţiunea, activitatea, fenomenul respectiv este favorizată stabilitatea atenţiei.

Această calitate a atenţiei poate fi investigată cu ajutorul probelor psihodiagnostice

2. Concentrarea atenţiei. În cadrul unei activităţi, atenţia se manifestă în grade diferite de

intensitate. Intensitatea, concentrarea atenţiei depinde de intensificarea zonei de excitaţie a

focarului dominant. Cu cât această excitaţie este mai puternică, cu atât mai puternic se va

manifesta inducţia negativă şi, ca atare, stimulenţii care nu au legătură cu activitatea respectivă

vor atrage mai puţin atenţia.

În procesul didactic, profesorii se pot baza pe anumite variaţii ale concentrării atenţiei elevilor,

studenţilor, trebuind să asigure prin procedee diferite concentrarea maximă a atenţiei acestora, la

aspectele esenţiale din  materialele expuse, din  experienţele efectuate.

În clinică, probele psihodiagnostice se folosesc pentru a ,,măsura” această capacitate prosexică.

3. Volumul atenţiei. În mod obişnuit omul nu poate percepe ori recepţiona cu maximă claritate

şi concomitent un număr nelimitat de obiecte diferite. La nivelul gândirii, de asemenea, nu se

poate opera simultan cu un număr prea mare de elemente, la care, în genere, nu se poate

desfăşura în bune condiţii un număr prea mare de activităţi.

Cantitatea de obiecte şi fenomene diferite care pot fi cuprinse simultan şi suficient de clar în

câmpul atenţiei reprezintă volumul atenţiei. Această caracteristică a atenţiei este necesară în

orice acţiune, activitate. Când examinăm o schemă pe tablă, când privim o scenă de teatru, când

ascultăm explicaţiile profesorului, reuşim să cuprindem simultan obiectele prin deplasarea rapidă

a atenţiei de la un fenomen sau obiect la altul.

Experimental s-a stabilit că un adult poate cuprinde cu atenţie dintr-o privire, de circa 0, 1

secunde, 4 până la 6 obiecte independente sau tot atâtea litere izolate (consoane care nu pot fi

grupate în cuvinte). Deci, literele expuse pot fi grupate în cuvinte cunoscute. Se pot percepe 3-4

cuvinte formate din  3-4 litere fiecare, adică 16 litere în total. Legate în propoziţii, cuvintele

alcătuite din  litere cresc cantitativ.

De caracterul oarecum limitat al volumului atenţiei se va ţine cont în procesul de predare, când

va trebui insistat alternativ pe scheme intuitive şi explicaţii teoretice. Această trecere are la bază

tocmai alternarea focarului de excitaţie optimă şi deplasarea lui de la un element la altul. De

asemenea, volumul – calitate a atenţiei poate fi mai uşor investigat cu probe psihodiagnostice.

4. Flexibilitatea atenţiei se impune ca o calitate a acesteia, întrucât omul în munca şi activitatea

lui nu poate să îşi menţină permanent atenţia concentrată şi stabilă asupra unui obiect. Este

calitatea necesară pentru deplasarea rapidă a atenţiei de la un obiect la altul.

Flexibilitatea atenţiei constă în posibilitatea deplasării rapide pe scoarţa emisferelor cerebrale a

focarului de excitabilitate optimă, care depinde în special de mobilitatea proceselor nervoase.

Când suntem în situaţia dea ne muta de la o acţiune la alta în cadrul jocului, în procesul

instructiv, în activitatea productivă, trebuie să trecem de la odihnă la muncă, să ne adaptăm la

stimuli noi, necunoscuţi anterior etc. Flexibilitatea atenţiei se instalează mai greu dacă activitatea

respectivă este mai puţin interesantă şi plăcută decât cea anterioară, ori foarte diferită de aceasta

sau dacă ne-au rămas probleme nelămurite, neîncheiate.

Ea este o deplasare voluntară a atenţiei, conform cu necesităţile activităţii desfăşurate;

flexibilitatea nu se confundă cu oscilaţiile involuntare.

5. Distributivitatea atenţiei. Subiectul uman poate, în mod obişnuit, să efectueze concomitent

două sau mai multe activităţi, dar nu oricare. Condiţia esenţială ca două-trei activităţi să se poată

desfăşura simultan este ca măcar una din  ele să se poată desfăşura uşor, fără control permanent

al conştiinţei, să aibă un caracter automatizat.

Aşa se explică de ce elevul, studentul poate lua notiţe la curs, poate asculta explicaţiile poate

privi schemele de pe tablă.

Posibilitatea executării simultane a două activităţi, când una din  ele este automată se explică

prin aceea că activitatea involuntară este dirijată de către regiuni corticale parţial inhibate, iar

atenţia se poate îndrepta spre celelalte activităţi.

Distribuţia atenţiei se caracterizează prin numărul de acţiuni pe care omul le poate îndeplini

simultan, fără ca una să interfereze cu celelalte.

Nu există două focare de excitabilitate optică, ci una din  activităţi fiind automată nu solicită

controlul conştiinţei. În fond, are loc ori alternarea rapidă a atenţiei de la una la alta ori

includerea acţiunilor într-o singură activitate coordonată prin extinderea focarului de

excitabilitate optimă.

Este cazul şi locul să ne oprim cu câteva precizări în legătură cu problema distragerii atenţiei.

a) Ea poate să apară ca urmare a labilităţii excesive a proceselor nervoase, a apariţiei unei uşoare

inhibiţii externe ori ca efect al oboselii. Distragerea atenţiei se manifestă în aceste cazuri ca o

lipsă a concentrării şi stabilităţii atenţiei, omul trecând de la un obiect la altul, de la o preocupare

la alta.

În mod normal spunem că este vorba de oameni neatenţi, când percepem „blocaje” în activitatea

curentă, în continuum-ul pe care îl dă atenţia întregii activităţi psihice. O dată cu instalarea

treptată a oboselii, omul este confruntat cu o stare de apatie, de disconfort, mergând până la

somnolenţă. Explicaţia este că inhibiţia supraliminară s-a extins şi asupra semnalizării de tip

senzorial-perceptiv.

Distragerea atenţiei se concretizează şi sub forma unei imposibilităţi de concentrare stabilă

asupra unei sarcini date. Frecvent, elevii neantrenaţi în planul atenţiei voluntare lasă să se

manifeste liber atenţia involuntară, atraşi fiind de factori exteriori şi nu de cei legaţi strict de

exprimarea profesorului, de lecţie; în acest caz, apare inhibiţia de protecţie.

b) Ca o consecinţă a concentrării deosebite asupra unei activităţi poate să apară de asemenea

distragerea atenţiei. Inducţia foarte puternică provenită de la focarul dominant produce o absenţă

faţă de tot ceea ce se întâmplă în afara preocupării importante. Sunt persoane „distrate” dar care

diferă ca fenomen prosexic de cei neatenţi. Aceştia din  urmă dispun de posibilitatea concentrării

atenţiei (îngustă şi puţin flexibilă), în detrimentul volumului şi al flexibilităţii.

Profesorii când sunt foarte concentraţi asupra conţinutului expunerii au obligaţia didactică de a

veghea în acelaşi timp asupra clasei, asupra conduitelor elevilor.

Observaţiile şi experienţele au arătat că atenţia poate fi bine educată progresiv de la vârste mici şi

ea poate să se instaleze chiar când subiectul se găseşte în condiţii deosebite: turbulenţă, zgomote

etc. (dacă este antrenată).

Atunci efortul de concentrare are ca efect, îndeosebi la început, apariţia mai rapidă a oboselii, ca

manifestare a protecţiei, a apărării pe care sistemul nervos central o comandă.

Pentru evitarea consumului de prisos a energiei este important ca omul să decidă în cunoştinţă de

cauză ce aptitudini să adopte în viaţă; în momentele de decizie, în situaţii limită, recomandându-

se evitarea atitudinilor afectiv-negative (emoţiile puternice încărcate negativ) faţă de agenţii

distructivi, tulburători.

Sunt cunoscute în prezent condiţiile generale care favorizează atenţia. Între acestea, o importanţă

deosebită se acordă pregătirii lecţiilor de către elev, student, într-un spaţiu (loc) şi timp delimitat,

fapt ce va ajuta la formarea unor stereotipuri dinamice generale, care facilitează apariţia şi

menţinerea atenţiei în activitatea dată. În spaţiul elevului trebuie să se asigure condiţii de aerisire,

cu aer curat, saturat suficient cu oxigen. Când neatenţia apare ca urmare a instalării oboselii

uşoare, nu se va persista într-o activitate dificilă, elevul va fi sfătuit să execute câteva mişcări

vioaie, exerciţii fizice în special. În clasă, profesorul poate folosi o glumă potrivită vârstei

elevilor, care se vor destinde şi odihni puţin pentru reluarea concentrată a activităţii.

Când neatenţia într-o sală de curs este generală, lectorul va înţelege că este un motiv de a reflecta

la calitatea expunerii, care poate fi nesistematică ori prea puţin accesibilă.

Cel mai general acceptat este fenomenul de îmbinare a informaţiilor cu noţiunile accesibile, deja

cunoscute pentru trezirea şi menţinerea atenţiei. Respectarea principiului accesibilităţii este de

o maximă importanţă în tot cuprinsul procesului de învăţământ, dar nu trebuie confundat cu

simplificarea exagerată a materialului nou, ştiut fiind că elevilor şi studenţilor le place să învingă

greutăţile, obstacolele, dar acestea să fie pe măsura capacităţii lor psihofizice, respectiv

intelectiv-operaţionale.

9. Metode de investigaţie atenţiei

Metode de investigaţie a atenţiei

1. Metoda grafică: se referă concret la „componenta somatică” a atenţiei şi constă în

înregistrarea tonusului muscular, a respiraţiei şi pulsului în momentul de concentrare a atenţiei.

2. Studiile tahistoscopice – dau aprecieri în legătură cu volumul, concentrarea şi intensitatea

atenţiei.

Se prezintă un număr de figuri într-un timp limitat.

3. Metoda Kraepelin: subiectul este rugat să numere de la 100 înapoi din  3 în 3, din 7 în 7 sau

din 13 în 13, fapt ce presupune o mare concentrare şi stabilitate a atenţiei.

4. Metoda Bourdon: în proba de baraj Bourdon-Anfimov i se dau instrucţiuni subiectului ca în

timpul standard de 10 minute să bifeze cât mai multe litere O şi C din  câmpul perceptiv

imaginat de cei doi autori, reprezentat de mai multe pagini cu literele alfabetului latin. Pe fiecare

rând sunt 40 litere din  alfabetul latin.

Proba de baraj Bourdon-Anfimov datează din  1895 şi se consideră că nu este edificatoare decât

analizată în desfăşurarea ei, în manieră temporală, măsurând timpul necesar barării fiecărui rând

(secvenţial).

Totodată, se înregistrează numărul de răspunsuri corecte, omisiuni şi erori şi se calculează un

coeficient de exactitate care arată aspectul calitativ prosexic, cunoscut sub denumirea de indice

de omisiune.

CVTKTOMRGTACTVTFOKVOKFVRCAVFRK

VGTTMFCVTC

FRMTCVRGKRTCMFOATROKOCFGRFCTAGROCKAVFMCT

MCRKACFMVGKARKMTCRVOVKTTRGOACFVMKGTCRVFO

VFOATORCAVTMKCOGVFACTAMRAOGKFMGOATKRTCMV

KVTKKFGTAVOMOCGTCVFCTAOVMTKROATKRFMCKRAF

TMCAGAFOVMKTGAVCRFOTCGVAMCRTVAOTVTGOFMKA

VOKGRCKRTAVCCMCOGRFVTCMCRGCFOTAMGVROKFCT

ORMVTCTCRAOMFGVAROMCATKROAFCAOVMGKTOVMGC

ATMCAOVGCKMRKMGTMAOCVMTRCAGFVTRMKVTOCGFC

AROTKMROFMVTORMKFOAVTFKCMFKMMVGOCFAKVROMA

CCRMFAKTVOKGFMOTRGAVKRAMGMFRCAFGGCVMOVAG

FVCOMKRECRAMVAKGORFCAVFKMVTCRFOGTMVGEKOR

MKFGCVATROOFAOTMKGTOVCAFRGMVKAFCKRMVGOFK

RATGOMKTKGVTFOGROTFAMRKGTCOAFMVRTMVARCFM

TGOKTAVOFMTOAGVRFKCMTGKOAORMCVGFORGKMTAA

GTMOKCAVFMTAGRFVCMKRTCOARCVMGFROGTMAGRTV

TORKVMRGCKMTVOFMTGKVAOCMRTRAOVFOKRCTMGVF

FVTORGVFMXAROFTGACMVOKTGVFOMKATCKMTFFRAO

VMKAFTCOMRFVGOKFMRAVCCAOVCMVFVTARKCAMOVR

TFCVKAOKCVGMOFCKCAOKFGRVARTMVTOKAFVTKMCO

Figura 3 – Proba de baraj Bourdon-Anfimov

10. Proba de baraj  Toulouse Pieron

5. Alte probe de baraj tip Toulouse-Piéron sunt alcătuite din  imagini geometrice (vezi

imaginea) în care instructajul cere să se bifeze cu o linie, cu creionul numai cele 2 desene aşezate

deasupra câmpului vizual perceptiv efectiv de lucrat.

Toulouse-Piéron a modificat testul introducând (faţă de proba

Bourdon-Anfimov) figuri în loc de litere. În această formulă, proba

investighează rapiditatea şi precizia reacţiilor subiectului.

Posibila fatigabilitate se reflectă în scăderea ritmului de realizare a

sarcinii şi sporirea numărului de greşeli, în unitatea de timp.

Figura 4 – Proba Toulouse-Piéron

        De notat că toate probele pentru investigarea prosexică se realizează contracronometru iar aprecierile se efectuează comparând rezultatele subiectului cu performanţele etalonate pe populaţie românească.11. Proba de identificare Herwig6. Un alt tip de probă este acela de identificare. Herwig a imaginat proba alcătuind-o din 2 tabele de dimensiuni standard, în care a dispus toate cifrele de la 11 la 50, dar de dimensiuni diferite şi într-o „dezordine” proprie. Instructajul cere subiectului ca în timpul standard de 4 minute pentru fiecare din  cele 2 tabele să identifice şi să arate cifrele în ordine crescătoare.Se pot face aprecieri privind capacitatea de concentrare generală a atenţiei, mobilitatea şi flexibilitatea.

Figura 5 – Proba Herwig

Într-o altă variantă, o probă utilizată în diverse profesii, care merită expusă este alcătuită dintr-un

set de cifre între 11 şi 99, de asemenea dispuse în „dezordine” şi de dimensiuni diferite.

Subiectului i se cere să indice într-un timp standard cifrele care lipsesc şi să le „verbalizeze” doar

pe acestea.

Figura 6 – Varianta cu cifre între 11-99

Considerăm deontologic să arătăm că în literatura de specialitate s-au investigat calităţi şi aspecte

ale atenţiei în condiţii de laborator, la pesoanele considerate ca aparţinând largii normalităţi, la

persoanele cu diverse disfuncţii clinice şi psihologice. Sunt de asemenea metode de înregistrat

global: timpul de reacţie, performanţele prosexice şi mnezice dar aceste metode nu pot fi folosite

decât în condiţii speciale de dotare, de etalonare etc.

12. Tehnica check-list de evaluare a personalitatii

Cunoscând o mai mare dezvoltare în ultimele două decenii, scalele de evaluare ţintesc estimarea

cantitativă a comportamentului uman, dovedindu-şi utilitatea în aprecierea cvasi-obiectivă a

efectelor psihofarmacologice a diferitelor substanţe psihotrope.

Acestor scale de evaluare ,,rating scales” li se adaugă recentele procedee „check-list” şi lista de

adjective pentru control. De exemplu, o variantă în care din 300 de adjective considerate

concludente pentru comportamentul uman, subiectul este rugat să sublinieze adjectivele care l-ar

caracteriza.

În această tehnică, examinatorul (evaluatorul) apreciază fiecare simptom (psihic ori somatic) cu

o cifră, în funcţie de intensitatea acestuia. Prelucrarea statistică obţinută din  scoruri, la etape

anume stabilite de cercetători, oferă posibilitatea alcătuirii unui profil clinic (în dinamică) al

bolnavului respectiv.

Scalele de evaluare sunt adaptate nosologiei şi sindromologiei din  clinicile, de exemplu, de

psihiatrie. Se vorbeşte de scale pentru nevroze, psihoze etc., ori pentru testarea anxietăţii, a

depresiei.

13. Chestionarul pentru copii al lui  Carl Rogers

Tot un chestionar pentru copii (9-13 ani) este chestionarul Carl Rogers (APR). Chestionarul are

6 părţi în care se cer subiectului:

I. opţiune profesională (răspuns la alegere cu trei preferinţe);

II. alegerea unor aspecte relative la viaţa personală (cum ar prefera să fie – mai puternic, mai

liniştit etc.);

III. indicarea a trei persoane pe care le-ar alege dacă ar trebui să meargă într-un deşert;

IV. să spună în ce măsură seamănă cu o serie de copii a căror prezentare de calităţi se face în

propoziţii şi în ce măsură ar dori să le semene;

V. să răspundă la întrebări cu alegeri multiple privind probleme ale vieţii sociale;

VI. să claseze în ordine de preferinţă membrii familiei sale.

Rezultatele celor şase subteste sunt combinate pentru a obţine patru note diferite şi anume: note

ale sentimentului de inferioritate personală, note ale inadaptării sociale, note de adaptare

familiară, note de reverie trează etc. pentru fiecare există trei grupuri (superior, mediu, inferior).

Chestionare pentru copii au realizat şi Raynolds (1928), Justin (1933) – cauzele care îi fac pe

preşcolari să râdă, Valentine (1930) şi  Ellesor (1933) au studiat caracteristicile fricii şi cauzele

fricii la copii, Serara şi Sears (1940) au efectuat experimente de frustrare alimentară la sugarii de

6 luni, Dembo, Barker, Lewin (1940) au pus în evidenţă o serie de aspecte ale personalităţii

copiilor prin deprivarea de jucării, Yarrow (1940)  a studiat reacţiile globale la dificultăţi ale

preşcolarilor, Kost a studiat reacţiile la sarcini complicate şi grele, Zeigarnik a dat sarcini de

memorare dificile, dar a adăugat în cadrul situaţiilor dificile sugestii pozitive şi negative,

urmărind efectul lor, ce şi cât a fost reţinut din situaţiile consumate de către copii de diferite

vârste.

La Universitatea din Bucureşti s-a efectuat un test de sugestibilitate. Testul S.B.U. se

compune din 12 pagini cu câte 15 serii (itemi) de câte trei figuri sau imagini aşezate în

succesiune verticală. Cele trei imagini sau figuri geometrice din seriile fiecărei pagini sunt

identice, dar aşezate în poziţii diferite. Menţionându-se faptul că nu are importanţă poziţia

imaginilor, se cere subiecţilor să determine care imagine din cele 3 este diferită (elementul

indicator) de celelalte două. Răspunsurile existente şi abţinerile  s-au considerat ca fiind supuse

sugestiei (latente), în timp ce răspunsurile prin care se identifică o imagine dintrei ca fiind

diferită se consideră ca fiind o expresie a sugestiei de fond. Pentru fiecare 2 pagini (3 itemi) se

modifică instructajul după o pauză în care desenarea din memorie a setului de imagini văzute.

Cele 6 tipuri de instructaj au permis să se pună în evidenţă dominanţa relativă a sugestibilităţii

direcţionată spre autoritatea faţă de aceea ce este implantată în condiţiile competivităţii şi

relaţiilor sociale curente.

14. Chestionarul de temperament al lui Guilford si Zimermann

Chestionarul de temperament al lui JOY P. GUIFORD şi W.S. ZIMMERMANN (GZ)

grupează sub forma unui chestionar multifazic factorii mai bine stabiliţi. El cuprinde 300 itemi

cu răspuns la alegere şi acoperă 10 trăsături de personalitate şi implicit de temperament,

stabilitate emoţională, obiectivitate, bunăvoinţă, tendinţe de reflexie, relaţii personale,

masculinitate.

15. Descrieti Inventarul de personalitate California CPI

C. P. I. – California Psychological Inventory – a fost publicat de către directorul

departamentului de psihologie din Berkeley, Harrison G. Gough în 1956. Este destinat

diagnosticării şi evaluării indivizilor, punându-se accent pe comportamentele interpersonale şi

dispoziţiile în corelaţie cu interacţiunile sociale. Caută să evalueze mai curând aspectele

favorabile decât cele morbide sau patologice. A fost numit M. M. P. I – ul normal, nu numai

pentru că are în conţinutul său 186 itemi din ultimul, ci mai ales pentru a fost construit pe aceiaşi

schemă, în mod empiric, prin contrast, iar răspunsurile subiecţilor sunt apreciate ca extreme într-

un criteriu pertinent – ca de exemplu Do (dominanţa). C. P. I  - ul are 18 scări ( Do, Cs, Sy, Sp,

Sa, Wb, Re, So, Sc, To, Gi, Cm, Ac, Ai, Ie, Py, Fx, Fe ) dintre care numai 4 au fost construite în

mod clasic, selecţionând itemii într-un mod teoretic şi supunandu-i unei analize interne, precum

şi validărilor ulterioare.

Scalele inventarului utilizate iniţial au fost următoarele: 1. Do = dominanţă, 45 itemi; 2. Cs

= capacitate de statut; 3. Sy = sociabilitate, 30 itemi; 4. SP = prezenţă socială, 56 itemi; 5. SA =

acceptanţă de sine, 34 itemi; 6. WB = bunăstare personală, 44 itemi; 7. RE = responsabilitate,42

itemi; 8. SO = socializare, 54 itemi; 9. SC = autocontrol; 10. TO = toleranţă, 35 itemi; 11. GI =

impresie bună, 40 itemi; 12. CM = spirit de comunitate, 28 itemi; 13. AC = conformism, 38

itemi; 14. AI = realizare prin independenţă, 32 itemi; 15. IE = eficienţă intelectuală, 52 itemi; 16.

PY = simţ psihologic; 17. FX = flexibilitate, 22 itemi; 18. FE = feminitate, 38 itemi. Inventarul

conceput iniţial la Berkeley – California, de către Gough în 1956 şi-a propus folosirea lui în

practica diagnostică. Autorul a împărţit cele 18 scale în 4 grupe de semnificaţii psihologice:

1. dimensiunile personalităţii,

2. opţiuni valorice şi maturitate interrelaţională,

3. nivel motivaţional,

4. stilul personal.

Studiul comportamentului şi a reactivităţii umane a fost scopul pentru care C.P.I. sondează

interrelaţiile sociale preferate celor anormale. Acest studiu rezultă din cunoaşterea unor itemi

sistematizaţi în 26 de rubrici. Acestea sunt următoarele: 1. starea generală a sănătăţii (9 itemi); 2.

simptome neurologice generale (19 itemi); 3. nervii cranieni (11 itemi); 4. motricitate şi

coordonare (6 itemi); 5. sensibilitate (5 itemi); 6. sistemul vaso-motor, tulburări trofice, limbaj,

organe de secreţie (10 itemi); 7. sistemul cardio-respirator (5 itemi); 8. sistemul gastro-intestinal

(11 itemi); 9. sistemul genito-urinar (5 itemi); 10. obiceiuri (19 itemi); 11. familia şi viaţa

conjugală (28 de itemi); 12. profesiunea (18 itemi); 13. educaţia (12 itemi); 14. viaţa sexuală (16

itemi); 15. religie (19 itemi); 16. politică – lege – ordine (46 de itemi); 17. comportament social

(72 de itemi); 18. afectivitate – depresiune (32 de itemi); 19. afectivitate – manie (24 de itemi);

20. tendinţe obsesive şi constrângere (15 itemi); 21. idei delirante, halucinaţii, iluzii, tendinţe

interpretative (31 de itemi); 22. fobii (29 de itemi); 23. tendinţe sadice şi masochiste (7 itemi);

24. morală (33 de itemi); 25. masculinitate şi feminitate (55 itemi); 26. tendinţe ale subiectului

de a se arăta într-o lumină neverosimilă (15 itemi). La acestea se adaugă 9 scale clinice: aspecte

hipocondrice, depresii, isterie, personalitate psihopată, masculinitate-feminitate, paranoia,

psihastenie, schizofrenie şi hipomanie. În versiunile din deceniile de după 1960 au fost

îmbunătăţite alte scale privind sindroame psihice clinice, care, de fapt, toate posedă o

semnificaţie şi în domeniul normal. Testul s-a efectuat pentru a fi aplicat de la 16 la 55 de ani,

pentru ambele sexe. A fost etalonat iniţial pe 700 de persoane din populaţia Statului Minnesota,

dar şi pe vizitatori din S.U.A.: 250 de cursanţi pregătiţi pentru Universitate, grupe sociale de

muncitori, dar şi bolnavi de TBC şi de epilepsie.

16. Scala clinica Minnesota MMPII

Inventarul de personalitate multifazic Minnesota (MMPI) este considerat cel mai complet şi

cel mai răspândit chestionar.

Inventarul multifazic de personalitate THE MINNESOTA MULIPHASIC PERSONALITY

INVENTORY, elaborat de STARKE, HATHWAY şi McKINLEY, are la ora actuală cea mai

mare răspândire printre inventarele şi chestionarele de personalitate. Cuprinde 550 itemi cu

referire la 20 domenii (sănătate generală, simptome neurologice, psihosomatice, relaţii familiale,

atitudini morale etc.). Întrebările se află pe cartonaşe pe care subiectul este pus să le claseze în

trei grămezi corespunzătoare pentru “adevărat”, “fals” şi “nu ştiu”. Această metodă este

acceptată şi de subiecţii mai dificili. Trei scale ale chestionarului permit să se determine dacă

subiectul tinde să se prezinte conştient sau nu, sub o lumină favorabilă. Dacă subiectul tinde să

se subestimeze sau să se supraestimeze, faptul se pune în evidenţă prin scala K, dacă dă

răspunsuri neobişnuite, fie ca răspunsuri la întâmplare, fie ca răspunsuri realmente patologice ori

răspunsuri care arată că nu a înţeles întrebările, faptul este depistabil prin scala F. combinaţii ale

scalei F şi K permit să se determine dacă subiectul a trecut într-un sens sau altul în categoriile de

deformări de răspunsuri specifice uneia sau alteia dintre cele două scale cu dominanţă.

Rezultatele se apreciază în funcţie de 4 scale de validare: ,,?”, L, F, K şi 9 scale clinice.

17. Scala de validare Minnesota

Următoarele Scale de validare vor fi succint prezentate:

a) Scala ,,?” – este cea dată de numărul total de răspunsuri la care persoanele răspund prin ,,nu

ştiu” (se numără). O notă relativ crescută indică un subiect cu o structură psihastenică, depresivă

ori numai inhibată. O notă prea mare poate invalida testul.

b) Scala L (lie = minciună) – Obţinerea de scoruri mari este proprie persoanelor rigide, psihopate

ori cu tendinţe interpretative (în special când doresc, în urma efectuării testului, să apară într-o

lumină favorabilă, falsificând rezultatele).

c) Scala F – apreciază validitatea întregului test. Un scor mare arată o posibilă lipsă de atenţie în

sortarea enunţurilor ori incapacitatea de a da un răspuns corect.

d) Scala K – are un rol corectiv prin măsurarea atitudinii persoanei faţă de răspunsurile date.

Scorul mare arată tendinţa de a se realiza un profil normal, indicând atitudinea de apărare a

persoanei, faţă de propriile slăbiciuni. El indică şi un bun prognostic pentru bolnav, ilustrând

capacitatea lui de a-şi rezolva propriile probleme.

Scale clinice – vizează, în fond, trăsături ale personalităţii.

1. Scala Hs – pentru hipocondrie – măsoară interesul individului pentru funcţii şi caracteristici

somatice. Scorul ridicat arată tendinţe spre acuze somatice lipsite de suport organic, neîncredere

în medic, relaţie terapeutică compromisă, inactivitate psihică. Scala diferenţiază aspectele

hipocondriac – cenestopate sau tulburări organice.

2. Scala D – pentru depresie – este sensibilă la apariţia depresiei şi anxietăţii; scorul poate să

crească şi la subiecţii normali dar blazaţi, sceptici, introvertiţi ori cuprinşi de sentimentul

inutilităţii. Detectează depresiile subiacente şi disimulate.

3. Scala Hy – pentru isterie – arată inactivitatea psihică, egocentrismul, atitudini sociale de

mare naivitate, ca şi tulburări funcţionale de ordin general. Scala indică potenţialitatea histeroidă.

4. Scala Pd – pentru deviaţie psihopatică – indică superficialitatea stărilor emoţionale, lipsa

unor capacităţi de a folosi experienţa proprie, indiferenţă faţă de normele etico-morale, potenţial

toxicomanic, tendinţă spre perversiuni, tendinţe narcisice.

5. Scala M/F – masculinitate-feminitate – poate avea un scor mare, arătând devierea

structurării intereselor în direcţia sexului opus. Scala M/F cu scor mare la bărbaţi este legată

câteodată, mai mult de anumite trăsături intelective decât de homosexualitate. Tendinţa de

homosexualitate este considerată ca prezentă când percepem o mărire concomitentă a scorurilor

la M/F, Pd şi Pa. Scorul mare la femei indică existenţa tendinţei de dominare, agresivitate, lipsă

de inhibiţie.

6. Scala Pa – paranoia – identifică o serie de trăsături ca: neîncredere, suspiciune,

hipersensibilităţi, moralitate excesivă, tendinţe interpretative.

7. Scala Pt – psihastenie – se caracterizează prin încercarea de decelare a fobiilor, obsesiilor, a

tendinţelor compulsive. Identifică şi personalităţi psihastenice care se manifestă prin depresie,

disprosexie, neîncredere în sine.

8. Scala Sch – schizofrenie – nu este în special ilustrativă pentru personalităţi schizoide ori

schizofrene, întrucât schizofrenia are o multitudine de forme clinice.

9. Scala Ma – hipomanie – ne ajută să identificăm persoanele cu structuri de personali-tate ce

conţin: tumult ideativ, polipragmatism, entuziasm incorigibil, non-conformism.

· Scoruri ridicate la Pd şi Ma indică imaturitate, toleranţă scăzută la frustrare, ostilitate,

impulsivitate, agresivitate, comportament delictual.

Scoruri mari la D, Hy, Hs caracterizează personalităţile pasive, resemnate, dependente, iritabile,

în tensiune.

Psihologii clinicieni au stabilit că scorurile ridicate la D, Hy, Hs asociate cu valori mari la

scala Pt se întâlnesc la alcoolicii vechi cu modificări biologice şi psihice.

Persoanele cu scoruri ridicate la scala Pt şi D pot obţine rezultate bune în activitatea de rutină,

deşi sunt lipsite de iniţiativă, curaj, simţ de răspundere.

De asemenea, scoruri mari la Pt, D şi M/F caracterizează personalităţile nevrotice, inhibate.

În concluzie, inventarul MMPI relevă potenţialul psihopatologic, dar are unele dezavantaje:

este rigid, răspunsurile pot fi uşor trucate, este permanent un monolog, iar în clinică are mult mai

mult succes dialogul; subiectul poate face în mod inconştient proiecţie, încărcându-se cu un grad

mare de subiectivitate (în mod frecvent subiectul se apreciază aşa cum crede că este, cum şi-ar

dori uneori să fie etc.).

18. Tehnica Rorschach-descriere

Tehnica Rorschach, imaginată şi definitivată de Herman Rorschach în 1921, se bazează pe

răspunsurile pe care le dă subiectul, pe rând, în faţa a 10 planşe, relatând tot ce îşi poate

reprezenta în legătură cu stimulii standard.

Planşele sunt cunoscute ca alcătuind tehnica „petelor de cerneală” alcătuite prin suprapuneri de

imagini simetrice, 5 dintre ele fiind alb-negru, 2 cu nuanţe de cenuşiu şi roşu şi 3 planşe sunt

multicolore.

Cotarea se face în raport de numărul total al răspunsurilor (care pot

fi globale sau detaliu; formă, culoare etc.) şi de timpul necesar

pentru toate cele 10 planşe. De o mare importanţă pentru

interpretare este conţinutul pe care subiectul îl prezintă în răspunsuri:

forme umane, animale, plante, anatomie etc., ca şi raportul banalitate/originalitate.

Pe baza tehnicii Rorschach sunt descrise (Beck) arii centrale

ale personalităţii:

a. activitate intelectuală;

b. emoţii exteriorizate;

c. viaţă emoţională înnăscută.

Planşe din proba Rorschach

Tehnica Rorschach, foarte mult utilizată, ajută la

evidenţierea unor trăsături de personalitate la subiecţi

normali, iar la bolnavi, atât la cei somatici, cât şi la cei

psihici, având rol important în diagnosticare, diferenţiere şi

prognoză psihiclinică. Dorim să arătăm că, numai pe baza

semnelor (fie ele şi patagnomice) nu se pot diagnostica tipuri precise de maladii mentale, dar

unele indicii, mergând chiar spre cunoaşterea detaliată le putem obţine prin această tehnică.

Astfel, perceperea predilectă a amănuntelor de formă este o dovadă a clarităţii percepţiei şi un

indicator al bogăţiei intelectuale.

Perceperea, în special după culoare a stimulilor din  planşe arată unele ,,deschideri” spre zonele

de mai mare sensibilitate afectivă, specifică pentru femei, iar la cele realizate preponderent după

formă arată prezenţa unor capacităţi cognitive deosebite a tendinţelor spre sinteză etc. Cei care

au o fire sociabilă realizează o bună asociere formă-culoare (FC+). Cei ce dau răspunsuri

construite pe elementul ,,umbră” denotă prezenţa unor trăiri emoţionale negative: anxietate,

depresii, inadecvare.

Utilizarea în mod deosebit a spaţiilor albe din  imaginile planşelor arată încăpăţânare,

perseverenţă, ostilitate. Viaţa interioară apare reflectată în răspunsuri care surprind mişcarea

(K+), fiind dovada unor elemente ale emoţiei interiorizate.

Când răspunsurile tip mişcare (K) depăşesc numărul celor de tip culoare se apreciază că

gândurile predomină asupra acţiunilor, iar simptomele bolii privesc în special modificările la

nivel cognitiv.

Predominanţa răspunsurilor de tip culoare (C) asupra celor de mişcare (K) arată prezenţa

exagerată a simptomelor somatice şi motorii.

19. Tehnica Rosenzweig-descriere

Tehnica Rosenzweig (Picture Frustration Study-PF Test) este alcătuită anume pentru a sonda

toleranţele şi modul de a reacţiona la stresul cotidian.

Fig. 14. Varianta pentru

adulţi

 Fig. 15. Varianta pentru

copii

Formată din 24 de imagini precum cele din figurile 14 şi 15, în care sunt minimum 2 personaje,

în situaţii frustrante determinate de un obiect sau personaj, tehnica solicită subiectului să-şi

exprime spontan atitudinea prin câteva cuvinte sau o frază (în primele 16 imagini). In

următoarele 8 situaţii subiectul trebuie să răspundă unei acuzaţii sau injurii.

După administrarea probei, bolnavul citeşte răspunsurile pe care le-a dat, iar examinatorul

notează mimica, inflexiunile vocii etc., clarifică eventualele ambiguităţi.

Răspunsurile sunt apreciate după: direcţia agresiunii, fapt care delimitează subiecţii în mai

multe categorii. Aceştia pot fi: extrapunitivi, intropunitivi şi impunitivi, respectiv subiecţi ce

îndreaptă reacţia agresivă în afară, spre ei înşişi sau nu acordă semnificaţie situaţiei transmise:

„nimeni nu e vinovat”.

Fiecare item este compus din două pesoane aflate într-un dialog şi o situaţie curentă de frustraţie.

Una din persoane spune ceva. Problema subiectului este de a se aşeza în situaţia celui de al 2-lea

personaj (din situaţia de frustraţie) care trebuie să răspundă ca şi cum ar fi implicat în acea

situaţie de frustrare în mod real.

Există grade diferite de răspuns, dar modul de a răspunde poate fi împărţit în 3 tipuri:

1. răspunsuri extrapunitive;

2. răspunsuri intropunitive;

3. răspunsuri impunitive.

În contextul acestor 3 tipuri de răspunsuri se detaşează trei feluri ăn care predomină ceva:

1. există predominarea obstacolului şi a tot ce şine de el;

2. există apărarea eului;

3.există persistenţa – cerinţei,

– necesităţii.

Din combinarea acestor 3 tipuri cu 3 răspunsuri se ajunge la existenţa a 9 factori.

Teoria frustrării consideră că este vorba de un obstacol.

Există perspective principale în reacţia de frustrare care se exprimă într-un fel de tipologie –

Rosenzweig a delimitat 3 tipuri de R-uri:

a. tipil de reacţie după trebuinţele frustrate,

b. tipil de reacţie după direcţie,

c. tipil de reacţie după caracterul mai mult sau mai puţin adecvat al reacţiei.

Testul are o anumită gradaţie a situaţiilor frustrante şi evidenţiază destul de satisfăcător toleranţa

la frustraţie.

Rosenzweig spunea că fiecare om dispune de o anumită capacitate fie de a evita descărcarea

tensiunii; fie de a încerca să-şi impună un grad de idiferenţă faţă de situaţiile frustrante iar

toleranţa la frustrare are atât componente individuale cât şi educaţionale şi datorită acestui fapt

poate exista o ,,amânare” raţionaşă fie a satisfacerii unei trebuinţe, fie a răspunsului agresiv de

saturaţie.

Există subiecţi care au toleranţa foarte scăzută.

În interpretarea rezultatului testului se mai calculează indicele de conformitate la grup şi se

notează cu GCR; are ca scop măsurarea conformaţiilor răspunsurilor subiecţilor, raportarea

acestora la media răspunsurilor populaţiei în astfel de situaţii frustrante.

Ele oglindesc gradul de adaptare socială a insului.

Testul se poate aplica la

– oameni normali,

– dizarmonici,

– cazuri cu trăsături sau tendinţe anti-sociale.

Tehnica constituie un mod de selecţionare a bolnavilor pentru psihoterapie. Totodată, ea dă

indicii asupra relaţiilor interpersonale cu medicul, cu psihiatrul chiar privind riscurile

intervenţiilor exploratorii sau terapeutice.

20. Chestionarul de personalitate al lui Thurston – prezentare generala

Inventarul de personalitate al lui L.L. THURSTONE (1951) are în atenţie 7 trăsături de

personalitate de bază evidenţiaţi prin cei 140 itemi:

A= activism, rapiditate în activităţi lucrative; V= vigurozitatea; I= impulsivitatea; D= dominanţa;

E= stabilitatea emoţională; S= sociabilitatea; R= reflexibilitatea.

Chestionarul de personalitate al lui Thurstone are funcţii psihodiagnostice, de asemenea,

complexe prin cei 140 itemi pe care îi formulează. Se referă la 7 trăsături: (A) activism,

rapiditate, rapidităţi în activităţile curente, (V) rigurozitate evidentă şi în aspectul corporal

general (musculatura scheletului etc.), (I) impulsivitate în luarea şi realizarea deciziilor, (D)

dominanţă, prezenţă şi prestanţă, însuşiri active care îl impun ca lider, (E) stabilitate emoţională,

(S) sociabilitate, R) flexibilitate. Trăsăturile de mai sus au grade de evaluare, fapt ce permite

alcătuirea unui profil psihologic complex al personalităţii.

21. Testul PF 16 Cattel-prezentarea testului

În testul PF16, Cattell a prezentat 16 factori de personalitate cărora le-a implicat 2 feluri de

dominaţii factoriale: factori manifeşti (conştienţi) şi factori voalaţi (inconştienţi). Aspectul

acestui test implică o optică multifazică în care este implicată inteligenţa.

Pentru un profil de personalitate normală dar şi în cazul celor cu unele tendinţe patologice, proba

este eficientă. Redăm notarea folosită de autor.

Etalon 16 P.F.

Nota A B C E F G H I L M N O Q1 Q2 Q3 Q4

10 15-

20

13 22-26 19-26 19-26 19-

20

25-26 18-

20

15-

20

17-

26

17-20 22-

26

15-20 16-

20

18-

20

22-26

  9 13-

14

12 20-21 17-19 18 - 22-24 15-

17

13-

14

15-

16

14-16 16-

21

13-14 15 17 18-21

  8 12 11 19 15-16 14-17 18 18-21 14 12 14 13 15 12 13-

14

16 17

  7 - 10 18 13-14 13 17 16-17 13 10-

11

13 12 13-

14

11 12 15 15-16

  6 11 - 16-17 12 12 16 14-15 11-

12

9 12 11 12 10 10-

11

14 13-14

  5 10 9 14-15 11 11 15 12-13 10 8 11 10 10-

11

9 9 12-

13

11-12

  4 8-9 8 12-13 10 7-8 13-

14

11 9 7 9-10 9 8-9 7-8 7-8 11 9-10

  3 7 7 10-11 7-9 6 12 9-10 6-8 6 8 8 7 6 6 10 8

  2 5-6 6 8-9 6 5 10-

11

7-8 5 5 6-7 7 6 5 5 7-9 6-7

  1 2-4 4-5 6-7 4-5 3-4 7-9 5-6 3-4 3-4 4-5 6 3-5 3-4 3-4 5-6 4-5

  0 0-1 0-3 0-5 0-3 0-2 0-6 0-4 0-2 0-2 0-3 0-5 0-2 0-2 6-2 0-4 0-3

Profil 16 P.F. (R. B. Cattell)

□ A   Numele ……………………….. Prenumele …………….. Sexul ……. Vârsta …….. Data

……………..

□ B

Rezervat, detaşat,

critic, rece

(preponderent

schizotim).

A  0  1    2 

3

 4  5    6  7   8  9  

10

A Deschis, cald, amabil,

cooperant, sociabil

(preponderent

ciclotm).

Mai puţin inteligent,

gândire corectă

(lentoare în înţelegere

sau învăţare).

B  0  1    2 

3

 4  5    6  7   8  9  

10

B Inteligenţă vie,

capaciatate de

abstractizare.

Stabilitatea

emoţională scăzută,

hipersensibilitate,

versatilitate,

iritabilitate, lipsă de

toleranţă la frustrare

(eu slab).

C  0  1    2 

3

 4  5    6  7   8  9  

10

C Stabil emoţional,

realist, calm, echilibrat

(eu puternic).

Umil, amabil,

acomodabil, con-

ciliant, docil.

E  0  1    2 

3

 4  5    6  7   8  9  

10

E Afirmativ, sigur pe

sine, cu independenţă

de spirit,

agresiv,încăpăţânat,

autoritar, dominator.

Moderat, prudent,

taciturn, rezervat.

F  0  1    2 

3

 4  5    6  7   8  9  

10

F Impulsiv, entuziast,

expansiv, vesel, direct,

plin de viaţă.

Nepăsător, oportunist,

fără simţul datoriei,

tendinţă spre

neglijenţă (supraeu

slab).

G  0  1    2 

3

 4  5    6  7   8  9  

10

G Conştiincios,

perseverent, cu simşul

datoriei şi al respon-

sabilităţii, pozant

moralizator (supraeu

puternic).

Timid, timorat,

suspicios; prudenţă

extremă (exteriorizare

dificilă, sentiment de

infe-rioritate).

H  0  1    2 

3

 4  5    6  7   8  9  

10

H Îndrăzneţ, sociabil,

întreprin-zător,

spontan, cu rezonanţă

bogată.

Dur şi realist,

bazându-se pe sine,

pozitivist, cu spirit

practic, insensibil.

I  0  1    2 

3

 4  5    6  7   8  9  

10

I Tandru, dependent

afectiv, imatur

emoţional, sensibil.

Cere ajutorul şi atenţia

celorlalţi, îi lipseşte

spiritul practic.

Încrezător, cooperant,

adaptabil

L  0  1    2 

3

 4  5    6  7   8  9  

10

L Neîncrezător,

îndîrîtnic, neindicat

pentru munca în

echipă.

Practic, conştiincios,

ţine la formă, capabil

să-şi păstreze sângele

rece; oarecare lipsă de

imaginaţie.

M  0  1    2 

3

 4  5    6  7   8  9  

10

M Imaginativ, boem,

visător.

Direct, naiv,

sentimental, natural.

N  0  1    2 

3

 4  5    6  7   8  9  

10

N Subtil, perspicace,

clarvăzător, lucid.

Calm, încrezător în

sine, senin.

O  0  1    2 

3

 4  5    6  7   8  9  

10

O Anxios, depresiv, cu

senti-mente de

culpabilitate.

Conservator, cu

respect pentru

convenţii.

Q1  0  1    2 

3

 4  5    6  7   8  9  

10

Q1 Deschis spre nou,

inovator, critic, cu

gust pentru analiză.

Dependent de

colectiv, fidel

colectivului.

Q2  0  1    2 

3

 4  5    6  7   8  9  

10

Q2 Independenţă

personală, decis, plin

de resurse.

Necontrolat, în Q3  0  1    2   4  5    6  7   8  9   Q3 Controlat, formalist,

conflict cu sine, fără

grijă pentru convenţii,

impulsiv. Integrare

slabă.

3 10 prudent în raporturile

sociale, cu amor

propriu.

Destins, calm,

nepăsător, satisfăcut.

Slabă tensiune

energetică.

Q4  0  1    2 

3

 4  5    6  7   8  9  

10

Q4 Tensionat, cu

sentimente defrustrare,

depăşit de evenimente.

Tensiune energetică

ridicată.

22. Chestionarul de personalitate Freiburg Fpi-prezentare generala

Chestionarul de personalitate Freiburg este un chestionar multifazic, factorialist, elaborat de

Fahrenberg Selg Hampel (1978). Are 12 scale (în total 212 itemi). Există o serie de variante

prescurtate. Scalele au saturaţii în diferite structuri, mai mult din domeniul afectivităţii şi a

tendinţelor de tulburări ce se pot structura.

FPI 1 pune în evidenţă: nervozitate, tulburări psihosomatice (34 de itemi), dar şi tulburări şi stări

generale proaste, insomnii, oboseală stagnantă, instabilitate, nelinişti, sensibilitate crescută la

stimuli puternici şi meteosensibilitate.

FPI 2 pune în evidenţă agresivitate, imaturitate afectivă (26 de itemi), la care se adaugă dispoziţii

şi stări de agresiune corporală, verbală sau imaginară, reacţii negative, impulsivitate, tendinţe

sadice, lipsă de control, nevoie intensă de schimbare, vulgaritate, glume proaste şi tendinţe spre

exaltare.

FPI 3. Depresie, nesiguranţă (228 de itemi), proastă dispoziţie generală, momente numeroase de

epuizare, nemulţumire, anxietate, nelinişte, ca şi cum ar trebui să se întâmple ceva periculos,

sentimente de gol interior şi apatie, nemulţumire, concentrare redusă aproape permanentă.

FPI 4. Emotivitate, frustrare (20 de itemi), stări de iritabilitate, tensiuni, susceptibilitate, toleranţă

scăzută la frustrări, nerăbdare, nelinişte, tendinţe de iritabilitate urmate de agresivitate şi furie,

acţiuni şi stări afective adesea violente.

FPI 5. Sociabilitate (16 itemi). Tendinţe de a stabili contacte, cunoştinţe şi prieteni cât mai mulţi,

vioiciune, activism, tendinţe de a fi comunicativ, întreprinzător, vorbăreţ şi prompt în replici.

FPI 6. Sânge rece, calm, încredere în sine (20 de itemi), iritabilitate, tendinţe de a fi decepţionat,

susceptibil decepţionat cu uşurinţă, tendinţe de a se simţi deranjat şi pus în încurcături,

îngrijorări, preferinţe de a rămâne în aşteptare, când trebuie să decidă ceva (deci amână),

pesimism şi descurajare frecvente.

FPI 7. Tendinţe de dominare, agresivitate, reactivitate, agresivitate (20 de itemi). Acte de

agresiune fizică, verbală sau imaginară, capacitate de a-şi impune interesele proprii, egocentrism,

atitudini de suspiciune şi de neîncredere în ceilalţi, conduite şi gândire autoritară, conformism,

agresivitate socială.

FPI 8. Inhibiţie, tensiune (20 de itemi), timiditate şi inhibiţie în relaţiile curente, mai ales în

colectivitate, care poate evolua capacitatea de a relaţiona sau până la exprimarea unui

comportament anormal. Neplăceri şi trac înainte de unele situaţii, emoţii ce se manifestă fizic şi

aspecte vegetative. În genere, forţă de acţiune redusă, nesiguranţă în luarea de decizii,

incapacitate de a duce la bun sfârşit cele propuse, iritare şi teamă când este privit.

FPI 9. Fire  deschisă, autocritică (14 itemi), recunoaştere deplină şi uşoară a unor defecte sau

slăbiciuni generale umane. Tendinţe de autocritică, uneori însoţite de atitudini dezinvolte.

FPI E. Extroversie-introversie. Este o scală care are 34 de itemi. Se referă la sociabilitate, nevoie

de contacte, conduite degajate, plăcere de divertisment şi variaţie, tendinţe spre activitate. E

vorba de persoane întreprinzătoare care dau tonul, dar au şi tendinţe de a domina, uneori, cu lipsă

de stăpânire.

FPI N. Labilitate emoţională. Este tot o scală suplimentară cu 24 de itemi. Se afirmă nu numai

dispoziţia labilă şi proastă, dominant agresivă, tristeţe multă şi lipsă de vlagă, iritabilitate şi

vulnerabilitate la frustrări, tensiune permanentă, tendinţe spre meditaţii şi reverii inutile, plin de

griji, cu sentimente de vinovăţie, de multe ori cu dificultăţi de contact, dar şi sentimente de a fi

fost greşit înţeles şi chiar nedreptăţit, uneori apatic.

FPI M. Masculinitate (26 de itemi). Subiectul are comportamente active, conştiinţă de sine, este

optimist, întreprinzător, gata de acţiune, cu dispoziţie echilibrată, cu puţine neplăceri organice şi,

în genere, nu au trac.

Această Scală FPI a fost tradusă şi folosită în România, începând cu 1984, la Universitatea din

Cluj, de către H. Pitariu.

23. Chestionarul Lacerbeau

Chestionarul lui  Lacerbeau (1965) dispune de 72 itemi, având sensibiliate pentru subiecţii de

10-12 ani. Pe fiecare din cele 4 pagini ale testului se află 18 ocupaţii evocate, iar subiecţii trebuie

să aleagă 6 ca preferate şi 6 ca respinse, celelalte rămânând neutre. Sunt conţinute ocupaţii

tehnice, intelectuale, sociale, sportive, legate de natură, de comerţ, artistice, manuale şi

imaginative. În cadrul fiecărei grupe se prezintă activităţi teoretice şi practice. În cotaţie s-au

acordat 2 puncte pentru răspunsurile preferenţiale, un punct la cele nealese şi nerespinse şi 0

puncte pentru cele respinse.

24.Chestionarul Edwards

Chestionarul  Edwards conţine 240 de itemi cu răspunsuri perechi (alegere forţată). După un

timp, întrebările se repetă, fapt ce permite compararea rezultatelor. Pot apărea rezistenţe la

răspunsuri, neglijenţe, confuzii, erori involuntare şi voluntare.

Chestionarul s-a construit prin stabilirea situaţiei statistice a fiecărui răspuns privind diferite

activităţi vocaţionale şi avocaţionale.

25. Chestionarul de valori profesionale al lui Super

Chestionarul cuprinde 15 factori, fiecare factor descriind o caracteristicaesentiala, specifica unui

ansamblu de profesii sau activitati, prin intermediul a 3 enunturi.

Se poate face suma notelor acordate pentru fiecare factor la cele 3 enunturi relevante pentru

acesta. Scorul poate varia de la 3 la 15, deoarece fiecare dintre factorii enumerati are 3 enunturi

cu o scara de evaluare de 5 grade.

14. ALTRUISM ( enunturile 2, 30, 31 ) - profesii care privesc lucrul cu oamenii si contribuie la

ameliorarea vietii acestora ; medicina, relatii umane, asistenta sociala, invatamnt, comert, etc.

15. SIMT ESTETIC ( 7, 20, 41 ) – profesii care permit realizarea unor obiecte estetice: arta,

design, etc.

16. CREATIVITATE ( 15, 16, 45 ) – activitati care permit crearea de noi produse, aplicarea de

idei noi,inventarea de lucruri noi: profesii tehnice, stiintifice, artistice, literare,

organizatorice, etc.

17. STIMULARE  INTELECTUALA ( 1, 23, 38 ) – activitati ce ofera posibilitatea de a invata

ceva nou si solicitao gndire independenta, reflexii abstracte

18. REUSITA OBIECTIVATA ( 13, 17, 44 ) – munci cu caracter executiv, finalizate prin

produse concrete si care dau sentimentul de satisfactie prin buna executare a sarcinilor

profesionale.

19. INDEPENDENTA ( 5, 21, 40 ) – ocupatii care permit    persoanei sa lucreze dupa propriul

ei ritm si sa aplice propriile idei ( conceptii ).

20. PRESTIGIU ( 6, 28, 33 ) – ocupatii cu un statut social ridicat si care confera importanta si

impun respect.

21. CONDUCEREA ALTORA ( 14, 24, 37 ) – profesii care dau posibilitatea de a planifica si

organiza munca altora.

22. AVANTAJE MATERIALE ( 3, 22, 39 ) – valoare asociata   unor munci cu renumerare mare.

Tendinta de orientare in alegerea profesiei dupa cstiguri materiale.

10. SIGURANTA ( 9, 19, 42 ) – valoare asociata unor profesii care prezinta certitudinea

mentinerii lor, asigurarea aceluiasi tip de munca si garantarea veniturilor materiale.

11. AMBIANTA DE LUCRU  ( 12, 25, 36 ) – ocupatii caracterizate prin conditii bune de munca,

si anume curatenie, caldura, lipsa de zgomot.

23. RELATII CU SUPERIORII  ( 11, 18, 43 ) – alegerea locului        de munca in functie de

cadrele de conducere din domeniul respectiv.

24. RELATII CU COLEGII DE MUNCA ( 8, 27, 34 ) – alegerea locului de muncape criteriul

unor relatii bune in colectivul de munca, ceea ce are importanta majora in ocupatiile

semicalificate si la functionarii administrativi.

25. STILUL DE VIATA  pe care il implica profesia ( 10, 26, 35 ) – valoare asociata la tipul de

munca ce permite desfasurarea unei vieti corespunzatoare imaginii faurite de persoana

respectiva, si anume profesii cu program neregulat, care implica deplasari, calatorii, etc.

26. VARIETATE  ( 4, 29, 32 ) – profesii care permit activitati   diverse, variate, nerepetitive.

Orientare spre satisfactii personale.

Se stabileste ordinea ierarhica a factorilor. Primii 3-5 factori la care ati obtinut punctajul

cel mai amre reprezinta domeniul de activitate in care puteti avea succes si va puteti realiza din

punt de vedere profesional.

26. Tehnica Szondi- descriere

Tehnica Szondi, elaborată de Leopold Szondi în 1939, vizează explorarea pulsiunilor intime ale

individului. Formal, bazându-se pe noţiunea de preferinţă estetică, proba este alcătuită din 48

fotografii ale unor bolnavi psihici – 6 serii a câte 8 fotografii, cu reprezentanţi din  8 entităţi

nosologice recunoscute clinic.

Bolnavul alege din  fiecare serie 2 fotografii care-i plac mai mult şi 2 care-i displac, în ansamblu

va alege 12, considerate simpatice şi 12 drept antipatice. Se repetă de mai multe ori, la 1-2 zile.

Pentru alcătuirea unei poze, unii psihologi solicită şi algeri precum: ,,mai puţin simpatic”

ori ,,mai puţin antipatic”.

Alegerile sunt considerate ca reprezentând trebuinţe aprobate de persoană, iar respingerile ca

trebuinţe reprobate, refulate, ele manifestându-se în toate domeniile vieţii omului: profesiune,

prietenie, dragoste, boală.

Tehnica este bazată pe o metodologie psihologică originală, numită de Szondi „analiza

destinului”, ce explorează „inconştientul familial” situat între inconştientul personal al lui Freud

şi inconştientul colectiv al lui Jung.

Tehnica este destinată investigaţiei pulsionale, având pretenţia de a formula diagnostice

psihiatrice.

În acest sens, Moser (1954) compară pe 40 de cazuri diagnosticul clinic cu rezultatele tehnicii şi

găseşte o corespondenţă de 86%.

Totuşi, Arnold şi Kohlmann arată că numai epilepticii au putut fi identificaţi, pe baza probei, de

alte grupe nosologice.

27. Chestionarul L.B.D.Q. –descriere

Investigarea conducerii se realizeaza prin chestionarul de 100 de itemi –Leadership

Behavioral Descriptivr Questionary -Chestionarul descriptiv al comportamentului leaderului

(L.B.D.Q.)cuprinde 100 de itemi evaluând 12 dimensiuni ale comportamentului de conducere:

1. Consideraţia - vizează măsura în care leaderul este  preocupat de starea generală şi de statutul

subalternilor;

2. Structurarea - măsura în care leaderul îşi defineşte clar propriul rol şi le aduce la cunoştinţă

subalternilor ce se aşteaptă de la ei;

3. Reprezentativitatea - măsura în care leaderul vorbeşte şi acţionează ca reprezentant al

grupului;

4. Împăcarea cerinţelor - măsura în care leaderul împacă cerinţele organizaţionale contradictorii

şi reduce dezordinea din sistem (entropia sistemului);

5. Tolerarea incertitudinii - măsura în care leaderul este capabil să suporte incertitudinea şi

amânarea fără a deveni nervos sau anxios;

6. Puterea de convingere - măsura în care leaderul  foloseşte în mod eficient persuasiunea şi

discuţia şi exprimă convingeri ferme;

7. Tolerarea libertăţii - măsura în care leaderul le oferă subalternilor posibilitatea de a avea

iniţiative, de a lua decizii şi a acţiona;

8. Asumarea rolului - măsura în care leaderul îşi exercită în mod activ rolul de conducător şi nu-

şi deleagă autoritatea altora;

9. Corectitudinea predicţiilor - măsura în care leaderul dă dovadă de previziune, de capacitate de

a prevedea corect rezultatele;

10. Accent pe producţie - măsura în care leaderul exercită presiuni pentru a asigura producţia;

11.Integrare - măsura în care leaderul menţine unitatea grupului pe care îl conduce; rezolvă

conflictele apărute între membrii grupului;

12. Orientare spre superiori - măsura în care leaderul menţine relaţii bune cu superiorii are

influenţă asupra lor, şi luptă pentru a-şi ridica statutul.

Cotarea se realizeaza atribuind fiecarui item o scala de la 1-5 si adunand pe fiecare

dimensiune in parte punctajul obtinut.

28. Chestionarul de investigare a culturii organizationale

Chestionare de investigare organizationala

Cultura organizationala

Concept viu disputat si încarcat de multiple semnificatii, cultura organizationala are

meritul de a aduce în atentia managementului organizatiei importanta factorului uman si a

fenomenelor identitare în cadrul întreprinderilor. Lansat pe la începutul anilor '80 în Statele

Unite, cultura organizationala si, în general, culturalismul a cunoscut o expansiune rapida, astazi

constituind nucleul teoretic al unei noi scoli în stiinta managementului: scoala managementului

cultural. Din acest moment, literatura de management a început sa popularizeze faptul ca

excelenta unei organizatii este data de modurile comune prin care membrii ei au învatat sa

gândeasca, sa simta si sa actioneze. Asadar, este greu de crezut ca în zilele noastre, un studiu

asupra comportamentelor, relatiilor si structurilor organizationale se poate realiza fara luarea în

considerare a culturii.

Domeniul culturii organizationale a atras atentia cercetatorilor îndeosebi dupa aparitia lucrarii

renumitilor T. Peters si R. Waterman In Search of Excellence. Cei doi autori au avut un aport

major la raspîndirea acestui concept deoarece, prin numeroase cazuri concrete, au demonstrat ca

exista o corelatie între dimensiunile culturii organizationale si performantele obtinute de

companii de renume.. Herbert Simon a încercat sa exploreze lumea necunoscuta a sentimentelor

si a examinat consecintele acestora asupra functionarii organizatiilor, ajungînd la asa-numita

"rationalitate limitata", termen cheie pentru definirea culturii organizationale.

Pentru teoria clasica a organizatiilor (ne referim aici la F. W. Taylor sau H. Fayol)

comportamentul uman nu a ridicat niciodata vreo problema. Pentru primii teoreticieni în stiinta

manageriala, aspectele negative nu erau rezultatul irationalitatii comportamentului angajatilor în

munca, ci rezultatul unor structuri organizatorice prost realizate. În opozitie cu aceasta opinie,

miscarea relatiilor umane a scos în evidenta importanta sentimentelor si a factorilor afectivi,

psihologici în explicarea comportamentului în organizatie.

În acest context, Herbert Simon reuseste o deconstructie a modelului clasic al rationalitatii,

propunînd termenul de rationalitate limitata. În elaborarea conceptelor, Simon a plecat de la

considerentul ca teoria organizatiilor nu-si gasea utilitatea si justificarea decît daca se admitea ca

rationalitatea umana este supusa unor limite. Aceste limite depindeau de mediul organizational în

care se afla individul, mai precis de valorile proprii, credintele, traditiile si mostenirile ce confera

fiecarei organizatii o identitate. Rationalitatea este "cultural limitata" pentru ca, sustine Herbert

Simon, organizatia poate avea o structura bine definita în masura în care exista frontierele

rationalitatii. Daca aceste frontiere variaza într-un mod repetat si imprevizibil, organizarea nu

poate fi stabila.

Contributia lui Herbert Simon la conturarea, pentru prima data, a conceptului de cultura

organizationala avea sa puna sub semnul întrebarii modelul de actiune rationala si sa redescopere

necesitatea si virtutiile unui mecanism de functionare emotional, colectiv. Pentru P. H. Chombart

de Lauwe cultura este un produs al societatii care înglobeaza ansamblul cunostintelor, al

modelelor de practici, al sistemelor de valori si reperezentari, al simbolurilor, al miturilor care se

impun indivizilor. Ea are la rândul ei o actiune asupra indivizilor, fiind traita în practicile muncii,

în raporturile sociale, în utilizarea timpului liber, în aspiratii, în proiecte, în actiune. G. Rocher

considera cultura ca fiind ansamblul modalitatilor da a gândi, simti si actiona, mai mult sau mai

putin formalizate, care, fiind însusite si comune mai multor persoane, folosesc la constituirea

unor persoane în colectivitate sociala distincta. O opinie pertinenta o constituie si cea a lui G.

Hofstede, conform careia cultura este un fenomen colectiv, deoarece este acceptata cel putin

partial de oameni, care traiesc sau au trait în acelasi mediu social, unde a fost învatata; este

programarea colectiva a gândirii, care distinge membrii unui grup de un altul.Cultura

organizationala, la rândul ei, reprezinta un complex de comportamente, practici si sisteme de

valori care asigura si guverneaza coeziunea membrilor sai. Bazele culturii organizationale stau în

cultura nationala pentru ca regulile, normele, valorile regasite într-o organizatie îsi au sorgintea

în regulile, normele si valorile promovate la nivelul culturii nationale. Cultura organizationala,

asadar, nu se confunda cu viziunea, misiunea sau strategia organizatiei. La fel, prin cultura nu

vom întelege civilizatia sau rafinamentul mintii, ci "software"-ul mental. Pentru Edgar Schein,

cultura organizationala vizeaza cîteva elemente constitutive: regulile de comportament, normele

care se dezvolta în cadrul grupelor de munca, valorile dominante adoptate de organizatie privind

produsele, filosofia care calauzeste politica unei organizatii fata de partenerii de afaceri, regulile

stabilite într-o organizatie pentru functionarea ei eficienta, spiritul si climatul ce caracterizeaza

organizatia în mediul intern si în relatiile cu mediul înconjurator.Alte ipoteze, exprimate de

Renaud Sainsaulieu, arata ca la baza notiunii de cultura organizationala sta aderarea indivizilor la

un proiect mobilizator. Organizatia nu se limiteaza doar la un spatiu de manifestare a unor

practici, valori si ritualuri colective, ci ar mobiliza si fortele membrilor sai într-un proiect care

implica atingerea unor obiective strategice.

Este foarte important sa avem metoda de investigare adecvata pentru cultura organizationala.

Unul dintre ele este chestionarul de cultura organizationala care merge pe tipologia  lui

Mintzberg alcatuit din 40 de itemi.

Cotare

a) b) c) d) e)

  1

10

11

20

21

30

31

40

  2

  9

12

19

22

29

32

39

  3

  8

13

18

23

28

33

38

  4

  7

14

17

24

27

34

37

  5

  6

15

16

25

26

35

36

Caracteristicile tipurilor organizationale

1. Structura simpla

supervizare directa a sefului

flexibila

neformalizata

autocratica

lidership „hands on”

seful ia deciziile

seful cunoaste toti angajatii cheie

hotarare

2. Birocratie mecanicista

bazata pe reguli, proceduri si sisteme

comunicare complicata

experti functionali

specialisti

control si masurare

colectari sofisticate de date

disciplina

3. Birocratie profesionala

munca importanta facuta de profesionisti

organizatia sprijina profesionistii

delegarea luarii deciziilor si puterii

organizatia stabileste standardele de baza

libertate pentru profesionisti

managerii conduc si coordoneaza

lidership persuasiv

schimbare lenta

4. Divizionala

masurare atenta a rezultatelor

independenta divizionala

autoritatea si responsabilitatea se afla in principal la managerii de divizii

duplicarea functiunilor

cheltuieli mari

unitatile sunt centre de profit

planificarea strategica facuta la centru

mecanisme de protectie divizionala

comunicare formalizata cu centrul

5. Adhocratia

discutii intre experti

evitarea birocratiei

echipele se formeaza si  se dizolva

indivizii isi urmeaza propriile interese

mult efort de coordonatre

lipsa standardizarii si formalizarii

deschidere

sedinte si examinari frecvente

complexitate

lipsa de ordine

puterea apartine celor cu expertiza

revedere regulata a strategiei

29. Testele de aspiratii Dembo

Testul de aspiraţii Dembo este un test de atitudini faţă de propriile posibilităţi şi performanţe. Se

prezintă subiectului mai multe foi cu sarcini spre rezolvare a diferitelor secvenţe care solicită

unele performanţe. Într-o primă fază, subiectul este solicitat să privească motivele primei

secvenţe a testului ce i se oferă spre rezolvare şi să evalueze dacă va putea să rezolve sarcina şi

în cât timp. Se notează cotaţiile subiectului şi apoi se cronometrează rezolvarea şi timpul de

reacţie. I se aduce la cunoştinţă subiectului rezolvarea din punctul de vedere al corectitudinii şi al

timpului. Urmează a doua etapă similară, apoi a treia. De fapt, prin această strategie de testare se

sondează atât performanţele efective, cât şi aspiraţiile solicitate. Ele reprezintă o evaluare a

propriilor performanţe potenţiale şi ajustarea lor pe parcursul întregului test. Este un test final

care arată mai ales atitudinile faţă de sine ale subiectului (apud Ursula Şchiopu, 2002).

Menţionăm faptul că în literatura psihodiagnostică există o multitudine de chestionare de

interese, de opinii, de tip emoţional. Ele evidenţiază, în fond, atitudini şi ajută specialistul în

completarea diagnostică a unui caz.

În România a fost tradusă versiunea franceză de către C. Zahirnic versiune prelucrată. Există 3

variante, A, B şi C, relativ similare. Chestionarul se remarcă prin densitate. Are 187 de itemi cu

răspunsuri la alegere.

30. Testele Cornell-index

Chestionarelesunt modalităţi de cercetare, de cunoaştere, prezente în majoritatea disciplinelor ca

şi în activităţile cotidiene, alcătuite din  întrebări cu un anumit grad de generalitate, dar

urmărindu-se o ,,radiografiere” a stărilor, atitudinilor, intereselor, poziţiilor subiectului. Se

înţelege că răspunsurile pot fi mai mult sau mai puţin subiective, de aceea se alcătuiesc fie cu

răspunsuri închise(„DA”, „NU”, „NU ŞTIU”), fie cu răspunsuri deschise (libere).

Unul dintre chestionarele cunoscute şi frecvent utilizate este Chestionarul Cornell

(Universitatea Cornell din  S.U.A.), alcătuit din  101 întrebări, la care subiectul este „forţat” să

răspundă cu DA ori NU.

Întrebările sondează în ansamblu aspecte somatice, psihice, comportamentale. din  cele 101

întrebări: 18 se referă la frică şi dificultăţi adaptative; 7 întrebări investighează timia, dispoziţiile

afective; 7 întrebări sunt referitoare la anxietate şi nervozitate, altele privesc aspecte

hipocondriace, neîncrederea ori sensibilitatea excesivă, iar altele se referă la tulburări gastro-

intestinale, circulatorii etc. Se obţine o notă care poate varia între 10 şi 100, iar cei cu punctaj

peste 23 sunt consideraţi bolnavi.