Despre Postul Pastilor

Postul Pastilor, numit si Paresimile sau Patruzecimea ori Postul Mare, este cel mai lung si mai aspru dintre toate posturile de peste an. La inceputurile crestinismului, catehumenii care urmau sa primeasca Botezul la Sfintele Pasti tineau post sever, Patru-zecimea fiind randuita totodata si ca mijloc de pregatire sufleteasca a credinciosilor pentru intampinarea cu vrednicie a comemorarii Invierii Mantuitorului. Sfantul si Marele Post ne aduce aminte insa, in mod special, de postul de patruzeci de zile pe care L-a tinut Mantuitorul Iisus Hristos in pustie, inainte de inceperea misiunii mesianice. 

Marele Post tine sapte saptamani si este totodata cel mai vechi, mai lung si mai important dintre posturile de peste an. Fiind un post aspru, nu se consuma peste, untdelemn, nu se bea vin. Biserica a randuit dezlegare la untdelemn si vin sambata si duminica, iar la peste la praznicele Bunei Vestiri si Intrarii Domnului in Ierusalim (Floriile).

Prima saptamana din Postul Pastilor este de mare insemnatate. Este numita si "Saptamana Sfanta" sau "Saptamana Duhovniceasca", interval de referinta pentru toate celelalte saptamani. Primele doua zile ale Postului Mare sunt aliturgice, nefiind savarsita SfantaLiturghie.

Totodata, in primele patru zile, de luni pana joi, in timpul slujbei Pacevernita Mare (ce se tine dupa Vecernie), se citeste Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul, care evoca intreaga istorie a mantuirii, de la Adam – pana la jertfa pe cruce a Domnului. Insa toate slujbele savarsite in aceasta saptamana ne indeamna sa luam aminte la toate cele pe care Domnul Iisus Hristos le-a indurat pentru mantuirea noastra. "In limba ebraica Iisus inseamna Mantuitor, iar in limba greaca, Cel care vindeca. Caci El este doctorul sufletelor si al trupurilor si tamaduitorul celor tinuti de duhurile rele. El vindeca si ochii orbilor, dar lumineaza si mintile. Este doctorul schiopilor, dar indreapta si picioarele pacatosilor spre pocainta". (Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze baptismale, X, 13)

Postul Pastilor trebuie tinut prin rugaciune si smerenie, pentru ca, asa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, "postul potoleste trupul, infraneaza poftele cele nesaturate, curateste si inaripeaza sufletul, il inalta".

Vorbind despre Post, Parintele Ilie Cleopa spunea: "De felul cum trebuie sa postim ne invata Insusi Mantuitorul (...) sa postim dupa puterea fiecaruia, dar in taina si cu bucurie, iar nu cu tristete. Mantuitorul ne-a poruncit nu numai postul sa-l facem in ascuns, spre a scapa de slava oamenilor, ci si milostenia, si rugaciunea, si toate faptele bune, ca iata ce zice: «Luati aminte ca faptele dreptatii voastre sa nu le faceti inaintea oamenilor, ca sa fiti vazuti de ei; altfel nu veti avea plata de la Tatal vostru Cel din ceruri (Matei 6, 1). 

Deci, cand faci milostenie, nu trambita inainta ta, cum fac fatarnicii in sinagogi si pe ulite, ca sa fie slaviti de oameni; adevarat graiesc voua ca isi iau plata lor. Tu insa, cand faci milostenie, sa nu stie stanga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta sa fie intr-ascuns si Tatal tau care vede in ascuns, iti va rasplati tie. Iar cand va rugati, nu fiti tristi ca fatarnicii carora le place, prin sinagogi si prin colturile ulitelor, stand in picioare, sa se roage ca sa se arate oamenilor; adevarat graiesc voua ca isi iau plata lor. Tu insa, cand te rogi, intra in camara ta si, inchizand usa, roaga-te Tatalui tau care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie (Matei 6, 2- 6). (...)  

Sunt o parte din crestini care spun: "Eu nu pot posti, ca sunt bolnav!». Sau, daca totusi postesc o zi-doua, se arata tristi, indispusi si chiar agitati. In aceasta privinta, fratii mei, trebuie sa stiti ca «Biserica nu este omoratoare de oameni ci de patimi». Postul de mancare de dulce si chiar de vin este randuit de Biserica pentru toti, dar dupa putere. El este necesar tuturor, mai ales celor tineri, ca sa-i opreasca de la pacate si de la patimile trupesti. Iar daca cineva este bolnav, batran sau neputincios sa asculte de duhovnicul lui si sa posteasca dupa cat poate."

Tot despre post, Sfantul Ioan Gura de Aur ne-a lasat importante povete: "Postiti? Aratati-mi-o prin fapte. Cum? De vedeti un sarac, aveti mila de el; un dusman, impacati-va cu el; un prieten inconjurat de un nume bun, nu-l invidiati; o femeie frumoasa, nu intoarceti capul. Nu numai gura si stomacul vostru sa posteasca, ci si ochiul, si urechile, si picioarele, si mainile voastre, si toate madularele trupului vostru. Mainile voastre sa posteasca ramanand curate si de hrapire si de lacomie. Picioarele, nealergand la privelisti urate si in calea pacatosilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumusetile straine... Gura trebuie sa posteasca de sudalme si de alte vorbiri rusinoase". Patruzecimea se incheie de asemenea cu post desavarsit, cu ajunare.

Bibliografie:1. http://ziarullumina.ro/postul-in-traditia-biblica-vechi-si-nou-testamentara-

33848.html 2. https://numaiortodoxia.wordpress.com/2011/08/16/parintele-cleopa-ce-trebuie-sa-

faca-orice-crestin-zilnic-pentru-mantuire/ 3. http://www.ioanguradeaur.ro/category/despre-post/

Marinescu Catalina IolandaClasa a XII-a A