Otelurile sunt aliaje fier-carbon, cu mai putin de 2, 11% C care contin n afara de fier si carbon si alte elemente (Si, Mn. P, S, Cr, Ni, V, Ti, Mo etc). caracteristica principala a otelurilor este deformabilitatea plastica la rece si la cald, prin presare sau tragere.Varietatea mare de proprietati a otelurilor este determinata de compozitia chimica si de modul de prelucrare ( plastica, termica sau termochimica).Comportarea otelurilor la deformarea plastica, la tratamentul termic (sau termochimic) sau la prelucrarea mecanica este determinata pe de o parte de compozitia chimica si pe de alta parte de modul de elaborare si turnare - solidificare.Clasificarea otelurilorExista mai multe criterii de clasificare: dupa continutul de carbon, dupa compozitia chimica, dupa destinatie, dupa procedeul de elaborare.Dupa continutul de carbon otelurile sunt hipoeutectoide cu < 0,77% C, eutectoide cu 0,77% C si hipereutectoide cu > 0,77% C.Dupa compozitia chimica otelurile se clasifica n oteluri nealiate (sau oteluri carbon) si oteluri aliate.Otelurile nealiate sunt otelurile care pe lnga fier si carbon contin cantitati mici de alte elemente (Mn d 0,8%, Si d 0,5%, P d 0,06%, S d 0,05%). Otelurile cu d 0,3% C se numesc oteluri moi, cu 0,3-0,6% C se numesc oteluri semidure, iar cele cu e 0,8% C se numesc oteluri dure.Otelul carbon cu d 0,08% C este cunoscut n practica sub denumirea de fier tehnic.Otelurile aliate contin unul sau mai multe elemente de aliere care pot fi fie unul din elementele obisnuite n proportie mai mare dect n otelul carbon, fie alte elemente: Cr, Ni, V, Ti, W, Mo, Zr, Nb, B, La, etc. n functie de continutul total al acestor elemente otelurile aliate se clasifica n oteluri slab aliate (d 5,0% E ) mediu aliate (5-10% E)si oteluri nalt aliate (cu e10% E).Prin compozitia chimica a unui otel nu trebuie sa se nteleaga numai prezenta elementelor mentionate ci analiza integrala, adica si prezenta altor elemente care desi sunt n cantitati foarte mici (de ordinul 10-2 10-6%) influenteaza substantial structura si proprietatile otelului att prin concentratie ct si prin forma sub care se gasesc n otel. Aceste elemente sunt: oxigenul, hidrogenul si azotul. Cantitatea , forma de prezentare si repartitia lor n masa otelului sunt influentate de modul de elaborare.Dupa destinatie otelurile se clasifica n oteluri de uz general, oteluri cu destinatie precizata si oteluri pentru scule.Otelurile pentru uz general se mpart n oteluri pentru constructii, oteluri de uz general tratate termic, oteluri cu rezistenta mecanica la temperaturi ridicate, oteluri refractare si oteluri rezistente la coroziune (inoxidabile).Oteluri cu destinatie precizata se mpart n oteluri pentru suruburi si piulite, oteluri pentru armarea betonului, oteluri pentru arcuri, oteluri pentru recipienti, oteluri pentru constructii navale, oteluri pentru rulmenti etc.Otelurile pentru scule se clasifica n: oteluri pentru scule aschietoare, oteluri pentru scule de prelucrare la rece, oteluri pentru scule de prelucrare la cald.Dupa procedeul (agregatul) de elaborare otelurile se grupeaza n otel electric si otel de convertizor.Materii prime si auxiliare1. Materii prime metalice. ncarcatura metalica a agregatelor destinate elaborarii otelului sunt fonta de afinare, fierul vechi, buretele de fier si uneori lupele.Fonta de afinare. Criteriul de baza la aprecierea calitatii fontei este compozitia chimica.Continutul de carbon n fonta de afinare nu se prescrie, el fiind determinat de continutul celorlalte elemente. Este mai mic cnd continuturile de siliciu si fosfor sunt mai mari ;i mai mare cnd continutul de mangan este mai mare.Siliciul variaza, n general, ntre 0,5 1,25%. Deoarece la elaborarea otelului siliciul se oxideaza si trece n zgura si deci sunt necesare cantitati mai mari de var pentru formarea zgurii, este recomandat ca siliciul sin fonta de afinare sa nu depaseasca 1% .Manganul este un element util n fonta de afinare, deoarece pe lnga faptul ca mpiedica separarea carbonului sub forma de grafit el ajuta procesul de ndepartarea sulfului att nainte de elaborarea otelului ct si n timpul elaborarii. De aceea se admite n fonta de afinare 1 2,5% Mn.Fosforul este un element daunator calitatii otelului si necesita cantitati mari de var pentru defosforare, de aceea continutul de fosfor n fonta de afinare se limiteaza la maxim 0,5%, iar pentru otelurile de calitate la maxim 0,2-0,3%. Trebuie mentionat ca cea mai mare cantitate de fosfor n otel este adusa de fonta.Sulful este de asemenea un element daunator calitatii otelului, de aceea continutul de sulf se limiteaza n fonte la max. 0,07% pentru procedeele bazice si la max. 0,035% pentru procedeele acide.n afara de aceste elemente fonta mai poate contine arseniu, cupru, etc. care sunt tot elemente daunatoare otelului, de aceea este indicat ca ele sa nu depaseasca 0,02%, dar si mai bine ar fi daca ar lipsi din fonta de afinare.Nici elementele de aliere ale otelului nu sunt dorite n fontele de afinare, deoarece ele produc perturbatii n procesul de elaborare, multe dintre ele pierzndu-se n timpul afinarii.Fierul vechi.El se poate clasifica dupa sursa de provenienta n fier vechi propriu si fier vechi colectat.Fierul vechi propriu provine din deseuri si rebuturi de la elaborarea si turnarea otelului sau din procesul de prelucrare plastica si mecanica a semifabricatelor din otel.Fierul vechi colectat provine din bazele de colectare (REMAT) si anume din: constructii metalice si masini scoase din uz, piese si subansambluri scoase din uz la reparatiile capitale, obiecte de uz casnic achizitionate de la populatie.