despre lepădare de sine Și dragoste _ pemptousia

3
 Religie / Monahism / Părintele Iosíf V atopedinul (+2009)  Iosif V atopedinul Despre lepădare de sine și dragoste 18 November 2015  Fericitul întru pomenir e, Gher onda Iosif V atopedin ul, vorbește despre cele două elemente absolut necesare luptei duhovnicești a monahului, despre care Hristos ne-a învățat mai întâi: lepădarea de sine  și dragostea. Trebuie să-i mulțumim lui Hristos și Preacuratei Maicii Sale că ne-a învrednicit să fim iarăși împreună. Situația mea este foarte grea, sunt aproape paralizat. Dar, omenește, mi-am pus nădejdea în Dumnezeu și m-am rugat și la Maica Domnului să-mi ajute, pentru că voiam și eu să vă văd, să ne întâlnim, să fim împreună. Iar acest lucru are o foarte mare importanță în ceea ce privește scopul nostru. Pentru că atunci când cultivăm între noi unitatea, dragostea și înțelegerea, acestea reprezintă un ajutor foarte mare pentru  progresul nostru duhovnicesc. Pentru că schimbarea care a avut loc după cădere și care a adus cu ea toate transformările ce au survenit mai apoi, provoacă în mod continuu ,,întreruperi” și ,,scurtcircuite” în trupul nostru și e nevoie de multă atenție în această privință. Problema noastră este, cinstiți frați și părinți, așa cum am spus și altă dată, că, pentru a reuși ceea ce ne- am propus, trebuie să fim cu băgare de seamă la noi înșine, la puterea pe care o avem în noi și dacă, într- adevăr, putem ajunge acolo unde ne-am propus. Deci, acest lucru este absolut necesar pentru fiecare dintre noi. Așa cum v-am spus de atâtea ori, trebuie să știm noi înșine cine suntem. Dar acest lucru nu este tocmai ușor. Trebuie să înțelegem că suntem creați prin însăși mâna Dumnezeieștii Treimi, după chipul și după asemănarea Aceleia, și că am primit dumnezeiești însușiri, pe care nici o altă făptură creată nu le-a primit, nici măcar îngerii. Atunci când avem în fața ochilor acest lucru și ni-l aducem aminte mereu, atunci nu ne vom împotrivi lui Dumnezeu și nu ne vom lăsa înșelați din prostia noastră și a lucrurilor absurde, iraționale și ilogice. Acesta este un lucru. Dar, trebuie să ne gândim și la celălalt aspect care este de-a dreptul emoționant: chenoza lui Dumnezeu Cuvântul. S-a smerit pe Sine Fiul lui Dumnezeu ca să-l aducă aproape de Dumnezeu pe om, pe omul apostat, ,,dezertor” și creatorul stricăciunii și al nenorocirii ce există de atunci în lume. Dumnezeu s-a smerit prin chenoză, nu a venit doar în ,,vizită” pe pământ. Dumnezeu a venit în împrejurări deosebite pentru a reface în mod practic legătura cu Dumnezeu . Nu ne-a arătat în mod teoretic această legătură. El vine în mod practic să ne spună: ,,Cine suntem? De ce există stricăciune, durere și întristare?”. Toate acestea nu intră în logica omenească. De aceea, și strămoșii noștri, filosofii, deși au înțeles anumite lucruri cu privire la om și la lume, chiar și aceia se întrebau cu tristețe și durere în suflet: ,,Oare ce am înțeles din toate acestea? De vreme ce în sufletul nostru există simțul fricii, al durerii, al primejdiei și al morții? La ce ne ajută toată gândirea și toată filosofia noastră?”

Upload: daniela-elena-florea

Post on 07-Jul-2018

216 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

8/19/2019 Despre Lepădare de Sine Și Dragoste _ PEMPTOUSIA

http://slidepdf.com/reader/full/despre-lepadare-de-sine-i-dragoste-pemptousia 1/3

 Religie / Monahism / Părintele Iosíf Vatopedinul (+2009)  Iosif Vatopedinul 

Despre lepădare de sine și dragoste

18 November 2015

 Fericitul întru pomenire, Gheronda Iosif Vatopedinul, vorbește despre cele două elemente absolunecesare luptei duhovnicești a monahului, despre care Hristos ne-a învățat mai întâi: lepădarea de sine

 și dragostea.

Trebuie să-i mulțumim lui Hristos și Preacuratei Maicii Sale că ne-a învrednicit să fim iarăși împreunăSituația mea este foarte grea, sunt aproape paralizat. Dar, omenește, mi-am pus nădejdea în Dumnezeu șm-am rugat și la Maica Domnului să-mi ajute, pentru că voiam și eu să vă văd, să ne întâlnim, să fimîmpreună. Iar acest lucru are o foarte mare importanță în ceea ce privește scopul nostru. Pentru că atunccând cultivăm între noi unitatea, dragostea și înțelegerea, acestea reprezintă un ajutor foarte mare pentru

 progresul nostru duhovnicesc. Pentru că schimbarea care a avut loc după cădere și care a adus cu ea toate

transformările ce au survenit mai apoi, provoacă în mod continuu ,,întreruperi” și ,,scurtcircuite” în trupunostru și e nevoie de multă atenție în această privință.

Problema noastră este, cinstiți frați și părinți, așa cum am spus și altă dată, că, pentru a reuși ceea ce ne-am propus, trebuie să fim cu băgare de seamă la noi înșine, la puterea pe care o avem în noi și dacă, într-adevăr, putem ajunge acolo unde ne-am propus. Deci, acest lucru este absolut necesar pentru fiecaredintre noi. Așa cum v-am spus de atâtea ori, trebuie să știm noi înșine cine suntem. Dar acest lucru nueste tocmai ușor. Trebuie să înțelegem că suntem creați prin însăși mâna Dumnezeieștii Treimi, dupăchipul și după asemănarea Aceleia, și că am primit dumnezeiești însușiri, pe care nici o altă făptură creatănu le-a primit, nici măcar îngerii. Atunci când avem în fața ochilor acest lucru și ni-l aducem amintemereu, atunci nu ne vom împotrivi lui Dumnezeu și nu ne vom lăsa înșelați din prostia noastră și alucrurilor absurde, iraționale și ilogice. Acesta este un lucru. Dar, trebuie să ne gândim și la celălaltaspect care este de-a dreptul emoționant: chenoza lui Dumnezeu Cuvântul. S-a smerit pe Sine Fiul luiDumnezeu ca să-l aducă aproape de Dumnezeu pe om, pe omul apostat, ,,dezertor” și creatorustricăciunii și al nenorocirii ce există de atunci în lume. Dumnezeu s-a smerit prin chenoză, nu a venidoar în ,,vizită” pe pământ. Dumnezeu a venit în împrejurări deosebite pentru a reface în mod practiclegătura cu Dumnezeu . Nu ne-a arătat în mod teoretic această legătură. El vine în mod practic să nespună: ,,Cine suntem? De ce există stricăciune, durere și întristare?”. Toate acestea nu intră în logicaomenească. De aceea, și strămoșii noștri, filosofii, deși au înțeles anumite lucruri cu privire la om și lalume, chiar și aceia se întrebau cu tristețe și durere în suflet: ,,Oare ce am înțeles din toate acestea? Devreme ce în sufletul nostru există simțul fricii, al durerii, al primejdiei și al morții? La ce ne ajută toată

gândirea și toată filosofia noastră?”

8/19/2019 Despre Lepădare de Sine Și Dragoste _ PEMPTOUSIA

http://slidepdf.com/reader/full/despre-lepadare-de-sine-i-dragoste-pemptousia 2/3

Așadar, Însuși Fiul lui Dumnezeu vine în mod real pe pământ, ca să ne arate două lucruri. Primul dintreacestea este plămădirea din nou și restaurarea omului vechi, răzvrătit, stricăcios, neascultător. Cel de-adoilea lucru este modul practic în care Hristos ne-a arătat acest drum al întoarcerii către Dumnezeu, nu cu

 porunci și ordine, astfel încât să închidă gura tuturor iar oamenii să stea precum inculpații dintr-untribunal în fața lui Dumnezeu. El, Cel neîncăput, ,,prin Care toate s-au făcut”, a venit pe pământ în modvăzut. A venit să îndure și să sufere cu umilință pentru a ne tămădui pe noi pentru că de acolo a avut loccăderea. Adică atunci când noi am refuzat să fim dependenți și ascultători lui Dumnezeu. Deci, pentruegoismul și pentru iubirea de sine a omului, este ,,nevoit” să se smerească Însuși Dumnezeu, Creatorultuturor celor ce există, să se facă smerit cu inima și ascultător până la moarte, astfel încât drumuîntoarcerii noastre către El să fie posibil, și, dacă mai există încă înlăuntrul nostru ipostas omenesc, să-Lvedem acum în fața noastră pe Acesta care acum ne învață în mod practic ascultarea și supunerea.

Cui și cum ar fi putut Hristos să facă ascultare, de vreme ce El pe toate le conduce? El vine să se facăsmerit cu inima, nu de formă. V-ați gândit la așa ceva?. Cel care pe toate le conduce până la sfârșitulveacurilor se face smerit cu inima pentru a ne arăta că doar în acest fel vom vindeca noi rănile căderii, aleneascultării și ale nenorocirii ce s-au abătut asupra noastră. El se face ascultător dar nu ca orice muritorci se face ,,ascultător până la moarte suferind moarte pe Cruce”. Devine smerit cu inima astfel încât hulit

 bârfit, insultat, și celelalte pe care le-a îndurat – și omorât fiind – ne-a arătat un alt lucru de bază aexistenței noastre, și anume dragostea.

Vedeți, de vreme ce am fost creați chiar de mâna Lui Dumnezeu din marea sa dragoste, atunci, temeiuexistenței noastre este dragostea. Dragostea nu este o invenție, nu este un curent filosofic, nu este un modde manifestare în artă, ea este un element ontologic al existenței noastre. Deci, Domnul nostru, ca să nearate ce este această dragoste, a îndurat toate umilințele pentru noi, arătându-ne în ce fel ne putemvindeca. El ne iubește cu aceeași dragoste în continuare, deși noi nimic nu am păstrat din învățătura luiIar El nu se supără, nu se mânie, nu ne respinge. Așteaptă, are răbdare și ne primește pe toți cu dragoste.

 Ne spune nouă răzvrătiților, dezertorilor, trădătorilor cu dragoste părintească: ,,Bine, de vreme ce nureușiți să trăiți așa cum trebuie, cereți-vă iertare, și eu voi primi părerea voastră de rău și vă voi ierta”.

Toate acestea trebuie să vă intre la inimă, părinți și frați, pentru că acesta este temeiul existenței noastreMonahul, dacă va lua seama la acestea, este greu să fie deturnat de la linia sa pe care trebuie s-o urmeze.

8/19/2019 Despre Lepădare de Sine Și Dragoste _ PEMPTOUSIA

http://slidepdf.com/reader/full/despre-lepadare-de-sine-i-dragoste-pemptousia 3/3