DESPRE LEGÀTURILE DINTRE REVOLTA ADALÎILOR, RÁSCOALA SÎRBILOR §1 ACTIUNEA ORGANIZATÂ DE IORDACHE OLIMPIOTUL

ÎN YARA ANULUI 1815 ÎN TARA ROMÂNEASCÀ

AL. VIANU

Révolta împotriva Portii, pornitâ de Hagi Prodan Gligorievici la sfîrsitul lunii octombrie 1814, a cuprins de îndatâ o parte din districtele Kraguevac si Iagodina. Dar Milos Obrenovici si ceilalti eneji, stiind câ actiunea nu era pregâtitâ si eâ nu avea sorti de izbîndà, au potolit multimile si i-au înlesnit lui Hagi Prodan sâ se refugieze în Austria.

Focul înâbusit a fost insâ reaprins doua sâptâmîni mai tîrziu la Ada-Kaléh, Orsova si Cladova. De astâ datâ s-au ridicat împotriva Portii fratii si nepotul lui Regep, aga de la Ada Kaléh, ucis în noiembrie 1814 de oamenii pasei de la Yidin. De la începutul rebebunii, Salih aga si Edem aga, fratii lui Regep, precum si Muhtar aga, nepotul sàu, au fost sprijiniti de câtre « pandurii » români aflati în slujba lui Regep aga 1.

în depesele din 8 /20 si 12 /24 decembrie, L. Kiriko, consulul rus din Bucu- resti, raporta lui Nesselrode câ turcii adalîi însotiti de panduri, în cete de 80— 100 de oameni, au fâcut incursiuni pe teritoriul románese la Vîrciorova si Cernet, în judetul Mehedinti, ridicînd furajele si proviziile locuitorilor2. Regepistii dispuneau de forte putin numeroase fi lichidarea rebeliunii pârea sâ fie o chestiune de zile. Spre sfîrfitul lui decembrie insâ, Nicolae Scanavis, caimacamul Craiovei, raporta domnului I. Caragea câ Osman aga, vistiemicul ltd Molla pafa, fostul guvernator al Yidinului, s-a alâturat regepiftilor ; cu circa1 000 de oameni el a ocupat Cernetul, mànâstirile Strehaia fi Tismana, fi a ridicat din jud. Mehedinti fi Gorj « toate grînele, vitele, sarea fi fàina », trans- portîndu-le la Orfova. « Numârul partizanilor defunctului Regep aga — serie

1 Vezi I. N e a c 5 n, Révolta pandurilor din decembrie 1814 — februarie 1815, în « Studii», an. VII, 1957, nr. 1, p. 134— 136. Bazat pe izvoarele románejti fi pe rapoartele consulare aus- triece, studiul ne dá o viziune de ansamblu asupra participarii pandurilor olteni la acÇiunea turcilor adalîi. (Numeroase informajii de primà mînà, consemnate ín rapoartele consulare ruse pe care I. Neacçu nu a avut posibilitatea sâ le studieze, aduc precizâri valoroase, ce completeazâ cu elemente noi tabloul acelor vremuri fràmîntate.)

2 Arhiva politicá extemà a Rusiei (în continuare A.P.E.R.), fond. Arh. principalâ 1-9, dos. V , partea a Il-a (1814—1817), f . 168— 169 çi 170—172. Faptele sînt consemnate çi în rapoar­tele austriece (vezi I. N e a c ç u , op. cit., p. 136).

117

Kiriko la 28 decembrie /9 ianuarie 1815 —• se ingroasà prin afluenta sirbilor nemul^umiti din Póreei, Negotin si din alte parti, care se alàturà voluntar » x.

0 datà cu sirbii au inceput sa treacà de partea turcilor adalìi si pandurii ruptafi, care erau nemultumiti de faptul cà I. Caragea ii dàduse la bir cu tara. Fleischhackl, agentul Austriei la Bucuresti, intr-un raport din 16/28 ianuarie1815, arata cà s-au alàturat « mai multe mii » 2.

L. Kiriko, ìntr-un raport din 6 /18 februarie 1815, consemneazà cifra de circa 300 de panduri ruptafi care s-au insotit cu adaliii si de 600 de panduri romàni aflati in slujba lui Regep aga s. Analiza desfàsuràrii rebeliunii confirma cà aceste date sint mult mai apropíate de numàrul consemnat in raportul lui Fleischhackl.

Numàrul sìrbilor si al romànilor alàturati turcilor adalìi se ridicà numai la ordinul sutelor, dar important ràmine faptul cà, desi minati de considérente deosebite fi urmàrind teluri diferite, sirbi, romàni si turci din aceastà regiune de margine s-au ridicat laolaltà impotriva Portii Otomane. Aspiratile de elibe- rare nationalà fi socialà ale romànilor fi sirbilor s-au ìmpletit in acele momente cu tendintele separatiste, centrifuge ale turcilor adalii.

loan Gheorghe Caragea, domnul 'fàrii Romànefti, vàzind cà nu poate inàbusi rebeliunea cu fortele de care dispunea, a cerut lui Hafiz Ali pafa de la Vidin 1 000 de oameni fi tot atitia pafei de la Nicopole fi aianului de la Rahova. Totodatà, i-a rugat pe L. Kiriko fi pe Fleischhackl sà someze pe condu- càtorii rebeliunii sà ìnceteze incursiunile fi jafurile in fara Romàneascà.

Lui Fleischhackl i-a ràspuns Salih aga, asigurindu-1 cà suditii austrieci nu vor avea de suferit fi cà ei sint gata sà se supunà Portii, dacà li se lasà Orfova fi Cladova 4.

Edem aga arata in ràspunsul càtre consulul rus, cà « a ordonat trupelor sale sà nu molesteze locuitorii fi sà nu comità vexatii . . . si cà, de indatà ce va umple magaziile, se va retrage cu oamenii sài », iar curierului i-a declarat cà « va retrage oamenii din mànàstirile ocúpate » , pentru a preveni atacul trupelor trimise de I. Caragea 5.

Pafa de la Vidin a trimis in Oltenia ostafii ceruti de domn, dar aceftia ràmàseserà la Craiova, « fàrà a indràzni sà se apropie » de rebeli. loan Gh. Caragea ceru Portii sà grapeze pe rebeli fi sà-i incredinteze lui sarcina mediatici. « E1 m-a asigurat — serie L. Kiriko — cà a gàsit la Craiova un confident, prin mijlocirea càruia va incepe sà negocieze ». Confidentul lui Edem aga era Hagi Ianuf, cunoscutul negustor fi arendaf. Hagi Ianuf avea deci vechi legàturi cu Regep aga fi cu oamenii lui din Oltenia, inlesnindu-le sà-fi desfacà pràzile. Aceasta explica de ce Hagi Ianuf a sprijinit apoi pe fratii Rogobete, care fuseserà dati in judecatà pentru pràdàciunile comise 7, fi confirmà cà invi- nuirile aduse de Tudor Vladimirescu erau pe deplin justifícate8.

1 Ibidem, acela;i fond. fi dos., p. 178 — 180.2 Hurmuzaki, X X , p. 206—207.3 A.P.E.R., acetati fond fi dos., p. 215—216.4 Fleischhackl, 14/26 ianuarie 1815, in Hurmuzaki, X X , p. 206—207.6 Kiriko — Nesselrode, 4/16 ianuarie 1815, A.P.E.R., acelaji fond fi dos., p. 184— 187.

Din observable curierului rezultà cà detafamentele rebelilor erau formate mai ales din « alba- nezi fi bosnieci».

6 Kiriko — Nesselrode, 11/23 ianuarie, ibidem, p. 192— 193.7 Documenteprivind istoria Romàniei. Ràscoala din 1821, vol. I, Bucurefti, 1959, p. 143— 146.8 Vezi punctul 19 din « Cererile norodului romànesc» formulate de Tudor Vladimirescu

(Documente. . . , p. 19).

118

între timp, Poarta a trimis pe capidgi basa al marelui vizir la Orsova pentru ca sâ ofere rebelilor amnistia, în schimbul declaratiei de supunere si retragerii lor din Tara Româneascâ.

Rebelii, dîndu-fi seama câ nu vor putea rezista, s-au retras din mànâstirile Strehaia si Tismana la Cernet, dupa ce, în prealabil, circa 400 dintre ei au jefuit orasul Tîrgu- Jiu 1.

întretinerea trupelor turcesti aflate în Oltenia se ridica la 60 000 de lei pe lunà, « sans compter les gages et appointements de ces troupes exigeantes et indiscipbnées ». Hafiz Ali pasa « încerca sâ-si formeze un venit din acest ràzboi, pe care fara Româneascâ trebuia sà-1 sustinâ împotriva rebelilor de la Orsova » si pretindea de la domn mari cantitâti de alimente, munitii fi însem- nate sume de bani, « 25 000 piastri pentru cheltuielile unei ciocniri neînsemnate, care a avut loc lîngâ Strehaia » 2. Oamenii pasei de la Vidin jefuiau si terorizau populatia : « Mare milâ am pentru sâracii lâcuitori ai Mehedintului — scria Tudor Yladimirescu —, câ unii de o parte si al ii de alta s-au topit de tot, numai sufletu au râmas într-însii. Dar sumâ dintr-însii toti oameni drepti, îi prâpâdirâ oameni împàrâtesti si domnesti » 3.

Ioan Gh. Caragea se strâdui sâ obtinâ din partea Portii un ordin ca pasa din Vidin sâ-si retragâ trupele, iar apàrarea Olteniei sâ fie încredintatâ lui Iusuf aga, aianul de la Bercovita. în acest scop el îi ceru lui L. Kiriko sâ-i adreseze un protest în care sâ reclame pe oamenii pafei din Vidin, ceea ce consulul rus a fàcut de îndatâ. « Alteta-Voastrâ sâ binevoiascâ a lua notâ de plîngerile fondate ale negustorilor rusi stabüiti la Craiova . . . fatâ de purtarea cumplitâ si de nelegiuirile trupelor de la Vidin . . . Pînâ în prezent sînt masati în Oltenia cinci mii de soldati turci. . . O astfel de concentrare nu poate avea în vedere alungarea . . . unui corp de 2—300 de rebeli. . . îndrâznesc sâ rog pe A. V. . . de a mâ informa care este efectivul exact al acestor trupe venite de peste Dunâre ce devasteazâ tara, în loe de a o apara, fi care ar urma sâ fie destinatia lor realâ » 4.

Domnul i-a comunicai lui Hafiz Ali pasa cuprinsul protestului, adâugîndu-i câ L. Kiriko « i-a acordat un termen de opt zile » pentru evacuarea trupelor de la Vidin din Oltenia : « în caz contrar va serie Curtii imperiale si ambasado- rului de la Constantinopol » 5.

La cele comunicate de Caragea, « pasa i-a declarat câ va lua mâsurile cerute » , deoarece « el nu dorea sâ fie cauza a noi neîntelegeri între Rusia si Poartâ ». într-adevâr, Hafiz Ali pasa si-a retras trupele din Oltenia, ràmînînd numai cu circa 1 000 de oameni în fata Cernetului.

Domnul a folosit si la Constantinopol nota lui Kiriko, obtinînd, probabil fi prin bani, ca Hafiz Ali pafa sâ-si retragâ restul de oameni fi Iusuf aga eu un efectiv de 600 de oameni sâ preia conducerea operatiilor împotriva rebelilor.

în noaptea de 1 /12 spre 2 /13 februarie 1815, presati de trupele aflate în fata Cernetului, rebelii au pârâsit orasul, îmbarcîndu-se « sub protectia tunurilor » pe vasele trimise de Edem aga de la Orfova 6. Tudor Vladimirescu

1 Kiriko — Nesselrode, 16/28 ianuarie 1815. A .P .E .R ., acelaçi fond ?i dos., p. 194— 195.8 Kiriko — Nesselrode 26 ianuarie/6 februarie 1815, ibidem, p. 202—203.3 Tudor Vladimirescu — N. Glogoveanu, 5/17 februarie 1815, Documente.. p. 91.4 Kiriko — I. Caragea, 30 ianuarie/11 februarie 1815, A .P .E .R ., acelaçi fond çi dos., f. 219.6 Ibidem.6 Kiriko — Nesselrode, 6/18 februarie 1815, ibidem, f. 215—216.

ìi scrisese lui Glogoveanu : « Cernetu 1-au ars tot, numai cìteva case de cele boierefti au mai ramas pìnà acum, pe unde sint ei ìnchisi, dar eìnd vor iesi, le vor arde » 1. Asa s-a si intimplat. în retragere, rebelii au incendiât si cele cìteva case râmase neatinse. Douà zile ìnainte de retragerea regepistilor de la Cernet, circa 300 de panduri ruptasi, adica aproape toti cei care se alàtu- raserâ rebelilor, s-au predat caimacamului Craiovei. Mai râmâseserâ un numar neìnsemnat de panduri ruptasi fugiti prin pàduri, càrora caimacamul le-a trimis vorbà cà vor fi ¡ertati si scutiti de dajdie eìnd se vor reìntoarce pe la casele lor 2.

Au ìnceput sa se predea si capeteniile pandurilor regepisti cu cetele lor 3.în fata acestei situatii, Salih aga si Edem aga 1-au rugat pe loan Gh.

Caragea sa obtina pentru ei iertarea Portii. Domnul 1-a numit caimacam al Craiovei pe biv-vel vornicul C. Samurcas, cu misiunea speciala sa convinga pe fratii lui Regep aga sa predea Orsova, Cladova, Ada — Kaléh si Póreci si sa se retraga cu ìntreaga lor avere în fara Româneascâ. Domnul ìsi lua obligatia sa le obtina gratierea si le asigura vietile si avutul.

Capeteniile regepiste n-au acceptai conditiile (de fapt, fi capidgi basa al marelui vizir le ceruse cam acelasi lucru) si s-au ìncbis cu oamenii lor in cetati. Cladova, insuficient aprovizionata, blocata de o parte si de alta a Dunàrii, a capitulat la sfìrsitul lunii aprilie 1815 4.

Astfel, retragerea rebeblor de la Cernet în noaptea de 1 /12 spre 2 /13 fe- bruarie 1815 a marcat, în fapt, esecul rebeliunii si abandonarea ei de càtre pandurii ruptasi, care se alâturaserâ turcilor adalii.

★

în a doua jumâtate a lunii aprilie 1815 sirbii au ridicat din nou armele ìmpotriva Portii. Ei au nimicit in apropiere de Rudnik si de Yabevo unitatile trimise de Suliman pasa de la Belgrad. Adunarea cnejilor din 23 aprilie 1815 a aies conducàtor pe Milos Obrenovici. Rascoala se intinse cu repeziciune. Intr-un raport din 2 /14 mai 1815, adresat lui Nesselrode, Kiriko arata cà a fost chemat de domn, care i-a comunicat stirile despre rascoala sìrbilor. Caragea 1-a ìntrebat pe consul dacâ nu ar putea sfàtui pe sìrbi sa se predea, deoarece aveau sà sufere mari pierderi si nu vor rezista. Totodatà, domnul si-a exprimât ìngrij orarea ca nu cumva sirbii sà-si coordoneze actiunile cu turcii adalii, care se ìncbiseserà in Orsova si Ada — Kaléh. Temerile domnului cu privire la o intelegere ìntre sìrbi si regepisti nu erau farà temei.

Dervis bei, comandantul Cladovei, i-a comunicat lui loan Gh. Caragea cà sirbii au trimis emisari la Cladova pentru a incita populatia la ràscoalà 5. Pe de altà parte, si cìteva grupuri de sìrbi emigranti, refugiati in Basarabia si in Tara Româneascâ au încercat sâ revinâ in Serbia si sâ stabileascâ legâturi eu turcii adalîi.

1 T. Vladimirescu — N. Glogoveanu, 28 ianuarie/8 februarie 1815, Documente. . . , p. 85.2 Kiriko — Nesselrode, 6/18 februarie 1815. A .P .E .R ., acetati fond çi dos., f. 215—216.

în februarie 1815, I. Caragea a açezat pe to ji pandurii în categoria de ruptaçi, avînd a piati pe lude cite 4 taleri pe luna, urmînd sä fie scutiti de aceastâ dare pe timpul chcmàrii lor la slujbä.

3 V. A. U r e c h i a, Istoria românilor, vol. X , B , p. 57.1 Documente.. ., p. 56. Orçova çi Ada — Kaléh au rezistat blocadei pînâ spre sfîrçitul

anului 1815, ceea ce a implicat çi menÇinerea trupelor lui Iusuf aga în Oltenia.6 Kiriko — A. W eydemeyer, 30 iunie/12 iulie 1815. A .P .E .R ., acelaçi fond çi dos.,

f. 3 0 7 -3 0 9 .

1 2 0

La mijlocul lunii iunie 1815, un grup de 22 de sìrbi, condusi de Milenko x, urmàriti de patrulele spàtàriei si pierzìndu-si caii, a trecut pe la Vìrciorova la Orsova si a cerut lui Edem aga sa fie primit ìn rìndurile oamenilor sài. Edem aga i-a dezarmat si ìntemnitat, comunicìnd apoi depozitiile lor lui Iusuf aga, care le-a remis lui I. Caragea.

Un alt grup, de circa 40 de sìrbi, a scàpat de patrule, trecìnd prin Cìmpu- lung in Transilvania, la Bran. Din declaratiile celor retinuti la Orsova rezultà cà lordache Olimpiotul, ajutat de càpitanul Yasile si de Sdrafko Bogdanovici (toti trei ofiteri « cu patente rusesti »), a organizat in vara anului 1815 un deta- sament de circa 600 de sìrbi « si altii ». Participantii depuseserà juràmìnt in scris in mìinile lui lordache Olimpiotul. Planul lor era sa treacà in Oltenia, sà ocupe ambele maluri ale Dunàrii cu sprijinul turcilor adalìi, si sà se alàture ràscoalei din Serbia. Plànuiau, probabil, sà ridice la râscoalâ si Oltenia sau chiar ìntreaga 'fara Româneascâ. lordache Olimpiotul se afla in iunie 1815 la Bucu­resti, unde era urmàrit de organele agiei, dar, cìteva zile ìnainte de a-i parveni domnului stirile de mai sus a plecat cu Stana, sotia sa, si cu un grup de sìrbi spre o directie « necunoscutà » (dupà unele informatii ajunsese la Brasov) 2.

Càpitanul Yasile si Sdrafko Bogdanovici au fost arestati spre sfìrsitul lunii iunie 1815, la Bucuresti. Primul a intrat in slujba domniei « pe baza unei cautiuni vaiabile » 3, adicá interventia consulului rus, iar al doilea a plecat la Sibiu, urmìnd ca de acolo sa « se reìntoarcà » la Chisinàu (L. Kiriko aratà : « Je compte lui donner une lettre pour son excellence le general Hartwig a Kicheneff, d’ou il m’avait été recomande ici »). La rugâmintea lui L. Kiriko, domnul a scris la începutul lui iulie 1815 si lui Edem aga sâ-i trimitâ în viafâ la Bucuresti, pe toti cei detinuti la Orsova, « pentru a-i pedepsi el in mod exem­plar ». Caragea, nelinistit de cele întîmplate, mai aies cà în Bucuresti se aflau circa 200 sîrbi, a luat màsuri pentru a-i supraveghia si a-i determina pe cei suspecti sà treacà în statele austriece. Domnul i-a cerut lui L. Kiriko sà rapor- teze întreaga chestiune superiorilor lui si sà interzicà lui lordache Olimpiotul de a mai veni în Jara Româneascâ4.

Cîteva luni dupà aceste evenimente, Poarta a satisfàcut prin firmanul din noiembrie 1815 principalele cereri ale sîrbilor. Cam în acelasi timp a fost lichidatâ si rebehunea adalîilor de la Orsova si Ada — Kaléh.

în rapoartele diplomatice ruse sînt consemnate o serie de informatii despre lordache Obmpiotul, unele confirmâ datele cunoscute, áltele aduc elemente noi, inedite.

Astfel lui L. Kiriko i s-a comunicat din Belgrad, la 8 /20 decembrie 1815, cà lordache Olimpiotul se afla în Serbia si a fost numit colonel în ostirea sîrbà 5.

1 Este vorba, probabil, de Milko Petrovici, fratele mai mic al cunoscutei câpetenii Haiduk Velko.

2 Kiriko — Weydemeyer, 22 iunie/3 iube çi 30 iunie/12 iulie, f. 304—306, 307— 309. L. Kiriko 1-a îndemnat pe lordache OUmpiotuI sa fugà : « il s’ en évadé à mon insu, et le Prince ayant appris le lieu de sa retraite, m’a invité de le faire escorter par un officier de ce consulat aux confins de la Transylvanie». L. Kiriko — Capodistria, 1/12 septembrie 1816. (A .P .E .R ., acelaçi fond çi dos., f. 484 b — 485 b). Cifra de 600 de participant la aceastà ac^iune ni se pare exageratâ.

8 Este vorba, probabil, de viitorul serdar Vasile tufecci baça, cunoscut eterist.4 I. Caragea — Stroganov, 4/12 septembrie 1817, în: Correspondance diplomatique de l’Hos-

podar de Valachie J. Caradja avec le baron de Stroganov (1816—1818), publie par P. A . Arghy-ropoulo. . . , Atena, 1954, p. 117.

6 L. Kiriko — Nesselrode, 8/20 ianuarie 1816. A .P .E .R . acelaçi fond çi dos., f. 383—384.

1 2 1

I. P. Liprandi precizeazâ câ Iordache Olimpiotul, dupa ce « a fost amestecat în diferite râscoale, s-a réfugiât din nou în Serbia, si a intrat în partidul lui Milos (atunei voievod). Dar peste o lunâ a fugit de la el si s-a pus la dispozitia partidului advers, condus de voievodul Vuita » 1.

Dupa citeva luni, Ioan Gh. Caragea i-a fâcut cunoscut lui L. Kiriko cuprinsul unei scrisori confidentiale, pe care o primise de la pasa din Belgrad. Un agent al pajei intrase în legâturâ, la Sibiu, eu Iordache Olimpiotul. Acesta din urmâ îi mârturisise, printre altele, cà era în slujba guvernului rus si primise sarcina sa organizeze în fara Româneascà « un parti de serviens et d’albanais, de les lier et de les soutenir avec l’espoir que les russes viendront occuper ces deux Provinces, se joindre aux serviens et marcher contre les turcs avec des forces combinées » 2. încercârile pe care le fâcuse în acest scop au dat grès (actiunea din vara anului 1815), dar a reusit sa depoziteze 2 000 de ocale de praf de puscâ la Bucuresti, la un sîrb, Theodor Slaboi, unde îsi tinea si corespondenta secretâ, si sa reînnoade o serie de vechi relatii.

Caragea, primind aceastâ scrisoare, a cerut informatii despre Theodor Slaboi si a aflat câ era de origine sîrb si poseda de opt ani o uleinitâ de in la marginea Bucurestiului. Din datele culese, T. Slaboi fusese folosit de autoritâ- tile militare ruse, la recomandarea lui Rodofinikin, în timpul râzboiului ruso- turc din 1806—1812, ca spion peste Dunâre. El avea o patentâ de sudit rus §i totodatâ o adeverintâ câ era poslusnic al principesei Moruzi.

Caragea i-a cerut lui Kiriko sâ întreprindâ cercetârile necesare si sâ punâ mîna pe praful de pugcâ si, mai aies, pe corespondenta lui Iordache Olimpiotul, « pe care sâ o remitâ » la Petersburg. El i-a declarat totodatâ lui Kiriko câ va scrie pasei din Belgrad câ cele comunicate s-au dovedit a fi inexacte.

Çi de astâ datâ consulul rus a acoperit întreaga chestiune, afirmînd câ nu a gâsit nimic compromitâtor la perchezitia fâcutâ lui Theodor Slaboi.

O lunâ mai tîrziu, Kiriko a aflat de la Mihail Gherman, agentul lui Milos Obrenovici, care tocmai atunei se reîntorsese de la Petersburg, câ Iordache Olimpiotul se afla la H otin3. Dar sase sâptâmîni dupâ ce Kiriko raportase despre prezenta lui Iordache Olimpiotul la Hotin, I. Caragea i-a comunicat consulului rus câ Iordache fusese semnalat la Buzâu si urma sâ fie arestat si adus la Bucuresti. « Je l’ai prié — scria consulul rus — de ne point le maltraiter et de me le faire conduire au consulat » 4. Iordache Olimpiotul a scâpat însâ de sub urmârirea oamenilor domniei si s-a prezentat la consulat, cerîndu-i lui Kiriko sâ-1 expedieze în Serbia. El i-a declarat câ avea asupra sa scrisori din partea lui Caragheorghe câtre sîrbi.

Consulul rus, §tiind câ Iordache Olimpiotul era « connu par toutes les auto­rités valaques » §i temîndu-se de complicatii, 1-a expediat sub escortâ înapoi în Basarabia.

Cîteva luni mai tîrziu, Iordache Olimpiotul va fi arestat la CerneÇ în împre- jurârile cunoscute, ehberat §i apoi numit de I. Caragea, la recomandarea lui G. Leventis, comandant al gârzii domnesti 5.

1 Documente.. ., vol. V , p. 415.2 Kiriko — Nesselrode, 1/12 iulie 1816, A .P .E .R ., acelaçi fond dos., f. 463—465.8 Kiriko — Nesselrode, 24 iulie/4 august 1816, ibidem, f. 470—471.4 Kiriko — Capodistria, 1/12 septembrie 1816, ibidem, f. 484 b —485 b.6 D ocum ente..., vol. V , p. 416—417; Correspondance diplomatique de L'Hospodar de

Valachie__ , p. 34, 118.

1 1 2

Evenimentele din vara anului 1815 se inscriau, ca fi multe alte comploturi, revolte, räscoale etc., in marea mijcare de eliberare nationalä a popoarelor din Peninsula Balcanica.

In aproape toate aceste actiuni a Uà in pe multi dintre acei care vor deveni figuri centrale in luptele revolutionäre de mai tirziu. Cunoafterea tuturor acestor fapte ne va permite sä reconstituim evenimentele care au precedat anul revo­lutionär 1821.

O C B A 3 Ä X M E > K ^ y B Y H T O M A J X A J IB lfÌIJ E B , B O C C T A H H E M C E P E O B

H B b lC T Y n J I E H H E M B B A J I A X H H , 0 P r A H H 3 0 B A H H 0 M J I E T O M 18 15 T O ^ A

ÎÎO P J IA K E O J I H M I I H O T O M

(Pe3iOMe)

A b t o p , HcnoJU>3ya flOHeceHHa p yccK o ro KOHcyjia b B yxapecT e, iiaxo/iamitecH b ApxHBe B H e iU H e ií nOJIHTHKH PoCCHHj OCBemaeT H eH 3B eC TH bIÌÌ 3 IIH 3 0 A H3 fleaT e jIb H O C T H fïopflaKe Ojihm - nHoTa. JleTOM 1815 r . rp y n n a cepòcKHx 3MMnrpaHTOB, HamefliiiHx y6e>KHme b Bajiaxiw h Becca- paoHHj nbiTajiact b o m äß e c fìopA ane O jihm hhotom cBH3aTtcn c CairaxoM-ara h SfleMOM-ara, npeflBOAHTejiHMH TypoK-a^aJibiiineB H3 A fla KaJiexa h OpiuoBbi, BoccTaBiuHx npoTHB IIopTbi. rijiaH ß o p a a n e OjimwriHOTa c o c to h ji b tom , m toöw iio / ih h tl Ha BoccraHHe O jitc h h io h fla>Ke bck> BajiaxHK), a 3aTeM BMecre c TypKaMH-aflaJibiHijaMH npiicoejjHHHTbca k BoccTam no cep S oB , B cn bix- HVBmeMy b an p ejic 1815 r. 3 t o MeponpnaTHe n p o B a jim io ct.

A b to p cooòinaeT p a « He H3BecTHbix « o chx nop no^poÖHOCTeü, Kacaiom nxca BoccraHHa aflajibiHqeB, cBH3eii KoHcyjibCTBa P occh h b E y x ap e cre c HenoTopbiMH ywacTHHKaMH BoccramiH cepöoB.

D U R A P P O R T E N T R E L A R E V O L TE DES A D ALI LE SOULÈVEM ENT DES SERBE S E T L ’ACTION O RG AN ISÉE À L ’ ÉTÉ 1815

P A R IORDAK.IS L ’ OLYM PIOTE EN V A L ACH IE

(Résumé)

Les rapports des consuls russes à Bucarest (déposés aux Archives de Politique étrangère de la Russie) permettent à l’ auteur d ’ évoquer un épisode inconnu de l ’activité de Iordakis l’Olympiote. A l ’été de l’ année 1815, un groupe d ’ émigrés serbes réfugiés en Valachie et en Bessarabie essayèrent, sous la conduite de Iordakis l’Olympiote de s’ aboucher avec Salih aga et Edem aga, les chefs des turcs adali d ’Adakaleh et d ’Orçova, qui s’étaient dressés contre la Porte. Le plan de Iordakis visait à soulever l’Olténie et même toute la Valachie et, ensuite, à se joindre avec les turcs adali, à la révolte des Serbes, qui avait éclaté en avril, la même année. L ’entreprise echoua.

L ’auteur apporte toute une série de détails inconnus jusqu’à présent qui regardent la révolte des adali et les relations avec le Consulat de Russie à Bucarest avec certains des parti­cipants au soulèvement des Serbes.