despre icoana

7/30/2019 Despre Icoana

1/8

DESPRE ICOANA

Iubiti credinciosi, dupa cum va amintiti, data trecuta am vorbit despre cultul bisericesc

ortodox, si am vazut cu toii cat de important este cultul divin pentru viaa noastr duhovniceasc,

intrucat numai cine particip efectiv la sfintele slujbe se poate numi cretin activ, care triete

cretinismul dinuntru. Cretinul care nu frecventeaz Biserica i nu particip la cultul ei, este un

simplu "spectator", vieuind, de fapt, in afara cretinismului.

Astazi vom vorbi, cu ajutorul Domnului, despre rolul si importanta sfintelor icoane!. De aceea,

vom incerca sa abordam trei puncte importante despre ceea ce ne intereseaza in mod deosebit ca

crestini ortodocsi despre icoana, si anume, vom incerca sa raspundem la trei intrebari: ce este

icoana, care este rolul in viata Bisericii si a crestinilor, si cum sa aparam icoana impotriva

iconoclastilor de orice fel.

La intrebarea, ce este icoana, putem incepe prin a spune ca, orice crestin ortodox stie, si daca nu

stie, trebuie sa stie, ca in Biserica Ortodoxa, icoanele sunt puse la loc de cinste, avand un rol de

mediere intre lumea sensibila, materiala si lumea inteligibila, duhovniceasca! Si daca omul a fost

creat de Dumnezeu, ca sa poata actiona in lumea fizica, cu cele cinci simturi sensibile, simtul

vizual, auditiv, tactil (pipaibil), gustativ si simtul mirosului (olfactiv), simturi numite de Sf. Parinti

si ferestre ale sufletului, dar in plus fata de celelalte fapturi, i s-a dat un al saselea simt, simtul celduhovnicesc, menit printr-o traire specifica in Lumina lui Hristos, sa stea in legatura cu lumea

spirituala, atunci reiese de aici, ca ceea ce intra prin aceste fereste ale sufletului, pe scurt, aceea si

devine omul. Exista suficiente argumente, si patristice dar si stiintifice, care demonstreaza la

modul cel mai evident posibil, ca omul primeste din mediul inconjurator, volumul cel mai mare de

informatie, prin simtul vizual, aproximativ 2/3 din volumul intreg de informatii, percepute de

intregul aparat simtual al omului. Practic, spun oamenii de stiinta, un sfert din creier e raspunzator

de activitatile legate de vedere, si luand in consideratie toate cele spuse pana acum, putem deducede aici, ca si noi, trebuie sa acordam o atentie deosebita, ca prin acest simt sa patrunda cele mai

frumoase si mai inaltatoare imagini, care ar putea sa culmineze, cu o tot mai prezenta perceptie

iconica a lumii inconjuratoare si a ratiunilor divine din aceasta, si care in mod inevitabil, ne duce

spre nevoia de imagini sfinte, ziditoare, care sa simbolizeze realitatea manifestarilor dumnezeiesti,

fapt ce s-a concretizat intr-un mod aparte si prin icoana.

Parintele Dumitru Staniloaie, spunea in lucrarea sa, O teologie a icoanei, citez: numai

omul este, ca spirit, superior obiectelor, dar pe de alta, ca spirit intrupat, el este o imaginesubstantiala si toata viata lui spirituala este legata de imagini. Imaginile sunt forma necesara a

manifestarii spiritului uman, iar spiritul uman este dupa chipul lui Dumnezeu. Omul nu poate


2/8

sesiza pe Dumnezeu decat prin imagini, prin simboluri. Imaginile umane sunt cea mai inalta

forma de sesizare a spiritului divin, caci, ca imagini in care se exprima spiritul uman, ele sunt

totodata simboluri ale spiritului divin, dupa al carui model este spiritul uman.

Noi stim cu totii, ca odata cu intruparea Fiului lui Dumnezeu, cand s-a facut unul ca noi intru

toate, in afara de pacat, intreaga Sa dumnezeire s-a salasluit printre noi, de data aceasta nu in chipsimbolic, imagistic, ci desavarsit om si Dumnezeu in acelasi timp, act care fundamenteaza deplin

nasterea icoanei, caci Mantuitorul spune, Cel ce M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal(Ioan 14,

9). Deci, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este icoana vie, naturala a Tatalui, si asa cum si El a avut

doua firi, dumnezeiasca si omeneasca, unite intr-o singura Persoana, asa si icoana, are o parte

materiala si una spirituala, dar asa cum privindu-L pe Hristos viu, desi vedem un om, dar nu un

simplu om, ci suindu-ne prin El cu mintea si inima vedem mai departe pe Tatal, dar nu dupa fiinta

Lui, asa si privind la o icoana, nu ramanem doar la materia din care este facuta, ci privind cumintea si inima, ne suim mai departe prin ea, ca printr-o fereastra, la prototipul ei pe care il

reprezinta!. Iata, deci, ca adancimea si sensul icoanei, se afla in intruparea Mantuitorului, daca

este sa ne referim doar la dovezile scripturistice ale Noului Testament, dar avem si dovezi pastrate

in Sf. Traditie, in ceea ce priveste aparitia primelor icoane, cum ar fi cea legata de primul chip

imprimat al lui Hristos trimis regelui Avgar, spre a se vindeca de lepra, sau al chipului ce a ramas

imprimat in mod miraculos pe mahrama Sf. Veronica, cu care a sters chipul Mantuitorului pe

drumul spre Golgota. De asemenea, Sf. Apostol si Evanghelist Luca, fiind si pictor, a pictatinspirat de Duhul Sfant pe Maica Domnului in diferite ipostaze, care au ramas si primele

prototipuri.

O foarte frumoasa comparatie in privinta icoanei o face si Sfantul Vasile cel Mare, care spune

ca ceea ce cuvantul transmite prin auz, pictura arata in tacere si prin imagine, icoana devenind

astfel o carte de teologie, ce transpune dogma in culori, si putem spune chiar ca cuvantul si

imaginea se completeaza reciproc.Icoana i Evanghelia sunt n strns legtur, se sprijin i se

clarific reciproc, colabornd la rspndirea nvturii cretine. Icoana este o Evanghelie nculori, precum Evanghelia este o icoan verbal a lui Hristos.

Numele de icoan vine din grecescul EIKON = a asemna, asemnare. n limba latin avem n

mod similar, cuvntul IMAGO = chip, reprezentare. ICOANA este deci, chipul sau reprezentarea

pentru ochii notri a unei fiine existente n mod real, adic a adevratului Dumnezeu, a Fiului Su

Iisus Hristos, a Maicii Domnului sau a Sfinilor. Icoanele se picteaz dup un canon iconografic,

prin respectarea strict a acestui canon iconografic, cretinii ortodoci reusind s rmn la o

nelegere unitar a lui Hristos. Spre exemplu nu este corect s fie reprezentat Maica Domnului

cu capul descoperit, deoarece Maica Domnului era mereu acoperit cu un voal, nu i se vedea


3/8

deloc prul, avea o mbrcminte modest i foarte serioas. Sau sa se picteze fara cele trei stele,

una la frunte si cate una la fiecare umar, care semnifica intreita feciorie a Maicii Domnului, adica

fecioara inainte de nastere, fecioara in timpul nasterii si fecioara dupa nastere! Iar Mantuitorul

Hristos se face totdeauna cu aura cruciforma, si cu inscrisul in interiorul ei specific numai lui

Dumnezeu, Cel care exista cu adevarat, existenta ce a fost revelata lui Moise prin cuvintele: Eu

sunt Cel ce sunt, un inscris consacrat prin cuvintele grecesti: , care inseamna Cel ce

este!. Un alt aspect important, mai ales in ziua de astazi, cand piata este invadata de chiciuri si la

nivel de icoana, este acela ca o icoana adevarata este in primul rand cea pictata dupa Sfintele

Canoane, de catre pictori iscusiti, traitori si cunoscatori ai teologiei autentice, pentru ca icoana

este in primul rand teologie in imagini, iar pictorul, cel care face sfinti, trebuie ca si el insusi sa-si

sfinteasca viata. De asemenea, icoana trebuie pictata pe suport de lemn, pentru ca simbolistica

acestuia este una mare, si anume, lemnul odata cu rastignirea Mantuitorului pe Cruce, a devenit

binecuvantat, si in plus acesta a avut candva viata in el, dar murind prin taiere inviaza prin pictura

icoanei!. Problema icoanei in ziua de astazi, a devenit una tot mai complicata, mai ales cand se

pune problema alegerii intre o fotocopie si o icoana pictata, cand cei care ar trebui sa cunoasca ce

este o icoana cu adevarat, sunt tot mai putini, lasandu-se loc mai mult tablourilor religioase cu

pretentia de a fi numite icoane! Cred ca nu gresim daca spunem, ca diferenta dintre o icoana

pictata dupa canoane si o fotocopie, este ca intre o Sf. Liturghie inregistrata electronic si una traita

pe viu in Biserica, adica o distanta ca de la cer la pamant, desi, la prima vedere, si una si alta sunt

placute la auz!

Despre rolul icoanei in viata Bisericii si a omului, putem spune ca cinstirea icoanelor este parte

integranta a cultului bisericesc. Aa se explic faptul c, n Ortodoxie, nu exist serviciu religios

sau ritual liturgic fr prezena icoanei. Prinii Bisericii au vzut n icoanele sfinilor prezena lui

Hristos i a Duhului Sfnt, a energiilor dumnezeieti necreate, dar i o cale de a-L vedea pe

Dumnezeu mai lmurit, prin contemplare. Or, icoanele nlesnesc aceast contemplare, fiind

ferestre care dau spre privelitea de dincolo, dup cum le numea cunoscutul teolog rus PaulFlorensky. Prin ritualul de sfinire a icoanei se produce o legtur ntre imagine i prototipul ei,

ntre cel care este pictat i pictura nsi. Astfel, prin puterea acestei prezene harice se sfinete

orice icoan, care devine din tablou religios icoan fctoare de minuni, obiect de cult, venerat n

biseric i n casele cretinilor.

Potrivit invataturii ortodoxe, icoana are patru functii:

- dogmatica, ca marturisire de credinta in Intruparea Mantuitorului;- harismatica, sau sfintitoare, prin lucrarea Sfantului Duh;


4/8

- latreutica, si aici avem forma de adorare (latria) a lui Dumnezeu, supravenerare (iperdoulia),

pentru Maica Domnului si venerare (doulia) pentru sfinti si puterile ingeresti;

- anamnetica, de aducere-aminte a smereniei Fiului lui Dumnezeu, de indemn la rugaciune si

contemplatie (Sf.Teodor Studitul).

O icoan este o imagine (de obicei bidimensional), reprezentnd pe Hristos, sfini, ingeri,evenimente biblice importante, pilde sau evenimente din istoria Bisericii. Sf. Grigore Dialogul

(Pap a Romei la aprox. 590-604) vorbea despre icoane ca fiind Scriptura pentru analfabei: Ceea

ce scrisul prezint cititorilor, imaginea prezint celor nenvai care o privesc, cci n ea i cei

ignorani vd ce ar trebui s urmeze; n ea pot citi analfabeii

Celor care sugereaz c acest fapt nu mai este relevant n epoca noastr, le aducem aminte de

rata mare a necredintei si analfabetismului, de data aceasta duhovnicesc, pe care o avem acum,

ntr-un segment major al populaiei.

Icoanele ne ridic minile de la cele pmnteti la cele cereti. Sf. Ioan Damaschinul a spus: Prin

icoane vizibile suntem condui la contemplarea a ceea ce este divin i spiritual. Prin pstrarea

memoriei celor pictai n icoane, suntem inspirai s-i imitm. Sf. Grigore de Nissa (aprox. 330-

395) povestea cum nu putea trece pe lng o icoan cu Avraam care-l jertfea pe Isaac fr s

verse lacrimi. ntr-un comentariu la aceste cuvinte, s-a spus la al aptelea Sinod Ecumenic:

Dac unui asemenea Doctor imaginea i-a folosit i i-a produs lacrimi, cu att mai mult ea va

aduce cin i-i va face bine celui simplu i needucat.

Exist nc un aspect deosebit de relevant n privinta rostului icoanelor n cadrul Bisericii.

Este vorba de functia lor pedagogic. Dup cum stim din referatul biblic neotestamentar,

dimensiunea nvttoreasc a activittii nvtorului Hristos este deosebit de pregnant.

Credinciosii nu se pot nchina fr a fi nvtati cum s fac acest lucru si far a fi nvtati credinta

care justific nchinarea. n aceast ordine de idei, icoana nu este numai un mediu al nchinrii ci

si un obiect cu intentii pedagogice vizibile. Fr a reduce icoana la un simplu instrument alpromovrii nvatturii de credint, recunoastem rolul ei eminent de transmitere a stiintei sacre.

Privindu-le, credinciosii beneficiaz de toate cunostintele implicate n vizualizarea scenelor si a

persoanelor sfinte.

Sinodul al VI-lea Ecumenic, prin Canonul 82, oficializeaz dogma icoanei. Cu toate acestea, timp

de peste un secol de aici nainte, iconoclatii vor reprima icoana si vor martiriza pe cei ce o

sustineau. ns, Biserica va birui prin marii aprtori de atunci ai cultului icoanelor Sfntul Ioan

Damaschin i Sfntul Teodor Studitul. Sinodul al VII-lea Ecumenic (787) statornicete dogma

icoanei, ns acest lucru nu va fi de ajuns. Tulburrile iconoclatilor vor continua pn n martie

843, cnd, sub oblduirea mprtesei Teodora, se va ntruni un alt sinod la Constantinopol, care


5/8

va consfini definitiv dogma i teologia icoanei. De atunci pn astzi, s-a stabilit ca dat de

cinstire a icoanelor prima Duminic din Postul Mare, denumit generic Duminica Ortodoxiei.

Spre deosebire de noi, ns, Biserica Romano-Catolic n-a mai pstrat canonul ortodox,

introducnd pe lng icoane statuile, reprezentri tridimensionale, care creeaz o senzaie de

naturalism renascentist i datorit crora limbajul realismului simbolic dispare. n acest fel,

transcendena divin este cobort la nivelul noiunii vieii zilnice, mai aproape de profan.

In continuare iubiti crestini, pentru ca si in ziua de astazi avem multi care contesta veridicitatea

adevarului despre icoana, ca si iconoclastii de odinioara, si pentru ca ei privesc situatia in mod

rational si unilateral, vrand argumente doar scripturistice, acestora le putem raspunde cu

argumente pe masura intelegerii lor, sau mai bine zis, vom cauta sa-i lamurim tot cu armele lor,

adica in primul rand cu Sf. Scriptura!

Cea mai ntlnit obiecie pe care o intalnim este: icoana este idol, chip cioplit, iar cinstirea ei

ncalc porunca a doua din Decalog (Ie. 20, 4). Este drept c Moise spune s nu se fac

asemnare nici unui lucru care exist n cer, pe pmnt, n ap sau sub pmnt (Ieire 20,3), dar

acelai Moise poruncete s se fac catapeteasma, s se fac chipurile heruvimilor, s se fac

chivotul i toate cele ce se gseau n cort. Solomon mai trziu, ridic lui Dumnezeu templu mret:

Si a fcut n Sfnta Sfintelor doi heruvimi de lemn de mslin, nali de zece coi... i a mbrcat

el heruvimii cu aur. Pe toi pereii templului de jur mprejur, pe dinuntru i pe dinafar, a fcut

chipuri spate de heruvimi, de copaci, de finici i de flori mbobocite.(III Regi 6,23;28,29).

tim c Dumnezeu este Unul i deci nu poate porunci lucruri contrarii. Exist numai o aparent

contradicie, fiindc, s-a poruncit iudeilor s nu-i fac chip cioplit, tiindu-i nclinai spre

idolatrie, pentru a nu adora fptura n locul Fptuitorului (Romani 1,18). Dac suntem ateni

constatm c exist i un motiv pedagogic sau, altfel spus, Dumnezeu, Care a vorbit oamenilor n

multe feluri i n multe chipuri (Evrei 1,1), a procedat cu omenirea ca un medic fa de bolnavi.

Dup cum un medic nu d aceeai doctorie tuturor bolnavilor, ci fiecruia o doctorie deosebit

dup felul bolii, al constituiei bolnavului sau al vrstei, tot astfel Dumnezeu, cunoscnd nclinaia

evreilor spre idolatrie, i-a oprit s-i fac icoane, ntruct erau nca copii n cele duhovnciesti,

Dar acum, cnd suntem oameni maturi prin Iisus Hristos, s-au desfiinat prescripiile Legii

Vechi, caci sfarsitul legii este Hristos (Romani 10,4). n acest sens avem exemplul mustrrii

poporului Israel n versetele urmtoare: Cum furul cnd este prins se ruineaz, aa se va ruina

i casa lui Israel i poporul i regii lui i cpeteniile lui i proorocii lui i preoii lui, cci au zis

lemnului: "Tu eti tatl meu !" i pietrei i-au grit: "Tu m-ai nscut !", i nu i-au ntors spre

Mine faa, ci spatele, iar la vreme de nevoie vor zice: "Scoal i ne izbvete !"(Ieremia 2,26-27).


6/8

Deci, este legitim cultul icoanelor? Noi spunem ca este, deoarece acest cult nu se ndreapt spre

icoan, ci spre cel care este reprezentat n icoana, asa cum spune si Sf. Vasile cel Mare, ca

cinstea adusa icoanelor se indreapta catre cel infatisat in icoana. i dup cum sectanii

nchinndu-se Bibliei nu se nchin hrtiei, cernelei i pergamentului care o acoper, ci cuvintelor

lui Dumnezeu care se gsesc n ea, tot aa i noi ne nchinm Chipului lui Hristos i nu lemnului i

culorilor. Avem ca un exemplu pe Iacov, care, primind de la fraii lui Iosif, haina acestuia, cci l

vnduser ismaeliilor, a srutat-o i a jelit, dar nu haina, ci pe Iosif (Facere 37,33). In

V.Testament mai avem si alte exemple de inchinare, si pe cei ce ne acuza c ne nchinm materiei,

le putem spune, de ce nu acuz i pe Iosif care s-a nchinat la vrful toiagului lui Iacov (Facere

47,31). Este evident c nu s-a nchinat cinstind lemnul, ci prin lemn s-a nchinat lui Iacov, precum

icrestinii prin icoana se inchina lui Dumnezeu. i dup cum ne temem s atingem fierul nroit,

nu din pricina naturii fierului, ci din pricina focului unit cu el, tot astfel ne nchinm Trupului lui

Hristos nu din pricina naturii trupului, ci din pricina Dumnezeirii unite cu EI n chip ipostatic.

Fara indoiala, icoana nu poate fi idol asa cum ne reproseaza sectantii, pentru ca altceva este

icoana lui Hristos i altceva statuia sau idolul de lemn al lui Cronos i al Afroditei. i ntrebm

sectantul de ce s nu cinstim chipul lui Hristos cel din icoan? Pentru c-i fcut de mn de om?

Dar oare, chivotul lui Dumnezeu (Ieire 25,10-16) nu era fcut de mn de om? Dar oare,

jertfelnicul (Ieire 27,1-8) nu era fcut tot de mn de om? Dar oare, acopermntul mpcrii

(Ieire 25,17), heruvimii (Ieire 26,18-22), vasul de aur care avea man (Ieire 16,33) nu eraufcute tot de mn de om? Dac sectantul le numete pe acestea idoli, cum numesc pe Moise i pe

Israel care s-au nchinat lor? Pentru ce se numesc Sfintele Sfintelor, dac sunt fcute de mn de

om? Oare heruvimii cei cu ase aripi, care stteau n jurul jertfelnicului nu erau icoanele ngerilor?

Pentru ce nu sunt aruncate? Nu sunt aruncate pentru c pe acestea le-a poruncit nsusi Dumnezeu!

Idolii pgnilor sunt de dispreuit pentru c sunt icoanele demonilor; pe acestea Dumnezeu le-a

interzis i le-a condamnat. S se ruineze toi cei care se inchin chipurilor cioplite, cei care se

laud cu idolii lor (Psalm 96,7).

Si ca sa revenim la N.Testament, la argumentele in favoarea icoanei incontestabile, ce au

culminat, asa cum spuneam, odata cu dogma Intruparii lui Hristos, ca temei curat dumnezeiesc

pentru pictarea icoanelor, pentru care Sf.Parinti spun, ca cine neaga posibilitatea zugravirii

cuvantului dumnezeiesc in imaginile sfinte ale icoanelor, neaga insasi Intruparea lui Hristos,

Putem spune aici, ca avem cel mai solid argument pentru pictarea icoanelor, dar si mai apoi, se

stie ca in catacombele primelor veacuri, care exista pana in zilele noastre, s-au pictat primele

icoane, iar aceste pot fi vazute si astazi, si de asemenea sunt o dovada vie a gandirii primilor

crestini, printre care se aflau insasi Apostolii lui Hristos!


7/8

n rtcirea lor, sectarii spun c nu e bine s cinstim i s ne nchinm la icoane pentru c sunt

idoli, c nu e bine s ne nchinm la o bucat de lemn sau hrtie, pentru c aa spune legea lui

Dumnezeu. Cine i poate nchipui c mamele i bunicile noastre ngenuncheaz, se roag i plng

n faa unor buci de lemn, aceia se neal amarnic i i arat n felul acesta msura ntunecimii

minii lor. Cel mai simplu exemplu care este la ndemna tuturor ne poate lmuri asupra acestui

lucru: n faa fotografiei uni persoane dragi, ceea ce bucur sau ne emoioneaz nu este bucata de

hrtie, orict de frumoas ar fi aceasta, ci este chipul celui drag. Fr icoan ne putem rtci de la

adevratul Dumnezeu, nchipuindu-ne fiecare, dup mintea, priceperea i credina sa, un

Dumnezeu care, de cele mai multe ori, este unul plsmuit de imaginaia noastr. Aa nct, riscul

idolatriei este mult mai mare fr icoan, omul fiind tentat s-i nchipuie un Dumnezeu

convenabil, dup propriile dorine i nevoi.

Iubiti crestini, ce ar trebui sa retinem noi in primul rand cand ne referim la icoana?. In primulrand, iconografia ajuta pe credincios sa inteleaga ceea ce se savrseste in cadrul cultului divin,

pentru ca n cadrul Sfintei Liturghii, privind pictura credinciosul care asista la slujba intelege ca

acum puterile ingeresti impreuna cu noi slujesc. Sfintele icoane, in afara de prezentarea celor

tainice infatiseaza si alte scene din viata Mintuitorului, a Maicii Domnului si a Sfintilor, ele

indemnand la urmarea pildei acestor slujitori ai adevaratei credinte.

Sfintele icoane pictate nu oglindesc numai viata Bisericii in toata varietatea si adincimea ei, ci

sunt o parte integranta a ei, asa cum sunt ramurile in legatura cu trunchiul. Icoana nu numai ca se

inspira din cultul Bisericii, ci formeza cu el un tot omogen, completandu-l, explicandu-l si

marindu-i actiunea asupra sufletelor credinciosilor. Sfintele icoane sunt o marturie a pogoririi lui

Dumnezeu catre om si a efortului omului de ridicare catre Dumnezeu. De aceea, icoanele trebuie

sa faca perceptibil prin aceasta art, prezena harului Sfintului Duh.Daca cuvntul si cntarea

Bisericii sfintesc sufletul prin auzire, icoana il sfinteste prin vaz, caci dupa cuvntul Sfintului

Evanghelist Luminatorul trupului este ochiul (Matei 6, 22). Cred ca putem incheia in legatura

cu icoana, gandindu-ne la cuvintele Sf. Ioan Evanghelistul, care spune: Cuvntul S-a fcut trup

i S-a slluit ntre noi i am vzut slava Lui, slav ca a Unuia-Nscut din Tatl, plin de har i

de adevr, Amin (Ioan 1, 14).


8/8

BIBLIOGRAFIE

IZVOARE:

- Sfanta Scriptura, Editura I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1982;

- Sfantul Vasile cel Mare, Omilia a XIX-a la cei patruzeci de mucenici, trad. Rom. de D.Fecioru,

Bucuresti, 1986;

- Sfantul Teodor Studitul, Iisus Hristos prototip al icoanei Sale, trad. Ioan Ica jr.,Editura Deisis,

Alba Iulia, 1994;

- Sfantul Ioan Damaschinul,Dogmatica, trad. De Pr.D.Fecioru, Editura Apologeticum, 2004;

- Dionisie de Furna,Erminia picturii bizantine, Editura Sofia, Bucuresti, 2000;

LUCRARI:

- Leonid Uspensky, Teologia icoanei, trad. De Teodor Baconsky, editie electronica, Editura

Apologeticum, Bucuresti, 2006;

- Pr. Dumitru Staniloaie, O teologie a icoanei, Editura Fund. Anastasia, Bucuresti, 2005;

- Ieromonah dr. Petru Pruteanu, Diferenta dintre icoana si idol din perspectiva biblica,

www.blog.teologie.net

despre icoana

Documents