despre ibor

56
RTURII ARHEOLOGICE DESPRE RASPANDIREA CRESTINISMULUI IN NORDUL DUNARII IN SECOLELE III-IV Contextul politic - a doua jumatate a sec. III – criza in imperiul roman => provincia Dacia – parasita de oamenii de afaceri , de negustori , de stapanii de sclavi - 271-175 – retragerea oficiala a armatei si administratiei romane in sudul Dunarii = > noua provincie Dacia Aureliana - in Dacia nord – dunareana – populatii migratoare : goti, huni, gepizi, avari - sfarsitul sce. VI – sec. X = slavii - teoria lui Robert Roesler : Dacia a fost complet evacuata de locitori in 271- 275 , iar poporul roman s-a format undeva in sudul Dunarii , de unde ar fi imigrat ( sau “remigrat” ) in teritoriul de azi al Romaniei - in aceasta teorie – contraziceri in privinta locului de formare a poporului roman si a momentului istoric in care ar fi avut loc “remigrarea” pe teritoriile nord – dunarene - teoria originii carpato-balcanice sau a continuitatii respinge teza roesleriana Argumentele teoriei continuitatii - populatia saraca nu ar fi plecat in sudul Dunarii datorita regimului fiscal excesiv din imperiu - cei ce marturiseau credinta crestina nu ar fi trecut intre granitele imperiului caci crestinismul era considerat “ religio illicita” ( pana in 313) - 271-275 provincia Dacia era puternic romanizata - popoarele migratoare atrageau populatia autohtona de agricultori si pastori , care le asigura mijloace de trai - exista totusi un permanent schimb de populatie intre nordul si sudul Dunarii

Upload: tanase-comcom

Post on 13-Aug-2015

65 views

Category:

Documents


4 download

DESCRIPTION

ibor

TRANSCRIPT

Page 1: Despre Ibor

RTURII ARHEOLOGICE DESPRE RASPANDIREA CRESTINISMULUI IN NORDUL DUNARII IN SECOLELE III-IV

Contextul politic

- a doua jumatate a sec. III – criza in imperiul roman => provincia Dacia – parasita de oamenii de afaceri , de negustori , de stapanii de sclavi- 271-175 – retragerea oficiala a armatei si administratiei romane in sudul Dunarii = > noua provincie Dacia Aureliana- in Dacia nord – dunareana – populatii migratoare : goti, huni, gepizi, avari- sfarsitul sce. VI – sec. X = slavii- teoria lui Robert Roesler : Dacia a fost complet evacuata de locitori in 271- 275 , iar poporul roman s-a format undeva in sudul Dunarii , de unde ar fi imigrat ( sau “remigrat” ) in teritoriul de azi al Romaniei- in aceasta teorie – contraziceri in privinta locului de formare a poporului roman si a momentului istoric in care ar fi avut loc “remigrarea” pe teritoriile nord – dunarene- teoria originii carpato-balcanice sau a continuitatii respinge teza roesleriana

Argumentele teoriei continuitatii

- populatia saraca nu ar fi plecat in sudul Dunarii datorita regimului fiscal excesiv din imperiu- cei ce marturiseau credinta crestina nu ar fi trecut intre granitele imperiului caci crestinismul era considerat “ religio illicita” ( pana in 313)- 271-275 provincia Dacia era puternic romanizata- popoarele migratoare atrageau populatia autohtona de agricultori si pastori , care le asigura mijloace de trai- exista totusi un permanent schimb de populatie intre nordul si sudul Dunarii- nici un izvor nu aminteste de vreo imigrare sau remigrare a romanilor din Peninsula Balcanica in nordul Dunarii , in sec. IX-XIII- la Sarmisegetuza , Apulum , Porolissum – urme ale vietii populare- s-au descoperit asezari satesti cu inventar agricol si mestesugaresc , vase care patreaza forma si ornamentatia ceramicii dacice

Descoperiri arheologice paleocrestine in Transilvania

- descoperirile arheologice dovedesc existenta unei vieti in continuare in localitati din Transilvania - Sarmisegetuza – urme arheologice din sec. IV- Apulum si Porolissum – cimitire ale populatiei daco – romane- Potaissa – obiecte romane din sec. IV- Circulatia monetara in provincie = dovada a continuitatii populatiei locale

Page 2: Despre Ibor

Obiecte paleocrestine ( sec. IV-V) dovedesc vechimea crestinismului la noi si continuitatea populatiei daco- romane de limba latina.Obiecte paleocrestine ( sec. IV) descoperite in Transilvania :a) Tablita votiva ( donarium ) de la Biertan - un donarium crestin si un disc , ambele din bronz- pe donariu – inscriptie latina : EGO ZENO VIVS VOT UM POSUI (Eu Zenovius am pus ofranda , fagaduinta , danie )- tablita cu inscriptia , discul cu monograma si eventualul policandru de care atarna tablita duc la presupunerea ca exista un locas crestin de cult.b) Porolissum ( azi Moigrad ) – vas cu inscriptie si simboluri crestine- fragmente ceramice si piese de fier si bronz ( sec IV) , probabil un disc cu monograma criptografica a lui Hristos si simbolurile crestine : un pom si o pasare + inscriptia : “ EGO …. …. VIUS” sau “ ULUS… VOT…P…” , adica EGO (ZENO)VIUS sau (PA)ULUS VOT(UM) P(OSUI).c) Potaissa - o gema (intaglio) din Onix care are sculptata pe ea scena “Bunului Pastor” si criptograma crestina ( Isus Hristos , Fiul lui Dumnezeu Mantuitorul)- dateaza din sec. IV ( dupa unii arheologi din sec.III)d) intr-un loc necunoscut – o alta gema care infatiseaza tot scena “ Bunului Pastor”- dateaza din sec. IIIe) Cluj-Napoca (1927) – o piatra funerara romana cu inscriptia “ D(IS) M(ANIBUS) CL(AUDIUS) VALENTINUS VIX(IT) ANNIS XX , VALERIA VALENTINA FILIO PIISSIM(O)” , iar dedesupt formula: “ S(IT) T(IBI) T(ERRA) L(EVIS)”f) Ampelum ( Zlatna) – partea superioara a unui monument funerar ( mijlocul secolului III)- semnul cruciig) in Transilvania – opaite paleocrestine cu semnul crucii- in sec IV-V- Apulum – doua opaite de lut- Dej – un opait de bronz- Porolissum – un opait de bronz- Sarmisegetusa – un opait de lut- Sanmiclaus Alba ( 1973-1975) – un tipar de turnat cruci , din lut ars ( sec. V-VI)- Ulpia Traiana Sarmisegetusa – un fund de vas ceramic cu un chrismon (monograma XP) incizat si altul pe care se zgariase o cruce simpla- Obiecte de uz casnic ( amfore , srachini) cu simboluri crestine ( sec. II-VI) h) Banat – obiecte paleocrestine: - un inel oval din aur cu gema , pe care sunt gravati un paun si un delfin , simboluri specific crestine - un inel de bronz cu cruce , in raul Caras- un opait de bronz in forna de peste la Lipova- un capac de lut cu cruce la Tibiscumi) Banatul Iugoslav de astazi:- o cruce de metal alb la Varset- doua cruci mici , identice , la Dubovatj) Oltenia - Romula : doua opaite decorate cu cruci , o cruciulita din bronz si o bucata de caramida

Page 3: Despre Ibor

imprimata cu pesti si cruciulite- Geme din sec. III-IV- Racari ( jud.Dolj) – un candelabru fragmentar din bronz ( sec. V-VI)Primele biserici paleocrestine in nordul Dunarii

a) Slaveni – jud Olt – urmele unui lacas de cult crestin din a doua jum. A sec. IV - in biserica : placa cu monograma XP si un mormantb) Porolissum ( azi Moigrad – Salaj ) – templu pagan refacut si refolosit ca lacas de cult crestin

Viata crestina in Campia Munteniei si in Moldova

- Bartosi (Galati ) – urme romane si crestine ; aici au stationat Legiunile I Italica V Macedonica si 2 unitati auxiliare - Soldatii crestini , negustorii si misionarii au facut cunoscuta noua invatatura si in randul populatiei din apropierea castrelor romane

Descoperiri arheologice

- Barbosi – doua cruci de sidef , o amfora cu literele XP ( Hristos ) din sec. III- Candesti ( Vrancea) – o cruciulita si o cupa getica cu cruce ( sec. I-II) - Mitoc – Botosani- cruciulite din sidef ( sec. II-III)- Tacuta – vase din lut cu semnul crucii ( sec. IV-V) , morminte specifice crestinilor - In Campia munteana – tipare pentru cruciuliteNumarul asezarilor in care s-au descoperit obiecte paleocrstine la noi din sec. III-VII , se ridica la 117 ,din care 31 in Moldova si Muntenia

Concluzii: - Materiale paleocrestine = o marturie puternica in sprijinul teoriei continuitatii = marturie a vechimii crestinismului la noi- Dupa 313 se poate vorbi de o generalizare a crestinismului in lumea daco- romana din nordul si sudul Dunarii

BIBLIOGRAFIE

- “ Unitate si continuitate in istoria poporului roman” sub redactia profesorului univeritar D. Berciu , Bucuresti, 1968 , 461p.- D. Protase , “ Problema continuitatii in Dacia in lumina arheologiei si numismaticii” , Bucuresti, 1966 , p 141-158 ( toate obiectele)- I. Barnea , “ Contributii la studiul crstinismului in Dacia” in RIR, vol. XII, fasc. 3 , 1943, p. 31-42.- Mircea Rusu, “ Paleocrestinismul nord- dunarean si etnogeneza romanilor” , in AJJA , Cluj-Napoca ,XXVI, 1983-1984, p.35-84.

Page 4: Despre Ibor

INCEPUTURILE MITROPOLIEI UNGROVLAHIEI

Contextul politic:

- sec. XIV-XVII – “ evul mediu romanesc” sau perioada feudala” .- trei state romanesti independente , ajunse apoi sub suzeranitatea otomana : Tara Romaneasca , Moldova si Transilvania- la sfarsitul sec. al XV-lea in sud-estul Europei nu mai existau decat doua state crestine libere : Tara Romaneasca si Moldova = continuitate statala , explicatia prin recunoasterea suzeranitatii otomane in schimbul unui tribut sau haraciu si prin rezistenta armata.- Turcii au recunoscut individualitatea celor doua tari romanesti extracarpatice, iar dupa 1541 si a Transilvaniei.- Credinciosii din cele 3 tari romenesti au fost scutiti de politica de “ islamizare” fortata dusa in tarile cotropite de catre turci .- In aceasta perioada in Tara Romaneasca si Moldova s-a savarsit organizarea canonica a Bisericii Ortodoxe Romane , a inflorit cultura bisriceasca in limba slavona si romana , s-a dezvoltat arta bisericeasca cu toate ramurile ei , a inflorit monahismul , s-au stabilit legaturi cu alte Biserici Ortodoxe Surori- Desi canonic Bisericile din Tara Romaneasca si Moldova se gaseau sub “ jurisdictia” Patriarhiei ecumenice , ele au ajuns sa detina o adevarata “ suprematie” in randul celorlalte Biserici Ortodoxe din sud-estul Europei , dar si o “quasiautocefalie” fata de patriarhia ecumenica.

Intemeierea Tarii Romanesti

- in diploma cavalerilor ioaniti din 1247 > formatiuni politice ( cnezate si voievodate ) in teritoriul dintre Carpatii Meridionali si Dunare- existenta unor biserici , episcopi si arhiepiscopi- pe langa voievozii si cnejii pomeniti atunci : Litovoi , Ioan , Farcas si Seneslan a trebuit sa activeze si cate un ierarh- 1324 – in locul formatiunilor politice anterioare exista un singur stat , iar in locul cnejilor si al voievozilor din sec. XIII exista acum un singur conducator , Basarab I Intemeietorul ( c. 1310-1352) ( numit Negru – Voda).- Intemeierea Tarii Romanesti s-a datorat voievozilor de la Campulung si Arges.- 1330 , prin lupta cu regele Ungariei Carol Robert de Anjou ( 1307-1342) Basarab a inlaturat pentru totdeauna pretentiile de suzeranitate ungara si a desavarsit independenta Tarii Romanesti.- Lupta – redata in “ Cronica pictata de la Viena.”- Basarab I moare in 1352 si este ingropat in biserica zisa “ a lui Negru –Voda” din

Page 5: Despre Ibor

Campulung , ctitoria sa.- 1352-1364 – scaunul domnesc este ocupat de fiul sau Nicolae Alexandru.

Organizarea bisericeasca

- paralel cu unificarea politica a cnezatelor si voievodatelor a avut loc si unificarea organizatiei bisericesti ( alegera unui singur ierarh cu titlul de mitropolit.)- 1204 – in statul Asanestilor , Ionita a fost recunoscut ca “rege al bulgarilor si vlahilor” , iar conducatorul Bisericii a fost ridicat la treapta de arhiepiscop.- 1217 – jupanul Stefan Dusan a luat titlul de “ tar” , arhiepiscopul sau a devenit “ patriarh al sarbilor si grecilor”.- Nu cunoastem cu numele nici un ierarh muntean pana in anul 1359 , cand este atestat documentar Iachint.- Iachint – mitropolit de Vicina in 1348.- Dupa 1352 – Iachint este mutat la Campulung sau Arges.- Aceasta organizare bisericeasca centralizata , in frunte cu un mitropolit , nu avea inca recunoasterea canonica a Patriarhiei ecumenice din Constantinopol- Recunoasterea a obtinut-o Nicolae Basarab , in 1359 – o acceptare a unei stari existente si nu creerea unei noi institutii.- S-au pastrat 2 acte privitoare la aceasta recunoastere , ambele din 1359 , scrise in limba greaca :1) “ Inscrisul” sau hotararea sinodului Patriarhiei din Constantinopol , prin care mitropolitul Iachint – fost de Vicina – era recunoscut ca mitropolit al Ungrovlahiei2) Scrisoarea patriarhului ecumenic Calist I ( 1350-1354 si 1355- 1356) catre domnitorul Nicolae Alexandru , prin care-I aducea la cunostinta hotararea sinodulului.- din ambele scrisori reiese ca initiativa alegerii si mutarii lui Iachint a apartinut domnitorului.- Nicolae Alexandru s-a adresat Patriarhiei ecumenice pentru recunoasterea organizarii canonice a Bisericii din tara sa si nu Bisericilor Ortodoxe invecinate din Bulgaria si Serbia din 3 motive:1) Mitropolitul de Vicina depindea direct de patriarhie , prin urmare numai ea si sinodul ei aveau dreptul sa aprobe mutarea lui la o alta eparhie.2) Scaunul patriarhal de la Constantinopol reprezenta suprema autoritate bisericeasca in Rasarit ( urmat de Alexandria , Antiohia si Ierusalim)3) Constantinopolul era capitala Imperiului Bizantin , pe atunci considerat inca cea mai insemnata putere politica in sud- estul Europei.Patriarhul avea interesul sa satisfaca dorinta domnului muntean din doua motive;1) ca sa aduca Biserica din Tara Roamneasca in dependenta ei directa2) integrarea directa a acestei Biserici in Ierarhia constantinopolitana insemna o intarire a rezistentei Ortodoxiei in aceste parti in care propaganda catolica se facea tot mai simtita.

Resedintele Mitropoliei

- daca resedinta primilor doi Basarabi a fost la Campulung atunci este firesc ca si resedinta mitropolitului sa fi fost tot in acest oras , la biserica zisa “ a lui Negru –Voda” ,

Page 6: Despre Ibor

cu hramul “ Adormirea Maicii Domnului.”- Cand Vlaicu- Voda a mutat resedinta domneasca la Arges , atunci va fi luat si acolo si pe mitropolitul tarii ( la biserica domneasca cu hramul Sfantul Nicolae)- 1439 – o noua biserica mitropolitana , cu hramul Adormirea Maicii Domnului la 2 km de Curtea de Arges ( pe mosia Flamanzesti) – Vlad Dracul- Targoviste – sf. Sec. XV- Mircea cel Batran > mitropolitul la manastirea Dealu- Gherghita – 1482- Targoviste – 1483- Bucuresti – 1494 , 1508- La 17 august 1517 resedinta mitropolitana a fost mutata definitiv la Targoviste > 1668> Bucuresti

Jurisdictia noii Mitropolii

- se intindea asupra intregii Tari Romanesti , Iachint fiind numit in scrisirile patriarhale “ mitropolit a toata Ungrovlahia”- Ungrovlahia= “ Vlahia de langa Ungaria”- In timpul lui Mircea cel Batran hotarele tarii cuprindeau si Dobrogea , deci si acestea intra sub ascultarea mitropolitului Ungrovlahiei- Jurisdictia Mitropoliei rezulta si din titulatura pe care o acorda patriarhul ecumenic mitropolitului Tarii Romanesti in 1401: “ Prea sfintit mitropolit al Ungrovlahiei , prea cinstit si exarh a toata Ungaria si a Plaiurilor” ( “ Plaiurile cuprind intreaga Transilvanie , iar titlul de “exarh” acordat mitropolitului muntean avea sensul de reprezentant , delegat sau imputernicit al patriarhului de Constantinpol peste credinciosii ortodoxi din Ungrovlahia si Transilvania)

Concluzii:

- dupa intemeierea statului independent Tara Romanesca , prin stradaniile marelui domn Basarab I a urmat , in chip firesc , organizarea bisericeasca a tarii , prin fiul sau Nicolae Alexandru.- Mitropolia Ungrovlahiei , recunoscuta oficial de patriarhia ecumenica in 1359, a avut un insemnat rol in indrumarea si intarirea vietii religioase in Tara Romaneasca

Bibliografie :

a) izvoare - E. Hurmuzaki- N. Iorga , “ Documente privitoare la istoria romanilor” , vol. XIV , partea I , Bucuresti ,1915b) lucrari - Dimitrie Onciul , “ Originile Principatelor Romane” , Bucuresti ,1899 , VI , 252p. ( si in vol. “ Opere complete” , I , ed. A. Sacerdoteanu , Bucuresti , 1968, p 560-715)- Serban Papacostea , “ Geneza statului in evul mediu romanesc” , Cluj-Napoca, 1988 , 258 p.- Constantin C. Giurescu , “ Intemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei” , in B.O.R. , an

Page 7: Despre Ibor

LXXVII , 1959 , nr. 7-10 , p. 673-697.- Ioan Ionescu , “ Localizarea Chiliei bizantine si imprejurimile in care s-a infiintat Mitropolia Tarii Romanesti” , in G.B. , an XXXVII , 1978 , nr. 9-12 , p. 1055-1071.

BISERICA ROMANEASCA IN SUDUL DUNARIIIN SECOLELE X-XIV

Contextul politic

- asezarea slavilor si apoi a bulgarilor in sudul Dunarii => scaderea numarului populatiei romanice de aici- cu tinpul , populatia de aici a fost dislocata , adica impartite in doua greupe mari:a) spre miazanoapte : daco-romanii ( => urmasii lor = istroromanii)b) spre miaza zi : macedoromanii sau aromanii (=> meglenoromanii)

Valahii din sudul Dunarii

- in evul mediu – populatie de limba romanica in Peninsula Balcanica = valahi- cuvantul “ valah” – de origine germanica = populatie de origine romanica sau celtica- izvoarele latine – blacus , valachus sau vlachus in magiara ( olah)- stiri despre vlahii din Balcani- in “ Cronica” bizantina a lui Skylitzes- Kedrenos : dupa moartea imparatului Ioan Tzimiskes (976) bulgarii sau rasculat- vin la conducere patru frati : David , Moise , Aaron si Samuil- numele biblice ale celor patru frati arata originea lor romaneasca balcanica si caracterul preponderent valah al statului lui Samuil- a doua oara vlahii sunt amintiti de un cronicar bizantin anonim : in 980 imparatul Vasile II Bulgaroctonul il numeste pe Niculita conducatorul militar peste vlahii din Elasa- Vlahia Mare = prima organizatie de stat romaneasca in sudul Dunarii- 1066- miscare a vlahilor din Thesalia ( Elado) impotriva imparatului bizantin - alte stiri despre vlahi – de la scriitorul bizantin Kekaumenos , din cartea principesei Ana Comnena ( 1083-1148) intitulata “ Alexiada” ( aminteste de un conducator al lor – Pudila – in anul 1094) ; de la calatori si unii cronicari ai cruciadelor- in evul mediu , romanii ( vlahii) sud-dunareni – impartiti in trei grupuri :a) grupul sudic: Vlahia Mare in Thesalia , Vlahia Mica in Etolia si Acarnavia si Vlahia de Sus in Epir , Macedonia propriu-zisa , Peninsula Calcidicab) Grupul nordic : Muntii Balcani ( Haemus) , pana in Rumeliac) Grupul apusean : Serbia , Bosnia , Muntenegru , si Dalmatia, iar mai tarziu Croatia si Italia- Cea maI veche stire despre vlahii apuseni – in “Cronica” preotului din Diocleea de pe la 1150 : romanii sunt numiti “ mavrovlahi” ( vlahii negrii)- 40 de documente ( sec. XII-XV) mentioneaza pe vlahii apuseni.

Page 8: Despre Ibor

“ Imperiul vlaho- bulgar”

- 1185-1186 – racoala vlahilor si bulgarilor sub conducerea fratilor Petru si Asan (Asen) datorat impozitelor puse de bizantini- trupele bizantine- infrante de romanii si bulgarii din sudul Dunarii => intemeierea unui nou stat – “ statul Asanestilor” , “imperiul vlaho-bulgar” sau “al doilea tarat bulgar” – capitala la Tarnovo.- Primul conducator al noului stat = Asan , ucis in 1196- Apoi Petru fratele sau , ucis in 1197 su ulterior fratele mai mic , Ioanita , supranumit Caloianes ( 1197-1207)- 8 noiembrie 1204 – ionita este incoronat la Tarnovo ca “ rege al bulgarilor si vlahilor ( rex Bulgarorum et Blachorum)- imparatul imperiului latin de rasatit ( intemeiat 1204) – contele Baldun de Flandra – ciocniri armate cu Ionita- la conducerea statului Asanestilor – nepotul lui Ionita : Ioan Asan II ( 1218-1241)- izvoarele dovedesc originea romaneasca a Asanestilor :1) Cronica lui Nicetas Choniates Akominatus2) Cronica germana a lui Ansbertus3) Cronicele franceze4) Documente ale cancelariei papale- statul intemeiat de vlahi devine stat bulgar , dar documentele istorice toponimia atesta existenta unei populatii romanesti in sudul Dunarii in urma cu 7 veacuri.

Viata bisericeasca a romanilor sud- dunareni

- Prima stire privitoare la viata bisericeasca – 1019-1020- cand Vasile II Bulgaroctonul , in urma desfiintarii statului bulgar , a suprimat si “ Patriarhia” bulgara de la Ohrida , readucandu-l la rangul de arhiepiscopie , dar tot autocefala- In locul patriarhului David este asezat arhiepiscopul Ioan- Imparatul a dat tre diplome( decrete) care se ocupau cu organizarea si jurisdictia bisericeasca a noii Arhiepiscopii- Prin cea de a doua diploma ( mai 1020) imparatul stabileste ca intinderea Arhiepiscopiei de Ohrida sa fie aceiasi ca pe vremea tarului Simeon- Diploma mentiona si cele 31 de episcopii care urmau sa-I fie supuse- Vlahii – scosi de sub obladuirea duhovniceasca a episcopilor locali- Acesti vlahi pot fi : 1) cei din nordul Dunarii ( D. Onciul)2) si cei din nord si cei din sud ( N. Dobrescu)3) cei din Bulgaria – ipoteza cea mai acceptabila

Episcopia vlahilor

Page 9: Despre Ibor

- lista din sec. XI a eparhiilor supuse Ohridei => ultima dintre ele , a 24-a , era “Episcopia vlahilor”- dintr-o alta lista a acestor episcopii ( Notitia episcopatuum) – sec.XIII=> episcopul vlahilor se afla in “ Vreamoti” = 1) Orasul Vranse, asezat pe Morava de sud. 2) Vranovici , in Macedonia- nu se cunoaste numele nici unui episcop , ci doar al unui preot pe un manuscris din sec XI - episcopul vlahilor – mentionat in 1335 ( resedinta in Prilep sau in Lerin)- vlahii din taratul sarbesc – pusi sub jurisdictia Arhiepiscopiei autocefale sarbe cu resedinta la manastirea Jicea.- Scoaterea vlahilor de sub jurisdictia episcopilor locali si supunerea lor directa fata de arhiepiscopul de Ohrida si cel de Jicea = abatere de la randuielile canonice ale Bisericii Ortodoxe.- Preotii vlahi din sudul Dunarii slujeau in limba Roanica , poate si in slavoneste si in greceste- Predica si spovedania s-au facut in limba vorbita de credinciosi- In dialectele aroman , meglenoroman si istroroman s-au facut o serie de termeni bisericesti de origine slava sau greceasca

Arhiepiscopia ( Patriarhia) de Tarnovo

- Preotul Vasile devine arhiepiscop si totodata carmuitorul Bisericii Ortodoxe romano-bulgare cu resedinta la Tarnovo.- Tarnovo devine singurul centru politic si bisericesc al vlahilor si bulgarilor din sudul Dunarii- Asan a adus aici moastele Sfantului Ioan de Rila , iar Ionita pe ale Sfintei Filofteia si ale Sfantului Ilarion.- Ionita incepe tratativele cu papa Inocentiu III- data fiind atitudinea potrivnica a bizantului fata de noul stat- Papa ii pune conditii:1) Ionita si poporul sau sa il recunoasca pe papa ca suveran2) Sa se supuna Bisericii Catolice- Curand se creeaza un nou imperiu la Niceea ( 1204-1261) => Biserica romana- bulgara intra sub ascultarea Patriarhiei ecumenice ( cu resedinta la Niceea din 1204)- 1235 – sinodul de la Lampsakos: patriarhul ecumenic Gherman Ii recunoaste autocefalia Bisericii de Tarnovo si conducatorul ei – Ioachim – titlu de “ Patriarh”- la Tarnovo s-a infiintat o scoala telogica- 1375 – Eftimie a fost ales patriarh de Tarnovo ( era vlah de neam)- 1300-1321 ( Teodor Sviatoslan) si 1331-1371 ( Ivan Alexandru) se reface treptat situatia interna a statului - dupa moartea lui Ivan Alexandru , Bulgaria a fost impartita in doua formatiuni distincte :1) un tarat la Tarnovo , condus de fiul sau Ivan Sisman2) un tarat cu capitala la Vidin , condus de fratele vitreg al acestuia , Ivan Stracimir- 1393 – taratul de Tarnovo a cazut sub turci

Page 10: Despre Ibor

- capitala a fost aparata de Eftimie , ultimul patriarh de aici ( exilat in Bulgaria de sud , unde a murit in 1400 ) => disparitia Patriarhiei de Tarnovo- in locul ei a ramas o simpla mitropolie sub jurisdictia Patriarhiei de Constantinopol - 1396 – cade sub turci si taratul bulgar de la Vidin => numeroase biserici au fost prefacute in moschei , preotii si calugarii – alungati sau ucisi.

Concluzii;

- romanii sud-dunareni au avut , in secolele X-XI , propria lor viata bisericaeasca , uneori cu scaune episcopale , in care au pastorit desigur vladici de neam roman.- scaunele episcopale sud-dunarene au fost sub jurisdictia Patriarhiei de Constantinopol , caci relatiile temporare ale lui Ionita cu papa Inocentiu III au ramas fara urmari.

Bibliografie;

A) Romanii din Balcani:

1) Silviu Dragomir, “ Vlahii si morlacii. Studiu din istoria roamnismului balcanic” , Cluj , 1924 , 135 p .2) N. Iorga , “ Istoria romanilor din Peninsula Balcanica( Albania , Macedonia , Epir , Tesalia etc.)” , Bucuresti , 1919 , 75p.3) G. Murnu , “ Istoria romanilor din Pind , Valahia Mare , 980-1250. Studiu istoric dupa izvoare bizantine” , Bucuresti , 1913 , 230 p.

B) Statul Asanestilor

1) Constantin C. Giurescu , “ Despre Vlahia Asanestilor” , 1931 , 18 p . ( extras din lucrarile institutului de Geografie al Universitatii din Cluj , vol. IV )2) Iulian Miculescu , “ Romanii ( vlahii) in spatiul carpato- balcanic , pana la intemeierea imperiului romano- bulgar” , in B.O.R. , an CII , 1984, nr. 3-4 , 246-258.

C) Viata bisericeasca

1) Simion Reli , “ Istoria vietii bisericesti a romanilor “ , Cernauti ,1942, p. 129-168.

Page 11: Despre Ibor

VIATA BISERICEASCA A ROMANILOR DIN TRANSILVANIASI BANAT IN SECOLELE IX- XIII

Contextul istoric

- Este legat de migrarea si increstinarea ungurilor ;- 896 – se aseaza in Campia Panonica ; pornescexpeditii in : Moravia, Franta , Germania ;

- la E de Tisa au gasit o populatie romano-slava ( dovezi in “ Cronica rusa de la Kiev” – a lui Nestor si “ Gesta Hungaronum” – a notarului anonim “ Anonimus” , al regelui Bale ( 1131-1141)

Primele formatiuni politice romanesti din Transilvania

De la Anonymus aflam ca existau ducate siu voievodate :a) – in Crisana , condus de “ ducele” bihorean Menumorut;b) – in Banat , condus de Glad;c) – Intara “Transilvaniei” intre portile Mesesului si Izvoarele Somesului , condus de “ ducele roman Gelu”.Alte fomatiuni neamintite de Anonymus :- pe valea Muresului ( cetati la Teligrad si Balgrad – urme de locuire din sec. IX-X);- “ tarile” atestate documentar in sec. XIII-XIV : Tara Barsei , Tara Fagarasului ,Tara Amlasului , Tara Hategului , Tara Zarandului , Tara Maramuresului, etc.- in sec. XI Transilvania era condusa de Gyla ( Gyula sau Iula) , cu centrul la Balgrad.Ofensiva de ocupare a Transilvaniei a dutar cca. 200 de ani. In jurul vechilor cetati gasite aici s-au organizat , in sec. XII-XIII, comitate regale ( de exemplu ; comitatul Dabaca amintit in 1164). Din aceleasi institutii autohtone => voievodatul = dezvoltarea vechilor “ ducate”.Pentru apararea teritoriilor ocupate regii Ungariei s-au folosit de : secui , sasi.

Inceputurile increstinarii ungurilor

- inraurire puternic ortodoxa au primit de la populatia ramano-slava din Campia Tisei si de la romanii din Transilvania de la care :a) – au imprumutat termeni crestini ortodocsi;b) – au adoptat si au pastrat practici si obiceiuri ale Bisericii rasaritene.Alte mrturii ale increstinarii:- sub Stefan cel Sfant sunt anumite cele patru posturi ale Bisericii rasaritene “ cunoscute tuturor”;- incepeau postul cel mare ca in Biserica Ortodoxa;

Page 12: Despre Ibor

Viata crestina in Morisena

- avem stiri din sec. XI- ‘ Vita Santi Gerhardi” – aminteste de Achtum , un urmas al lui Glad:a) era ortodoxb) a ridicat o manastire in cinstea Sfantului Ioan Botezatorul in cetatea Morisena , cu egumen si calugari ortodoxi.- dupa 1029-1030 cetatea Morisena devine “ Cinadina” ( azi Cenad).

Episcopia de Dibiscos

Imparatul Vasile II Bulgaroctonul (976-1025) a reorganizat Arhiepiscopia de ohrida , prin trei diplome , date in 1019-1020.Intre eparhiile supuse exista episcopia de Branitza cu sase “castre episcopale” una fiind Dibiscos ( una si aceiasi cu Tibisco , azi Timisoara).

Alte stiri despre Biserica romaneasca din Transilvania

Incepand cu regele Coloman (1095-1116) incepe un proces de catolicizare a romanilor din Transilvania.Mai existau manastiri ortodoxe:- la Oroszlanus ;- Hodos ,langa Arad , amintita in 1117;- Mereseni , atestata in 1165 si 1281;- chilii si bisericute rupestre in Moigrad ,Jac , Creaca , Brebi , Cib , Varadia – datate in sec. XII ;- inainte de 1205 exista o episcopie ortodoxa in partile Bihorului sau Hunedoarei.

Concluzii:

- ritul ortodox era cunoscut de unguri la inceputul crestinarii lor;- dupa Stefan cel Sfant , adept al ritului latin , crestinismul s-a mentinut si in secolele urmatorare;- episcopii ortodoxe la : Dabaca, Alba Iulia , Biharea si Dibiscos;- sediul episcopiei ortodoxe a Transilvaniei era , inainte de 1025 , in partile Hunedoarei sau Bihorului.

Page 13: Despre Ibor

BISERICA ROMANEASCA IN SUDUL DUNARIIIN SECOLELE X-XIV

- asezarea slavilor si apoi a bulgarilor in sudul Dunarii a dus la schimbari majore in viata bisericeasca a populatiei romanice din sudul Dunarii;- populatia a fost impartita in doua grupe mari :a) la miazanoapte- daco-romanii-istroromaniib) la miazazi – macedoromanii( aromanii)

Vlahii din Sudul Dunarii- vlahii sunt intalniti in evul mediu in Peninsula Balcanica de la Marea Egee la Dunare si de la Marea Neagra la Marea Adriatica;- cuvantul vlah are origine germanica = populatie de origine romanica sau celtica;- prima stire despre vlahii din Balcani se gaseste in “ Cronica Bizantina” a lui Skylitzes-Kedrenos –dupa anul 976 ,bulgarii s-au rasculat ; conducatorii au fost fratii : David , Moise Aron si Samuil, Samuil devine conducator al Bulgariei ( 976-1014).Concluzia istoricilor : numele biblice ale celor patru frati aratau originea romaneasca balcanica si caracterul valah al statului lui Samuil;- a duoa stire – sunt amintiti de un cronicar bizantin anonim – anul 980 imparatul Vasile II Bulgaroctonul numeste pe Niculita conducator militar peste vlahii din Elada;- alte stiri despre raspandirea si viata vlahilor ne sunt oferite de scriitorul bizantin Kekaumenus si Ana Comnena “ Alexiada”- in evul mediu romanii sud-dunareni erau impartiti inm trei mari grupe : - sudic- nordic- apusean- rolul politic insemnat al acestei populatii vlahe din sudul Dunarii:a) moartea tarului Simeon ( 893-927) a dus la decaderea statului bulgarb) 971 – Bulgaria de Rasarit , inclusiv dobrogea cade in mana imparatului Ioan Tzimiskesc) 1018 in timpul imparatului Vasile II Bulgaroctonul (976-1025) si partea apuseana cade in mana bizantinilor

Impreiul vlaho-bulgar

- 1185-1186- rascoala vlahilor si a bulgarilor condusa de Petru si Asan- cauza : datorita impozitelor mari puse asupra celor care aveau cirezi de vite sau turme de oi

Page 14: Despre Ibor

- participanti: - romani si cumani din sudul Dunarii- roamani si cumani din nordul Dunarii- urmari: intemeierea “ statului Asanestilor”, “ al doilea tarat bulgar” – capitala la Tarnovo.- conducatori:- Asan pana in 1196- Petru ( 1196-1197)- Ionita Caloianes ( 1197-1207) – obtine recunoasterea oficiala a noului stat din partea bizantinilor si a papei- in 1204 incoronat “ rex Bulgarorum et Blachorum”- Ioan Asan al II-lea ( 1218-1241) sub care statul Asanestilor a ajuns la cea mai mare intindere- originea romaneasca a Asanestilor – izvoare:- cronica lui Nicetas Choniates care precizeaza ca erau “vlahi”- cronica germana a lui Ansbertus- cronici franceze- documentele cancelariei papale- statul intemeiat de ei a devenit stat bulgar , iar elementul romanesc in Balcani a disparut treptat

Viata bisericeasca a romanilor sud-dunareni

Sitri privitoare la viata bisericeasca :- 1019-1020 imparatul Vasile II Bulgaroctomul a suprimat “ Patriarhia” bulgara de la Ohrida reducand-o la rangul de arhiepiscopie ( autocefala)- Patriarhul David a fost inlocuit de arhiepiscopul Ioan-1020 – intinderea arhiepiscopiei aceiasi ca pe vremea tarului Simeon- jurisdictia noului arhiepiscop si asupra vlahilor din Bulgaria

Episcopia vlahilor

- asezarea tuturor vlahilor din sudul Dunarii sub carmuirea duhovniceasca a arhiepiscopului de Ohrida era necanonica;- nevoia intemeierii unei episcopii proprii - secolul XI- eparhia a 24-a supusa Ohridei era “ Episcopia vlahilor”- secolul XIII- epicopul vlahilor se afla in ‘Vreanoti” = Vranje( Iugoslavia)- secolul XI – aflam despre “ Ioan preotul preasfintei episcopii a vlahilor manuscris pastrat in biblioteca bisericii Sfantul Climent din Ohrida- 1335- aflam despre un alt episcop vlah cu resedinta la Prislop sau in Lerin- vlahii din taratul sarbesc sunt pusi sub jurisdictia arhiepiscopiei autocefale sarbe cu resedinta la Jicea- de retinut: scoaterea vlahilor de sub jurisdictia episcopikor locali si supunerea lor directa fata de arhiepiscopul din Ohrida si cel din Licea , ca si crearea unei episcopii fara un teritoriu delimitat , era o abatere de la randuielile canonice ale bisericii ortodoxe;- nu se cunoaste limba in care au slujit preotii din sudul Dunarii- se presupune ca ar fi fost limba romanica , slavona sau greaca;

Page 15: Despre Ibor

- cert este ca predica si spovedania se faceau in limba cunoscuta si vorbita de credinciosi;- dialectele aroamn , meglenoromen si istroroman au pastrat o serie de termeni bisericesti asemanatori cu cei din daco-romana.

Arhiepiscopia ( Patriarhia ) de Tarnovo

- dupa intemeierea statului Asanestilor , scaunul arhiepiscopesc din Ohrida decade prin infiintarea unei arhiepiscopii la Tarnovo- anterior anului 1185 , Petru si Asan au ctitorit o bisericacu hramul Sfantul Dumitru langa Tarnovo- binecuvantarea pormirii rascoalei din anul 1185a dat-o preotul Vasile “ Valh”- dupa intemeierea statului , preotul a fost inaltat la rangul de arhiepiscop si hirotonit - nu s-a recunoscut independenta noii biserici , dar cu toate acestea , arhiepiscopul Vasile si-a organizat biserica , hirotonind episcopi vlahi si bulgari , reinviind viata manastireasca , randuind preotii in parohii- de retinut ca Tarnovo a devenit singurul centru politic si bisericesc al Vlahilor si bulgarilor din sudul Dunarii- in anul 1235 , dupa o luga “ lupta” , patriarhul ecumenic Gherman al II-lea a recunoscut autocefalia bisericii de Tarnovo iar pe Ioachim ca patriarh- Tarnovo a devenit un puternic centru bisericesc ; aici s-a infiintat o scoala teologica de mare prestigiu condusa de mari cartirari : - cuviosul Teodosie- patriarhul Eftimie- vlahul Grigorie Tamblac- dupa stingerea dinastiei Asanestilor (1257) imperiul de la Tarnovo si-a pierdut caracterul romanesc , ramanand in continuare ca stat bulgar;- in 1393 taratul de la Tarnovo a cazut sub turci – capitala a fost aparata , in absenta tarului , de insusi patriarhul Eftimie , dus de turci in exil in Bulgaria de sud- cu aceasta patriarhia de la Tarnovo a disparut. A ramas , in locul ei , o simpla mitropolie sub jurisdictia Patriarhiei de Constantinopol.

Page 16: Despre Ibor

CRESTINISMUL DACO-ROMAN IN NORDUL DUNARIIIN SECOLUL IV MARTURII LITERARE-ISTORICE

Contextul politic

- mijlocul sec. III – urmare a crizei economice din imperiul roman – Dacia este parasita de oamenii de afaceri – 271-275 , sub Aurelian , parasirea oficiala a fostei provincii prin retragerea administratiei si a legiunilor in sudul Dunarii.- ulterior – populatii migratoare : goti , huni , avari , slavi , iar mai tarziu pecenegi si cumani.

Migratia gotilor

- gotii = popor de neam germanic , originar din peninsula Scandinavica si din nordul Europei Centrale- prima jumatate a sec. III – ciocniri intre goti si armatele romane din Dacia si Moesia- de partea gotilor – carpii din Dacia ramasa in afara provinciei romane – 251- imparatul Trobonianus Gallus incheie o pace cu gotii prin care cedeaza coalitiei geto- carpatice unele teritorii din Dacia- gotii( cele doua ramuri: rasariteana a ostrogotilor si apuseana a vizigotilor) – sfarsitul secolului III-sec. IV se aseaza pe teritoriul tarii noastre- ei nu au avut nici o influenta asupra autohtonilor romanizati din Dacia- limba daco-romanilor nu a fost inraurita de a gotilor- 332 infrangerea gotilor de catre ostile romane conduse de catre Constantin cel Mare- 367-396- imparatul Valens intreprinde doua expeditii impotriva gotilor , in nordul Dunarii, conduse de Athanaric- 376 – infrangerea gotilor de catre huni=> o emigrare masiva a lor in sudul Dunarii , unde au avut loc lupte cu imparatul Valens , acesta pierzandu-si viata(378)- procesul de romanizare s-a mentinut si intarit datorita urmatorilor factori:1) mentinerea cetatilor imperiale de pe malul tang al Dunarii2) predominarea economiei romene cu moneda ei in tota Dacia3) existenta podului de piatra peste Dunare

Page 17: Despre Ibor

4) refacerea soselei catre Transilvania5) populatia din dacia vorbea limba latina

Crestinarea gotilor

- gotii au conscut crestinismul inca de cand locuiau in nodrul Marii Negre – Crimeea- ajungand la Dunare , invatatura crestina era raspandita printre ei de captivii pe care ii aduceau din Asia Mica si Peninsula Balcanica-332 – gotilor li se impune libertate pentru crestini- Sinodul I ecumenic de la Niceea ( 325) – participa episcopul Teofil “ al Gotiei” (Gothiei), care era ortodox ( probabil episcopul crestinilor din “tara Gothiei”)

Ulfila

- Socrate -> Teofil = invatatorul si predecesorul lui Ulfila ( Ulfilas)- Ulfila = descendentil unei familii grecesti din Capadocia , deportata in “ tara gotilor” pe la mijlocul sec. III- 341 – Ulfila este trimis la un sinod semiarian tinut in Antiohia , unde a fost hirotonit episcop de catre semiarianul Eusebiu al Constantinopolului- alta ipoteza : hirotonit de Eusebiu al Constantinopolului in 336( mai aproape de adevar)- Socrate si Sozomen : Ulfila a fost la inceput ortodox , in sens Niceean , si mai tarziu, din interese politice , a trecut la arianism- Ulfila a creat un alfabet propriu ,gotic si a inceput traducerea Bibliei in limba gotica- 348- prigoana impotriva gotilor crestini dezlantiuta de conducatorul lor Aorich=> emigrarea lui Ulfila in nordul Dunarii- activitatea sa misionara – continuata de episcopul Goddas , ocrotit de imparatii Constantiu II ( 337-361) si Valens ( 364-378) care erau arieni- Ulfila a creat in jurul sau o adevarat scoala teologica - a tradus din limba greaca “Biblia gothica” ce a circulat in numeroase copii – manuscrise ( cel mai vestit este Codex Argentus Upsaliensis din sec. V-VI)- 360 – Socrate si Sozomen : Ulfila participa la un sinod in Constantinopol si accepta marturisirea de credinta semiariana a acestui sinod- 370-372 – o noua persecutie anticrestina pornita de regele got Athanaric- Ulfila moare in 383 la ConstantinopolAuxentius , ucenic al lui Ulfila , scrie dupa moartea acestuia un fel de panegiric despre dascalul sau : “ Epistula de fide , vita et obitu Ulfilae” ( Scisoare despre credinta , viata si sfarsitul lui Ulfila)Audius , calugar eretic originar din Mesopotamia – exilat in Scythia Minor sub imparatul Constantiu III ( 337-361)- condamnat de un sinod pentru propovaduirea unui rigorism exagerat- a hirotonit episcopii Uranius si Silvanus

Persecutiile gotilor impotriva crestinilor din Dacia

- 347-348- persecutia anticrestina a lui Aorich – atestata de o cateheza a Sfantului Chiril al Ierusalimului

Page 18: Despre Ibor

- Eutihie- ucenic al lui Ulfila originar din Capadocia- amintit intr-o corespodenta a Sfantului Vasile cel Mare de prin anii 373-374-370-372 – Athanaric porneste o persecutie impotriva crestinilor din regatul sau ( potrivit istoricului bisericesc Sozomen)- numele martirilor – consemnate intr-un fragment de calendar got: preotii Verca si Batwin sau Bathusios cu cei doi fii si doua fiice , un calugar Arpila , 11 barbati , 7 femei si un altul , in total 26 de martiri- ramasitele acestor martiri au fost stranse de o crestina cu numele Gaatha , sotia unui conducator got , si fiica ei , Dulculla.- sinaxarele pomenesc si alti martiri : Sfantul Nichita , ars de viu poate intr-o zi de 15 septembrie- moastele duse in Cilicia si asezate intr-o biserica ortodoxa din orasul Mopsuestia

Martiriul Sfantului Sava

- Sfantul Sava – martir al persecutiei lui Athanaric- patimirea sa – reletata in “ Scrisoarea Bisericii din Gothia catre Biserica din Capadocia” scrisa prin 373-374 , scrisoare care este de fapt actul sau de martir=> Sava = grec de neam , credincios ortodox- preoti si credinciosi au fost nevoiti sa se refugieze “ din Gothia” peste Dunare , in “Romania” ( una din provinciile imperiului roman de rasarit , fie Moesia , fie Scythia Minor)- intre refugiati : preotul Sansala ( Sansalas)- Sansala si Sava au fost prinsi , supusi la chinuri si siliti sa aduca jertfa idolilor , lucru pe care l-au refuzat.- Sava- inecat in raul Museos – 12 aprilie 372 , a cincea zi dupa Pasti ( la 38 de ani)-Vestea despre acest martir -> Sfantul Vasile cel Mare , arhiepiscopul Cezareei din Capadocia- La cererea Sfantului Vasile cel Mare moastele Sfantului Sava sunt aduse in Cezareea impreuna cu mesajul guvernatorului Scythiei Mici – Iunius Soranus – “ Scrisoarea Bisericii lui Dumnezeu din Gothia catre Biserica lui Dumnezeu din Capadocia si catre toate Bisericile ( comunitatile) locale ale Sfintei Biserici universale” ( in limba greaca)= actul martiric al Sfantului Sava

Concluzii :

- in nordul Dunarii pulsa o viata crestina mai intensa , fiind aici biserici , preoti , cantareti si credinciosi care praznuiau anumite sarbatori- era posibila convietuirea “ barbarilor” ( taranii pagani) cu populatia daco-romana- crestinii din nordul Dunarii , desi au trait intre goti – din care multi erau arieni- tineau randuielile ortodoxe potrivit celor hotarate de Sinodul I ecumenic de la Niceea- populatia daco-romana a continuat sa existe si sub goti , pastrand legaturineintrerupte cu populatia de limba latina din sudul Dunarii ( Romania)- se observa o influenta daco- romana in crestinismul gotilor ( nume latine)- invatatura crestin ortodoxa era atat de puternica in teritoriile de azi ale tarii noastre in sec. IV incat din randul credinciosilor de aici unii si-au fertfit viata pentru Hristos.

Page 19: Despre Ibor

Bibliografie :

A) Ulfila si increstinarea gotilor

- C. Erbiceanu , “ Gotii in Dacia si Moesia . Crestinarea lor in sec. III si IV” , in B.O.R. , anul XII , 1888 , p. 134-139- Ioan Ramureanu , “ Miscarea audienilor in Dacia Pontica si nord – dunareana ( sec. IV-V)”, in B.O.R. , anul XCVI , 1978 , nr. 9-10 , p. 1053-1070.

B) Martiri crestini din Gotia

- Gherasim Timus , “ Epistola Bisericii Gotiei” , in B.O.R. , xiv , 1890-1891 , p. 817-821.

CRESTINISMUL DACO-ROMAN LA SFARISITULSECOLULUI IV SI IN SECOLUL V

Contextul politic

- la ruina ereziei ariene au contribuit sinoadele care au luat atitudine impotriva arianismului si marii dascali ai crestinatatii Sfantii Vasile cel Mare , Grigorie de Nazianz si Grigorie de Nissa in Rasarit , Ilarie din Pictavium si Ambrozie din Milan in Apus , care au continuat opera Sfantului Atanasie cel Mare - 28 februarie 380 – imparatul Teodosie cel Mare ( 379-395) , prin edictul de la Tesalonic , interzice aceasta erezie - s-a continuat si lupta impotriva paganismului- imparatii Teodosie in Rasarit si Gratian in Apus au dat o serie de edicte impotriva paganismului- edictul din februarie 391 decreta crestinismul religie de stat ( Teodosie cel Mare)- urmasii lui , Arcadius in Rasarit si Honorius in Apus , au continuat masurile sale , si ulterior Tedosie II va face acelasi lucru

Erezia Pnevmatomaha . Sinodul II ecumenic

- in urma arianismului apar numeroase erezii si dispute teologice- apare o erezie a celor care nu recunosteau dumnezeirea Duhului Sfant , numita a pnevmatomahilorsau a ,acedonienilor ( dupa numele semiarianului Macedonie) mai multe sinoade si numeroase- impotriva pnevmatomahilor scrieri ale sfintilor Vasile

Page 20: Despre Ibor

cel Mare si Grigorie de Nazianz- 381- Sinodul II ecumenic de la Constantinopol convocat de imparatul Teodosie cel Mare – 150 de episcopi=> anatemizarea ereticilor ( deci si a pnevmatomahilor)- s-au alcatuit cinci articole , care au fost adaugate la simbolul de Niceea , formandu-se astfel “ Simbolul de credinta niceo-constantinopolitan” , prin care se marturisea si dumnezeirea Duhului Sfant- sinodul a dat si 7 canoane ( al 3-lea preciza ca episcopul de Constantinopol urmeaza in rang imediat dupa cel de la Roma)- din tinuturile dunarene au participat la sinod episcopii Gherontie ( sau Terentius) al Tomisului si Martirius al Marcianopolei , in Moesia Inferior

Erezia nestoriana. Sinodul III ecumenic

- inceputul sec. V – alti episcopi sud-dunareniangajati in dispute teologice- s-a pus si problema intruparii Logosului- 427 – ajunge arhiepiscop de Constantinopol Nestorie care sustinea ca Sfanta Fecioara Maria nu este “ Nascatoare de Dumnezeu” , cu numai “ Nascatoare de om”- impotriva noii erezii – Sfantul Chiril , episcoput Alexandriei => lungi polemici intre Sfantul Chiril si Nestorie- 431 – al III-lea Sinod ecumenic de la Efes convocat de imparatul Teodosie II> condamnarea invataturilor lui Nestirie si aprobarea celor “12 anatematisme” intocmite de Sfantul Chiril> s-a stabilit ca in Iisus Hristos sunt doua firi : una divina si una umana , dar o singura persoana , cea divina a Fiului lui Dumnezeu> Sfanta Fecioara Maria a fost numita “Nascatoare de Dumnezeu’> Nestorie – excomunicat- din partile nostre a participat la Sinod epicopul Tomisului , care a semnat ca al 170-lea participant cele 12anatematisme si condamnarea lui Nestorie- au mai particiupat : Iulian al Sardiciei ,Dorotei din Marcianopolis , adept al lui Nestorie si Iacob al Durostorului - doi episcopi din partile dunarene s-au opus condamnarii lui Nestorie : Petronius din Novae si Marcianus din Abrittus- concluzie : majoritatea episcopilor dunareni participanti s-au aratat favorabili lui Nestorie

Erezia monofizita. Sinodul IV ecumenic.

- Eutihie – care a luptat impotriva lui Nestorie , a cazut intr-o erezie opusa : Mantuitorul , avand o singura persoana a avut numai o singura fire , cea dumnezeiasca pentru ca cea omeneasca , luata la intrupare , a fost absorbita cu totul de prima = monofizitism sau monofizism- 448- sinodul local convocat de episcopul Flavian al Constantinopolului l-a condamnat pe Eutihie- din partile dunarene – episcopul Saturnin din Marcianopolis- Ioan al Tomisului scria in acelasi timp lucrari de combatere a arianismului si monofizitismului

Page 21: Despre Ibor

- 449 – un nou sinod la Constantinopol intrunit la cererea imparatului Teodosie => o noua condamnare a ereziarhului- din tinuturile dunarene : Alexandru al Tomisului , Saturnin al Marcianopolei si Secundianus al Novaelor-Eutihie s-a adresat lui Leon I , episcopul Romei , care l-a considerat “ eretic periculos” si lui Dioscor al Alexandriei , care a gasit ca invatatura lui era ortodoxa- august 449 – un sinod ecumenic la Efesconvocat de Teodosie II => condamnarea invataturii despre cele doua naturi ( diofizism) in persoana Mantuitorului Iisus Hristos- din pricina abuzurilor denumirea de “ sinod talharesc”savarsite - din partile dunarene – Diogenianus din Remesiana- 451 – al IV-lea Sinod ecumenic la Calcedon – 520-630 de episcopi- din partile dunarene nu intalnim pe nimeni ; numai episcopul Alexandru al Tomisului a semnat hotararile Sinodului dar ulterior , dupa inchiderea dezbaterilor :> anatemizarea lui Eutihie> depunerea lui Dioscor din scaun> semnarea “ Epistolei dogmatice a lui Leon I” , recunoscuta drept ortodoxa- Sinodul a dat 28 de canoane; ultimul canon stabilea ca scaunul din Constantinopol este al doilea dupa cel din Roma- s-a stabilit ordinea ierarhica onorifica a celor cinci patriarhate ( pentarhie) pe criteriul importantei lor politice : Roma , Constantinopol , Alexandria , Antiohia- tulburarile pricinuite de monofizitism au continuat in Palestina si Egipt- Leon I ( 457-474) , in 458 , adreseaza o scrisoare tuturor ierarhilor din imperiu cerandu-le parerea asupra hotararilor de la Calcedon- au fost consultati si unii episcopi din tinuturile dunarene- raspunsurile aprobau mentinerea hotararile Sinodului de la Calcedon si inlaturarea lui Timotei Elur din scaunul Alexandriei ( deoarece era monofizit)

Sfantul Niceta de Remesiana

- in Dacia Mediterranea- nu se cunoaste nimic despre inceputurile scaunului de la Remesiana- intr-o scrisoare din 367 se face amintire de un episcop cu numele Nichas ( probabil Nicetas)- stiri asupra vietii si activitatii sale misionare – din doua poeme ale Sfantului Paulin: Niceta1) Poemul XVII : urma sa plece din Nola spre indepartata Dacie* Niceta predica in limba latina* Vasile Parvan : Niceta a predicat pe ambele maluri ale Dunarii , fiind “ apostolul dacoromanilor”* ipoteza acceptata : Niceta a predicat numai in sudul Dunarii , posibil si in Dacia Ripensis* de origine daco-roman* a lasat lucrari scrise , indeosebi catehetice , lucrari dogmatice , doua cuvantaricu caracter practicliturgic , imnul Te deum laudamus ( Pe Tine , Dumnezeule , Te laudam)* foloseste in scrierile sale opere ale Sfintilor Parinti rasariteni* ultima data Sfantul Niceta este amintit in anul 414 intr-una din scrisorile lui Inocentiu I , episcopul Romei

Page 22: Despre Ibor

* a fost trecut in randul sfintilor* a luptat pentru pastrarea credintei ortodoxe.

Laurentiou de Novae

- 401-417 a pastorit la Novae , in Moesia Inferior- a scris doua omilii:* De poenitentia ( Despre pocainta)* De eleemosyna (Despre milostenie)

Jurisdictia bisericeasca asupra provinciilor romane sud-dunarene

- 297 , sub Diocletian ( 284-305) imperiul roman a fost impartit in :- 4 prefecturi conduse de un prefect- 12 dieceze ( dioceze) in frunte cu un vicar ( numit uneori si exarh)- 101 provincii ( numite de greci eparhii) conduse de cate un proconsul- fiecare provincie – impartita in parohii- dupa organizarea politica se orienteaza si cea eclesiastica- episcopul din capitala diecezei s-a numit mitropolit- scaunul episcopal din Sirmium a ajuns la o stralucire deosebita deoarece aici a fost in secolul IV , resedinta imperiala- episcopul de Sardica devine mitropolit al Daciei mitropoliei Moesiei- episcopul din Marcianopolis Inferior mitropolit- episcopul Tomisului - mitropolitii erau subordonati unui exarh care-si avea scaunul in capitala diecezei administrative - din 381 – Moesia Inferior si Scythia Minor depind de scaunul din Constantinopol recunoscut oficial ca Patriarhie de la Sinodul IV ecumenic- episcopii din Singidunum , Ratiaria , Sardica si Scupi au devenit mitropoliti- tulburari in viata bisericeasca produse de dorinta episcopilor Romei de a se amesteca in treburile Bisericilor din Illyricum in ciuda canonului 2 al sinodului II ecumenic- conceptia despre “ monarhia papala” a fost dezvoltata de Damasus I , Siricius si Inocentiu I , toti amestecandu-se in probleme interne ale Illyricului-Bonifaciu I al Romei ( 418-422) a incercat , fara succes , sa-si supuna Illyricul , amestecandu-se in alegerea mitropolitilor din dieceza Macedoniei-14 iulie 421 – decret din partea hotarari impotriva amestecului episcopului Romei inimparatului Teodosie II treburile bisericesti din Illyricului si impotriva autonomiei locale a exarhului din Tesalonic toate bisericile prefectura Illyricului ( din imperiul de rasarit) erau supuse Constantinopolului 438 – “ Codicele teodosian” reconfirma aceasta hotarare

Concluzii:

- in secolul V Biserica daco-romana a trecut prin mari framantaripricinuite de unele populatii migratoare , dar mai ales de ereziile vremii : Nestorianismul si Monofizitismul

Page 23: Despre Ibor

- o parte din titularii scaunelor episcopale de aici s-au aratat favorabili nestorianismului- marea masa a credinciosilor a tinut si marturisit invatatura ortodoxa asa cum a fost formulata in simbolul Niceo-constantinopolitan- vechile scaune episcopale , care s-au mentinut in parte si acum , ca si disputele teologice ale timpului , la care s-au angajat si ierarhii de aici , arata ca in provinciile dunarene a pulsat o intensa viata crestina si in acest secol

Bibliografie :

* Pentru Sinoadele III si IV ecumenice :- Ioan Mihalcescu , “ Sinodlu III ecumenic din Efes ( 431)” , Bucuresti , 1931- “ 1500 de ani de la Sinodul al IV-lea ecumenic din Calcedon ( 451)- mai multe studii in revista “ Ortodoxia” , an III , nr. 2-3 , 1951 , p. 173-492* Sfantul Niceta Remesiana :- Stefan C. Alexe , “ Sfantul Niceta de Remesiana si ecumenitatea patristica in secolele IV si V” , Bucuresti , 1969 , 141 p. (extras din S.T. , an XXI , 1969 , nr. 7-8 , p. 453-587)- Ioan G. Coman , “ Aria misionara a Sfantului Niceta de Remesiana” , in B.O.R. , an LXVI, 1948 , nr. 5-6 , p. 337-356* Jurisdictia bisericeasca in Illyricum :- Stefan Lupsa , “ Religia stramosilor” , in R.T. , an XXVIII, 1938 , nr. 7-8 , p. 341-355 si nr. 9 , p. 397-410 ( raspuns la lucrarea tendentioasa cu acelasi titlu a lui Nicolae Lupu , aparuta la Blaj in 1935)- Milan Sesan , “ Illyricum intre Roma si Bizant” , in M.A. , an V, 1960, 3-4, p. 202-224

CRESTINISMUL DACO-ROMAN IN SUDUL DUNARIIIN SECOLUL IV. SINOADELE IMPOTRIVAARIENILOR

Contextul politic:

- dupa retragerea aureliana ( 271-275) in sudul Dunarii se creeaza o noua provincie - Dacia Aureliana – impartita in doua : Dacia Ripensis si Dacia Mediterranea- legaturile dintre populatia din nordul si din sudul Dunarii au fost permanente- scriitorii Paul Orosius si Sdalvian din Galia sustin ca a existat o continua emigrare a populatiei din imperiu la barbari ( adica in nordul Dunarii)

Page 24: Despre Ibor

Crestinismul in sudul Dunarii :

- invatatura crestina a patruns in Peninsula Balcanica prin lucrarea misionara a sfantului apostol Pavel si a ucenicilor sai , care au hirotonit episcopi , preoti si diaconi episcopii in provinciile Illyricului mai- la inceputul sec. IV ales pe malul drept al Dunarii:* in Panonia Inferior ( Secunda) – Mursa , sirmium , Bassianae* Moesia Superior – Singidunum , Vimanacium , Horeum Margi ,Margum* Dacia Ripensis – Aquae , Ratiaria , castra Martis , Oescus* in Bononia ( Vidinul de azi)* Dacia Mediterranea – Naisus , Remesiana , Sardica* Dardania- Scupi , Ulpiana* Moesia Inferior – Novae , Sexanta , Durostorum* Scythia Minor – Tomis si alte 14 episcopii- existau episcopii si in celelalte provincii ale Illyricului : Savia , Pannonia Superior (Prima) , Dalmatia si Praevalitania- numarul tuturor episcopiilor dunarene se ridica la peste 40- episcopiile din Panonia Inferior , Moesia Superior , cele doua Dacii sud-dunarene si Dardania erau latine ( inscriptiile funerare , numele ierarhilor )- in Moesia Inferior si Scythia Minor numele ierarhilor si inscriptiile sunt fie in Greaca , fie in latina- in mediul rural s-au instituit horepiscopi ( episcopi “ de stat sau de tara”) , care aveau hirotonie de episcopi- sunt intalniti din sec. II-III pana in sec. XI- XII- unii dintre ei au activat si in nordul Dunarii din imputernicirea episcopilor din sudul Dunarii sau a celui din Tomis- atributiile horepiscopilor:* hirotoneau preoti , diaconi sau hiroteseau grade inferioare* cercetau bisericile existente si pe preoti* instalau preoti* savarseau diferite slujbe* pregateau catehumenii pentru botez* predicau acelor care nu cunosteau inca invatatura crestina- in nordul Dunarii au activat si unii episcopi “ periodeuti” , numiti si “ exarhi” sau “ visitatores” (lat.) care aveau hirotonie de arhiereu- erau inferiori horepiscopilor- intalniti din sec. IV pana in sec. VIII-IX

Sinodul I ecumenic. Tulburari pricinuite de arienii din sudul Dunarii

- 325- Constantin cel Mare convoca primul sinod ecumenic la Niceea- s-a condamnat erzia lui Arie din Alexandria , care invata ca Fiul este o creatura a Tatalui , fiind creat din alta substanta sau fiinta decat Tatal si ca este schimbabil- s-au formulat primele 7 articole din simbolul creintei , care lamureau dumnezeirea Fiului ,( “Fiul lui Dumnezeu , unul nascut , care din Tatal s-a nascut mai inainte de toti vecii… …. Nascut, iar nu facut , Cel de o fiinta cu Tatal , prin care toate s-au facut…..”)

Page 25: Despre Ibor

- au participat 318 Sfinti Parinti ( Sfantul Atanasie cel Mare al Alexandriei)- episcopi din partile dunarene : Dominius sau Domnus din Sirmium , Protogenes din Sardica , Dacus din Scupi si Pistus din Marcianopolis , un episcop de Tomis ( probabil Marcu)- episcopul “Teofil al Goethiei”- Arie a fost exilat in Illyricum , unde a atras doi episcopi de partea arianismului : Valens din Mursa si Usacius din Singidunum- Episcopul Eusebiu al Nicomidiei pune in circulatie un termen nou : “ Fiul este asemanator cu Tatal in substanta sau fiinta” => o noua grupare eretica = arieni moderati , numiti si “ semiarieni” sau “eusebieni”- alte framantari=> convocarea unor sinoade locale:a) 335 – sinodul de la Tyr : semiarienii l-au condamnat pe Sfantul Atanasie cu depunerea din scaun, hotarare aprobata de Constantin cel Mare b) 338 – sinodul de la Alexandria ( ortodox) , Constantinopol ( semiarian)c) 340-341 – sinodul de la roma , convocat de papa Iuliud) 341- sinodul de la Antihia numit “ al sfintirii” sau “ al innoirii”

Sinodul de la Sadica

- toamna anului 343 – cu aprobarea celor doi augusti , Constans al Occidentului si Constantiu al Orientului - 170 de episcopi- din: - Panonia Inferior : Eutherius din Sirmium- Moesia Superior : episcopul Zosimus din Horeum Margi ; preotul Maximus , reprezentantul lui Amantius din Viminacium- Dacia Mediterranea : Episcopii Protogenes din Sardica , Gaudentius din Naisus- Daci Ripensis : episcopii Vitalis din Aquae ,Calvus din Castra Martis si Valens din Oescus , Episcopul Silvestru ( sau Paulin ) din Ratiaria- Dardania : episcopii Pregorius din Scupi si Macedonius din Ulpiana- Valens din Mursa , Urascius din Singidunum- sinodul s-a ocupat de dreapta credinta atacata de semiarieni- a cercetat situatia episcopilor depusi din scaune de semiarieni- s-a ocupat de abuzurile si violentele savarsite de semiarieni ( eusebieni) impotriva multor episcopi, preoti sau credinciosi trimisi in exil sau inchisi pentru ca au respins erezia lui Arie si a lui Eusebiu din Nicomidia- s-a dovedit vinovatia arienilor si semiarienilor- s-a constatat ca invinuirile aduse Sfantului Atanasie , lui Marcel de Ancyra si lui Asclepios din Gaza erau neintemeiate- au fost excominicati arienii: Valens din Mursa si Urascius din Singidunum- s-au stabilit 23 de canoane referitoare la alegerea episcopilor, la drepturile si datoriile lor- hotararile sinodului nu au putut fi aplicate decat in provinciile Illyricului si ale Occidentului , caci in Rasarit imparatul Constantiu i-a sprijinit pe semiarieni- a II-a jumatate a sec. IV – noi sinoade impotriva arienilor

Page 26: Despre Ibor

Alte tulburari in Biserica sud-dunareana

- au aparut noi erezii- 334- scaunul episcopal de la Sirmium este ocupat de ereziarhul Fotin ( Photinos) din Ancyra , ucenicul episcopului Marcel al acyrei- Fotin invata ca Isus s-a nascut in chip natural din Iosif si Fecioara Maria , deci nega existenta elementului divin in El - nu admitea ca Logosul divin a avut o existenta personala inainte de a se intrupa in Hristos- Isus Hristos nu a fost decat un om care , datorita virtutii Sale superioare , a meritat sa fie numit Fiul lui Dumnezeu- acesta invatatura gresita a fost condamnata de patru sinoade locale :* Antiohia - 344* Mediolan – 345* Mediolan – 347* Sirmium – 348- 351 – al doilea sinod de la Sirmium condamna pentru a cincea oara pe Fotin – exilat- membrii sinodului au alcatuit un simbol de credinta numit “ prima formula de la Sirmum”- 357 – al treilea sinod de la Sirmium ( arian) => “ a doua formula de la Sirmium” , care exprima principiile arianismului radical- 358 – Sinod de la Ancyra – condamna arianismul radical , adopta o formula de credinta semiariana sau omiusiana- vara 358 – Sinodul => “ a treia formula de la Sirmium” , care combatea arianismul radical, antitrinitarismul lui Pavel de Samasata si erezia lui Fotin ( Totusi sustinea doctrina semiariana)- sinoadele de la Ariminnium ( Italia) si de la Seleucia => “ a patra formula de la Sirmium” sau “ crezul datat” ( 22 mai 359), care cuprindea o formula de credinta omiana ( “Fiul este asemanator cu Tatal dupa Scripturi”) , acceptata in 360 de un sinod din Constantiopol ca formula oficiala de credinta in tot imperiul roman

Ultimele sinoade impotriva arienilor

- dupa 363 – reconsituirea ierarhiei ortodoxe in provinciile dunarene ale Imperiului Roman- 376 – ortodoxul anemius devine episcop de Sirmium => combaterea ereziei macedonienilor sau pnevmatomahilor , care tagaduiau dumnezeirea Duhului Sfant si deosebirea Sa cu Tatal su cu Fiul- 3 septembrie 381- sinodul de la Aquileea – 35 episcopi => anatemizarea episcopilor arieni Secundianus din Singidunum si Palladius din Rataria si a preotului attalus din Noricum = ultimul sinod impotriva arienilor tinut in Illyricum- dupa acest sinod arianismul si-a incetat oficial existenta in aceste provincii , mentinandu-se numai la goti- ultima tulburare doctrinara = erezia bonosiana ( episcopul Bonos din Naisus) = continuare a ereziei lui Fotin , care nega si pururea-fecioria Maicii Domnului- 391- sinodul de la Capua ( Italia) => inlocuirea lui Bonos cu ortodoxul Marcian

Page 27: Despre Ibor

Concluzii:

- nu avem stiri despre patrunderea arianismului la credinciosii daco-romani din nordul Dunarii – arianismul isi castigase prea putini adepti in sudul Dunarii , doar in randul unor episcopi , indeosebi in jurul orasului Sirmium- ereziarhul Fotin era oriental si nu un localnic => marea masa a clerului si localnicilor daco-romani sud-dunareni au pastrat nealterata ortodoxia niceeana- majoritatea episcopilor cunoscuti de aici poarta nume latine deci si ei , ca si pastoritii lor , au apartinut populatiei romanizate din aceste parti , intre care si multi daco-romani- legaturile neintrerupte dintre nordul si sudul Dunarii au usurat raspandirea invataturii crstine pe teritoriul actual al tarii noastre.

Bibliografie :

1) Vasile Parvan , “ Contributii epigrafice la istoria crstinismului daco –roman” , Bucuresti , 1911, XVI , 222 p. ( indeosebi p. 8-73)2) Ioan I.Ramureanu ,” Sinodul de la Sardica din Anul 343. Importanta lui pentru istoria patrunderii crestnismului la geto –daco-romani” , in S.T. an XIV , 1962 , nr. 3-4 , p. 146-1823) Ioan I. Ramureanu , “ Sinoadele de la Sirmium dintre aniii 348 si 358 . Condamnarea lui Fotin de Sirmium” , in S.T. , an XV , 1963 , nr. 5-6 , p. 266-316Ioan I. Ramureanu, “ Crestinisnul in provinciile romane dunarene ale Illyricului la sfarsitul secolului IV. Sinodul de la Sirmium din 378 si acvillea din 381” , in S.T. , an XVI ,1946, nr. 7-8 , p. 408-450.

Creştinismul românesc, cronologie pînă la întemeierea mitropoliţilor

Page 28: Despre Ibor

Prin Ortodoxie intelegem crestinismul in forma sa rasariteana, cu dogmele, organizatia si cultul Bisericii rasaritene, de care s-a despartit ce apuseana in anul 1054.

Deosebirile intre crestinii de rasarit si cei de apus au inceput mult inainte de 1054, de aceea trebuie sa urmarim apartenenta poporului roman la crestinismul rasaritean de la crestinarea sa.

Crestinismul s-a raspindit la stramosii nostri din rasarit, de la locul de origine al crestinismului insusi.

Sf. Apostol Pavel a raspindit crestinismul in Macedonia si-n Epir, ucenicul sau Tit in Dalmatia. Apostolul Andrei a evangheliat tot malul Marii Negre, pornind din Asia Mica peste Caucaz si sudul Rusiei si coborind prin Moldova, Dobrogea si Bulgaria spre Grecia, unde a murit.

Se vorbeste si de predica Apostolului Filip in Scitia, deci in Rusia de Sud si-n Dobrogea.

Predica Apostolilor a fost continuata in teritoriul de formare a neamului romanesc si, in acelasi timp, a Bisericii Romane, de ucenicii lor si de centrele ierarhice lasate de ei, ca: Tesalonicul, Salonae, Eracleea, Bizantul, Larissa, Nicopolea Epirului, Odissos (=Varna), Tomis (= Constanta), Tyras (= Cetatea Alba), etc.

Stirile despre raspindirea crestinismului in teritoriul de formare a neamului romanesc in secolele II si III, toate arata raspindirea din rasarit aici a crestinismului.

In Dacia Traiana (Romania de azi) se crede ca primii crestini au fost adusi cu armata si cu colonistii in anul 107 si-n tot timpul stapinirii ei de Romani.

Armata romana avea foarte multi orientali si in acel timp crestinismul in orient era mai raspindit, deci crestinii din armata raspindeau in Dacia Traiana si-a celorlalte provincii dunarene crestinismul oriental.

Legiunea V-a Macedonica a fost mutata spre sfirsitul secolului I tocmai din Palestina, leaganul crestinismului (unde s-a botezat cel dintii pagin si acela chiar roman a fost: sutasul Cornel), in Dobrogea, la Troesmis (=Iglita), iar in urma cuceririi Daciei, la Potaissa, Turda de azi.

Din Dobrogea pina in Austria - scrie Zeiller (Origines, p. 59-60) -, tarile dunarene aveau in garnizoanele lor multi asieni, in legiuni ca X Gemina, XIII, XV sau si-n cohorte aparte, ca cea din Comagena Siriei. Ele au trebuit sa aiba si crestini, iar crestinismul acestora era oriental.

Au trebuit sa fie crestini si intre colonistii adusi de Traian in Dacia, "viris exhausta, ad agros et urbes colendas". Iar fiindca ei au fost adusi "ex toto orbe romano", cum scrie Eutropiu, nu din Italia, de unde opreau legile exploatarea taranimii, spre a nu ramine latifundiile domnilor romani nelucrate, crestinii dintre colonistii adusi in Dacia Traiana inca aduceau crestinism rasaritean.

Prin relatiile comerciale crestinismul rasaritean se raspindea in tarile dunarene. Pe la mijlocul secolului II a suferit martiriul in Marcianopole, azi Provadia in Bulgaria, sfinta Melitena. Ea fu indata serbata si in insula greceasca Lemnos, semn ca era originara de acolo.

Page 29: Despre Ibor

In anul 174 soldatii crestini ai legiunilor X si XII romane s-au rugat pentru ploaie si cu ajutorul ei au invins in regiunea Estergomului, pe Dunarea de mijloc. Cele doua legiuni isi aveau sediul permanent in Asia Mica.

In timpul imparatului Septimiu Sever (193-211) legiune a XIII-a Gemina isi avea tabara in Apulum (Alba-Iulia), a V-a Macedonica in Potaissa. Pe linga ele mai erau in Dacia si o multime de trupe auxiliare, unele din tinuturi orientale cu multi crestini.

Intre colonisti pe linga ilirici si panonieni si mai ales dalmatini, care in Alburnus Maior (Rosia de munte) aveau un vicus pirustarum, gasim multi veniti din Asia crestina: galateni in Napoca (Cluj) si in Germizara (Geoagiul de Jos), palmireni in Napoca, tot acolo si in alte localitati sirieni, bitinieni in Ampelum (Zlatna), etc.

Aceleasi legaturi cu Orientul se constata si in celelalte provincii de formare a neamului romanesc, din Macedonia pina in Austria si din Epir pina in Crimeea, si aceleasi dovezi de crestinism rasaritean.

In anul 236 amicii lui Origen, diaconii Ambrozie si Protoctet, erau judecati pentru crestinism in Panonia. Ei erau din Cezareea Palestinei.

In Salonae, oras evanghelizat de asianul Tit, ni s-au pastrat multe inscriptii funerare gnostice din secolele II si III, din timpul cind inflorea gnosticismul in orient. Intre ele era si a fetei Bassa pathenos Lydia maniheea, o crestina originara din Lydia Asiei Mici. Episcopul Salonaei, Venantiu, a fost ucis de pagini in 270, cind voia sa plece in misiune spre Panonia. Urmasul sau, Domnu, ucis in 304, avea parinti orientali, sirianul Teodosie si greaca Magdonia.

Sinaxarele grecesti pomenesc la 7 Martie ca martir in marea persecutie a lui Diocletian pe episcopul de Tomis Efrem, cu informatia suplimentara, ca Efrem fusese trimis ca episcop de Tomis Efrem, cu informatia suplimentara, ca Efrem fusese trimis ca episcop la Tomis de episcopul Ierusalimului, Ermon. Zeiller (171) respinge stirea tocmai pentru aceasta informatie suplimentara, care i se pare stranie. Dar Tomis, ca oras cu port, putea avea pe calea marii legaturi cu Palestina, iar Eusebiu al Cezareei la sfirsitul cartii a 7-a a Istoriei sale bisericesti, scrie, ca ultimul episcop al Ierusalimului, inainte de marea persecutie din vremea sa, a fost Ermon.

Daca stirea sinaxarelor s-ar adeveri, in ea am avea dovada legaturilor crestinismului din tara noastra pe la anul 300 cu insasi mama Bisericilor crestine, cu Biserica Ierusalimului.

Episcopul orasului celui mai apusean din teritoriul de formare a neamului romanesc. Victorin din Poetovio (Pettau in Siria), ucis de pagini in 304, isi traducea si prelucra operele exegetice dupa scriitori greci, dupa Origen in primul rind, desi scria latineste.

Influenta Italiei nu se constata in raspindirea crestinismului in teritoriul de formare a neamului romanesc in primele secole crestine... Harnack in harta raspindirii crestinismului pina la 325 uneste Panonia cu sud-estul crestin al Europei si o desparte de Italia printr-un gol necrestin.

Incepind cu anul 244 crestinismul era alimentat in teritoriul etnic romanesc si de prizonierii crestini adusi de goti din Asia Mica si din Peninsula Balcanica. Din Asia Mica a adus pe la mijlocul secolului III pe parintii misionarilor nostri din secolul IV, Ulfila si Eutihie, ambii capadocieni.

In persecutia lui Diocletian (303-313) martirii din regiunea Dunarii de Jos au nume dace, latine si grecesti. Ultimele arata influenta orientala, primele doua, locala, nu apuseana. In Durostor, alaturi de soldatii Dasiu, cu nume dac si Iuliu, cu nume roman, avem cu nume grecesti pe camarazii lor Isihiu, Pasihrat, Valention, Nicandru, etc. In Tomis murira martiri si crestinii din Asia Mica:

Page 30: Despre Ibor

Gordian si Macrobiu, la Halmyris preotul asian Epictet si ucenicul sau monah Astion. Nume grecesti poarta si martirii din Singidunum, diaconul Ermil si convertitul sau Stratonic si martirul din Cibalae: citetul Pollion si martirii din Sirmium: episcopul casatorit Irineu, diaconul Dimitrie, gradinarul Sineros, fecioara Anastasia. Trupul lui Dimitrie a fost dus pe urma la Tesalonic, al Anastasiei la Constantinopol. La martiriul sculptorilor in piatra din Sirmium aflam un amanunt despre misionarismul oriental aici in 306. Cei patru coronati covertira la crestinism pe al cincilea sculptor si-l incredintara spre catehizare si botezare episcopului Antiohiei Siriei, Ciril (281-303), condamnat pentru crestinismul sau la 3 ani de munca silnica in carierele de piatra de linga Sirmium, unde lucrau cei cinci sculptori martiri.

Cele mai vechi monumente epigrafice ale crestinismului nostru sunt de factura orientala: Gamele din Potaisa si din Tomis de pe la 300 si inscriptia lui Zenoviu de la Biertan, de pe la 350.

In sistemul mitropolitan la Niceea in 325, pe linga mitropoliile capitalelor crestine: Roma. Alexandria si Antiohia, apar ca mitropolii superioare in partile noastre: Sardica (Sofia) si Tesalonicul. Mitropolitul Sardicii (cu nume grec; Protogen), caruia Constantin cel Mare pe vremea cind trecuse Dunarea la Celeiu si batuse pe goti in tara noastra de azi, 322, ii dedicase legea despre dreptul Bisericii crestine de a atesta liberarea de sclavi, primi de la sinodul niceean insarcinarea de a-i vesti deciziile in Dacia, Dardania, Calabria si in tarile din jur, iar mitropolitului de Tesalonic ii confirma jurisdictia peste ambele Scitii, asadar pina in Rusia de azi.

Au participat la Niceea din partile noastre si au iscalit ortodoxia omousiana, pe linga Protogen, si mitropolitul Sirmiului, Domnius si episcopii Dacus din Scupi, Pist din Marcianopol, Budiu din Stobi si Marcu al Comeei.

In ce priveste dogmele, in lupta cu arianismul, care urma dupa sinodul niceean, episcopii nostri, cu mare rol in ea, apar impartiti intre cele doua tabere confesionale, ca si cei din orient.

Page 31: Despre Ibor

Ca inca papa, pe atunci Damas, si urmasii sai din secolul IV ar fi cautat sa si-l faca vicar in Iliric, pe Mitropolitul Tesalonicului, e inventia unui falsificator din anul 531, cum am dovedit dupa marii istorici catolici: Friederich, Mommsen, Rauschen, Duchesne si Ziller, in recenzia cartii profesorului din Blaj. N. Lupu: Religia stramosilor, in Rev. Teol. din August-Septembrie 1938. Prof. Lupu accepta toate falsurile colectiei din 531, premergatoare celei pseudoisidoriene, ba inca si da cu parerea de tot ridicola, ca Niceta de Remesiana va fi fost si el vicar suplinitor papal, caci de aceea a calatorit el in Italia, "ca sa-si dea ratiunile pontificelui roman". Stim insa din scrierile episcopului Nolei, Paulin, ca Niceta a calatorit in Italia spre a-l vizita pe el, nu pe papa.

Cel mai de seama istoric al crestinismului dunarean si balcanic, preot catolic in acelasi timp, Jacques Zeiller, in cartea sa de temelie: "Les origines Chretiennes dans les provinces danubiennes de l'empire romain", ne da dovada nu numai de neexistenta vicariatului papal in Iliric pe vremea Sfintului Niceta, 367-420, ci si de atirnarea de Constantinopol in cele rituale si teologice a acestui sfint parinte si apostol al nostru, desi scria si slujea latineste. In operele sale teologice Niceta imprumuta mai mult din parintii bisericeti greci, ca Grigorie Taumaturgul, Ciril din Ierusalim, Vasile cel Mare si Grigorie de Nazianz, decit din cei latini. Iar in ce priveste ritul in cartea sa, despre cintarea bisericeasca, lista cintarilor scripturistice, pe care le prescrie a fi cintate la slujbe, urmeaza de aproape pe cea a Bisericii din Constantinopol.

In crezul sau Niceta, ca si panono-dalmatinul, Ieronim, si simbolul contemporan armean, marturisea si credinta in comunicarea sfintilor, formula anti-papista de organizare si viata bisericeasca, dovedind ca regula ortodoxiei o dicteaza comunicarea interepiscopala, nu vreun sef infailibil.

Niceta a considerat ca apostolul-misionar prin excelenta al romanilor, pentru activitatea sa misionara extinsa in Peninsula Balcanica intreaga de nord si chiar si in nordul Dunarii si pentru ca argumentul filologic prin analiza unor termeni religiosi ai nostri, ca: martir, Craciun, pagin, etc., dovedeste ca pe vremea sa crestinatatea in masa hotaritoare a populatiei romanizate din tarile dunarene si balcanice, adica a poporului roman, ipoteza ce nu poate fi dovedita.

Argumentul filologic ne ofera si el citeva temeiuri pentru concluzia ca crestinismul romanesc a fost de la inceput cel ortodox oriental.

Unele cuvinte din terminologia noastra religioasa fundamentala pastreaza pina azi forma curat greceasca, foarte putin latinizata, altele sunt traducerea termenilor tehnici grecesti, dar nu in cei curenti in crestinismul latin-apusean, ci in termeni improvizati pe loc, in mediul nostru popular.

Cuvintul cel mai caracteristic misionar-crestin, numele Mintuitorului: Iisus Hristos, il avem in forma curat greceasca, nu in forma apuseana de origine latina: Jesu Crist. Termenul crestin insa e formatie populara vulgara, din Chrestus, forma in care folosea si Suetoniu pe vremea lui Traian numele Hristos.

Grecesti sunt termenii nostri religiosi: apostol, episcop, mitropolit, sinod, protopop, preot, diacon, calugar, minastire, schit, liturghie, Evanghelie, Pasti, botez, mir, marturisire, patrafir, tamiie, metanie, blestem, afurisenie, inger, drac, idol, iad, sarindar, saracusta etc.

Page 32: Despre Ibor

Unele ca aceste cuvinte le avem comune cu popoarele latine din Apus, din cauza limbii comune, altele insa le avem numai noi, ca dovada a evanghelizarii noastre prin misionari greci orientali. Cuvintul drac, de exemplu, din numele grecesc al sarpelui, simbol al cultului zeului medic Asclepios-Aesculap, foarte raspindit in Balcani in secolul III, numai noi il avem, popoarele latine (si germane) din Apus, evanghelizate de la Roma, au derivate din diabolos destramatorul. Dovada, ca noi am avut misionari din alta parte.

Avem insa o serie de termeni tehnici crestini formati pe teren, la noi, prin traducerea celor grecesti, ceea ce dovedeste ca n-am fost evanghelizati de misionari din Apusul latin, fiindca stim precis ca vremea cind am fost evanghelizati, Apusul crestin avea consacrati anume termeni religiosi latini-crestini care totusi lipsesc in limba noastra, desi e latina si era latina si-n vremea evanghelizarii noastre, si dimpotriva, in locul acelor termeni noi avem altii, tot latini, dar nu termeni tehnici folositi in latinitatea apuseana, ci termeni populari, formati sau improvizati pe loc intre stramosii nostri de misionari care nu stiu termenii tehnici ai lumii latine din Apus, tocmai fiindca nu erau de acolo, ci din Orient, de aceea traduceau termenii grecesti aduci cu ei din Orient in limba latina a poporului , inventind astfel alti termeni latini decit cei din latintatea apuseana, si anume termeni de factura populara.

"Daca misionarii ar fi venit trimisi de Roma, ar fi venit cu termenii formati de-a gata de acolo si i-ar fi impus si la noi cum i-a impus Roma in tot Apusul. Dar la noi n-au venit cu fides, Trinitas, Deus, Ecclesia, Oratio, regnum Dei, pater, incarnatio, resurectio, assumptio, carnatio, virgo, etc.", ci misionarii si ucenicii lor locali, avind a traduce termenii grecesti in care invatasera ei crestinismul, "au ales din graiul poporului, ca unii ce acum i-au invatat graiul, cuvintele: credinta, Treime, Dumnezeu, Tatal, intrupare, inviere, inaltare, biserica, rugaciune, imparatia lui Dumnezeu, Facatorul, Fecioara etc.". Astfel, "termenii latini, prin care se exprima crestinismul nostru primit de la Roma, arata dimpotriva, ca nu l-am primit de la Roma, ci de la misionari, care nefiind in legatura cu Roma, nu ne-au aduse termeni consacrati acolo, ci invatind limba poporului de aici, ca sa-i poata predica, au ales din graiul lui pentru prima data cuvintele corespunzatoare pentru notiunile crestine". (D. Staniloae).

Analiza acestora dovedeste si lipsa dependentei de Roma a Bisericii romanesti primare, caci "de ar fi fost mai tirziu o dependenta strinsa a noastra de Roma uniformizatoare, ea ne-ar fi impus termenii ei cum i-a impus pretutindeni" la popoarele latine, supuse ei bisericeste.

In secolul V incepe si in al VI-lea ajunge la culme lupta Romei pentru a-si intinde jurisdictia in Peninsula Balcanica. In anul 391 sinodul general bisericesc din Capua, in Italia, primind plingere ca episcopul Nisului, Bonos, ar fi eretic, o repartiza spre judecata sinodului episcopilor Iliricului, sub presedintia celui din Tesalonic, Anisiu, ca for competent pentru a-i judeca pe episcopii balcanici. Sinodul din Iliric il condamna pe Bonos. El intreaba pe Ambrozie al Milanului, sa se supuna? Ambrozie ii raspunde ca da. Papa Siriciu insusi in corespondenta cu Anisiu recunoastea ca singurul for competent a-l judeca in ultima instanta pe Bonos e sinodul episcopilor Iliricului, cum constatase sinodul general. Deci Biserica noastra era pe atunci sinodalista, nu papista.

Peste vreo trei decenii insa, papa Bonifaciu I (418-422) incerca sa-si cistige drept de amestec in alegerea mitropolitilor din dieceza Macedoniei si sa-si supuna astfel Iliricul. Incercarea nu reusi, dimpotriva avu ca rezultat supunerea Iliricului, deci si a Bisericii romane, Patriarhiei constantinopolitane.

Legea supunea Iliricul patriarhiei Constantinopolului. Ea a fost cuprinsa si in codicele teodosian din 435, si in cel justinian din 538 si a fost intarita prin canonul 28 calcedonian, care supunea Constantinopolului dieceza Traciei si tinuturile barbare de peste granitele ei, deci si nordul Dunarii si Panoniile, cotropite atunci de huni inainte de goti.

Page 33: Despre Ibor

In anul 424 si Iliricul apusean (Dalmatia si Panoniile) fu inglobat Imperiului de Rasarit, fapt care a contribuit si el ca Biserica stramosilor nostri sa ramina rasariteana si in dependenta ierarhica, precum era si in dogme si in rit.

Atasamentul episcopilor nostri de Constantinopol se arata in timpul nestorianismului si prin aceea, ca ei iau apararea patriarhului Constantinopolului, Nestorie, condamnat de Sinodul III ecumenic din Efes, 431, si tin cu el. Contra condamnarii inaintara protest in sinod 68 de episcopi, intre care erau si Iulian al Sardicii, Dorotei al Marcianopolei, Timotei de Tomis, Eustatiu de Nis, Iacob de Durostor, Petroniu de Novae si Marcian de Abrit, Iulian al Sardicei refuzind indemnul lui Ruf al Tesalonicului de a reveni la Ortodoxia niceeana, sinodul il destitui. Pe ceilalti episcopi, partizanii lui Nestorie ii sili patriarhul Constantinopolului, Proclu cel Mare, in 434, se semneze formula ortodoxa din 433. Dorotei refuza. Proclu ii invita pe marcianopoleni sa-l alunge dar si ei refuza. Atunci o delegatie a Sinodului ecumenic merse la Marcianopole cu armata, il scoase pe Dorotei si-l inlocui cu Saturnin. Doi sufragani, Evdochie al Appiariei si Balcaniu al Nicopolei, demisionara din solidaritate cu Dorotei. Scaunul Nicopolei il lua Policarp al Rusciucului, care era ortodox.

Marele succes al nestorianismului intre stramosii nostri, pe linga legaturile cu Constantinopolul, se datora si caracterului sau rationalist, conform cu pozitivismul latin, ostil misticismului, al stramosilor nostri, desi unii din episcopi dovedesc influenta greaca prin numele lor.

In 441 hunii ocupara orasul Margum, la varsarea Moravei in Dunare, al carui episcop le jefuiau mormintele regesti din cimpia Tisei. Ocupara si Beogradul si Nisul, iar in 447 si Sirmiumul restaurat abia in 500. Ambasadorul bizantin la Attila, Pricus, atesta existenta in regatul hun a romanilor si a slavilor.

La sinodul din Constantinopol, 22.XI.448, contra monofizismului, participa Saturnin al Marcianopolei si cei doi episcopi din Crimeea, iar Ioan de Tomis († 449), scrise o combatere a monofizismului. In 449 la sinodul din Constantinopol, participa Saturnin cu sufraganul sau, Secundian din Novae ( = Sistov), cei doi epicopi din Crimeea si Alexandru de Tomis.Crimeenii si Diogen al Remesianei participara si la sinodul tilharesc din Efes in 449.

La Sinodul IV ecumenic din Calcedon, in 451, a semnat mitropolitul de Tomis, ca pentru ultimul in actele sedintei din oct., dar probabil ulterior, in 452 (B. O. R. 1948, p. 172). Lipsira si ceilalti episcopi din teritoriul etnic romanesc, din cauza cotropirii hune si ostrogote.

Sinodul, in canonul 28, supuse patriarhiei Constantinopolului diecezele Tracia, Pont si Asia si pe episcopii din tinuturile barbare ale acestor dieceze, deci si teritoriul de formare a neamului romanesc, inclusiv Romania de azi, completind legea din 421.

In anul 458, imparatul bizantin Leon, printr-o circulara trimisa in toate provinciile, ceru de la toti episcopii semnaturi de aprobare sau respingere a Sinodului IV ecumenic. Din tarile dunarene lipsesc semnaturile din provinciile panonice, din Moesia superioara si din Dacii, fiind invadate de barbari. Lui Zosim al Sardicii i s-a trimis circulara, dar s-a pierdut ori ea, ori raspunsul. Dintre episcopii din Scitia Minor, Moesia inferior si Dardania numai de la Teotim II de Tomis veni rapuns, aprobind sinodul; ceilalti nu semnara.

In anul 482 imparatul bizantin Zenon si partriarhul sau Acachiu publicara Enoticonul, marturisire de credinta echivoca, menita a impaca pe monofiziti cu ortodocsi. In loc de acea impacare, Enoticonul aduse schisma intre Roma si Constantinopol pe 35 de ani (481-484), sfirsita cu infringerea si umilirea de catre papa a patriarhiei constantinopolitane.

In cursul acestei schisme, in anul 512, scriu episcopii din Iliric, Dardania si Dacia o epistola papii Simac, ca doresc sa comunice si cu el, si cu patriarhul Constantinopolului. Simac le raspunse, ca

Page 34: Despre Ibor

numai cu el sa comunice. In acest sens facea presiuni si generalul din Iliric. Vitalian, care in 514 intra cu armata de 60.000 in Constantinopol si-i stoarse imparatului Anastasie promisiunea, ca va face pe placul papii. Indata ce iesi Vitalian cu armata, imparatul porni cu represalii contra partizanilor din cler ai papii. Aresta si aduse in temnita la Constantinopol 2 episcopi din Epir (din Nicopol si Lihnid) si 3 din Dacia mediteraneana: Domniu al Sardicii, Gaian de Nis si Evangheliu de Pautalia. Alcison al Nicopolei si Gaian de Nis murira in temnita; armata lui Vitalian se puse iar in miscare si-i elibera pe ceilalti. In 515, patruzeci de episcopi din Iliric si Grecia se adunara in sinod sub protectia lui Vitalian si-l exclusera din comunicarea lor pe Dorotei al Tesalonicului, care tinea cu patriarhul constantinopolitan, si-i scrisera papii Hormisda (514-521) ca ei cu el comunica. In 518, Ion al Varnei si Amantiu al Nicopolei vecin participara la sinodul din Constantinopol contra monofizismului. In 519, imparatul Justin ordona ca patriarhul Constantinopolului, Ioan, si toti sufraganii sai sa semneze actul de supunere catre papa, prezentat de legatii acestuia. La debarcare, legatii fura intimpinati de calugarii dobrogeni si rugati sa adopte formula teopashita. Legatii ii indrumara la papa. Ei se dusera in numar de 4, facind prima legatura directa a noastra cu papa. Altii din ei au pirit la imparat pe mitropolitul de Tomis, Patern, si pe alti episcopi din provincia lor, ca resping formula teopashita si (deci) tin nestorianismul, episcopii insa fura gasiti ortodocsi si monahii isi cerura iertare. Iscalitura patriarhului Constantinpolului pe formula lui Hormisda, ca va urma in dogme parerea papii, fiindca papa n-a gresit niciodata, o obtinura legatii prin ordin imperial, mergind si la Tesalonic, sa capete si de la arhiepiscopul de acolo, Aristid, ales contra opozitiei papii. Aristid impiedica cu varsare de singe debarcarea, incit trebuira sa renunte. Cu cu atit mai putin poate fi vorba sa fi iscalit episcopii tarilor dunarene pretentioasa formula papala, data imediat uitarii si de patriarhia Constantinopolului, ca una impusa prin sila.

In 520, Patern de Tomis participara la alegerea noului patriarh al Constantinopolului, Epifanie, care in 533 semna un edict dogmatic contrar deciziei Papii in problema teopashita.

In 531, episcopul sau diaconul Teodosie din Echineon in Tesalia, ii prezenta papii Bonifaciu II vestita sa colectie de acte false, compuse in scopul de a-l convinge, ca mosteneste dreptul de jurisdictie peste arhiepiscopia Tesalonicului si prin ea peste intregul Iliric, si de a-l indupleca sa reaseze in scaunul de mitropolit al Larissei pe Stefan, destituit de patriarhul Constantinopolului, Epifaniu. Bonifaciu si sinodul sau, gasind neintemeiate actele respective, ordonara examinarea autenticitatii lor cu ajutorul arhivei papale. Rezultatul a fost depunerea colectiei in arhiva, in dosarul nr. 5751, si nefolosirea ei, ca a uneia false, pina in secolul IX cind o scoase la intrebuintare, deodata cu cea pseudoisidorina, fabricata in scop similar, si o folosi papa Nicolae I in lupta sa pentru jurisdictie cu patriarhul Constantinopolului, Fotie.

Pe la 535, bizantinii concurau cu gepizii din nordul Dunarii la convertirea herulilor din regiunea Beogradului si a alanilor dobrogeni.

In 14 Aprilie 535, prin novela XI, Justinian infiinta arhiepiscopia autocefala in Justiniana Prima, linga Vederiana si Scupi, cu jurisdictie peste Praevelitana, Macedonia de Sus, Moesia superioara ( = Serbia), circumscriptia Bassianei in Panonia (a II-a), Dardania, ambele Dacii din sudul Dunarii si teritoriul supus imperiului din nordul Dunarii, inclusiv tinutul Varadiei din Banatul de azi, Turnu-Severin, Celeiu si alte cetati de pe malul sting al Dunarii.

Dobrogea si Bulgaria de rasarit ramasesera supuse Constantinopolului si in 536 Ion al Varnei participa la alegerea patriarhului Constantinopolului, Mina.

Novela argumenta dreptul stapinirii politice de a crea autocefalii bisericesti cu argumentul ca si arhiepiscopia Tesalonicului non sua autoritate, sed sub umbra praefecture meruit, aliquam praerogativam.

Arhiepiscopul Tesalonicului si patriarhul Constantinopolului nu cirtira contra noului coleg de jurisdictie creat de novela. Papa Agapit insa facu drumul pina la Constantinopol spre a cere sa-i

Page 35: Despre Ibor

fie supusa lui noua arhiepiscopie. Fu refuzat insa. Al doilea urmas al sau, Virgiliu, favoritul imparatesei Teodora, urcat in scaunul in 537 prin asasinarea antecesorului, reusi sa scoata in 18.III.545 novela 131, care prescria, ca arhiepiscopul Justianianei Prime sa obtina locul scaunului roman in provinciile supuse arhiepiscopiei, precum a definit prea sfintitul papa Vigiliu (Cit de sfint era Vigiliu, a dovedit-o prin uciderea antecesorului sau spre a-i lua scaunul si prin condamnarea sa ca eretic de Sinodul V ecumenic, pe care l-a sabotat). Prin legiferarea definitiei sale echivoc redactate, Virgiliu urmarea desigur obtinerea unei legi pe care s-o poata interpreta in sensul de a si-l face loctiitor in Balcani pe arhiepiscopul autocefal. Asa interperteaza si istoricii papistasi novela. Textul insusi spune numai ca arhiepiscopul sa obtina in prefectura Iliricului locul de sef suprem bisericesc ce-l are patriarhul Romei in prefectura sa. Daca i l-ar fi supus papii, i-ar fi luat autocefalia. In cazul acesta, novela ar fi cuprins obligarea arhiepiscopului de a fi confirmat in scaun de papa si alte semne de atirnare, ce insa ea nu cuprinde, ci lasa in vigoare si novela XI de autocefalie, si legea din 421 de legatura cu Constantinopolul. Vigiliu, prin intrigile sale de curtean al imparatesei, pentru care il infiera aspru Baroniu, n-a putut obtine decit o redactare echivoca a autocefaliei. Si atit insa i-a prins bine urmasului sau de la sfirsitul veacului, Grigorie I, spre a incerca a-si supune arhiepiscopia Justinianei, incercare pe care numai providenta o zadarnici prin nimicirea Justinianei in 602.

Spre a readuce la Ortodoxie pe monofiziti, imparatul Justinian in 544 si in 551 condamna prin edict ca nestoriene niste scrieri de Teodor de Mopsuestia, Teodorit si Ibas, "cele 3 capitole". Arhiepiscopiei Justinianei Prime, Benenat, si papa Vigiliu aderara la condamnare, episcopii nostri insa, din tarile dunarene, unde Nestorie se bucurase de mari simpatii pentru rationalismul sau si pentru calitatea sa de patriarh ar Constantinopolului, aparau Ortodoxia celor 3 capitole: Nepotul lui Vigiliu, diaconul Rustic si un alt diacon al sau calatorira din Constantinopol la Tomis si-l denunta la mitropolitul de aici, Alexandru, pe Virgiliu ca eretic. Vigiliu se apara printr-o epitola ce i-o trimise in 18.III.550. In 549 episcopii ilirici in sinodul lor hotarira destituirea arhiepiscopului lor Benenat pentru aderarea sa la condamnarea celor 3 capitole. Aceeasi sentinta o adusera contra lui Vigiliu episcopii apuseni, adunati in sinod in Africa in 550. Efectul fu ca Vigiliu in 551, cind Justinian condamna prin edict cele 3 capitole, dadu o bula prin care le declara ortodoxe si excomunica pe toti cei de alta parere. Justinian convoca Sinodul V ecumenic in 553 pentru condamnarea celor 3 capitole si a aparatorilor lor. Vigiliu publica un nou edict despre ortodoxia celor 3 capitole (Constitutum) si refuza a participa la sinod. Benenat refuza si el sa mearga la sinod, dar trimise ca reprezentant al sau acolo pe mitropolitul Macedoniei superioare, Foca din Stobi. Trei sufragani ai sai: din Ulpiana sau Justiniana Secunda (Liplian), din Nis si Zapparra, care iscalira Constitumul lui Vigiliu alaturi de 13 episcopi apuseni, refuzara si ei sa participe la sinod, scuzindu-se ca nu merge nici Benenat si ca ei lui nu au a-i raspunde. In sinod insa, Foca vota condamnarea celor 3 capitole si a lui Vigiliu si astfel ceilalti episcopi ilirici si dunareni cedara, mai greu Pavel din Ulpiana, unde a fost rebeliune contra sinodului, domolita cu armata, si Vasilisc al Sardicii.

Condamnarea lui Vigiliu ca eretic de sinodul ecumenic slabi influenta papii in Iliric si amina posibilitatea exploatarii textului echivoc din 545 in favoarea ei pina in 590, cind scaunul roman fu ocupat de Sf. Grigorie Dialogul. In 579 ii aflam pe episcopii Panoniilor in dusmanie cu Roma si aliati cu Arhiepiscopul Aquileei, rupt de Roma de la Vigiliu incoace.

Crestinii din nordul Dunarii, din Romania de azi, erau in sec. VI supusi gepizilor, crestini arieni, dar prieteni cu bizantinii. Erau insa strimtorati de multimea mare de slavi pagani, impinsi aici de avari si impiedicati de armata bizantina de a trece in Peninsula Balcanica. In 567, slavii si avarii ucid pe ultimul rege gepid, Cunimund. Principele mostenitor Reptila mai continua rezistenta pina in 571, ajutat de episcopul sau Thrasaric si de bizantini. Infrinti in 571, Reptila si Thrasaric fug cu tezaurul la Constantinopol. Slavii si avarii in 582 distrug Sirmiul, lasind in picioare numai biserica Sfintului Dumitru de la care numira apoi orasul Mitrovita.

De la papa Grigorie I avem 2 epistole din 592 catre episcopul Justinianei Prime, Ioan. Jaffe a publicat si 2 epistole ale lui din 594, despre confirmarea lui Ioan atunci, epistole suspecte, odata

Page 36: Despre Ibor

ce Ioan era arhiepiscop si in 592, cind Grigorie il dojenise si-i dicta pedeapsa pentru ca aprobase o destituire de episcop in Tesalia, fara consultarea apocrisiarilor papali din Constantinopol. Impresia e ca Ioan se purta ca arhiepiscop autocefal, dar ca papa lupsa sa si-l supuna indirect prin apocrisiarii sai constantinopolitani. Ca va fi reusit intru citva, pare a reiesi din faptul ca in 601 imparatul Mauriciu, vrind a-l destitui pe Ioan din cauza ca era bolnav, papa, prin apocrisiarul sau din Constantinopol, diaconul Antonie, il salva pe slabanogul de care avea nevoie la cirma Bisericii iIlirice, spre a si-o supune. In acelasi timp insa, Marcu al Salonei, om zdravan, nu ca Ioan, ales contra candidatului sprijinit de papa, purta titlu de arhiepiscop si arunca la cos protestele papii contra acestui titlu al sau. In anul 602, slavii din nordul Dunarii profitara de revolta armatei bizantine ce formase pina atunci cordon la Dunare contra lor si invadeaza Peninsula Balcanica. Justiniana Prima o sterg de pe fata pamintului si cu ea si arhiepiscopia ei cea cu autocefalia subminata de uneltirile papale.

Incadrarea Bisericii balcanice si dunarene in sistemul ierarhic universal crestin, prin aceasta revenea la starea dinainte de 535, reglementata prin legea din 241 si prin canonul din 451.

Asezarea slavilor in partile Croatiei si Dalmatiei taie calea asalturilor papale spre subjugarea crestinilor balcanici si dunareni de nationalitate romanica (de aceea atit de rivniti). Romanicii acestia, de pe atunci romani deja, fura insa mult imputinati in Balcani si sporiti in nordul Dunarii prin marea migratiune din 602. Asezarea slavilor in Balcani si golul lasat de ei in nordul Dunarii provoaca mutarea in mare masa a romanilor din Balcani in tara lor de azi, mutare sporita in 678, cind se asezara bulgarii in tara lor de azi.

Asa se muta centrul de greutate al romanimii in fosta Dacie Traiana, unde ea nu pierise nici dupa Aurelian si unde inca pastrase legaturile cu crestinismul ortodox rasaritean.

La Celei, vechea Sucidava, pe unde trecuse Constantin cel Mare si apoi si Valens pentru a repurta asupra gotilor biruinte si pentru Imperiul bizantin, dar si pentru crucea lui Hristos, exista o bazilica crestina din secolul IV, pe care o restaura Justinian. In ruinele ei dezgropate in 1946, s-a gasit o amfora cu inscriptia greaca: "Maria naste pe Hristosul divin, a preotului Luconohos al lui Licatios, inscriptie antinestoriana" (B.O.R. 1948, p. 173). Ruina altei bazilici, tot din secolul IV si restaurata de Justinian, s-a dezgropat la Turnu-Severin. In dreapta Dunarii, inclusiv Dobrogea noastra, multe si foarte multe inscriptii crestine, cam tot atitea grecesti cite latine, multe chiar bilingve, ele rarindu-se cu secolul VII pina la disparitie. Latin este epitaful episcopului Sardicii din jumatatea a doua a secolului VI, Theuprepius, desi numele ii este grec. Latin este epitaful crisnicului Deciu de la biserica din Sardica, inchinata Sfintului Apostol Andrei, in amintirea predicarii lui pe aici. Sarcofagul lui Dasiu din Durostor, facut la refugierea de aici dinaintea slavilor si avarilor in 579, are inscriptie greaca.

Dupa distrugerea Justinianei Prima, papii ofera titlu de vicar mitropolitilor greci din sudul Peninsulei Balcanice si din insulele grecesti. Papa Martin, in 649, apostrofa drastic pe arhiepiscopul Tesalonicului pentru ca nu primea acel titlu. La Sinodul VI ecumenic din 680, papa Adrian isi instrui delegatii, sa puna pe cit mai multi mitropoliti din Grecia sa iscaleasca vicari papali. Au si iscalit cei din Tesalonic, Atena, Corint, Creta, etc., fapt care arata titlu a fi fost pur decor.

Pentru romani titlurile acestea nu mai au importanta, masa mai mare a lor fiind la 680 in nordul Dunarii, despartita de centrele grecesti prin sirbii si bulgarii pagani. Au ramas in legatura cu ele doar macedo-romani din Epir, Macedonia, Tesalia etc.

Istoricii catolici mai vechi au lansat teoria, ca abia in 732 a pierdut papa jurisdictia peste Iliric si anume ca pedeapsa aplicata lui, pentru ortodoxia sa in problema icoanelor, de imparatul iconoclast Leon III Isaurul. Tot un istoric catolic, mai nou insa si mai obiectiv, Vailhe, a dovedit in Dict, de Theol. cath. III, 3 ca acea teorie, interesanta in sens papist, e falsa, ca Leon III nu i-a luat

Page 37: Despre Ibor

papii Iliricul (pe care nici nu-l avea), ci averile din Italia (B.O.R. 1948, p. 506). Teoria aceea trebuie deci stearsa si din manualul lui Eusebiu Popovici si din Bunea si din toata istoriografia. Papa pierduse jurisdictia pentru Iliric inainte de a o cistiga, adica in 421, precum am vazut.

Romanii din nordul Dunarii scapa de molestarile papiste pina tirziu dupa convertirea la catolicism a ungurilor si isi pastreaza ortodoxia si legaturile cu Biserica rasariteana si dupa asezarea slavilor si bulgarilor pagani intre ei si Constantinopol, gasind drum pentru ele atit printre acestia, cit si pe calea marii, pe unde comunicau cu Biserica bizantina si Crimeea.

Mitropolia Gotiei din Crimeea, grecizata, se mentine in dependenta de Constantinopol ca pe vremea lui Ioan Gura de Aur, pina in Evul Mediu, cind ne-a dat pe vladica din Hunedoara, Ioan de Cafa.

La Sinodul VII ecumenic din Niceea in 787 participa mitropolitul Gotiei, Ioan. Participa insa si Ursu al avaritenilor, care nu putea fi, dupa numele sau romanesc si dupa denumirea credinciosilor sai, decit episcopul romanilor supusi avarilor, asadar din patria noastra de azi. In el avem deci dovada legaturilor noastre definitiva ca neam, inca in perioada ecumenicitatii crestine datatoare de legi si datini universale si vesnic valabile.

Ursu putea ajunge la Constantinopol si Niceea si pe uscat, prin Peninsula Balcanica unde inflorea crestinismul si sub slavii si bulgarii pagani, caci biserica Sf. Sofii din Sofia, vechea Sardica, exinstenta la venirea slavilor aici, care dupa ea au numit orasul, ca si Mitrovita dupa a Sf. Dumitru, a fost restaurata in forma in care ni s-a pastrat pina azi, tocmai in secolul al optulea, asadar in preajma Sinodului VII ecumenic (P. Constantinescu-Iasi, Istoria Artei Bizantine, Iasi, 1927, p. 98).

Cea mai deplina si definitiva consolidare o primira legaturile Bisericii romanesti cu Biserica ecumenica ortodoxa de Rasarit prin intrarea in aceasta a bulgarilor si a slavilor de sud in secolul IX. Faptul ca si bulgarii in 864 si sirbii in 868 au fost crestinati de bizantini, a fost hotaritor pentru raminerea noastra in comunitatea si in sfera de influenta a Bisericii Ortodoxe de rasarit, patronate de Imperiul bizantin.

In urma slavizarii Bisericilor crestine ortodoxe sirba si bulgara pe la anul 900, in urma primirii in sec. urmator a crestinismului ortodox si de slavii de nord: rusi si ruteni, am ajuns a fi cuprinsi si din nord si din sud de vecini ortodocsi. Spre rasarit Marea tot spre ortodocsi ne deschidea drum. Numai spre apus aveam vecini de alta lege, de lege latina. Influenta acestor vecini asupra noastra insa era impiedicata de limba diferita, pe cind cu slavii aveam limba comuna, in viata politica si bisericeasca in urma slavizarii acesteia la noi prin indelungata simbioza slavo-romana, si prin slavizarea de ei a Bisericii in cuprinsul stapinirii lor. Slavismul ne-a scutit, de influenta apuseana bisericeasca, aceasta avind ca vehicol limba latina, neinteleasa si nefolosita la noi dupa anul 900. Cultura bisericeasca slava alimentindu-se exclusiv din cea greceasca ortodoxa, si a noastra tot ortodoxa a ramas si in perioada slavona.

Ambele Biserici foloseau cartile de slujba si biblice traduse de Ciril si Metodiu, predicile lui Ioan Gura de Aur traduse de tarul Simion († 927), Dogmatica lui Ioan Damaschin, tradusa de arhiepiscopul Ohridei Ioan, din vremea tarului Simion si a urmasului sau, si altele, toate ortodoxe.

In 971 cucerira bizantinii Bulgaria de rasarit, in 1019 toata Bulgaria, pastrind autocefalia Ohridei si supunindu-i expres si pe vlahii din intreaga Bulgarie. Stapinirea bizantina in Bulgaria, care dura pina in 1186, promova aici grecismul, incit preotul Ioan al episcopiei vlahilor pe la 1050 semna greceste pe o carte de vieti de sfinti tot greceasca, iar in anii urmatori arhiepiscop al Ohridei a fost Teofilact, († 1107), unul din cei mai mari exegeti greci. Razboaiele si grecizarea din Bulgaria au produs refugierea multor clerici bulgari in nordul Dunarii, unde inflorea netulburata ortodoxia slava.

Page 38: Despre Ibor

Voievodul bulgar Ohtum, ajungind si el in 1019 suspus bizantin, aduse din Vidin calugari "greci", adica bulgari de rit grec, si le facu manastire in capitala sa, Morisena ( = Muresana), azi Cenad.

In acest timp se ivi pentru ortodoxia noastra iarasi pericolul prozelitismului papal, prin convertirea pe la anul 1000 la ritul apusean a ungurilor, evanghelizati pina atunci si de ortodocsi, cum dovedesc termenii lingvistici, pagan si Craciun, luati de ei de la noi, cruce, botez, etc., de la slavi, cum dovedeste botezarea in Constantinopol in 948 a comandantului lor Bulciu, care la aduse de acolo si pe episcopul Ierotei, cum dovedeste pastrarea de ei si la sfirsitul secolului XI in partile dincoace de Tisa a preotilor casatoriti si a obiceiului ortodox de a incepe Postul mare lunea etc.

Ocupind ungurii Banatul in 1029 prin tradare boierului Ohtum, Cenad, adusera episcop si calugari latini in manastirea din Muresana rebotezata atunci Cenad. Nu desfiintata insa manastirea ortodoxa, ci o mutara la Maidan, azi in Iugoslavia, si in ea se ingropa Cenad si urmasii sai pina in secolul XIII. Ungurii au tolerat ortodoxia romaneasca pina in 1024, cind porni papa Inocentiu III ofensiva pentru subjugarea ortodocsilor de pretutindeni.

Atunci il indupleca papa pe Ioanichie, imparatul romano-bulgar de la Tirnovo, prin darul unei coroane de imparat si prin recunoasterea ca patriarhie a mitropoliei Tirnovo, sa-i inchine Biserica romano-bulgara pe 30 ani, fara a-i impune vreo shimbare in credinta, ca in asa numitele uniri de dupa 1439. In 1234 acea inchinare inceta in schimbul recunoasterii de bizantini a patriarhiei Tirnovei.

In nordul Dunarii ofensiva de catolicizare, pornita de papa in 1204 dura pina in 1556 si fu reluata in 1688 pentru a dainui pina in 1948.

Primul obiectiv al ofensivei au fost manastirile noastre. In 14.IV.1204 ii ordona papa episcopului maghiar din Oradea, sa viziteze manastirile ortodoxe din Ungaria si sa-i reporteze ce s-ar putea face pentru catolicizarea lor. Rezultatul nu ni s-a pastrat, dar in 1205 ii reprosa papa regelui Ungariei, ca in Ungaria numai o manastire latina (cu regula apuseana) este, ortodoxa insa multe. Una din ele era cea de la Hodos-Bodrog, linga Arad, amintita in documente inca in 1177. Numele inca o arata de orgine slavo-romana, caci hudus in slavoneste inseamna solemn. Altele vor fi fost manastirile banatene, caci pe linga cea din Maidan, documentele atesta existenta din secolul XIII si a manastirilor din Varadia, Partos, Semlac, Srediste, Mesici etc. Unele vor fi fost rapite ulterior de catolici, ca cea din Cenad.

In 1234 se plingea papa ca episcopii ortodocsi din regiunea Milcoviei, din Muntenia de sus si din Moldova de jos, converteau si desnationalizau pe ungurii si sasii trecuti din Ardeal in acea regiune. Semn de vigoarea Ortodoxiei si a romanismului acolo, si dovada a existentei episcopiilor noastre de atunci.

In 1303 Ramon Lull, scolastic din indepartata Spanie, stie de foarte ridicata noastra constiinta ortodoxa. Scria, ca grecii, rusii si romanii isi cred legea lor mai dreapta decit a latinilor.

In secolul XIV papii trimit dominicani si franciscani in partile noastre, sa ne converteasca. Rapoartele acestora arata ca n-o pot face din doua cauze: diferenta de rit si diferenta de organizare parohiala. Organizarea parohiala catolica prevedea dijma, de care romanii au fost scutiti inca de regii sfinti, Stefan si Ladislau, din sec. XI, si apoi si de cei din sec. XV, ca necatolici. In 1328 raportau misionarii dominicani din Ungaria ca le reproseaza convertitii, ca-i convertesc pentru a le lua dijma bisericeasca, (ut dent clericis dona sua). La rit tineau romanii fiindca le permisese slujba in limba inteleasa de ei, cu preoti de limba lor. De aceea in 1374 papa voia sa faca episcop de rit oriental supus lui pe un franciscan care stia romaneste, dar n-a reusit.

In acest secol XIV, prin infiintarea de patriarhia Constantinopolului a celor 3 mitropolii romane, pentru cele trei regiuni principale ale tarii noastre de azi: Muntenia, Transilvania si Moldova, se

Page 39: Despre Ibor

creara conditii solide pentru pastrarea Bisericii romane in comunitatea ecumenica a bisericilor ortodoxe si pentru pastrarea nealterata la romani a crestinismului ortodox, primit de ei la crestinare si pastrat totdeauna.

 

Bibliografie (surse)

http://www.crestinism-ortodox.ro/html/08/8d_crestinismul_romanesc.html