CUPRINS

Argument....................................................................2

1. Poluarea mediului........................................................41.1. Generalitati despre poluanti...............................51.2. Tipuri de poluare.................................................61.3. Poluarea solului .................................................71.4. Poluarea menajera...........................................10

2. Colectarea , transportul si depozitarea deseurilor.....142.1. Colectare............................................................152.2. Transport...........................................................192.3. Depozitare.........................................................22

3. Instalatia pentru compostarea deseurilor...................25

4. Recuperarea deseurilor................................................31

Bibliografie....................................................................33

1

Argument

În cadrul politicii de mediu, managementul deşeurilor reprezintă o componentă esenţială în condiţiile creşterii continue a producţiei şi, implicit, a cantităţii de deşeuri produse, cu impact negativ asupra factorilor de mediu. Accentuarea caracterului limitat al resurselor materiale noi, costurile tot mai ridicate pe care le implică exploatarea unor zăcăminte având conţinut redus de substanţe utile, tendinţa de creştere rapidă a preţurilor materiilor prime şi energiei precum şi criza mondială a unor materii prime sunt doar câteva argumente care stau la baza intensificării şi dezvoltării activităţii de reciclare şi valorificare a deşeurilor.

Dacă vrem să trăim într-o lume sănătoasă, trebuie să minimalizăm efectele reziduurilor produse de societate. Dacă reziduurilor li se permite să domine mediul, echilibrul natural este pierdut şi acest dezechilibrul poate avea efecte dezastruoase asupra animalelor, vegetaţiei şi chiar a vremii.

Managementul modern de deşeuri pune accent pe tratarea si eliminarea celor ce nu pot fi reciclate în mod sigur pentru mediu.La managementul deşeurilor tendinţa este a unui sistem integrat cu mai multe resurse bazate pe separarea sursei, urmată de reprelucrare, reciclare, utilizarea energiei, sau tratarea cu un număr crescut de tehnologii. Pentru fiecare dintre acestea a apărut o dezvoltare incredibilă de tehnologii ca, de exemplu sisteme de curăţire avansate a gazului de fum, garnituri de polimeri compuşi.

Din punct de vedere istoric, reciclarea deşurilor s-a axat pe recuperarea de metale valoroase şi similar pe baza unei iniţiative private. Doar în ultimele două decate, reciclarea, compostarea etc. s-au bazat pe beneficii comune pentru societate (cerinţe reduse de platforme de depozitare, economie de materie primă etc.). De asemenea, arderea deşeurilor, biogazului etc. produc energie care înlocuieşte alte surse de energie importante, toate în contextul unei eficiente protecţii a mediului înconjurător.

Cadrul general al strategiei gospodăririi deşeurilor menajere îl constituie Strategia Protecţiei Mediului bazată pe Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă. Soluţia problemei depozitării şi procesării ecologice a deşeurilor menajere are o prioritate absolută în dezvoltarea durabilă a teritoriului.

În România, majoritatea depozitelor de deşeuri urbane datează din anii 1960 şi sunt supraîncărcate. Pentru depozitele vechi nu există proiecte şi măsuri de remediere a poluării. Pe lângă deşeurile menajere, stradale, comerciale, în depozitele de deşeuri urbane sunt introduse şi deşeuri industriale periculoase. Deşeurile poluează aerul, apa şi solul, degradează peisajele pe suprafeţe întinse, şi antrenează costuri ridicate pentru depozitarea lor. Chiar dacă incinerarea post-depozitare ar constitui o soluţie mult mai benefică pentru mediu, datorită costurilor foarte mari de implementare pe scară naţională a acesteia, depozitarea va rămâne

2

principala opţiune de eliminare finală a deşeurilor în România, ca şi în alte ţări europene.

Reciclarea completă sau parţială conduce la diminuarea cantităţii de deşeuri care se depozitează precum şi la micşorarea cantităţii de materie primă intrată în fabricaţie. De exemplu, materialele organice din deşeuri se pot separa şi introduce într-un sistem de compostare, ceea ce diminuează semnificativ cantitatea de deşeuri.

Am ales aceasta tema considerand ca merita o atentie deosebita deoarece deşeurile reprezintă una dintre cele mai acute probleme legate de protecţia mediului. Protecţia mediului este o problemă a tuturor; este problema redresării, conservării şi ocrotirii mediului în scopul restrângerii şi eliminării surselor de poluare, în cadrul dezvoltării armonioase a societăţii.

3

1. Poluarea mediului

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor. Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane.

Degradarea mediului său poluarea cuprinde alterarea calităţilor mediului înconjurător, până la starea de incompatibilitate cu desfăşurarea normală a procesului metabolic din organismele vii. Orice material sau substanţa introdusă artificial în biosfera, sau care exista în condiţii naturale şi provoacă modificări negative ale calităţii mediului, este un poluant. Printre factorii poluanţi citam: substanţe radioactive, chimice (DDT, Pb, Cd, Hg), reziduri petroliere industriale şi de altă natură, care alterează calitatea apelor, rezidurile canalelor de scurgere, diverse reziduri organice, detergenţi sintetici, provenite din activitatea casnică şi industrială, apoi utilizarea pesticidelor remanente, organoclorate, "smogul", folosirea iraţională a îngrăşămintelor chimice cu împrăştierea pe sol a rezidurilor menajere, de origine animală în cantităţi excesive şi stropirea plantelor cu ape reziduale, impurificate, provenite de la diverse industrii.

În baza prevederilor Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi a altor reglementări comunitare, următoarele definiţii prezintă interes:

- „deşeuri" înseamnă orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul le aruncă sau are intenţia sau obligaţia să le arunce;

- „producător de deşeuri" înseamnă orice persoană ale cărei activităţi generează deşeuri (producător iniţial de deşeuri) sau orice persoană care efectuează operaţiuni de pretratare, amestecare sau de alt tip, care due la modificarea naturii sau a compoziţiei acestor deşeuri;

- „deţinător de deşeuri" înseamnă producătorul deşeurilor său persoana fizică sau juridică care se afla în posesia acestora;

- „comerciant" înseamnă orice întreprindere care acţionează în nume propriu pentru cumpărarea şi pentru vânzarea ulterioară a deşeurilor, inclusiv acei comercianţi care nu intra fizic în posesia deşeurilor;

- ..broker" înseamnă orice întreprindere care se ocupă de valorificarea sau eliminarea deşeurilor în numele altor persoane, inclusiv brokerii care nu intra fizic în posesia deşeurilor;

- „gestionarea deşeurilor" înseamnă colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor, inclusiv supervizarea acestor operaţiuni şi întreţinerea ulterioară a amplasamentelor de eliminare, inclusiv acţiunile întreprinse de un comerciant sau un broker;

- „colectare" înseamnă strângerea deşeurilor, inclusiv sortarea şi stocarea preliminară a deşeurilor, în vederea transportării la o instalaţie de tratare

4

- „reutilizare" înseamnă orice operaţiune prin care produsele sau componentele care nu au devenit deşeuri sunt utilizate din nou în acelaşi scop pentru care au fost concepute;

- „tratare" înseamnă operaţiunile de valorificare sau eliminare, inclusiv pregătirea prealabilă valorificării sau eliminării;

„valorificare" înseamnă orice operaţiune care are drept rezultat principal faptul că deşeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop, sau faptul că deşeurile sunt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv, în întreprinderi sau în economie în general. Anexa II stabileşte o listă a operaţiunilor de valorificare, lista care nu este exhaustiva;

- ..reciclare" înseamnă orice operaţiune de valorificare prin care deşeurile sunt transformate În produse, materiale sau substanţe pentru a-şi îndeplini funcţia lor iniţială sau pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea materialelor organice, dar nu include valorificarea energetică şi conversia în vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operaţiunile de umplere;

1.1. Generalitati despre poluanti

Sunt două categorii de materiale poluante (poluanți):Poluanții biodegradabili sunt substanțe, cum ar fi apa menajeră, care se

descompun rapid în proces natural. Acești poluanți devin o problemă când se acumulează mai rapid decât pot să se descompună. Poluanții nondegradabili sunt materiale care nu se descompun sau se descompun foarte lent în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se îndepărteze acești poluanți din mediu.

Compușii nondegradabili cum ar fi diclor-difenil-tricloretan (DDT), dioxine, difenili policrorurati (PCB) și materiale radioactive pot să ajungă la nivele periculoase de acumulare și pot să urce în lanțul trofic prin intermediul animalelor. De exemplu, moleculele compușilor toxici pot să se depună pe suprafața plantelor acvatice fără să distrugă acele plante. Un pește mic care se hrănește cu aceste plante acumulează o cantitate mare din aceste toxine. Un pește mai mare sau alte animale carnivore care se hrănesc cu pești mici pot să acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se numește „bioacumulare”.

Toate laturile activitatii umane, indiferent de domeniu, pe langa marile avantaje, sunt purtatoare si de efecte adverse cauzate de incarcarea mediului de viata (sol, apa, aer, flora si fauna) cu agenti poluanti de natura chimica, fizica sau biologica. Poluarea se poate realiza brusc si exploziv, dar de cele mai multe ori in mod lent dar progresiv, cu aspect insidios si perfid. In ambele cazuri, efectele nocive au importanta asemanatoare.

5

Poluantii pot fi definiti, ca fiind acei compusi chimici, cu efect daunator asupra mediului. In functie de concentratia in care se gaseste in natura aceeasi substanta poate fi poluant sau contaminant. Contaminantul este compusul chimic care se gaseste in mediu intr-o concentratie atat de mica, incat nu produce efecte nocive asupra ecosistemului.

Clasificarea poluantilorAu fost analizate urmatoarele criterii de clasificare:.      dupa natura chimica;.      dupa proprietati: solubilitate, biodegradabilitate;.      dupa compartimentul contaminat: atmosfera, hidrosfera, litosfera;.      dupa mediul afectat: compusi ce afecteaza mediul acvatic, compusi

ceafecteaza procesele din atmosfera, compusi ce afecteaza solul.         Deoarece unul si acelasi compus poate prezenta diferite modalitati de actiune, nici una din clasificarile prezentate nu este satisfacatoare.           Fara cunoasterea surselor si a agentilor poluanti, produse de acestea, precum si a efectelor nocive asupra vietuitoarelor, nu se pot stabili masuri eficiente de protectie. Sub aspectul nocivitatii este necesara insa o ierarhizare a surselor si agentilor de poluare. In functie de provenienta, acestia se impart in 3 mari categorii:

a.   poluanti industrialib.    poluanti agricolic.    poluanti menajeri (rezultati din marile aglomerari urbane)

1.2. Tipuri de poluare

 Deteriorarea conditiilor de mediu este rezultatul actiunilor constiente sau inconstiente a omului asupra mediului ambiant.  Prin accidentele sau activitatile umane necontrolate s-au declansat o multitudine de fenomene cu efect negativ asupra mediului care au dus la aparitia a numeroase dezechilibre ecologice, punând în mare pericol uneori anumite forme de viata.

Factorii perturbatori ai mediului se pot clasifica în doua mari grupe:1.     factori naturali: - eruptii vulcanice si solare;

    - cutremure catastrofale;    - incendii;    - inundatii.

2.     factori antropici (rezultati din activitatea umana):- cresterea demografica;- dezvoltarea agriculturii;- dezvoltarea industriei;- exploatarea rezervelor naturale etc.

În numeroase cazuri actiunile umane desfasurate în: industrie, agricultura, constructii, transporturi si exploatarea resurselor naturale, au avut  un mare impact

6

negativ asupra mediului, soldat cu multe efecte nedorite, unele greu de stopat sau eliminat. Astfel spre exemplu, de cele mai multe ori din activitatile umane rezulta o serie de factori distructivi asa cum sunt: produsele uzate sau perimate fizic si moral; produsele artificiale noi ale caror interactiuni cu mediul sunt uneori necunoscute si imprevizibile; reziduurile  nereciclabile (care nu pot fi reutilizate) etc.

Cei mai multi autori, clasifica principalele tipuri de poluare  a mediului înconjurator în patru mari categorii, dupa cum urmeaza:

1) Poluarea fizica:- poluarea radioactiva;- poluarea termica;- poluarea sonora.

2)  Poluarea chimica;- materii plastice (în aer, apa si sol);- pesticide si alti compusi organici de sinteza (în aer, apa si sol);- metale grele (în aer, apa si sol);- derivati gazosi ai carbonatului si hidrocarburilor lichide (în aer si apa);- derivati ai sulfului (în aer, apa si sol);- derivati ai azotului (în aer, apa si sol);- fluoruri (în aer, apa si sol);- particule solide "aerosoli" (în aer si sol);- materii organice fermentescibile (în apa si sol).

3) Poluare biologica:- contaminare microbiologica a mediilor inhalate si ingerate (bacterii si

virusuri);- modificari ale biocenozelor prin invazii de specii animale si vegetale.

4) Poluare estetica:- degradarea peisajelor si locurilor  prin urbanizare necivilizata sau

sistematizare impropriu conceputa;- amplasarea de industrii în biotopuri naturale sau putin modificate de

om.Cele mai des întâlnite forme de poluare sunt: poluarea apei, poluarea

solului, poluarea aerului (atmosferica). Aceste elemente de baza vietii omenesti se pare ca sunt si cele mai afectate de actiunile iresponsabile ale fiintei omenesti.       

1.3. Poluarea solului

Solul este un amestec de materie din plante, minerale și animale care se formează într-un proces foarte lung, poate dura mii de ani. Solul este necesar pentru creșterea majorității plantelor și esențial pentru toată producția agricolă. Poluarea solului este acumularea de compuși chimici toxici, săruri, patogeni (organisme care provoacă boli), sau materiale radioactive, metale grele care pot afecta viața plantelor și animalelor.

7

Metodele iraționale de administrare a solului au degradat serios calitatea lui, au cauzat poluarea lui și au accelerat eroziunea. Tratarea solului cu îngrășăminte chimice, pesticide șifungicide omoară organisme utile cum ar fi unele bacterii, fungi și alte microorganisme. De exemplu, fermierii care cultivau căpșuni în California au dezinfectat solul cu bromură de metil pentru a ucide organismele care ar fi putut afecta căpșunii. Acest proces omoară fără discriminare chiar și organismele benefice și lasă solul steril și dependent de îngrășăminte pentru a suporta creșterea plantelor. În consecință, se folosesc tot mai multe îngrășăminte, ceea ce duce la poluarea râurilor și lacurilor în perioadele cu inundații.

Solul poate fi poluat :-direct prin deversari de deşeuri pe terenuri urbane saururale, sau din

îngrăşăminte şi pesticide aruncate pe terenurileagricole ;-indirect, prin depunerea agenţilor poluanti ejectaţi iniţial înatmosferă, apa

ploilor contaminate cu agenti poluanţi “spălaţi” dinatmosfera contaminată, transportul agenţilor poluanţi de către vânt, de pe un loc pe altul, infiltrarea prin sol a apelor contaminate. Caracteristicile solului sunt legate direct de productivitatea agricola.Chimizarea in exces a agriculturii duce la tulburarea echilibrului solului ca si laacumularea in sol si in apa freatica a unor substante minerale (ex.: nitriti care auefect methemoglobinizant pentru om si amnimale si distrug bacteriile fixatoare deazot atmosferic)Pesticidele, nebiodegradabile in majoritatea lor, se concentreaza dealungul lanturile trofice, fiind toxice pentru plante si animale. De asemenea,daunatorii devin rezistenti la pesticide, fiind necesara crearea de noi substante desinteza, eficiente dar mai toxice pentru mediu. Combaterea biologica a daunatorilor e o solutie pentru reducerea poluarii solului.

Poluarea solului se datoreaza îndepărtării și depozitării neigienice și a reziduurilor lichide și solide rezultate din activitatea omului, a dejecțiilor animaliere și cadavrelor acestora, a deșeurilor industriale sau a utilizării necorespunzătoare în practica agricolă a unor substanțe chimice. Principalele elemente poluante sunt microorganismele patogene, paraziți intestinali, diverse substanțe organice, substanțele chimice potențial toxice și substanțele radioactive. În linii mari, poluarea solului se poate subdivide în două categorii: poluarea biologică și poluarea chimică.

Poluarea biologică este caracterizată prin diseminarea pe sol odată cu diversele reziduuri ale germenilor patogeni. Supraviețuirea pe sol a acestor germeni este variabilă și depinde de specia microbiană, cât și de calitatea solului și condițiile meteoclimatice.

În general, solul este foarte bogat în flora microbiană proprie, determinată și flora telurică ( edafică ) care participă activ la procesele biologice și biochimice care se petrec în sol. În mare parte această floră are calitate antibiotică față de flora microbiană de impurificare, contribuind în acest fel la distrugerea germenilor patogeni.

După proveniență și modul de transmitere germenii patogeni din sol pot fii împărțiți în două grupe: contaminarea om-sol-om și animal-sol.

8

Contaminarea om-sol-om este caracteristică mai ales pentru grupa germenilor de proveniență intențională, ca baciliu tific, bazilii dezinterci, vibrionul holeric, virusurile poliomelitice, virusul hepatitei epidemice, ș.a.

Contaminarea animal-sol recuoaște un număr mult mai mare de germeni, ca bacilul antracis, bacilul botulinic, bacilul tetanic, germenii gangrenei gazoase, richettsia burnetti, leptospire, brucele, pasteurele și altele.

Poluarea chimică a solului este produsă prin reziduuri menajere și zootehnice, reziduuri industriale și radioactive și ca urmare a utulizării unor substanțe chimice în agriculttură.

Principalii poluanti ai solului sunt:

a) reziduuri solide:.    steril de mina sau de cariera;.       minereuri neprelucrabile;                                                                 '.       reziduuri de la prelucrarea minereurilor sau a carbunilor, aflate în iazuri

de decantare;.       zguri metalurgice rezultate de la procesele pirometalurgice;.       namoluri si slamuri rezultate de la procesele hidrometalurgice;.       cenusi si zguri de la termocentrale cu combustibil solid (carbune);.       pulberi si prafuri rezultate din industria miniera;.       plumb depus, provenit din gazele de esapament ale autovehiculelor;.       pulberi   sedimentabile  rezultate   din   industria  metalurgica  (oxizi   ai

metalelor grele Zn, Cd, Cu, Pb, etc.);.       deseuri si reziduuri menajere;.       pesticide;.       îngrasaminte chimice;.       gunoaie    orasenesti    (automobile    abandonate,    aparate    

electronice,ambalaje, ziare, carti, haine, încaltaminte, resturi alimentare, cladiri demolate,mobile, cadavre de animale etc.);

b) reziduuri lichide:.       apele de mina si de cariere;.       ape din zacaminte petroliere;.       ape reziduale din instalatii de preparare a minereurilor si carbunilor;.       ape reziduale de la rafinarii si produse petroliere raspândite pe sol;.       ape reziduale din procese pirometalurgice si hidrometalurgice;.    precipitatii naturale care au dizolvat HiSC^, HF;

c) reziduuri gazoase:.       gaze rezultate din activitatea industriei miniere: COi, SOi, HiS, aerosoli

etc.;

9

.       gaze naturale (metan, etan, propan, butan etc.) scurse din conducte

10