desenele_copilului tau

Scarabocchiamo insieme! de Evi CrottiRed Edizioni, Milano © 2008

Editura LiteraO.P. 53, C.P. 212, sector 4, Bucureşti, România

tel./fax 031 425 1619; e-mail: [email protected] puteţi vizita pe

Copyright © 2010, Literapentru versiunea în limba română

Toate drepturile rezervate

Traducere din limba italiană: Raluca PuşdercăEditor: Vidraşcu şi fiii

Coperta: Vladimir ZmeevRedactori: Andreea Stoica, Florenţa Simion

Tehnoredactare şi prepress: Anca Suciu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiCROTTI, E. Desenele copilului tău / Evi Crotti; trad.: Raluca Puşdercă – Bucureşti: Litera Internaţional, 2010 ISBN 978-973-675-713-6

I. Puşdercă, Raluca (trad.)

372.874

Deseneaza cu copilul.indd 2 2/15/10 7:16:51 PM

E V I C R O T T I

desenele copil ului tăuI N T E R P R E T Ă R I P S I H O L O G I C E


5

Aceastã carte, dedicată părinþilor, este un instrument util de informare ºi consultare în îndeplinirea dificilei sarcini de însoþire ºi susþinere a copiilor în perioada de creºtere. Meseria de pãrinte nu e scutită de greºeli, mai ales cã micuþii aflaþi în primele faze ale dezvoltãrii sunt surprinzãtor de imprevizibili, dar este important ca eventualele erori sã nu depãºeascã anumite limite ºi sã fie corectate pe parcurs. Înþelegerea mecanismelor care guverneazã creºterea armonioasã nu numai că ajutã copilul sã treacã peste diversele etape ale copilãriei, ci contribuie la evitarea unor suferinþe viitoare, conducându-l spre maturizare pe un drum cât mai puþin anevoios. Sã vedem în ce mãsurã poate ajuta analiza limbajului nonverbal al desene-lor la o mai bunã înþelegere a caracterului, temperamentului, emoþiilor ºi sentimentelor copiilor noºtri.

c u v i n t e l e d i n d e s e n e

Din momentul în care este capabil sã þinã în mânã un creion, copilul schiþeazã, traseazã linii, scrijeleºte pereþii sau orice altã suprafaþã pe care o are la îndemânã. Astfel îºi exprimă dorinþa puternică de a se reprezenta prin intermediul unor semne care la prima vedere par indescifrabile, dar care sunt mesaje cu sens ºi elocvente adresate, într-o primã etapã, mamei ºi tatãlui: reprezintã modul sãu de a comunica lumii cã existã ºi că este capabil sã îşi facă simþită prezenþa în această lume. Orice desen are o semnificaþie: este suficient sã îi cerem copilului sã ne explice ce a desenat. „Ăsta e bunicul, asta e pisica, aici e mama, ăsta sunt eu!” va spune micuþul, punând fãrã ezitare degetul pe foaia unde a trasat câteva duzini de semne aproape identice, dar care, în ochii sãi, reprezintã clar ºi limpede lumea sa interioarã ºi realitatea.

creȘtem împreună


6

instrumentele Și teHnicile de desen

Prin explicarea desenului se naºte o poveste: povestea dorinþelor, a emoþiilor, a temerilor; o hartã detaliatã a parcursului creºterii, în etape ºi ritmuri biologice ºi psihologice bine conturate pe hârtie.

Desenele din primii ani sunt deja o expresie a modului sãu de a fi, sunt istorioare al cãror regizor este chiar copilul; sunt un instrument prin care micul artist dialogheazã cu lumea celor mari. Nouã, adulþilor, ne revine sarcina de a descifra acest limbaj nonverbal. Cu puþinã practicã, bun-simþ ºi mai ales dragoste putem înþelege ce ne transmit desenele; iar acestea nu spun niciodatã nimicuri. Copiii le aratã întotdeauna pãrinþilor desenele abia terminate ºi le urmãresc cu atenþie expresia feþei, aºteptând cu nerãbdare o evaluare. Motivul este simplu: în desenul liber, micuþul vorbeºte despre el însuºi ºi despre lumea sa. Pentru el, desenele nu sunt doar un joc frumos, ci ºi un mijloc privilegiat de a se face cunoscut, de a da frâu liber imaginaþiei ºi de a contura propriile vise. Noi, adulþii, trebuie sã acordãm mai multã atenþie acestor semnale, cãci copilul nu cunoaºte încã alte moduri de a vorbi despre bucurii, despre dezamãgiri sau despre suferinþa care îl apasã ºi care, în mod eronat, adulþilor le poate pãrea exageratã. Copilul are adesea un limbaj verbal rudimentar, dar o mare bogãþie expresivã ºi de comunicare redatã pe deplin în desene, prin care se exprimã mai puþin enigmatic, astfel cã desenul completeazã comunicarea verbalã ºi invers. Multe stãri de tensiune, conflicte conºtiente sau inconºtiente ºi abordãri personale se manifestã chiar prin intermediul acestor imagini prin care copilul îºi spune nemulþumirile ºi se elibereazã de tensiuni. Mai este ceva ascuns în desenele copiilor: prin încercarea de a þine creioanele în mânã, copilul îºi dezvoltã coordonarea armonioasã a miºcãrilor ºi se obiºnuieºte sã-ºi organizeze ideile ºi impulsurile într-un spaþiu prestabilit ºi limitat. S-a dovedit cã micuþii cãrora li se permite sã deseneze oricând doresc sunt mai puþin neîndemânatici ºi au o mai mare capacitate de exprimare. Psihologii ºi neuropsihiatrii infantili folosesc din plin desenele pentru investigarea problemelor legate de creºtere.

creȘtem împreună


7

d e s p r e c a r t e

Aceastã carte oferã sfaturi, explicaþii ºi indicaþii pentru identificarea, observarea ºi interpretarea aspectelor celor mai semnificative din desenele copiilor, plecând de la primele schiþe, din jurul vârstei de douăsprezece luni, pânã la desenele cele mai complexe ale primilor ani de ºcoalã. Este un manual de aprofundare ºi interacþiune cu copilul, în care paginile albe pot fi umplute de micuþ cu desenele sale.

• În prima secþiune, Noþiuni de bazã în interpretarea desenelor, sunt expuse principiile fundamentale ale analizei desenelor copiilor: particularitãþile legate de folosirea anumitor instrumente ºi tehnici de desen, semnificaþia culorilor, simbolurile care apar cel mai frecvent în desenele infantile.

• A doua secþiune, Desenele din primii ani, este dedicatã primelor „desene” ale copiilor, pânã la vârsta de 3-4 ani, ºi descrie mai ales etapele evoluþiei lor, explicând cum putem extrage informaþii preþioase despre caracterul ºi temperamentul micuþului din analiza desenelor sale. Apoi sunt indicate elementele pe care trebuie sã le urmãrim cu cea mai mare atenþie pentru o interpretare corectã nu numai a primelor încercări de desen, ci ºi a desenelor mai evoluate, de exemplu punctul de începere de pe foaie, ocuparea spaþiului, viteza de desenare, presiunea lãsatã de creion.

• A treia secþiune, Desenul, se concentreazã pe lucrãrile copiilor mai mari de 3-4 ani, care sunt capabili sã deseneze forme mai evoluate. Aici sunt prezentate patru teste proiective (definite astfel pentru cã reflectã realitatea interioarã a celui care le face), utile pentru înþelegerea aspectelor celor mai profunde ºi autentice ale personalitãþii micuþului. Este vorba de testul figurii umane, testul arborelui, testul casei ºi testul familiei: copilul se va distra, în timp ce pãrinþii vor putea descoperi laturi ascunse ale caracterului sãu.

• Volumul se încheie cu un capitol dedicat desenelor copiilor din întreaga lume, ca demonstraþie a unui traseu infantil de creºtere ºi de maturizare cu trãsãturi comune.

Cre

şte

m î

mp

reu

nă


primele desene Și evoluția lor

8


9

Noțiuni de bază în interpretarea desenelor


10



11

Orice copil, atunci când are posibilitatea, alege să deseneze cu instrumentul cel mai apropiat de caracterul său ºi de inspiraþia de moment. Din alegerea instrumentului, precum ºi din modul de relaþionare cu foaia ºi ocuparea spaþiului, se pot extrage indicii utile pentru înþelegerea micilor noºtri artiºti. În afarã de creioane colorate ºi carioci, care sunt fãrã îndoialã, instrumentele cele mai utilizate de micuþi (probabil ºi pentru cã sunt practice ºi se gãsesc în toate casele ºi grãdiniþele), mai sunt ºi altele, precum culorile tempera, acuarelele, creta coloratã, creioanele cerate, ale cãror descoperire ºi „explorare” reprezintã o bunã ocazie de distracþie pentru copii. În acest capitol vom vedea cum utilizarea acestor instrumente ne poate oferi informaþii preþioase despre personalitatea ºi emoþiile copiilor.

c u l o r i l e î n t i n s e c u d e g e t e l e

Atunci când întinde culorile cu degetele, copilul vorbeºte despre multe aspecte ale caracterului sãu; în particular, contactul degetelor cu foaia este emblematic pentru sublinierea modului în care copilul relaþioneazã cu mediul exterior. Un copil care nu este inhibat de atenþia excesivã faþã de curãþenie îºi afundã cu entuziasm degetele în culoare ºi le aºazã cu bucurie pe foaie, pentru cã astfel descoperã cã poate sã marcheze mediul, dominându-l. Vouã, pãrinþilor, dupã ce vã felicitaþi pentru un astfel de copil, nu vã rãmâne decât sã observaþi unde a lãsat spontan prima urmã pe foaia albã: sus, în centru, jos, la dreapta sau la stânga. • Copilul sigur de afecþiunea pe care o primeºte va umple întreaga foaie de urme, adesea apropiate unele de altele sau în formã de cerc, dovadã a caracterului sãu deschis, social ºi adaptabil.



12


• Copilul care ocupã spaþiul în partea de jos sau la stânga foii are mare nevoie de dragoste, de mângâierea ºi protecþia pãrinþilor, mai ales a mamei.• Când spaþiul este ocupat în partea de sus sau la dreapta foii, copilul are nevoie de contacte cu mediul extern, e visãtor, dotat cu o imaginaþie efervescentã ºi e necesar sã se miºte pentru a-ºi exprima vitalitatea. • Dacã micuþul se blocheazã imediat dupã ce ºi-a înmuiat degetele în culoare sau începe sã plângã ºi cere sã fie curãþat, mama este cea care trebuie sã îl ajute. Pentru a-l liniºti, ºi ea trebuie sã îºi bage degetele în culoare ºi sã lase urme pe foaie, îndemnându-l sã facã la fel, însã fãrã sã-l forþeze sã o imite. În acest caz, este bine sã ne întrebãm dacã grija pentru curãþenie impusã copilului nu este prea rigidã sau chiar obsesivã. • Repetarea amprentei mâinii prin ocuparea cu eleganþã a spaþiului denotã un precoce simþ estetic ºi al proporþiilor, care vã poate face sã vã gândiþi serios la talente artistice.

p l ă c e r e a a c t i v i t ă ț i l o r m a n u a l e Activitățile de manipulare, cum ar fi utilizarea lutului sau a plastilinei, îi fascinează

pe copii, pentru că le permit să exploreze simțul tactil, să descopere formele

lucrurilor şi chiar să creeze unele noi şi absolut personale. Modelarea unui obiect

este un fel de creație uimitoare pentru micuț, care vede cum se nasc obiecte

şi figurine drăguțe dintr-un material inițial inform.

Prin aceste activități, copilul îşi poate dezvolta, încă de mic, imaginația,

permițându-i părintelui să-i observe predispoziția spre folosirea liberă a degetelor,

în special în mişcările care presupun finețe. Pe măsură ce creşte, copilul va putea

tot mai mult să se exprime prin activități ca scrisul sau desenul sau poate învăța

mai uşor să folosească un instrument muzical.

Este important să favorizați contactul direct al copilului cu orice fel de obiect care

l-ar putea ajuta să se exprime artistic, chiar dacă există riscul de a se murdări.

Educatoarele şi mamele trebuie să se resemneze: manipularea obiectelor,

atingerea şi murdărirea sunt aspecte ale unei curiozități intelectuale care

îi permite copilului să crească fără inhibiții sau limitări.


instrumentele și tehnicile de desen


13

• Suprapunerea diferitelor culori este un indiciu al creativitãþii, al carac-terului vesel, al curiozitãþii intelectuale ºi al capacitãþilor exploratoare care pot favoriza un comportament extrovertit. Pãrinþii, pentru a respecta ºi încuraja tendinþele copilului, trebuie sã îi favorizeze întâlnirile cu alþi copii de vârsta lui.• Degetele răºchirate sunt un semn al unei mari capacitãþi de rezistenþã în faþa insucceselor inevitabile ale vieþii.• Degetele strânse indicã faptul cã este un copil fragil ºi care cautã confortul chiar ºi în faþa celui mai mic pericol, pe care el îl trãieºte deja ca pe o agresiune.

copilul foloseşte mâna stângă Dacã, pentru lãsarea amprentelor, copilul preferã mâna stângã, nu înseamnã neapãrat cã este stângaci: pur ºi simplu nu „a ales” încã ce mânã sã foloseascã. Un sfat pentru mamele cu copii stângaci: în general, aceºtia sunt copii precoce, intuitivi ºi creativi, care pot fi înþeleºi greºit din cauza caracterului lor închis ºi a faptului cã sunt mereu în miºcare. Adesea, vivacitatea lor este confundatã cu nervozitatea, iar calmul cu o parte negativã a caracterului, dar acestea nu sunt decât comportamente datorate unei predispoziþii naturale; ºtim, de exemplu, cã un copil stângaci este de obicei mai emotiv.

c u l o r i l e t e m p e r a

Folosirea culorilor tempera este o activitate distractivã pentru copii, care sunt în general fascinaþi de procesul de diluare, dizolvare ºi înmuiere. Din modul în care este dozatã culoarea care iese din tub se pot deduce anumite elemente ale caracterului sãu. Zgârcitul scoate puþinã culoare din tub, apãsând mereu fundul tubului, pentru a nu risipi nimic. Optimistul va scoate din tub cât poate de mult, pentru a avea culoare din abundenþã.

No

țiu

ni

de

ba

zã


desenele_copilului tau

Documents