Criterii socio-antropologice

Din punct de vedere al locuintei in care traiesc, ma consider parte a clasei mijlocii, chiar daca de curand am devenit somer. Am o locuinta individuala, cu o curte private destul de mare pentru nevoile mele si nu trebuie sa o impart decat cu parintii mei, ceea ce nu pot spune multi in ziua de azi in Bucuresti. Un alt aspect despre care nu ma pot pronunta este media de varsta in zona imediata a proprietatii mele, pentru ca, de exemplu, vecinii mei din dreapta au o casa batraneasca, in care locuiesc de cand au fost impartite parcelele, dar langa noi s-au mutat multe familii tinere, cu copii, sau fara, care si-au construit case complet noi si evident mult mai mari. Eu locuiesc in zona de cand m-am nascut, iar parintii mei, de dupa razboi.

Nici nu imi imaginez cum ar fi sa traiesc in alta parte. In niciun caz nu m-as muta la bloc, m-as simti prea inghesuit, nu as avea atata spatiu privat, atata lumina. M-am obisnuit sa traiesc la curte, iar vecinii mei, atat cei mai vechi cat si cei mai noi sunt incantati de cartier. In zona blocurilor din anii 40’ e plin de verdeata, sa nu mai vorbim de parcurile si gradinile si strandurile din apropiere, spatiile comerciale, terasele, facilitati la care ai acces fara sa fi nevoit sa te muti la marginea Bucurestiului pentru un pic de curte. Daca stau bine sa ma gandesc, singurul lucru care ma deranjeaza la strada mea e ca nu exista spatii publice in imediata proximitate, nu exista locuri de stat, nu prea exista vegetatie, dar repret, doar in imediata apropiere, pentru ca la 10 minute de mers deja ajungi intr-unul dintre parcurile mari din apropierea zonei de studiu. Asadar, m-as muta intr-o zona cu un pic mai multa verdeata si cu parcelele poate putin mai mari, in asa fel incat sa nu mai fie obligati sa construiasca la calcan sis a isi petreaca viata doar intre case.

Dupa parerea mea, cel mai frumos loc public din imediata apropiere este parcul Titan, impreuna cu toate terasele, facilitatile, complexele sportive care s-au dezvoltat pe langa el. Iar cele mai urate locuri din zona sunt dupa parerea mea parcarile dintre blocurile de 10 care practice inconjoara zona mica de case in care traiesc si eu. Argumentele cred ca sunt destul de evidente: parcul Titan este intr-o mare masura foarte bine ingrijit, intr-o mica masura mai salbatic, ceea ce il face interesant de explorat, e plin de locuri publice placute, plin de oameni relaxati. Parcarile, pe de alta parte, sunt pline de beton, gunoaie, caini si oameni nervosa pentru ca le-a ocupat un vecin spatiul de parcare sau pentru ca cineva de la etajele superioare a aruncat mancarea de ieri pe geam.

Cred ca locul cu cel mai puternic character din zona este Bulevardul Theodor Pallady, pentru ca este in permanenta sufficient de aglomerat incat sa dureze ceva timp ca sa il parcurgi, e folosit de foarte multi oameni pentru ca acolo sunt statiile Metrorex si RATB.

Dupa parerea mea, zona in care traiesc eu este marginita de cele doua bulevarde mari, Theodor Pallady si 1 Decembrie. Asta pentru ca la NV de ele, exista o densitate mai mica a locuirii, spatii verzi mai mari, au un caracter diferit fata de blocurile de locuinte care bordeaza Bulevardul Theodor Pallady, mult mai aglomerate.

Reperele cele mai importante pentru mine sunt bulevardele mai sus mentionate, pentru ca folosesc de obicei mijloacele de transport in comun, dar si pentru ca pe bulevarde se gasesc cele mai multe spatii comerciale sau de intalnire. Un alt reper important sunt terenurile de sport din nordul zonei analizate, sau hypermarketul Billa. Tot cartierul isi face cumparaturile din acelasi loc.

In ceea ce priveste lucrurile care definesc cartierul , cred ca linistea si calmul rutinei dintr-un loc in care pare ca nimic nu se schimba vreodata, al oamenilor care in fiecare dimineata pleaca la servici, isi lasa copiii la scoala, de unde ii preiau seara, sau ii preiau bunicii; niciodata nu se duc direct acasa, fara sa dea un tur al locurilor de joaca amenajate intre blocuri. Un alt lucru care defineste cartierul este modul in care oamenii, atat de la casa cat si de la bloc incearca sa isi insuseasca spatial din jurul lor, amenajand gradini in spatele blocurilor sau in fata caselor, plantand pomi pe trotuar etc. Faptul ca reusesc sa isi puna amprenta pe un spatiu public, si il transforma intr-unul semi public sau semi-privat dovedeste cat de atasati sunt oamenii de cartier, dovedeste faptul ca se identifica cu modul de viata specific lui, ii dovedeste apartenenta la un anumit stil de viata characteristic cartierului.