1

Pr. dr. VALENTIN BUGARIU PAROHIA ORTODOXĂ COLONIA GĂTAIA

~ Istorie, misiune şi viaţă creştină ~

2

Volum editat cu sprijinul: Fam. Bonchiş Aurel şi Maria

Fam. Orga Ioan şi Claudia

3

Pr. dr. VALENTIN BUGARIU

PAROHIA ORTODOXĂ COLONIA GĂTAIA

~ Istorie, misiune şi viaţă creştină ~

Editura SITECH Craiova, 2011

4

© 2011 Editura Sitech Craiova Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii. Orice reprodu-cere integrală sau parţială, prin orice procedeu, a unor pagini din această lu-crare, efectuate fără autorizaţia editorului este ilicită şi constituie o contra-facere. Sunt acceptate reproduceri strict rezervate utilizării sau citării justifi-cate de interes ştiinţific, cu specificarea respectivei citări. © 2011 Editura Sitech Craiova All rights reserved. This book is protected by copyright. No part of this book may be reproduced in any form or by any means, including photocopying or utilised any information storage and retrieval system without written permision from the copyright owner. Editura SITECH din Craiova este acreditată de C.N.C.S.I.S. din cadrul Mi-nisterului Educaţiei şi Cercetării pentru editare de carte ştiinţifică. Editura SITECH Craiova, România Aleea Teatrului, nr. 2, Bloc T1, parter Tel/fax: 0251/414003 E-mail: sitech@rdslink.ro

ISBN 978-606-11-1880-9

5

CUPRINS

Precuvântare ........................................................................... 7  Gătaia ....................................................................................... 9 

Viaţa religioasă ................................................................... 11  Mănăstirea Săraca ................................................................ 18  Descălecatul ........................................................................... 21 

Parohia ................................................................................ 23 Biserica................................................................................ 38 Hramul ................................................................................ 47 Casa parohială ..................................................................... 50 Cimitirul .............................................................................. 51 Activitatea Bisericii............................................................. 53 Lumină lină ......................................................................... 57 Blogul parohial .................................................................... 67 Centrul de informare şi documentare religioasă ................. 68 

Anexe ...................................................................................... 88

6

 

7

Precuvântare 

nul acesta se împlinesc nouăzeci de ani de la apa-riţia Legii agrare din 1921. Imediat după primul război mondial şi unirea statală a României s-a

simţit nevoia apariţiei unor legi care să aducă cu sine dezvolta-rea şi prosperitatea mult aşteptată de românii din totdeauna. Legea agrară din această perioadă, alături de industrializare au fost cele două motoare ale dezvoltării economice fără prece-dent din perioada interbelică. Ba mai mult se făurise în epocă şi o credinţă după care: ,,ţăranul care lucrează pământul ar trebui să exercite controlul asupra mijloacelor de producţie, organiza-rea agriculturii ar trebui să se bazeze pe gospodăriile mici, in-dependente, iar producţia ar trebui să se realizeze în cadrul mişcării cooperatiste”. (Cf. Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Şerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p. 431).

Pământul era echivalent în gândirea tradiţională româ-nească cu bogăţia şi trăinicia. Lupta pentru (re)dobândirea acestui bun a îmbrăcat forme violente, erau vizaţi ,,ciocoii”: ,,Flămând şi gol, făr-adăpost,/ Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,/ Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut/ Şi câne eu ţi-am fost!/ Ciocoi pri-beag, adus de vânt,/ De ai cu iadul legământ/ Să-ţi fim toţi câni, loveşte-n noi!/ Răbdăm poveri, răbdăm nevoi/ Şi ham de cai şi jug de boi:/ Dar vrem pământ! [...]”. (George Coşbuc, Noi vrem pământ!).

De apariţia acestei legi agrare stă şi întemeierea Coloni-ei, astăzi cartier în tânărul oraş Gătaia. Volumul de faţă îşi pro-pune să rememoreze câteva date din începuturile credinţei or-

A

8

todoxe din acest ţinut şi în special despre înfiinţarea bisericii ortodoxe ,,Sfântul Ierarh Nicolae” din Colonie.

Acest studiu în câteva capitole dezvoltă istoria, misiu-nea şi viaţa creştină a românilor din Colonie, loc considerat în documentele vremii ,,centrul românismului din cele două co-mune Sculea şi Gătaia”. (Arhiva Episcopiei Caransebeşului, III, 1932, fila 23). Pe parcursul paginilor se înfăţişează crono-logic viaţa şi activitatea parohiei Colonia Gătaia de la întemeie-re şi până astăzi. Majoritatea surselor bibliografice sunt inedite: acte oficiale, corespondenţă parohială, documente din Arhiva Episcopiei Caransebeşului şi al Parohiilor Sculea şi Colonia Gătaia. La finalul lucrării se regăsesc şi câteva documente fo-tografiate de la evenimentele majore din viaţa Bisericii Orto-doxe din Colonie.

Din secvenţele temporale ale acestei cărţi se desprind informaţii cu privire la structura parohiei prin intermediul con-scripţiilor parohiale şi a semantismului parohiei (Adunarea Pa-rohială, Consiliul Parohial) precum şi etapele formării parohiei. Partea a doua a studiului prezintă hramul bisericii precum şi activitatea cotidiană a Parohiei.

În încheiere aducem mulţumiri P. S. Părinte Lucian, episcopul Caransebeşului precum şi P. On. Păr. Daniel Alic, consilier cultural al Eparhiei Caransebeşului care ne-au înlesnit cercetarea în arhiva Episcopiei. Un gând de mulţumire îndreap-tă la final autorul către credincioşii Bisericii ,,Sfântul Nicolae” din Colonie care au dat dovada credinţei lor prin ceea ce se poate vedea astăzi în parohie: biserică, casă parohială şi cimitir parohial, precum şi de buna chivernisire a acestora.

Nădăjduim că acest studiu monografic va aduce fie şi cel mai modest aport la cunoaşterea vieţii şi activităţii ortodoc-şilor din Colonie.

V. B.

9

Gătaia 

raşul Gătaia, important centru administrativ de-a lungul timpului (centru comunal (1918, 1950), reşedinţă de plasă (1925), comună rurală (1942,

1968) cu satele aparţinătoare: Sculea, Şemlacu Mare, Şemlacu Mic, Butin, Percosova, Birda, Berecuţa, Mănăstire şi Sângeor-ge, oraş (2004) cu satele Sculea, Butin, Percosova, Şemlacu Mare şi Şemlacu Mic1 a reprezentat o forţă de atragere econo-mică a celor care au primit loturi de pământ pe raza localităţii Gătaia întemeind o nouă aşezare denumită după numele celor veniţi ,,Colonia”. Toponimia străzilor e o mărturie a ataşamen-tului celor noi veniţi faţă de locurile natale: Avram Iancu, Ho-rea, Cloşca, Crişan ş.a.

Aşezată în judeţul Timiş în partea de sud-vest a ţării, această localitate se întinde pe ambele maluri ale râului Bârza-va. O parte din sate (Şemlacu Mare, Şemlacu Mic, Butin, Per-cosova) se găsesc aşezate spre sud de Gătaia în jurul dealului Şumig, o veche urmă vulcanică în Câmpia Tisei, pe cursul pâ-raielor Moraviţa, Crivaia şi Clopodia, afluenţi spre stânga Bâr-zavei, iar Sculea este aşezată tot pe cursul râului Bârzava dar spre vest de Gătaia ocupând poziţia cea mai nordică în cadrul acestei unităţi administrativ-teritoriale2.

Frumuseţea locului este redată în proza lui Mihail Gaş-par, protopopul de odinioară al Bocşei Montane născut în loca- 1 Cf. Valeriu Ureche, Organizarea administrativ teritorială a României 1918-2007, Editura Eurostampa, Timişoara, 2007, p. 19; 154; 297. 2 Ecaterina Brsteac, Oraşul Gătaia. Studiu de geografie economică, (teză de licenţă), Timişoara, 2008, p. 4.

O

10

litatea de pe Bârzavă: ,,Unde sunteţi voi nădejdi tainice hrănite cu atâta căldură? [...] Fericiţi ani de copilărie! Mărgăritare scumpe voi, a sufletelor obosite de ce treceţi atât de repede? De ce nu rămâneţi pe vecie aproape de suflet, mângâindu-i sina-măgirea fericită a căldurei în toate, îmbrăcând şi cele mai urâte lucruri în veşmântul auriu al idealului. După ani de zile mi-au rămas intacte primele impresii, câmpiile netede ale frumosului colţ de ţără, a iubitului meu Banat, cu satul naşterii mele ascuns în dosul unei pădurice de băgrini, cu casele şiruite bine, cu coperişele cu muşchiu verde, scăldate în năpraznica căldură a verii. Pe undeva pe de laturi, se scurg încet la vale valurile le-neşe, galbine ale Bârzavei, aducând nisipul galbin tocmai din <<codru>> de la Bocşa. Prin urechi, pare că aud şi acum su-nând accentul moale al graiului nostru bănăţenesc, din gura oamenilor pururea veseli, pururea dispuşi la cântece şi veselii3.

În schiţa Moşu Dascălu, acelaşi autor îşi continuă des-cinderea monografică în Gătaia de altădată, punct de atracţie a celor veniţi ulterior: ,,Dar când îmi întorc privirea sufletească spre satul meu natal, totul pare că se renaşte în mine. Se învio-şează inima slăbită în lupta pentru pâne, se recreează în creierul istovit de gânduri şi muncă. Încep parcă a trăi dintr-o dată o via-ţă nouă, în care nu găsesc nici nevoi, nici dureri, ci numai bucu-rii. Se răsfiră şi norii de pe frunte şi gândurile negre se sprânjesc. […] Îi văd parcă şi acum – după atâta timp – căsuţele mici, acoperite cu stuf, pe deasupra căruia muşchiul şi-a trântit covorul lui verde, cu <<târnaţele>> largi, sprijinite pe stâlpi de lemn lucraţi cu meşteşug, ascunse modest în umbra băgrinilor bătrâni şi puternici. Prin curţile largi, îngrădite cu garduri înalte de nuiele, se învârtesc românii în hainele lor albe, lucrând zoriţi la ale lor.

3 Mihail Gaşpar, D’ale vieţii, ediţie critică, studiu introductiv, tabel biobi-bliografic şi note de Valentin Bugariu, Editura Eubeea, Timişoara, 2008, vol. I, p. 34.

11

Copiii – de cari geme satul – îi văd adunaţi grămadă pe sub câte un ,,dud” stufos, strângând în pălăriile lor mici ,,dugele”, pe care le scutură vreunul mai mare. Faţa lor frumoa-să e mânjită până după urechi cu mustul roşu de fructe, spre cel mai mare năcaz al mamelor, cari abià mai birue cu spălatul. Căci nespălat nu vei vedeà copil pentru mare lume la noi în sat’’4.

Forţa spirituală a acestei aşezări, ca de altfel al oricărei alta din Banat, este dată de Biserică, o instituţie divin-umană de coagulare a conştiinţei româneşti. Satul avea de la început un spirit de organizare liturgic. Fălnicia acesteia nu se înscrie într-o linie a orizontalităţii, ci într-o fecundă proiecţie a verticalităţii care o salvează de banalitatea unei întâmplătoare aşezări5.

Viaţa religioasă  Existenţa unei vieţi bisericeşti la Gătaia se întemeiază pe

mărturiile istorice, dovezile arheologice şi datele lingvistice ca-re relevă vechimea, profunzimea şi bogăţia credinţei creştine. Din repertoriul dovezilor istorice atât la Gătaia cât şi în satele aparţinătoare avem o primă mărturie a existenţei bisericilor de lemn, expresie a arhitecturii populare româneşti: Gătaia (1753, hramul Adormirea Maicii Domnului, ridicată în timpul episco-pului Maxim. Pe locul ei, între 1794-1797, s-a zidit biserica no-uă cu hramul Învierea Domnului6), Percosova (1770), Şemlacu Mare (1774, biserica de lemn a fost pictată de diaconul Vasile şi fiul său Gheorghe din Sredişte, unde fondaseră o importantă şcoală de zugravi. Acest lăcaş a fost demolat la 1886, iar pe lo-

4 Mihail Gaşpar, op. cit., p. 37. 5 Viorel Cherciu, Hramul bisericii sau topografia sacrului, în rev. ,,Altarul Ba-natului”, 1996, nr. 4-6, p. 63. (Se va prescurta în continuare Hramul bisericii...). 6 Nicolae Săcară, Bisericile de lemn dispărute din Banat, Editura Excelsior Art, Timişoara, 2002, p. 46. (Se va prescurta în continuare Bisericile de lemn...).

12

cul lui a fost ridicat cea de zid sub preoţii Dimitrie Stoilă şi Pe-tru Folea7) şi Sculea (1775, cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. A fost demolată la 1862, iar după un an se zideşte cea nouă în timpul păstoririi preotului Nicolae Bolocan (1812-1877), care a fost pictată de moalerul Ioan Cioreun8).

O a doua mărturie a trecutului o reprezintă prezenţa icoanei pe lemn şi sticlă la bisericile actualului oraş. In registrul obiectelor de patrimoniu amintim existenţa – de la Butin – a 13 icoane cu autor necunoscut datând din secolele XVII-lea (8 buc.), al XVIII-lea (5buc.). Tematica este diversificată : ,,Sfânta Treime’’, ,,Iisus Hristos ’’, (Naşterea Domnului, Învierea Dom-nului, Înălţarea Domnului); ,,Maica Domnului’’ (Naşterea Mai-cii Domnului, Intrarea în biserică, Bunavestire, Adormirea Mai-cii Domnului), modul de lucru : tempera pe lemn (sec. XVII-lea); ,,Iisus Hristos’’, (Întâmpinarea Domnului, Botezul Dom-nului) în tempera pe lemn (sec. XVIII-lea)9. Icoanele pe lemn descoperite la Butin, din veacurile XVII-XVIII sunt compoziţii sobre, fără fast, care impresionează prin cromatism şi expresia feţei, cu forme populare. Autorii lor cunoşteau legile compozi-ţiei şi taina culorilor. Cele din veacul al XVIII-lea se caracteri-zează prin forme şi expresia feţei redate liniar, nesocotindu-se efectele de umbră şi lumină. Registrul coloristic e limitat, iar contrastele sunt folosite cu chibzuinţă pentru a crea tensiuni. Autorii acestor icoane pot fi identificaţi cu ucenicii şcolii de la mănăstirea Săraca10.

De la biserica din Percosova amintim o icoană din vea-cul al XVIII-lea, cu autor necunoscut, în tehnica tempera pe

7 Nicolae Săcară, op. cit., p. 80. 8 Nicolae Cornean, Monografia Eparhiei Caransebeşului, Editura Dieceza-nă, Caransebeş, 1942, p. 535. (Se va prescurta în continuare Monografia...). 9 Statistică întocmită de I. B. Mureşianu în vol. Colecţia de artă religioasă veche a Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1973, p. 33-63. (Se va prescurta în continuare Colecţia...). 10 I. B. Mureşianu, op. cit., p. 10; 12-13.

13

lemn. Probabil, icoana provine de la Mănăstirea Săraca. Icoana are ca tematică chiar hramul mănăstirii, Schimbarea la Faţă. O altă icoană păstrată este icoana hramului bisericii: Adormirea Maicii Domnului. Icoana este datată din prima jumătate a seco-lului al XIX-lea, în aceeaşi tehnică. O a treia icoană, cu autor necunoscut din veacul al XIX-lea are ca temă Învierea Domnului11.

Tot de la biserica ortodoxă din Percosova avem şi două icoane lucrate pe sticlă: prima cu autor anonim din mijlocul se-colului al XIX-lea de dimensiuni 60,5X44 cm. Are ca temă Ma-ica Domnului cu Iisus12. O a doua icoană în aceeaşi tehnică îl înfăţişează pe Arhanghelul Mihail13.

11 I. B. Mureşianu, Colecţia..., p. 38-39; 44. 12 Nicolae Săcară, Icoane pe sticlă din Banat, Editura Învierea, Timişoara, 2005, p. 28. (Se va prescurta în continuare Icoane pe sticlă...). Conf. univ. dr. Nicolae Săcară face şi o analiză a icoanei: ,,Maica Domnului, cu figura bine desenată, acoperită cu un mafarion cafeniu, odăjdii verzi, punctate cu alb, pe cap coroane în culorile roşu, verde, nimbul cu bronz-auriu. Maica Domnului îl ţine pe Iisus pe braţul stâng, iar cu dreapta indică prezenţa acestuia. Şi figura lui Iisus este bine conturată. Ambele personaje cu obrajii coloraţi uşor în roz. Iisus are în jurul capului nimb format din 3 lobi, lobul din mijloc încoronat de o cruce. Atât îmbrăcămintea Mariei, cât şi cea a lui Iisus sunt împodobite de steluţe (culoarea albă). Fondul jos sugerat în benzi orizontale de culoare, sus cu albastru. Chenarul sus vegetal, lateral geome-tric tipic icoanelor bănăţene. În exteriorul chenarului fondul e colorat cu roşu-cărămiziu”. (p. 28-29). 13 Nicolae Săcară, op. cit., p. 44. Acelaşi autor notează: ,,Arhanghelul Miha-il apare central în postura unui tânăr ostaş, cu părul negru, nimb de bronz-auriu (şters), figura puternic conturată. Poartă tunică cenuşie strânsă pe mij-loc cu un brâu galben, pantaloni albaştri, cizme negre, pe spate o mantie amplă ce cade până jos la călcâie, este prinsă la mijlocul pieptului cu o agra-fă rotundă în formă de floare. Mantia are culoare cafenie cu decor mare alb. Are în mâna dreaptă o spadă, iar cu stânga ţine cumpăna dreptăţii colorată galben. Fondul jos redat cu benzi orizontale de culoare, sus cerul cu albas-tru. Chenarul simplu geometric şi încadrarea tipice bănăţene. Sus apare un decor reprezentând grifoni stilizaţi afrontaţi de o parte şi de alta a arborelui vieţii. În exteriorul chenarului culoarea de fond realizată cu roşi-cărămiziu”. (p. 44-45).

14

Mănăstirea Săraca are un prăznicar încadrat de 15 scene, cu pictor necunoscut, în tehnica tempera pe lemn din veacul al XVIII-lea; icoană cu înfăţişarea Mântuitorului din veacul al XIX-lea. O altă icoană de acelaşi secol, în tehnica mai sus men-ţionată este Întâmpinarea Domnului14.

O a treia dovadă a bogăţiei vieţii bisericeşti o reprezintă cartea veche bisericească de pe aceste meleaguri. De la biserica ortodoxă din Butin avem o Evanghelie învăţătoare, tipărită la Govora în 1642. Cazania a fost cumpărată de Maria ,,a lui Mi-hail’’ şi donată diaconului Petru din Butin. Cartea se află astăzi în posesia bibliotecii ,,V. A. Urechia’’ din Galaţi15. Celelalte cărţi amintite se află în colecţia de artă religioasă a Arhiepisco-piei Timişoarei: Liturghier slavon imprimat la Mănăstirea Dea-lu în 1646, provenit de la Mănăstirea Săraca; Apostol, Blaj, 1817. Biserica din Gătaia a avut mai multe cărţi de cult: o Psal-tire tipărită la Iaşi în 1743; Pravile de rugăciuni pentru sfinţii sârbeşti în slavonă, 1761; Triod, 1782 ; Penticostar, 1785 tipă-rite la Râmnic şi Mineie pe 12 luni, Buda, 1804-1805. Alte cărţi bisericeşti provin de la bisericile ortodoxe din Percosova (pri-mele 4) şi Sculea (ultimele 3) : Penticostar (1785); Liturghier (1785); Penticostar (1785); cărţi care provin de la tipografia din Râmnic şi un Ceaslov de la Bucureşti în 1785. Alte cărţi de în-văţătură şi ritual sunt : Catehism sârbesc, românesc şi nemţesc, Viena, 1774; Octoih, Târgovişte, 1712; Datorinţele presviterilor parohialnici, Buda, 181716.

Din galeria obiectelor de patrimoniu alături de icoană şi cartea veche bisericească mai avem şi un antimis de la biserica ortodoxă din Sculea. Antimisul păstrat este realizat din pânză albă de in, căptuşit cu acelaşi material de culoare verde cu di-mensiunile : L. 54 cm ; l. 45,5 cm., şi î. 7 cm.. In planul prim

14 I. B. Mureşianu, Colecţia...., p. 36; 38; 53. 15 I. B. Mureşianu, Cartea veche bisericească din Banat, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1985, p. 147. 16 I. B. Mureşianu, op. cit., p. 230-231; 251.

15

apare Mântuitorul cu mâinele întinse pe lângă corp, stă deasu-pra mormântului pe giulgiul ţinut la cap de Nicodim, iar la pi-cioare Iosif din Arimateia. Maica Domnului cu braţele întinse, are la dreapta pe Maria cu un vas de aromate în mână şi pe Mar-ta, iar la stânga pe Ioan şi un înger. In planul al doilea : Sf. Cru-ce cu tăbliţa ,,I. N. Ţ. I. (n. n. ,,Iisus Nazarineanul ţarul iudei-lor’’), are cununa de spini, cu suliţa şi prăjina cu buretele, răzi-mate de braţul orizontal, deasupra căruia sunt câte trei serafimi de fiecare parte, iar de din jos câte trei heruvimi. De ambele la-turi ale bolţii : soarele şi luna, dealul Golgota şi cetatea Ierusa-limului. Sub ele, la margini, cei patru evanghelişti, cu simbolu-rile lor, despărţiţi în dreapta de templul din Ierusalim, iar în stânga de mormântul gol după Înviere, în grădină.

Partea de jos a chenarului, lat. de 2,5 cm., cuprinde tex-tul imprimat şi cel scris cu cerneală de episcopul care a sfinţit antimisul: ,,Acest dumnezeiesc Antimis aşa imprimat cu cheltu-iala Prea Sfiinţitului Domn Paul Nenadovici, arhiepiscopul or-todox al Carloveţului şi mitropolit al întregului popor slaveno-sârbesc din ţinuturile de sub marea stăpânire cesaro-crăiască, şi s-a sfiinţit şi de Excelenţa sa consilier intim cesaro-crăiesc, ca să se săvârşească pe el Sfintele Taine în biserica cu hramul Sfinţilor Petru şi Pavel din comuna Sculea. Are puterea să ofi-cieze cele preoţeşti. 22 Iunie anul 1758’’17.

Între personalităţile religioase care s-au născut ori acti-vat în misiunea preoţească la Gătaia amintim pe protopopul şi scriitorul Mihail Gaşpar (1881-1929), fiul preotului Gheorghe Gaşpar care a păstorit biserica de la Gătaia între 1874-1911. Mihail Gaşpar a urmat gimnaziul la Timişoara, Becicherecul Mare şi Beiuş, apoi Teologia la Institutul Teologic din Caran-sebeş (1900-1903). Îmbrăţişând cariera preoţească a fost numit diacon la Lugoj (1903-1911), preot (1911), ales protopop la 17 Gheorghe Cotoşman, Vechile antimise din bisericile Arhiepiscopiei Timi-şoarei şi Caransebeşului, în rev. ,,Mitropolia Banatului”, 1957, nr. 4-6, p. 264-266.

16

Bocşa Montană (1911-1929). Ucenic al lui Nicolae Iorga, con-ferenţiază sub auspiciile Astrei bănăţene, colaborează cu presa vremii – un timp responsabil al ziarului ,,Drapelul” din Lugoj (1919-1920) – şi pune bazele unei publicaţii locale ,,Drum nou” care a apărut la Bocşa Montană între 1923 şi 1929. Pe plan po-litic a fost un luptător pentru realizarea unităţii românilor fiind prezent la 1 Decembrie 1918 la Alba-Iulia, apoi preşedinte al Partidului Naţional-Ţărănesc, filiala Caraş-Severin şi deputat în primul parlament al României Mari. Opera literară este variată, compusă din proză (schiţă, povestire, nuvelă, roman), poezie, folclor (legende bănăţene), teatru dar şi traduceri din clasicii francezi, italieni şi ruşi. În literatură a fost influenţat de sămă-nătorismul literar dar şi de realismul românesc interbelic, teme-le favorite au fost: satul tradiţional bănăţean, chipul domnitoru-lui Ştefan cel Mare şi viaţa religioasă a românilor din cele mai vechi timpuri şi până în perioada dintre cele două războaie mondiale. Această preocupare literară este dublată de cea ştiin-ţifică în care prezintă monografic Japonia şi Bocşa Montană.

Un alt slujitor al bisericii din Gătaia a fost preotul doc-tor Nicolae Popovici (1883-1956), cu studii secundare la Lugoj şi Braşov, teologice la Institutul Teologic din Caransebeş şi Facultatea de Teologie din Cernăuţi (abs. 1909) unde obţine doctoratul în teologie (1913). După ce a fost preot-paroh în lo-calitatea natală, Bocşa Română (1910-1912), apoi la Gătaia (1912-1929), este ales director al cultului ortodox pentru pro-vinciile unite la România din Ministerul Cultelor (1920-1922), apoi profesor universitar de Istorie bisericească şi Drept cano-nic la Academia Teologică din Arad (1922-1945) unde a fost rector al instituţiei (1938-1945) şi preot în Aradul Nou18. Atâta vreme cât a fost preot la Gătaia a desfăşurat în preajma primu-lui război mondial o fructuoasă activitate naţională în rândurile românilor din jurul comunei Gătaia. A sprijinit activitatea des- 18 Mircea Păcurariu, Dicţionarul teologilor români, Editura Univers Enci-clopedic, Bucureşti, 1996, p. 361.

17

părţământului ,,Astra”, difuzarea de cărţi româneşti. Pentru ati-tudinea patriotică şi mai ales, pentru faptul că a intervenit dese-ori în apărarea ţăranilor români ameninţaţi şi acuzaţi de autori-tăţile maghiare, în anul 1916 a fost mobilizat şi trimis pe front. La sfârşitul războiului se reîntoarce la Gătaia şi se pune în frun-tea luptei românilor pentru unirea Banatului cu România. Or-ganizează şi conduce adunările naţionale în satele învecinate pentru întemeierea de Consilii Naţionale şi Gărzi Naţionale Române. A fost ales preşedinte al Consiliului Naţional Român din Gătaia. Organizează şi prezidează, la 15/28 noiembrie 1918, Adunarea Naţională a românilor din Cercul electoral Gă-taia, pentru alegerea delegaţilor la Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia la actul de la 1 Decembrie 1918 şi conduce dele-gaţia românilor din acest Cerc19.

O ultimă mărturie a dezvoltării creştinismului la Gătaia o reprezintă terminologia creştină utilizată în localitate: sub-stantive: diac, schimnic, duh, icoană, rai, idol, iad, sfinţenie, Bobotează, Dumnezeu, Scaraoţchi, călugăr, popă, păcătos, ru-găciune, mântuire, mitropolit, molitvă, amvon, cruce, candelă, aureolă, mucenic, drac, profeţie, post, prohodire, praznic, crâs-nic, ectenie, Apostol, cin, pomană, heruvim, egumen, Scriptură, blăstem, mătănii, schit, Ceaslov, vlădică, Evanghelie, cădelniţă, catedrală, ierarh, dreptcredincios, înger, Troiţă, martir, spove-danie, episcop, eretic, canon, protopop, Atotputenicul, apostolie, duhovnic, mărturisire, Psaltire, prapor, pristol, cădel-niţă, Octoih, adjective: pravoslavnic, sfânt, ecumenic, monahal, ortodox; verbe: a binecuvânta, a blagoslovi, a se călugări, a se cumineca, a ispiti, a prohodi, a se pocăi, a mântui, a se spo-vedi20.

19 Ioan Munteanu, Vasile Mircea Zaberca, Mariana Sârbu, Banatul şi Marea Unire 1918, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1992, p. 252-253. 20 Valentin Bugariu, Protopopul Mihail Gaşpar. Studiu monografic, Editura Eurostampa, Timişoara, 2007, p. 336-342.

18

Mănăstirea Săraca 

ănăstirea Săraca situată la 10 km depărtare de Gătaia, la poalele colinei Şumigului, datează din secolul al XV-lea. Cercetări din 1973 dovedesc

că biserica de astăzi e primul locaş de închinare pe locul actua-lei aşezări21.

Mănăstirea a reprezentat un centru al ortodoxiei de pe aceste meleaguri, loc în care se împletea rugăciunea euharistică cu învăţământul religios şi pictura bisericească. Tot dinainte de ocuparea Banatului de turci este şi mănăstirea Săraca. I. Miloia o datează din secolul al XV-lea, iar cercetările arheologice din ultima vreme îndreptăţesc ,,ipoteza datării bisericii în secolul al XV-lea”, deci înainte de ocuparea Banatului de turci. Şi în ca-zul mănăstirii Săraca, unii istorici atribuie înfiinţarea ei unor feudali sârbi, fără a aduce vreo dovadă în acest sens. Atât stilul, cât şi proporţiile ei modeste, indică că ea este rezultatul străda-niilor populaţiei române din satele din jur, Şemlacu Mare, Gă-taia, Sculea, Berecuţa, care au simţit nevoia unui lăcaş de în-chinăciune, în afara bisericilor parohiale. Ipoteza întemeierii mănăstirii de despotul George Brancovici se bazează pe faptul că la 1451 acesta era proprietarul domeniului Érdsomlyó (Şem-lacul de pădure) din comitatul Caraş22.

Lăcaşul călugărilor din Şemlacul Mic a fost un centru de unire al tuturor credincioşilor. Se păstrează din pagini îngăl- 21 I. D. Ştefănescu, Arta veche a Banatului. Arhitectura, picturile murale, icoanele, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1981, p. 42. 22 I. D. Suciu, Monografia Mitropoliei Banatului, Ed. Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1977, p. 72.

M

19

benite de ziar o astfel de adunare cu prilejul hramului mănăsti-rii: ,,Vestea bună dată de la Sf. Altare a mers din gură în gură şi credincioşii s-au pregătit pentru calea pocăinţei. Tânări şi bă-trâni, femei, bărbaţi şi foarte mulţi copii au pornit la drum din depărtări considerabile. Din protopopiatul Buziaşului au venit: Berecuţa în frunte cu preotul Ioan Halas, Berini cu preotul Ilie Minciuru, Birda, Buziaş, Cadăr, Căpăt cu parohul Nicolae Bojin, Cerna cu preotul Silviu Mioc, Chevereşu Mare cu preo-tul Toma Radulescu, Duboz, Folea cu preotul Simeon Ţona, Opatiţa cu preotul Tiberiu Mărgineanţu, Sculea cu preotul Ioan Ogârlaci, Stamora Română, Şipet cu preoţii Nicolae Stoia şi Petru Turlici, Şoşdea cu preotul Petru Bohariu. Din protopopia-tul Vârşeţului: Butin cu preotul Nicolae Câlniceanu, Clopodia cu preotul Miron Bălean, Dejan, Ferendia cu preotul Traian Olde, Gătaia cu preotul Petru Raica, Gherman cu preotul Ghe-orghe Pascu, Gherteniş cu preotul Petru Şandru, Jamu Mare cu preotul Moise Mreja, Lăţunaş cu preotul Simion Stoica, Perco-sova cu preotul Nicolae Ivu, Şemlacu Mare cu preotul Mircea Popovici. Din protopresbiteratul Ciacovei: Ciacova cu preotul Ioan Pincu, Denta, Deta, Gaiu Mic, Ghilad cu preotul Moise Ghilezan, Omor cu preotul Valeriu Mărgineanţu, Toager, Voi-teg cu preotul Ştefan Teretean. Din protopopiatul Bocşa Mon-tană: Berzovia cu preotul Gheorghe Ogârlaci, Câlnic, Fizeş. [...]

Din Şemlacu Mare au fost şcolarii formând un cor, iar din Gătaia a fost corul plugarilor. Întinderea litiilor pe culmea colinelor cari înconjură Sf. Loc, era neîntreruptă, iar coborârea lor în luncă a umplut de viaţă liniştea ce stăpâneşte ţinutul. Văzduhul s-a umplut de laude şi preamărirea lui Dumnezeu a fost unanimă, dorinţa inimilor ce s-au ostenit până aci. Sf. Lo-caş e neîncăpător dar lumea e fericită că se ştie la adăpostul zidurilor cernite de veacuri. Vecernia s-a celebrat în Sf. Mânăs-tire. Binecuvântarea Litiei însă s-a săvârşit în aer liber pontifi-când protopresb. Ioan Geţia din Buziaş, însărcinat cu conduce-rea acestui pelerinaj.

20

Preoţimea ostenită de drum nu se odihneşte, se cetesc slujbe, se mângăe călători. Impresionante au fost momentele, când fiecare a venit să-şi depună darurile aduse. Bărbaţii cu sacii de grâu, de făină pe spate, femeile cu câte o cârpă de făină s-au prezentat ca la o jertfă cu rodul trudei lor”23.

23 Ioan Geţia, Pelerinajul la Sf. Mânăstire Săracă în 6 Aug. a. c., în ,,Foaia Diecezană”, Anul LIII, 1938, nr. 34, p. 2.

21

Descălecatul 

otivul apariţiei coloniştilor la Gătaia l-a repre-zentat implementarea reformei agrare din 1921 stabilită prin Legea pentru reformă agrară din

Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş publicată în ,,Monitorul Oficial” nr. 93/30 iulie 1921. Prin această lege s-a urmărit:

a). reducerea proprietăţilor latifundiare prin exproprie-rea de utilitate naţională sau publică,

b). formarea unor proprietăţi şi exploataţii ţărăneşti prin împroprietărirea ţăranilor fără pământ sau cu pământ puţin;

c). crearea unor instituţii cu funcţiuni administrative, tehnice, economice şi juridice care să pună în aplicare prevede-rile legilor reformei agrare24.

Referitor la împroprietărire, legea agrară din 1921 enu-meră categoriile de împroprietăriţi în ordinea priorităţii lor: ca-pii de familie, muncitorii agricoli şi servitorii, mutilaţii de răz-boi dar apţi pentru a conduce o exploatare agricolă; văduvele şi familiile celor căzuţi în război25.

Rezultatele acestei reforme nu au ezitat să fie sesizabile, producându-se câteva mutaţii importante în structura rurală a proprietăţii în perioada anilor 1930-1945:

24 Păun Ion Otiman, Agricultura României la cumpăna dintre milenile II şi III, Editura Helicon, Timişoara, 1994, p. 29. (Se va prescurta în continuare Agricultura României…). 25 Ioan Traia, Reforma agrară din 1921 (II), în rev. ,,Lumină lină”, 2010, nr. 4, p. 4.

M

22

-reducerea marilor proprietăţi latifundiare şi creşterea ponderii proprietăţilor mici şi mijlocii;

-creşterea suprafeţei medii a proprietăţilor mici şi redu-cerea acesteia în cazul proprietăţilor mijlocii şi mari;

-aplatizarea, într-o mare măsură, a bipolarităţii proprie-tăţii funciare26.

Venirea coloniştilor români la Gătaia a dus la înviorarea agriculturii locale27. Se păstrează consemnat şi numele câtorva truditori ai pământului din Colonie, împreună cu rezultatul muncii lor: Crişan Zacheu cu 600 de norme28.

Legat de istoricul Coloniei avem până astăzi foarte pu-ţine mărturii scrise (documente, acte oficiale, arhivă parohială etc.), cert este următorul fapt: colonia este de provenienţă nouă, înfiinţată după războiul mondial prin anii 1930 din tot felul de elemente; cum s-au făcut toate colonizările de la noi29. O primă ştire arată numărul şi locul de provenienţă al coloniştilor: apro-ximativ 200 de familii de ţărani din Munţii Apuseni şi 25 de familii din Igriş (Banat), care au fost împroprietăriţi cu câte 16 jugăre cadastrale -1,5-8 ha.- de pământ, fiecare familie30. Con-scripţiile parohiale întregesc această informaţie astfel că din familiile coloniştilor între 1926-1928 între Sculea şi Gătaia au fost colonizate 100 de familii din părţile Igrişului şi ale Ardea-lului (Alba-Iulia)31. O ultimă informaţie aminteşte de ardeleni şi din zona Turdei32.

26 Păun Ion Otiman, Agricultura României…, p. 45. 27 Petre Tomescu Măţău, Herbert Weissmann, Gheorghe Fodor, Maria Tca-ciuc, Ilie Florea, Ion Cireşan, Monografia comunei Gătaia şi a satelor apar-ţinătoare, f. ed., Timişoara, 1972, p. 74. (Se va prescurta în continuare Mo-nografia comunei Gătaia...). 28 Petre Tomescu Măţău, Herbert Weissmann et alii, op. cit., p. 96. 29 Nicolae Cornean, Monografia..., p. 536. 30 Petre Tomescu Măţău, Herbert Weissmann, et alii, Monografia comunei Gătaia..., p. 69; 142. 31 Simion Găvan, Istoricul parohiei Sculea şi al filiei Colonia Gătaia (manuscris), 1979, p. 7. (Se va prescurta în continuare Istoricul parohiei Sculea...). 32 Petru Dan Corneanu, Monografia parohiei Sculea, (manuscris), 1993, p. 2.

23

Parohia  Termenul de parohie desemnează comunitatea creştini-

lor ortodocşi, clerici şi mireni, situată pe un anume teritoriu şi subordonată centrului eparhial (Arhiepiscopie, Episcopie n.n.) din punct de vedere canonic, juridic, administrativ şi patrimo-nial, condusă de un preot paroh numit de chiriarhul (arhiepis-copul sau episcopul) eparhiei respective33.

Geografic, parohia Colonia Gătaia se întinde în nordul oraşului, în Colonia cu acelaşi nume. Ca organizare, ea face parte din cele treizeci şi trei de parohii ale protopopiatului Deta.

Viaţa religioasă a românilor ortodocşi din Colonia Găta-ia, s-a împletit cu cea a semenilor lor din satul apropiat Sculea. Astfel că din cele 50 de familii ortodoxe în 1930 cu 216 sufle-te34 au ajuns în 2011, 120 de familii cu 265 de suflete din care 41 de persoane sunt copii şi tineri.

Din punct de vedere jurisdicţional parohia a fost de la constituire filie a parohiei Sculea până în anul 1996 când la in-sistenţele credincioşilor a devenit parohie de sine stătătoare.

Nevoile spirituale ale ortodocşilor din Colonie au fost împlinite de preoţii: Dimitrie Botău (1925-1932), Ioan Ogârlaciu (1933-1940), Ioan Buta (1940-1941-refugiat din Bucovina), Nicolae Gherman (1941-1945-refugiat din Ardeal)35, Traian

33 Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bu-cureşti, 2008, p. 37. (Se va prescurta în continuare Statutul pentru organiza-rea şi funcţionarea Bisericii...). 34 Simion Găvan, Istoricul parohiei Sculea..., p. 7. 35 Părintele Nicolae Gherman este şi ctitorul şi aministratorul între 1938-1939 al Mănăstirii Rohia din Maramureş: ,,[...] Acesta a avut, între cei zece copii, o fetiţă cu numele Anuţa, care a decedat la vârsta de zece ani, [...]. Pierderea copilei l-a îndurerat profund, [...] În vis îi apărea mereu copila, care îl ruga să facă <<o casă Maicii Domnului în Dealu-i vie>>[…] În clipa aceea, preotul s-a simţit străbătut ca de o lumină şi a fost cuprins deodată de bucurie şi de mare linişte sufletească, urmat de hotărârea fulgerătoare de a

24

Gâciu (1946-1972), Octavian Găvan (1972-1978), Simion Gă-van (1979-1986), Petru Dan Corneanu (1986-1993), Ioan Mar-cu (1993-1996). Din 1996 au slujit preoţii: Nicolae Erja (1996-1998), Dacian David (2000-2001) şi dr. Valentin Bugariu (din 2001).

Cu timpul parohia Colonia Gătaia a devenit centrul ro-mânismului din ambele comune (Gătaia şi Sculea n. n.)36, dar începuturile plămădirii parohiei ca filie la parohia Sculea nu au fost uşoare: confuzie a stabilirii teritoriului confesional, lipsuri materiale, migraţie confesională între Biserica Ortodoxă şi ce-lelalte culte din zonă, prozelitism.

Chiar dacă parohul Gătăii din acele timpuri (pr. Petru Raica n.n.) cunoştea nevoia păstoririi credincioşilor ortodocşi din Colonie de un preot ortodox, ba mai mult apartenenţa aces-tora la parohia Sculea-Gătaia, nu au fost puţine rapoartele pa-rohului din Sculea către Protopopiatul Ortodox Buziaş şi Epis-copia Caransebeşului de care depindea parohia Sculea-Colonia Gătaia până în 1948: ,,[...] Coloniştii întrucât au nevoie de pre-ot separat, ei pot cere preot în parohia lor Sculea-Gătaia, unde aparţin, iar nu pentru parohia noastră Gătaia...”37.

Chiar şi aşa problemele au curs în continuare între pa-rohiile Gătaia şi Sculea. Din memoriul mai sus amintit se recu-noştea deschis nevoia unui preot pentru coloniştii ortodocşi dar şi arondarea Coloniei la parohia Sculea. Şi totuşi prima pro-blemă era delimitarea teritoriului parohial, dese imixtiuni ale parohiilor bisericii din Gătaia în Colonie fapt revelat de memo-riile întocmite de parohul titular către Protopopiat şi Episcopie:

construi o mănăstire în amintirea copilei sale”. (Cf. Serafim Man, Mănăstirea Rohia. Maramureş, Editată de Arhiepiscopia Vadului, Feleacu-lui şi Clujului, Cluj-Napoca, 1981, p. 14; 24). 36 Arhiva Episcopiei Caransebeşului, III, 1932, fila 23. (Se va prescurta în continuare A. E. C.). 37 A. E. C., III, 1938, 8, fila 4.

25

,,Prea Sfinţite Părinte! Venerabile Consiul Eparhial!

[...] Întreg teritoriul dintre Sculea şi Gătaia este împărţit

pentru colonişti. Între preotul nostru din Sculea şi Gătaia s’au născut neînţelegere cu privire la administrarea credincioşilor, de pe acest teritoriu.

Trecând subsemnatul pe la acest teritoriu, am constatat situaţia prezentată de tabloul alăturat.

Pentru administrare am două păreri: 1. Să se pună întreg teritoriul sub administrarea preotu-

lui Dimitrie Botău din Sculea, sau 2. Credincioşii din Sculea cu locuri de casă pe noul teri-

toriu şi cu coloniştii să fie puşi sub administrarea preotului Di-mitrie Botău din Sculea, iar credincioşii din Gătaia cu locuri de casă pe noul teritoriu să fie puşi sub administrarea preotului din Gătaia.

Motivez propunerile acestea cu faptul că preotul Dimi-trie Botău din Sculea este om creştin, zelos şi cu mult abnega-ţiune în activitatea sa pastorală.

Soluţiile propuse pot fi numai provizorii, având în vede-re, că prin împopularea teritoriului se urmăreşte împreunarea celor două comune: Gătaia şi Sculea.

Cu vremea se va putea face o altă împărţire. Al Prea Sfinţiei Voastre şi Ven. Consiliu eparhial

Buziaş, la 22 Februarie 1929 Aplecat serv. Ioan Geţia,

Protoprezbiter”38.

38 A.E.C., III, 1932, fila. 24.

26

Din cei veniţi 50 de familii au fost ortodoxe, celelalte au fost de alte confesiuni (evanghelici, greco-catolici) care în ma-rea majoritate au trecut la confesiunea ortodoxă înainte de 1948: ,,[...] Pe baza trecerii legale în ziua de 25 Aprilie Luni după Paşti, am botezat pe Ştefan Vagner de religiune evanghe-lic, născ. în anul 1890 în comuna Sebeşul săsesc, iar în ziua de 29 August 1928 am săvârşit Taina Sfintei Cununii asupra tine-rilor Ioan fiul lui Iosif Voloci şi Zamfira fiica lui Artimon Sintimbrean, primul romano-cat. iar a doua greco cat. după ce mai nainte au făcut treceri după noua lege a cultelor în faţa Ofi-ţerului Stării civile. De la venirea lor pe aceste plaiuri le-am săvârşit toate serviciile religioase şi am căutat să-i apropiu cât mai mult atât faţă de biserica noastră ortodoxă, cât şi faţă de credincioşii bisericei noastre, băştinaşii comunei, ceea ce m-a şi reuşit în marea parte. [...] Se obsearvă însă că până la finea anului 1929 au trecut la religiunea ortodoxă română: Artimon Sântimbrean şi soţia Susana născ. Faur, cu familia, Nicolae Moldovan, Ioan Nemeş senior, Ioan Tănase şi soţia Rozalia cu familia lor şi Zamfira Sântimbrean”39.

Pentru buna desfăşurare a vieţii bisericeşti din Colonie, pentru colonişti s-a precizat un lot de pământ pentru biserica, casa parohială şi cimitirul confesional: ,,[...] În colonia Sculea-Gătaia în urma reformei agrare s’a rezervat pentru biserica or-todoxă română şi pentru casa parohială un lot în estenziune de 1600 st. Patr. Locul destinat pentru Casa Culturală este trecut pe numele comunei politice.

Pământ pentru biserică, sesiune parohială şi cantorală până de present nu s’a dat pentru această parohie. În ziua de 9 Ianuarie a. c. s’a luat în considerare cererea comunei noastre bisericeşti, de către comisiunea judeţeană.

Loc de cimitir s’a dat 1.800 st. patr. […]40”.

39 A. E. C., III, 1932, fila 27; 29. 40 A. E. C., III, 1932, fila 22.

27

O problemă a fost uniformizarea tradiţiilor care între-gesc ritualul liturgic. Colonia era formată din lume de pretutin-denea: ardeleni din Avram Iancu, Turda, Alba-Iulia, Cluj şi bă-năţeni din comuna Igriş. Iată numai o mostră a uniformizării unui obicei religios: ,,[…] Având în vedere că suntem în preajma sfintelor sărbători ale Naşterii Domnului nostru Iisus Cristos când după datinele noastre creştineşti se cercetează ca-sele credincioşilor noştri în ajunul Crăciunului copiii, iar în ajunul Botezului preotul, şi având în vedere că între aceste do-uă comuni sunt colonizaţi 27 familii din comuna Igriş din Ba-nat unde era obiceiul că şi la ajunul Naşterii Domnului preotul şi nu copiii să meargă pe la casele credincioşilor, s’a prezentat la subsemnatul o delegaţie din partea acestora pentru a se inte-resa cui aparţin, respective cărui preot să se adreseze pentru a le satisface această cerere, pe care dânşii au moştenit-o din moş strămoşi şi vor să o păstreze şi pe aceste plaiuri unde au venit ca şi colonişti […]”41.

Prozelitismul confesional a fost problema din afară. Oferirea de ajutoare financiare, colectarea de sume pentru ridi-carea unei biserici au fost două probleme sesizate de corespon-denţa bisericească. Învăţătorul pensionar Nicolae Fer din Sân-george, cantor greco-catolic a făcut astfel de promisiuni: ,,[…] Am constatat că numitul a venit numai la românii care sunt de religiune gr. catolică (27 familii n. n.) şi în cercul acestora a făcut promisiuni, că li se zidi biserică din partea Statului şi că vor primi ajutoare pentru copii. Declaraţii serioase nu am putut primi deoarece românii greco-catolici cari până aci cercetau sfânta noastră biserică din 6 Decemvrie nici nu mai dau pe la sfânta noastră biserică. Întru atât i-a influenţat încât a încasat de la dânşii 1.500 lei spese de călătorie până la Bucureşti cu rugă-rile lor, de a li se da sesiune parohială şi ajutor cu un cuvânt de a le recunoaşte parohia de parohie materă[…]”42. 41 A. E. C., III, 1932, fila 10. 42 A. E. C., III, 1932, fila 14.

28

Cu toate aceste probleme dinăuntru şi din afară, viaţa bisericească ortodoxă şi-a continuat cursul ei în anii de după reforma agrară, formarea Coloniei în 1928 prin venirea coloniş-tilor români a impulsionat dezvoltarea unei vieţi bisericeşti păs-torită de preoţii din Sculea. Administrativ Colonia a devenit până în 1996 filie a parohiei amintite, însă cu o Adunare Paro-hială proprie. O mărturie în acest sens este o listă a membrilor Adunării parohiale din Colonie în 1930: ,,Artimon Sântimbrean (45 ani, econom), Ştefan Vagner (40), Iosif Olos (39), Iacob Bogdan (58), Asanică Stan (34), Gheorghe Iancu (57), Nicolae Iancu (65), Ioan Volonci (30), Iosif Volonci (58), Nicolae Moldovan (39), Vasile Câmpean (60), Avram Şoimoşan (51), Ioan Javla (43), Arcadie Crişan (41), Avram Drăgan (36), Ni-colae Haţegan (42), Zamfir Dan (31), Gheorghe Avrămuţiu (33), Ioan Ionescu (34), Valeriu Ionescu (37), Ioan Cionca (37), Gavril Cionca (35), Crâsta Vernica (42), Zamfir Vernica (70), Victor Stanciu (45), Ioan Nemeş (58), Petru Stoicănescu (33), Traian Brindescu (35), Andrei Bistrian (37), Ioan Bistrian (43, econom), Zamfir Roşu (35), Petru Brindescu (34), Ioan Benea (37), Constantin Brindescu (33), Filip Bistrian (30), Pascu Neculescu (40), Chenta Geţa (39), Dimitrie Stoicănescu (34), Fanu Micşa (38), Gheorghe Corocan (35), Gheorghe Oprea (33), Ioan Tănase (39), Anania Crişan (41)…”43.

O conscripţie parohială din 1976 arată numărul credin-cioşilor, adresa şi ocupaţia acestora. Din cercetarea acesteia putem lesne observa dezvoltarea parohiei care deşi statutar era filie a ajuns la dezvoltarea ei maximă:

43 A. E. C., III, 1932, fila 37-38.

29

Conscripţia parohială-197644

Nr. crt.

Nume şi prenume

Grad de rudenie

Adresa Ocupaţia

1. Ciguzan Filon Evdochia Octavian

Nicolae

soţ soţie fiu fiu

Avram Iancu, nr. 1

muncitor casnică

muncitor

2. Rotiş Teodor Maria

soţ soţie

Avram Iancu, nr. 5

muncitor muncitoare

3. Bogdan Victor Darinca

soţ soţie

Avram Iancu, nr. 7

muncitor casnică

4. Sas Roman Floare Ioan Ştefan

soţ soţie fiu fiu

Avram Iancu, nr. 9-11

paznic casnică

impiegat mişcare muncitor

5. Trifu Octavian Radu Aurora Viorica Adrian

soţ soţie fiică fiu

Avram Iancu, nr. 13

muncitor casnică elevă elev

6. Ţirca Iosif soţ Avram Iancu, nr. 19

pensionar

7. Javla Dănilă necăsătorit Avram Iancu, nr. 21

pensionar

8. Bia Iustina Balj Dumitru

soţie soţ

Avram Iancu, nr. 25

cooperatoare cooperator

9. Pârvu Nicolae Olimpia Corina Olimpiu Remus Vasile Paul

soţ soţie fiică fiu fiu fiu

Avram Iancu, nr. 27

muncitor muncitoare

elevă elev

10. Balcu Vasile Rodica Sorin Vasile Dănuţ Augustin

Lăcrimioara Maria

soţ soţie fiu fiu

fiică

Avram Iancu, nr. 29

Mâmuncitor cooperatoare

elev elev

11. Gherasim Ştefan Domnica Adriana Simona

soţ soţie fiică fiică

Avram Iancu, nr. 31

muncitor muncitoare

44 Arhiva Parohiei Sculea, Conscripţia parohială a parohiei Sculea-Colonia Gătaia, p. 49-80.

30

Claudia Ana

fiică mamă

casnică

12. Gherban Mircea Maria Mircea Ilie Adrian

soţ soţie fiu fiu fiu

Avram Iancu, nr. 33

muncitor muncitoare

13. Minda Ioan Doina Luminiţa Delia Mihaela

soţ soţie fiică fiică

Avram Iancu, nr. 35

muncitor muncitoare

14. Vasiu Alexandru Floare Viorica Alexandru Ioan

soţ soţie fiică fiu fiu

Avram Iancu, nr. 37

muncitor muncitoare

15. Creţu Sofia văduvă Avram Iancu, nr. 41

casnică

16. Brândescu Virgil Vioara

soţ soţie

Avram Iancu, nr. 43

muncitor casnică

17. Brândescu Petru soţ Avram Iancu, nr. 45

pensionar

18. Roşu Ioan soţ Avram Iancu, nr. 49

muncitor

19. Roşu Vasile Ana

soţ soţie

Avram Iancu, nr. 51

muncitor casnică

20. Ionescu Iuliana Valeriu

mamă fiu

Avram Iancu, nr. 53

cooperator

21. Vagner Matilda Lupu Gheorghe Eva Viorel

mamă ginere fiică nepot

Avram Iancu, nr. 55

casnică muncitor

muncitoare

22. Lup Ioan Reghina Nicolae Ionel Traian

soţ soţie tată fiu fiu

Avram Iancu, nr. 57

muncitor casnică

pensionar muncitor muncitor

23. Petrişan Dumitru Sofia

soţ soţie

Avram Iancu, nr. 69

pensionar casnică

24. Niculescu Gavrilă Elena Ion

soţ soţie fiu

Avram Iancu, nr. 71

muncitor cooperatoare

elev 25. Stanciu Nicolae

Maria soţ

soţie Avram Iancu,

nr. 4 muncitor casnică

26. Puia Maria văduvă Avram Iancu, nr. 6

pensionară

31

27. Orga Octavian Maria Rodica Ioan

soţ soţie fiică fiu

Avram Iancu, nr. 8

muncitor muncitoare

elevă elev

28. Păcurar Ioachim soţ Avram Iancu, nr. 16

pensionar

29. Orga Silvestru Valeria

soţ soţie

Avram Iancu, nr. 20

cooperator casnică

30. Circa Ioan soţ Avram Iancu, nr. 22

muncitor

31. Olaru Iosif Ana Mărioara Liliana

soţ soţie fiică fiică

Avram Iancu, nr. 18

muncitor cooperatoare

elevă elevă

32. Sas Ştefan Aniţa Lupencia Alexandru Cornelia Ovidiu Gabriel Carmen Gabriela

soţ soţie nepot

noră de nepot

fiu-nepot fiu-nepot

Avram Iancu, nr. 30

muncitor casnică

muncitor muncitoare

33. Borza Roman Carolina Norel Nicolae Liliana

soţ soţie fiu fiu

fiică

Avram Iancu, nr. 32

magazioner muncitoare muncitor

elev elevă

34. Bold Avram Maria Balcu Augustin Viorica Luminiţa

soţ soţie fiu

noră fiică-

nepoată

Avram Iancu, nr. 34

muncitor casnică

muncitor muncitoare

elevă

35. Arsenica Maria văduvă Avram Iancu, nr. 36

muncitoare

36. Istrătoaie Silvestru Gherghina Jivan Maria Marin

soţ soţie fiică

fiu-nepot

Avram Iancu, nr. 38

muncitor casnică

muncitoare

37. Gocea Gheorghe văduv Avram Iancu, nr. 42

pensionar

38. Lupencia Petru Viorica Luminiţa Petrică

soţ soţie fiică fiu

Avram Iancu, nr. 54

muncitor casnică

39. Olasz Iosif Maria

soţ soţie

Avram Iancu, nr. 56

cioban casnică

32

Nicolae Iosif Anghelina

fiu fiu

mamă

muncitor

40. Vagner Gheorghe soţ Avram Iancu, nr. 58

muncitor

41. Rabuşapcă Gheorghe Anica Simiuc Maria Liliana

soţ soţie fiică fiică-

nepoată

Avram Iancu, nr. 52

muncitor cooperatoare

casnică

42. Dan Petru Ileana Petrică

soţ soţie fiu

Avram Iancu, nr. 64

muncitor muncitoare

elev 43. Haţegan Petru soţ Avram Iancu,

nr. 68 muncitor

44. Drăgan Gheorghe Maria Gheorghe Minodora

soţ soţie fiu

fiică-noră

Avram Iancu, nr. 71

muncitor muncitor muncitor

45. Crişan Zacheu Sturz Ana Crişan Sânziana Sturz Viorel

soţ soţie fiică fiu

Avram Iancu, nr. 72

muncitor casnică elevă

46. Balcu Gheorghe Ana Viorel Aneta Aurora Gheorghe Viorel Veronica

soţ soţie fiu

noră-fiică fiică-

nepoată fiu-nepot fiu-nepot

fiică-nepoată

Avram Iancu, nr. 74

muncitor casnică

muncitor muncitoare

47. Scridon Nicolae Maria Luminiţa Nicolae Emilia

soţ soţie fiică fiu

mamă

Avram Iancu, nr. 78

muncitor muncitoare

48. Corchiş Petru Boeriu Elena Corchiş Boeriu Loredana

soţ soţie fiică

Avram Iancu, nr. 78

şofer casnică

49. Ţirca Vasile Saveta Mirela

soţ soţie

strănepoată

Horia, nr. 1-3 pensionar casnică

50. Ţirca Cornel Zina

soţ soţie

Horia, nr. 13 muncitor casnică

33

Viorel Monica Daniela Sorin Leontin Luminiţa

fiu fiică fiică fiu fiu

fiică 51. Bold Iosif

Maria soţ

soţie Horia, nr. 27 muncitor

muncitoare 52. Roşu Zamfir

Sofia Ioan Floare

soţ soţie fiu

fiică-noră

Horia, nr. 43 pensionar casnică

muncitor casnică

53. Lup Vasile soţ Horia, nr. 49 muncitor 54. Chira Ştefan

Maria Victoria Alexandru Lucica Cristian

soţ soţie

mamă fiu

fiică-noră fiu-nepot

Horia, nr. 51 muncitor casnică casnică

muncitor casnică

55. Vlad Vasile Anisia Eugen Dimitrie Elisabeta Flavius Mircea Dumitru Gabriel

soţ soţie fiu fiu

fiică-noră fiu-nepot fiu-nepot

Horia, nr. 6 pensionar casnică

bolnav de nervi şofer

asistent medical

56. Tănase Constantin Maria Simona Ioan

soţ soţie fiică fiu

Horia, nr. 8 muncitor muncitoare

muncitor

57. Hărădău Elena Ioan Lavinia

soţie fiu

fiică

Horia, nr. 22 muncitoare

58. Tanc Viorica văduvă Horia, nr. 24 casnică 59. Groza Alexandru

Cătiţa Rodica Mariana

soţ soţie fiică fiică

Horia, nr. 26 muncitor muncitoare

elevă elevă

60. Gheţa Ana văduvă Horia, nr. 30 casnică 61. Brândescu Constantin

Teodora Ioan Pecican Andrei Brândescu Ivanov Sreianca Brândescu Ivanov Cristian

soţ soţie fiu tată

fiică-noră fiu-nepot

Horia, nr. 44-46

cooperator cooperatoare

muncitor pensionar

muncitoare

34

62. Lupencia Pavel Maria Daniel Daniela

soţ soţie fiu

fiică

Horia, nr. 48 muncitor casnică

63. Bistrian Simion Eugen Florin Rodica Elena Ana

soţ soţie fiu

fiică fiică

fiică-noră

Horia, nr. 54 cooperator cooperatoare

muncitor muncitoare muncitoare muncitoare

64. Haneş Gheorghe Maria Haţegan Ioan

soţ soţie fiu

Horia, nr. 56 cooperator cooperatoare

65. Nicolescu Aron Maria Elena

Horia, nr. 60 muncitor cooperatoare

elevă 66. Gheţa Vasile

Ecaterina Dănuţ Vasile Valeria Voichiţa

soţ soţie fiu fiu

fiică-noră

Horia, nr. 64; 64/a

muncitor muncitor

elev muncitor

muncitoare 87. Marcu Vasile

Maria soţ

soţie Cloşca, nr. 5 pensionar

cooperatoare 88. Bica Gavril

Oana Floare

soţ soţie fiică

Cloşca, nr. 7 muncitor casnică

89. Tătar Ioan Ana Rozalia

soţ soţie

Cloşca, nr. 12 muncitor muncitoare

90. Tătar Ioan Ana Ana Ioan Livia Marcel Marius

soţ soţie fiică soţ

soţie fiu fiu

Cloşca, nr. 12 cooperator cooperatoare muncitoare muncitor

muncitoare

91. Covaşă Viorel Veronica Viorica Maria

soţ soţie fiică fiică

Cloşca, nr. 20 cooperator casnică

92. Talpoş Vasile Lucreţia Aurel Ioan Voichiţa

soţ soţie fiu fiu

fiică

Cloşca, nr. 22 muncitor casnică

muncitor

93. Dric Moise văduv Cloşca, nr. 24 pensionar 94. Stanciu Ioan Cloşca, nr. 26 pensionar

35

95. Caba AurelMogoşan Octavia

soţsoţie

Cloşca, nr. 32 cooperatorcasnică

96. Caragea MarinPopa Ecaterina

soţsoţie

Cloşca, nr. 34 Cooperatorcooperatoare

97. Stoianov Dragoliub Iova Oana Giura Cosmin Radu Borislav

soţsoţie fiu fiu fiu

Cloşca, nr. 36 muncitorcasnică

98. Ifrim Mihai Maria Ana Elvira

soţsoţie fiică

Cloşca, nr. 38 muncitormuncitoare

elevă99. Icma Ion

Ecaterina Petru Camelia Diana Petru Marius Daniel

soţsoţie fiu

fiică-noră fiică-

nepoată fiu-nepot

Cloşca, nr. 40 cooperatorcooperatoare

muncitor muncitoare

100. Novac Anghelina văduvă Cloşca, nr. 42 cooperatoare101. Sturza Silviu

Aurora Silviu Ioan Aurora Diana

soţsoţie fiu

fiică

Cloşca, nr. 44 muncitorvânzătoare

102. Tomoş Ionel Ana Rodica

soţsoţie fiică

Crişan, nr. 3 muncitorcasnică elevă

103. Moga Ion Letiţia

soţsoţie

Crişan, nr. 5 cooperatorcooperatoare

104. Tomuş Ioan Maria Elvira Mirela

soţsoţie fiică fiică

Crişan, nr. 4 muncitorcasnică

105. Javla Ilie Cornelia Ovidiu Claudia

soţsoţie fiu

fiică

Crişan, nr. 6 muncitorcooperatoare

106. Nistor Maria văduvă Crişan, nr. 8 muncitoare107. Popa Augustin

Ana Augustin

soţsoţie fiu

Ion Creangă, nr. 1

tractoristmuncitoare

108. Vânt Ion Terente Traian Ileana Marius Traian

soţsoţie fiu

Ion Creangă, nr. 15.

muncitormuncitoare

109. Bold Traian Valeria Mircea Mirela Amalia

soţsoţie fiu

fiică

Ion Creangă, nr. 2

muncitormuncitoare

110. Drăgan Dănilă Maria Rozina Ion Costel Mircea

soţsoţie fiică fiu fiu

Ion Creangă, nr. 4

muncitormuncitoare

36

111. Zaca Gheorghe Elena Carmen Elena Malvina

soţ soţie fiică fiică

mamă

Ion Creangă, nr. 2

muncitor muncitoare muncitoare muncitoare

casnică 112. Borza Ana soţie Tudor Vladi-

mirescu, nr. 3 casnică

113. Ceacâru Marin Elisabeta Liliana Cristian Mihai Nicula Gheorghe Eufrosina Augustin Simona Mărioara

soţ soţie fiică fiu soţ

soţie fiu

fiică fiică

Tudor Vladi-mirescu, nr. 5

muncitor muncitoare

muncitor casnică

elev elevă elevă

114. Borza Ioan Aurica Viorel

soţ soţie fiu

7 Noiembrie, nr. 245

muncitor casnică

muncitor 115. Miron Petru

Ileana Mircea Doina Florica

soţ soţie fiu

fiică fiică-noră

7 Noiembrie, nr. 4

muncitor casnică

muncitor

116. Moşoarcă Ioan Ana Petru

soţ soţie fiu

7 Noiembrie, nr. 8

muncitor casnică

117. Romoşan Nicolae Elena Constantin

soţ soţie fiu

7 Noiembrie, nr. 3

muncitor muncitoare

elev 118. Vicoveanu Petru soţ Cloşca, nr. 3 muncitor 119. Pană Simion

Elena Ştefan Simona

soţ soţie fiu

fiică

Ion Creangă muncitor casnică

120. Popeţ Teodor Leontina Ioan Eugen Sorin Radu

soţ soţie fiu fiu fiu

muncitor casnică

muncitor elev elev

45 Astăzi Str. Haţegan Petrişor.

37

În prezent Parohia Ortodoxă Colonia Gătaia este o pa-rohie de categoria a III-a, rural, cu biserică şi casă parohială, cu trei angajaţi: Valentin Bugariu (preot), Sebastian Andrei Pe-trescu (cântăreţ46) şi Petru Olariu (paraclisier47). Parohia potri-vit legiuirilor bisericeşti are ca organ deliberativ Adunarea Pa-rohială, hotărârile acesteia sunt puse în aplicare de Consiliul Parohial. Organul executiv al parohiei este Consiliul parohial compus din pr. Valentin Bugariu (preşedinte), Sebastian Andrei Petrescu (secretar), Ioan Orga, Vasile Gheţa, Ioan Minda (epi-trop48), Petru Olariu, Haralambe Elena şi Gheorghe Drăgan (membrii), iar supleanţi: Ciprian Bucure – Sas, Ioan Tomuş şi Cornel Stanciu.

Adunarea parohială este formată din următorii membrii: Ardelean Ignatie, Balcu Sorin, Balcu Viorel, Bâlc Mircea, Bol-dor Ioan, Bonchiş Aurel, Borza Gligor, Borza Viorel, Bucure Sas Ciprian, Câmpian Florian, Chira Alexandru, Ciuguzan Ni-colae, Cioca Nicolae, Ciucuzan Octavian, Crişan Cornel, Dănilescu Mihail, Drăgan Gheorghe, Drăgan Miron, Elena Adrian, Elena Haralambe, Gherban Adrian, Gheţa Paul, Gheţa Vasile, Gheţa Vasile, Haneş Gheorghe, Haţegan Ioan, Ionescu Valer, Livadaru Gheorghe, Lup Petru, Lup Traian, Lupan Io-nuţ, Lupu Gheorghe, Lupu Ioan, Lupu Viorel, Macovievici Alexandru, Maier Ioan, Maier Ioan, Maier Ovidiu, Minda Ioan, Miron Mircea, Moşoarcă Petru, Mureşan Ioan, Nicolescu Aron, Olariu Petru, Olar Gheorghe, Onuţ Alexandru, Orga Ioan, Orga Octavian, Orga Vasile, Pană Simion, Pană Ştefan, Petruş Vasi-le, Pleşa Viorel, Popa Augustin, Popeţi Ioan, Popeţi Radu,

46 În trecut strana bisericii din Colonie a fost condusă de Nicolae Scridon, Ilarie Bogdan, Iosif Ţirca, Nicolae Ghilezan, Mihai Bistrian, Vasile Gheţa, Iulian Popa, Florin Butiri, Radu Trifu şi Cornel Stanciu. 47 Şirul crâsnicilor: Artimon Circa, Ioachim Păcurar, Vasile Circa, Ioan Cir-ca, Todor Lupan, Petru Olariu. 48 Epitropii din trecut: Andrei Pecican, Vasile Sas, Roman Sas, Ioan Circa, Dumitru Vlad.

38

Popeţi Teodor, Potra Doru, Regea Ioan, Roşu Ioan, Sas Ştefan, Stanciu Cornel, Sturza Silviu, Sturza Silviu Ioan, Ştulea Iosif, Tănase Ionel, Tomuş Ioan, Trifu Radu, Ulrich Christian, Văcă-rescu Sorin, Vânt Traian, Vlad Dumitru, Vlad Gabriel49.

Biserica  Credincioşii din Colonie nu au avut o biserică proprie,

cultul divin public desfăşurându-se atât în biserica ortodoxă din Sculea, cât şi într-o căsuţă aflată pe locul actualei biserici. Lip-sa posibilităţilor materiale la început, apoi instaurarea regimu-lui comunist în România a zădărnicit pentru mult timp ridicarea unui lăcaş de cult. Şi-au rostuit coloniştii şi loc de închinare (o casă cu o clopotniţă în curte) pe locul unde se află biserica. Co-loniştii erau mândri însă că aveau un lăcaş sfânt, chiar dacă preotul de la Sculea oficia aici tot la două săptămâni. Parcă-l văd pe tată-l meu fie iertat!, pasionat cântăreţ în strană –Iosif Circa n.n.– cum scotea mâna pe ferăstruica dinspre curte, şi-i făcea semn crâsnicului de-afară când să tragă clopotele. Îl aud şi azi cu întreagă fiinţa mea cum îşi mlădia glasul subţire şi, cu toată dăruirea creştină alături de alţi bărbaţi cantori, dădea răs-punsurile la Sf. Liturghie sau cânta pricesnele. În condiţiile de atunci modeste, sărăcăcioase, credinţa era mai bogată, mai înăl-ţătoare. Încăperea aceea, cu un altar improvizat, dar sfânt, cu tavanul din grinzi de lemn joase, deasupra capetelor plecate în

49 Sunt consemnaţi în Adunarea Parohială – potrivit art. 45 – credincioşii ortodocşi care îşi îndeplinesc îndatoririle către Biserică: de a susţine, întări şi mărturisi credinţa Bisericii Ortodoxe; de a vieţui potrivit învăţăturii de credinţă ortodoxă; de a participa la sfintele slujbe; de a se împărtăşi cu Sfin-tele Taine; de a împlini faptele milei creştine; de a întreţine şi a ajuta Biseri-ca şi pe slujitorii ei.(Cf. Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Biseri-cii..., p. 37).

39

smerenie, abia închidea între pereţii proaspăt văruiţi mulţimea de credincioşi50.

Ridicarea actualei biserici s-a datorat unui om providen-ţial, harnicul preot iconom stavrofor Octavian Găvan51 sprijinit pe jertfelnicia credincioşilor din Colonie. Despre aceste începu-turi se păstrează un proces-verbal. Iată conţinutul:

,,Proces-Verbal,

Încheiat azi, 5 feb. 1975 în Colonia Sculea-Gătaia. De

faţă fiind: Pr. Octavian Găvan-parohul locului şi domnii: Peci-can Andrei, Icma Iosif, Vlad Vasile, Bica Teodor din Gătaia, Circa Ion, Sas Roman, Gheţa Vasile, Orga Octavian, Tănase Gheorghe, […] Borza Roman, Trifu Radu, Ifrim Mihai, Bold

50 Iosif Marius Circa, Din amintirile unui colonist (II) în rev. ,,Lumină lină”, 2011, nr. 1, p. 5; 7. 51 N. 29 nov. 1925 în familia învăţătorului Novac Găvan din Bănia (Caraş-Severin). Urmează cursurile şcolii din Bănia, gimnaziul la Bozovici, Liceul General Dragalina la Oraviţa şi Academia Teologică ,,Andreiană” din Sibiu (1946-1949). Participă ca voluntar în al doilea război mondial în Italia. În 13 oct. 1946 se căsătoreşte cu Margareta Coilă cu care a şi avut doi copii: Cornelia şi Simion (preot în satul Sculea, apoi în comuna Domaşnea, jud. Caraş-Severin (1986-2010; †2011). A fost hirotonit de P. S. Veniamin Nis-tor, diacon, apoi preot la Cornereva şi Teregova. După nouă ani de pastoraţie divorţează recăsătorindu-se cu Adrieane-Xenie, o colegă de liceu. Prin căsătorie se mută la Bucureşti unde ocupă diverse funcţii administra-tive la Întreprinderea de Transport Bucureşti şi Institutul de Petrol şi Gaze din Ploieşti. Revine împreună cu familia în Banat şi este numit preot în pa-rohia Folea (protopopiatul Deta) unde electrifică biserica (1968) şi înlocuieşte învelitoarea metalică a bisericii parohiale (1969). În paralel este secretar la protopopiatul ortodox din Deta (1969-1976). Din 1976 până în 1978 este revizor contabil la Arhiepiscopia Timişoarei. La cerere este trans-ferat la parohia Sculea. Aici între 1975-1976 ridică biserica ortodoxă din Colonie, apoi în 1977 zugrăveşte biserica din Sculea. Trece la Domnul la 9 iulie 1979 şi este înmormântat la Caransebeş în cripta familiară. (Inf. Diana Găvan).

40

Avram, Tanc Gavrilă, Sas Ştefan, Ţirca Vasile, Păcurariu Ioa-chim împreună cu Javla Dănilă.

Obiect: Repararea, refacerea Capelei din Colonia Sculea-Gătaia, în baza Autorizaţiei Nr. 548/31.XII. 1974.

Pr. Oct. Găvan arată că după multă aşteptare am primit autorizaţia necesară lucrărilor şi acum trebuie pornit la treabă, adică, să se fixeze un număr de 10 persoane care să se ocupe cu încasarea contribuţiilor speciale ptr. repararea capelei, aceşti 10 membrii ai comitetului de conducere şi organizare să se fixeze 4 persoane care să se deplaseze după materiale şi toate cele de trebuinţă.

Se fixează prin bună înţelegere în aşa numitul comitet următorii: 1). Sas Roman, 2). Borza Roman, 3). Orga Octavian, 4). Circa Ion, 5). Ţirca Vasile, 6). Ifrim Mihai, 7). Tanc Gavri-lă, 8). Ţirca Iosif, 9). Tănase Gheorghe, 10). Bold Avram.

Dintre aceştia se deleagă bărbaţi de încredere care îm-preună cu Pr. Oct. Găvan să gestioneze sumele încasate şi să procure materialele necesare: 1). Sas Roman, 2). Borza Roman, 3). Circa Ion, 4). Ţirca Iosif.

Banii se vor încasa pe bază de chitanţă legală şi se vor cheltui cu multă grijă tot pe bază de acte legale.

Se fixează în calitate de casier Dl. Circa Ion care din 2 în 2 săptămâni va da în faţa credincioşilor şi a comitetului situ-aţia încasărilor şi plăţilor. Dacă sumele încasate nu se vor chel-tui în decurs de trei zile de la primire se vor depune prin Pr. Octavian Găvan la Banca de Credit a Cooperativei Gătaia în contul 349084.

Nemaifiind nimic la ordinea de zi şedinţa se încheie.

D.C.M.S Pr. Octavian Găvan

Indescifrabil”52. 52 Arhiva Parohiei Ortodoxe Colonia Gătaia (Se va prescurta în continuare A. P. O. C. G.), Caiet de Procese-Verbale, nr. 1, f. p.

41

Dintr-o istorie orală a ridicării bisericii avem imagini vii ale trudei construirii: producerea apoi arderea cărămidei, con-fecţionarea schelei, lucrul propriu-zis la care a participat toată suflarea impulsionaţi fiind în primul rând de prezenţa părintelui Găvan, procurarea cimentului apoi transportul anevoios al cru-cii de pe turla bisericii, tencuirea şi zugrăvirea exteriorului şi interiorul lăcaşului de cult53.

Există o însemnare care demonstrează modul ridicării bisericii, o notă a părintelui ctitor pe o Evanghelie: ,,În locul vechii capele, în luna aprilie 1975, am început zidirea noii bise-rici, terminându-se de zidit în luna noiembrie 1975. În primăva-ra anului 1976 s-a tencuit în interior şi exterior. În septembrie 1976 s-a acoperit turnul cu tablă, s-au montat crucea mare şi burlanele. În luna decembrie 1976 s-au făcut uşile interioare. În ziua Naşterii Domnului, după-masă la Vecernie în anul 1976, împreună cu P. C. Păr. Florin George, conducătorul Protopopi-atului Deta, P. C. Păr. Prot. Gheorghe Simu din Gătaia şi cu P. C. Pr. Traian Gâciu, preot pensionar, antecesorul meu în Paro-hia Sculea, am făcut /înainte sfinţirea/ noii biserici, oficiind şi Vecernia în prezenţa cca. 200 de credincioşi şi credincioase [...] azi 26 dec. 1976, a doua zi de Crăciun, am oficiat prima Sfântă Liturghie în noua biserică. Mulţumitori fiind Domnului Dum-nezeu, Îl rugăm să ne ajute şi pe mai departe pentru a putea du-ce la bun sfârşit lucrul început. Preot Octavian Găvan Paroh; azi, duminică 12 iunie 1977 s-a montat clopotul cel mare din cele două existente”54.

Însuşi, Înaltpreasfinţitul dr. Nicolae Corneanu, lasă o însemnare, alături de Sfântul Antimis şi hrisovul sfinţirii în ca-re este menţionat hramul bisericii: Sfântul Ierarh Nicolae. În această însemnare se face referire la sfinţirea bisericii: ,,Astăzi, duminică 5 noiembrie 1976, am târnosit biserica nou construită 53 Inf. Radu Trifu, Vasile Gheţa, Ioan Tomuş şi Ioan Circa. 54 Valentin Bugariu, Din trecutul bisericesc al parohiei Gătaia, în ,,Calendarul Arhiepiscopiei Timişoarei”, 2008, p. 143.

42

din Parohia Sculea-Colonie. Edificarea acestui sfânt lăcaş s-a făcut prin grija şi jertfa vrednicului preot Octavian Găvan, aju-tat de consiliul şi comitetul parohial, de toţi credincioşii. Dum-nezeu să le răsplătească tuturor, preot şi parohieni, dăruindu-le, viaţă îndelungată şi bogat spor duhovnicesc. †Nicolae. Mitro-politul Banatului”55.

Arhitectural, biserica se integrează arhitecturii biserici-lor de lemn din Banat, dar şi a majorităţii lăcaşurilor de cult ridicate începând cu veacul al XVIII: o biserică de tip sală, asemănătoare primelor bazilici cu turn clopotniţă la intrare, acoperiş în două ape şi absidă semirotundă la răsărit. În tradiţia bisericilor bănăţene stă şi prezenţa uşilor de acces una la mia-zăzi şi a doua la apus, cu ferestre mici prin care străbate cea mai săracă lumină56. În interior sub influenţă sârbească apare tâmpla sau iconostasul care desparte restul bisericii de un zid gros, pavimentul bisericii este realizat din gresie. Restul biseri-cii format din naos, în care se găsesc stranele credincioşilor, cât şi câteva obiecte de cult (steagurile). Pronaosul este despărţit de naos printr-un zid, în pronaos, sub turnul clopotniţă sunt alte două încăperi cu destinaţii diferite: arhivă-birou şi lăcaşul pen-tru cazanul de încălzire centrală, acestea au fost adăugate clădi-rii ulterior, cu ocazia consolidării bisericii (2004).

Pictură, biserica nu are, dar acest aspect şi prin propor-ţia şi dispunerea navelor pronaos, naos, altar pe axul longitudi-nal este asemănătoare caselor tradiţionale ale românilor57. Sin-gurele reprezentări iconografice sunt icoanele prăznicare fără vreo valoare artistică donate de credincioşi. Din biserică atrag atenţia două icoane pictate pe pânză reprezentând pe Maica Domnului cu Pruncul şi Sfântul Ierarh Nicolae. Realizate în

55 Valentin Bugariu, op. cit., p. 143-144. 56 I. D. Ştefănescu, Arta veche a Banatului, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1981, p. 29. 57 Petru Bona, Elemente de artă creştină, Tipografia Universităţii de Vest, Timişoara, 1998, p. 63.

43

ulei, sub influenţă apuseană, renascentistă icoanele atrag atenţia prin proporţiile umane ale personajelor înfăţişate dar şi prin colorit.

O altă realizare deloc de neglijat a bisericii, o reprezintă frumosul iconostas. Într-o primă fază a realizării lui, s-a apelat la măiestria sculptorului Ştefan Gajo, schiţa realizată de Dom-nia Sa, este identică cu iconostasul catedralei mitropolitane din Timişoara. Aceleaşi neajunsuri materiale i-au determinat pe credincioşi să realizeze un alt iconostas, mult mai simplu, după puterea bănească a parohiei, însă aceasta nu este nicidecum in-ferior din punct de vedere al mesajului transmis: icoanele împă-răteşti, praznicele împărăteşti, icoana Deisis cu medalioanele celor 12 apostoli, imagini de profeţi. Toate aceste icoane sunt încununate de scena Răstignirii flancată de icoana Maicii Domnului şi cea a Sfântului Ioan Evanghelistul.

Despre istoricul realizării iconostasului se păstrează numele donatorilor, cât şi două acte care identifică pictorul icoanelor, cât şi suma realizării lor. Ctitorii iconostasului bise-ricii din Colonie sunt: pr. Petru Dan Corneanu-1.000 lei, Orga Octavian-1.000 lei, Bistrian Mihai-1.000 lei, Oltean Ileana-1.000 lei, Chira Maria-1.000 lei, Sas Ştefan-1.000 lei, Roşu Vasile-1.000 lei, Drăgan Ioan-1.000 lei, Scridon Nicolae-1.000 lei, Elena Haralambe-1.000 lei, Drăgan Miron-1.000 lei, Roşu Ioan-1.000 lei, Gârban Mircea-1000 lei, Borza Roman-1000 lei, Javla Cornelia-1000 lei, Olaru Iosif-1.000 lei, Icma Ecate-rina-1.000 lei, Minda Ioan-1.000 lei, Tomuş Ioan-1.000 lei, Moşoarcă Ana-1.000 lei, Brândescu Constantin-1.000 lei (1990)58.

58 A. P. O. C. G., Caiet de Procese-Verbale, nr. 3, f. p.

44

,,Data 10 iunie 1991

Act justificativ,

Prin prezentul act justificativ, se adevereşte faptul că am primit suma de =8.000 lei (optmiilei) contravaloarea a opt icoane, comandate de credincioşii din Colonia-Gătaia.

Suma de bani sus menţionată, am primit-o prin persoana preotului Petru Dan Corneanu, la data menţionată pe antetul parohiei.

Am predat: Pr. Petru Dan Corneanu

Am primit: Pictor bisericesc Ioana Moga”59.

,,Data 17 Septembrie 1991

Chitanţă de mână,

Prin prezenta chitanţă de mână, se adevereşte, că în faţă noastră, s-a predat doamnei Ioana Moga, pictor bisericesc, cu adresa în Timişoara, strada Bucegi, nr. 3, tel. 30085, s-a achitat suma de 16.000 lei (şasesprezecemiilei) ce reprezintă, ultima rată, a picturii iconostasului bisericii din Colonia Gătaia.

D.C.M.S.

Preot-paroh Epitrop I. Am primit, Preot Petru Dan Corneanu Ioan Circa Ioana Moga

Pictor bisericesc

59 Ibidem.

45

Prezentul act s-a întocmit, pentru a se putea justifica, în faţa credincioşilor donatori, din parohia Colonia Gătaia. Judeţul Timiş”60.

În anii 2001-2011 s-au realizat mai multe lucrări de

consolidare şi înfrumuseţare a bisericii din Colonia Gătaia prin donaţiile credincioşilor dar şi prin manopera realizată de cre-dincioşi: reparaţia acoperişului prin schimbarea şarpantei din lemn şi înlocuirea vechii învelitori; pavarea spaţiului împrej-muitor al lăcaşului de cult; schimbarea ferestrelor şi uşilor prin montarea unor profile din pvc cu geam termopan; înlocuirea streşinei şi burlanelor; recondiţionarea învelitorii turnului clo-potniţă; zugrăvirea interioară şi exterioară a lăcaşului de cult precum şi realizarea unui sistem de încălzire centrală pentru timpul rece.

,,Proces-Verbal 5/27.03.2011

[...] preotul deschide şedinţa şi propune următoarea or-

dine de zi: 1. Realizarea unui sistem de încălzire centrală pentru bi-

serică. 2. Realizarea unui suport pentru arderea lumânărilor în

afara bisericii. 3. Zugrăvirea interiorului locaşului de cult. 4. Repararea sau înlocuirea stranelor după posibilităţi. 5. Schimbarea gardului împrejmuitor la casa parohială. Membrii Consiliului aprobă aceste lucrări, dar fac ur-

mătoarele precizări: 1. Sistemul de încălzire centrală va fi realizat pe bază de

voluntariat de către dl. Vasile Gheţa, iar materialele necesare acestei lucrări provin din donaţii:dl. Ioan Orga a donat cazanul

60 Ibidem.

46

de încălzire şi caloriferele, restul materialelor fiind donate de ceilalţi credincioşi.

2. Suportul de ardere al lumânărilor va fi executat pe bază de voluntariat de către credincioşii: Gheorghe Drăgan şi Ioan Minda.

3. Zugrăvirea bisericii va fi efectuată la preţul cel mai mic.

4. În ceea ce priveşte repararea mobilierului liturgic se propun două variante: repararea celui existent prin muncă vo-luntară/ cumpărarea unuia nou prin donaţia credincioşilor sau terţi.

5. Gardul se va executa consultând preţurile pieţei prin alegerea soluţiei optime. [...]

Pr. Valentin Bugariu Membrii Secretar,

Consiliului Parohial Epitrop Ioan Minda Andrei Petrescu”61.

Ioan Orga Vasile Gheţa

Petru Olariu Haralambe Elena Gheorghe Drăgan O realizare importantă este şi monumentul închinat

eroilor din cel de-al doilea război mondial, la care s-a adăugat ulterior şi un erou căzut în Revoluţia din 1989. Monumentul este realizat din marmoră albă cu contribuţia credincioşilor în timpul păstoririi părintelui Simion Găvan:

61 A, P. O. C. G., Caiet de Procese-Verbale, nr. 5, f. p.

47

,,Proces-Verbal,

Întocmit azi, 30 iunie 1985 cu ocazia şedinţei Consiliu-lui Parohial din filia Colonie.

Prezenţi: pr. Simion Găvan-preşedinte, dl. Mihai Bistrian, secretar şi membrii Gh. Oltean, Ioan Circa.

Obiect: Ridicarea sumei de 3.200 lei de la C. E. C., în vederea procurării crucii de la Deta pentru instalarea ei la inter-secţia din Colonie-Sculea-Gătaia

Preşedinte, Membrii, Secretar, Pr. S. Găvan Ioan Circa Mihai Bistrian62”.

Vasile Gheţa Gheorghe Oltean Ioan Tomuş Indescifrabil Hramul  Biserica reprezintă pentru comunitatea creştină locul în-

tâlnirii cu Dumnezeu prin rugăciunea comună şi împărtăşirea cu Sfintele Taine. Ea este chipul lui Dumnezeu fiind doar ,,a lui Dumnezeu”. După Dicţionarul limbii române contemporane cuvântul hram desemnează:

-patronul unei biserici creştine; -serbarea patronului unei biserici; -Biserică sau mănăstire în raport cu patronul ei63. Părintele Victor Aga menţionează că hramul în Banat

este identic cu ruga, nedeia sau praznicul, ziua când se face amintirea sfântului patron al bisericii64. 62 A. P. O. C. G., Caiet de Procese-Verbale, nr. 2, f. p. 63 Viorel Cherciu, Hramul bisericii..., p. 58. 64 Victor Aga, Simbolica biblică şi creştină. Dicţionar enciclopedic, Editura Învierea, Timişoara, 2005, p. 163.

48

Hramul bisericii din parohia Colonia Gătaia este ,,Sfântul Ierarh Nicolae”. Prin acest patron spiritual, ea se înrudeşte cu alte biserici şi mănăstiri din cuprinsul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Timişoarei: Timişoara Nord (protopopiatul Timişoara I), Ti-mişoara-Zona Soarelui Sud, Bencecu de Jos, Buzad, Cerneteaz, Stanciova (protopopiatul Timişoara II), Lovrin (protopopiatul Sânnicolau Mare), Folea (protopopiatul Deta) şi Schitul ,,Sfântul Ierarh Nicolae” de la reşedinţa mitropolitană din Ti-mişoara65.

Numele Nicolae este unul din cele mai răspândite pre-nume, alături de Ioan şi Gheorghe, specifice onomasticii româ-neşti tradiţionale. La baza lui stă nume de persoană, grecescul Nicolaos, format din compunerea celor doi termeni Nic(e) < nikao, ,,a învinge” + laos ,,popor”, ,,victoria poporului”, în sens figurat, ,,biruinţa simplităţii, a blândeţii”. Din greacă numele trece la romani, atestat în forma Nicolaus, formă ce stă la baza numelor creştine moderne, din onomastica europeană. Popula-ritatea acestui nume se datoreşte unuia dintre cei mai prezenţi şi iubiţi sfinţi, făcători de minuni şi omniprezent în viaţa Bise-ricii, Sfântul Nicolae, arhiepiscopul Mirei Liciei66.

Sfântul Nicolae este cunoscut ca ,,apărător al credinţei” şi ,,chip blândeţelor” a devenit în literatura pioasă: ,,întărirea Ortodoxiei, trâmbiţa Sfintei Treimi, cel ce a astupat gurile ere-ticilor, mare făcător de minuni, grabnic ajutător, mângăietor celor necăjiţi şi a celor ce plâng, cununa Bisericii67.

Sfântul Ierarh Nicolae s-a născut în cetatea Patara din părinţi creştini, Teofan şi Nona. Viaţa Sfântului mărturiseşte o 65 Viorel Cherciu, Istoria bisericească între statistică şi taxonomie, în rev. ,,Altarul Banatului”, 1997, nr. 1-3, p. 123; Calendarul Arhiepiscopiei Timi-şoarei, 2011, p. 67, 69, 72; webografie: http://www.mitropolia-banatului.ro/readarticle.php?article_id=61. 66 Aurelia Bălan Mihailovici, Dicţionar onomastic creştin. Repere etimolo-gice şi martirologice, Editura Minerva, Bucureşti, 2003, p. 404. 67 Acatistier, f. ed, f. a., p. 326-327; 331; Mineiul lunii Decembrie, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1956, p. 66.

49

primă minune făcută la naşterea sa. După naştere fiind în baie, a stat trei ceasuri pe picioarele sale, singur de sine, nesprijinin-du-l nimeni, dând prin această stare, cinste Sfintei Treimi68.

A urmat şcoala Scripturii, apoi a fost hirotonit preot de unchiul său, Nicolae, episcopul Patarelor. O vreme şi-a ajutat unchiul în administrarea eparhiei, apoi a fost ales arhiepiscop în Mira Liciei. Localitatea este situată în sud-vestul Asiei Mici, cetate înfloritoare în prima jumătate a veacului al IV-lea. Sfân-tul Nicolae a trăit în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maxi-mian în post şi rugăciune. Ca apărător al Ortodoxiei împotriva ereziilor participă la lucrările întâiului Sobor ecumenic, convo-cat de Constantin cel Mare la Niceea în 325. Despre dânsul po-vesteşte unul dintre istorici, că, aprinzându-se cu râvnă dumne-zeiască ca al doilea Ilie, a îndrăznit în mijlocul soborului a ru-şina pe Arie, nu numai cu cuvântul, ci şi cu fapta, lovindu-l pe Arie peste faţă. De acest lucru, s-au întristat Sfinţii Părinţi şi, pentru aceea a luat de la dânsul semnele cele arhiereşti. Iar Domnul nostru Iisus Hristos şi Preabinecuvântata lui Maică, privind din înălţime la nevoinţele Sfântului Nicolae, au binevo-it spre fapta lui cea cu îndrăzneală şi au lăudat râvna lui cea dumnezeiască69.

Biografii săi au reţinut o mulţime de minuni făcute de Sfântul Nicolae pentru toţi care l-au chemat în ajutor70. A trecut la cele veşnice, în ziua de 6 decembrie, zi de pomenire în cele două biserici surori, iar moaştele Sfântului Nicolae au fost duse la Bari, în sudul Italiei, fiind luate din Mira la 9 mai 1087, ca să nu cadă în mâna musulmanilor. În secolul al XIX-lea, mâna

68 Viaţa şi minunile Sfinţilor ierarhi Nicolae şi Spiridon, Editura Romanului şi Huşilor, Roman, 1994, p. 4. (Se va prescurta în continuare Viaţa şi minu-nile Sfinţilor ierarhi...). 69 Viaţa şi minunile Sfinţilor ierarhi..., p. 21. 70 Cf. Proloagele, diortosite şi îmbogăţite de arhim. dr. Benedict Ghiuş, Editura Bunavestire, Bacău, 1995, vol. I, p. 315-320.

50

dreaptă a Sfântului a fost adusă la Bucureşti şi se păstrează în biserica Sfântul Gheorghe–Nou.

Ca patron spiritual al comunităţii ortodoxe din Colonia oraşului Gătaia este un exemplu de urmat atât în credinţa orto-doxă cea curată ferită de greşeli, cât şi în vieţuirea pământească ca reper al sfinţeniei prin viaţă curată, rugăciune, asceză şi fap-te de milostenie.

Casa parohială  La începutul păstoririi preoţilor pentru credincioşii or-

todocşi din Colonie, nu a existat o casă parohială în filia Colo-nie, preoţii dispuneau de o casă la Sculea. Odată cu desprinde-rea de parohia Sculea în 1996 s-a pus problema ridicării unei case parohiale, amplasată în parohie situată pe strada Avram Iancu, nr. 1/A. Casa a fost ridicată cu efortul financiar al paro-hiei, jertfei credincioşilor, dar şi cu sprijin de la Arhiepiscopia Timişoarei şi Primăria Gătaia.

Terenul de amplasament este în localitatea Gătaia. Su-prafaţa terenului este de 2.346 m2. Construcţia proiectată se desfăşoară pe un singur nivel parter şi se compune din urmă-toarele părţi funcţionale: 3 camere, bucătărie, cămară, baie şi hol.

Cota ± 0.00 a parterului este cu 1,15 m, mai sus decât terenul natural.

Structura construcţiei este realizată din zidărie poerantă cu cărămidă, cu planşeu, centuri şi boiandrugi de beton armat71.

În perioada anilor 2001-2011 s-au efectuat mai multe lucrări edilitar-gospodăreşti: introducerea apei potabile, realiza-rea şi utilarea camerei de baie, confecţionarea unei terase, a unei magazii pentru lemne şi a unui garaj. De asemenea s-au

71 Lucian Capotescu, Documentaţie pentru autorizaţie, proiect nr. 88/100 din 06. 1998, p. 3.

51

schimbat gardurile înconjurătoare, s-a împrejmuit şi grădina de legume şi zarzavaturi. Alte mici lucrări au vizat schimbarea ferestrelor şi uşilor cu unele de profil pvc şi geam termopan şi lemn, implementarea unui sistem de drenare a apei pluviale, izolarea termică a casei.

Cimitirul  Cimitirul este ipostaza unei aşezări în planul veşniciei,

este un loc sfânt de care te apropii cu sfială, cu inima şi cugetul curat, păşind încet pentru a nu tulbura somnul blând al celor pe care părintele bun – pământul – i-a primit pentru totdeauna72.

În cimitirul ortodox din Colonie îşi dorm somnul veşnic moşii şi strămoşii generaţiei de astăzi a parohiei, fără să exage-răm în a afirma adevărul că adormiţii de acolo formează prima Colonie din Gătaia. Un loc aparte îl au adormiţii Spitalului de Psihiatrie al localităţii.

Prima preocupare a creştinilor de ieri şi azi a fost grija faţă de cimitir, manifestată prin împrejmuirea cu gard a ţinte-rimului, ridicarea şi înfrumuseţarea crucii cimitirului, întreţine-rea curăţeniei (colectarea gunoiului, tăierea ierbii ş. a.), îngriji-rea mormintelor prin pietruirea lor, devenind adevărate docu-mente în piatră ale trecerii prin viaţă a unor oameni. Din prici-na aceasta şi cimitirul din Colonie a devenit o anexă a oraşului în care trista intimitate a cimitirelor tradiţionale cu morminte acoperite cu pământ movilit, potopit de verdeaţă şi de flori, a fost izgonită de invazia cavourilor, care prelungesc urbea, cu betonul ei rece şi distant, în lăcaşul de veci. Cimitirul devine astfel o prelungire a străzii, acolo unde odinioară regăseai veş-nicia satului73. 72 Victor Lăzărescu, Gheorghe Luchescu, Vasile Muntean, Spiritualitate lugojană, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1993, p. 171. 73 G. I. Tohăneanu, Viaţa ,,lumii” cuvintelor. Vechi şi nou din latină, Editu-ra Augusta, Timişoara, 1998, p. 224.

52

Despre cimitir se păstrează două procese-verbale, pri-mul face referire la împrejmuirea lui, celălalt la înfrumuseţarea crucii:

,,Proces-Verbal

Încheiat azi, 1 dec. 1985 cu ocazia şedinţei Consiliului

Parohial din filia Colonie. Prezenţi: pr. Simion Găvan-preşedinte, D-l Bistrian Mi-

hai-secretar şi membrii Dnii: Ioan Circa, Gh. Olteanu, Vasile Gheţa [...]

Consiliul parohial hotărăşte să se plătească suma de lei 19.530 (nouăsprezecemiicincisutetreizecilei) pt. confecţionarea şi montarea gardului de la Cimitir. [...] Preşedinte, Membrii, Secretar, Pr. S. Găvan Vasile Gheţa Bistrian”74.

Olteanu Circa

,,Proces-Verbal, nr. 5/3.04.2005

Încheiat astăzi, 3.04.2005, după oficierea Sfintei Litur-

ghii în biserica parohială la orele 1200. După ce s-a constatat că membrii Consiliului Parohial au fost convocaţi regulamentar şi sunt prezenţi pentru a lua hotărâri valide, preotul deschide şe-dinţa cu următoarea ordine de zi:

1. Centralizarea colectei pentru Fondul Central Misionar 2. Reparaţia şi înfrumuseţarea crucii din cimitir. Membrii Consiliului Parohial au hotărât în unanimitate

că suma de 700 de lei adunată cu prilejul Colectei va fi depusă în cel mai scurt timp la Protopopiatul Deta.

74 Caiet de Procese-Verbale, nr. 2, f. a.

53

Cercetând starea crucii din cimitir, se hotărăşte în una-nimitate alocarea unei sume de 3.600.000 lei din fondurile pa-rohiei pentru reparaţia şi înfrumuseţarea ei.

Preot Valentin Bugariu Membrii Consiliului Parohial,

Epitrop, Vlad Dumitru Elena Haralambe

Gheţa Vasile Tomuş Ioan Minda Ioan

Olariu Petru”75. În cimitirul ortodox din Colonie odihneşte în speranţa

Învierii şi doctorul psihiatru Radu Paul Ricman (†1998), direc-tor al Spitalului din Gătaia între 1973 şi 1997. personalitate marcantă a psihiatriei româneşti contemporane, cu contribuţii importante în domeniul ergoterapiei şi sofrologiei76.

Activitatea Bisericii  Biserica Ortodoxă din Colonia Gătaia îşi desfăşoară un

program religios, misionar şi cultural axat pe problematicile religioase contemporane. De la slujirea liturgică la cuvântul de învăţătură şi de la ora de cateheză duminicală la revista şi blo-gul parohial sunt doar câteva din activităţile cotidiene desfăşu-rate de slujitorii bisericii.

75 Caiet de Procese-Verbale, nr. 5, f. a. 76 Radu Ricman, Un loc fără nume o monografie a Spitalului de Psihiatrie din Gătaia, Editura Mirton, Timişoara, 1997, p. 41; 76 şi urm.

54

a. Religioasă Ca orice biserică ortodoxă şi Biserica din Colonie des-

făşoară un program religios săptămânal, compus din oficierea Laudelor bisericeşti: Vecernia, Utrenia şi Sfânta Liturghie, dar şi cu prilejul sărbătorilor bisericeşti. La cererea credincioşilor se oficiază şi Sfintele Taine şi ierurgii: Botezul, Mirungerea, Mărturisirea, Împărtăşania, Nunta şi Maslul, înmormântarea, parastasul, sfinţirea apei şi a caselor. În ceea ce priveşte regula-ritatea, Taina Spovedaniei şi a Împărtăşirii, se oficiază în cele patru posturi de peste an, cu precădere în Postul Mare, Taina Maslului o singură dată pe an, de obicei toamna.

Şi la biserica din Colonia oraşului se întâlnesc ,,tradiţiile” bănăţene îndătinate, prima este cea a sensului dat Cuminecării: Ajungând în discuţie cuvântul cuminecătură nu arareori credinciosul răspunde senin: <<mulţumesc lui Dumne-zeu, că n-am fost aşa de bolnav>>77. O a doua tradiţie este cea a practicării vieţii religioase. În cadrul parohiei activi sunt cre-dincioşii trecuţi de 40 de ani, de ce-a de-a doua şi a treia vârstă

77 Tradiţia este regăsită şi în Ardeal: Identificabil în toată literatura noastră veche –mai ales în textele religioase– verbul cumineca (moştenit din lat. comminicare, communicare) pătrunde adânc în literatura modernă a Ardea-lului. Îl aflăm de pildă, în proza lui Ion Agârbiceanu, de câte ori situaţia o cere. Într-una din capodoperele sale – din păcate puţin cunoscută – scriitorul poposeşte îndelung asupra agoniei bătrânului Moisi Mărginean, evocând datini şi eresuri în legătură cu ultimile ceasuri de viaţă ale omului. Nora muribundului, văzând că bătrânul îi merge din rău în mai rău, îşi îndeamnă astfel bărbatul: ,,-Parcă ţi-ai pierdut minţile! Ce să faci? Fugi tu repede după popă. Doar nu-i vrea să-ţi moară părintele ca un păgân? De trei ani nu-l ştiu să se fi spove-dit şi cuminecat”. (Opere, XII, Editura Minerva, Bucureşti, 1987, p. 76). Spovedi şi cumineca – scria profesorul G. I. Tohăneanu– se rânduiesc, amândouă, în terminologia ritualică a pregătirilor pentru moarte. (Cf. G. I. Tohăneanu, ,,Viaţa lumii” cuvintelor. Vechi şi nou din latină, Editura Au-gusta, Timişoara, 1998, p. 74).

55

a vieţii. Tinerii participă rar la rugăciunea comună a Bisericii în special cu prilejul marilor praznice. Paşti, Crăciun, Rusalii78.

b. Învăţătorească Potrivit misiunii sale, Biserica are şi o activitate învăţă-

torească sau didactică în principal axată pe nevoile păstoriţilor ei. Astfel că credincioşii sunt familiarizaţi cu textul biblic, cu învăţătura ortodoxă prin predicile şi catehezele susţinute în bi-serică şi în afara ei. Nu există niciun serviciu liturgic fără un cuvânt de învăţătură. Există un program săptămânal de predică şi cateheză tematică. Un prilej deosebit de catehizare a adulţi-lor, este perioada prepascală la Liturghiile din această perioadă şi la slujba Deniilor au fost expuse cateheze tematice grupate în teme biblice ,,Comentariu la Rugăciunea Domnească şi Crezul creştin”, dar şi patristice: ,,Cele opt gânduri ale răutăţii”, ,,Sfintele Taine ale iniţierii în literatura patristică”, de slujire creştină.: ,,Rolul şi rostul rugăciunii credincioşilor la Sfânta Liturghie”.

Tot cu prilejul praznicului ,,Învierii Domnului” se des-făşoară ,,Săptămâna duhovnicească”. În decursul unei săptă-mâni se slujeşte Vecernia urmată de un cuvânt de învăţătură rostit de preoţii invitaţi.

Ora de cateheză duminicală se adresează copiilor paro-hiei. În decursul unei ore, cateheţii sunt iniţiaţi în tainele creşti-nătăţii prin programul ,,Hristos împărtăşit copiilor”. În ora de cateheză alături de lecţia propriu-zisă s-au organizat un cerc de desen religios, a fost serbată în biserică Ziua Mondială a Feme-ii, dar au fost organizate şi scenete religioase, s-au colindat ca-sele credincioşilor. Rezultatele au şi apărut, copiii au participat

78 Melentie Şora, Raport asupra vieţii religioase-morale, în vol. Cornel Grofşoreanu (coordonator), Monografia comunei Sârbova, Tiparul Coope-rativei ,,Naţionala” a Corpului Didactic din Banat, Timişoara, 1939, p. 161; 164.

56

la două concursuri catehetice iniţiate de Sectorul Învăţământ al Patriarhiei Române: ,,Crezul meu” (2010), când au participat patru copii care au primit diplome de participare şi ,,Copilul în familie” (2011) cu acelaşi număr de participanţi. La acest con-curs, catehetul Ascanio Gherban a obţinut Menţiunea a II-a la faza eparhială a Arhiepiscopiei Timişoarei, ceilalţi copii: Alexandra Ulrich, Denis Ulrich, Alexandru Ivănescu au primit diplome de participare.

Un aspect deosebit l-a reprezentat parteneriatul şi cola-borarea cu diverse instituţii locale: Liceul Teoretic din Gătaia, Biblioteca Orăşenească şi Şcoala cu clasele I-VIII ,,Ioan Ciucu-rel” din Şoşdea (jud. Caraş-Severin).

Cu Liceul din localitate o bună colaborare există cu pri-lejul rugăciunii pentru eroii din Colonie la Înălţarea Domnului, unde grupuri de elevi coordonaţi de prof. Monica Vlad şi prof. Dana Popeţi recită versuri şi intonează cântece patriotice an de an. În cadrul aceleiaşi instituţii există o bună colaborare cu Bi-blioteca Liceului prin prezenţa preotului Valentin Bugariu la diverse acţiuni culturale cum ar fi: Mircea Eliade. Centenar.

În cadrul Bibliotecii Orăşeneşti s-au ţinut mai multe simpozioane care au vizat personalităţi culturale româneşti, partener al acestora fiind Parohia Ortodoxă Colonia Gătaia: Centenar Mircea Eliade şi Camil Petrescu –comemorare. La acestea preotul bisericii din Colonie a dezbătut teme de au vi-zat: aventura regăsirii religioase la cei doi scriitori.

Un parteneriat deosebit Parohia Colonia Gătaia îl desfă-şoară cu Şcoala din Şoşdea. Aceste acţiuni au vizat: proiecte sociale ,,Copile eşti o stea, lumină în viaţa mea” (2009) prin împărţirea de alimente şi îmbrăcăminte unui grup ţintă repre-zentat de 10 familii şi educaţionale ,,Primăvara, anotimpul re-naşterii” (2010) prin care s-a urmărit dezvoltarea gustului pen-tru valorile tradiţionale româneşti. Proiectul s-a finalizat prin oferirea de mărţişoare şi felicitări femeilor prezente în biserică de Ziua Femeii.

57

c. Culturală Alături de formele clasice de propovăduire a Evangheli-

ei, presa scrisă şi internetul reprezintă două noi preocupări ale vieţii religioase. Apariţia publicaţiei parohiale ,,Lumină lină” s-a dorit a fi la începuturile ei a fi un adaos catehetic, un mijloc eficace de catehizare deosebit de eficient în zilele noastre, atât pentru creştinii participanţi la Sfintele Slujbe, care-şi pot îmbo-găţi cunoştinţele religioase, dar şi pentru cei ce lipsesc de la rugăciunea comunitară, dar care se pot bucura de un cuvânt zi-ditor, şi pot fi beneficiarii unor îndrumări liturgice79.

Lumină lină   Publicaţia a trecut în decursul a şapte ani de apariţie ne-

întreruptă prin mai multe transformări, atât la nivelul conţinutu-lui din unul catehetic într-unul religios-cultural, al numărului de pagini: de la 4 pagini la opt şi în ceea ce priveşte grafica de la multiplicare la tipar off-set. Apariţia acestei publicaţii este necesară în zilele noastre când comunităţile parohiale sunt atât de dispersate nu atât sub raport geografic, cât mai ales fizic80. Cititorii sunt în primul rând credincioşii parohiei, un mic nu-măr din cele 100 ex. tipărite sunt împărţite bibliotecilor din Timişoara, Bocşa, Caransebeş şi Jimbolia, apoi ca schimb între publicaţiile rurale din Banatul istoric. Apariţia buletinului pa-rohial ,,Lumină lină” a fost semnalată de presa eparhială: ,,Am primit la redacţie buletinul parohial Lumină lină (an. I, nr. 1-3/2005) editat de parohia Colonia Gătaia, protopopiatului Deta, prin grija C. Părinte Valentin Bugariu. Din cuprins spicuim: editorialul La început de drum, tâlcuirea unor slujbe, articole de

79 Vasile Gordon, Introducere în Catehetica ortodoxă, Editura Sophia, Bu-cureşti, 2004, p. 171-172. 80 Valentin Bugariu, La început de drum, în ,,Lumină lină”, 2005, nr. 1-3, p. 1.

58

rememorare a unor vrednici înaintaşi, dicţionar religios şi ru-brica Din viaţa parohiei. Dorim publicaţiei ani mulţi de apari-ţie, iar ostenitorilor putere de muncă neîmpuţinată”81.

Sub formă de buletin parohial a apărut de la începuturi până în 2007, în 2008 a apărut sub forma revistei parohiale în patru pagini color, pe hârtie dublu cretată cu o grafică superioa-ră. Sponsorul principal a fost Trustul de Presă ,,Magazin” con-dus de Vasile Todi. Din zorii anului 2009 revista intră în cea de-a treia etapă a devenirii sale: revistă parohială, în opt pagini cu rubrici permanente: Editorial, Povestea vorbei, Valori poeti-ce, Restituiri, Urme din trecut, Documentar, Cateheză, Semne, Meditaţia zilei, Cronica parohială şi prezentări bibliografice. Revista şi-a obţinut recunoaşterea Bibliotecii Naţionale a Ro-mâniei: ISSN: 2066-7396.

Gândită ca o publicaţie trimestrială prin articolele, me-ditaţiile şi poeziile apărute a încercat să iniţieze cititorii în arta frumosului. Colaboratorii (redactorii) provin din toate palierele culturii rurale şi nu numai: preoţi, profesori, bibliotecari şi elevi. Între colaboratori amintim pe universitarii timişoreni: regretatul magistru G. I. Tohăneanu, prof. univ. dr. Rodica Po-pescu, prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldureanu, lect. univ. dr. Florin Dobrei (Caransebeş), poeţii Anghel Dumbrăveanu şi Dimitrie Acea, muzeograful Ioan Traia, teologul Bogdan Ta-maş, profesorii Ion Murariu (Giroc), Horia Musteţi, Călin Frăsie (Timişoara), Ioan Albu (Berzovia), Iosif Marius Circa (Deta), Maria Pavlovici Pătruţ (Maşloc), Bianca Orăşanu (Şoş-dea), jurnalistul Alin Dirina (Jebel), preotul Călin Negrea (Gherman). Redacţia este formată din: prof. univ. dr. Rodica Popescu, prof. Ioan Traia, pr. ic. stavr. Iliia Pavlovici Pătruţ, prof. Călin Frăsie şi pr. dr. Valentin Bugariu în calitatea de re-dactor-şef.

81 Din viaţa Bisericii, în ,,Învierea”, 2005, nr. 15, p. 2.

59

Ca structură şi conţinut revista propune în prima uneori şi în următoarea pagină un editorial care tratează probleme ge-nerale din viaţa creştinului: Sărbătoarea creştină astăzi, 2005, nr. 2; Buna comportare în biserică, 2005, nr. 3-4; Alcoolul în viaţa noastră, 2006, nr. 1; De la ,,poruncă” la ,,rugă” (autor G. I. Tohăneanu), 2006, nr. 2; Protopopul Melentie Şora-50 de ani de la moarte, 2006, nr. 4; Educaţia religioasă astăzi, 2007, nr. 1; Istorisirea biblică a Naşterii Domnului, 2008, nr. 3; Isto-risirea biblică a Învierii Domnului, 2008, nr. 4; Actualitatea Sfântului Vasile cel Mare, 2009, nr. 1; Chipul Maicii Domnului în Sfânta Scriptură şi în literatura postapostolică, 2009, nr. 3; Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române, 2010, nr. 1; Sacrificiul sângeros şi inspiraţia inumană a violenţei, (autor Ioan Viorel Boldureanu), 2010, nr. 2; Simbolul biblic în contextul comuni-cării interumane, 2010, nr. 3; Episcopia Ortodoxă a Timişoarei (1939-1947), (autor Florin Dobrei), 2010, nr. 4; Vino Duhule Sfinte!, 2011, nr. 2. Cu excepţia a trei articole, celelalte au fost semnate de părintele dr. Valentin Bugariu.

O rubrica permanentă este cea catehetică în care sunt lămurite câteva probleme din ritualul bisericesc, teologia bibli-că şi patristica ortodoxă. Ce-a de-a treia rubrică consacrată de magistrul G. I. Tohăneanu este ,,Povestea vorbei”, în cadrul acesteia întâlnim câteva articole deosebit de valoroase, restitu-iri lingvistice, lămuriri terminologice: Biserica/Bazilică (2006); Comânda/Comanda (2007) şi filetonul Cum e corect? Deregla-rea flexiunii verbale, în etapa actuală a românei iscălit de prof. dr. Rodica Popescu.

Nu a fost neglijată nici istoria locală, în revistă au apă-rut în cursul timpului mai multe materiale care fac referire la slujitori ai altarului, istoric de aşezare umană, de instituţii de învăţământ din Banat: Şcoala din Ferendia şi Societatea de lec-tură ,,Ioan Popasu” din Caransebeş. Aici menţionăm reuşitele prof. Ioan Traia, muzeograf la Muzeul Satului Bănăţean care a desluşit câteva din enigmele aşezării de pe Bârzava: Biserici

60

medievale din microzona Gătaia I, II, III (2008) şi Investigaţii arheologice în microzona Gătaia (2009).

Copiii au pagina adresată lor intitulată ,,Hristos împăr-tăşit copiilor” în care regăsesc o cateheză, un mic dicţionar re-ligios şi informaţii cu privire la cateheza duminicală. Trei ru-brici noi sunt: ,,Restituiri” în care este prezentată o tradiţie folclorică din satul bănăţean; ,,Documentar”, pagină de istorie orală a Coloniei şi ,,Semne” o descindere în istoriografia litera-ră bănăţeană. Revista se încheie în pagina a opta cu ,,Cronica parohială” şi ,,Meditaţia zilei” semnată de pr. prof. dr. Alexan-dru Stănciulescu-Bârda. Publicaţia mai cuprinde cronica presei rurale, eventual o recenzie, poezie şi fotografie în mare parte inedită, originală.

Revista reprezintă o cronică a activităţii Bisericii ,,Sfântul Ierarh Nicolae” din Colonia Gătaia şi se înscrie în ac-tivitatea media a Bisericii82. Ea este un grănicer al sufletului românesc din Colonie care se adresează tuturor categoriilor de credincioşi împlinind măcar în parte credinţa vlădicii Antonie: ,,Nu se poate face misiune după ureche, ca altă dată, doar cu epitrahilul şi Molitvelnicul. Epitrahilul e cam ca halatul docto-rului, iar Molitvelnicul ca stetostopul. Dar nu oricine e îmbrăcat în halat şi poartă după gât un stetoscop, e neapărat şi doctor. Doctor e cel calificat să le poarte şi să le întrebuinţeze”83.

Revista ,,Lumină lină” prin redactorul-şef a participat în data de 10 aprilie 2008 la Muzeul Satului Bănăţean din Timi-

82 Deocamdată revista ,,Lumină lină” este singura publicaţie religioasă rura-lă din sud-vestul judeţului Timiş, unica revistă din Protopopiatul Deta (33 localităţi n. n.) şi una din puţinele reviste rurale religioase din Banat. (Cf. Marius Florescu, Presa religioasă bănăţeană, în vol. Vatră nouă 2000-2010. Interferenţe culturale, Editura David Press Print, Timişoara, 2010, p. 80). Revista este menţionată în volumul Universul mediatic timişean, Editu-ra Orizonturi Universitare, Timişoara, 2009, p. 85. (autor: prof. univ. dr. Mariana Cernicova Bucă). 83 †Antonie Plămădeală, Preotul în Biserică, în Biserică, în lume, acasă, Tiparul Tipografiei Eparhiale, Sibiu, 1996, p. 107.

61

şoara la constituirea ,,Asociaţiei publiciştilor presei rurale din Banat”84 şi împreună cu ceilalţi membrii a participat la întruni-rile generale ale Asociaţiei precum şi la acţiuni culturale în Vladimirovaţ (Banat, Serbia), Jimbolia, Giarmata Vii85 şi Ur-seni. În acest context revista ,,Lumină lină” a început o serie de colaborări cu alte reviste rurale bănăţene: ,,Bocşa Culturală” (Bocşa), ,,Cenăzeanul” (Cenad), ,,Suflet nou” (Comloşu Mare), ,,Vatra satului” (Ferendia), ,,Vatră nouă” (Giarmata Vii), ,,Iconostas”, ,,Lumina satului”, ,,Lumina giroceană” (Giroc), ,,Medveşanul” (Urseni), ,,Familia” (Vladimirovaţ).

La concursul publicaţiilor parohiale iniţiat şi organizat de Arhiepiscopia Ortodoxă a Timişoarei pe anul 2011, revista ,,Lumină lină” a obţinut Menţiunea I, faza eparhială.

Astăzi revista se bucură de apreciere în lumea satului bănăţean, dar şi în spaţiul mai larg al spiritualităţii româneşti. Amintim doar câteva însemnări semnate de P. S. Lucian Mic, episcopul Caransebeşului, prof. Ioan Traia, secretarul ,,Asociaţiei publiciştilor presei rurale din Banat” şi prof. Gheorghe Doran, redactorul-şef al revistei ,,Cenăzeanul”.

84 Iniţial Asociaţia s-a numit ,,Asociaţia presei rurale din Banatul istoric” n.n.. 85 Ioan Traia, Context asociativ, în vol. Vatră nouă 2000-2010. Interferenţe culturale, Editura David Press Print, Timişoara, 2010, nr. 149-150.

62

Cuvânt de felicitare adresat revistei parohiale LUMINĂ LINĂ, publicaţia Parohiei Colonia Gătaia

Din cele mai vechi timpuri, Biserica străbună a români-

lor a fost susţinătoare a culturii şi a spiritului tradiţional al cre-dincioşilor ei. Sub autoritatea Bisericii s-au tradus primele scrieri în frumoasa limbă românească şi tot aici s-au format primele instituţii şcolare menite să ducă omenirea pe drumul cunoaşterii lui Dumnezeu şi a frumoaselor binefaceri ce i-au fost îngăduite. De aceea Biserica a fost întotdeauna cu multă deschidere în faţa tuturor problemelor de educaţie şi formare a credincioşilor ei. Acestea toate trebuie cunoscute de credincio-şii Bisericii noastre în vremurile tot mai secularizate şi secula-rizante propuse de societatea actuală, societate ce încearcă să aşeze în umbră principiile creştine de vieţuire şi adevărul des-pre trecutul cultural al românilor.

În acest context, Biserica trebuie să-şi propovăduiască cu tărie învăţătura, dar şi să-şi evidenţieze trecutul. Însă, pe lângă propovăduirea din biserici, un rol important îl joacă pro-povăduirea din „agora”, ca o întâmpinare pe care Biserica o face în mod constant şi public credincioşilor ei care nu frecven-tează lăcaşurile de cult. Aici presa creştină joacă un rol impor-tant. La nivel naţional, Patriarhia Română susţine un post de televiziune, un post de radio şi un cotidian creştin, iar eparhiile susţin după putere publicaţii religioase periodice, dar şi emisi-uni de radio şi televiziune la posturile locale.

Prin râvna unor preoţi cu dragoste de Biserica lui Hris-tos, unele parohii susţin şi ele o articulată activitate publicisti-că. Parohia Colonia Gătaia, deşi este o parohie mică după nu-mărul de credincioşi, este mare după activitatea pe care o des-făşoară. Meritul principal îl are Preacucernicul Părinte dr. Va-lentin Bugariu, profesor asociat la Secţia de Teologie din Ca-ransebeş, un neobosit căutător al valorilor creştine şi al frumoa-

63

selor tradiţii româneşti. Din căutarea Precucerniciei Sale a apă-rut şi revista parohială Lumină Lină, o scriere bisericească de mare valoare prin conţinut şi perseverenţă. În paginile revistei sunt întâlnite articole cu conţinut duhovnicesc, restituiri ale is-toriei locale, aspecte din viaţa catehetică a parohiei, întreprin-deri culturale de mare valoare. Misiunea pe care o împlineşte această revistă în rândul credincioşilor se înscrie pe linia de promovare a valorilor creştine autentice şi, în tonul întregii pre-se bisericeşti, luptă pentru înlăturarea ideilor ce duc la dezrădă-cinare identitară şi confesională.

Toate acestea ne îndreptăţesc să afirmăm că revista pa-rohială Lumină Lină este o mare izbândă culturală a Parohiei Colonia Gătaia şi a Părintelui Valentin Bugariu.

Dorim publicaţiei bisericeşti a Parohiei Colonia Gătaia apariţii cu folos duhovnicesc pentru cititori, iar Părintelui dr. Valentin Bugariu, preşedintele comitetului redacţional, preoţie încununată cu împliniri şi roade întru folosul Bisericii Ortodoxe Române.

† Lucian

Episcopul Caransebeşului

„Lumină lină” luminează tot omul În anul 2005 peisajul publicisticii rurale s-a îmbogăţit cu

un modest buletin parohial cu nume atât de sugestiv “Lumină li-nă” conferit de frumoasa rugăciune din cadrul slujbei Vecerniei, dar care pe parcursul timpului, prin osârdia şi competenţa părinte-lui dr. Valentin Bugariu a devenit o revistă de certă valoare.

Încă din primul număr părintele fixează in articolul pro-gram rostul şi scopul buletinului iniţial “Cuprinsul fiecărui număr va avea o primă pagină destinată unui editorial care va discuta probleme curente ale credinţei creştine ortodoxe, a do-

64

ua este destinată lecţiei de religie, fiind publicată o schiţă a unei asemenea lecţii, cea de-a treia va fi consacrată unor pro-bleme de natură bisericească locală, iar ultima reprezintă via-ţa parohiei: evenimente deosebite, programul liturgic-pastoral, prezentare de carte, mici dicţionare religios şi onomastic creş-tin, tradiţii locale şi rubrica micului creştin”.

Evident că acest program ambiţios şi puternic ancorat în problemele specifice parohiei s-a diversificat şi prin tematica articolelor, dar şi prin aportul substanţial al unor colaboratori de valoare, astfel că în următoarele numere revista aduce pe lângă articolele teologice şi importante contribuţii literare şi istorice.

În articolul apărut la cinci ani de la apariţia primului număr, părintele dr. Valentin Bugariu face socoteala primilor ani şi conchide: “Această publicaţie va trece prin trei perioade distincte: prima este cea a începuturilor, când buletinul paro-hial a apărut în 8 pagini, multiplicate prin fotocopiere într-un tiraj de 50 de exemplare împărţite la sfârşitul Liturghiei din principalele praznice bisericeşti. Etapa a doua este reprezenta-tă de apariţia publicaţiei, devenită revistă pe parcursul anului trecut cu sprijinul inimosului poet Vasile Todi prin Trustul de Presă ,,Magazin” din Timişoara. Revista a apărut în 4 pagini color. A treia etapă începe în zorii anului acestuia prin publi-carea revistei în opt pagini, alb-negru, diversificându-se oare-cum cuprinsul acesteia: editorial, povestea vorbei, urme din trecut, ,,Hristos împărtăşit copiilor”, bucurii editoriale, medi-taţia zilei şi cronica parohială”.

Preocupările din variate domenii şi colaborarea unor impor-tanţi oameni de cultură potenţează firesc publicaţia, zidind cu tenacitate treptele duratei, iar revistei conferindu-i emblema subtilă a maturităţii.

Un orizont dens, de fertilă credinţă, sălăşluieşte în această revistă, o lumină pură şi constantă emană conţinuturile ei, hră-nind cititorii cu merindea niciodată trădată a unor virtuţi speci-

65

fice oamenilor pasionaţi precum vrednicul părinte dr. Valentin Bugariu, care nu exaltă trufaş de izbânzile făcute, ci mai degra-bă persistă cu multă cheltuire de sine în greaua muncă de re-dactor responsabil al publicaţiei, fiindu-i singura răsplată ono-rantul sentiment al datoriei împlinite.

Ioan Traia

secretarul „Asociaţiei publiciştilor presei rurale din Banat”

,,Lumină lină”86 ,,Lumină lină” este una dintre publicaţiile pe care o pri-

mim cu regularitate. La rândul nostru expediem pe adresa redacţi-ei câte un exemplar din publicaţia noastră. Acest schimb de revis-te este benefic pentru ambele colegii de redacţie. Deoarece prin el reuşim să aflăm ce este nou în comuna respectivă în plus putem recunoaştem stilul de muncă şi rezultatele colegilor noştri.

Apare sub egida Parohiei Colonia Gătaia şi este rodul unui prestigios colegiu de redacţie: prof. univ. dr. Rodica Popescu, prof. Ioan Traia, pr. Iliia Pavloici Pătruţ, prof. Călin Frăsie, pr. dr. Valentin Bugariu care este şi redactorul-şef al publicaţiei.

Publicaţia apare de cinci ani, câte un număr pentru fie-care trimestru. În atenţia noastră stă nr. 3 din anul curent. Pen-tru cititorii ,,Cenăzeanului” ne vom apleca asupra conţinutului acestui număr.

Remarcăm un foarte documentat editorial: Chipul Mai-cii Domnului în Sfânta Scriptură şi în literatura postapostolică semnat de pr. dr. Valentin Bugariu.

86 Articol preluat din revista ,,Cenăzeanul”, 2009, nr. 5-6, p. 15.

66

O întreagă pagină este alocată poetului timişorean Anghel Dumbrăveanu despre care se vorbeşte tot mai rar. Poeziile Drumul crucii şi Iuda sunt însoţite de o scurtă notă biografică despre poet.

Pagina a patra însumează două articole: Folclorizarea sărbătorilor de peste an la românii şi sârbii din Banat şi Ferendia între trecut şi prezent ambele unite în rubrica ,,Urme din trecut”.

Primul articol semnat de pr. ic. stavr. Iliia Pavlovici Pă-truţ, cel de al doilea de către prof. Iosif Marius Circa.

Paginile următoare (5-6) adăpostesc rubrica pentru copii ,,Hristos împărtăşit copiilor” rubrică destinată catehizării celor mai tineri credincioşi. Ea pare o continuare a orelor de religie predate în şcoală şi este explicată importanţa rugăciunii pentru dreptcredincioşi. Iată ce spune autorul referitor la rugăciune: ,,Rugăciunea e respiraţia sufletului în atmosfera duhovnicească a lui Hristos”. Autorul articolului este Pr. Valentin Bugariu.

Ultimele două pagini adăpostesc articolele: O recenzie asupra cărţii dlui Pr. dr. Valentin Bugariu referitoare la Proto-popul Mihail Gaşpar-studiu monografic, un interesant articol semnat de dna prof. univ. dr. Rodica Popescu despre Deregla-rea flexiunii verbale, în etapa actuală a românei (III) şi o cro-nică parohială în care sunt menţionate cele mai importante eve-nimente care s-au petrecut în parohie. Printre multele activităţi religioase este atestată şi participarea pr. dr. Valentin Bugariu la lucrările ,,Asociaţiei presei rurale din Banat” desfăşurate la Muzeul Presei ,,Sever Bocu din Jimbolia, cât şi faptul primirii publicaţiei ,,Cenăzeanul” editată în comuna noastră, publicaţie care este pusă la dispoziţia publicului la biblioteca parohială.

Publicaţia din Gătaia editată sub patronajul parohiei Co-lonia Gătaia nu se limitează numai la evenimente şi acţiuni de răspândire a cuvântului divin, ci în paginile ei îşi găsesc locul şi articole cu conţinut cultural, aşa cum îi stă bine unei publica-ţii din mediul rural. Este bine ştiut că nu am găsit nici măcar un rând cu caracter politic fapt care îi onorează pe editorii ei.

Gheorghe Doran,

redactor-şef al revistei ,,Cenăzeanul”

67

Blogul parohial  Internetul reprezintă o provocare adresată Bisericii to-

tuşi valoarea acestuia a fost evidenţiată chiar şi de slujitorii Te-ologiei ortodoxe. Se impune (re)descoperirea urgentă a interne-tului, acest mediu de comunicare instantanee este o şansă şi un blestem în egală măsură. Trebuie să pricepem şi să facem înţe-les faptul că, aşa cum Reforma lui Luther este inseparabilă de tiparul lui Gutemberg, tot astfel, în mileniul al III-lea, misiunea Bisericii este de negândit fără uzul internetului87.

Parohia noastră are şi ea o adresă de internet88. Pe această adresă sunt stocate articole, cuvinte pastorale, preluări din presa bisericească naţională şi locală. Alături de aceste ma-teriale sunt stocate ştiri din viaţa parohiei, prezenţe ale slujitori-lor ei la alte biserici sau manifestări ştiinţifice, mese rotunde. Pe acest blog se regăseşte şi o prezentare a revistelor înfrăţite cu revista parohială ,,Lumină lină”. Locul acesta virtual este şi locul revistei parohiale, care pentru prima oară este lucrată în acest spaţiu al internetului.

87 Radu Preda, Antena Bisericii. Presa bisericească între propovăduire şi imagine, în vol. Pentru o democraţie a valorilor: strategii de comunicare religioasă într-o societate pluralistă, f. ed., Bucureşti, 2001, p. 100. 88 http://luminalinaparohiacoloniagataia.blogspot.com.

68

Centrul de informare şi documentare religioasă  Centrul de informare şi documentare religioasă funcţio-

nează pe lângă parohia Colonia Gătaia. El se compune din bi-bliotecă religioasă, colecţie de revistă religioasă, presă rurală bănăţeană, computer ş.a. În cadrul acestui centru se lucrează pe domenii de cercetare: istorie literară bănăţeană, istorie orală, lingvistică, istorie bisericească locală şi teologie aplicată.

În cadrul acestei preocupări au apărut trei cărţi iscălite de pr. dr. Valentin Bugariu:

o Protopopul Mihail Gaşpar. Studiu monografic, Edi-tura Eurostampa, Timişoara, 2007, 438 p. Cartea aduce în aten-ţia cititorilor de astăzi personalitatea complexă a scriitorului Mihail Gaşpar (1881-1929). Scriitorul Mihail Gaşpar s-a născut la Gătaia şi parcurge toate etapele unei misiuni preoţeşti: dia-con la Lugoj, preot la Uzdin şi protopop la Bocşa Monană. În spatele slujitorului altarului stă scriitorul, jurnalistul, cercetăto-rul ştiinţific şi luptătorul naţional. Cartea încearcă să trateze toate etapele devenirii ca scriitor, la acest demers se adaugă un studiu lingvistic al operei.

Despre carte avem aprecieri din partea magistrului G. I. Tohăneanu (coordonatorul ştiinţific al tezei de doctorat, deoa-rece cartea a fost o teză de doctorat în filologie, susţinută în iarna anului 2006 la Universitatea de Vest din Timişoara n. n.), pr. conf. univ. dr. Eugen Jurca şi a prof. Ioan Traia. Iată mărturiile:

*

Cartea pe care o prefaţez a constituit într-o variantă an-terioară, teza de doctorat pe care Valentin Bugariu a susţinut-o sub îndrumarea mea la Universitatea de Vest din Timişoara. Tema aleasă este oarecum inedită deoarece, despre activitatea protopopului bănăţean Mihail Gaşpar s-a scris puţin în raport

69

cu personalitatea sa, enciclopedică. Amintesc cu căldură con-tribuţiile deosebite în acest domeniu ale colegilor mei de la Universitatea de Vest din Timişoara: regretatul Traian Liviu Birăescu şi Doina Bogdan-Dascălu.

Contribuţii la studiul operei protopopului Mihail Gaş-par este un titlu care promite mult. S-ar părea că autorul, Va-lentin Bugariu, se rezumă, în corpul acestei cărţi, la interpreta-rea scrierilor lui Mihail Gaşpar, lăsând în plan secund chestiu-nile ce ţin de istoria literară, de biografia autorului. Nu este tocmai aşa. Valentin Bugariu se apropie după tehnica ,,paşilor mărunţi" (dar siguri!) de personalitatea artistică a protopopului. Studiul prinde viaţă de la o pagină la alta. Până la pagina 200, din aproximativ 400 câte numără lucrarea, studiul înclină ba-lanţa spre istoria literară şi reactualizarea subiectelor de la care porneşte fiecare scriere, fie că e vorba de povestire, schiţă, nu-velă, roman sau dramă. Chiar şi poeziilor, puţine (doar trei la număr) şi nu foarte elevate sub aspectul expresiei, li se acordă un spaţiu generos de analiză. Rigoarea transpare din fiecare pagină.

Capitolul Convergenţe spirituale bănăţene, care deschi-de cartea, este o punere în temă a cititorului cu multiplele preo-cupări de limbă şi literatură românească din Banat. Deşi com-plexe şi variate, unele dintre ele au rămas aproape necunoscute din păcate. Nu este uitată de către autor nici presa vremii. Totul pentru a demonstra cum a fost posibilă ivirea personalităţii lui Mihail Gaşpar pe un valoros fond cultural într-un context soci-al-politic doldora de evenimente memorabile. În continuare autorul cărţii de faţă prezintă, in extenso, scurta (de doar 48 de ani), dar rodnica existenţă a protopopului Mihail Gaşpar.

Nu este întâmplător faptul că anul susţinerii tezei de doctorat de către Valentin Bugariu (2006) a coincis cu împlini-rea a 125 de ani de la venirea pe lume a lui Mihail Gaşpar, un bun prilej de încununare a meritelor acestui cărturar bănăţean, de scoaterea lui din uitare.

70

Parcurgând volumul cu creionul în mână, am remarcat un lucru deloc de neglijat, anume că autorul are ştiinţa de a lu-cra pe text. În acest sens, foarte bine alese sunt citatele din ope-ra scriitorului. Ele însoţesc, flanchează, cât se poate de firesc, întregul text şi fortifică sensul unei opere şi existenţe comple-xe. Chiar dacă, uneori, se întind pe pagini întregi. Acest lucru facilitează, de fapt, apropierea cititorului de esenţa scrierilor luate în discuţie. Mihail Gaşpar este un scriitor sensibil la psi-hologia personajelor sale. Spovedania femeii, de o forţă covâr-şitoare, colorată şi profundă, sau reflecţiile despre cimitirele satului românesc şi despre moarte sunt pagini remarcabile de roman modern, pe care Valentin Bugariu ştie să le scoată în privelişte. Nu sunt de ignorat nici alocuţiunile învăţatului bănă-ţean, rostite în diverse împrejurări. Scriitorului bănăţean îi plă-cea să comunice, să-şi croiască drum prin mulţimea de ascultă-tori, să se comunice prin cuvânt. Seratele literare în care confe-renţia sau, pur şi simplu, vorbea despre autori şi scrieri celebre, spre exemplu despre Delavrancea, cu Apus de soare, au rămas în memoria colectivă, au creat chiar un mit al oratorului.

Cu o rigoare şi fineţe de bijutier, Valentin Bugariu - au-torul acestei cărţi - printr-o analiză profundă şi pertinentă, dă strălucire tuturor faţetelor operei protopopului Mihail Gaşpar, care deşi restrânsă ca volum abordează majoritatea genurilor literare, de la povestiri, schiţe, nuvele cu caracter istoric până la roman (Fata vornicului Oană, Altare dărâmate, Din vremuri de mărire) şi scrieri dramatice: Singura dramă păstrată -O noapte la Oituz - şi două comedii în stilul lui Caragiale. Şi pen-tru ca spiritul său enciclopedic să fie mai bine pus în evidenţă, sunt menţionate în paginile acestei cărţi şi contribuţiile în do-meniul traducerii. Aflăm că a tradus nuvela Malva de Maxim Gorki, precum şi opere aparţinând scriitorului rus Ivan S. Turghieniev. Activitatea de orientalist şi istoric al religiilor nu a fost nici ea ignorată de Valentin Bugariu. Preocupările din domeniul literaturii s-au îmbinat perfect în cazul cărturarului

71

Mihail Gaşpar cu acelea de istoric al Bocşei. Portretul cărtura-rului este realizat din tuşe precise şi felurite, în funcţie de latura personalităţii la care se face referire.

Un loc important în cuprinsul cărţii a fost acordat de că-tre Valentin Bugariu contribuţiilor lingvistice şi stilistice ale operei analizate. Astfel se menţionează că, pentru regionalisme, Mihail Gaşpar preferă să dea în text cel puţin câte un sinonim. El facilitează, astfel, descifrarea mai uşoară a sensului contex-tual. Prin această nevoie constantă de a explica, de a face pa-ranteze, el se dovedeşte a fi un fin cunoscător al limbii române. Exemplele sunt nenumărate (din clasa substantivului, verbului şi a locuţiunilor verbale, a adjectivelor şi a locuţiunilor adjecti-vale). Lucrarea ne vorbeşte şi despre arhaismele prezente la nivelul operei lui Mihail Gaşpar, despre elementele lexicale bisericeşti, despre neologisme. Apar în text crochiuri ale unor posibile lucrări de lexicografie, stilistică, poetică sau semanti-că, centrate pe scrierile autorului bănăţean. Sunt consemnate şi abaterile de la normele limbii literare, greşelile de acord grama-tical. Creaţiile lexicale (derivate şi compuse) ocupă şi ele un fragment din corpusul cărţii.

Modul competent în care autorul cărţii de faţă anali-zează aspectele lingvistice ale operei protopopului Mihail Gaş-par îmi dă prilejul de a-mi răspica - pentru a câta oară - punctul de vedere într-o problemă delicată. Cartea lui Valentin Bugariu dovedeşte cu strălucire că unul din rosturile cele mai roditoare ale lingvisticii stă în alianţa ei indelebilă cu literatura. Nu ca ucenică, ci ca sfetnică. Nu este, hic et nunc, cazul să dezvolt această idee, care m-a călăuzit, cu lumina ei, viaţa întreagă. Voi exprima numai părerea că lingvistul nu trebuie să fie un ciclop, ci un filolog umanist, deschis spre toate zările Culturii. Fără randament social, lingvistica, erudiţia lingvistică este o biată floare de seră, damnată la molcomă şi stearpă lâncezire, ferită şi lipsită de aerul vânjos al înălţimilor.

72

În cuprinsul cărţii ne relevă faptul că autorul vădeşte se-rioase cunoştinţe de specialitate, har al studierii cu râvnă şi competenţă a unei vaste şi variate bibliografii.

Credem că lucrarea are toate şansele să devină un studiu monografic important. O dovedeşte viziunea şi modalitatea în care Valentin Bugariu a ales să unească aspectele atât de diferi-te ale unei personalităţi bănăţene enciclopedice. Cum afirmă însuşi autorul, în Concluzii, lucrarea face lumină asupra unei valoroase opere literare, mai puţin apreciată în istoria literaturii române şi insuficient cunoscută de public. Autorul pledează, pe bună dreptate, pentru realizarea unei ediţii critice a operei lite-rare a lui Mihail Gaşpar, în care textul editat să beneficieze de comentarii şi observaţii pertinente. Într-adevăr, reeditările şi traducerile sunt modalităţile care pot scoate de sub vălul uitării personalităţi de talia protopopului Mihail Gaşpar. El nu este singurul caz, de altfel, din literatura română, de scriitor îngro-pat în uitare. De admirat e faptul că se mai află încă oameni de cultură dăruiţi cu har, care fac din receptarea unor autori o pa-siune şi un crez. Afirm cu satisfacţie că Valentin Bugariu face parte din această rară familie a aleşilor.

73

Referat asupra tezei de doctorat,

elaborate de către părintele Valentin Bugariu, în scopul dobândirii titlului de doctor în filologie

Cercetarea întreprinsă de către părintele Valentin Buga-

riu ne „ispiteşte” la redescoperirea operei protopopului şi scrii-torului Mihail Gaşpar, personalitate marcantă a vieţii eclezias-tice şi culturale a Banatului, de la începutul veacului trecut.

Lucrarea beneficiază şi de cercetările anterioare ale au-torului tezei, risipite în publicaţiile bisericeşti mitropolitane şi parohiale.

Pe lângă contribuţiile de istoriografie literară, cu unele aspecte inedite: menţionarea unor lucrări ale lui Mihail Gaşpar care nu au mai apărut în cercetările anterioare (George C. Bogdan, Traian Liviu Birăescu şi Virgil Vintilescu), clasificarea operei literare (proză, poezie, dramaturgie, traduceri, lucrări ştiinţifi-ce), autorul tezei abordează şi latura lingvistică a operei gaşpa-riene, insistând asupra vechimii limbii, a unor creaţii originale dar şi asupra greşelilor, pe care le motivează pertinent, nu prin necunoaşterea normelor limbii literare, ci prin necristalizarea sistemului ,,canonic" al limbii şi al stilului.

În mod deosebit, autorul tezei se opreşte asupra vieţii religioase, oglindită în concepţia de viaţă a protopopului Mihail Gaşpar: ,,Lumea esternă nu mă interesează absolut, afară de pă-rinţi şi voi, neuitaţilor mei amici. Mă cufund sara în Vieţile Sfinţilor şi Evanghelie şi atunci parecă îmi cresc aripi şi eu mă înalţ la sfere mai înalte sus până unde nu mai poate pătrunde lutul ce-l numim om".

Doctorandul Valentin Bugariu cercetează şi viaţa religi-oasă a scriitorului, pe care o consideră caracteristica esenţială a operei sale literare (IV. 3), dar se apleacă şi asupra limbii, prin studierea elementelor lexicale bisericeşti (substantive, adjecti-ve, verbe, adverbe etc., p. 213-217).

74

O încercare temerară o reprezintă tradiţia religioasă a li-teraturii bănăţene a înaintaşilor protopopului Gaşpar, care au contribuit în mare măsură la dezvoltarea stilului său religios. Astfel în primul capitol, destinat literaturii şi presei literare din partea de sud-vest a ţării, se pot identifica nu numai elemente religioase, ci şi o literatură religioasă acceptată chiar de istoricii şi criticii literari laici: ,,De la începuturi până în perioada Evu-lui Mediu scrierile purtau sigla Bisericii, episcopii patronau şcolile de copişti şi caligrafi". (Virgil Vintilescu).

Primele lucrări literare sunt cele din domeniul credinţei creştine: Octoihul de la Caransebeş, datat prin secolele XIII-XIV, o lucrare de teologie practică, din care se păstrează până astăzi partea a doua a cărţii, respectiv glasurile V-VIII. (p. 4), apoi Palia de la Orăştie, care a avut ca patroni spirituali şi pe bănăţenii Ştefan Herce, Moise Peştişel, Efrem Zăcan, „dascăli de dăscălie” din Caransebeş şi Lugoj. Tot din Banat avem ur-mele unei Psaltiri, având textul identic cu cel al Psaltirii lui Coresi din 1577.

A doua mare etapă literară este cea din epoca umanis-mului, când au activat Mihail Halici, care traduce psalmii bi-blici în 1640, iar urmaşul său, Mihail Halici-fiul, a avut cea mai completă bibliotecă păstrată, în care la loc de cinste se aflau cărţile de teologie, manuale ebraice şi greceşti, dar şi cărţile de oratorie. Însă cel mai ilustru reprezentant al perioadei a fost Gabriel Ivul din Caransebeş, care a predat douăzeci de ani Teo-logia la Viena şi Cracovia, cu lucrări polemice de apărare a credinţei catolice şi un tratat moral.

Iluminismul a reprezentat cea mai fecundă etapă a lite-raturii religioase bănăţene şi nu numai. Acum a activat Paul Iorgovici, fiul preotului Marcu din Vărădia. Principala contri-buţie a fost în domeniul lingvisticii. El demonstrează latinitatea limbii române apelând la cuvintele religioase: ,,providenţie = providentia, adventu=adventus, tradiţie=traditio, lumina = lumen".

75

Un alt reprezentant de marcă al perioadei e clericul Di-mitrie Ţichindeal din Becicherecul Mic, profesor pentru disci-plinele teologice la Preparandia din Arad şi director al ei. Des-tituit de la catedră pentru un volum de Fabule, îşi împlineşte vocaţia în localitatea natală: ,,Mai bine voiesc în Becicherecul Mic sau în sat la Beregsău să fiu preot sărac, cu mintea lumina-tă, şi cu cuget curat, decât în Bucureşti, un mitropolit cu mintea întunecată şi cu cuget fără pace"89. De la Ţichindeal ne-au ră-mas câteva traduceri din Dositei Obradovici care tratează teme practice: învăţături morale, veşmintele bisericeşti şi Sfânta Li-turghie.

De la primul poet dialectal din Banat, Victor Vlad Dela-marina, avem o descriere a catedralei Sfintei Sofii, ajunsă mos-chee sub stăpânirea turcă. Un alt urmaş, Cassian R. Munteanu din Vermeş, se doreşte un continuator al lui Delamarina, nu numai al poeziei în grai, dar şi a preocupărilor religioase:

,,...Să port clăbăţu pră uriechie, Doream să fiu paore-n sat,

Să cânt irmosu-n strana viechie..., Păcat că voi nu m-aţ lăsat!..."90.

Începuturile ziaristicii literare bănăţene stă tot sub oblădui-rea Bisericii Ortodoxe din Transilvania şi Banat, astfel în epoca ab-solutismului, harnicul medic timişorean, Pavel Vasici, era numit redactor al ,,Telegrafului Român" de la Sibiu, alţi clerici bănăţeni: Nicolae Tincu-Velia şi Ioan Tomici au colaborat cu ,,Gazeta Tran-silvaniei" şi ,,Foaia pentru minte, inimă şi literatură" de la Braşov.

Cel mai longeviv ziar timişorean din epoca veche a zia-risticii bănăţene, ,,Luminătoriul" (1840-1919) a fost scos pe cheltuiala protopopului Meletie Drăghici al Timişoarei. În

89 Dimitrie Ţichindeal, Fabule şi moralnice învăţături, ediţie îngrijită de Virgil Vintilescu, Ed. Facla, Timişoara, 1975, p. 204. 90 Cassian R. Munteanu, Bătălia de la Mărăşeşti (proză, versuri şi articole), ediţie îngrijită de Nicolae A. Roşu şi Nicolae Ţirioi, Ed. Facla, Timişoara, 1977, p. 122-123.

76

,,Foişoara" a publicat folclor preotul Simion Florea Marian. Un alt ziar apărut tot la Timişoara, ,,Dreptatea", a avut în redacţie pe E. Dăianu, ajuns protopop al Clujului şi pe David Voniga, preot în Giroc, iar corespondenţi erau Ilie din Urseni, nimeni altul decât Miron Cristea al Caransebeşului şi profesorul de teologie Vasile Hossu, episcopul unit al Lugojului. Un alt cle-ric, Victor Aga din Chişoda a devenit, din 1912, colaborator intern al gazetei ,,Plugarul Român", iar protopopul Melentie Şora, colaborator al gazetei ,,Banatul" din Timişoara.

Capitolul al II-lea al lucrării prezintă viaţa unui demn urmaş al celor prezentaţi în istoria culturii bănăţene, prin voca-ţia sa, protopopul Mihail Gaşpar.

Scriitorul portretizează starea morală a sătenilor: ,,Atâta sudalmă ce-am auzit eu în copilăria mea din gura românilor – să păzească Dumnezeu satul, căci nu se putea astfel – atâta-l înjurară românii. Şi nu puteam cuprinde cu mintea de copil ce avea Dumnezeu cu imala din satul nostru. (...) la biserică săte-nii mei nu umblau. Nu umblau de fel...".

Un portret al tatălui este făcut de Mihail Gaşpar, care însă, la fel ca în cazul descrierii vieţii morale a localităţii nata-le, nu a mai apărut în nicio sursă biografică: ,,Cu ochii sufletu-lui văd mucenicul, care azi nu mai e – dar care a făcut calvarul celei mai nerăsplătite slujbe – timp de douăzeci de ani în acea căsuţă, în care azi un om mai bine crescut ar sta pe gânduri să-şi bage servitorimea (...) Parcă azi văd icoana (...) La masă tata cu degetul arătător de la mâna dreaptă dă tactul şi cântă purtând vocea după cum se cere: Doamne stri-i-i-ga-a-a-a-ta-a-m, ur-mat de glasul feciorilor".

Ajuns student, pe urmele unui înaintaş, scriitorul Ioan Popovici Bănăţeanul, la Institutul Teologic din Caransebeş, a audiat cursurile iluştrilor dascăli de Teologie: Iosif Iuliu Olariu la Noul Testament, Petru Barbu la Catehetică şi Omiletică, Ge-orge Dragomir la Morală, aşa cum menţionează într-un studiu autorul tezei.

77

După absolvirea Institutului este numit diacon la Lugoj, folosind amvonul bisericii, ca tribună de educaţie morală prin predici cu un bogat conţinut patriotic. Episcopul Miron Cristea îl consacră preot cu prilejul sfinţirii bisericii din Uzdin. În 19 martie 1911 este ales în unanimitate protopop al Bocşei Montane.

Autorul tezei consemnează şi misiunea preoţească din filele unui îngălbenit volum de istoriografie literară bănăţeană: ,,De un pătrar de veac stau în slujba altarului. Sunt crescut şi ieşit din neam de preoţi. Cunosc împrejurările vieţii pastorale şi referinţele dintre turmă şi păstor...". (p. 246).

Opera protopopului Mihail Gaşpar respiră o autentică viaţă creştină, dar şi plină de realism: unul din personajele po-vestirilor este Moş Ion Orbu, crâsnicul tatălui la biserica din Gătaia, altul este bunicul matern: Mihai Popovici, preot în Fo-lea, dar şi alţi slujitori ai altarului, preoţii: Iosif şi Zachei Păcu-rar din Potlogi, Coriolan din Vălişoara, Dimitrie de la Oituz. Chiar dacă scriitorul consideră pe preot ,,conducătorul firesc al comunei" (p. 70) face o reuşită comparaţie a preotului din Apus cu cel din satul bănăţean: ,,Vrei să vezi preoţi, mergi în Apus şi vei vedea ce va să zică a fi preot. Acolo preotul e tot sufletul comunei sale. Totul. La noi, un biet zilier, care-şi mântuie acti-vitatea în formalităţi din care duhul a pierit de mult"91.

Pentru a ilustra puterea credinţei din trecut, autorul ape-lează la timpurile glorioase ale Sfântului Ştefan cel Mare, ară-tând o practică religioasă înainte de lupta de la Războieni: ,,În 24 iulie, după un post negru de trei zile, Voevodul şi toţi boierii se cuminecară, pregătindu-se de moarte...". Revenirea în ţară din pribegia munteană a lui Ştefan cel Mare s-a făcut prin câte-va minuni: o icoană a lăcrimat, Sfântul Gheorghe a ridicat spa-da ca de atac. În momentul investirii ca domn, mitropolitul Te-octist a turnat pe capul lui mirul regilor. În cele două romane istorice, Mihail Gaşpar investighează diferite medii religioase: catedrala, mănăstirea, biserica, dar şi evenimente majore din viaţa omului: nunta Evdokiei cu domnul Moldovei. 91 Mihail Gaşpar, Altare dãrâmate, în ,,Drapelul", 1909, nr. 135, p. 1-2.

78

În antiteză cu aceste vremuri măreţe ale credinţei orto-doxe stau contemporanii scriitorului, potlogenii din Banat pe care preotul lor îi vedea: ,,...birtăreţi, bătăuşi, pricinaşi, de toate numai la locul lor nu – aşa cum voia dânsul şi-i visa, la lucru, prefăcând în aur rodul negrelor brazde ale fecundului pământ – nu-i vedea..." (Românii din Potlogi, în ,,Banatul" 1926, nr. 7, p. 35).

O contribuţie deosebită la studiul religiei este realizată de părintele Valentin Bugariu, în subcapitolele III.8 şi III.9, destinate activităţii ştiinţifice a protopopului Gaşpar. Comparând cu ultime-le cercetări în domeniu, realizate de Emilian Vasilescu şi Remus Rus, datele oferite de Mihail Gaşpar sunt corecte şi astfel bune de utilizat într-o lucrare ştiinţifică ce va viza istoria credinţei japone-zilor: religia naţională, cosmogonia, cultul împăratului şi creşti-nismul japonez. Preocupările protopopului sunt dintre cele mai interesante şi extinse pe o paletă foarte diversă, aşa cum s-a văzut, de la istoria religiilor până la istoria Bocşei!

Pe drept cuvânt, autorul tezei susţine că nota personală a stilului lui Mihail Gaşpar se desprinde şi din scrierile cu va-loare cronicărească şi din cele de pe tărâm ecleziastic din care reţinem câteva arhaisme bisericeşti: duh, idol, călugăr, vlădică, popă, post, amvon, crâsnic, cădelniţă, mir, Troiţă, a ispiti, a se pocăi. (p. 213-217).

Analizând cercetarea părintelui Valentin Bugariu putem aprecia strădania lui de a realiza o sinteză de istoriografie lite-rară bănăţeană, un studiu lingvistic şi stilistic inedit pentru un cleric, iar mărturiile vieţii religioase pot sta la baza unei mono-grafii religioase a localităţii natale a scriitorului, Gătaia. Volu-mul masiv al muncii depuse, aplecarea meritorie spre cercetare, ineditul subiectului, exhaustivitatea documentării şi maniera abordării îl îndreptăţesc întru totul pe părintele autor la obţine-rea titlului de doctor în filologie.

Pr. conf. univ. dr. Eugen Constantin Jurca

Universitatea de Vest din Timişoara92

92 Material preluat din revista ,,Altarul Banatului”, 2008, nr. 4-6, p. 206-209.

79

Între cărţile ce încearcă să recupereze memoria şi crea-ţia unor scriitori bănăţeni se află şi acest studiu monografic, scris cu un generos talent şi acribia ştiinţifică de pr. dr. Valen-tin Bugariu, inspirat şi zămislit în Gătaia, satul natal al lui Mi-hail Gaşpar, unde părintele îşi desfăşoară activitatea duhovni-cească. Acest loc a lucrat magic şi profund asupra autorului, obligându-l să scoată din cenuşa uitării chipul unui scriitor bă-năţean cu o existenţă complexă şi o cultură enciclopedică.

Pe parcursul celor cinci capitole, autorul ne propune o călătorie în viaţa şi activitatea lui Mihail Gaşpar, analizând şi interpretând scrierile sale şi reactualizând subiectele de la care porneşte fiecare scriere, fie că e vorba de povestire, schiţă, nu-velă, roman sau dramă.

Capitolul I Convergenţe spirituale bănăţene explică convingător devenirea culturală şi spirituală a Banatului, preo-cupările celor din această provincie istorică legate de limba şi literatură românească precum şi de rolul avut de presa de aici pentru dezvoltarea vieţii literare. ,,Totul pentru a demonstra cum a fost posibilă ivirea personalităţii lui Mihail Gaşpar pe un valoros fond cultural într-un context social-politic doldora de evenimente memorabile” – cum a sesizat regretatul profesor G. I. Tohăneanu.

Următorul capitol se concentrează asupra biografiei scriitorului, urmărindu-i paşii vieţii de la naşterea în locuinţa modestă a unui preot din satul Gătaia, apoi zburdălniciile fără de griji ale copilăriei, şcolile pe care le-a urmat, viaţa de diacon la Lugoj, apoi preot şi protopop la Bocşa, activitatea sa cultura-lă şi politică. A scris mult şi într-o manieră personală povestiri, nuvele, romane, schiţe şi chiar poezie. A fost redactor la ziarul ,,Drapelul” lui V. Branişte. La Bocşa a pus bazele publicaţiei ,,Drum nou”, gazetă ce se ocupă cu o largă gamă de probleme sociale şi culturale. Din punct de vedere politic a fost preşedin-tele organizaţiei judeţene a Partidului Naţional Ţărănesc şi de-putat din partea acestui partid între anii 1926-1929. Şi viaţa

80

acestei personalităţi enciclopedice se frânge brusc la numai 48 de ani. Testamentul său rămâne edificator pentru urmaşi, în el se concentrează întreaga sa trudă bisericească, culturală, şcola-ră şi patriotică: ,,Aveţi grijă de Ţară” sunt ultimele cuvinte care constituie moştenirea sa spirituală. (p. 96).

Capitolul III este dedicat operei complexe a lui Mihail Gaşpar, aici autorul, cu fineţe de bijutier analizează cu străluci-re întreaga operă, restrânsă ca volum, dar impozantă prin diver-sitatea genurilor abordate, de la schiţe şi povestiri, la nuvele şi romane istorice, de la poezie la scrieri dramatice, nefiind uitate nici contribuţiile sale în domeniul traducerii, cu cele de istoric zelos al Bocşei.

Aspecte semnificative ale operei se intitulează capitolul IV, unul dintre aspecte se referă la viziunea lui Mihail Gaşpar asupra satului bănăţean de câmpie, a satului natal în care tradi-ţiile au rămas intacte, aici sunt informaţii etnografice veridice legate de viaţa satului, modul de construire a caselor, relaţiile dintre ţărani, portretul unui dascăl confesional etc. ,,Ţăranul trăieşte trecerea timpului vital şi armonios, fiindcă a făcut din viaţă o punte de sărbători, şi când depăşeşte timpul e pentru a intra în eternitate”. (p. 294).

Al doilea aspect semnificativ din opera lui Mihail Gaş-par se leagă de portretul fizic al marelui domnitor Ştefan cel Mare, personaj extrem de îndrăgit de el, tare în credinţă şi însu-fleţit în lupte, domnitorul moldovean devine un simbol al luptei politice şi al românilor din Banat.

Capitolul V Câteva contribuţii de lingvistică şi stilisti-că, dezvoltă cu competenţă şi analizează amănunţit aspectele lingvistice şi stilistice ale operei protopopului Mihail Gaşpar.

Scriitorul a prezentat cu predilecţie în opera sa, viaţa sa-tului bănăţean de la sfârşitul secolului al XIX-lea, şi pentru a contura cu mai multă rigoare şi culoare locală aspectele narate a folosit cu măsură numeroase elemente lexicale bănăţene. Toate aceste elemente lexicale (populare şi regionale; de ordin

81

fonetic şi gramatical; arhaice; bisericeşti; neologisme; etc.) sunt analizate cu pertinenţă dovedind că autorul are ştiinţa de a lucra pe text.

Cartea mai conţine un mic capitol În loc de concluzii fi-nale, o bogată bibliografie şi încheie potrivit o creaţie dedicată unui ilustru scriitor bănăţean îngropat nedrept în uitare, dar re-adus nouă prin aportul fericit şi consistent al pr. dr. Valentin Bugariu, un om de cultură dăruit cu har şi care pledează insis-tent pentru realizarea unei ediţii critice a operei critice a operei protopopului Mihail Gaşpar.

Prof. Ioan Traia

- Muzeul Satului Bănăţean93 - o Mihail Gaşpar, D’ale vieţii, ediţie critică studiu intro-

ductiv, tabel biobibliografic şi note de pr. dr. Valentin Bugariu, Editura Eubeea, Timişoara, 2008, vol. I – 333 p., vol. II – 262 p..

Cartea în două volume adună proza măruntă a protopo-pului Mihail Gaşpar risipită prin ziare şi gazete bănăţene, ori volume din perioada interbelică. În două volume sunt adunate: schiţele istorice, povestirile şi legendele bănăţene precum şi folclorul local. Cartea a apărut cu sprijinul financiar al Episco-piei Ortodoxe a Caransebeşului, chiriarhul locului a iscălit şi Precuvântarea cărţii. De la apariţie s-a bucurat de aprecieri de la istoricii şi criticii literari, prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldu-reanu şi prof. Gheorghe Jurma apreciindu-o în mod deosebit.

*

Din cele mai vechi timpuri, Biserica străbună a români-lor s-a arătat o vajnică susţinătoare a culturii şi a spiritului tra- 93 Recenzie preluată din vol. ,,Memoria satului bănăţean”, vol.VI, Editura Eurostampa, Timişoara, 2009, p. 177-178.

82

diţional al credincioşilor ei. În tinda bisericilor s-au tradus pri-mele scrieri în frumoasa limbă românească şi tot aici s-au for-mat primele instituţii şcolare menite să ducă omenirea pe dru-mul cunoaşterii lui Dumnezeu şi a frumoaselor binefaceri ce i-au au fost îngăduite. De aceea Biserica a fost întotdeauna cu multă deschidere în faţa tuturor problemelor de educaţie şi formare a credincioşilor ei. Nu trebuie amintită aici decât susţi-nerea în condiţii istorice grele a şcolilor confesionale din Tran-silvania şi Banat, care n-ar fi fost posibilă fără lupta oamenilor luminaţi ai Bisericii, ierarhi şi preoţi. Acestea toate trebuie cu-noscute de credincioşii Bisericii noastre în vremurile tot mai secularizate propuse de societatea actuală care încearcă să aşe-ze în umbră trecutul.

În acest context general de valorizare a bogatului trecut al Bisericii şi societăţii bănăţene se înscrie şi demersul ştiinţific al Prea Cucernicului Părinte dr. Valentin Bugariu. Cartea de faţă, D’ale vieţii, este o ediţie aproape completă a operelor literare a vrednicului de amintire protopop Mihail Gaşpar, conducătorul Oficiului Protopopesc din Bocşa vreme de 18 ani (1911-1929).

Exceptând câteva lucrări publicate prin strădania cercetă-torilor George C. Bogdan şi Doina Bogdan Dascălu în 1974 (Fata vornicului Oană, Ed. Facla) şi în 1982 (Din vremuri de mărire, Timişoara), avem într-o singură carte – cu două volume – opera literară a amintitului protopop şi, totodată, a remarcabilului scrii-tor bănăţean Mihail Gaşpar. Laurii acestei ediţii de mare valoare pentru literatura din Banat şi pentru prestigiul Bisericii noastre îi poartă Prea Cucernicul Părinte dr. Valentin Bugariu.

Primul volum al cărţii cuprinde schiţele, povestirea şi nuvela lui Mihail Gaşpar, iar volumul al doilea poartă în pagi-nile sale romanul şi legendele folclorice ale autorului. Lucrările sunt însoţite de referinţele critice, un tabel cronologic biobibli-ografic şi de note explicative ale Părintelui Valentin Bugariu.

Remarcăm faptul că prin această lucrare se redă literatu-rii bănăţene un nume care se înscrie cu cinste în galeria marilor

83

oameni de litere ai Banatului şi ai ţării, iar Bisericii Ortodoxe i se certifică încă o dată calitatea ei de formatoare şi păstrătoare a spiritului şi culturii româneşti.

Binecuvântăm strădania autorului pe care o considerăm demnă de toată lauda şi mulţumim Bunului Dumnezeu că regi-unea Banatului este pusă în evidenţă de oameni cu dragoste de Dumnezeu, spre folosul Bisericii şi a culturii noastre.

† LUCIAN

Episcopul Caransebeşului94 În primul rând, importanţa lui este aşa cum spuneam

aici: nu a unuia care a creat nemijlocit şi semnificativ în planul propriu-zis al literaturii dialectale bănăţene, ci importanţa unuia care a făcut mult mai mult pentru acest tip de literatură: ca şi Ioan Popovici Bănăţeanu (ilustru predecesor în această privin-ţă!), Mihail Gaşpar, consolidând contextul cultural, lingvistic şi spiritual specific Banatului, a făcut nu doar posibilă literatură dialectală bănăţeană, ci mai ales credibilă.

De aceea: a). Mihail Gaşpar nu este, faptic, analizat ca scriitor dia-

lectal în cea mai amplă şi competentă descriere a acestui feno-men specific bănăţean: lucrarea Literatura în grai bănăţean a lui Gabriel Ţepelea (1848, 1970, 2005), teza lui de doctorat.

b). Mihail Gaşpar corespunde aproape perfect ,,portretului robot” standard al creatorului care ocazionează şi susţine litera-tura dialectală.

c). Mihail Gaşpar deţine o poziţie înaltă în cultura majo-ră, întrucât se află în zona de intersecţie a literaturii culte naţio-nale cu valorile etno-folclorice ale culturii tradiţionale locale 94 Precuvântare la vol. Mihail Gaşpar, D’ale vieţii, ediţie critică, studiu in-troductiv, tabel biobibliografic şi note de Valentin Bugariu, Editura Eubeea, Timişoara, 2008, vol. I, p. 7-8.

84

bănăţene. De aceea, ne apare firesc ca el să aducă în cultura naţională fapte de folclor culese în care Mihail Gaşpar pleacă în culegerea faptelor de folclor de la legende – folosind, ase-menea scriitorilor ,,metoda memoriei”.

Legenda-paradigma modelării pilduitoare a istoriei ca şcoală mereu vie a vieţii naţionale. Recunoaştem aici atât per-spectiva dominantă în epocă a sintagmei Historia-magistra vi-tae, cât şi ideologia literară a postromantismului istoric (Dela-vrancea dar mai ales Sadoveanu).

Folosindu-se de ,,metoda memoriei” şi beneficiind în măsură considerabilă de talentul său autentic, precum şi trăirea intensă şi internă a culturii tradiţionale bănăţene şi a ethosului ei, Mihail Gaşpar transpune cu mai multă sau mai puţină auto-nomie tematică legendele în substanţa proprie a prozei sale. Vreau să spun că uneori legenda folclorică este repovestită de scriitor păstrându-i-se corpul ei propriu-zis, alteori legenda se topeşte într-o măsură oarecare autarhică.

Aceeaşi modalitate narativă o aplică Mihail Gaşpar şi în legătură cu o altă componentă de bază a operei sale: memoria-listica. Memorialistica: de la amintiri din copilărie la memorii de călătorie şi memorii din vreme de război.

Trebuie subliniat că modalitatea descrisă succint cu pri-vire la generarea prozei prin nuclee ce vin din folclor sau din memorialistică rămâne actuală şi în momentul de faţă!

O subliniere absolut trebuincioasă pentru a aduce cuve-nitele laude părintelui dr. Valentin Bugariu pentru osteneala şi râvna lui dăinuitoare în domeniul culturii noastre bănăţene, dar şi naţionale este aceea că ne arată că Mihail Gaşpar are, cu adevărat, ceea ce se numeşte operă literară. Încununarea stră-daniei lui Valentin Bugariu că această operă se întoarce acum pentru prima dată într-o restituire vrednică să atragă atenţia is-toricilor literaturii şi culturii naţionale.

Ca reper, în modesta mea calitate de membru în colecti-vul de redacţie al volumului Dicţionar al scriitorilor din Banat

85

(2005), dacă am fi avut la dispoziţie aceste două volume ale operei lui Mihail Gaşpar, acesta s-ar regăsit neîndoios în pagi-nile dicţionarului respectiv!

Prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldureanu Universitatea de Vest din Timişoara95

O recunoaştere a contribuţiilor aduse de aceste trei cărţi

la cunoaşterea vieţii, operei şi limbii lui Mihail Gaşpar stă men-ţionarea lor în două lucrări de referinţă pentru teologia şi litera-tura românească: Enciclopedia Ortodoxiei româneşti (coordo-nator ştiinţific: pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, membru cores-pondent al Academiei Române), Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2010, p. 291 şi Gabriela Şer-ban, Mihail Gaşpar şi Nicolae Iorga în fondurile Bibliotecii ,,Tata Oancea” din Bocşa, Editura Tim, Reşiţa, 2011, p. 10-25; 35; 41.

În cadrul acestui Centru de informare şi documentare religioasă au fost pregătite alte studii, comunicări şi articole care au apărut în presa religioasă, teologică şi culturală româ-nească, fie în volum. Amintim selectiv câteva: Incursiune în opera protopopului Mihail Gaşpar, în ,,Altarul Banatului”, 2005, nr. 10-12; Paleocreştinismul în Dacia romană, în ,,Analele Universităţii de Vest din Timişoara”, Seria Teologie, Timişoara, 2008, vol. 14; Viaţa religioasă în opera literară a lui Mihail Gaşpar în ,,Studii de Ştiinţă şi cultură”, editată de Universitatea de Vest ,,Vasile Goldiş”, 2009, nr. 4; Contribuţia lui Camil Petrescu la dezvoltarea presei literare bănăţene, în ,,Calendarul românului”, Caransebeş, 2010; Actualitatea învă-ţământului catehetic parohial în ,,Calendarul Arhiepiscopiei Timişoarei”, 2011; Contribuţia vlădicii Elie Miron Cristea la 95 Ioan Viorel Boldureanu, Mihail Gaşpar în contextul literaturii dialectale bănăţene! în rev. ,,Bocşa culturală”, 2008, nr. 4, p. 19.

86

dezvoltarea culturii româneşti. Etape semnificative, în vol. Credinţă şi mărturisire. Lucrările Simpozionului Internaţional, 12-14 aprilie 2010, Editura Episcopiei Caransebeşului, Caran-sebeş, 2010; Academia Română şi satul românesc. O colabora-re jurnalistică Acad. Păun Ion Otiman şi ,,Vatră nouă” în vol. Vatră nouă 2000-2010. Interferenţe culturale, Editura David Press Print, Timişoara, 2010; Activitatea literară a lui Vasile Loichiţă la Caransebeş, în vol. Taină şi mărturisire, Editura Episcopiei Caransebeşului, Caransebeş 2011; Valori religioase în opera magistrului G. I. Tohăneanu în revista ,,Vatră nouă” din Giarmata Vii (2011, nr. 129, 130, 131 şi urm.). Toate aceste materiale au fost semnate de pr. dr. Valentin Bugariu.

Muzicală O altă coordonată a vieţii culturale parohiale o reprezin-

tă activitatea muzicală, atât cea internă prin încurajarea credin-cioşilor la cântarea în comun în special cu prilejul colindelor şi a stărilor Prohodului Domnului. În biserica parohială au avut loc mai multe concerte de muzică religioasă, cât şi răspunsuri date la Sfânta Liturghie. Au concertat Corul ,,Doina” al Parohi-ei Gătaia (2003), Corul ,,Filocalia” al Ligii Tineretului Orto-dox, filiala Timişoara (2004), Corul Şcolii cu clasele I-VIII ,,Ioan Ciucurel” din Şoşdea, jud. Caraş-Severin (2006, 2007, 2008, 2009).

d. Relaţii frăţeşti, sociale şi ecumenice Parohia Colonia Gătaia întreţine relaţii frăţeşti, de cola-

borare şi de slujire cu parohiile vecine: Gătaia, Sculea, Berecuţa, Clopodia, Ferendia, Percosova, Gherman, unele mai îndepărta-te: Folea, Maşloc şi Şoşdea (jud. Caraş-Severin).

Parohia îndeplineşte şi un program social. Până în anul 2007 a existat un program de slujire religioasă socială în speci-

87

al pentru bolnavii de la Spitalul de Psihiatrie, concretizat în special prin programul religios săptămânal. Pentru aceste nevoi religioase ale bolnavilor a fost târnosită o capelă cu hramul Sfântul Apostol Întâiul Mucenic Ştefan (27 decembrie) în 2000 de către P. S. Lucian Lugojanu, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei. Din anul 2007 există preot cu misiune de asistenţă socială96 pentru împlinirea nevoilor religioase ale bolnavilor. Alături de slujirea liturgică au fost împărţite alimente, cărţi de rugăciune, iconiţe prin serviciul social al Mitropoliei Banatului (2004) dar şi particulare: credincioşii parohiei au dăruit alimen-te cu prilejul praznicelor Crăciunului şi Paştilor.

Sunt încurajate şi relaţiile ecumenice, prin participarea la diferite prilejuri cu ocazia hramul bisericilor, dar şi la alte momente (inundaţiile din 2005). Au fost cercetate Biserica Romano-Catolică din Gătaia (2003), Biserica Reformată din Sculea (2005), comunitatea adventistă din Gătaia (2006). În anul 2005, parohia Colonia Gătaia a fost vizitată de P. S. Mar-tin Roos, episcop catolic de Timişoara.

e. Concluzie

În viaţa ortodocşilor din Colonia Gătaia, Biserica Orto-

doxă din localitate este instituţia care oferă slujire liturgică, ini-ţiere catehetică, misiune creştină şi evenimente culturale toate menite să scoată în evidenţă slujirea lui Dumnezeu şi a semeni-lor. Istoria, misiunea şi viaţa religioasă sunt cele trei componen-te ale trăirii religioase în Colonia oraşului Gătaia.

96 C. Păr. Iulian Popa. Cf. Calendarul Arhiepiscopiei Timişoarei, 2011, p. 75.

88

Anexe 

Adunarea parohială, 1930

89

90

91

Cererea coloniştilor de a aparţine parohiei Sculea

92

93

Intravilanul bisericii

94

Obiceiuri de Craciun

95

Umblatul cu crucea

96

Administrarea parohiei

97

Ajutorul Arhiepiscopiei destinat împodobirii iconografice a bisericii

98

Alegerea consiliului parohial

99

Autorizaţie reparat capela

100

Cerere de întabulare biserica

101

Istoricul bisericesc al Coloniei

102

103

Obiecte de cult la Colonie

104

Viaţa religioasă

105

106

107

Hrisov de sfinţire