deprinderile sl copilul prescolar
TRANSCRIPT
DEPRINDERILE Sl COPILUL PRESCOLAR - cei sapte ani de acasa
1
In primii sase-sapte ani de viata, copilul dovedeste mare sensibilitate, receptivitate si
mobilitate. Potentialul afectiv-volitional este in crestere, inclinatiile si aptitudinile se
contureaza in aceasta etapa. Copilul dovedeste si o mare putere de acumulare si
asimilare de cunostinte. Pornind de la particularitatile ontogenetice ale copilului,
familia si gradinita trebuie sa-i asigure conditii favorabile de crestere si dezvoltare,
in functie de disponibilitatle individuale. Cei care nu beneficiaza in familie de
conditii favorabile dezvoltarii lor, au sanse de recuperare, daca frecventeaza
gradinita. Aici procesul instructiv-educativ se desfasoara in functie de
particularitatile de varsta si se urmareste dezvoltarea armonioasa psihofizica, se
stimuleaza gandirea si inteligenta, se formeaza deprinderile de baza. Mai
importante in aceasta etapa sunt : deprinderile igienico-sanitare (de autoservire), de
comportare civilizata si politete, deprinderile de ordine si curatenie. Copiii sunt
antrenati in jocuri si activitati care se desfasoara cu toata grupa si individual,
folosindu-se metode si procedee specifice fiecarei etape de varsta.
Deprinderile, odata formate, il scutesc pe copil de alte solicitari, care mai tarziu, ar
necesita un consum mai mare de energie si timp.
Deprinderile care se pot forma la varsta antsprescolara si prescolara (in familie si
gradinita), deprinderi care, uneori poarta denumirea de "bune deprinderi" sau "cei
sapte ani de-acasa"... Ele reprezinta forma cea mai simpla a invatarii de catre copii
a unor miscari complexe si atitudini care vor influenta comportamentul lor viitor.
Lipsa bunelor deprinderi face posibila instalarea unora rele. Bunaoara, copilului
caruia nu i s-au format deprinderile de autoservire la timpul potrivit, asteapta totul
de la familie, de la parinti.
De aici si necesitatea ca in familie, ca si in gradinita, sa se insiste pentru formarea
deprinderilor de baza, pana ce acestea satransforma in obisnuinte.
CE ESTE DESPRINDEREA? CUM SE FORMEAZA?
Deprinderea este un complex de actiuni automatizate, bazate pe sisteme de legaturi
nervoase temporare denumite "stereotipuri dinamice". "La om, orice actiune se
insuseste pe calea invatarii ca proces constient". Este, asadar, un moment al
2
activitatii si un, efect al invatarii. Pentru formarea deprinderilor, este nevoie de
vointa si de timp, de concentrare mai mare din partea copilului, la ceea ce are el de
facut, ca, apoi, printr-un exercitiu sustinut, sa se ajunga la automatizarea miscarilor
si exercitatea lor intr-o anumita succesiune. Acest proces presupune concentrarea
tuturor actiunilor, precum si eliminarea miscarilor de prisos, care cer un mare
consum de energie.
Pentru a se ajunge la automatizarea miscarilor, acestea se repeta de mai multe ori,
iar pe masura ce se formeaza deprinderile, se cere prelungirea treptata a
intervalelor dintre exercitii. In aceasta perioada deosebit de importanta este
atitudinea consecventa de care trebuie sa dea dovada parintii, personalul educativ
din crese, educatoarele. De exemplu, daca, in situatii similare, odata i se cera
copilului sn realizeze un lucru si altadata nu, daca unul din adulti ii cere sa
indeplineasca "ceva" si altul ii cere "altceva", sau daca unul ii indica o calo si altul
una opusa, procesul este ingreuiat si deprinderea nu se formeaza. De asemenea,
trebuie sa existe o concordanta deplina intre ceea ce i se cere copilului in familie si
ceea ce se realizeaza in gradinita.
In procesul educativ-formativ al copiilor de 3-7 ani se pot distinge trei grupe de baza
de deprinderi, ca : deprinderi igienico-sanitare (de autoservire) ; deprinderi de
ordine si curatenie ; deprinderi de comportare civilizata si de politete.
Pentru formarea acestora trebuie pornit de la faptul ca exigentele cresc treptat in
raport invers cu aportul adultului, fapt care contribuie la dezvoltarea indemanarii si
spiritului de independenta ale copilului. De cele mai multe ori parintii preocupati de
problemele profesionale si gospodaresti, dimineata, prefera sa-l imbrace pe copil,
desi nu au timpul necesar, in loc sa-l lase sa se imbrace singur. Mai tarziu, degeaba ii
va reprosa comoditatea. De fapt, este vina adultilor daca copilul nu si-a format
deprinderile elementare igienico-sanitare la varsta prescolara. Parintii pot sa le
acorde timpul necesar in zilele cand sunt acasa dimineata, in zilele de sambata si
duminica, sau in zilele de concedii : daca sunt adulti in familie (bunici, surori mai
mari) se pot ocupa ei de formarea acestor deprinderi. Copilul trebuie sa fie trezit cu
10-15 minute mai devreme si sa fie pus sa efectueze anumite operatii de autoservire.
Fiecare deprindere se compune dintr-o serie de operatii, care vor fi repetate pe rand
3
pana devin acte si miscari automatizate.
Formarea oricarei deprinderi, si mai ales a celor igienico-sanitare, necesita din
partea parintilor si a educatoarelor, rabdare si mai ales un echilibru nuantat intre
severitate, "toleranta" si timp. Familia are rolul cel mai important in formarea
deprinderilor. Trebuie sa-i repete copilului de mai multe ori ce are de facut. "Nici o
alta institutie, oricat de calificata, nu este atat de direct sensibila la exprimarea
trebuintelor, la manifestarea slabiciunilor sau potentialului de dezvoltare al
copilului, fiindca nici o alta institutie nu cuprinde fiinte legate de copil in mod atat
de direct si atat de vital ca tatal si mama... Familia ne apare mai curand ca un fel de
mecanism reglator care permite copilului, in ciuda saraciei sale aparente de
mijloace, sa traiasca o viata reala si uimitor de intensa, viata lui proprie".
Colaborarea familie-cresa sau familie-gradinita, in procesul de educare a copilului,
are un rol deosebit, in special, in forrmrea deprinderilor igienice. Copilul isi petrece
cea mai mare parte din timp in familie, care exercita o influenta deosebita asupra sa.
Pe masura ce copilul creste, asupra lui actioneaza tot mai multi factori educativi :
cresa - gradinita - scoala, care continua si perfectioneaza educatia inceputa in
familie ; uneori, acestea o corecteaza sau o imbogatesc. La copiii institutionalizati in
leagane si crese se constata ca nu au formate deprinderi igienice. In acest caz,
trebuie ca educatoarele sa lucreze cu fiecare copil pana la formarea deprinderilor
respective.
Pentru reusita deplina, familia are obligatia sa tina permanent legatura cu unitatile
in care sunt institutionalizati copiii si sa sprijine munca depusa de factorii educativi
din aceste unitati. Pentru a asigura unitatea sistemului de cerinte este necesar ca
asistentele si educatoarele sa cunoasca conditiile de viata ale fiecarui copil in familie,
iar, la randul ei, familia sa cunoasca preocuparile pedagogice ale cresei si gradinitei.
Procedandu-se in felul acesta, reusita muncii educative este deplina.
ETAPELE FORMARII DEPRINDERILOR
In procesul educativ de formare a deprinderilor se contureaza mai multe etape de
care parintii, ca si ceilalti factori educativi, trebuie sa tina seama.
In prima etapa, copilul se familiarizeaza cu obiectele necesare si denumirea lor
(sapun, prosop, lighean, spalator etc.). Acum se formeaza o imagine globala asupra
4
actiunii si a obiectelor.
In etapa a doua, se explica si se demostreaza operatiile in ordinea lor fireasca, se
demonstreaza fiecare miscare in parte, iar copiii o imita. "Udam mainile, le dam cu
sapun, ne frecam mainile bine cu sapun, le spalam, apoi le limpezim cu apa... etc".
Copiii imita miscarile facute de educatoare, dupa care, pe rand, copiii exerseaza.
Referindu-se la rolul imitatiei, Henri Walon spunea : "Pentru cei mici, imitatia
constituie regula jocului, singura regula care le este accesibila atata timp cat nu pot
depasi modelul concret, viu". Aceasta precizare nu trebuie inteleasa in sensul ca
imitatia ar usura sarcina educatoarei.
Cea de o treia etapa o constituie formarea si consolidarea propriu-zisa a deprinderii.
Copiii sunt pusi sa execute operatiile in succesiunea lor, dar sub supravegherea
adultului. Acum, copiii pot sesiza singuri greselile, retin detaliile in mod concret,
elimina miscarile de prinos. Ritmul de executie este inca lent, datorita faptului ca
operatiile nu ", au automatizat inca.
Pentru a verifica daca s-a inteles si s-a retinut succesiunea operatiilor, i se cere
copilului sa arate cum se spala. In acest timp, educatoarea urmareste corectitudinea
executiei si corecteaza greselile, daca e cazul.
In cea de a patra etapa, deprinderile se automatizeaza ; aceasta este posibil dupa
varsta de 5-6 ani. In aceasta etapa, copilul executa operatiile corect, cu minimum de
energie. Deprinderea este formata cand toate operatiile se desfasoara normal, fara
consum mare de energie si timp.
Etapa a cincea a formarii oricarei deprinderi o constituie perfectionarea ei. Este de
fapt, faza formarii stereotipului dinamic, adica automatizarea actiunii. Indiferent in
ce conditii este pus copilul, deprinderile se realizeaza printr-un grad mare de
flexibilitate si de suplete. In aceasta perioada este nevoie de prezenta si
supravegherea adultului, deoarece deprinderile nu se pot realiza de la sine ci este
necesara perfectionarea lor continua, pana se ajunge la obisnuinta.
Fiecare parinte sau educatoare trebuie sa cunoasca bine etapele de formare a
deprinderilor, acestea corespunzand stadiilor dezvol- tarii psihoindividuale a
copiilor. In acest scop, de fiecare data, este bine sa se faca aprecieri pozitive si sa se
incurajeze copiii care executa corect operatiile respective. In felul acesta, se creeaza
5
o motivatie adecvata fata de. actiune, iar copiilor li se cultiva increderea in fortele
proprii. La copiii mici de 2-3 ani este nevoie de mai multe erplicatii si demonstratii.
Abia dupa 3 ani, ei trec la imitarea miscarilor respective, prin joc sau in alte
activitati. Copiii de 3 ani nu stiu cum trebuie sa foloseasca sapunul, deschid
robinetul, dar uita sa-l inchida, sau se sapunesc si uita sa-si frece mainile, sau uita sa
se clateasca cu apa rece si se sterg imediat. In acest timp se consuma multa energie ;
de aceea, se cere calm si rabdare din partea parintilor si educatoarelor. Dupa 3 ani si
jumatate - 4 ani, pot fi lasati sa se spele singuri pe maini.
6
MODALITATI DE FORMARE A DEPRINDERILOR
In actiunea de formare a deprinderilor, trebuie sa se tina seama de trei conditii :
a) de posibilitatile psihomotorii ale copilului ;
b) de capacitatea lui de receptionare si intelegere a mesajelor verbale ;
c) de caracterul predominant de joc.
Conform unui principiu recunoscut in psihologie - orice noua capacitate
comportamentala se formeaza numai in cadrai activitatii fundamentale pentru
varsta respectiva. Ori, incepand cu varsta de 2- 3 ani activitatea fundamentala a
copilului este jocul. De aceea, la aceasta varsta multe deprinderi se pot forma in
timpul si cu ajutorul jocului. Un rol important in formarea oricarei deprinderi il are
imitatia. La inceput, copiii invata miscarile prin imitatie spontana, apoi prin
imitatie intenitonata. Ei reproduc miscarile pe care le vad la adulti sau pe care si le
reprezinta (imagineaza). Asadar, atat parintii, cat si personalul educativ din cresa si
gradinita este bine sa acorde o atentie deosebita modului lor de comportare, pentru
ca ei sunt primul model pe care il imita. Tot ei sunt cei care contribuie la formarea si
consolidarea deprinderilor, incat copilul sa aiba o participare afectiva si activa. El
trebuie sa fie pus in situatia de a executa cat mai corect operatiile necesare pentru
fixare. Cu efect stimulator pot fi folosite lauda si indemnul. Acum mananca frumos!
Poate mergem la restaurant si o sa rada chelnerul de tine. Este bine sa se acorde o
atentie deosebita si modului cum sunt formulate acestea, precum si tonului folosit.
Atunci cand se urmareste sa se trezeasca interesul copilului pentru o anumita
deprindere, tonul este bine sa fie plin de voie buna, de blandete, de intelegere. Nu
trebuie sa se foloseasca un ton ridicat. Aceasta declanseaza copiilor reactii de
respingere a actiunii. De exemplu, daca un copil de 3-4 se spala singur, chiar daca n-
a respectat succesiunea operatiilor, dar a dovedit interes pentru o anumita actiune,
este bine sa fie apreciat : "Radu, te-ai spalat foarte frumos ! Se vede ca te-ai facut
baiat mare !". Laudele trebuie folosite cu masura, apoi din ce in ce mai putin, pana
ce nu va mai fi nevoie de ele. Procedand astfel, stimulam copilul sa-si formeze
deprinderi, care, cu timpul, devin obisnuinte. Se mai poate folosi indemnul : "ai
grija sa nu te stropesti, sa dovedesti ca esti baiat mare !". In acelasi scop se poate
7
oferi copilului un model : "vezi ce frumos mananca Oyidiu ? El baga o bucatica
mica de paine, tine gura inchisa cand mananca si nu vom beste cu mancarea in
gura".
Pentru a-i stimula pe copii sa se comporte civilizat, se poate aduce la spalator sau la
masa o jucarie preferata sau un obiect indragit, care, "vrea sa-l vada cum se spala",
"cum se dezbraca" etc. Copilului i se spune ca daca nu se comporta frumos, jucaria
respectiva pleaca suparata.
Consolidarea deprinderilor
In vederea atingerii acestui obiectiv, se pot folosi : povestiri, poezii, lecturi dupa
imagini, jocuri si ghicitori.
Povestirea are rol deosebit in stimularea imaginatiei si sensibilitatii copiilor. Se pot
utiliza povestiri din literatura pentru copii, adaptate varstei si chiar povestiri
improvizate. Este bine ca povestirea sa aiba o temtica cat mai apropiata de nivelul
de intelegere al copilului, cu subiecte din lumea plantelor, a animalelor, din mediul
inconjurator, mediul social, familial, din gradinita in care se prezinta actiuni care
trezesc interesul copilului (povestirile pot fi luate drept exemplu si pentru formarea
altor deprinderi).
Eficienta deosebita in procesul formarii deprinderilor o are invatarea unor poezii si
insotirea lor de actiunile sugerate de text. Parintii pot recita poezia in intregime, apoi
numai strofa care sugereaza deprinderea pe care urmaresc sa o formeze sau sa o
corecteze. Recitarea poeziei pe fragmente poate fi usor retinuta de copil. Dupa ce
textul a fost invatat, se poate trece la executarea unui joc sugerat de continutul
poeziei. De exemplu, pentru a-l invata pe copil cum se foloseste batista, se recita un
fragment din poezie, se explica copilului textul, astfel incat sa inteleaga ca este
vorba, de un copil racit caruia "batista-i sare in ajutor". Dupa familiarizarea
copilului cu textul poeziei, se poate trece la realizarea actiunii sugerate si astfel
copilul invata cum sa foloseasca batista. I se arata o batista, i se spune ca aceasta
trebuie sa se afle permanent in buzunar, i se explica cum se procedeaza pentru
stergerea nasului, cu o singura mana, iar dupa folosire, batista trebuie pusa in
buzunar. Li se spune copiilor ca o data folosita, aceasta nu se mai impatureste ca la
inceput. Se trece, apoi, la activitatea practica : fiecare copil este pus sa-si sufle pe
8
rand cate o nara. Este necesar sa li se atraga atentia acelor copii care-si ,,trag"
nasul, sau celor care se scobesc cu degetul in nas. Se va insista si repeta pana ce
deprinderea corecta va fi bine fixata, deoarec "obiceiurile" urate odata fixate, cu
greu pot fi uitate. Pentru consolidarea deprinderilor, se poate folosi cu succes jocul
ca mijloc si procedeu educativ. Li se pot da chiar copiilor mici materiale textile,
spunanduli-se ca sunt batiste pentru papusi, cu care sa stearga nasul papusii, chiar
al ursuletului sau al iepurasului.
Observarea constituie o alta modalitate de formare si consolidare a deprinderilor
atat in familie cat si in gradinita. Se folosesc, in acest scop, cai si modalitati adecvate
varstei si a posibilitatilor lor de intelegere, astfel incat, copiii sa participe cu interes
la orice activitate. Modul in care adultul diirjeaza interesul, curiozitate-i si spiritul
de investigatie caracteristice copilului ecjte determinat. De axemplu, mai mult in
joaca, parintii, (educatoarele) pot familiariza pe copil cu lenjeria de pat si cu
denumirea acesteia, desfasurand cu el jocul "Patul papusei".
Copilului i se spune ca a primit un cadou. Cutia in care este cadou] este frumos
ambalata si legata. Copilul este lasat sa o despacheteze singur, timp in care adultul
manifesta interes deosebit. Aceasta atitudine mareste curiozitatea copilului si il
determina sa participe cu placere la jocul-actiune. In timp ce se ridica capacul cutiei
se face o pauza pentru a starni curiozitatea celorlalti. Se scoate papusa care este
imbracata intr-o pijama frumoasa. In cutie mai sunt : cearsaful de pat, cel de
plapuma, o fata de perna.
Dupa o astfel de pregatire, se cere copilului sa spuna cu ce crede el ca este imbracata
papusa. Impreuna cu copilul se scot, pe rand, obiectele aflate in cutie, denumindu-le,
apoi este pus un copil sa spuna cum se numesc: cearsaf, perna, plapuma. Dupa
aceea i se comunica ca papusii ii este somn si trebuie sa-i faca patul sa se culce.
Copilul este pus sa denumeasca actiunea pe care trebuie s-o faca si obiectele pe care
le foloseste. Astfel, spune : punem cearsaful pe pat, apoi perna, dupa aceea plapuma.
Acum se poate odihni. In timpul acesta trebuie sa se vorbeasca in soapta.
Folosind acelasi procedeu, copilul poate fi familiarizat cu denumirea tacamurilor si a
9
veselei pentru masa. In acelasi scop, parintii pot desfasura si jocurile : "Ghici ce este
?". "Pipaie si spune cum se numeste", "Ce face papusa ?" In timpul jocului este ne-
cesar sa se acorde atentie deosebita modului in care copiii vorbesc, cum pronunta
cuvintele si daca au inteles denumirea si actiunea care se poate realiza cu obiectele.
Rezultate deosebite, in consolidarea deprinderilor, se contin si prin antrenarea
copilului in desfasurarea unor jocuri de creatie. Acestea dezvolta capacitatea
copilului de a-si imagina si interpreta rolul unor adulti (care se ocupa de ingrijirea si
educarea sa). Jocul preferat este "De-a familia", in care parintii sunt intotdeauna
buni si blanzi, daca si in realitate sunt asa. In joc apar si bunici, surori si frati mai
mari sau mai mici ; depinde de experienta reala de viata a copilului.
In vederea realizarii scopului propus, in camera copilului se poate aranja un colt al
papusii, in care este instalat dormitorul. In patul ei, cu un asternut foarte curat,
papusa doarme. Copilul care interpreteaza rolul mamei o trezeste sa o duca la
spalator. Ii vorbeste bland, calm, o mangiie si ii spune ca e timpul sa se pregateasca
de plecare la cresa sau la gradinita. Dupa ce papusa si-a facut "toaleta" in prezenta
"mamei", care se dovedeste foarte atenta, se ia micul dejun. "Mama" este
preocupata de modul cum mananca "copilul". Trebuie sa manance frumos, sa nu se
murdareasca etc. Parintii supravegheaza jocul pantru a observa daca si-a insusit
toate operatiile, succesiunea lor si daca si-a format anumite deprinderi.
Deprinderile de ordine si curatenie sunt deosebit de importante in viata omului. Ele
se reflecta in activitatea fiecarei persoane in felul in care isi organizeaza munca,
programul de fiecare zi, chiar si in gandire. Prezenta acestora si modul in care s-au
format se pot constata si in viata: de familie. Daca formarea deprinderilor de ordine si
curatenie n-a inceput de la o vnrstn foarte mira (cand copilul poate fi indrumat, ce, cat,
cum sa asimileze) med tarziu, in adolescenta, el isi insuseste unele norme de
comportare, prin auto-educatie, dar mai greu, cu lacune. De aceea, este deosebit de
important sa se inceapa cu formarea deprinderilor de ordine sl curatenie
concomitent cu celelalte deprinderi. Cum pot proceda parintii pentru realizarea
unor asemenea deprinderi la varsta prescolara ?
10
Parintii trebuie sa-i familiarizeze pe copii de la inceput cu necesitatea unei tinute
vestimentare curate si ingrijite. Copiilor de 3-4 ani, de pilda, nu li se poate pretinde
sa. aiba o tinuta vestimentara curata, dar este bine sa li se aminteasca sa nu-si ude
sortuletul, rochia, pantalonasii, cand se spala, sau sa nu se pateze, cand mananca
etc. In cazul in care un copil greseste, sa i se atraga atentia, pe un ton dojenitor,
dandu-i-se ca exemplu un copil pe care il cunoaste, care s-a spalat fara sa se ude pe
sortulet sau a mancat fara sa se pateze. La 4-5 ani, trebuie sa. creasca exigentele mai
ales fata de cei care dovedesc ca sunt dezordonati. In acelasi scop se pot folosi jocuri
adecvate, prin care copilul este stimulat sa se mentina curat. La varsta de 5-6 ani, in
mod normal, deprinderea de curatenie este consolidata. Copilul este totdeauna
ingrijit, isi controleaza tinuta in oglinda, se incheie la nasturii de la haina sau de la
pantaloni, isi leaga singur sireturile de la incaltaminte etc, chiar daca trebuie ajutat.
Este bine ca parintii sa manifeste exigenta, dar sa nu se ajunga pana la a-i interzice
sa se joace deoarece murdareste imbracamintea. Indemnul de a se mentine curat si
ordonat sa se faca cu un ton care sa stimuleze dorinta copilului de a fi in
permanenta curat.
Aceeasi importanta trebuie sa se acorde pentru formarea deprinderii de ordine.
Familiarizarea cu ordinea se poate incepe de timpuriu, chiar inainte de 3 ani. Mai
mult in joaca, copilul isi aranjeaza pantofiorii - unul langa altul - sub cuier "sa nu
fie un pantofior fara fratior". Spre 3-4 ani, trebuie invatat sa-si aseze incaltamintea
in dulap si sa-si puna papucii de casa. La 4-5 ani, isi va tine in ordine hainele,
fularul, caciulita, manusile. La aceasta varsta ei cunosc deja patru pozitii spatiale
(sus, jos, in fata, in spate). Deci, li se poate spune : "pune hainele sus, pe spatele
scaunului, iar pantofii jos, sub scaun"... Copilul este indemnat sa o imite pe mama,
sa stranga jucariile, sa le puna intr-o cutie, sus pe etajera sau jos in dulap. Daca in
timpul jocului copilul a fost imbracat cu sortulet, el este indemnat sa se dezbrace si
invatat sa-l puna pe scaun, sau pe umerasul de sus, pe spatele scaunului, sau sa-l
puna in dulap, pe raftul de jos.
Pentru formarea deprinderii de ordine si curatenie, este necesar ca parintii si ceilalti
adulti din familie sa constituie un model de urmat: sa umble cu hainele curate,
nepatate, calcate, iar cand se dezbraca sa le lase in ordine. Batista sa fie intotdeauna
11
curata, pieptanatura sa fie ingrijita, lenjeria de noapte si de pat sa o lase in ordine,
frumos aranjata. Pe masura ce copilul creste si se deprinde cu ordinea si curatenia,
este bine sa creasca si exigentele fata de tinuta sa, incat la 4-5 ani sa putem spune ca
avem un copil ingrijit. In acest scop, se pot organiza jocuri care urmaresc formarea
deprinderilor de ordine si curatenie, se pot organiza intreceri, daca in familie sunt
doi-trei copii - cine mananca cel mai frumos, castiga jocul. Din dorinta de a castiga,
copii se straduiesc sa manance frumos si corect. In cazul in care se constata ca mai
gresesc, este bine sa li se atraga atentia. Este indicat sa fie apreciati si laudati (dar
totul cu masura).
Considerarea deprinderilor de comportare civilizata si de politete sunt aspecte de
baza in procesul instructiv-educativ. Prescolarii, mai tarziu scolari, participa la
diferite activitati in mod organizat ; ei trebuie sa actioneze conform sarcinilor
primite din partea educatoarei, a invatatoarei si sa respecte disciplina. Aceasta se
bazeaza pe procesele de inhibitie, care sunt slab dezvoltate la varsta de 3-6 ani. In
procesul educativ din gradinita, ca in primele clase, formarea disciplinei se bazeaza
pe dezvoltarea capacitatii de inhibitie. In vederea realizarii acestei capacitati se pot
desfasura cu copiii jocuri care dezvolta rabdarea, stapanirea de sine, perseverenta.
Daca deprinderea de a fi idsciplinat nu s-a format la varsta prescolara, mai tarziu
va fi mai greu, copilul va fi permanent neadaptat, nu va raspunde cu usurinta
cerintelor impuse de diferite activitati. Lipsa disciplinei il va face refractar la orice
sarcina sau negativist la orice sfat venit din afara.
Care simt cauzele unui asemenea comportament ?
In primul rand, lipsa concurentei de cerinte intre factorii de educatie din familie si
gradinita. Daca intre acestia nu va exista o unitate de cerinte si de exigenta, copilul
nu va da dovada de comportament disciplinat.
In al doilea rand, lipsa concordantei de cerinte dintre membrii aceleiasi familii.
Oricat i s-ar cere copilului de catre mama sa fie disciplinat, daca nu acelasi lucru ii
cere si tata si bunica - socotind ca e mic si ca "are timp sa invete", deprinderea nu se
formeaza. Discutiile in contradictoriu, neintelegerile, certurile care au loc in familie
12
in prezenta copilului, reprezinta un exemplu negativ cu o mare si puternica
influenta nefasta asupra comportamentului acestuia.
Este deosebit de important ca parintii sa stie ca disciplina nu se obtine folosind tonul
grav, violent, teroarea sau bataia. Unui copil de 2-3 ani, nir trebuie sa i se explice de
ce i se cere un anumit comportament, pentru ca tot nu intelege. Trebuie sa i se arate
cum sa procedeze si el sa imite. Cand este mai mare, intre 3-6 ani, i se poate motiva :
"Mananca frumos ca asa este civilizat", sau "Acum trebuie sa te joci in liniste,
deoarece sora ta isi face lectiile si nu trebuie sa faci zgomot" etc. Incepand cu varsta
de patru ani, el intelege ceea ce i se spune, are putere sa se stapaneasca, treptat
incepe sa constientizeze ceea ce i se cere.
Pentru formarea deprinderilor de comportare civilizata, este necesar ca toti
membrii de familie sa dovedeasca concordanta de pareri si atitudine. Nu i se poate
cere copilului sa se comporte civilizat, sa respecte linistea cuiva, daca ceilalti nu o
respecta. Exemplul personal (parinte, membri de familie, prietenii acestora) este
hotarator !
Politetea este o deprindere care incepe sa se formeze de la cea mai frageda varsta -
varsta anteprescolara si prescolara. Copilul trebuie obisnuit sa salute, sa ofere un
obiect sau altceva in mod: politicos, sa multumeasca pentru un serviciu facut, sa faca
un serviciu cuiva din proprie initiativa si nu cu intentia de a fi rasplatit, sa-si ceara
scuze ori de cate ori este cazul.
Deprinderile de politete constau din obisnuirea copilului de a folosi unele formule de
politete potrivit situatiei.
Deprinderea de a se adresa o rugaminte si de a oferi ceva, in mod politicos, poate fi
invatata, de catre copil, in jurul varstei de 3 ani. El trebuie sa stie ca atunci cand
vrea sa obtina ceva, cand vrea sa realizeze o actiune, trebuie sa spuna "Va rog", "Te
rog", Copilul este bine sa fie invatat de mic, ca atunci cand se adreseaza unui adult
sa foloseasca formula "Va rog", iar cand se adreseaza unui copil "Te rog". De pilda,
daca isi doreste o jucarie care se afla la un alt copil, trebuie sa stie ca nu e permis sa
o smulga din mana acestuia, ci sa o ceara politicos : "Te rog da-mi si mie
jucaria... !", iar daca vrea sa o ceara unui adult, i se va adresa astfel : "Va rog, dati-
mi si mie jocul...", sau "Va rog, ajutati-ma sa ma dezbrac...".
13
In felul acesta, copilul se deprinde sa fie politicos si invata formulele de politete.
Acest lucru poate fi cerut copilului incepand cu varsta de 4 ani. De pilda, la masa,
daca are nevoie de o felie de paine; sau de apa, va sti ca nu-i frumos sa se intinda
peste toata masa (daca nu-i este la indemana ceea ce doreste), ci se va adresa
politicos celui care este in apropiere, spunand "Te rog, da-mi si mie...". Acesta il
serveste spunand : "poftim". In felul acesta, copilul este familiarizat cu inca o
formula de politete : "Multumesc" !
Pentru a-l deprinde pe copil cu un comportament civilizat, se pot crea situatii in
care i se cere sa aduca de pe o etajera o carte sau un alt obiect. Chiar inainte de a
implini 2 ani, daca i se cere sa faca mici servicii, copilul le realizeaza cu placere. De
exemplu : Cristi (2 ani si cinci luni), la cererea bunicului, aduce papucii de casa, ii
asaza unul cate unul la picioarele bunicului, apoi spune "da" ! Este multumit de
izbanda. Acelasi lucru face si cand i se cere ziarul din alta camera, o cana sau o
lingurita de la bucatarie. Cand un adult cere ceva unui copil, ii va spune : "te rog,
adu-mi..." Pentru serviciul facut intotdeauna i se va multumi. Atunci cand inma-
neaza un obiect, copilul trebuie sa foloseasca formula de politete "poftim". Tot in
vederea formarii acestei deprinderi se pot face cateva exercitii : de pilda, se lasa sa
cada, ca din greseala, un obiect. Mama sau adultul care se ocupa de copil se face ca
nu a observat. Procedeul se poate repeta pana cand copilul se obisnuieste sa fio
atent, sa ridice obiectul cazut, iar cand ii da sa spuna "poftiti", sau "poftim".
A cere scuze este tot o deprindere de politete. De mic, copilul trebuie sa fie invatat sa-
si ceara scuze, atunci cand, fara voia lui, a gresit sau cand este dojenit pentru o
fapta urata : "Scuzati-ma, va rog, ca am..." sau... "Te rog sa ma scuzi ca te-am
lovit!".
Pentru formarea si consolidarea oricarei deprinderi este necesar ca parintii sa tina
seama de particularitatile de varsta si individuale ale copiilor, precum si de cele
psihofizice. Caile si modalitatile de educare trebuie adaptate varstei si puterii de
intelegere a acestora.
Intrucat formarea si consolidarea deprinderilor se realizeaza in timp, este bine ca
parintii sa insiste pana la transformarea acestora in obisnuinte. Pe intreaga
perioada se va manifesta unitatea de vederi in cerinte, perseverenta, rabdare,
14
intelegere, dar si exigenta.. Procedand astfel, copilul, de mic, se deprinde cu o buna
purtare. Aceasta este "cartea de vizita a familiei".
15