depozitarea deseurilor

20
DEPOZITAREA DEŞEURILOR P ână în prezent în practica mondială ca şi în ţara noastră predomină încă evacuarea deşeurilor menajere în aşa zise „gropi de gunoi” care de fapt sunt nişte gropi provenite fie din depresiuni geografice naturale, fie rezultate în urma unor decopertări de teren sau cariere de construcţii (pentru nisip şi cărămizi). Î n ultimul timp aceste gropi din jurul localităţilor urbane rămân tot mai puţine, iar distanţa până la cele ce au mai rămas este din ce în ce mai mare şi deci şi cheltuielile cu transportul deşeurilor colectate se măresc. D e aceea, cu avizul organelor locale agricole, sanitare şi de producţia apelor se mai folosesc şi alte terenuri care nu sunt în totalitate gropi sau maidane, ci terenuri mai puţin fertile pentru agricultură din care o parte sunt amenajate în aşa fel încât depozitarea deşeurilor menajere să se facă pe verticală, în adâncime şi în înălţime – raportat la nivelul suprafeţei terenului respectiv. D in această cauză locurile de depozitare a deşeurilor menajere mai poartă denumirea şi de rampe sau halde iar depozitarea deşeurilor, după modul în care asigură protecţia mediului înconjurător, poartă denumirea de depozitare simplă sau depozitare controlată . 1.1. Depozitarea simplă

Upload: animalute-haioase

Post on 20-Oct-2015

117 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

deseuri

TRANSCRIPT

Page 1: depozitarea deseurilor

DEPOZITAREA DEŞEURILOR

Până în prezent în practica mondială ca şi în ţara noastră predomină încă evacuarea

deşeurilor menajere în aşa zise „gropi de gunoi” care de fapt sunt nişte gropi provenite fie din

depresiuni geografice naturale, fie rezultate în urma unor decopertări de teren sau cariere de

construcţii (pentru nisip şi cărămizi).

În ultimul timp aceste gropi din jurul localităţilor urbane rămân tot mai puţine, iar

distanţa până la cele ce au mai rămas este din ce în ce mai mare şi deci şi cheltuielile cu

transportul deşeurilor colectate se măresc. De aceea, cu avizul organelor locale agricole, sanitare

şi de producţia apelor se mai folosesc şi alte terenuri care nu sunt în totalitate gropi sau maidane,

ci terenuri mai puţin fertile pentru agricultură din care o parte sunt amenajate în aşa fel încât

depozitarea deşeurilor menajere să se facă pe verticală, în adâncime şi în înălţime – raportat la

nivelul suprafeţei terenului respectiv. Din această cauză locurile de depozitare a deşeurilor

menajere mai poartă denumirea şi de rampe sau halde iar depozitarea deşeurilor, după modul în

care asigură protecţia mediului înconjurător, poartă denumirea de depozitare simplă sau

depozitare controlată.

1.1. Depozitarea simplăDepozitarea simplă constă în descărcarea simplă, neorganizată a deşeurilor menajere pe

maidane, în diverse gropi, foste cariere, sau pe alte terenuri, fără a se lua unele măsuri speciale

pentru protecţia mediului înconjurător. Acest sistem de depozitare a fost în trecut (şi încă mai

este) sistemul cel mai larg folosit, pentru că este cel mai ieftin, mai comod, dar nu şi cel mai

igienic. Substanţele organice existente în componenţa deşeurilor menajere, constituie locul

prielnic de adăpostire şi înmulţire a tot felul de inscte, muşte şi şobolani. În acelaşi timp resturile

alimentare din conţinutul lor atrag turme de porci şi alte animale care, consumându-le odată cu

microorganismele infectate, se pot îmbolnăvi şi de aici se pot răspândi diferite boli şi la

populaţie.

Page 2: depozitarea deseurilor

Fig. 1. Depozitarea simplă a deşeurilor

De aceea, acest sistem de depozitare simplă este unanim recunoscut ca periculos pentru

igiena publică, este inestetic şi răspândeşte mirosuri neplăcute. Când bate vântul din direcţia

acestor depozite ajung, odată cu mirosul urât, tot felul de hârtii, textile, plastic şi praf până în

oraşul apropiat.

Este cazul ca aceste depozite simple să dispară şi să devină depozite de deşeuri

controlate, acceptate pe plan mondial de toate organismele sanitare.

1.2.Depozitarea controlatăDepozitarea controlată este folosită din ce în ce mai mult în lume şi în ţara noastră şi

rămâne încă sistemul principal de depozitare şi neutralizare a deşeurilor menajere până când

sistemele de prelucrare a deşeurilor menajere, în scopul selectării şi valorificării materialelor

refolosibile şi a energiei potenţiale, se vor dezvolta şi vor câştiga prioritate în aplicarea lor pe

plan mondial şi în ţară. Dar şi atunci tot vor mai fi anumite depozite pentru aşa-zise „refuzuri”

care apar chiar şi în urma incinerării (cenuşa).

Page 3: depozitarea deseurilor

Trecerea de la depozitarea simplă la depozitarea controlată a fost făcută prima dată în

Anglia de către doi ingineri I. C. Dawes şi M. Call, cu scopul eliminării depozitării simple.

În celelalte ţări, metoda s-a răspândit destul de lent. În Franţa primele depozite controlate

de deşeuri menajere au apărut abia în anul 1935, iar în România, deşi au existat şi înainte de cel

de-al doilea război mondial unele preocupări în acest domeniu, numai în parte au fost aplicate

astfel de tehnologii de depozitare controlată a deşeurilor în Bucureşti şi în unele oraşe mari din

ţară.

Fig. 2. Depozitarea controlată a deşeurilor

1.3.Depozitarea deşeurilor menajere în unele ţăriDin sintezele documentare elaborate de Institutul naţional de Informare şi Documentare –

INID – Bucureşti şi din publicaţiile unor specialişti străini, privind depozitarea deşeurilor

menajere, rezultă o serie de aspecte mai deosebite. În cea mai mare parte, deşeurile menajere

Page 4: depozitarea deseurilor

sunt evacuate, transportate şi depozitate în rampe controlate sau „organizate”. Rare şi puţine sunt

cazurile, când depozitarea se face în depozite neorganizate, adică în depozitare simplă. Cele mai

multe ţări neutralizează deşeurile menajere prin depozitare controlată în proporţii cu mult mai

mari decât prin procedee de prelucrare şi distrugere.

Astfel, în Germania, unde, deşi s-a extins foarte mult neutralizarea şi valorificarea

energetică prin incinerare a deşeurilor menajere, existând în jur de 50 de „crematorii de gunoaie”

din care 30 sunt destinate producerii de căldură, tot mai rămân circa 70% din deşeurile menajere

care se depozitează controlat.

O situaţie asemănătoare este şi în Danemarca şi Olanda. În Anglia, unde funcţionează

numai 4 incineratoare de deşeuri menajere din care se obţine căldură, aproape 80% din deşeurile

menajere sunt colectate de consiliile districtuale locale şi de autorităţile locale şi depozitate, de

regulă, pe maidane, cu obligaţia de a se asigura protecţia mediului înconjurător. În acest sens o

mică parte din deşeuri sunt depozitate în grămezişi arse, iar maoritatea sunt depozitate în rampe

controlate, în ultimul timp, pentru că, pe de o parte, nu mai sunt locuri corespunzătoare

depozitării deşeurilor solide decât la distanţe foarte mari de localităţile urbane şi deci cu

cheltuieli mari de transport, iar, pe de altă partea intervenit criza de energie şi de materii prime,

s-a ajuns la o căutare activă de metode de evacuare, neutralizare şi valorificare a deşeurilor

menajere.

În Italia, peste 60% din deşeurile menajere sunt depozitate în rampe controlate, deşi au

fost construite de unele firme instalaţii care prelucrează şi valorifică deşeurile menajere în

întreaga lor componenţă.

În Austria, 70% din deşeurile menajere sunt depozitate în rampe controlate însă în

condiţii superioare, în sensul că sunt organizate rampe de depozitare controlată prevăzute cu

instalaţii de măcinare şi compactare a deşeurilor precum şi cu instalaţii de compostare pentru

fertilizarea terenurilor agricole. Deci, sunt tipuri de depozite cu depozitare controlată a deşeurilor

menajere: depozite compactate, unde deşeurile sunt supuse fermentaţiei (putrefacţiei) anaerobe şi

depozite compostate cu proces de fermentaţie (putrefacţie) aerobe.

Pentru capitală – la Viena – în jurul căreia nu mai sunt locuri apropiate de depozitare

corespunzătoare a deşeurilor menajere, s-au construit coline artificiale în ramblee circulare de

15-20 m înălţime realizate din pământ excavat. După depozitarea deşeurilor pe circa 10 metri

înălţime se prevede acoperirea acestora cu pământ sau compost de gunoi aşezat straturi.

Page 5: depozitarea deseurilor

În S.U.A. în jur de 70% din deşeurile menajere sunt evacuate şi depozitate, dintre care

numai jumătate în rampe controlate şi restul sunt duse pe maidane şi depozitate simplu, sau în

grămezi mai mici cărora li se dă foc, diferenţa de 30% sunt prelucrate şi valorificate prin

instalaţii complexe.

În Statul Virginia din S.U.A, deşeurile s-au depozitat în aşa fel încât s-a format o colină

artificială, transformată şi amenajată pentru practicarea diverselor sporturi caski, săniuş, etc.,

procedeu preluat şi de cei din regiunea Chicago. Prin aceasta, ca de altfel în întreaga lume, se

urmăreşte repunerea în valoare, fie productivă fie în alte scopuri, a terenurilor degradate, chiar şi

a terenurilor rămase în urma exploatărilor miniere aflate la suprafaţă.

Astfel de terenuri sunt suficiente şi în ţara noastră mai ales în urma decopertărilor ce se

fac în localităţile din judeţul Gorj şi în alte localităţi cu exploatări de suprafaţă.

DEZAVANTAJELE UNEI DEPOZITĂRI

SIMPLE A DEŞEURILOR MENAJERE

În ţara noastră, cu excepţia oraşelor Iaşi şi Constanţa, unde funcţionează câte o staţie şi

Bucureşti unde există două staţii de valorificare energetică prin incinerare, toate deşeurile

menajere se depozitează, teoretic, după metoda de depozitare controlată. Practic însă, în afara

faptului că în lipsa unor gropi naturale, sau acelor apărute datorită carierelor de construcţii,

deşeurile menajere, în multe localităţi urbane, sunt depuse pe maidane, în depozitare simplă,

fiind cea mai ieftină metodă de a scăpa de ele. În această situaţie valoarea economică a deşeurilor

menajere este negativă, iar efectele lor nocive sunt considerabile.

Câtă vreme aceste deşeuri se produceau în cantităţi reduse, influenţa lor negativă asupra

mediului înconjurător era şi ea redusă prin aceea că era posibilă o anihilare prin intermediul

factorilor naturali din mediul înconjurător. Datorită însă, puternicei dezvoltări industriale pe care

o cunoaşte omenirea de mai bine de o sută de ani, au apărut în marile aglomerări urbane a căror

Page 6: depozitarea deseurilor

consecinţă directă o constituie producerea unor uriaşe cantităţi de deşeuri, în speţă deşeuri

menajere. Dacă aceste deşeuri sunt depozitate necorespunzător, aruncate pur şi simplu în anumite

gropi sau pe maidane se iveşte pericolul poluării mediului ambiant, o poluare care este extrem de

periculoasă pentru că are caractere diverse şi se poate manifesta pe suprafeţe mari.

Fig. 3. Deşeuri depozitate necorespunzător

Din analiza acestor ameninţări potenţiale se constată că materiile organice aruncate

neorganizat pe câmp, fără o neutralizare prealabilă, creează aproape întotdeauna posibilitatea

răspândirii unor microorganisme patogene.

Dintre bolile infecţioase care sunt transmise din infectarea solului şi prin răspândirea

virusului de către rozătoare şi de viermi cât şi prin intermediul apelor fluviale sunt înregistrate

maladii de natură microbiană, virotică sau parazitară ca dizenteria, febra tifoidă, holera, hepatita,

poliomelita, etc..

Multe asemenea maladii pot fi răspândite şi prin intermediul solurilor îmbibate cu

germeni patogeni sau agenţi paraziţi. Acestor maladii de mulţi ani li se adaugă şi altele – de

origine „chimică” – provocate de infiltraţiile unor elemente provenite din deşeurile menajere

Page 7: depozitarea deseurilor

către pânzele de apă freatică; printre aceste substanţe nitraţii sunt cel mai des întâlniţi şi sunt şi

cei mai periculoşi.

Aceşti nitraţi ajunşi în exces în pânzele freatice, dăunează şi culturilor din agricultură

pentru că fac ca excesul de azot mineral, de obicei sub formă nitrică, să ajungă în pânzele

freatice.

În plus, rozătoarele sunt beneficiarele unor depozite de deşeuri organice, unde-şi au

adăpostul şi hrana, sunt păgubitoare pentru recolte şi în general pentru toate amenajările într-o

gospodărie agricolă.

Fig. 4. Rozătoarele rezultate în urma neprelucrării deşeurilor organice

O poluare intensă a solului împrăştie o nouă poluare în aer, a mirosurilor insuportabile

care creează populaţiei din aşezările apropiate depozitării necontrolate a deşeurilor menajere o

profundă stare de inconfort. Această poluare nu trebuie neglijată pentru că ea face inaccesibile

suprafeţe impregnate de astfel de mirosuri pentru îndelungate perioade de timp şi îngreunează

lucrările ce se cer executate. Pe de altă parte aceste mirosuri au efecte negative şi asupra faunei

folositoare (cum ar fi insectele polenizatoare sau păsările insectivore) cât, mai ales asupra

calităţii şi stării fiziologice a plantelor. Aceasta se explică prin faptul că mirosurile nu sunt

altceva decât substanţe volatile care se impregnează atunci când sunt în cantităţi apreciabile, pe

Page 8: depozitarea deseurilor

suprafaţa folieră, introducându-se apoi prin intermediul stomatelor în interiorul organismului

vegetal. Totodată, prin sistemul radicular, substanţele odorante pătrund în organism conferindu-i

acestuia o parte din însuşirile lor. Aşa se face că vegetaţia crescută pe asemenea terenuri

prezintă, în cele mai multe cazuri, o calitate redusă. Ele devin greu digestibile, inclusiv atunci

când sunt folosite ca furaj. Animalele acceptă cu dificultate în raţie plante care au mirosuri

deosebite faţă de normal.

Această poluare a mirosurilor neplăcute mai prezintă şi alte dezavantaje printre care

împiedicarea unei amenajări optime a mediului ambiant, limitându-i posibilitatea devenirii unui

cadru propice pentru turism şi pentru petrecerea vacanţelor.

Agricultura din apropierea acestor depozite de deşeuri urât mirositoare, pe lângă

inconvenientele de ordin economic arătate în legătură cu defertilizarea pământului şi poluarea

atmosferică cu mirosuri insuportabile, nu mai poate fi socotită o agricultură cu o productivitate

ridicată.

Aceste inconveniente ale depozitării simple a deşeurilor menajere rezultă din faptulş ca

acestea devin habitat pentru muşte, ţânţari, şobolani, pentru tot felul de microorganisme şi

microbi ce răspândesc maladii microbiene (febra tifoidă, dizenteria, holera), maladii virotice

(hepatita, poliomelita) şi alte maladii purtate de tot felul de paraziţi la care se mai adaugă şi cele

de origine „chimică” sunt suficiente pentru a se pune capăt acestui sistem de depozitare simplă a

deşeurilor menajere.

Ceea ce se face acum, practic, este o depozitare simplă a deşeurilor menajere peste care

după un timp, care nu este condiţionat de timpul intrării în putrefacţie a deşeurilor, se aruncă un

strat de pământ cărat din demolările de construcţii sau din dislocările de pământ pentru fundaţii

sau canalizări. Este cu mult prea puţin şi nici pe departe nu se poate considera o depozitare

controlată.

Pentru ca depozitul (rampa) de deşeuri menajere să nu mai prezinte inconvenientele

depozitării simple, trebuie să se treacă la depozitarea controlată a acestora pe baza unei

tehnologii stabilită prin normative.

Tehnologia unei bune depozitări controlate a deşeurilor trebuie să îndeplinească

următoarele condiţii:

deşeurile menajere descărcate din autogunoiere să se depoziteze în straturi cu o

grosime medie de cica 1,5 – 2,0 metri;

Page 9: depozitarea deseurilor

straturile noi de deşeuri menajere nu vor fi depuse decât după ce temperatura stratului

precedent, rezultată din fermentaţia aerobă, a scăzut până la valoarea temperaturii

solului natural;

deşeurile menajere vor trebui să fie suficient de compactate pentru a evita golurile

mari de aer, care favorizează autoaprinderile şi deci riscul incendierii rampei de

depozitare;

compactarea trebuie făcută astfel încât să permită totuşi aerarea deşeurilor şi deci să

asigure fermentarea aerobă;

este preferabil ca structurile de deşeuri menajere să fie acoperite zilnic, cu un strat de

10 – 30 cm pământ, nisip, sau alte materiale inerte;

Aplicându-se această tehnologie, rampa de deşeuri menajere nu mai emite mirosuri urâte,

iar datorită cantităţii insuficiente de aer şi temperaturii de fermentare, de circa 60 – 70 0 C, larvele

de muşte încep să dispară, şobolanii nu se mai pot dezvolata, microbii nu se mai împrăştie şi deci

se evită maladiile microbiene şi infecţioase şi se evită poluarea mediului înconjurător.

CRITERIILE DE AMENAJARE ŞI

EXPLOATARE A RAMPELOR DE GUNOI

ORĂŞENEŞTI

Depozitarea se face în cea mai mare parte printr-o descărcare directă în gropile

respective, cu sau fără acoperire cu materiale inerte. În zona depozitelor de gunoaie deschise,

aerul este viciat de un miros urât, iar în gunoaiele neacoperite se înmulţesc rapid muştele. Sunt

destul de frecvente şi cazurile de aprindere şi ardere a gunoaielor.

Page 10: depozitarea deseurilor

Fig.5. Autoaprinderea gunoaielor în rampele de depozitare

Fumul şi cenuşa degajate, praful de suprafaţă şi materialele mai uşoare care sunt ridicate

şi purtate de vânt, poluează mediul înconjurător pe întinderi apreciabile. De multe ori, în

gunoaiele depuse în straturi groase, substanţele organice se descompun foarte greu şi lent. Pe de

altă parte, produsele de descompunere dizolvabile în apele de precipitaţii, prin scurgerea lor în

sol poluează şi contaminează apele freatice, fenomen care, mai ales în cazul gropilor adânci,

poate să se extindă pe suprafeţe mari.

Datorită acestor prejudicii, astfel de locuri de depozitare pot fi acceptate din punct de

vedere igienic numai la distanţe relativ mari (500 – 1.000 m) faţă de surse de apă. Ca urmare, se

impune ca asemenea locuri de depozitare a gunoaielor, din punct de vedere sanitar, să fie

realizate după studierea detaliată, la faţa locului, a situaţiei şi condiţiilor concrete existente şi să

fie amplasate astfel încât să se asigure faţă de sursele de apă o fâşie de protecţie de cel puţin 500

– 1.000 de metri. În multe ţări, depozitarea deschisă a gunoaielor este reglementată prin

prescripţii foarte severe. Ea este condiţionată de acoperirea succesivă a straturilor de gunoaie cu

materiale (zgură, moloz, cenuşă) inerte sau pământ.

Page 11: depozitarea deseurilor

Conform prescripţiilor în vigoare, locurile de depozitare trebuie să fie amplasate faţă de

cursurile de apă de suprafaţă, lacuri, instalaţiile de alimentare cu apă, la o distanţă de cel puţin

150 metri. Nivelul inferior al gunoaielor depozitate trebuie să fie deasupra nivelului cel mai

ridicat al apelor freatice. Acest procedeu reduce acţiunile negative ale depozitării deschise, însă

are un dezavantaj foarte mare, întrucât nu poate fi aplicat decât în afara perimetrului localităţilor,

cât şi faptul că necesită o suprafaţă de teren destul de mare. Terenurile umplute pot fi folosite în

agricultură sau în alte scopuri.

Stabilirea amplasamentelor pentru aceste depozite de gunoaie cât şi exploatarea lor sunt

reglementate de prescipţii sanitare severe, dintre care menţionez:

gunoaiele pot fi depuse în terenuri de depozitare numai în straturi cu grosimea de cel

mult 1,8 metri (6 picioare);

după o grosime de 20 – 22 cm (9 ţoli), straturile trebuie să fie acoperite cu pământ sau

alte materiale corespunzătoare; stratul proaspăt depus nu poate sta neacoperit mai

mult de 24 de ore;

împrăştierea materiilor uşoare de către vânt trebuie împiedicată prin garduri din plasă

de sârmă;

materiile care se descompun sau cele putrescibile (peşte, alte resturi animaliere)

trebuie separate şi îngropate într-un loc special stabilit în incinta depozitului, la o

adâncime de cel puţin 60 cm;

trebuie prevenită apariţia incendiilor, în care scop se vor asigura instalaţiile de stins

corespunzătoare.

În general, atât la proiectarea şi amenajarea, cât şi la exploatarea acestor spaţii de

depozitare a gunoaielor, trebuie avute în vedere câteva considerente strict necesare în cazul unei

protecţii eficiente a mediului înconjurător.

Astfel, stabilirea amplasamentului pentru depozitarea gunoaielor trebuie făcută cu

acordul organelor sanitare, agenţiilor de protecţia mediului, a oficiului pentru ape şi a altor

organe de specialitate. Depozitele de gunoaie trebuie să fie realizate pe cât posibil pe bază

regională. Pentru locaţiile cu număr de locuitori sub 20.000, nu este permisă realizarea de

depozite de gunoaie. În prealabil, trebuie analizate posibilităţile de micşorare a volumelor

(concasate etc. Faţă de localităţile cele mai apropiate, trebuie asigurată o fâşie de protecţie de cel

puţin 200m. La alegerea amplasamentului trebuie avut în vedere ca nivelul apelor freatice să fie

Page 12: depozitarea deseurilor

pe cât se poate mai adânc, iar deasupra lor să fie un strat impermeabil de protecţie naturală. În

gropile de extracţie a balastului, cât şi în şanţuri care au legături cu apele de suprafaţă sau cu ape

freatice, mlăştinoase, cu nivelul adânc al carierelor de piatră care nu izolează apa. La proiectarea

depozitelor trebuie avută în vedere şi încadrarea lor ca formă în caracterul zonei respective. De

asemenea, trebuie luată în consideraţie reţeaua de drumuri existentă, în sensul că vehiculele de

transport al gunoaielor să aibă acces la depozit şi pe timp nefavorabil.

O atenţie deosebită se acordă pregătirii terenului depozitului şi depozitării gunoaielor.

Terenul depozitului trebuie realizat astfel încât să nu fie posibilă poluare, respectiv contaminarea

apelor freatice şi a apelor de suprafaţă. În acest scop, suprafaţa terenului trebuie să fie izolată. La

acest lucru se poate renunţa la aceste cazuri când apele subterane sunt la adâncimi mari şi

deasupra lor există un strat protector impermeabil natural. În cazul în care nu există un strat

impermeabil natural, realizarea lui este obligatorie. Se recomandă folosirea în acest scop a

gunoaielor menajere ciuruite (având mărimea granulelor mai mică de 50mm). Stratul de

impermeabilitate pe fundul depozitului trebuie să fie subţire (0,5-1,0) şi compactat

corespunzător.

În cazul nivelelor ridicate ale apelor freatice, şi în special acolo unde diferenţa între cota

nivelului fundului depozitului şi a nivelului apelor freatice este de 1m, trebuie realizată o izolare

de impermeabilizare prin alte metode cum ar fi, de exemplu, căptuşala cu un strat de argilă cu

grosimea compactă de cel puţin 30 cm sau compactarea solului cu mortar de ciment.

Gunoaiele trebuie să fie întinse pe întreaga suprafaţă, pe cât posibil orizontal, în strat

subţire şi compact. Din acest punct de vedere, concasarea gunoaielor este foarte avantajoasă.

Vehiculele care sosesc în depozit sunt dirijate spre locul de descărcare de către personalul de

supraveghere. Nu este permisă descărcarea vehiculelor la marginea depozitului ci la o distanţă

anumită spre interior. Împrăştierea gunoaielor descărcate în grămezi se face cu vehicule pe şenile

echipate cu lame de buldozer.

Nivelul gunoaielor trebuie să fie deasupra digului, asigurându-se o pantă corespunzătoare

pentru scurgerea apelor din precipitaţiile atmosferice. În funcţie de condiţiile locale, apele de

precipitaţii trebuie evacuate prin şanţuri, conducte sau tuburi de drenaj, pozate în pământ.

Circulaţia în depozit trebuie astfel organizată încât vehiculele să aibă posibilitatea de a se

apropia de locul de descărcare din orice parte.După terminarea umplerii depozitului, suprafeţele

trebuie acoperite cu materiale adecvate pentru utilizarea ulterioară a terenurilor respective.

Page 13: depozitarea deseurilor

Depozitul trebuie să fie împrejmuit cu un gard corespunzător pentru a împiedica accesul

persoanelor străine. Trebuie să fie asigurate instalaţii sanitare (igienice) şi mijloacele de protecţie

necesare personalului.Un mod de a se asigura şi eficienţa economică a acestei activităţi este şi

valorificarea terenurilor de depozitare. Depozitele de gunoaie umplute sunt adecvate pentru a fi

valorificate în agricultură sau silvicultură.

Se recomandă realizarea pe aceste terenuri de parcuri sau terenuri sportive cu plantarea

unei vegetaţii corespunzătoare. Realizarea parcurilor trebuie proiectată dinainte şi asigurată

încadrarea lor în ansamblu.

Dacă terenurile de depozitare sunt utilizate ca suprafeţe pentru construcţii de locuinţe sau

clădiri industriale trebuie să se procedeze cu mare atenţie întrucât pot apărea fenomene de

coroziune, tasări sau alunecări care ar putea să fie periculoase pentru construcţiile respective. Nu

este permisă realizarea pe aceste terenuri de clădiri de locuit cu mai multe nivele sau hale

industriale care necesită o fundare adâncă sau capacitate portantă mare. Trebuie avută în vedere

şi corodarea rapidă a diferitelor conducte pozate în aceste terenuri. Aceste terenuri pot fi folosite

în principal pentru construirea de diferite depozite.