ultatelor obtinute, atat pentru necesitatile firmei, cat si in relatiile acesteia cu asociatii sau actionarii, clientii, furnizorii, bancile, organele fiscale si alte persoane fizice si juridice.

Contabilitatea asigura controlul operatiilor patrimoniale efectuate si al procedeelor de prelucrare a datelor, precum si exactitatea datelor furnizate.

Cu ajutorul contabilitatii se pot furniza informatii necesare stabilirii patrimoniului national, precum si intocmirii balantelor financiare pe ansamblul economiei nationale.

Tema aleasa pentru lucrare este "Tratamente contabile si fiscale privind imobilizarile corporale. Tema s-a efectuat la S.C."Contis"S.A.. Iasi.

Lucrarea este structurata in trei capitole:

Capitolul I trateaza partea teoretica privind definitii si clasificari contabile si fiscale privind imobilizarie corporale. In acest capitol am prezentat definirea imobilizarilor corporale, reguli fiscale aplicate in cazul imobilizarilor corporale, evaluarea, reevaluarea si depecierea acestora, precum si elemetele privind finantarea imobilizarilor corporale.

Capitolul II trateaza descrierea intreprinderii, scurt istoric si obiectul de activitate al acesteia, caracterizarea finanaciar - contabila a intreprinderi si felul cum sunt gestionate si organizate imobilizarile corporale la aceasta intreprindere.

Capitolul III trateaza contabilizarea operatiilor privind imobilizarile corporale, precum si exemple parctice. In finalul lucrarii am prezentat parerile personale privind imobilizarile corporale si concluziile cu privire la tema aleasa.

Contabilitatea imobilizarilor corporale trateaza gestionarea in cadrul intreprinderii a miscarilor de imobilizari, intrari, iesiri, contabilitatea amortismentelor si contabilitatea leasingurilor. Ultimele doua au implicatii financiare asupra rezultatelor intreprinderii. Din acest motiv, pentru asigurarea unor decizii bine orientate este necesar ca acestea sa fie fundamentate pe informatii exacte si complete cu privire la numar si structura, caracteristici tehnico-functionale, stare de tehnica si grad de uzura, valoare de intrare, depreciere, randament tehnic si economic.

Capitolul 1 Definitii si clasificari contabile si fiscale privind imobilizarile corporale1.1. Imobilizari corporale - componenta a activelor necurente

Reusita unei intreprinderi in realizarea de beneficii economice viitoare, deprinde de deciziile de investitie luate in prezent. Din punct de vedere contabil o investitie consta in achizitia sau productia unui activ imobilizat fie corporal, necorporal sau financiar. Dupa norma Internationala imobilizarile au avut un tratament preferential data fiind importanta lor asupra intreprinderilor[1].

Norma internationala de contabilitate care se refera in mod direct la imobilizarile corporale este IAS 16 "Imobilizari corporale". Standardul defineste investitiile materiale ca fiind imobilizarile corporale detinute de o intreprindere pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative si este preconizat a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade[2]. De regula, imobilizarile corporale sunt active de valoare mare si care pot fi utilizate pe parcursul mai multor perioade contabile, facand parte din categoria activelor necurente. Acestea sunt prezentate in bilant la cost mai putin amortizarea cumulata si provizioanele constituite pentru deprecieri temporare ale acestora, iar activele circulante sunt inregistrate si prezentate in bilant la cea mica valoare dintre cost si valoarea realizabila neta.

Cu toate acestea, trebuie sa avem in vedere faptul ca pot fi indeplinite ambele criterii si totusi, activul sa nu fie recunsocut in bilant (cum ar fi imobilizarile primite cu chirie). In plus, standardul nu prezinta si conditia legata de valoare, care in reglementarile contabile romanesti trebuie sa depaseasca o anumita limita (in prezent: 1.800 lei), ceea ce face ca unele elemente care satisfac definitia imobilizarilor corporale sa fie incadrate in categoria stocurilor (obiecte de inventar); doar utilizarea o perioada indelungata, mai mare de un an, determina incadrarea in categoria imobilizarilor corporale. In plus, expresia "bun detinut" exprima faptul ca forma juridica este devansata de importanta economica (principiul prevalentei economicului asupra juridicului), in sensul ca vor fi incluse in situatiile financiare ale unei firme si imobilizarile corporale primite in leasing financiar, chiar daca transferul proprietatii n-a avut loc inca.

In cadrul imobilizarilor corporale se cuprind:

- Terenuri si amenajari de terenuri;

- Imobilizari corporale de natura mijloacelor fixe;

- Imobilizari corporale in curs de executie;

- Avansuri acordate pentru imobilizarile corporale.

Terenurile sunt intinderi limitate de pamant[3] detinute de unitatile patrimoniale pentru realizarea activitatilor de baza si auxiliare. Terenurile cuprind atat terenurile propriu-zise, cat si amenajarile de terenuri, iar ca obiect de evidenta este considerat fiecare teren incadrat intr-o grupa sau categorie, dupa cum urmeaza: terenuri agricole si silvice; terenuri fara constructii; terenuri cu zacaminte; terenuri de constructii; alte terenuri[4].

Amenajarile de terenuri cuprind cheltuielile efectuate pentru punerea in valoare a terenurilor, cum sunt: cai de acces, racordari la sistemele de alimentare cu energie, apa, imprejmuiri etc. aceste lucrari pot fi efectuate de terti (unitati specializate) sau cu forte proprii[5].

Mijlocul fix reprezinta orice imobilizare corporala, care este detinuta pentru a fi utilizata in productia sau livrarea de bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi inchiriata tertilor sau in scopuri administrative, daca are o durata normala de utilizare mai mare de un an si o valoare mai mare decat limita stabilita prin hotarare a Guvernului, care in prezent este de 1.800 lei (aceasta valoare poate fi actualizata anual, in functie de indicile de inflatie)[6].

Mijloacele fixe sunt incadrate in trei grupe principale si anume:

1. Constructii;

2. Instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii, unde sunt delimitate patru subgrupe, astfel:

a. Echipamente tehnologice (masini, utilaje si instalatii de lucru);

b. Aparate si instalatii de masurare, control si reglare;

c. Mijloace de transport;

d. Animale si plantatii;

3. Mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale si alte active corporale[7].

Potrivit Codului Fiscal, sunt de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile[8]:

a) investitiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de inchiriere, concesiune, locatie de gestiune sau altele asemenea;

b) mijloacele fixe puse in functiune partial, pentru care nu s-au intocmit formele de inregistrare ca imobilizare corporala; acestea se cuprind in grupele in care urmeaza a se inregistra, la valoarea rezultata prin insumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;

c) investitiile efectuate pentru descoperta in vederea valorificarii de substante minerale utile, precum si pentru lucrarile de deschidere si pregatire a extractiei in subteran si la suprafata;

d) investitiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate in scopul imbunatatirii parametrilor tehnici initiali si care conduc la obtinerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;

e) investitiile efectuate din surse proprii, concretizate in bunuri noi, de natura celor apartina