Demonstrarea Neprihănirii lui Dumnezeu, Partea 1

Autor: John Piper, Album: fara album, Tematica: Credinta

 

Demonstrarea Neprihănirii lui Dumnezeu, Partea 1

(The Demonstration of God's Righteousness, Part 1)

Îndreptăţirea şi Ziua Mamei 

(Justification and Mother's Day)

May 09, 1999 | by John Piper

 

 

Romani 3:21-26

Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea

şi proorocii – 

22

 şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus

Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire. 

23

 Căci toţi au

păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. 

24

 Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin

harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus. 

25

 Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai

dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci

trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu; 

26

 pentru ca,

în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât, să fie neprihănit, şi totuşi să

socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.

Cine Se Simte Neprihănit?

Există o legătură între doctrina îndreptăţirii numai prin credinţă şi Ziua Mamei. Acum câţiva ani am

predicat o serie de mesaje intitulate "Cei Neprihăniţi Sunt Curajoşi ca Leii." S-a bazat pe Proverbe 28:1

care spune, "Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr." Este ceva în

1

a fi neprihănit care te face curajos." Cei neprihăniţi îndrăznesc ca nişte lei tineri."

Dar avem o problemă. Care dintre noi se simte neprihănit? Conştiinţa noastră ne spune că suntem

păcătoşi. Şi Biblia ne spune că suntem păcătoşi. Tocmai am terminat, cu cinci săptămâni în urmă, de

studiat Romani 1:18-3:20 şi punctul principal al acelor capitole era: Noi suntem cu toţii "sub păcat ... Nu

este nimeni neprihănit, nici unul măcar" (Romani 3:9-10). Şi aici în Romani 3:23, Pavel o spune din

nou: "Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu."

Deci acesta este unul din motivele pentru care nu există atât de multă îndrăzneală în lume – motivul

pentru care atât de mulţi oameni sunt timizi sau ruşinoşi sau nedecişi sau nehotărâţi, sau laşi, sau

temători, sau speriaţi, sau pur şi simplu indiferenţi, nefiind gata să ia o poziţie în mijlocul împotrivirii.

Aceasta din cauză că nu ne simţim neprihăniţi. Conştiinţa noastră ne condamnă şi apoi Biblia ne acuză,

şi ne taie răsuflarea. Ca urmare trecem uşor prin viaţă, cu privirea îndreptată către pământul dinaintea

noastră, fără să ne uităm vreodată în ochii altora, fără să simţim vreodată pasiune pentru ceva,

întotdeauna temători cu privire la viitor, simţindu-ne inadecvaţi şi în nesiguranţă.

Deci despre cine se vorbeşte atunci când spune, "Cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr"? Ce putem

zice cu privire la mame? Astăzi este Ziua Mamei. Sunt aici mame care îndrăznesc ca nişte lei tineri?

Sunt. Şi puteţi citi o descriere a acestui gen de mamă în Proverbe 31:25: "Ea este îmbrăcată cu tărie şi

slavă, şi râde de ziua de mâine." Vedeţi înseamnătatea acestei afirmaţii? Majoritatea oamenilor sunt

temători cu privire la viitor. Dar ea râde de ziua de mâine. Se uită la viitor şi spune, "Crezi că mă poţi

speria? Crezi că poţi să-ţi etalezi toate grozăviile în faţa mea şi toate bolile şi toate calamităţile şi toţi

duşmanii şi toate nefericirile şi toate pierderile şi toate durerile sufleteşti pe care le are viitorul şi să mă

faci să mă retrag cu laşitate într-un colţ strâmt al vieţii aşa cum face un şoarece pe duşumeaua de la

bucătărie? Nu, tăria şi slava sunt haina mea, şi eu râd de ameninţările tale."

Femeia neprihănită are îndrăzneala unui leu tânăr. Ea aude cuvintele din 1 Petru 3:5-6 şi spune, Da!

"Odinioară sfintele femei ... nădăjduiau în Dumnezeu ... Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără

să vă temeţi de ceva." Femeile care nădăjduiesc în Dumnezeu au îndrăzneala unor lei tineri.

Există o Neprihănire, în Ciuda Păcatului Nostru?

Ceea ce ne aduce acum faţă în faţă cu textul din această dimineaţă: Există o neprihănire care poate fi a

noastră, dar pe care n-o avem în noi înşine? Există un dar al neprihănirii? Există o neprihănire pe care

am putea-o avea în ciuda păcatului nostru? În ciuda condamnării conştiinţei noastre? Femeile din

vechime "nădăjduiau în Dumnezeu," nu în ele însele (1 Petru 3:5). Şi erau îndrăzneţe ca un leu şi nu se

speriau de nimic. Deci această "nădejde în Dumnezeu" din Vechiul Testament însemna oare că

Dumnezeu le socotea pe femeile acestea neprihănite? Deoarece cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu

tânăr.

Uitaţi-vă la Romani 3:21, "Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre

ea mărturisesc Legea şi proorocii." Aici Pavel face o schimbare majoră de direcţie în epistola sa.

Începând cu 1:18 el a arătat că noi nu avem o neprihănire a noastră, şi de aceea suntem sub păcat şi

judecată şi suntem destinaţi mâniei finale. Gura întregii lumi este astupată şi toţi sunt găsiţi vinovaţi

înaintea lui Dumnezeu şi nu au au nici o scuză. Legea lui Dumnezeu s-a întâlnit cu revolta omului; şi

rezultatul este condamnarea, nu îndreptăţirea. Nimeni nu este împăcat cu Dumnezeu prin punerea în

practică a Legii. Aceasta este ceea ce spune versetul 20: "Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea

Lui, prin faptele Legii." Deci, se pare că acesta este finalul îndrăznelii morale. Nimeni nu este neprihănit

2

– nici o mamă, nici un tată, nici un adolescent, nici un copil. Şi nimeni nu poate fi îndreptăţit înaintea lui

Dumnezeu prin lucrările Legii.

Acum însă vine schimbarea aceasta majoră din epistola sa. Versetele 21-22: "Dar acum s-a arătat o

neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi proorocii – şi anume,

neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce

cred în El. Nu este nici o deosebire." Aha! Deci există o neprihănire divină – o neprihănire trimisă de

Dumnezeu, dată de Dumnezeu, care nu este prin faptele Legii, ci (aşa cum spune versetul 22) este prin

credinţa în Isus Hristos, pentru toţi cei care cred. Cu alte cuvinte, soluţia lui Dumnezeu la problema

păcatului şi a condamnării din Romani 1:18-3:20 este ca Dumnezeu să-L trimită pe Fiul Său Isus Hristos

să moară pentru păcat (ceea ce vom vedea în versetul 24 săptămâna viitoare) şi să ne dea nouă propria sa

neprihănire dacă ne încredem în Fiul Său. Aceasta se numeşte îndreptăţire sau justificare prin credinţă:

faptul că Dumnezeu socoteşte neprihănirea Lui ca şi neprihănire a noastră dacă ne încredem în Fiul Său.

Este ceea ce am văzut în 1:16-17 – marea temă a primelor opt capitole ale acestei epistole. "Căci mie nu

mi-e ruşine de Evanghelie, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede,

întâi a Iudeului şi apoi a Grecului. Deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă

Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: "Cel neprihănit va trăi prin

credinţă." Ceea ce a început în 1:17, Pavel reia aici în 3:21 – pentru a revela, explica şi pune în practică

neprihănirea care vine prin credinţă.

"Nu Doresc Moartea Păcătosului"

Mă întreb dacă lucrul acesta este preţios pentru tine. Ai simţit vreodată – poate noaptea târziu, poate

dimineaţa devreme – greutatea înspăimântătoare şi urâţenia propriei tale păcătoşenii, şi ai simţit un gol

în stomac, ştiind că dacă ai fi murit atunci şi acolo, n-ai fi fost sigur că ai merge în cer, ci că ai fi fost

aruncat în focul veşnic de un Dumnezeu drept şi sfânt, departe de prezenţa şi slava Sa? Dacă ajungi să

simţi lucrul acesta – şi dacă ajungeţi toţi să simţiţi lucrul acesta – atunci n-ar fi oare cele mai dulci

cuvinte din univers să-L auziţi pe Dumnezeu spunând, "Nu doresc moartea păcătosului" (Ezechiel

33:11). Încrede-te în Mine. Încrede-te în Fiul Meu. Nădăjduieşte în Noi ca în ultima ta nădejde. Şi, de

dragul Fiului Meu, voi îndepărta păcatele tale de la tine şi-ţi voi da neprihănirea Mea – Îţi voi da

neprihănirea Mea! – în dar fără plată, şi te voi primi şi te voi mântui."

Dar voi, mamelor? Astăzi este ziua voastră. Este lucrul acesta preţios pentru voi? Vreau să fie. Vreau ca

mamele din biserica Bethlehem să fie îndrăzneţe ca nişte leoaice – pe vecie. O, mă rog ca mamele de la

Bethlehem să ţină strâns la piept adevărul neprihănirii prin credinţă mult mai aproape decât vă strângeţi

la piept copiii voştri dragi. Pentru că atunci veţi deveni pentru copiii voştri un model îndrăzneţ şi

puternic cu privire la cum să staţi neclintite şi să râdeţi de ziua de mâine.

Să mergem înapoi acolo unde le-am lăsat pe aceste femei din vechime. Vă amintiţi că am spus acum

câteva minute, din 1 Petru 3:5, că femeile sfinte din vechime nădăjduiau în Dumnezeu şi nu se temeau în

nici un fel. Erau îndrăzneţe ca nişte leoaice tinere pentru că nădăjduiau în Dumnezeu. Deci m-am

întrebat, oare însemna această "nădejde în Dumnezeu" din Vechiul Testament că Dumnezeu le socotea

neprihănite? Deoarece, în conformitate cu Proverbe 28:1, cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu.

Ne-a Învăţat Vechiul Testament Îndreptăţirea prin Credinţă?

Un alt mod de a pune această întrebare este: Era învăţătura îndreptăţirii prin credinţă prezentă în Vechiul

3

Testament? Erau aceste femei diferite în îndrăzneala lor în comparaţie cu îndrăzneala voastră? Era

neprihănirea lor un dar al neprihănirii lui Dumnezeu? Erau ele îndreptăţite prin credinţă – prin credinţa

care nădăjduieşte în Dumnezeu (Evrei 11:1)? Această întrebare nu este străină textului nostru. Ci este

pusă tocmai de textul nostru.

Uitaţi-vă din nou la Romani 3:21. "Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege –

despre ea mărturisesc Legea şi proorocii." Vedeţi ultimile cuvinte ale versetului? Care este scopul lor?

Darul gratuit al neprihănirii lui Dumnezeu vine la noi "fără lege," dar despre el "mărturiseşte Legea." Cu

alte cuvinte, Dumnezeu dăruieşte acest dar al neprihănirii fără să folosească faptele legii ca să ducă la

împlinire lucrul acesta. A făcut-o în viaţa şi moartea lui Isus. Dar aceeaşi lege învăţa că aşa vor sta

lucrurile, şi-i chema pe oameni să nădăjduiască în mila lui Dumnezeu.

Deci care este scopul afirmaţiei acesteia? Scopul este acesta: femeile Vechiului Testament care

"nădăjduiau în Dumnezeu" – chiar dacă nu ştiau cum va trece Dumnezeu cu dreptate peste păcatele lor

sau cum le va socoti neprihănite şi acceptate – erau totuşi, socotite neprihănite prin credinţa aceasta în

Dumnezeu şi în promisiunile Sale. Scopul textului Romani 3:21b "... despre ea mărturisesc Legea şi

proorocii," este de a ne spune că mesajul îndreptăţirii prin credinţă era deja acolo şi arăta către viitor

înspre o vreme când Dumnezeu Îşi va demonstra în vreun fel neprihănirea trecând cu vederea păcatele

de mai înainte – inclusiv păcatele făcute de aceste femei încrezătoare şi de toţi ceilalţi credincioşi ai

Vechiului Testament (vezi versetele 25-26).

Putem demonstra cel mai uşor lucrul acesta privind la câteva versete din capitolul patru. Aici vedem

două exemple referitoare la modul cum a depus mărturie Vechiul Testament cu privire la îndreptăţirea

prin credinţă. În Romani 4:3 Pavel face referire la Avraam şi citează Geneza 15:6, "Căci ce zice

Scriptura? ‘Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.’" Aceasta este prima

ilustraţie a lui Pavel din Vechiul Testament. Apoi în versetul 6 el face referire la David şi spune, "Tot

astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela, pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit,

[apoi el citează Psalmul 32:1]: "Ferice", zice el, "de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate, şi ale căror

păcate sunt acoperite!""

Deci Avraam şi David (sau Geneza şi Psalmii) mărturisesc despre neprihănirea care vine prin credinţă,

chiar dacă ei nu cunosc încă pe deplin cum se va împlini lucrul acesta prin viaţa şi moartea lui Hristos.

Pentru un alt exemplu, să mergem înapoi la Romani 1:17, unde Pavel citează Habacuc 2:4, "deoarece în

ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după

cum este scris: "Cel neprihănit va trăi prin credinţă."" Deci avem Geneza, Psalmii şi Habacuc care toate

mărturisesc despre acest adevăr măreţ că neprihănirea pe care o acceptă Dumnezeu este prin credinţă şi

nu prin fapte. Ei nu ştiau încă pe deplin cum poate Dumnezeu să fie neprihănit şi în acelaşi timp să-i

socotească neprihăniţi prin credinţă pe cei păcătoşi, dar au crezut.

Isaia probabil că a văzut lucrul acesta mult mai clar decât orice alt autor din Vechiul Testament. În Isaia

53, el prezice viaţa de suferinţă, moartea substituitoare şi învierea trupească a Slujitorului Domnului

(Isus) şi spune în versetul 11, "Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui,

Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra

Lui povara nelegiuirilor lor."

Deci, să răspund la întrebarea mea referitoare la aceste femei care nădăjduiau în Dumnezeu: Da, atunci

când ele şi-au pus nădejdea în Dumnezeu, Dumnezeu le-a socotit lucrul acesta ca şi neprihănire. Ele erau

socotite neprihănite prin credinţă. Şi vom vedea în săptămânile următoare că Isus, sute de ani mai târziu,

4

a purtat păcatele lor şi a răzbunat dreptatea lui Dumnezeu trecând cu vederea păcatele acestora.

De aceea atât de multe dintre ele erau fără teamă şi curajoase. Cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr.

Femeile neprihănite râd de ziua de mâine cu toate ameninţările ei. Dar cine este o femeie neprihănită –

sau cine este un bărbat neprihănit, sau un adolescent neprihănit, sau un copil neprihănit înaintea lui

Dumnezeu? Răspunsul din Vechiul Testament: cei care nădăjduiesc în Dumnezeu. Răspunsul Noului

Testament: cei care nădăjduiesc în Hristos, care este Dumnezeu.

Dumnezeu este Cel Care Îndreptăţeşte

Deci, mamelor, aici este un dar – cred că este cel mai mare dar între toate darurile – când ajungi la

finalul unei zile şi te simţi extrem de vinovată, pentru că ai fost arţăgoasă toată ziua şi ai vorbit în doi

peri cu copiii, sau pentru că ţi-ai pătat mintea cu telenovele, sau pentru că ai mâncat fără oprire ca să-ţi

amorţeşti tristeţea, sau pentru că ai flirtat cu idea de a-l părăsi pe soţul tău, sau pentru că mânia ta este ca

un cazan sub presiune, sau pentru că amintirile din tinereţea ta obraznică te condamnă, atunci agaţă-te

neajutorată şi plină de nădejde de mila lui Isus ca şi singura ta nădejde, şi Dumnezeu o va socoti ca

neprihănire. Şi vei putea să dormi în sfinţenie şi să te scoli cu îndrăzneala unei leoaice. "Cine va ridica

pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte neprihăniţi!" (Romani

8:33).

Primiţi darul lui Dumnezeu şi bucuraţi-vă de cea mai fericită Zi a Mamei din viaţa voastră. Iar ceilalţi?

Faceţi la fel. Romani 3:22 spune că "neprihănirea dată de Dumnezeu, vine prin credinţa în Isus Hristos,

pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El."

© Desiring God

Permisiuni: Aveţi permisiunea şi sunteţi încurajaţi să reproduceţi şi să distribuiţi acest material în orice

format, cu condiţia să nu modificaţi cuvintele în nici un fel şi să nu cereţi bani mai mulţi decât v-a costat

copierea materialului. Pentru postarea pe internet, preferăm un link către acest document de pe pagina

noastră. Orice excepţie de la cele de mai sus trebuie aprobată de către Desiring God.

Vă rugăm să includeţi următoarea afirmaţie pe orice copie a acestui material pe care-l distribuiţi:

 De John Piper. © Desiring God. Pagina web: www.desiringGod.org

Series: Romans: The Greatest Letter Ever Written   Topic: Justification

© Desiring God

 

Preluat de la adresa: http://www.resursecrestine.ro/predici/76103/demonstrarea-neprihanirii-lui-dumnezeu-partea-1

5